Marea Dragoste / Tango - Despre dragoste si alti ingeri

Why Men Love Bitches

Posted by on Feb 17, 2009 in Uncategorized | 507 comments

Ma simt vinovata. Recent, a fost ziua unei amice si, printre altele, i-am daruit o carte in care nu cred: “It’s Not You, It’s Him”, de Dr. Georgia Witkin – editata la New York, in colectia Broadway Books. Am rasfoit-o doar, n-am catadicsit s-o si citesc – pe principiul ca viata e prea scurta, am ajuns si eu la o etate si n-am vreme sa buchisesc teorii pe care le dezaprob aprioric.

I-am dat Biancai cartea fiindca, initial, am considerat ca are nevoie de ea. Momentan, e singura cuc, isi cauta un partener si, dupa o miniserie de rateuri si mirari, a inceput sa delireze – previzibil, de altfel –  cum ca ea ar fi de vina, ca nu stie de ce se poarta toti “asa” (disparitii, ciudatenii, crize, mitocanii), ca poate e ea defazata, ca poate face ea ceva eronat si da numai de cretini. Si-atunci, din reflex, m-am repezit sa-i duc ceva care sa-i ajusteze respectul de sine, s-o asigure ca, daca a dat de o duzina de porci, magari si oarece bovine, e doar un ghinion statistic, nicidecum o eroare de selectie.

Cartea semnata pompos de Dr. Witkin se vinde furibund, fiindca le confirma femeilor ceva ce le pica bine la ficat: daca le paraseste sau le refuza un barbat, e timpenia lui, nicidecum greseala lor. In America si Canada, orice porcarie feminista e semnata obligatoriu de o doamna doctor, pentru ca tu, cititoare rapusa de respect, sa traiesti cu ideea ca meriti mai mult decit un pitecantrop care ti-a zis “nu, multumesc“. E un volum (scris prost, saracut, cu truisme de pomina) care iti spune ca tu, femeie, esti perfecta. Chiar asa se numeste primul capitol: “Assume You’ re Perfect”.

De-aici pleaca infectia. Cartea face parte din categoria celor care spala creiere intr-o singura apa, care scot rapid orice pata de pe mintile sintetice. Normal, pina si femeilor destepte, sastisite de blah-blah-uri comerciale, le pica bine sa le spui ca, daca n-au noroc in dragoste, e doar din vina unor mutatii genetice, care au transformat barbatii in vite – ce-i drept, incaltate. Dar, desi iti indoapa falnic ego-ul hamesit de complimente, cartea iti face mai mult rau, pe termen lung.

De-aia ma simt vinovata si i-as fura cartea Biancai, ca sa i-o pot inlocui cu alta, cu care sunt intru totul de acord: “Why Men Love Bitches”, o adorabila lucrare semnata de Sherry Argov (fara “Dr.”, chipurile), care de ani de zile face ravagii pe continentul nord-american. Subtitlul cartii e foarte explicit, “From Doormat To Dreamgirl” (de la pres de sters picioarele pina la fata de vis). V-o recomand, desi sunt destul de sceptica in privinta efectului ei (in sensul ca citim si admitem, dar continuam sa ne prostim). E foarte placuta si te amuza, te dispera si te uluieste in acelasi timp, te regasesti, cu spaima, in mii de pasaje unde se demonstreaza ca, daca nu faci figuri si nu devii o provocare pentru omul de care te-ai indragostit, sansele ca el sa fie inrobit de dragoste sunt minime. Ca, daca iti faci programul in functie de un barbat, daca toate planurile si conceptiile tale se invirtesc in jurul toanelor lui, daca ai exces de zel in a-i implini toate nazuintele, pierzi enorm. Majoritatea barbatilor sunt incitati de lupta, de pariul cu propria valoare testosteronica. Ei te vor numai in masura in care vad in tine femeia cu personalitate, care stie sa faca si figuri – mai ales cind si el e maestru al mda-mnu-mmpoate-mmmnustiu-urilor.

men-bitches

Greseli clasice ale femeilor topite dupa un barbat – acum rezum, in mare, ideile cartii: in primul rind, daca se citeste pe fata ta ca nu poti trai fara el, te-ai ars. El e amabil (in cel mai bun caz) si se preface ca apreciaza dragostea ta neconditionata, insa in simburele mic al gindului sau, casca de-i trosnesc falcile. Bun, esti lata dupa el, pai acum el cu ce se mai ocupa, ce-are de cucerit? Va esua in fotbal, asta in cazul fericit, fiindca macar acolo exista surprize si batalia din Liga Unu e inca torida.

Alta greseala: el afla foarte curind ca il iubesti. Te maninca limba, nu te abtii, esti incurajata inept de citeva gesturi de-ale lui pe care tu le vezi drept tandreturi si le crezi karmice, nobile ca-n ”Serendipity”, dar de fapt sunt numai o manifestare a erotismului incipient si-a unei timiditati – nu stia ce sa mai faca, isi balanganea miinile fara rost.

Alta eroare fatala (favorita mea): iti mulezi programul dupa el, tu faci ce vrei numai pina-n momentul in care, in sfirsit, te suna. Daca el vrea ceva, fereasca Sfintul sa zici “nu pot”. Alergi sugrumata unde vrea el, cind vrea el, daca vrea el. O greseala cumplita – si asta nu din orgoliu, ci pur si simplu din punctul de vedere al strategiei relatiilor. Zice autoarea, in carte (citez din memorie): daca el te suna la miezul noptii, fiindca i s-a facut chef de sex sau, ma rog, de-o companie fara complicatii, tu lasi tot si fugi noaptea la el. E ca si cum ai avea pe masina un semnal luminos cu “We Deliver”, ca firmele de pizza.

Nu va mai spun altceva, va las sa cititi, atunci cind prindeti cartea (dragele mele din America si Canada, voi o veti gasi cu siguranta), dar subscriu cu tristete la avertismentele scrise, fara anestezie, de Sherry Argov. Pentru ca, incepind cu mine si continuind cu mai toate femininele din jurul meu, pacatuim toata viata incercind sa convingem un barbat ca il iubim, ca si cum asta ar fi drama lui, ca nu ne crede. Yeah, right.

Vad cite-o femeie care isi lasa balta prietenii, intr-o simbata seara, desi acceptase sa iasa cu ei in oras, fiindca la 23.45 a dat iubitul bip si ea, ravasita de atita dragoste din partea lui, l-a sunat inapoi si s-a repezit, concomitent, la un taxi, sa mearga acolo unde o cheama dinsul. Stiu femei care refuza oferte, calatorii de afaceri, invitatii, distractii, numai ca sa nu-l scape pe el din ochi, sa nu cumva sa vrea el taman atunci sa mearga undeva, s-o cheme la el, si ea sa fie, Doamne fereste, plecata la New York sau la Paris – ce dezamagire oribila, ce ghinion ar fi sa stai tolanita intr-un hotel din Miami, cind iubitul tau (care nu ti-a mai spus ceva cit de cit dragut de-o saptamina) te cheama in sfirsit sa te dezbrace un pic…

Femeile au senzatia ca, daca se dau peste cap sa alimenteze toate nazuintele unui barbat, isi sapa, incet si sigur, drum spre inima lui. O aberatie. Un barbat caruia ii ierti orice, ii oferi orice, ii gatesti orice si-i promiti orice va continua in acelasi ritm ingrat si in esenta profitor sentimental, chiar daca isi manifesta, ipocrit, remuscarile. Femeilor le e teama sa creeze incertitudini intr-o relatie. Nu vor ca barbatul din viata lor sa le suspecteze de nimic imoral, pasamite vor ca el sa doarma linistit, cu falca infundata, fara nicio grija, in fulgii pernei. Pai da, si reversul acestei stari de puf mental va fi insasi moliciunea relatiei. Femeile nu inteleg ca un barbat caruia nu-i coci inima nu va face niciun efort sa le asigure de dragostea lui chioara. Pentru ei, prezinti interes numai (sau, ma rog, mai ales) atunci cind simt ca te pot pierde.

Eu nu va imping catre nimic acrobatic, desi diagnostichez fara cusur aceasta stare, de-aia mi-a si placut la nebunie “Why Men Love Bitches”, fiindca e nedrept de adevarata. Prin “bitches”, autoarea nu defineste neaparat creaturile abjecte, dimpotriva, a si precizat ca se refera la femei de bun simt, dar cu un minim bagaj de fler: sa nu se predea neconditionat intr-o relatie.

Sherry Argov te provoaca sa-ti amintesti cind a fost ultima oara cind i-ai spus “nu” barbatului pe care il iubesti, indiferent ca e vorba de refuzul unei intilniri de rutina, al unei nopti de amor sau al unei decizii oarecare. Obedienta ta a tirit relatia in rutina bej, in plictis, in mutre si toane, apoi in deceptii (asta fiind metastaza relatiei, cind nu-ti ramine decit speranta pitoreasca intr-un miracol).

Femeia crede ca, daca reuseste sa cocoloseasca un barbat (nimic mai usor pe lume), el va fi sedus de bunatatea ei si o va compara, excitat, cu fostele lui iubite (toate niste vipere). Dar, culmea, desi el le birfeste pe fostele lui dame si sustine ca i-au mincat sufletul si l-au dezamagit si l-au inselat, tot catre ele isi deturneaza suspinele nostalgice, cind vine vorba de senzatii cu adevarat fierbinti si profunde. Daca imi dati exemplu de vreo iubire memorabila in care femeia se manifesta ca o oaie cu ochi blegi si lina calda, eu renunt la orice pledoarie si va las sa ma zgiltiiti, ca sa ma trezesc. Dar pina atunci, hai sa evitam relatiile din rasa Merinos.


 


507 Comments

  1. Draga Simona…iata-te!Ai perfecta dreptate si cred ca mi-e cunoscut oarecum titlul cartii,parca parca mi-a trecut pe undeva prin fata ochilor….M-ai facut curioasa si merg sa o caut de urgenta!!!

  2. Tocmai intrebam retoric “unde esti, suflete?”
    Simonet, ce-am mai ris/plins la acest sublim ultim post! Dac-ai stii…de fapt stii, ah, cum ai stiut?!? N-am sa-ti scriu mult, am sa-ti scriu insa ca doamna Argov si doamna Catrina au – in linii mari si drepte – eminamente dreptate! Dar in punctele mici si ne-esentiale, daca-mi permiti(-teti) situatia sade (sau asa o vad eu sezand!) astfel:

    1. Daca se citeste pe fata ta ca esti topita dupa el te-ai ars – corect! Dar daca nu se citeste asta pe fata ta, gaseste el imediat o idioata pe a carei fata va sta scris exact asta, cu care se va insura rapid si va tranti subito un copil/ doi. Pe tine te va iubi insa ravasitor, fiindca se simte incitat de fata ta independenta, de fusta ta pix si de pantofi cu toc cui as opposed to prapadita de acasa, care chiar daca face shopping in disperare arata tot ca vecina Mita de la 3 (da, dar ea e legitima totusi, ca pe fata ei se citea tot ce nu deslusea el in lacrima ta neplinsa si-n fardul tau scump Lancome, da-l-ai dracu’ cat colo, ca mai bine iti puneai bigudiuri si-i gateai tocanita! Sau nu?!?)

    2. El afla foarte curand ca il iubesti – greseala tactica?!? Hm! Simona, tu ai vazut femeie care sa spuna din disperare “te iubesc”?!??! Eu nu! Ma feresc sa fac generalizari, poate ca mai avem si duse cu pluta dar intrebam aici de “femei”…as in “FEMEI”….repet, ai vazut vreuna sa sopteasca tulburata “te iubesc” doar ca sa-l impresioneze pe Fat frumos?!? Daca-mi permiti, inca de la varsta fiica-mii (12) revistele usurele si cartile grele ne invata acelasi lucru “nu-i spune ca-l iubesti, nu-l duce in vizita la maica-ta, nu vorbi de casatorie si de planuri de viitor ca fuge amaratu’, ca e slab de inger”…..Experienta mea personala, conduita mea de viata a fost (si a ramas!) urmatoarea: daca-l iubesc ii spun in consecinta! Daca nu-l iubesc, nu mint nici sub amenintarea pistolului! Sunt femeie cu capul pe umeri si cu inima la locul ei, nu confund excitatia fizica cu durerea din partea cea mai neaparata a anatomiei mele….parerea mea e ca daca iubesti pe cineva, persoana aia are dreptul sa stie subintelegind in asta ca e datoria ta sa-i spui! Am fost odata in situatia dramatica de a nu mai apuca sa spun “te iubesc”…eram cumplit de tinara, el era la fel, eram coplesita de sfaturile din revistele de femei si de sfaturile de rahat ale imberbelor mele prietene (sa nu-i spui ca-l iubesti ca-l pierzi!)…era frumos ca un zeu, il veneram ca atare, il iubeam, mi-era asa cald in suflet cand il vedeam si stiu, stiu, stiu ca m-a iubit si el! A murit! Nu i-am spus! Mi-am invatat lectia! Oamenii pe care i-am iubit, stiu ca i-am iubit din momentul din care am stiut eu – constient – ca-i iubesc! Ca pe urma – un dobitoc sau altul se sperie si fuge……that’s no longer my problem! Or yours……
    3. Iti mulezi programul dupa el – pai, eu o vad asa! Daca vreau sa ma duc la sueta cu prietenele, exact asta am sa fac! Dar daca vreau sa alerg capiata la el – cretinul si idiotul! – care nu m-a mai sunat de-o saptamana, sa ma “dezbrace un pic” (maxim mi-a placut asta!) uite sic, exact asta am sa fac! Pentru ca e useless sa ma duc la sueta sus mentionata si sa stau toata seara cu ochii in tavan, si sa ma framant, si sa ma intreb…revin la partea cu alegerea PERSONALA!!!! E inutil sa fac pe fitoasa, pasamite ca sa-l pun pe el pe jar, in care lui i se va rupe barda si ori se va face pilaf cu baietii la bere ori va chema cine stie ce amica/ fosta/vara de unchi si o va dezbraca pe aia un pic……si dupa ce l-am fiert cum am invatat eu in reviste, ma va dezbraca si pe mine un pic, ca pana la urma tot ma arde doru’ si ma face scrum…..Nope, my dear, nope!!!! Daca nu ma suna o luna e problema lui, dar daca eu dupa respectiva luna tot la el vreau sa aleg e prostia mea, alegerea mea si ete exact aia am sa fac, ceea ce va sfatuiesc si pe voi, cu tot sufletul! Dar alegeti in cunostinta de cauza! Ala e un om pe care nu te poti baza! Care e evident ca mare pret pe tine nu pune! Dar poate e fun! Poate e bun amant! Poate face o lasagna mai periculoasa decat Chef-ul de la Hilton! Eu spun atat: alegeti in cunostinta de cauza! Faceti ce vreti, fiti constiente de ce faceti! Daca nu te-a mai sunat o luna, nu alerga despletita si inlacrimata, la primul apel sa-i spui ca-l iubesti, ca ce dor ti-a fost de el, comoara ta, ai murit si-ai inviat, Doamne, bine ca te-a sunat……imbraca-te frumos, parfumeaza-te ravisant, iubeste-l cu pasiune, spune-i ce-ai facut la serviciu si cat e de nostima vecina ta ca si-a luat caniche nebuna…..nu-l intreba nimic, nu-l descoase! O sa se intrebe, credeti-ma, o sa se intrebe! El, nu pe voi! Si data viitoare o sa va sune dupa 3 saptamani, sau dupa 2. Sau nu o sa mai sune deloc! Nevertheless, nu va duceti la sueta cu prietenele doar ca sa pierdeti o partida de sex memorabila, sau o cina in doi delicioasa, sau doar o partida buna de ris! Nu va mai suna niciodata dupa?!??! Well, atunci e intr-adevar HIM not YOU. Ala care pierde! Dar daca-mi permiteti…..eu personal n-am ramas niciodata cu mina intinsa! I call it over…..mereu! Dar cand am vrut sa-l am, sa-l mingai, sa ma uit in ochii lui, nu m-am prefacut niciodata ca ma doare capul si nu ma lasa mama!

    Etc.

    Ca o concluzie, nu va dati dragelor niciodata peste cap sa faceti voile si sa satisfaceti nevoile unui barbat! Dar puneti-va in crucis sa va faceti voile voastre!!!! Vreti sa-l vedeti?!? Perfect! Faceti-o! Poate sa fie ultima sansa sau prima intalnire dintr-un alt fel de viata! Asumati-va riscul asta DACA stiti ca voi astavreti! Don’t play hard to get! BE hard to get! Dar daca nu sunteti…..barbatii recunosc a fake of a woman cum o femeie recunoaste a fake of a Hermes….imediat!
    Iubiti?!??! Perfect! Spuneti-o! He cannot handle it? It’s business! Odata in parcursul vietii isi va aminti ca l-a iubit o proasta! Si ca el i-a dat cu picioru’……si EL e cel care va trebui sa traiasca cu asta chiar daca voua nu va mai pasa!
    Simtiti nevoia sa faceti fite?!??! Sa iesiti cu prietenele?!??! Sa purtati tinute decoltate si sa calatoriti de placere, impotriva a ceea ce-si doreste el?!??! Excelent, please do so!
    Dar va roaga Anca frumos: nu pretindeti altceva decat sunteti, simtiti, doriti! NU merita sa va schimbati pentru ei! Niciunul! Si tot ce nu reusim noi sa pedepsim, pedepseste mana mare, lunga si dreapta a Domnului! E drept ca pe noua razbunarea asta nu ne tine de cald…..
    Cu drag

    • Superb!

    • cred ca este cel mai bun sfat pe care l-am citit in ultimii multi ani…felicitari pentru curajul de a fi TU

    • Foarte tare! Felicitari, asa se vorbeste cu inima! Nu pot vorbi de femeile din SUA, dar stiu ca in Canada este foarte mare procentul barbatilor care se casatoresct cu asiatice sau est europene si in crestere; curentul feminist a lasat urme grele in cuplurile canadiene;

  3. N-am sa-ti scriu mult?!??! Ce capra sunt….Pai cand ti-oi scrie mult te sinucizi :-) :-) :-)

  4. Si sa nu te apuci – te rog foarte frumos! – sa foarfeci comentul meu gramatically/ English / spelling wise. Cer scuze, e scris in timpul orelor de program, iertare, Simona, iertare doamnelor si domnule (Valin).
    Va pupa Anca cu mare drag

  5. Vai AncaG….m-ai uns pe suflet!!!!!Nu pot sa mai adaug nimic…Ai fost atat de completa….Da…mi se pare super sa-i folosim dupa nevoile noastre si sa ne asumam fiecare risc…Sa stii ca ai perfecta dreptate,sa fim sincere ,dar sa nu ne uitam nevoile noastre sufletesti sau nu…

  6. esti aici acum si patimasa….CE-mi place Anca!!!!

  7. Rectific…de Anca!

  8. Simona, cititnd postul tau mi s-a facut sufletul ghem de revolta si de neputinta. De revolta pentru ca ai dreptate, pentru ca asa e -cum spune si autoarea cartii cu “…Bitches”, si de neputinta pentru ca nu pot, pentru ca asa sunt si eu -cum le descrii pe acelea care lasa totul balta si pleaca dupa iubit, precum ursul Baloo dupa mirosul de nu mai stiu ce…
    Din afara unei povesti admit ca, rational vorbind, trebuie sa fiu calculata, sa-mi dramuiesc manifestarile dragastoase, sa-i mentin viu instinctul de vanator. Sa fiu abila si dracoasa, desi ma topesc de drag si de dor. In poveste, insa, am facut numai invers: numai eu stiu cate iesiri in lume am refuzat ca sa raman acasa, lipita de telefon (pe atunci nu erau telefoane mobile); la cate revelioane m-am dus – ca obligata – si-am stat tintuita pe un scaun, in dormitorul mic, ca poate ma suna (pe atunci se inventasera telefoanele mobile); cum mi-am lasat prietena cea mai buna cu ochii in soare – vorba vine – tot de un revelion, si am tasnit sa mi-l petrec in bratele iubirii mele. Si nu regret nici acum, si prietena mea ma boscorodeste si acum.
    De-aia ii invidiem cateodata, pe buna dreptate, pe barbati- pentru prieteniile lor solide, pentru detasarea lor fireasca, nepusa in scena, fata de orice tip de bungee jumping sentimental, pentru modul in care reusesc, in cazurile cele mai fericite, sa ne iubeasca si pe noi fara sa se autoanihileze, fara sa-si saboteze propria personalitate.
    Asa ca poate nu-i de condamnat foarte virulent nici prima carte la care faci referire. Poate avem, noi, cele mai fraiere, nevoie de imbolduri feminist-aberante, ca macar pe jumatate sa ne mai ajustam self-esteemul. Sa ni se spuna ca suntem perfecte si, macar pe jumatate, sa ajungem s-o credem. Pe sistemul: cere mult, cere totul, ca sa ajungi sa obtii, cat de cat, ceva.

  9. Alina G, draga mea draga – atat mi-a placut sufletul cald cu care ai scris! Te rog doar frumos sa observi ca desi e altfel (din alt unghi formulat!) postul tau seamana cumplit cu ce ma zbateam eu cateva randuri mai sus. Iata dovada: in ciuda faptului ca te-ai purtat “invers” unei “bitchy woman”, dupa tot plinsul, dupa toata boscorodeala prietenilor, iata si concluzia (TA!): “Si nu regret nici acum, si prietena mea ma boscorodeste si acum”…… despre asta vorbeam! Daca ai fi facut rev-ul respectiv cu prietena ai fi trait cu regretul dramatic de-a fi ratat nu o zi ci, un an intreg (trecerea dintre doi nu-i asa?!??! Cu toata simbolistica aferenta!) in bratele celui care-ti ravasea cu o mina ferma parul si visele la vremea respectiva! Si-ti jur, iti jur, ca prietena tot te-ar fi boscorodit pana in zilele noastre – eu am imaginea exacta a companiei care ai fi fost tu, la acel rev, cu gindul la iubitul lasat in urma! A?
    Once more: nu cere mult, cere totul ca sa ajungi sa obtii cat de cat ceva! Nimic mai gresit! Cere mult, cere totul pentru ca EXACT ASTA MERITI! Si nu lasa pe nimeni sa-ti spuna nimic altceva! Niciodata!

    Oana, multumesc din suflet! Anca G, cu plecaciune :-)

  10. Multumesc Simona pentru compresa pe cae o asezi cu atita grija pe sufletul meu pirlit. Compresa ta si diversele ceaiuri pe care mi le ofera ceilalti imi fac atit de bine.
    Exista o teorie care arata cum ca atunci cind ai o problema de rezolvat, esti interesat de un anumit subiect…tot universul conspira cu tine. peste tot in jur gasesti “semne”, explicatii, raspunsuri. azi pot sa va confirm din tot sufletul veridicitatea acestei teorii! va multumesc, dragi conspiratori universali, pentru mina intinsa!
    normal ca exista o explicatie banal de “de bun simt” in spatele acestei teorii: cind te intereseaza un anume subiect, esti extrem de receptiv la tot ce e legat de subiectul respectiv, simturile iti sunt mai ascutite pe “filonul” respectiv. ca doar n-ati crezut ca mi-am imaginat ca Sherry Argov sau Simona Catrina, au scris peste noapte, special pentru mine, “Why Men Love Bitches”…
    Abea astept sa revin mai pe seara in discutie.

  11. Anca, imi place ca esti patimasa, ti-am mai zis! Te admir si te invidiez. Idealismul tau imi da putere, desi viata asta e stramba si sa fii intelept cu ea si sincer cu tine e cel mai greu. Tu reusesti mai mereu, in sfaturile pe care le dai, si-ti pasa de cei din jurul tau, lucru mare, cerde-ma! Eu imi contemplu amaraciunile cu o voluptate care nu prea-mi lasa loc de altceva. I’m a selfish bitch. :) Te pupa Alina.

  12. Mi-am amintit…cartea e disponibila si pe net si in librarii in Romania…

  13. Draga Simona,

    Citesc mereu ce scrii…si nu am avut curajul sa iti scriu si eu deoarece mi se pare ca orice incercare ar fi o insulta la talentul tau…
    Ne cunoastem , ne-am intalnit anul trecut la Rm.Valcea…la Galeriile de Arta, mi-ai placut mai intai din artcolele scrise iar apoi realitatea ,mi-a confirmat, ca esti asa cum am crezut…
    Am stat langa tine la restaurant…si mi-a facut o placere deosebita sa vb cu tine….

    Legat de ce ai scris mai sus….AI MARE DREPTATE!viata mereu mi-a demostrat ca asa trebuie sa fii…ca pt a cucerii inima unui barbat , trebuie sa lupti, sa gasesti tot felul de strategii, ca trebuie sa ai imaginatie..si ca mereu trebuie sa fie ” flamand” .
    Nicioadata sa nu il lasi sa se sature de tine…sa fii indisponibila…sa invetezi tot felul de scuze..inclusiv sa ajungi sa nu dormi in acelasi pat.(chiar daca suntem inebunite sa ne tina in brate)
    Mereu m-am revoltat, de ce nu poate sa ma iubeasca cineva ,asa cum sunt..corecta si cinstita, fara jocuri, fara fite, fara ai pune inima pe jar, fara a nu-i raspunde la telefon..etc
    Si am inteles tarziu ca suntem diferiti..si ca ei sunt vanatori…si trebuie sa le ascutim mereu simturile..si am mai invatat ca nimic nu dureaza o vesnicie…si ca trebuie sa luam ce este frumos din acea relatie..ca ,cu acordul nostru incepe chiar daca uneori se sfarste fara a fi in asentimentul partenerului…
    Iti doresc toate cele bune sa se adune , sa ne revedem curand …

  14. AncaG,

    multumesc pentru replica din capitolul “de ce am plecat din Romania”.
    sunt convinsa ca de una singura n-as fi avut curajul, dar faptul ca am plecat la drum in doi, mi-a spulberat indoielile. pentru asta ar trebui sa ii fiu recunoscatoare principilului meu husband, si zau ca as vrea sa fiu, insa nu stiu cum.
    a fost si virsta potrivita, cind abea terminasem facultatea si nu ne loviseram deci de “oferta muncii” din Romania (si as multumi lui Dumnezeu pentru asta, dar nu cred in El si nu vreau sa fiu ipocrita, dar aste e un cu totul alt capitol…). ma rog, as zice ca am avut parte de dramul de noroc pe care l-am cautat si l-am gasit.
    intr-adevar, la capitolul “ma dor radacinile” nu pot decit spune ca m-ai atins. e o durere surda care imi umple pieptul, dar iata ca pina la urma nu-i mortala, se traieste si cu asta. desi eu zic ca nu-mi e frica de moarte, ci de chinul de pe drumul catre Ea…
    si totusi planuiesc si eu in capsorul asta de gaina “marea intoarcere”, asa cum am mai spus. stiu ca va sa vie, si sondez mereu piata ( asa cum verific cursul EURO/RON), dar e mai e pina atunci. ma rog sa nu vie atunci cind viata ma va fi girbovit intr-atit incit sa nu mai am ce face cu ea (sau cu ele: intoarcerea si viata). dar asta nimeni n-o poate stie de pe acum…
    pina atunci, ma bucur de drepturi, incerc sa fac ceea ce imi place, sa descopar ceea ce imi place. ca atunci cind imi va fi oferit luxul de a face numai ceea ce imi va placea, sa stiu ce am de facut.

  15. PS husband-ul trebuia sa fie “principial” :-)

  16. Am aÅŸteptat vorbele tale cu dor. Acu am dat comanda pentru cartea cu pricina…revin cu impresii. Din practică sunt mai mult decât deacord cu ideile amintite de tine. Mai revin

  17. “Faceti ce vreti, fiti constiente de ce faceti!” asta zice Anca G.
    FOARTE TARE !
    Fraza asta ar trebui sa li se tatueze femeilor pe creier, sa li se suprascrie in codul genetic, in ADN, wherever !
    Ar trebui s-o inoculam fiicelor, nepoatelor, verisoarelor, nepoatelor, in fine, tuturor celor mai tinere, care inca nu s-au facut scrum, inca din clipa in care devin constiente de existenta celor doua sexe.

  18. tare mi-a mai placut toata aceasta discutie..
    eu sustin ca nu exista “reteta” in relatia cu barbatii… adica nu cred ca e ok sa ne fortam sa fim bitchy doar fiindca asa avem sanse ca ei sa se “perpeleasca”… pe de alta parte, nici nu putem sa fim toate numai simtire si topire, e f posibil ca ei sa plece de langa noi, complet edificati si neprovocati.
    cred ca ar trebui sa fim naturale cu ei, dar mai ales cu noi insine. cele mai sus spuse insa pot fi buni sateliti ce sa ne ghideze cand simtim ca uneori e ori prea prea, ori foarte foarte.
    doresc fericire tuturor fetelor!

  19. am venit si eu la cafea cu voi…e amara :) ca nu am pus destul zahar din gresala…si asa o beau ca imi e greu sa ma dezlipesc de calculator…vreau sa va citesc pe toate!

    SIMONA …ma bucur sa vad ca esti!

  20. salut meninne,
    eu nu prea sunt “in forma” astazi sa ma concentrez pe experimentele mele, asa ca decit sa le incurc, mai bine stau un pic pe margine…din fericire, in jobul meu se poate asta. ma ascunt in spatele unui “studiu de literatura”, sa vad ce s-a mai publicat recent in domeniu. in realitate, numai eu stiu pe unde imi umbla gindul.
    eu beau un capucino cu caramel, cam prea dulce.

  21. probabil “promovarea” asta trebuia facuta la categoria filme, dar pentru ca acolo am ratat ocazia, o fac aici.
    cind/daca aveti ocazia sa vedeti “Slumdog Millionaire” sa nu o ratati! Mie “mi l-a povestit cineva la telefon” si mi-a placut la nebunie.

  22. SIMONA draga mea draga, ma simt la tine “acasa” ca la mine, dar nu uit totusi cine esti :)
    iti place ISABELLE ALENDE? varianta feminina a lui g.g. marquez? pentru mine tu esti “varianta mea” de isabellle alende! sa explic :) daca as putea, daca as avea talent, as spune tot ce spui tu…gandesc ca tine (si ca alte cateva milioane de femei )…numai ca tu dai glas mintii noastre intr-un mod artistic si pentru asta iti multumim.
    sunt de acord si cu tine si cu d-na argov…dar cata amaraciune in spusele voastre! eu personal am o mica teorie “men are pigs and women are bitches”…bine, deobicei o spun in romana, dar aici nu imi permit! si vorbesc serios…asta ne este natura! ca unii suntem mai mult asa si altii mai putin e alta mancare de peste. acum vin si eu cu durerea mea…ce te faci daca prin natura ta ai o doza mica de “bitch” in tine, caci mama natura asa te-a facut, sensibila si buna la inima…si proasta la minte (ca deobicei merg mana in mana…si nu vorbesc de IQ aici!) oricum ar fi TU, zeita, tot trebuie sa te schimbi…sa faci improvements ca sa fii iubita de EL. atunci cand e decat “love”, mai merge sa aplici sfaturi de prin carti, de pe la prieteni binevoitori…dar cand vine “in love”, ai pus-o! oricate trucuri si deghizari si vopseli folosesti…iubirea ta (a se citi prostirea ta) se va citi pe tine de la 1000 de metri! si atunci ma intreb ce e iubirea…chiar daca mai cred in ea, si din ce in ce la mod empiric (?cred ca asta vroiam sa spun :) ) indragosteala numita “in love” o vad ca o boala de natura psihiatrica (nu psihologica!).
    eu personal (intuitiv) am incercat (am avut timp berechet…m-a lovit strechea la 22 de ani, stiu , sunt mica!) sa fiu “bitch” in diferite doza…si recunosc ca imi manca din palma (in timp ce cauta femei pe internet)…dar cazul nostru este aparte. STIU clar si imi asum …hai sa zicem “jumate” din vina…numai ca tot ce am gresit eu e din cauza ca nu am stiut mai bine (si am cautat si am invatat si m-am schimbat…si ce daca!) in timp ce jumatea lui de vina era voita (ca era dreptul lui!) …si sa termin …sa fii “bitch” numai ca sa ii tii langa tine nu e “cool”…parca lipseste ceva…parca ti0e sufeltul gol.
    concluzia :) fii tu insati…iubeste-te pe tine inainte sa il iubesti pe el…asa macar daca nu iti iese bine nu o sa ai regrete ca te-ai pierduta intr-o iubire care a fost calcata in picioare …ca margaritarele de stiti voi cine!
    sa aveti o zi/seara buna zeite dragi…si nu va mai chinuiti degeaba…daca o sa cautam o sa mai gasim carti cu sfaturi (foarte bune, recunosc) dar tare imi e frica, ca nu o sa gasim ceva care sa ne arata ca …sfarsitul e roz!

  23. salut dea valma…si eu vreau sa vad filmul tau…il am pe lista (am vreo 60 de filme pe lista…vb de lista de la blockbuster, ca imi trimit filme acasa…da stiu..viata grea!) si in fiecare samtamana apar (sau descopar eu) inca 5 filme pe care as vrea sa le vad…si matematic voebind…nu imi iese calculul…eu vad in medie 6filme/sapt. …asta e un lucru pe care il regret!

    dea valma…eu asta tot urlu la stele…TRECE…o sa treaca durerea…sau ce simti tu in sufletelul tau…gandeste-te cu iubire si cu acceptare la tine. invata sa te ierti…asta e, ne-a dat domnul minte ca sa ne intrebam atata si sa ne doara sufletul apoi. poate noi nu am avut noroc, poate nu exista noroc, poate norocul este asa cum ni-l facem. eu cand ma apuca…ma scot destul de repede …imi e rusine ca la altii le e mult mai greu decat imi e mie…sunt alaturi de tine (cu toate ca matele mele 4 si 10 ani imi pandesc calculatorul)…o sa ma gandesc la tine, la noi…oameni in iubiri imposibile!

  24. stiu ca trece.
    ideea e ca la mine nici macar nu mai e rana deschisa, e cicatrice, nu mai doare asa tare. dar eu nu o las sa se vindece si o tot scarman.
    pina sa plec pe alte tarimuri, credeam in Dumnezeu, in noroc, eram superstitioasa. acum insa “m-am vindecat ” de bolile astea. si cred in mine. cred in norocul ala pe care mi-l fac cu mina mea.
    am si eu multe fiosofii de viata, de, ca tot omul. de multe ori rabdarea e cheia…am trecut prin multe stari, mai mult sau mai putin depresive, am iesit cumva la liman, si de cele mai multe ori cu zimbetul pe buze. eu cind sunt intr-un impas, si nu stiu ce sa fac, pentru inca nu am gasit solutia, nu fac nimic. astept. si uneori vine solutia la mine, daca exista; alte ori, timpul rezolva problemele, ca asterne praful peste ele si nu mai sunt de actualitate…

  25. Well, well, wellcome home Simona!
    Ne-ai lipsit da uite ce ne-ai pus cu botul pe labe. :)
    Trebuie sa citesc si eu cartea asta. Trebuie. Macar sa vad cat din principiile mele sunt sanatoase si cate au murit intre timp, desi eu sunt cam… selfish… ca toate pisicile.
    Sau mai pe romaneste totul la mine, restul la tine. Glumesc, nu ma credeti.
    Azi ma dor ochii, dar tot am citit adevarurile AncaiG… da… nu e sfat mai bun decat sa faci tot ce-ti cade tie bine.
    DeaValma sa-ti spun cum am vazut eu filmul: ma presa o prietena si hai si vezi-l si hai si hai… dincolo de naivul intrebarilor, sau al povestii de iubire, drama te musca la tot pasul… eu am ramas cu gura cascata incercand sa gasesc motivul pentru care am tot amanat sa vad un film care e o lectie cumplita despre India, ascunsa intr-o poveste de iubire.
    De-ar fi fost si Liceeni la fel… zau ca ne vanau acum americanii.

    Simona si dragelor… mai adulmec… mai recitesc… azi s-obosita.
    Imbratisari.
    Ma mut putin la Ionut in bucatarie… poate gateste Valin?!

  26. meninne… imbratisarile speciale… tot suflet cald si aproape esti de toti, desi… ce faci, suflete? matele? da, da… nepoatele A, M, Boo si Tang…

    Dea valma, masochismul asta de a zgandari ranile este natura umana… o s-o mai faci mult timp, ca asa suntem noi, avem voluptatea durerilor noastre, dar te rog, nu renunta la credinta… o ruga spusa in suflet, in noapte… e nepretuita.
    si cum spuneai, intamplarile sunt pe masura sufletului… eu cred in asta, ca sufletul stie ce sa aleaga, marile mele intalniri care mi-au binecuvantat viata sunt alegerile sufletului meu, alegeri inconstiente chiar…

    Oana, dimineata la cafea radeam ca toanta: pisicuta mea naturala pandea pasarele… oare de ce radeam?

  27. oana, la ce editura zici ca e cartea?

  28. pisica, n-am spus ca n-am credinta, ci numai ca nu cred in Dumnezeu. daca tot sunt atitia, Dumnezeu, Allah, Budha, si mai stiu eu citi altii, am si eu dreptul sa am unul al meu, in care sa cred, catre care sa imi indrept rugile. pe-al meu il cheam Constiinta…o fi bine, o fi rau, eu nu judec pe nimeni, iar Dumnezeul meu ma judeca numai pe mine.

  29. Dea Valma, ai citat din Mirciulica Badea? cu povestitul la telefon? :) Si mie “mi l-a povestit” cineva si cum s-a sfarsit povestea, cum l-am cocotat pe Slumdog pe locul 1 in topul filmlor de anul trecut. Dar apoi am avzut The Reader si mi-a rupt sufletul… Oricum astea doua sunt cele mai bune candidate, in opinia mea, la Oscarurile ce stau sa vina (desi slumdog are mai multe nominalizari).

  30. eu nu am vazut inca The Reader, dar mi-am pus telefonul la incarcat, poate ma mai suna vreun prieten sa mi-l povesteasca, ca lui Mircea, ca asa cum Binei ai sesizat tu Alina, el m-a invatat smecheria asta :-)
    Mi s-a povestit si ala cu Benjamin Button, o mare porcarie, fara nici o emotie, sec si lung…

  31. buna sa iti fie inima pisica draga, la noi e pranz…pisicile in vacanta…a se citi bataie mare pe calculator! bineintels…sunt chemata! va pup

  32. ok, ok… eu pregatesc cina… ce ciudat…timpul asta :)

  33. Mie mi-a placut si cel cu Benjamin Button, i-am detectat ceva pilde si emotii…si scenariul interesant, oricum, unic, nu cred ca s-au mai facut filme pe o asa tema. Daca ai baterie buna la telefon poti incerca si In Bruges, cu Colin Farell – amuzant, duios, absurd in sensul bun si Doubt cu Meryl Streep – nimic spectaculos in compozitie, doar inca o portie de geniu actoricesc marca Streep. Auditie placuta! :)

  34. dea valma…ii tin si eu isonul pisici..chiar daca eu sunt un monstrulet, pe junate pisica pe jumate caine. spune “tatal nostru” in gand…de mii de ori…cand poti, cand ai chef, cand nu ai ce face…spune-l si fara sa crezi…nu pot sa iti explic, nu sunt deloc nici biseriocasa nici fanatica…de multe ori si eu cred ca, cred intr-un d-zeu numai al meu (dar m-am convins ca nu e asa…e unul singur si are multa lumina in el) care nu are nimic de a face cu religia…si poate nici nu are…dar rugaciunea asta (si poate multe altele pe care nu le cunosc) face minuni…ajuta la zgandarat de cicatrici, ajuta la luat dureri, ajuta la multe…cred ca ajutea la toate. cred ca “tatal nostru” este “instructiunea noastra de folosire”…intelegi?

  35. hai să haidem, dacă om fi în stare… de restul, pare un fel de re-editare mai inteligentă a Regulilor ;)

  36. Am avut neasteptatul prilej sa cunosc, relativ recent, o astfel de “bitch”. Daca aparent este o persoana fermecatoare, calda chiar, dupa ce am cunoscut-o mult mai bine. am ramas pur si simplu fara cuvinte. Am fost socata dar si fascinata sa descopar cu cata grija isi calcula rolurile si scenariile – intr-o zi era femeia fatala si detasata, in alta era ingenua, de cele mai multe ori juca femeia copil. Si nu numai ca admite aceste “strategii”, este chiar mandra de ele.

    Nu numai ca mi-a aparut atat de falsa, dar totul mi s-a parut o enorma risipa de energie.

    La urma urmei pentru ce atata manipulare, timp, emotii…cineva mult mai inteleapta mi-a spus mai demult ca dragostea este un dar – nu poate fi fortata si nici controlata; trebuie daruita. Incerc sa imi reamintesc asta de cate ori ma pierd la randul meu intr-un vartej de gesturi de iubire, mesaje, emotii si incerc sa fac totul perfect, “asa cum trebuie”, mult mai bine decat toate cu care a fost el pana atunci, ca sa demonstrez ca eu sunt mai buna, ca il merit etc.

    acesta este un aspect. Este nevoia pe care o avem de a nu parasi rolul de femeie perfecta sau de fata cuminte – nu trebuie sa facem scene, sau sa fim geloase, sa il tragem la raspundere, sa facem scandal etc. Pentru ca il pierdem sau pierdem puncte in marele joc al relatiei.

    ii invidiez pe barbati pentru usurinta cu care navigheaza relatiile si cu care se detaseaza de ele. dar incerc sa accept acest consum si aceasta imiplicare emotionala care ma caracterizeaza ca o parte a mea, care ma defineste – ca persoana, ca femeie (sensibila ce e drept). si nu ca pe ceva care ma defineste ca “loser”.

    si este o eliberare sa accepti acest lucru si sa ai curajul (si puterea) sa fii si sa ramai autentica. fie ca inseamna sa il suni de 3 ori la rand, sa admiti ca esti geloasa, ca vrei sa ramai cu el decat sa iesi cu prietenii sau invers etc.

    un alt aspect este acela ca noi toti/toate ne manifestam iubirea in acelasi fel in care am dori sa o primim inapoi si sa fim iubite (apropo de carti, aspectul acesta este din The Five Languages of Love). De aceea nu voi inceta sa vorbesc si sa ma manifest pe “limba” mea de dragoste si sa i-o arat oricarui netot, in toate inflexiunile, nuantele si bogatia ei.

    este usor sa fii bitchy cand este de la inceput detasata si neimplicata. cand iubesti cu adevarat si incepi sa faci calcule si strategii de detasare, de nesunat, neraspuns, neiubire…este foarte greu. Este apasator si sufocant.

    aceste fiind spuse, ma reped spre amazon sa verific cartile mentionate de Simona…:)

  37. anca g te-am lasat sa te citesc la urma cand am avut un pic de tihna ca sa inteleg din prima ce zici…doamne doamen…ce m-am bucurat sa te citesc. mi-ai bucurat sufletul si mintea…tot asa cred si eu…bine…in realitate amestec ce zici si tu si ce zice si simona…dar concluzia este ontr-adevar..ca DACA POTI sa fii tu tot timpul FII!

  38. DACA POTI sa fii tot timpul TU …FII! :)

  39. dea valma ai dreptate, sunt multe nume pentru o singura divinitate… dar credinta si ruga trebuie sa existe. acel “tatal nostru”rostit asa cum spune meninne (parca vorbim in ecou :) ) nu neaparat din credinta si nu obligatoriu in biserica e… impresionant ce aduce!
    apropo de biserica eu am parerea mea… ca acolo unde este casa domnului nu au ce cauta banii… si mai mult nu spun.

    legat de zisele simonei si ale ancai g… am recitit si eu… mica mea experienta spune ca mie mi-a fost bine cand am fost eu insami, si sunt asa mereu, tin la asta. am invatat din experienta ca o tacere face mai mult decat doua vorbe, ca sunt doar doua cuvinte, dar o privire calda si luminoasa sau o atingere, o strangere de mana inseamna mai mult, am invatat ca doi oameni care se iubesc nu sunt iseparabili, ca pot avea si pasiuni si preocupari diferite, iar o sueta cu fetele nu e un pacat…
    de fapt eu tin la libertatea mea de a fi eu insami si de a avea timpul meu si alegerile mele… a iubi nu inseamna a-ti ucide libertatea…

    gata… caut rene char ca sa vorbeasca el mai mult pentru mine.

  40. pisicuto…stii bine ca nu te ignor…am multa treaba…si daca incep sa iti scriu nu o sa ma mai opresc …stii bine. recuperam in weekend…atunci chiar daca am treaba trag ghiulu! aaaaaaaaa si nu o sa fie tot timpul asa…cand sunt fetele la scoala am o juma de ora intrega numai pentru mine la cafea. :) ..fara intreruperi si ruperi de ganduri.

  41. meninne, stiu… vezi de nepoate… :) … eu picotesc… ma dor ochii ca am butonat la job, am dead line-uri nebune…
    so, big hugs, my far away sister! :)

  42. Iata si o melodie asortata! Mie imi place de mor!
    http://www.youtube.com/watch?v=V8kiNMQIctg

  43. Rene Char… cum am promis

    Vom rămâne legaţi…
    Vom rămâne legaţi, în ciuda îndoielilor şi opre-
    -liştilor, de iluzia aceasta presărată cu veselie şi
    lacrimi, pe care atâtea interese şi atâta dragoste o
    acoperă cu adevărat. Căzută şi reîntegrată fără în-
    -cetare, printre făgăduielile pe care ni le suflăm
    şi ni le spunem la ureche, nimic până acum n-a
    izbutit să-i clatine supremaţia. În faţa cercetărilor
    noastre, ea stă ca un sfinx care când ar zâmbi
    pentru prima oară, când ni s-ar părea cu totul
    inutil. Cine ştie? Pentru că durata ei nu e cuprinsă
    numai între scurta fericire a părinţilor noştri şi
    pulberea noastră depărtată; pentru că ea e înscrisă
    în filigran în lumina zilei şi, totodată, în ochii noştri.

    raluca, mi-a placut mult ce-ai zis….

  44. noapte buna pentru cei ce traiesc orele ca si mine, o zi buna pentru cei dragi si departe.

  45. Bun gasit dragelor si dragilor,
    Meninne, am repetitii de dimineata, dar nu pot sa las o doamna (orice doamna, domnisoara) sa vorbeasca singura, imi face placere dar in primul rind nu e frumos sa pleci (ca barbat) asa.
    Pisica, nu am nici o problema in cazul fericit pentru mine, cind mi se preiau expresii.
    Oana, imi place sa ma joc, nu raminem copii toata viata ? eu asa stiam.
    Dea Valma, s-a primit “verde” la orice subiecte si stari de comentat (eram sigur).
    Simona Catrina, esti foarte infioratoare. Sper ca ai remarcat ca exista un pic de disciplina in teritorilul parasit, eu a dat un exemplu de atitudine doar, nu !? Aceste zile am recitit Codul nebunelor maniere – deci l-am terminat si l-am luat iar – si pentru ca aceasta activitate cere o pauza si o alta pauza e buna cind incepi ceva, cit stam sa mai facem ceva si pentru ca ai fost cam singura care mi-a primit la pat “micul dejun”, ce e mai potrivit ca o gustare dupa repetitii, in emisfera nordica unde e iarna in Februarie.Invita si fetele si pe mai cine stii tu ca trebuie, ca ti-am lasat o tuica zburdalnica fierbinte (in termos o gasesti), alaturi e cas, brinza de bivota, oua de rata si prepelita fierte (sa nu dam colesterolul peste cap, doar paharele, doar paharele), sunculite impanate, jumari, ficatei de pui perpeliti 2-3 minute pe gratar si sare, ceapa rosie (sa nu o mai spargi ca e pregatita si o faci chisalita), in cesti am pus piftia de curcan (stii tu, de intors cescuta), pe platoul invelit (sa tina de cald) sunt felioare de cirnati mai subtiri si mai grosi si carnite aromate; in castronase am pus si crema de hrean si usturoi, linga ele e si mustar. Ai grija la vinul rosu sec, (e deja destupat sa se echilibreze) sa nu-l uiti. Piinea caut-o in cosuletele cu stergar, da vezi ca e si neagra si alba si prajita, dupa pofta. Tot feliate am lasat si muraturile, asortate, cum altfel ?! Dupa aperitivele astea stati linistite apoi la masa si la sfarsit, la rece, aveti un vin alb dulce (tot destupat, sa nu va chinuiti, nu de alta) linga placinte cu mere, brinza dulce cu stafide, dovleac cu nuci si scortisoara, cite doua pentru fiecare, sa fie. In bucatarie am lasat si cani cu cafea – da vezi ca le-am stropit si cu un pic de coniac, de deochi – si ai grija nu cumva sa spui cum mi-au spus mie niscaiva elvetieni “luati mai putin, luati mai putin”, desi in mintea lor credeau ca spun exact invers. Rogu-te, la sfirsit lasati totul cum este, ca vine cine trebuie si stringe, tu mai hodinestete si mai pune de-o carte sau cod sau jurnal, sa fie. PS: Si nu uita de blog, cind se poate, ca asteptarea e mare, intelegerea mea e un pic mai mica.

  46. valine, doamne ajuta ca ti-am citi postul dupa masa de cina ( un amarat dfe piept de pui cu mancare de conopida -not healthy cum a zis fi-mea a mica!)…ca altfel…ma gandeam urat la tine dupa atatea bunatati…abia astept sa merg la vara la bunica la tara…sa mananc numai “organic” :)

  47. mai 5 ore si va zic buna dimineata la cafea…

  48. dea valma, banui ca dimineata iti este cel mai greu :) cred ca la toti ne este…din diferite motive, ca mergem la “repetitii” sau ne avem grija de altele…daca nu e ceva EXTRAORDINAR de facut…iti trebuie putere sa o iei de la inceput!
    va doresc la toti o dimineata magnifica! pitici dragi! mie diminetile mi-s mult mai dulci de cand stiu ca o sa vin si o sa va gasesc pe voi!

  49. simona, multa cerneala o sa curga pe tema asta a iubiri, a relatiilor…dar sincer nu cred iubirea este ceva ce se poate “prinde”…iubirea este intr-o continua miscare si transformare, ce stiai ca era ieri nu mai este maine…ce stiu eu, ce stim noi…cred ca pana la urma totul se reduce la a ne fi sau nu bine! te pup

  50. MULTUMESC DE O MIE DE ORI SIMONEI PENTRU CA EXISTI!!!, mai ales aici unde ma hranesc si eu cu experienta si cu nestematele de la dvs. – tine.
    Doamne iarta-ma , dar citesc pe Simona ca pe cartile de rugaciuni nesfirsite
    Tot ce scrie ea parca -i ce au uitat toate mamele, matusile sau bunicile sa -mi spuna vreodata de cind am venit pe lume
    Multumesc inca odata voua tuturor celor care ne dati exemple ( cuvintele mele sunt prea sarace ptr. a reda exact plinatatea pe care o simt cind citesc) si VA ROG MULT SI CIT POT EU( VESNICA ANONIMA) FRUMOS SA NU VA OPRITI DIN SCRIS!!!!

  51. Buna dimineata…si-mi vine in cap o melodie zbanghie, si lasa ca va dau si voua link-ul din utube :-) …dl. Dan Helciug, intr-un mare fel!

    http://www.youtube.com/watch?v=mlYSL8HyvpM

    Meninne, multumesc ca m-ai lasat la urma, eu cred in chestia aia cu “cei din urma vor fi…” Ma bucur sa vad ca gandurile mele rezoneaza in oameni, desi nu inceteaza sa ma mire. Poate ca are si Simona dreptate, poate ar trebui sa scriu mai des, sa visez mai mult, sa zbor mai inalt. Dar eu ma stiu mediocra, fericita in normalitatea mea de fiecare zi si in momentele de exceptional cu care ma binecuvanteaza destinul. Ei Doamne….
    As vrea sa-i scriu Ralucai, m-a atins coment-ul ei, nici macar n-as stii sa explic cum! Poate pentru ca am simtit-o putin tendentioasa?!? Hm! Poate ca doar am o dimineata trista si neinsorita dar cumva, reusesc sa adulmec rautatea precum cainii frica si-mi face rau!
    Draga mea Raluca, cum poti fi tu asa sigura ca doamna/ domnisoara respectiva doar “juca” niste roluri?!? Si cum poti fi “socat si fascinat” in acelasi timp?!? Nu e o stare (de fapt) cam perversa?! Este ca si cum ai spune ca ai asistat la o crima….asta socheaza, ma gandesc….poate sa si fascineze?!?
    “Nu numai ca mi-a aparut atat de falsa, dar totul mi s-a parut o enorma risipa de energie”….daca-mi permiti, viata noastra este o risipa cumplita de energie, eu descarc tone numa’ ca sa ajung dimineata din Sudul orasului in Nord. Sigur ca sunt oameni care au masti, pentru fiecare situatie alta masca. Dar eu cand vad asta nu ma sochez si nu ma fascinez…..incerc sa vad care e fata! Adevarata fata! E o provocare cumplita, dar am cateva prietene de toata isprava si de toata viata, care au devenit astfel dupa ce am reusit sa trec de “femeia ingenua”, de “femeia copil” de “scorpia de serviciu”…..
    Daca din comentariul meu s-a inteles cumva – de exemplu – ca eu propuneam acolo sa jucam niste roluri, sa ne prefacem….dear God….ideea era exact pe dos! Adica, pentru a te cita “si este o eliberare sa accepti acest lucru si sa ai curajul (si puterea) sa fii si sa ramai autentica. fie ca inseamna sa il suni de 3 ori la rand, sa admiti ca esti geloasa, ca vrei sa ramai cu el decat sa iesi cu prietenii sau invers etc”
    Toate comenturile pe care le-am postat eu vreodata pe acest blog au fost izvorate din experienta mea personala! Intamplari care m-au durut, marcat, schimbat; oameni care mi-au ravasit traiectoria destinului; prieteni carora le datorez intelepciunea de azi si zambetele de maine. Ca principiu de viata, nu vorbesc neintrebata (decat singura in fata oglinzii, da’ si atunci imi raspund mie!) si nu judec oamenii! Inca odata: nu judec oamenii! Am pareri personale, le tin pentru mine! Iarta-ma ca-mi permit, n-a fost fair ce-ai scris acolo. Be it a “bitch” e o alta femeie. Parerea ta e ca e una falsa! Ei bine, ai fi surprinsa sa afli ca e iubita cuiva, sora altcuiva, fiica unei mame. Cam tot ce esti si tu, cam tot ce suntem toti. Dragelor, dragilor….va rog sa ma lasati sa fiu un pic pretioasa: nu mai judecati oamenii! Nu mai dati verdicte! Lumea-i rea, hai sa fim noi buni, fiecare! Eu nu sunt! Eu ma stradui! Apropos si de ce-mi spunea Alina G…..nu-s patimasa, imi place sa ma consider implicata. Si da, ma intereseaza oamenii. Toti oamenii! Imi iau tepe in viata de zi cu zi si uneori si-n aia de noapte :-) …..dar fericirea absoluta pe care o simt cand imi fac un prieten nou (adevarat!), cand cunosc un om deosebit, cand intind mina si gasesc o alta intinsa in prelungirea ei…..
    Va pup pe toti, plec ca am treaba! Si-am dat un test psihologic si tanti doctora mi-a spus ca ma simte un pic nepregatita……i-am spus ca sunt TOTAL nepregatita si ca probabil I am damn good daca las impresia doar de “putin”…hi, hi, hi

  52. meninne, iti multumesc mult pentru gindul tau, dar astazi nu mi-e greu. e o dimineata asa de insorita si de frumoasa! pe drumul de la gara catre lucru mi-au inghetat si degetele de la picioare si cele de la miini, si obrajii, si nasul, si urechile…dar imi simt sufletul dezmortit, chiar caldut.
    s-ar putea sa absentez (motivat) in urmatoarele zile, sau macar sa bag un chiul serios, dar am sa revin cu tema facuta.
    va imbratisez pe toti cu drag

  53. Buna ziua, oameni cu suflete ÅŸi gânduri frumoase! Va tot citesc de-o vreme si va dau sau nu dreptate, d ela caz la caz. Am citit si eu, cand incă eram singură ÅŸi nu tocmai liniÅŸtită crÅ£i dintr-acelea la care se referă draga de Simona. Categoric, numai bune de spălat creieraÅŸe înfierbântate de hormoni ÅŸi neaccesorizate cu niscaiva suflet. SUFLET! Dintr-acela care ÅŸtie singur să aleagă, ca să sufere mai întâi, pentru a-ÅŸi merita, mai apoi, toată lumina ÅŸi liniÅŸtea ÅŸi frumuseÅ£ea ÅŸi nemărginirea unei IUBIRI. Nu renunÅ£area la tine e soluÅ£ia, dar nici tăcerea lui “Te iubesc” nu e alternativa. Cum bine spuen Ana G, s-ar putea ca, atunci când te hotărăşti să spui cele două cuvinte magice, să nu mai ai cui… Parcă Ronan Keating ne cântă/încântă ceva de genul “If tomorrow never come”… Mi-au trecut ÅŸi mie prin viaţă părelnice iubiri, ochi pe care-i credeam destinaÅ£i numai mie ÅŸi mâini ce mi-aÅŸ fi doprit ca doar pe mine să mă cuprindă. Am spus “Te iubesc” chiar ÅŸi când nici măcar el habar nu avea că sau cine sunt. Am scrsi scrisori de dragoste pe care le-am trimis nesemnate, doar pentru ca el să se bucure că, undeva, cineva, îl place… Am trecut ÅŸi prin relaÅ£ii care m-au murdărit, pentru că a fost o vreme în care, poate ca multe dintre păcătoasele lumii, am “gândit” cu hormoneii în fierbinÅ£eli acute… Dar pe astea le-am uitat, le-am aruncat într-un coÅŸ d egunoi în care n-au decât să ardă singure, de ciudă, de ruÅŸine… Le păstrez, însă, în suflet ÅŸi-n amintire ÅŸi în gând, mereu, pe toate celelalte, fiecare cuvânt de dragoste rostit, fiecare tremurare, fiecare floare furată ÅŸi lăsată, la ceas de noapte, pe parbrizul maÅŸinii celui drag. Mă rog lui DUMNEZEU, în fiecare zi, pentru binele celor pe care i-am iubit, indiferent pe unde-i poartă paÅŸii ÅŸi le zâmbesc cu drag când îi întâlnesc ÅŸi-mi tremură încă stomacul ori de câte ori îi aud la telefon pe cei cu care nu măpot vedea prea des. Acum, însă, iubirea mea există, îmi este soÅ£ de mai bine de cinci ani, ÅŸi nu m-aÅŸ mai putea imagina în alte braÅ£e decât într-ale lui, într-alt gând decât al lui, într-altă viaţă decât a lui. ÃŽi sunt liniÅŸte, ÅŸi împlinire, ÅŸi bucurie – îmi spune, aproape în fiecare zi, ÅŸi eu îl simt la fel. Åži tot ce suntem, împreună, în această iubire, poartă, de 4 ani, numele de Gabriel, băieÅ£elul nostru.
    Åži, da, soÅ£ul meu ÅŸtie de toate iubirile mele, părelnice sau nu, ÅŸi-mi spune mereu: “Nu le ascunde, scrie-le! Fă-le cuvânt ÅŸi lasă-le să zboare…” Poate o s-o fac, într-o zi…
    AÅŸadar, dragelor, frumoaselor, spuneÅ£i “Te iubesc!” atunci când simÅ£iÅ£i! Merită!

  54. Buna ziua tuturor!!”repetitiile mele “incep mai tarziu si desi am avantajul asta cafeaua de dimineata o beau mereu pe fuga…motorizata fiind de fetita mea…Asa ca ora asta a pranzului imi ofera ragazul necesar sa stau cu voi de vorba!!!Am momente cand abdic de la discutiile cu voi….caci am 2 joburi si o familie in dotare….
    Pisica jucausa…am gasit cartea pe internet,la comenzi on line dar mi-am amintit ca o poti gasi in librariile din Carrefour si Real…Am gasit-o ..
    Valin da,nu trebuie sa uitam sa ne jucam…nici la 30 nici la 40…
    In ceea ce priveste jocul de-a scorpia….e ideal sa ajungem sa fim scorpii…si chiar functioneaza…Insa eu personal n-am putut fi niciodata,m-am orientat de fiecare data dupa cum imi spune inima…si daca ea imi dadea ghes sa sun,sa plang,sa-i spun cat tin la el asta faceam…HA Ha…Asta nu inseamna ca nu am suferit,ba chiar odata mi s-a reprosat (motivul despartirii)ca sunt prea sincera!!Insa prefer sa raman asa-intotdeauna vreau sa fac ce simt,daca gresesc e greseala mea…si mi-o asum…
    Am vazut si eu povetea stranie a lui Benjamin Buton….extrem de trista…Daca aveti recomandari va astept cu ele caci sunt filmista la maxim…

  55. AncaG (scrisesem din inertie tot AlinaG :-) ),
    o bila alba pentru “replica” data Ralucai. si eu am simtit ca am nevoie sa exprim aceeasi opinie ca tine, si pentru ca ai exprimat-o tu iti multumesc.

  56. Draga Camelia, felicitari din tot sufletul, iata Raluca ce doamna – ce DOAMNA! – ne-a intrat in suflet si in casa (a Simonei, da’ avem si noi cate-un taburet pe aici!).
    Zambesc la ecran ca muta citind comentul tau, vad cu ochii mintii o Anca cu codite punand flori pe parbrizul unei Dacii albe, break….o alta Anca, copie fidela a lui Lorelei, scriind concentrata scrisori de dragoste mare si expediindu-le anonime in cutia de scrisori a colegului iubit….care a aflat tarziu ca Anca le expedia dar Anca intre timp traia o poveste pe viu si renuntase sa mai scrie “anonime”…..o alta Anca, scrasnind din dinti, amarata, obidita, ca un mitocan fara suflet si fara nume ii facuse farame sufletul pus la picioare….Dragele mele, inafara de ficat mai avem o parte cu caracteristicile pasarii Phoenix: sufletul! Da, da! El se reface! Fiecare bucatica! Si intr-o zi devine intreg, asa cum ne demonstreaza randurile frumoase si simple ale Cameliei!
    Esti un om frumos si bun, Camelia, sa ramai fericita! Si sa te bucuri de iubirea ta, de copilul vostru si de fiecare zi care vine, cu soare sau ploaie – chiar ca n-are importanta! Cat despre faptul ca si azi te gandesti cu drag si emotie la toti cei pe care i-ai iubit…spuneam intr-un alt coment al meu: “chi ti ama ce per sempre; ce prima di te, prima di conoscerti” – cine te iubeste e cu tine mereu; e acolo inainte sa ajungi tu, e acolo inainte sa-l cunosti! Ma bucur sa vad ca nu sunt singura care gandeste asa! “Te iubesc” e pentru totdeauna, doar “indragosteala” trece. Va felicit si va admir pe toti care faceti diferenta! Si o faceti in fiecare zi :-)
    Cu drag

  57. AncaG, sper ca ai dreptate la capitolul “refacerea sufletului”;vreau sa te cred, am nevoie sa te cred! Sper ca cangrena mea sufleteasca sa ma lase sa mai traiesc si ziua in care sa ma vindec de aceasta boala.
    multumesc pentru speranta.

  58. doamne simona,esti extraordinara! iti multumesc ca existi,ca prin talentul tau,prin observatiile tale ne faci sa radem in hohote,dar si sa lacrimam,sa realizam ca talentul tau,stilul tau inconfundabil,ironia ta ascund un suflet sensibil,cu o putere imensa de daruire! prin recomandarea unei carti,a unui film,ne oferi viata asa cum e,cu bune,cu rele,iar comentariile tale sunt rasu-plansu,ca-n viata! cred ca esti de acord cu mine ca AncaG te secondeaza cu brio fiind pe aceeiasi lungime de unda cu tine. va iubesc,va respect si va rog sa ramaneti asa,vesele,triste,ironice,acide,frumoase,scipitoare!va imbratisez!

  59. Buna seara, doamna Murgoci! Ma onoreaza randurile-gandurile dumneavoastra, ma onoreaza tandemul in care ma vedeti cu Simona! Nu le merit dar ma inclin cu respect si promit sa ma straduiesc sa stau in asa selecta, delicata, minunata companie!
    Cu drag

  60. sunt cu voi…imi e dor de simona…adorm spunandu-va povesti…am intrag pe blog cu inima ferfelita(acum cateva saptamani), nu stiam ce sa mai fac sa imi treaca durerea…realitatea este inca destul de cruda (spun asta fiind constienta ce se poate mult mult mai greu…asa ca nu ma plang) dar macar de cand vorbesc cu voi, va ascult si va spun povesti imi e bine. pot spune ca nu ma mai doare asa tare…
    dea valma vad ca si tie iti e mai bine, mai usor…m-am gandit la tine aseara…nu stiu unde esti tu in olanda…eu mi te-am inchipuit in amsterdam…ce oras! am avut nororul si bucuria sa fie acolo cateva zile…si ce am simtit acolo a fost ceva ciudat…nu am simtit niciunde altundeva…eu i-am zis “TOLERANTA” …si nu vorbesc de aia sexuala…aveam copil mic dupa mine asa ca nu m-am apropiat de zona rosie…ci numai muzee si plimbari pe canale…dar am simtit in aer toleranta dintre oameni! ai grija de tine si revino…oricum o sa fii un pitic al meu…si oricum tu stii ca noi toti ne gandim la tine, iti tinem pumnii cu cicatricea aia!
    valin…m-am gandit si la tine aseara si ti-am spus eu o poveste care am crezut eu ca te-ar interesa…dar nu imi mai aduc aminte ce :) ma ierti! probabil ca era despre carti, mancare sau masini…ceva harmless!
    anca g…tie nu ti-am spus poveste… m-am gandit frumos la tine…ti-am multumit ca scrii frumos.
    la tine oana recunosc…nu m-am gandit…dar dupa ce am spus povesti la cei amintiti mai sus…am continuat sa vorbesc cu totii…cu voi toti care simtiti ca noi si care aveti sufletul bun (a se observa ca fac o delimitare clara intre suflet si minte)…suflet bun=omul meu, piticul meu de pe creier! ce are fiecare in minte…ii este iertat de mine…cel putin aici pe blog.
    simona…te las la uram :) la tine ma gandesc cu spasenie…iti trimit putere sa fii bine si sa faci ce vrei (a se citi sa scrii pentru noi!)
    pisica…stii tu…
    va multumesc!

  61. Buna seara/dimineata, buna viata, gandul, inima…
    Exista in amintirile sufletului meu un bunic ce imi raspundea astfel la salut “buna sa iti fie inima”… si cred ca asa trebuie sa fim noi… cu inima buna, curata.
    Si e valabil atat pentru noi, femeile, cat si pentru ei…
    Oana, multumesc de sfat si cred ca telepatia a functionat pentru ca dupa amiaza am mers direct la Carefour la standul de carti (nu prea merg la acest magazin, dar imi place sa le iau la rascolit standurile de carti)… deja am citit jumatate din carte si… nimic nou sub soare.
    Stiu povestile acestea, dar fiecare dintre noi are felul ei/lui de a privi viata, relatiile, fiecare are disponibilitatea lui afectiva, felul de a tolera, de a nu tolera…
    E greu sa dai retete universal valabile, pentru ca nu se aplica tuturor. Dar este ceva in carte ce mi-a placut si mi-a placut pentru ca imi este specific… o declaratie a lui Kim Basinger despre relatia dintre ea si intuitia ei…
    Eu cred ca asta ne face speciale, capacitatea de a intui, de a vedea dincolo de cuvinte… restul e disponibilitatea noastra de implicare, dorinta noastra de a fi in acea relatie, asumarea greselilor, capacitatea de a darui.
    Eu sunt de fel o fire independenta si pun mare pret pe timpul meu pe care nu-l impart si cu altii… motiv pentru care reactionez in consecinta… adica o bere cu baietii pentru el e ok si nu imi starneste cosmaruri, atata vreme cat si eu pot avea planurile mele cu fetele, iar programul meu poate sa fie sau nu in concordanta cu al lui, dar nu-l schimb pentru el… ca nu vreau.
    Dar… fiecare cu felul lui de a trai.
    Spunea AncaG sa nu mai judecam oamenii.. si subscriu draga mea… nimeni si nimic nu ne da dreptul sa judecam pe nimeni… e ca si cum nu respectam acea persoana si e mai dureros cand nici nu cunosti persoana in cauza dar o hacui…
    Dea Valma… dupa fiecare ploaie o sa reapara soarele, dupa fiecare noapte vine o noua zi, sunt vorbe lemnoase scrise intentionat astfel tocmai pentru ca e in firea omului sa spere, sa mearga mai departe… mai metaforic spus, ridica-ti genunchiul din praf, sterge-ti zambetul de rugina si mergi… cineva o sa fie aproape… poate chiar noi!
    Camelia, tiza mea, sora cu mine prin nume… e ciudat sa ma adresez tie, scriind numele parca imi scriu mie :) chiar daca fireste suntem diferite si avem vieti si trairi diferite… ma bucur sa te cunosc.. si sa iti stiu povestea.

    Imbratisari pentru voi toate.
    Pentru absentele noastre, Simona si meninne… le iertam numai daca Simona scrie si meninne face cutii.

  62. Bună dimineÅ£a ÅŸi mai bună viaÅ£a, dragelor! Astăzi sunt tare veselă ÅŸi încerc să vă transmit ÅŸi vouă din veselia asta, parcă văd că aveÅ£i nevoie… Pe la noi, prin Ardeal, e zăpadă, o zăpadă târzie ÅŸi timidă, ca un văl de mireasă fugită prin păduri. Luminată de soare, scânteie ca-n basme ÅŸi copilul mare care sunt deschide braÅ£ele sufletului ÅŸi îmbrăţiÅŸează, cu drag, pe toată lumea. Åži pe voi, pe toate cele cu suflete rănite ÅŸi plânse ÅŸi triste… Åžtiu cum e, am băut ÅŸi eu paharul ăsta, dar otrava m-a întărit ÅŸi m-a învăţat că viaÅ£a nu are numai culoarea roz. Åži-i tare bine aÅŸa! Povestea mea, spui, Pisico, ai vrea să o afli. O sa ti-o spun. Dar puÅ£in mai târziu… Tocmai mi-a dat ÅŸeful meu o sarcină urgentă….. Revin!

  63. AÅŸa… Misiune îndeplinită! Povestea mea e din mai multe, atât de frumoase, încât mă consider norocoasă că le-am trăit, că mi-a scos Dumnezeu în cale astfel de oameni din dragostea cărora eu am învăţat să iubesc! Dacă sunt, astăzi, ceea ce sunt, în iubire, e datorită fiecărei perechi de ochi ce m-au fermecat, fiecărui gest pe care aceÅŸti bărbaÅ£i l-au făcut spre mine, primindu-mă/alungându-mă din viaÅ£a lor, dăruindu-mi, cu toÅ£ii, însă, respectul ÅŸi prietenia ce vor dura o viaţă ÅŸi ce ne Å£in ÅŸi acum, aproape, prin gânduri transmise telefonic sau în scris. DistanÅ£ele fizice ce ne desparte fac mai rare întâlnirile faţă în faţă, dar asta, nu-i aÅŸa?, contează mai puÅ£in…

  64. Prima poveste, prima iubire… ÃŽi îndrăgisem vocea, auzită pe undele radio, cu ceva timp înainte de a-l cunoaÅŸte. Apreciam inteligenÅ£a, umorul, spontaneitatea, profesionalismul. Apoi, când l-am cunoscut, pesste toate astea s-a aÅŸezat blând lumina ochilor lui negri ÅŸi n-a mai existat lume în afara lui. Nu ÅŸtiu exact când am început să-l iubesc – dar cine poate ÅŸtii exact?… N-am avut, de la început, curajul să-i spun că-l iubesc. Aveam 20 de ani, el 46. Nu, nu era căsătorit. Era divorÅ£at de două ori ÅŸi avea câte un băiat din fiecare căsătorie. Fostele lui doamne îi erau ÅŸi acum colege de serviciu ÅŸi păstrau legături fireÅŸti, între oameni normali, părinÅ£i responsabili, indiferent de ce-a aÅŸezat viaÅ£a de-a curmeziÅŸul căsniciilor lor. Era liber, aÅŸadar. Åži eu la fel, ca să-l iubec fără teamă, curat ÅŸi înălţător. Prietena mea, luminoasa ÅŸi raÅ£ionala mea prietenă, cea care-mi fusese alături de la început ÅŸi care, deÅŸi suspicioasă, când ne-a văzut unul lângă altul, mi-a spus: “Nu ÅŸtiu, dar între voi e clar ceva, ceva palpabil. Când aÅ£i fost faţă în faţă ÅŸi aÅ£i vorbit, parcă nu eraÅ£i decât voi doi acolo, într-un glob uriaÅŸ, de cristal!”. Åži nu discutasem altceva decâât strict probleme de serviciu.
    El a ÅŸtiut, întotdeauna, că-l iubesc. Nu trebuia să-i spun. M-a lăsat, cu delicateÅ£e, s-o fac, deÅŸi era tare stângaci în gesturi tandre. M-a Å£inut aproape, profesional, ÅŸi m-a lăsat să învăţ de la el tot ce ÅŸtia. Mergeam, împreună cu cea mai bună prietenă, studente amândouă, ÅŸi-i stăteam aproape în radio, în nopÅ£ile când îşi realiza emisiunile. Eram tinere, tare vesele, neobosite. Deranjam pe unii, care ne atrăgeau atenÅ£ia că râdem prea mult. Prea mult? Ce înseamnă asta când e vorba de râs? Ce înseamnă asta la 20 de ani? Când am crezut că-l deranjează ÅŸi pe el râsul nostru, am încercat să ne abÅ£inem. Ne-a dojenit ÅŸi ne-a spus ceva ce n-am să pot uita: “RâdeÅ£i, fetelor, râdeÅ£i, că vine viaÅ£a!…” Câtă dreptate avea! Cât de repede a venit viaÅ£a ÅŸi cât de bine s-au ascuns râsetele acelea sănătoase de atunci, de nu le mai prea găsim!… I-am scris scrisori pe care, parÅ£ial, i le-am trimis. Am furat iriÅŸi din centrul BucureÅŸtiului ÅŸi i-am lăsat, la ceas de seară, pe pragul garsonierei sale, în care, poate, se iubea cu o altă femeie. Nu conta, pentru mine, asta. Nu atunci. Åži, după o vreme, când prea plină mă simÅ£eam de toate, i-am spus: “Vreau să mă facă femeie omul pe care-l iubesc ÅŸi care, întâmplător sau nu, eÅŸti tu!”. M-a refuzat. Mi-a spus: “Femeie trebuie să te facă bărbatul căruia o să-i faci copii!”. Desigur, m-am simÅ£it trădată, furioasă, umilită, alungată, ÅŸi cum mai vreÅ£i voi… Prietena mea, dragă ÅŸi luminoasă, m-a alinat: “Nici nu-Å£i dai seama cât Å£ine la tine dacă a făcut gestul acesta!”. CredeÅ£i că o auzeam? Nici gând! dar timpul, aÅŸezat cuminte peste toate, le-a dat, fiecăruia dintre ei, dreptate. Gestul PrinÅ£ului meu mi-a Å£inut loc de cer pentru aripile mele în zbor, de aÅŸternut pentru toate părelnicele iubiri ce-au venit în urmă-i. Amintirea acelor momente îmi luminează ÅŸi acum clipele, gândurile, viaÅ£a, pentru că au fost curate, adevărate, luminoase. Pentru că, profesional, sunt ce sunt ÅŸi datorită lui, deÅŸi, acum, nu mai lucrez în presă… Åži ori de câte ori vorbim la telefon, iarăşi mi s eumple stomacul de fluturaÅŸi, ÅŸi-mi tremură vocea ÅŸi… Poate sunt iarăşi copila de 20 de ani îndrăgostită de o voce, un profesionist, un Om…
    Vă doresc şi vouă iubiri dintr-astea, înălţătoare şi luminoase!
    …Åži revin cu alte poveÅŸti când oi mai avea vreme…
    Vă pup şi vă îmbrăţişez, frumoase necunoscute!

  65. Dragii mei, m-am intors aici si sunt absolut fascinata de discutiile voastre, va rog sa ma credeti ca azi, desi eram la birou, iar in jurul meu se tuturiau chestiuni arzatoare in business, eu citeam pe furis, intr-o fereastra mica de Internet, pitita in spatele paharului de cafea, ceea ce ati scris voi. Sunteti minunati…

    Oana draga, cartea este cu adevarat tradusa in Romania? Am scotocit pe Google, dar reiese ca a fost tradusa doar “Why Men Marry Bitches”, diferita de “Why Men Love Bitches” - dar de aceeasi autoare, ce-i drept, Sherry Argov. Inca nu am citit-o, am fluturat-o un pic pe sub ochi. Eu am gasit, la o editura din Romania, “De ce barbatii se insoara cu scorpii”, oricum ma bucur ca e tradusa, dupa parerea mea ar fi trebuit sa fie si cea despre care va vorbeam…

    Anca G., tot ce spui e captivant si beneficiem, astfel, de lectii memorabile, pe care ni le oferi cu atita elocinta, cu atita daruire tisnita din propriile tale zbateri. Stiu ca volumul pe care l-am disecat face parte, cumva, si din natura ta rebela si serafica, in acelasi timp. Tu chiar stii sa iubesti. Si vezi ca deja te place toata lumea aici, eu te cunosc mai demult, mi-ai devenit prietena inainte sa vii pe acest blog, si le pot garanta celorlalti ca esti, cu adevarat, o femeie-poem.

    Alina, scumpa mea, mersi pentru tentatiile cinefile si muzicale, alunecam in vis, datorita tie, tu ai cite-o amintire si cite-o vorba pentru fiecare lacrima de-a noastra.

    Dea Valma, te chemam la o renastere salvatoare, alaturi de noi toate. Cu totii (cel putin noi, cei de pe acest blog) am murit cite putin si am inviat ceva mai mult, am compensat moartea iluziilor noastre cu alte iluzii, si mai frumoase. Cindva, cind vom capata si mai mult curaj, vom spune raspicat ca am suferit si ca, in cele din urma, ne-am scuturat de povara intrebarilor absurde. Iti va fi bine cu noi, fiecare avem povesti ravasitoare, te rog sa ma crezi, niciuna nu ne leganam in aceste ape de prea mult bine… :)

    Aimee, esti minunata si ai spus ceva care m-a lovit in plin: ai dreptate, sa stii ca si eu sunt ostenita de jocuri si as fi vrut sa pot fi iubita si atunci cind spun “te iubesc”, sa nu fie nevoie sa-mi reprim cuvinte, trairi, idei. Dar mi-a fost dat, mereu, sa-mi inghit cuvintele, sa-mi sufoc sentimentele, sa-mi amin confesiunile fata de omul iubit.

    Draga Bia, nici nu stiu daca sa ma bucur ca-mi dai dreptate sau sa ma intristez ca asta e adevarul pe care il parcurgem, cu nasul in jos (de istovire sufleteasca, nu de vinovatie). Iti multumesc mult.

    Livia, daca am putea sa inoculam altora stiinta noastra si drama noastra… Ai dreptate, ar fi salvator, dar lectia durerii se invata doar practic, nu s-a editat niciun manual, ar fi hirtie risipita. Simtim nevoia sa ne lovim, abia atunci intelegem ca, asa cum spunea cineva destept, “fericirea e pauza dintre doua nenorociri”.

    Draga Una, judeci tonic si foarte obiectiv, mi-ai acaparat atentia. Sigur ca nu exista retete de dragoste, asa e, altfel, oricit ar costa, ne-am vinde casele si am cumpara-o. Cu toate ca stiu destui care si-ar vinde dragostea ca sa-si cumpere casa… Iti multumesc si tie ca esti aici.

    Meninne, ma tulbura intotdeauna ce scrii, desi simt, dincolo de lacrima pe care o ascunzi cu trista meticulozitate, ca te faci bine, ca-ti revii, incet… Ce mai face Atlanta mea, ce face Georgia mea? Esti in cautare de liman si noi stim, pentru ca inotam in aceeasi deriva. Cu unele minunate exceptii. Vom fi aici si sper ca ne vei fi alaturi, ne savuram indrazneala si iubirile. Draga mea, ai sa fii bine, si tu, si Dea Valma si toate cele care aveti (avem, scuzati-ma) suflet beteag.

    Pisica mea draga, ce-mi place de tine ca legi frumos numele si povestile de-aici, ca vorbesti atit de relaxat si frumos cu toata lumea si, mai ales, ca ne tolerezi ciudateniile… Te previn insa ca mai ai de suportat, noi vesnic avem cite-o problema! :)

    Draga Mack, sunt cam nedormita, la mine e 3.00 noaptea si, ca atare, nu sunt sigura ca am decodificat corect tot ce-ai scris. Te-ai grabit, nu ne-ai rasfatat prea tare cu explicatii :) Bine-ai venit, oricum…

    Raluca, iti multumesc pentru atitea ginduri pitoresti… Mi se pare si mie nedrept, obositor si cel putin ciudat sa disimulam trist. Sa nu avem curajul sa insistam, cu dragostea noastra, fiindca orice puseu de flacara frumoasa se traduce in mintea lui, instantaneu, prin “posesivitate” si exaltare prematura. Vedem prea multe filme, presupun, de-aia ne agatam de o normalitate pe care o definim noi, in mod reflex, dupa inima noastra si dupa setea noastra. Ce frumos ai scris…

    Valin, ne aduci mereu bunatati de trup si bunatati de suflet si vezi ca ne invatam prost si nu mai scapi de noi! Si nu stiu care sunt prevederile contractului tau sentimental, la ora actuala, dar n-am vrea sa-ti amenintam cumva tihna caminului si sa pari evadat pe acest blog. Cu toate ca, pacatos si inefabil, ne place sa te stim aici, fetele te asteapta cu tresariri semnificative… :)

    Doamne, Iris, nici nu mai stiu ce sa spun, esti tare draguta, ne vindeci de orice scrinteala, promitem sa nu ne oprim din scris, avem atitea de spus… Si asteptam povesti de la tine… Cind ai timp, cind ai stare, cind ti-e dor de noi…

    Draga Camelia, m-ai ravasit (subiectiv, cald), fiindca in viata mea exista o istorie similara. Sper ca nu cu aceeasi persoana :) Dar citind ce-ai scris, am incremenit extatic, nu stiam daca sa ma tem de urmatorul rind sau sa ma regasesc pe mine, cu o terapeutica nostalgie. Nici nu stiu cum sa-ti multumesc, mi-ai adus aminte de mine, de anii in care am iubit nebuneste un om de radio, un rebel care (fara sa vrea, desigur) m-a invatat si sa iubesc liber, dar si sa pling constructiv. Au fost ani vijeliosi, in care am trait, chiar daca mi-a fost si rece, si rau, si trist – ma agatam de iluzii, atunci ma tineau palmele sa ma atirn de iubiri… Era frumos.

    Florentina, intotdeauna imi ierti totul si imi innobilezi vorbele, faptele, absentele. Iti sunt recunoscatoare, stiu ca esti aici, cu noi, indiferent ca ne scrii sau nu. Caldura cuvintului tau imi aminteste de acea Romanie de care mi-e dor, cumplit de dor, cu oamenii mei, cu prietenii mei… Tu esti dorul meu de-acasa.

  66. Buna dimineata tuturor!!
    Camelia asteptam toate povestile tale..rand pe rand…si multumesc pentru portia de veselie de care chiar aveam nevoie…
    Pisica draga ieri….mate imaginare s-au jucat in itele calculatorului meu si mi-au facut imposibila intrarea….in plus tristetea mea de ieri era atat de molipsitoare incat mai bine…ca n-am putut intra…Ma bucur ca ai gasit cartea…,pe internet gasesti si o alta carte a autoarei…Va sarut si va doresc pofta de viata!

  67. Draga Simona,

    Ma bucur mult ca mi-ai raspuns…As vrea sa fiu mai putin minunata si mai mult fericita!
    M-am saturat ,sa aud, cat de deosebiata si speciala sunt, dar sa am parte de multe dureri..si sa caut atat de mult o iubire sincera , fara strategii, fara planuri…..
    Eu , cred ca nu ne vom schimba niciodata si mereu vom spune ce simtim, cand vrem, unde vrem….O sa fim noi….si asta este cel mai important, asa cum spuneau si fetele sensibile, si de o frumusete sufleteasca mai rar intalnita!
    Te imbratisez cu drag si sa stii ca ma gandesc mereu la tine ( cu Alice am mai vb, cu Mioara) .Sper sa ne revedem cat mai curand..

  68. Hei, there!
    Am intrat un pic, numa’ cat sa vad ca scrieti, scrieti…..am iesit aseara cu fosta mea sefa (pana si ea imi e prietena, mai ca ma umfla risul!) si de unde imi bugetasem un 2 ore (business dinner, deh!) decente, m-a apucat un 12.00 noaptea…ma simt obosita, ma simt si un pic trista (da, mi se intampla pana si mie! Doar PARE ca am toate raspunsurile!) si va spun si voua de ce!
    Anca (tot Anca o cheama) este o femeie splendida (fizic vorbind), un om de afaceri redutabil, mama dedicata…..single woman! Am lucrat cu ea 8 ani de zile, i-am fost asistenta personala. Am avut ce invata, sunt mindra de toti anii petrecuti langa ea! Ma maguleste increderea pe care mi-a aratat-o (n-a fost usor sa o castig!), sunt fericita ca am reusit sa cladesc relatia asta pe care o avem…in fine, nu mai calaresc campii….am vorbit multe, vrute si nevrute, intalnirea noastra a semanat cand a sedinta, cand a sueta (apropos de suete!), cand a interviu de angajare, cand a declaratie de dragoste….ce m-a dat peste cap, a fost intrebarea Ancai – consecinta a unor lamentari profesionale pe care le emiteam cu patos si cu … patima, binenteles! Suna asa: Anca (io!), tu, de fapt, ce vrei?!?
    Ca sa intelegeti tabloul general, nu traversez nicio criza profesionala, nobody kicks me out de unde lucrez, desi Anca a plecat pe drumul ei – ca si-a dorit altceva! E drept ca ea m-a adus aici in firma, de la fostul nostru loc de munca, oamenii cunoscandu-ne istoria comuna (credeti-ma dragelor, dupa 8 ani, semana a casnicie relatia asta, a noastra; ne intelegeam din ochi, fara vorba multa si hartii inutile; stiam dupa cum zambea – si zambeste tot timpul draga de ea – si ce zi are, si cum e vremea afara) s-au uitat mult timp ciudat la mine….nu intelegeau de ce n-am plecat cu ea, nu intelegeau cum am sa supravietuiesc. Realitatea e ca mi-a fost greu, dar sunt un bun profesionist – n-am de ce sa ma dau dupa deget, asa arata adevarul! Sunt! – locul meu era tot al meu chiar daca nu-mi mai era ea superior direct. A trecut mai bine de jumatate de an de cand a plecat, eu imi fac in continuare treaba. Daca mi-e dor de Anca? Da. Stiu ca suna anapoda, ziceti-mi si mie cate/ cati plangeti dupa fostul sef?!? Dar sunt fericita sa recunosc in day to day life amprenta ei pe viata mea. Profesionala si personala. Sunt fericita sa-i recunosc stilul elegant dar dur (musai fair-play!!!)de business, ma bucur sa vad ca mi-a transmis maniera ei de a lua decizii: rapida, subtila dar extrem de gandita, extrem de precisa. Ei bine, Anca m-a intrebat eu de fapt, ce vreau. In contextul crizei actuale din Romania, in contextul serviciului actual, in contextul dorului meu de ea…..ea, careia nu-i e dor de mine, sau nu cum imi este mie! Ea, care considera ca am ajuns un profesionist complet, un “asset” pentru orice angajator! Ea, care vrea sa se bucure de banii pe care i-a facut in ani lungi de munca, care vrea sa “copilareasca” pe la gym, pe la masaj, in calatorii de placere, fara laptop si blackberry! Eu o cunosc pe Anca, nu o sa poata sa faca asta mai mult de ….optimist vorbind, inca 1 an! Financiar vorbind, poate sa o faca cat vrea! Really! She is that good! Eu nu-mi permit insa anul asta de asteptare! Si sincer, nici nu cred ca as mai vrea. Astazi, acum, mi-e mai degraba draga decat sefa! S-a rupt ceva, se rupe mereu ceva cand iei o pauza intr-o relatie…..oricare ar fi ea!
    Si gandindu-ma ce vreau sa fac m-am trezit vorbind; cu dor in glas, ca o femeie indragostita. Cu privirea pierduta in peretele lambrisat al barului. S-am zis asa: eu as vrea sa scriu! O carte! O poveste! O carte pentru …. mine, pana la urma! O carte despre ce-am vazut, despre oamenii pe care i-am intalnit, despre aia pe care nu i-am intalnit….
    Si desi ma asteptam ca Anca sa rida zgomotos, am vazut-o ca ma priveste cu atentie si ma intreaba serios si grav: si de ce n-o faci?! Intai am crezut ca ma ia peste picior dar privirea ei era atenta si toate trainingurile (pe care ea le-a bagat in mine!) de body language imi spuneau ca e acolo, foarte concentrata, asteptandu-mi raspunsul. I-am spus ei si sa va spun si voua: ma tem ca, de fapt, sunt mediocra! Ca, de fapt, nu am nimic spectaculos de spus! Ca viata mea, si experientele mele, povestile mele sunt …. ordinare, in sensul de comun, de normal. Si Anca mi-a spus ca trebuie sa incep de undeva! I-am spus ca pana si ei i-am scris nus’ cate scrisori…nu i le-am trimis niciodata, ca ma feresc de patologic :-) …dar i-am scris! Si draga de Anca mi-a spus: uite, publica-le pe alea! Dincolo de gluma ei, in surisul inflorit in coltul gurii, am inteles ca era serioasa. Si m-a miscat increderea ei! Am suflat ingrozita: si daca-s slabe, Anca, daca-s proaste?! Si mi-a raspuns asa: “nimic din ce faci, din ce esti, nu e slab! Nici prost! Daca vrei sa scrii, scrie. Eu cred ca ti-e teama de esec. Dar la 60 de ani iti va fi sila. De tine! Si de cat ai fost de lasa! Eu te stiu altfel…” . Si pe urma a schimbat subiectul, bautura, atmosfera :-)
    Am plecat acasa si cuvintele ei nu m-au lasat sa dorm! Am venit la birou si ma uit pe geam cum ninge! Am citit randurile Simonei (multumesc, Simona!), am citit ce mi-a scris Dea Valma (iarta-ma, draga mea draga, jur ca pana diseara mai pun un coment. Cu dedicatie! Il meriti!), am citit ce mi-ati mai scris voi (multumesc!)…..am citit povestea Cameliei (ce frumos! Poate postez si eu o poveste pe care i-am spus-o odata demult, intr-un e-mail, Simonei! O poveste de suflet, ca asa a fost si a Cameliei)…..ma foiesc prin birou, asez mecanic hartii pe el, deschid mailul…..imi fac de lucru! Te-ai inselat, Anca! Nu merit increderea ta, Simona! Eu nu cred ca sunt cum ma vedeti voi….
    Dar va promit sa ma stradui, altfel sunt doar un sfert de om!!!!!!!!

  69. Draga Anca…ceea ce ai scris m-a captivat…e frumos ,coerent,cursiv….si daca m-a captivat pe mine…probabilca va mai captiva inca cateva sute(de mii-sic!!-)…Nu_mi place sa fac false complimente,nu-mi sta in fire …Nu stiu daca a observat cineva…eu va citesc pe toate…si ma plec in fata cuvintelor voastre fara ca eu personalsa ma arunc in comentarii detailate si largite…Consider ca nu pot”concura”cu voi…ma simt uneori stinghera ca exprimarea mea nu e atata de poetica si placuta(deh,de vina e pregatirea mea inginereasca)
    si desi…as putea sa o fac macar arareori…practic voi spuneti totul foarte bine si frumos…incat ar fi pacat sa apara asa o “papadie”intr-un camp de flori…Concret…incerc sa te incurajez sa scrii….ma alatur prietenei tale Anca..Cine stie poate va fi una din urmatoarele Carti TANGO?

  70. …Draga Simona acesta este linkul pe care am gasit cele 2 carti…http://www.librarie.net/autor/32837/Sherry-Argov

  71. Ziua buna, dragele mele,
    Simona, bine ai revenit! Tare mi-ai lipsit, dar ai compensat cu acest articol. L-am citit de 2 ori, sa nu-mi scape ceva. Si mi-am amintit de cate ori am fost Fulga pana acum, si probabil ca o sa mai fiu (pt fetele din strainatate, Fulga, este o vacuta :) dintr-o reclama la lactate), si pe alocuri chiar gasca. Dar asa cred ca trebuie sa fiu, sa-mi pun sufletul la picioarele lui, chiar daca el calca peste el, sa-i vorbesc despre sentimentele mele, de care se va simti atat de magulit, ca nu va putea face si va pleca mai departe, sa nu ma ascund. Desi meseria mea de PR tocmai asta presupune, prefer sa fiu eu cand e vorba de suflet, chiar daca, ma expun din plin. Aseara am vazut un film usurel, Razboiul mireselor, si am mai aflat ceva: incepi sa traiesti abia cand te mariti, pana atunci esti moarta. Si mi-am zis, yeah right, ma simt bine asa moarta cum sunt, si nu o sa ma mai lamentez ca nu se gaseste nici un domn care sa ma aduca la viata. Deh, ei sunt privilegiati, sunt domni prin nastere. Asa ca, dragele mele, sa ne bucuram ca simtim, ca iubim…

  72. Simona…in Atlanta ta draga a fost “tornado watch” aseara…ce coincidenta…in sufletul meu la fel. Saptamana viitoare o sa iceapa sa fie 22 celtius…din nou!

  73. Felice…am prins-o pe Fulga…mie chiar mi-a placut de ea…
    Aici nu cred ca e vorba de cum trebuie sa fim noi femeile cu bun simt…n-avem nicio sansa in societatea asta bolnava…dar sa revin….aici e vorba mai mult de “nu dati margaritarele la porci!”

  74. Sarut miinile Simona
    Am citit (ce rusine) ce ai scris alaturi pentru Dea Valma, si cu permisiunea ta, iti spun ca eu am o viziune personala a “sutului in fund”, eu spun ca acesta te va obliga sa faci “cel putin un pas inainte” ! Ce zici ?

  75. Anca G, grabeste-te cu povestea, si-ti rezerv un loc frumos si cald in cartea despre cititoare-scriitoare, care va aparea la editura Cartile Tango, in luna Martie. Ce zici? :)
    Camelia, pe tine te-am bifat deja, asta e, nu mai scapi!

  76. Scrisoare dea valma :-)

    “sper ca ai dreptate la capitolul “refacerea sufletului”;vreau sa te cred, am nevoie sa te cred!”
    ….Am spus la un moment dat, intr-unul din comenturile mele ca nu obisnuiesc sa vorbesc neintrebata si ca tot ce am scris a fost strict din experienta proprie. Asa am sa-ti raspund si tie, draga Dea Valma…nu detin retete universale, nu stiu cum simt/ traiesc/ iubesc semenii nostri. Am sa-ti povestesc cum m-am vindecat eu, cum am constat eu ca sufletul se reface, care mi-a fost tratamentul si cum am re-invatat sa zambesc.
    Un fost fel de “sef” al meu avea o vorba (si tare l-am respectat pentru ea): “One meet another person at least twice during a life time” – adica intalnim o persoana de cel putin 2 ori de-a lungul vietii. M-am gandit mult, mult la asta! Si la mine! Si la daca se aplica! Raspunsul e DA. De 2 ori, insemnand in 2 conjuncturi diferite! E adevarat! Crede-ma!
    La 15 ani m-am indragostit prima oara! Profund, sincer, cu abandon! Il chema Doru Bogdan, ma jur ca nicio muzica nu suna ca numele lui. Inalt, brunet, subtire, MF 3-ist (bucurestenii stiu ce spun, elevii de la MF 3 erau “altceva” in protipendada bucuresteana a anilor ’90!)…recita din Nichita – desi era elev la Real. Aveam banca noastra, parcul nostru, lumea noastra! Doamne, cand ma plimba de mina pe aleile parcului nostru ma gandeam cu teama sa nu-mi dea drumul; eram sigura ca as fi levitat precum un balon cu heliu (nu erau pe vremea aia!) inalt, inalt, din ce in ce mai inalt……el a 10a, eu a 9a, el la mate eu la uman…ne-am despartit! De fapt, m-a parasit! Am crezut ca mor….mai bine zis, am vrut sa mor! N-am murit! Si pentru ca n-am murit, nu l-am uitat! Pe la sfarsitul liceului, aveam deja 18 ani, intr-o zi de primavara rebela m-a muscat un ghiocel de inima si mi s-a facut un dor nebun, nebun, de Dor al meu! L-am sunat! Prefacandu-ma, evident, ca am gresit numarul, sperand insa ca el sa-mi recunoasca vocea…ihi…asa a fost! Am reinnodat legatura, poeziile lui Nichita, parcul, banca! Am intentionat mult, muuuult, muuuuult mai mult! Am intentionat totul! Dar ca intr-o poveste proasta si aia spusa in bucla….Bogdan al meu m-a parasit iarasi! Las, abject, fara explicatii sau comentarii! A..ba da! A facut un comentariu! A spus ca nu avem nicio sansa! Ca suntem saraci amandoi! Ca el trebuie sa-si gaseasca o fata “cu stare”…ca ma iubeste, dar iubirea nu tine de foame! Si el are planuri mari! 15 ani e o varsta! 18 e o alta! Varsta la care inveti sa crezi in oameni! In dragoste! In viata! Sau nu……
    Mi-e greu si azi sa pun in cuvinte suferinta ascutita care m-a spintecat ca o lama de cutit! Neputinta de a ma ridica pana si din pat dimineata! Depresia acuta pe care a trebuit sa o duc pe picioare in an de bac, in an de admitere la facultate! “Tot ce nu te omoara, te face mai puternic”…..yeah right! Tot ce nu te omoara te face sa-ti doresti – inconstient si las! – sa te omori tu! Nu ma mai interesa nimica, nimica. Imi vedeam ca in transa prietenele, mi se pareau o ceata de rate care macaneau, macaneau, macaneau….percepeam de departe suferinta mea multiplicata in sufletul bunilor, dragilor, incredibililor mei parinti….ma izolam de tot ce nu era Bogdan, citeam zile in sir aceleasi poezii blestemate ale lui Nichita, ascultam aceleasi melodii pana toceam casetele si asteptam, asteptam, asteptam…..
    Ma mir ca am luat bacul, ma mir ca am intrat la facultate! Bogdan trecea nepasator pe langa mine, isi gasise fata visurilor, o boccie (jur ca nu sunt subiectiva, jur, jur, jur!!!!!) mironosita, mai mare ca noi cu 3 ani, fata de fost securist, actual buticar prosper, Dor al meu devenise Bog al ei (“Bog de la Bogat, iubirica mea” se fandosea ea catre raposatii nostri prieteni comuni!), om de afaceri la randul lui, vindea in buticul familiei chiloti din Turcia si biscuiti vrac, dar mergea la facultatea de “manager” pe care i-o platea “socra-miu”, iar mie mi se parea ca nu mai am loc in oras, in cartier, ca nu mai am loc in viata mea…..ca viata mea fusese el si se terminase din cauza ca eram “saraci”!
    Se zice ca asa cum iei startul, asa termini cursa! Aveam 19 ani si o depresie cat casa!

    Eram studenta, aveam serviciu – da, eram saraci! – alergam de dimineata pana seara si on top of everything traversam o depresie care ar fi pus jos si un elefant, d-apoi o fetita ca o trestie! Daca privesc acum in urma as ride cu hohote, dar ma doare crunt suferinta copilei care am fost! Sa ne intelegem, relatia mea cu Dor fusese exclusiv platonica, nu aveam amintiri fizice, azi rid ca dementa gandindu-ma ca la cat era de egoist, de limitat si de arivist probabil ca era genul de amant la care partenera trebuie sa aiba orgasm doar privindu-l cum isi da camasa jos :-) ..in fine…

    Ca sa fac long story short……sufletul meu atarna bucati, pe urma pasilor trecuti ai lui Bogdan!
    Si atunci…..am rupt jurnalul dragostei noastre si odata cu filele lui am mototolit bucatile de suflet inchise intre copertile lui! Am aruncat casetele, TOATE casetele (now that was a bit childish, I know!). Am incetat sa mai numar Daciile bej de pe strazi, n-am mai calcat pe strada lui doar ca sa-i vad fereastra in spatele careia o giugiulea pe aia….mi-am (re)intalnit si am inceput sa (re)ascult discursurile (uneori naive!) extrem de sufletiste ale dragelor mele prietene. Mi s-a facut rusine de lacrimile stralucitoare din ochii de zina ai mamei mele, de tristetea de sfarsit de lume din ochii verzi ai dragului meu tata! M-am vindecat incet, incet si totusi…

    Au trecut ani buni si bucata de suflet pe care ticalosul ala o facuse mototol imi atarna dezlipita, ca o zdreanta veche. Ma maritasem, facusem un copil, terminasem facultatea. Crescusem o femeie frumoasa, adevarata, o femeie implinita, o femeie…..trista!
    In ziua in care l-am (re)intalnit n-am avut nicio presimtire. Eram in supermarket si ma fugaream cu Tania (fiica-mea) printre rafturi. Si am observat un cuplu ciudat, o femeie boccie (Ha! Tot asa ramasese!) cu un barbat imbatranit inainte de vreme, incercanat, incrancenat. Si ea ii vorbea “Hai, Bog, ca ne apuca noaptea, impiedicat esti Doamne, tine geanta asta, unde ai pus lista, ma enervezi” – sigur, poate ca nu erau astea cuvintele, dar asta era ideea. Eu, imbujorata de fugareala dupa zapacita aia mica, parfumata, vesela…..vesela! Ni s-au intalnit privirile si i-am vazut ochii aprinzandu-se ca becurile de 1.000 volti. Mi-a zambit ca odata de mult, cand aveam parcul nostru, banca noastra. A soptit “An-ca”…..m-am scuturat ca de un vis urat, am ametit, inima imi batea sa-mi sara din piept….da, era el! Dor al meu?!? Nu, Bog al ei! Mi-am luat copila in brate, am abandonat cosul (nu stiu sa fi avut ceva in el!) si am trecut pe langa el (pe langa ei). Cand usa glisanta a supermarketului s-a inchis in urma mea, bucata mea de suflet atarnanda s-a lipit frumusel acolo unde ii era locul! Pe cuvant…..
    Avem ce meritam, Dea Valma, avem ce meritam, dragelor, dragilor! Si vestea buna e ca sufletul de reface! Si ficatul! Dar e nevoie de timp si uneori convalescenta dureaza toata viata! Depinde de noi…..
    Seara buna, cu drag

  77. Anca G, te saluta o alta MF3-ista -promotia ’91. O “robotica”, cum ni se spune pe vremea cand era cel mai bun liceu din tara! :)

  78. So… iaca si pisica! Buna seara, buna ziua… prin timpurile de pe ceasurile voastre.
    Frumoase povesti mi-ati spus astazi… eu le spun povesti in sensul bun.
    Camelia, tiza mea… stiu sigur ca mai ai multe de spus… asa simt eu… :)
    Anca G frumos mai scrii… acum inteleg de ce eu ma limitez numai la poezie. Plecaciuni, draga mea si nu le zic la shto (de la Ionut am invatat asta) ci din suflet… frumoase trairi dragele mele.

    Simona, gazda mea… carticica de care ne-ai zis e pe terminate. Cimparat, citit, mai am un pic.
    Da, exista si in Romania cum bine spunea Oana, e verde crud ca primavara care o sa vina candva, mai incolo, eu ma bucur acum de zapezi… de albul care mai zvacneste.
    Si uite ce-ti mai spun: leg cuvintele cu harul celui ce stie sa taca. Leg cuvintele cu ghemele cu care ma joc… dar imi iau la joaca si tranta viata si tristetea. N-as fi aici daca n-as fi parte din lumea aceasta.
    Povestea mea poate ca nu se la modul direct… dar exista in fiecare comment o parte din mine… din anii mei, din ceea ce simt.
    Si Simona buna mea, nu ciudateniile si problemele ma sperie, ci lipsa lor.

    AlinaG, Madonna vine in august, dupa ziua ei… abia astept sa aud impresiile tale. Si ma mistuie curiozitati despre ce ne-ai pregatit in urmatorul nostru tango.

    Oana, draga, sa stii ca nu m-am jucat cu firele tale mai mult decat cu ale mele, dovada ca eu abia tarziu am reusit sa intru. Nu erau mate imaginare si chiar eu… ma poti ierta?

    Mai dau iama si pe la ceillati… Valin, Felice, amiee, dea valma… toti, toti. Va imbratisez si va rasfat cu ghemele mele.

    Meninne… imbratisari speciale.

  79. Sarut miinile Simona Catrina,
    Multumesc pentru “incoronarea” cu Statutul de element perturbator al activitatilor clasice existente la repetitiiile tale (pt ca ne citesti cind ar trebui sa fii atenta numai la discutii in sedinte). Dar deh, daca poti face mai multe lucruri ( si bine ) in acelasi timp, onoare muncii.
    Mi-ai amintit de o colega care mai croseta, mai facea rebusuri sau juca barcute si deodata o auzeai : Dom profesor, acolo la………..nu ar trebui sa fie altfel ? Si tipul exploda ! Ca ea e singura atenta, ca noi ce facem, mimam gindirea ? Asta cu “mimam gindirea”, e tare, mi-a ramas, o mai “vars” si eu citeodata. Cam asa ma simt eu citind ce scrii si ce ai scris in ” Codul …….”, pe care cu respect ii spun chiar l-am luat la recitit si din teama de a nu pierde idei si din dorinta de a intelege mai bine, dar si de drag, desi e mult amar, chiar sunt rascolit si simt (desigur limitat) ce scrii acolo. Multumesc, imi va prinde bine.

  80. Esti iertata pisica!Nu pari extaziata de cartea pe care o citesti…eu inca nu am gasit-o!!

  81. Buna dragilor, incerc sa-mi fac timp si sa citesc tema (recunosc nu am citit-o inca, pentru ca nu vreau sa o fragmentez si pentru ca s-ar putea sa vin si eu cu o explicatie personala)
    Ce mai faceti ?
    Oana nu trebuie sa ai nici o inhibitie cu scrisul, te rog, nu e cazul.
    Pisica, multumesc de intrebare, sunt cam ocupat si fara chef, dar miine e Vineri si incepe sfirsitul de saptamina pe tot globul, asa ca………
    Iana draga, ce mai faci ?
    Meninne, eu fac chiar asa cum spui tu, cu rugaciunea.

  82. pai oana… nu-s lucruri miraculoase si mirobolante… unele din cele scrise sunt adevarate, dar mai tine si de firea omului, de instinctul lui… nu stiu, nu ma asteptam la minuni, dar nici nu e ravasitoare… e adevarat ca reflecta mult cultura americana si nu ne e chiar specifica noua, dar… o s-o duc la sfarsit!
    valin, la ionut s-a gatit azi rechin… si in week-end mi-am propus sa citesc Nabokov -Ada sau ardoarea… dar daca zici tu ca ne rasfeti…o sa fac o pauza… gatim sambata? ma gandesc la ceva grecesc…

  83. Un banc:
    O femeie isi intreaba sotul ce ar vrea pentru micul dejun:
    - Niste ochiuri cu sunca? Suc de grapefruit si o ceasca de cafea?
    El refuza:
    - Nimic, cred ca de la Viagra mi-am pierdut pofta de mancare.
    La pranz, ea il intreaba din nou:
    - O ciorbica de burta? Un gratar cu cartofi prajiti? Niste berici?
    El refuza:
    - Nimic, cred ca de la Viagra mi-am pierdut pofta de mancare.
    Seara, la cina, ea vine din nou cu oferta:
    - O slaninuta buna cu ceapa rosie? Un pic de telemea cu rosii? Niste vinut?
    El refuza:
    - Nimic, cred ca de la Viagra mi-am pierdut pofta de mancare.
    Ea explodeaza:
    - Atunci da-te un pic jos de pe mine, ca mor de foame!

  84. supertare!

  85. Buna, stiam ca Ionut e ocupt, nu l-am deranjat.

  86. a fost… pana azi. gata revista, marti apare… si buna seara din nou, valin. :)
    bine, nici azi n-a dat prea multe semne de viata… dar… a dat cu rechinu-n mine…
    deci, ne vedem sambata in bucatarie la ionut?

  87. Pisica, ar trebui sa fiu Sambata la repetitii, dar se pare ca mi se “coace” un week-end in zapada; altfel vin sa facem intii aparitive de “sezon” la cuptor si ce v-ar place, ca eu asa fac ma informez ca sa ma conformez, simplu, nu ?

  88. Camelia, Anca G multam de povesti…asa cum zice si Pisica mea draga…si eu ma regasesc prin toate. Eu in sfarsit fac ‘cutii’…mai un pic, mai un pic. Apoi dau un chef de casa noua!
    Valin…ma bucur…inseamna ca ai pace :) Sa vezi cum conduc…80-90 no problem!
    Va pup pe toti…

  89. AncaG,
    dedicatia ta ma onoreaza. imi pare sincer rau ca nu dispun de cuvinte legate asa iscusit ca ale tale, cu care sa pictez si eu, pe un colt de pagina, un soare care sa iti zimbeasca si sa iti spuna multumesc. ma plec in fata maiestriei tale de a lasa sa curga, cu atita usurinta (literara) amintiri atit de grele. ma bucur mult ca sufletul tau e intreg si ca ai avut atita bunatate sa imi demonstrezi ca e intr-adevar asa.
    sunt impresionata si eu de modul in care scrii, eu cred ca ai un “ceva al tau” si un mod aparte in care sa-l comunici. din pacate eu nu sunt acreditata in a exprima mai mult decit o parere, nu am studii de filologie, desi am fost sfatuita insistent sa urmez aceasta directie. dar la momentul alegerii eram fascinata si de ecuatii in care limita tinde la infinit, si de atomi, si de celule si molecule, si la un moment dat am ajuns sa amestec cite un pic din toate, incit astazi nici nu mai pot sa definesc clar ceea ce sunt (profesional vorbind), noroc ca s-au inventat termeni care sa colecteze stiintele interdisciplinare si sa ii adaposteasca sub umbrela “life sciences research”…
    sunt impresionata de nivelul scriiturii multora dintre voi, e o stacheta setata sus, si simt cum vibreaza multe suflete de aceleasi emotii ca si tine, asteptind un semn care sa le confirme talentul, care sa dea startul cursei lor. si cred ca Simona va/ne confirma asteptarile, prin incurajarile ei, prin ochiul indreptat atent asupra miinilor noastre tremurinde, prin cuvintul ales cu atita grija la adresa fiecaruia dintre noi. si cred ca suntem competenti si competitivi.
    multumesc Simona ca mi-ai hranit si mie egoul si m-ai gidilat intre cornite, cu asemenea tratament fii sigura ca m-ai batut in cuie pe blogul tau pentru multa vreme.

    eu mi-am gasit raspunsul la marea intrebare. si-am inchis o usa, si nu a fost nevoie sa deschid o alta, caci am pasit dintr-un spatiu inchis intr-o viata deschisa.
    e drept ca schimb bandaje, pun comprese, primesc ceaiurile si incurajarile voastre si deja ma simt altfel decit “worthless”…dar am trait sa aud cuvinte magice: “as face orice ca sa nu te pierd, daca asta simti pleaca acum, am sa lupt ca sa te poti intoarce definitiv intr-o buna zi, si stiu ca ai sa simti cind a venit ziua”. iar eu stiu ca acesta este “sacrificiul suprem”.
    simt ca nu pot inca sa-mi scriu povestea, cred ca povestea mea nu s-a incheiat inca, si daca ar fi sa v-o scriu acum s-ar intitula “poveste cu un cap si mai multe cozi”, pentru ca imi amintesc de unde am plecat, dar nu am inca amintirile din viitor, le intuiesc doar, le scriu in imaginatia mea…
    toate povestile voastre ma invata cite ceva, am aflat ca exista leac la boala mea, am aflat ca sunt atitea moduri de a iubi, am aflat ce inseamna sa iubesti si ca inca am de invatat cum sa traduc simtirile mele in limba lui, cum sa traduc limba lui in simtirea mea…
    deocamdata sunt impacata cu mine, dar buimaca, si simt cum imi paseste prin trup optimismul, cu pasi siguri si apasati, de mi se cutremura peretii sufletului.
    si va multumesc tuturor celor care ma purtati in gindurile voastre.

  90. Bună dimineaÅ£a, dragelor! Eu nu am internet acasă, aÅŸa că poveÅŸtile vi le spun printre multiplele sarcini d eserviciu… Am promis să continui poveÅŸtile, dar am ales o variantă oarecum a lor, doar aÅŸa, ca să vă incit…
    A doua poveste. Călin. Nu ştiu de ce l-am lăsat să-mi intre în viaţă. Poate pentru ochii lui negri şi vocea joasă, învăluitoare, excitantă. Pentru umor şi, da, iarăşi pentru inteligenţă. Îmi doream un prieten şi aveam vârsta la care orice femeie are nevoie de aprecieri. Le primeam. Nu mă deranja că e însurat, pentru că nu-mi doream nimic de la el. Doar după o vreme, interminabile discuţii şi atingătoare de suflet întâlniri la cafea, după ce-i aflasem tristeţile, am simţit că mi-aş dori să fie el primul bărbat din viaţa mea. Atât. Nu doream să-l smulg soţiei şi nici fiului său. Îl trimiteam mereu acasă. „Du-te la Alexandru!”, îi spuneam, deşi nu eu eram cea care-i răpea timpul. N-am avut niciodată vocaţie de amantă. Poate doar am fost atrasă de bărbaţi cu oarece tristeţi reale, pe care simţeam că numai eu le-aş putea alina. Într-o seară, departe de casă pentru că acolo ne aruncaseră interese comune, m-a făcut femeie. Simplu. Şi ciudat, pentru că eu îi spusesem de la început că el va fi primul. Nu m-a crezut. Apoi s-a convins şi, culmea, el a fost cel şocat. „Nu eşti prima care-mi spune că e fată mare, dar eşti, cu siguranţă, prima care spune adevărul!”. Amuzant, nu? Nici n-au mai prea urmat alte nopţi de dragoste. Doar întâlniri furate orelor de serviciu, la barul aflat la jumătatea distanţei dintre ele. Telefoane. Timp frumos. Deşi sunt o fire credincioasă, nu simţeam că greşesc. Ştiam că-i mai există şi alte femei trecânde prin viaţă, nu-i ceream exclusivitate, nici nu făceam crize patetice, implorându-l să divorţeze, pentru mine.
    ÃŽntr-o zi, însă, în biroul pe care-l împărÅ£ea cu alÅ£i câţiva bărbaÅ£i, am întâlnit doi ochi albaÅŸtri. Nu ÅŸtiam cine e ÅŸi ce caută acolo ÅŸi nici nu mă prea interesa. Nu suport ochii albaÅŸtri, deÅŸi tatăl meu avea ochi albaÅŸtri ÅŸi fratele meu îi are tot la fel. I-am spus, la telefon, doar atât: „Cine era tipa aia cu ochi de vampir? Ai grijă, că ăştia sug tot!” Mi-a răspuns destul de vag, dar instinctul meu începuse deja să dea semnale de alarmă. ÃŽmi spuneam, însă, că nu contează,că relaÅ£ia noastră, prea puÅ£in fizică, totuÅŸi, are ÅŸanse de durată, pentru că e curată, e frumoasă, e a noastră. N-a fost să fie. Ochii albaÅŸtri l-au supt cu totul. S-a înstrăinat de prieteni. A divorÅ£at. S-a căsătorit cu ochii albaÅŸtri. Åži-au cumpărat o casă, într-un sătuc aproape de staÅ£iunea unde lucrau amândoi ÅŸi unde el îi făcuse rost de un serviciu foarte bine plătit. Casa – pe banii lui (era director) ÅŸi pe numele ei (ea era angajată oarecum de formă, principala ei ocupaÅ£ie fiind „room-service”, dacă înÅ£elegeÅ£i ce vreau să spun…). Åži-au continuat să sugă ochii albaÅŸtri… Åži prin alte ogrăzi, desigur. Apoi, l-a dat afară din casă. Au divorÅ£at. Ea a rămas cu casa. El… M-a sunat într-o dimineaţă, foarte devreme. Nu ne mai vorbisem ÅŸi nu mai ÅŸtiam nimic unul de altul de mai bine de 4 ani. „Ai avut dreptate!”, mi-a spus. Nici nu mai ÅŸtiam despre ce vorbeÅŸte… Mi-a amintit ÅŸi mi-a povestit nu totul, ci suficient cât să înÅ£eleg. „Îmi pare rău!, i-am spus. ÃŽmi pare rău că am avut dreptate, dar îmi pare bine că m-ai sunat ÅŸi, m-ai ales, că ai scăpat de coÅŸmarul ăsta!”. Nu merita să se întâmple astfel, dar unele alegeri pe care le facem la un moment dat costă al naibii de mult…
    Åži, uite-aÅŸa, am mai trecut printr-o iubire, încercând zadarnic să alin cu plasture de suflet tristeÅ£ea unor ochi negri…
    Da, condamnaÅ£i-mă că am fost amantă – deÅŸi o singură noapte de dragoste nu cred că-mi conferă acest statut, nu? DaÅ£i cu pietre ÅŸi aici, ÅŸi aici, asta e! Avem ce merităm, cum bine zice Anca G. Åži Călin al meu a îmbătrânit urât, l-am revăzut acum câţiva ani tot în supermarket, încerca să-ÅŸi refacă – a câta oară?- viaÅ£a. A mea a mers, foarte frumos, mai departe, pentru că eu am pus, în fiecare relaÅ£ia, suflet, mai puÅ£in trup, ÅŸi DUMNEZEU a avut grijă ori de câte ori unii/unele mi l-au făcut ferfeniţă…
    A treia poveste o s-o primiÅ£i abia luni ÅŸi începe cam aÅŸa: “A fost o dată un profesor universitar…” Ce ziceÅ£i, v-am trezit interesul?
    P.S. Alina G, măi, dragă, ce-i chestia cu bifatul? Pă unde m-ai bifat, drăguÅ£o? M-ai pus la index ÅŸi nu ÅŸtiu? Hai să râdem, că e vineri ÅŸi afară-i iarnă albă ÅŸi noi iar suntem copii! Voi, nu? !Avem de săpat în zăpadă, mami, zice fiule meu”. Avem de săpat în poveÅŸti de iubire, zic eu…

  91. Draga Pisica,

    Si eu te imbratisez cu drag, si binenteles ca nu numai pe tine, ci si pe toti cei de aici, care ma uimesc cat de frumos pot scrie, cat de sensibili sunt…
    Va urez la toti o zi superba, sa fie plina de lucruri minunate….

  92. sufletul ranit emana un miros aparte, un parfum foarte rafinat probabil, caci e atit de scump platit…dar se pare ca mirosul asta ne atrage pe toti aici, ne invaluie si ne leaga unii de altii.
    eu simt ca e cea mai eficienta terapie.

  93. Camelia, scuze, credeam ca stii despre ce e vorba, Alice a explicat si chiar a lansat un concurs de povesti la ea pe blog. Povesti de dragoste, povesti adevarate care vor fi cuprinse intr-o carte a carei lansare a fost indelung promovata in revista Tango. Cartea va mai cuprinde si textele castigatoare ale concursului pentru cititoare lansat in revista inca de acum un an: “Azi cititoare, maine scriitoare”. De acest proiect ma ocup eu, in calitate de colaborator al revistei, de redactarea textelor si de structura cartii. Si, desi tu n-ai postat povestea ta pe blog la Alice, ci aici, pe blog la Simona, eu am remarcat-o si am ales-o pentru a aparea in carte. Cu voia ta, bineinteles, daca nu doresti asta, nicio problema. Dar ar fi pacat, nu? :)

  94. Asa ca mai, draga Camelia, de-aia te bifai!

  95. MulÅ£umesc mult! Desigur, citesc ÅŸi eu revista, singura care merită atenÅ£ie, alături de Formula AS. Åžtiu despre rubrica “Azi cititoare, mâine scriitoare” ÅŸi mă simt onorată de propunerea ta. Ai nevoie de altceva? Povestea în varianta puÅ£in mai extinsă sau altceva? Spune-mi, că poate aÅŸa îmi mai pun ÅŸi eu în miÅŸcare creieraÅŸul amorÅ£it în rutina muncii la o primărie de provincie ÅŸi îmi trezesc ÅŸi dragul de sufleÅ£el, ceva mai devreme, la primăvară!!!
    Cât despre bife de-astea, să tot fie!

  96. Alina, salutare, draga mea draga……..aoleu, generatia ’91…generatia lui Bogdan Doru….nu ti-as zice si numele de familie, nu aici pe blog! Dar il stii sigur! Era un soi de star mai mic si pe acolo…Ce mica-i lumea, ce mica! Eu nu-s “robotica”, mi-as fi dorit disperat sa fiu, dar vocatia mea au fost intotdeauna stiintele mai putin exacte. Am facut alt liceu!
    Am o zi mai ocupata astazi dar ma gandesc ca poate apuc sa postez povestea despre care vorbeam…povestea pe care i-am spus-o Simonei. Cumva in replica la ultima poveste a Cameliei, apropos de vocatia de amanta :-) ….Camelia, scumpa, nu exista “vocatie de amanta”! Vocabularul limbii romane nu contine aceasta sintagma! Si eu nu am intalnit niciodata femei care sa spuna “Eu sunt amanta. Am vocatie!” :-) . La polul opus, nu exista “vocatie de sotie”…..sunt niste posturi pe care ni le asumam de buna voie (cea de sotie) sau de disperata, dureroasa, umilitoare nevoie (cea de amanta). O sa mai povestim despre asta, e asa un subiect generos si stufos, eu inca nu l-am terminat de forfecat, nici cu prietenele, nici singura in fata oglinzii
    Va pup cu drag, ma chinui sa ma intorc

  97. Camelia, am vazut ca ai trei povesti, probabil nu vor putea intra toate in carte, depinde de cat spatiu vom dispune in final, dar daca imi poti trimite aceste povesti, pana luni, intr-o varianta mai elaborata, mai bibilita, te rog sa o faci. Uite adresa mea de e-mail: alinagrozea@yahoo.com si te rog trimite-le si pe adresa lui alice, alice@revistatango.ro
    Multumim, te asteptam!

  98. Hai, Anca, cu povestea! Iata mai sus mailul meu, daca vrei imi poti spune si numele lui Bogdan, desi eu eram cam salbatica in liceu, nu tocilara, dar nu prea aveam taine cu cei din generatia mea, umbalm mai mult cu cei de la clase mai mari! :)

  99. OK! Oare visez sau…

  100. Nu visezi, hai, fuguta la treaba! :)

  101. Cu ceva vreme in urma imi cautam si eu intrebari si raspunsuri printre rindurile lui John Gray, din “The Mars and Venus Series”. Ma atragea mult ideea ca aceste carti sunt scrise de un barbat (desi realizez ca altcineva se poate ascunde in spatele unui nume), as fi vrut sa evit sablonul “Assume you’re perfect”.
    M-am gindit atunci cum sa interpretez scriitura lui John Gray, daca o pot aplica in viata mea. Si normal, sunt multe adevaruri, multe puncte puse pe “i”…Am realizat insa ce putere de manipulare are o asemenea carte, adresata unui segment de suflete ranite, care cuprinde intreaga umanitate, caci mai devreme sau mai tirziu, bogat sau sarac, nesimtit, parvenit sau suflet curat, nu mai are nici o importanta, virusul ne atinge pe toti, nu exista protectie totala, nu exista raspuns imun impotriva dragostei.
    Cartile in sine au o valoare educativa foarte mare, dar doar atunci cind sunt citite de persoane cit de cit “antrenate”, care au niste principii solide de viata, au inteles ca nu tot ce zboara se maninca, ca nu exista adevaruri general valabile, retete universale. Insa daca nu apartii acestei categorii, te-ai ars! ai intrat intr-un cerc vicios, stai deja la coada la spalatoria de scos rapid “orice pata de pe mintile sintetice”.
    Ma bucur foarte mult sa observ ca Simona atinge astfel de subiecte, ca vorbeste deschis despre aceste mijloace de manipulare, si ma bucur si mai mult cind observ cite minti “antrenate” raspund si observa acelasi lucru. Am un sentiment de mindrie si apartenenta la o generatii a Romaniei postrevolutionare, un sentiment de speranta ca ma voi intoarce intr-o buna zi acasa, ca voi imi netiziti calea si astupati gropile de pe drumul meu catre casa.
    Am urit si urasc generalizarile, dar realizez ca nu ma pot sustrage apartenentei la o turma, ca orice as face ies dintr-o turma si intru in alta, poate mai restrinsa numeric. Dar am mai spus-o, in codul meu genetic NU sunt scrise conflictele intregii umanitati, ale razboiului continuu dintre sexe, nu am dus alte razboaile in afara celor proprii, nu am gasit turma in care sa il inscriu pe el, nu am gasit eticheta pe care sa i-o lipesc pe frunte, caci in toti si in toate e de fapt un terci universal, cite ceva din orice.
    Inevitabil citind aceste carti, intarite de statistici in domeniu, compari si te compari. Si uneori comparatia e un virus mortal, care te atinge si te macina in fiecare clipa. Si din pacate, oricit ne-am stradui nu putem invata din experientele altora, (si de cita suferinta ne-am salva daca s-ar putea!), dar intelegem abia dupa ce ni s-a intimplat deja si noua.
    Am avut norocul ca pina in ziua de azi sa nu am termen de comparatie, m-am casatorit cu baiatul care m-a facut femeie si sunt fata care l-a facut barbat. Si e ceva exceptional, un ligant de suflete crapate, din care m-am hranit mult timp.
    Dar din pacate nu stiu ce va aduce ziua de miine, cit timp si cit de departe mai pot fugi de comparatie. Dar stiu ca prin asta aprtin unei turme restrinse numeric, si asta imi da, in naivitatea mea, un sentiment de unicitate.

  102. … ÅŸi nici n-am apucat să vă mulÅ£umesc că mi-aÅ£i făcut cel mai frumos cadou de ziua mea! DeÅŸi mă tem, mă tem că poveÅŸtile mele nu se vor ridica la nivelul realităţii lor ÅŸi al dragilor mei închiÅŸi în ele, ca într-un sipet fermecat, dar deloc prăfuit…

  103. Alina, iti trimit povestea! De puturoasa am vrut sa dau fwd la mailul care il trimisesem Simonei dar contine nume si date si persoanele pot si usor recunoscute! Trebuie pieptanata. Acum e la “coafor” :-)
    Te rog mult doar sa-mi spui daca ai primit-o si daca e ok. Daca nu, sa mai scriu, sa mai scriu :-)

    Dea Valma, trebuie neaparat sa-ti raspund la ultimul post! Pe indelete! Te pup

  104. Alina, there you go my dear!

    Lasa sa citeasca si restul prietenilor nostrii, citeste si tu si daca nu te multumeste let me know! Fa-ma de ris in public:-)
    Te pupa Anca mult!

    “O poveste care confirma ca nu toti barbatii sunt porci, nu toate istoriile de amor sucomba anapoda in realitatea imediata si nu toate despartirile genereaza lacrimi si depresii nervoase.

    Nici nu stiu de unde sa o incep. Sunt campioana povestilor paralele, probabil ca traiesc mai multe vieti odata, ca nu-mi pot imagina de unde imi vin toate pornirile, toate trairile, toata nebunia asta care ma mina prin viata ca printr-o mare involburata…sunt norocoasa sa fi iesit mereu la liman, dar daca sunt pe mal tanjesc dupa vuietul valului si cand sunt in furtuna ma rog din toate puterile sa nimeresc tarmul…orice tarm.

    Acum 7 ani sau poate 8, lucram la intr-o mare multinationala, de abia ma angajasem. Tinerica, frumusica, cand m-am dus pentru angajare aveam o rochita zburdalnica tare, bleumarin cu niste buline galbene, o nebunie – era imposibil sa nu-ti ia ochii (intre timp mi-a mai venit mintea la cap, umblu imbracata in costum negru si inchisa pana-n plasele la camasa alba, musai alba si cat mai corect croita. Dar atunci n-aveam nici camasi albe, nici bani, nici minte :-) )!) Eram bronzata…ce sa zic, incerc numa’ sa explic ca atunci cand m-am prezentat la interviu, dobitocul acela batran si libidinos de patron nu s-a gandit o secunda la faptul ca as putea fi si competenta, ca s-ar putea eventual sa am si un pic de creier sub pletele alea lungi si negre, ca sub bulinele alea galben stralucitor se ascunde si un munte de (buna)vointa, si dorinta de afirmare si cate alte chestii pozitive … m-a angajat. Cu mintea de acum realizez de ce si l-am iertat demult pentru cat de porc a fost, din cauza ca acum stiu ca si eu transmiteam niste mesaje gresite. Eram, Doamne, atat de tanara…

    Era mijlocul lui august si pe 2 septembrie incepea la Berlin – se tine in continuare – targul international de tehnica si aparatura de birou IFA (InternazionaleFunkAusstellung – Doamne, nu stiu o boaba germana, cum dracu’ am facut sa-mi amintesc si cu atata acuratete titlul?!?). Binenteles, patronul n-a pierdut nici timpul, nici ocazia. Mi-a spus ca trebuie sa mergem la targ, ca are nevoie de mine ca stiu bine limba engleza (am constatat ulterior ca el vorbea germana! Ca toti evreii vorbesc germana, ca idisul are structura si termenii comune limbii germane – ce naiva eram pe vremea aia!), ca stiu stenografia si o sa aiba nevoie de mine sa consemnez cele multe drafturi de contracte pe care le vom incheia, bla, bla, bla. Si eram avida sa calatoresc, Doamne, nimic nu mi se parea mai frumos decat sa calatoresti…iar cu avionul?????….pai, era maximum de fericire la care puteam aspira (aceea a fost si prima data cand am zburat cu avionul!).

    Si am plecat la Berlin…e inutil sa povestesc drumul (groaznic, urasc decolarea, detest aterizarea iar intre ele, daca nu vomit, sunt galbena ca lamaia!), faptul ca nu aveam un ban in buzunar – diurna cica era la el, mi-o dadea daca ceream (habar n-aveam ce drepturi are un angajat care calatoreste in interes de afaceri), felul fara adjectiv in care tot incerca sa ma pipaie chipurile ca sa ma sprijine sa nu lesin, faptul ca odata ajunsi la hotel era sa fac infarct cand am constatat ca era rezervata doar o (1) camera….cu tot calmul de care m-am simtit in stare, intr-o germana mai mult decat aproximativa (uitasem ca vorbesc engleza! Ca aveam o diploma care atesta asta!) i-am explicat ca vrem “zwei zimmer” si a mea sa fie eventual pe un culoar de fumatori, cat mai departe de satirul ala batran, care isi radea in barba de disperarea mea. Zis si facut! La 5 minute de la ajunsul meu in camera, m-a sunat (patronul, adica!) sa ma intrebe daca poate urca la mine in camera?!? Am acceptat, ce era sa fac? Laptopul era la mine, la mine erau si documentele, ce stiam eu cu mintea mea, ce are el de gand? Era sambata, orele 16.00, e drept ca nu prea aveam ce lucra la ora aia si IFA oricum incepea luni dar m-am gandit ca el e sef si probabil ca stie mai bine decat mine. A venit, i-am facut semn sa intre, si pe cand m-am intors catre el, jur, jur ca era gol pusca, gol ca o gaita….Am inlemnit! O fractiune de secunda m-am gandit ca-mi merit soarta, dar Doamne, aveam doar 26 de ani si el probabil ca avea 256 (de fapt, numai 62!) oare asa aveam sa sfarsesc??! Violata?!? M-am gandit sa ma fi aruncat de la geam, era chiar in spatele meu si larg deschis dar mica mea fetita de acasa si sotul meu?!? Am sarit prin pat si l-am ocolit – statea ca un caraghios in mijlocul camerei, 120 de Kg de grasime inutila si un cap mic, bovin – m-am inchis in baie si m-am bagat direct sub dus (da, imbracata). Si-am plans, am plans, am plans … eram nefericita, eram vinovata de nefericirea mea. Trecuse de 7 seara cand am iesit din dus si asa uda fleasca m-am asezat ghem pe un colt de pat. Se facuse racoare in camera si suna telefonul. Am raspuns. Era el care-mi ordona sa mergem la masa si sa termin cu prostiile. A fost cea mai cumplita cina din viata mea, a trebuit sa-l ascult argumentand absurd de ce ar fi trebuit sa ma culc cu el: ca sunt tanara, ca sunt saraca, ca am un copil mic de crescut, ca-mi trebuie masina si telefon mobil (da, dar imi trebuie si dragoste, si un barbat puternic care sa ma apere de leprele ca tine – completam eu in gand, inghitind noduri amare!)…mi-a intrat pe invers puiul prajit pe care-l comandase, ca sa-l impartim amandoi, ca era mult si ieftin. Si a incheiat asa: “te rog sa te aduni, maine vine frate-meu, cu o delegatie foarte importanta din Israel, te rog sa nu te arati asa despletita si plansa, el e un om extrem de bogat si foarte important, sa nu-mi faci probleme ca daca nu, datul afara va fi cea mai mica pedeapsa. Te-ai comportat ca o proasta, da’ las’ ca asta discutam la Bucuresti, acum te rog sa te porti conform statutului, esti angajata noastra in Romania, sa nu dea dracu’ sa ma faci de ras!” Tot eu, sarmana…

    Am sa scurtez noaptea lunga si jumatate din ziua de a doua zi. Peste noapte m-a pocnit ciclul (exact asta imi lipsea!), nu era vremea, dar probabil ca zborul, stresul, toate gramada isi spusesera cuvantul. Nu eram pregatita, a trebuit sa ma milogesc tot de el sa-mi dea bani pentru la farmacie. M-a refuzat, dar a mers personal cu mine ducand umilinta pana in panzele ei cele mai albe (sau negre!) si mi-a comandat tampoane clipind complice catre vanzatoare, care era siderata: o fata asa tanara cu un mos asa batran (nu e pleonasm, credeti-ma!)…stiu, astazi e cotidian, dar eu care n-am facut asta niciodata….ma rog! La ora 2 ne aflam in aeroportul din Berlin asteptand fratele cel “foarte bogat si extrem de important”. Faceam pe mine si mi-era rau. L-am lasat bombanind langa masina si m-am dus la toaleta. Si cand ma intorceam – intr-o goana nebuna catre el – ca deh, avionul de Israel aterizase si fratele cel bogat astepta probabil, m-am izbit de un barbat atat de violent incat am cazut pe jos. Mi-a intins politicos mana, l-am injurat barbar, suculent, romaneste. Ce probabilitate era sa ma inteleaga?!? Am refuzat mana intinsa, l-am mai privit odata cu ura si m-am grabit catre seful meu. Care m-a injurat la randul lui si s-a intors dupa circa 10 minute…..cu cel pe care-l injurasem barbar, suculent, romaneste. Mi-au dat lacrimile. M-am simtit frustrata dar mi-am spus ca poate nu vorbeste romaneste, ca parca asa zicea frate-sau. Care facea prezentarile. In engleza. Am intins o mana timida, tremuratoare si am balbait uitandu-ma in cei mai albastri ochi pe care mi-a fost dat sa-i vad: “How do you do? Nice to meet you, Sir”. Mi-a strans mana cu caldura si zambind, mi-a raspuns, cu o dictie perfecta: “E o placere sa va cunosc, doamna”. In romaneste. “Doamna”. Am simtit cum ma ia lesinul. Genunchii au inceput sa-mi tremure, la fel si barba. Am urcat cu greu in masina, si pentru ca in acelasi timp cu mine urcase si el mi-a soptit complice, sa nu auda frate-sau “a beautiful lady should never cry! Nor curse, either” . Din momentul ala s-a schimbat Berlinul, din momentul ala mi s-a schimbat viata. N. a intrat in viata mea intr-un moment greu and ever since l-am tot (re)intalnit numai in momente grele. Venind parca special sa-mi aduca fericirea. Spunandu-mi mereu acelasi descantec fermecat “a beautiful lady should never cry”. Am fost o vreme impreuna, atat de impreuna cat puteau fi 2 oameni de generatii diferite, de religii diferite, cu obligatii fiecare si locuind peste mari distanta. Da, e adevarat ca N. este un om foarte bogat. Si foarte important. Dar este totodata un gentleman – singurul adevarat pe care l-am cunoscut in viata mea! Si este un om special, cald, atent. Un amant delicat si totusi posesiv, un prieten de nadejde si un partener de afaceri redutabil. Un tata bun pentru copii sai si un sot minunat, exemplar, pentru sotia pe care o are. Nu l-am auzit niciodata, in tot acest timp, in toti acesti ani, spunand o singura vorba urata despre sotia sa. Stiu de la alta lume (rea si barfitoare) ca nu i-a fost foarte bine. Ca nu ii este in continuare. In fine…At some point, l-am cunoscut pe partenerul meu. Si acela a fost momentul in care m-am hotarat sa renunt la el. Sau la partea fizica a relatiei noastre. Nu stiam cum sa-i spun. Ne-am intalnit pentru o ultima oara la Intercontinental, si in lift, cand urcam catre restaurant, a inceput sa cante “Please, release me let me go” . Mi-au dat lacrimile. Mi-a prins mana, si privirea in privirea lui albastra si m-a intrebat: ‘Is that serious?” Am raspuns: “I am afraid so”. A continuat: ‘Than you should be happy. Remember? A beautiful lady should never cry. I hope you did not curse him first, I want to believe you reserve this honor exclusively to me”. Era in 2004. Iarna. Frig afara si ger in sufletul meu. L-am intrebat daca gresesc. Mi-a spus ca nu. I-am spus ca il iubesc. Mi-a raspuns “I know. I love u too. But you deserve better.”. L-am mai sunat uneori, cand mi-a fost greu. A stiut de fiecare data ce sa-mi spuna, CUM sa-mi spuna. Nu m-a intrebat nimic, nu mi-a cerut nimic. A mai venit in Romania. Nu m-a anuntat niciodata decat afterwards. L-am intrebat de ce nu-mi spune niciodata. Si mi-a raspuns: “You would come to see me and I am not strong enough to refuse that. I don’t want to ruin your life, I can love u and I am loving you no matter what. Even if I don’t see u. We don’t have to meet. It is not good for you. And I want you to be happy” .

    Ca sa inchei povestea aceasta pe care insa nu vreau s-o termin, am sa spun ca ieri, pe 1 Octombrie, la ora 10.00 am fost anuntata de la poarta ca a venit un curier, sa-mi aduca ceva. Am avut o saptamana hectic saptamana trecuta si nici asta nu era buna deloc. Eram frustrata, nervoasa si n-aveam chef de nimeni, mai ales de curieri! Le-am zis sa preia ei coletul, mi-au spus ca nu se poate ca e personal. Era un buchet imens de trandafiri galbeni si un “Allure” – parfumul meu de suflet. Pe un biletel discret statea scris asa “I know sometimes in October is your birthday but I am old enough not to remember the date. So, it’s October, Happy Birthday! N.” Din momentul ala s-a schimbat Bucurestiul, ziua, viata mea toata….I-am dat un mail, spunand doar atat “It’s 16! And you are not old!”. Mi-a raspuns tarziu, am gasit mailul azi dimineata. Spunea asa: “As long as I am allowed to love you…no, I am not old! I knew it was 16 but you deserve one life to celebrate. I offered you one month…it’s not enough!”

    So I loved him then and I love him still and every second in between! Si e o poveste care merita sa fie poveste, si el nu e porc, si iubirea asta n-a sucombat in realitatea imediata, si despartirea nu mi-a adus lacrimi si depresii…. Doamne, ce norocosi suntem!”

  105. Anca, nu am de ce s ate fac de ras, imi place de mor cum scrii, ai un stil viu si patimas -iar folosesc cuvantul asta cand vine vorba de tine, o sa zici, uite, asta lucreaza la revista si ce vocabular limitat are! – esti suculenta, convingatoare, amuzanta, tonica -uite ca am mai agsit cateva cuvinte :) . Gata, nu te mai laud, ca nu-mi place sa-mi stric reputatia de cutra!:) Multumesc pentru poveste, dar s stii ca am luat-o cu copy-paste si pe cea de dinainte, sa vad poate le pot baga pe amandoua in carte. te rog mult, totusi, trimite-i-le pe mail si lui Alice, ca sa aiba si ea o evidenta a textelor care intra in discutie.
    Pup!

  106. Alina, cea mai draguta dintre cutrele pe care le cunosc, uite acum le trimit, cu copie la tine! Multumesc pentru tot! Anca cea patimasa (adevarul trist e ca n-ai vrea sa vezi cum fac cand ma loveste cate-o dambla! Si nu ridic tonul, nu, nu, nu! Si nici nu pun mina in sold! Dar….vai si of….ca mai bine spun povesti:-)!)
    Pup u back!

  107. seara buna… si cam atat.
    nu stiu ce-as putea sa va spun mai mult… mi-s ghemele sarace si lumina ochilor palpaie timid… nu sunt decat un pamantean ce si-a frant aripile, nu sunt decat o floare in vant… cel mai mic si mai pagan… tulburare si azi, tulburare de ape de suflet… credeam ca am invatat sa ma mint frumos… credeam, credeam…
    camelia iti spun si eu… poti avea vocatie de om bun, de om cu suflet… vocatia de sotie, de amanta, de alte prostii de-astea nu exista… sunt doar vorbe, asa cum spunea si Dea Valma despre cartile educationale… vorbe… ca margelele… lucesc, le vrei, dar le poti rupe sirul…
    Ancag… chiar nu stiu ce sa-ti spun… te-am citit. Multumesc pentru ce ne-ai dat.

    Simona, Meninne… imbratisari speciale.
    Valin… maine nu gatim, pentru ca ne lipseste bucatarul sef…. e la Venetia… :(

  108. Camelia multumesc pentru poveste.
    Anca g nota 10+ Ma bucur sincer pentru norocul tau. Cunosc si eu un singur barbat care stiu sigur ca nu e porc…in rest…ramane de vazut…de demonstrat.
    Dea valma…da, se numeste terapie ce facem noi aici…pentru ca ne ajutam unii pe altii, pentru ca ne vindecam incet, incet…nu ne grabim ca se termina ora…
    Pisica…imi cer scuze ca nu am destula energie sa iti luminez in seara asta sufletul…curand draga mea.
    Simona? Pe maine? Tu esti bine draga noastra? Si eu simt ceva ascuns …si tu te faci bine. We are lucky after all! Ti-am vazut ziua de nastere si am zambit pe sub mustati…cu mine incepe cu tine se termina zodia noastra de fecioare balansate in viata.

  109. meninne… numai faptul ca imi esti si e de-ajuns sa luminezi nu numai sufletul meu ci si pe-o raza de 100 km

  110. Pisica…nu au venit astia cu internetul…pt.o secunda m-am simtit in romania :) …tot cu unghiile butonez si maine.

  111. noapte buna dintr-o buna dimineata.

    zapezi pe gene, zapezi pe suflet, zapezi pe gura.
    imi privesc floarea de camelie cu bucurie… curand, cat de curand, floarea ei roz o sa pocneasca. acum, muguri verzi rad a frunza in lumina. ne privim tacut, floarea incercand sa-mi daruiasca din seva ei, eu incercand sa inchipui loc cald si luminos pentru ea.

    simona am citit cartea si NU MI-A PLACUT. trebuie s-o spun. iarta-ma. nu cred in retete de comportament, in alinierea in patul lui procust, in condurul cenusaresei. eu cred in om, in intalnirile speciale cu oameni asemeni, in ochii largi deschisi.
    poate ca viata mea nu mi-a dat minuni si iubiri speciale, poate ca nu am calatorit prin ceruri si lumi spectaculoase, poate ca nu am povesti efervescent de frumoase si nici nu regret si nici nu imi pasa… exista in inima mea oameni intalniti pe drumul acesta, oameni speciali care prin frumosul lor, prin binele lor m-au invatat si pe mine. si sunt un om mai bun tocmai datorita lor. unii imi sunt si acum alaturi, altii au drumul lor si-s departe, pe unii abia i-am cunoscut in casa ta si tuturor le spun in sufletul meu:
    iarta-ma, Simona, nu te cert…
    uite, daca ne puneai sa citim Ana Gavada- O iubeam, ti-as fi spus de la inceput ca este o carte speciala si frumoasa. si ceea ce scriu aici Camelia si Ancag sunt povesti speciale. de fapt nu povesti, suna fabricat…e vorba de viata.
    si ceea ce ne spui tu, ceea ce ne scrii.. e mai aproape de suflet, mai firesc, mai parte din tine…
    si cu riscul de a fi certata… nu tot ce este made in america e cel mai bun. :(
    acum astept sa ma certi.

  112. so… am sters ceva?!… dupa cele doua puncte era:
    iti multumesc ca imi esti, ceea ce esti tu inseamna mult pentu mine…
    aceasta e declaratia mea de iubire pentru oamenii din viata mea

  113. ma pisca un purice de invidie ca pe pagina la Alice lumea e mai vie azi, sau poate doar mai matinala…
    Anca G, astept replica promisa.

  114. pisica, ma bucur ca nu ti-a placut cartea.
    cind am citit postarea Simonei primul meu impuls a fost sa imi comand si eu cartea. dar un al doilea impuls am renuntat, caci mi-am amintit ca am tot citit carti din cartegoria asta, si in esenta imi place doar mesajul pe care il transmit (cele care au bunul simt sa transmita si asa ceva), mesaj care in esenta e acelasi in toate aceste carti-sabloane.
    urasc sa mi se spuna cit de logic si sanatos gindesc, cita dreptate am, blabla…pai daca sunt asa “perfecta”, de ce mama ei de viata tot de turma Merinos apartin si eu?

  115. dea valma, draga mea… nu fii invidioasa pe casa lui Alice… acolo se traieste dupa ora din romania, la simona suntem… peste ocean… in contratimp, dar al naibii de aproape.
    dar eu sunt aici… si de multe ori, asemeni, tie, gandesc logic si sanatos, sunt ca o lama de cutit in lumina si de fapt, inauntru… un pui de mata!… suntem in aceeasi turma merinoasa, da…
    ma gadeam ca o sa-mi dai dreptate cu cartea, acum incerc sa citesc un pic de altceva… Nabokov… si imi place de el cu atat mai mult cu cat, citisem undeva ca femeile prefera Bruckner iar barbatii Nabokov… si dupa mintea mea de sub claia creata iar vin: Bruckner e un deviat, un obsedat… si nu-mi place. :)

  116. pisica draga,
    imi pare rau ca nu avem ce dezbate pe tema Bruckner/Nabocov, caci nici macar nu am auzit pina acum de vreunul din ei, dar mi-ai deschis curiozitatea.
    si eu “ma chinui” citeodata sa duc o carte la bun sfirsit, cum fac si acum cu “O coborire in infern”/Doris Lessing, si desi nu prea gasesc motivatie, merg mai departe in speranta ca voi gasi firul de aur (care a condus-o si pe ea la premiul Nobel) pina intr-un final…dar acum am dat cu ochii de un articol despre Marin Preda, scriitorul sufletului meu, si imi bucur astfel dimineata.

  117. ei.. nici eu n-am auzit de Doris Lessing :) vezi, nu le stim pe toate, dar stam cu ochii deschisi … si mi se intampla si mie uneori sa aleg o carte din raft doar pentru ca a avut o promovare buna. o citesc pana la capat si nu descopar nimic aproape mie. nisip in gura.
    Pascal Bruckner mi-a fost aratat de o colega, fosta colega… Luni de fiere e romanul lui pe care l-am citit, iar Iubirea fata de aproapele e cel pe care l-am cumparat. deviatii si obsesii legate de sex, relatii nebune impinse pana la limita dispretului, nici nu stiu cat e ura si cat e iubire.
    Vladimir Nabokov, trebuie ca stii Lolita… iubirea unui tata adoptiv pentru fiica lui adolescenta… in film a jucat Jeremy Irons.
    si ma gandesc acum la Salman Rushdie si Versetele satanice… cand am citit cartea, unii oameni se lasau influentati de titul si credeau ca am luat-o razna si o sa alerg noaptea prin cimitire…
    nu vreau sa epatez, citesc mult, foarte mult, uneori chiar la intamplare, ca un gurmand care gusta din toate, dar nu am scriitori preferati.
    selectiile mele sunt in poezie, acolo ma simt mai acasa, acolo am clasificarile mele de suflet.

  118. multumesc pentru Salman Rushdie, e urmatorul pe lista mea cu Versetele satanice. Am citit de el Copiii din miezul noptii si Rusinea, si mi-au placut amindoua. Dar e multa istorie in ele, India, Pakistan, Bangladesh…oricum, metaforele si alegoriile lui sunt demne de toata admiratia mea.
    Si cine imi mai place mult din scriitorii contemporani e Haruki Murakami. Preferata mea e Dans, dans, dans…si el are ceva elemente fantastice, dar si multa actualitate, pragmatism, cinism, necesare lumii in care traim.

  119. bifat ambele carti ale lui Rushdie, citit, placut… dar favorita e Versetele…am citit-o greu pentru ca el nu se poate citit sub umbrela la plaja, te concentreaa si te solicita sa gandesti, dar… fara cuvinte. o sa-ti placa.
    bagat la cap Haruki Murakami. n-am citit de el si uite… iti multumesc ca vorbim… e bine sa ai repere cand ajungi printe carti. primeaza comercialul pe rafturile noastre si m-a pacalit cateodata. iar in jur, viteza mea de a citi, foamea, e privita ciudat. pentru ca nu am copii si nici nu-i voi avea, sunt privita stramb ca si cum as avea tot timpul din lume numai pentru mine… ceea ce imi permite, iata, sa-mi bag nasul in carti si sa-l risipesc in loc sa frec podele, calc camasi, gatesc oale imense de mancare ca si cum as astepta zilnic 30 de oameni la masa. si ciudat mai este pentru unii faptul ca refuz sa deschid televizorul.
    Ana Gavada ai citit? Philip Roth? Amos Oz?
    Si da… Herman Hesse… ca tot am spus ca nu clasific scriitori… pentru mine e de neclasificat, asa cum nu sunt nici clasicii rusi.

  120. iar cand ai dor de poezie in sufletul pragmatic si cu gandire sanatoasa iti recomand suprarealistii francezi, poezia interbelica romaneasca, rusii…

  121. la capitolul poezie sunt pe dinafara complet. uneori am falsa impresie ca nu mai pot citi poezie, ca e ceva din alta lume, neracordata la actualitatea cotidiana. dar literatura e la fel. si stiu ca ma insel gindind asa despre poezie, caci de cite ori imi cad ochii pe cite ceva ce-mi imi place, imi place pur si simplu indiferent daca e proza sau poezie. asa cum mi-au atins sufletul versurile Ninei Cassian, postate la Alice, sau ale lui Marin Preda (si am fost f placut surprinsa, caci nu stiam ca Marin Preda a cochet un pic si cu poezia), sau ale lui Adrian Paunescu (unele), Mircea Dinescu…Am nevoie probabil de cineva care sa imi cunoasca cit de cit gusturile si sa ma indrume un pic.
    de aceea iti multumesc inca o data, draga pisica, pentru sugestiile tale. mai ales ca imi place ca si tu le cam gindesti “la rece”.

  122. si uite acum deschid Hermann Hesse/Jocul cu margele de sticla. ai sa auzi in curind si o parere.

  123. Pisico, eu il ador pe Bruckner, nu ma pune sa-ti zic de ce ca ma intind pe 10 pagini! Iti spun doar atat: trebuie sa treci de aparenta vulgaritate a abordarii si a temelor, trebuie sa te dezbraci, inainte de a citi o carte a lui, de romantismele inoculate in constiinta literara, artistica, daca vrei, de alte opere -carti, filme, nu conteaza – care ne prezinta lucrurile in aura lui “cum ar trebui sa fie”. Bruckner e taios, te sfredeleste, scoate la suprafata adevaruri si trairi care nu sunt straine nimanui dar pe care cei mai multi le neaga… Erotismul lui Brucner nu e deloc cosmetizat – el se uita cu lupa in interiorul naturii umane si apoi povesteste -cu har literar, zic eu – ce vede acolo. Iar ce vede acolo e deseori urat, grotesc, fara poezie, fara Dumnezeu… Dar asa este!
    Intentionez sa citesc si eu Versetele Satanice, ce bine ca vad atatea cuvinte frumoase despre carte, acum motivatia mea a crescut si sper sa-mi infranga lenea deja cronicizata! :)

  124. Dea valma, gandirea la rece e un fel de a trai pe care mi l-am impus ca sa nu ma ucida altii vazandu-mi sensibilitatea… de aici si viata extrem de echilibrata, lipsa marilor pasiuni si furtuni, tenacitatea cu care merg singura printre oameni, refuzul aproape material de a ma spune pe mine.
    eu mananc poezia pe paine, de cand eram copil si i-am aratat mamei mele primele scrieri naive in versuri (atipic deci, caci era vorba de o compunere pe care eu o inventasem altfel cu naivitatea copilului care crede ca tot ce nu este interzis, este permis) si in acel moment mama a sarit de parca imi mai crescuse un cap.
    de-atunci sensibilul din mine si-a ascuns aripile prin versurile altora.
    mai scriu si acum, consecventa nevoii mele de a ma exprima pe mine, dar imi recunosc limitele in fata valorii.
    alinag da, ai dreptate, Bruckner este dur, violent, extrem de frust in limbaj. cum sa-ti spun? “luni de fiere” parca nu m-a socat atat cat “iubirea fata de…” chiar m-a fascinat (era primul roman citit), dar toate scrierile lui merg la limita… sau macar ce-am citit eu.
    am avut o reactie de durere, este o scena in “”iubirea fata de…” cand 4 femei il violeaza pe eroul principal… nu stiu, nu vreau sa-mi amintesc, m-a zguduit enorm… dar recunosc, scrie atat de intens ca aproape vezi prin paginile lui.
    versetele… are multa indie, ca toate romanele lui Rushdie… dar alegoriile lui sunt fantastice.

  125. si alinag, in completare… nu-s deloc genul sirop… caut si eu frumosul in lume, prin oameni… insa nu ma omor dupa romanele care se scriu in complimente pudrate cu zahar si glazurate din belsug, unde cei doi, lesinati de iubire pe parcursul a 500 de pagini, se gasesc pana la urma si traiesc fericiti intr-o fraza… nu limbajul, nu ideea de deviatie sexuala ma deranjeaza la Bruckner (pana la urma deviatiile sunt dupa cum isi impune fiecare limitele)… violenta lui, faptul ca imi induce o stare de reactie la violenta vecina cu durerea.
    poate ca este o reactie a strutului… dar mi-o asum. :)

  126. Simona,

    Sunt partial de acord cu ce spune articolul – e valabil si pt barbati: daca o lasi sa preia controlul, te-ai ars. Tind sa te contrazic totusi, pe alocuri. Nu stiu cum sunt altii, dar in general stiu foarte bine ce vreau si nu tolerez bullshituri de la tipe. Asa ca daca incearca sa se joace cu mine pierd. Si sunt dispus sa renuntz la relatzii doar ca sa imi pastrez respectul fatza de mine. De multe ori, ele regreta si vin sa ne impacam. Divaghez.

    Daca vad ca o tipa mi se dedica aproape total, atunci si eu o voi rasfatza si rasplati, pentru ca stiu cum sa fac o femeie sa se simta dorita si sa o fac fericita. Insa daca are accese de independentza si vrea sa imi arate cat de indiferenta e ea fatza de mine, pierde. Stiu sa recunosc cand gresesc si sa imi cer scuze. Dar cand stiu ca am dreptate si ea se incapatzaneaza, e problema ei. Stiu ca o sa gasesc o alta care e la fel ca ea, poate mai buna, si totusi nu asa de incapatzanata. Nu zic ca mi-a fost usor. Am suferit enorm uneori, dar in timp s-a dovedit de fiecare data ca am luat decizia corecta.

    Niciodata nu le cer sa-si anuleze excursii, sau planuri majore pentru mine, mai ales daca stiu ca sunt importante pt ele. Le zic ca nu au de ce sa fie geloase, pentru ca nu e deloc constructiv si nu isi fac decat rau, singure. Le zic ca si daca as fi cu altele in timp ce ele sunt departe, faptul ca ele se tot gandesc si au sentimentul de gelozie nu ma impiedica cu nimic sa fac asta, daca chiar vreau, ele oricum sunt departe.

    Iar legat de partea ca daca o suni pt sex, ea lasa totul balta pt a veni, nu inteleg de ce e asa “grav”. Poate parea un moft, poate parea ca eu vreau sa ma simt bine, dar eu stiu ca pt mine, ca barbat, e foarte usor sa simt placere, asa ca stiu cata atentie si rabdare trebuie sa ii acord unei femei pentru a se simti si ea bine. Asa ca eu nu consider ca vine pt mine. Sunt sigur ca vine pentru ca stie ce o asteapta ;) .

    Apropo – din punctul asta de vedere majoritatea barbatzilor sunt niste ignorantzi. Habar nu au cum sa se poarte cu o femeie si cum sa le faca sa se simta bine. Nici macar nu-i interesaza. Mi-au zis-o ele. Am observat ca cel mai usor mod de a tzine o femeie aproape e sa ii oferi sex de calitate, si, de preferinta sa ii provoci senzatii noi. Da – nici o femeie nu e la fel ca precedentele. Dar eu sunt la fel. Si asta imi da de fiecare data increderea ca sa continui pana cand ii vad stralucirea aceea in ochii usor stransi si cu pupilele dilatate … Si recunosc ca si eu am fost un ignorant, dar macar m-am trezit la timp. Odata ce descoperi diamantul din tine, trebuie sa fii idiot sa nu il shlefuieshti din ce in ce mai mult, pana aproape de perfectiune. Pentru ele, e ca vechiul slogan de la Cora: “Stii de ce revii…” :) Cum “de ce” ?
    L’ Oreal : “Pentru ca meritzi” ;)

  127. pisica draga,
    eu cred ca ne asemanam destul de mult, dar nu prea mi-am dat seama de asta decit acum, cind ai inceput sa mi te adresezi personal si sa-ti definesti pragmatismul. si la mine e cit de cit un stil un stil impus, desi nu imi amintesc sa fi fost vreodata “pierduta” in irealitati prin viata asta. imi aduc aminte conflictele mele adolescentite cu tata, in care eu ii raspundeam “argumentat” si il piscam cu cinismul meu si cu refuzul de a-i accepta slabiciunile de natura alcoolica, fara a inceta sa-i explic de fiecare data cit rau isi face intii lui si apoi mie, surorii mele, mamei… inca de atunci el imi spunea ca sunt pre a dracu’ si imi prezicea ca o sa dau eu de unu’ care sa ma puna cu botul pe labe.
    si cam adevar grait-a, din multe punctele de vedere… si lacrimi in ochi a avut tatal meu in ziua nuntii mele, caci el intelesese mai din timp (ce sa-i faci, experienta de viata!) ca mi-am cam gasit prezisul…si imi amintesc de parintii mei pe peronul garii din C., ei erau deja in tren, la geam , cind au plecat de la nunta (eu mai raminind citeva zile la socrii) cum mi-au zis “draga noastra, sa nu uiti nici o clipa ca ai si mama si tata si noi te asteptam cu drag acasa oricind, si daca nu-ti e bine sa stii ca ai unde sa vii”…dar eu mi-am sters lacrimile si nasul, si mi-am inceput cariera de inghitit noduri. si am zburat departe de ei, dar nu i-am putut pacali macar o clipa ca nu mai am noduri in git si lacrimi in ochi…
    astazi sunt si eu de una singura, nu pot spune ca nu am iubit, ca nu am fost iubita, ba din contra! insa nu inseamna ca mi-a fost usor, sau bine. mereu m-am intrebat unde imi sunt limitele, care imi sunt limitele, daca limitele se pot atinge, daca simti cind le-ai atins…si simti, le-am simtit fizic, le-am atins parca cu mina. a fost nevoie de o simpla intrebare, adresata mie la telefon, cind eram in tren, intorcindu-ma de la munca, dupa ce ii comunicasem “principialului” ca mincasem la cantina, deci sa nu ma mai astepte sa ii pun masa: “pai la ce sa te mai intorci?” a sunat intrebarea, iar raspunsul nu a mai sunat in nici un fel, nu a mai sunat deloc…caci nu m-am mai dat jos din tren, am mers mai departe, direct la niste prieteni adevarati, care mi-au deschis usa casei lor fara alte intrebari, si m-au rugat din suflet, (ei pe mine!), sa nu plec pina cind nu voi fi pregatita.
    a trebuit intii sa plec, ca el sa poata face “sacrificiul suprem” si sa imi ofere alte lacrimi si noduri, de alta natura de data asta, caci am fost fericita sa le aud: “as face orice ca sa nu te pierd, daca asta simti pleaca acum, am sa lupt ca sa te poti intoarce definitiv intr-o buna zi, si stiu ca ai sa simti cind a venit ziua”.
    nu stiu daca intr-o zi ma voi intoarce definitiv, sufletul mi-e plin de speranta, dar creierul ma dojeneste intr-una, asmutindu-si degetul aratator asupra unor lungi ani de inghitit noduri. stiu ca e nevoie de doi sa construiesti o casnicie, si tot de doi sa o demolezi. vina e de ambele partile. realizez ca sotul meu e oglinda mea, e asa cum sunt eu, cum l-am facut eu sa fie…ca sa imi placa imaginea, trebuie mai intii sa ma vindec da vinataile sufletesti, apoi sa ma cosmetizez un pic si sa fiu femeie, sa imi cer drepturi, sa emit pretentii…
    asa bine mi-au facut rindurile Simonei, cu aluzia la rasa Merinos! caci din pacate de aceasta turma apartin, si in dobitocia mea credeam ca e bine ce fac, ca trebuie sa ofer mai mult, sa iert mai mult…Dar mult adevar grait-a cind a scris “Un barbat caruia ii ierti orice, ii oferi orice, ii gatesti orice si ii permiti orice va continua in acelasi ritm ingrat si in esenta profitor sentimental, chiar daca isi manifesta, ipocrit, remuscarile”. Multumesc din suflet! ce naiva am fost, si cit de prietena te simt, draga Simona, ca m-ai ajutat sa ma trezesc, sa speram, la timp.

  128. ati citit Khaled Hosseini/The kite runner?
    povestea unui baiat afgan…normal, are si o doza comerciala, si de istorie, mai mult sau mai putin partiala…ca mai toate cartile. dar e scrisa exemplar! cu atita emotie si vibratie, e turlburatoare. mi-a placut mult.

  129. Dea valma… cuvintele suna trist si aproape inutil in gura mea, mana alearga pe taste si ma doare… imi aimintesc cand ai scrs prima oara, imi amintesc ce ai scris, imi amintesc cat te-a mirat ca nimeni nu iti spunea nimic. apoi ne-ai spus ca esti un om realist, pragmatic… si eu ma uitam numai la sufletul tau.
    ma uit si acum. si iti multumesc. si as vrea sa iau din povara ta si sa-ti dau putere sa fii femeia care meriti sa fii.sincer, pentru ca imi pasa. pentru ca da, suntem asemenea.
    sa ma ierti, sunt pe punct de plecare si astazi voi lipsi de la taifasurile serii… ma gandesc insa la tine, mult.
    iti multumesc pentru ceea ce esti, dea valma.

  130. draga spy, m-am amuzat copios citind ce ai scris si, fara a intra in polemici, da-mi voie sa nu te cred.
    am citit cartea de care spune simona si chiar am spus ca nu mi-a placut… dar crede-ma ca stiu cum sa pun un barbat cu botul pe labe, oricat de lipsit de modestie ar suna… si povestea cu dedicatul total e … iarta-ma… ma distreaza teribil…
    gata, nu mai spun nimic… intelege doar ca nu te cred. :)

  131. simona, meninne, camelia, ancag, alinag, dea valma… iertati pisica absenteaza motivat in seara asta.
    dar se gandeste la voi. cu drag.
    valin, pot sa te rog sa le rasfeti pe fete in seara asta? asa cum numai tu stii!

  132. si inca ceva spy… pe blogul acesta al simonei si de asemenea si la alice si ionut, scriu femei, nu tipe…

  133. E week-end dragelor:
    PENTRU A FACE SA SUNE TELEFONUL: 1. intra sub dus. 2. samponeaza-ti bine parul. 3. numara pina la 3. IN ACEL MOMENT VA SUNA TELEFONUL! REZOLVARE (avem 2 posibilitati) A) Daca raspundem – era o greseala. B) Daca nu raspundem – dupa citeva zile vom afla ca era o veste foarte importanta!
    PT A FACE SA VINA AUTOBUZUL: 1. vino punctual in statie. 2. asteapta cel putin 20 minute fara sa te asezi . 3. Aprinde-ti in fine o tigara… si la al treilea fum va aparea autobuzul! Nota: exista cazuri in care au aparut chiar si 3 autobuze unul dupa altul! PENTRU A NU PUTEA PARCA CAT MAI APROAPE DE CASA : 1. Invirte-te cel putin de 3 ori in jurul casei, cautind cu atentie vreun loc in care sa poti parca.. 2. Mai continua inca 20 minute invirtindu-te pe stradutele invecinate cu locuinta ta. 3. Cind deja esti cu nervii la pamint, parcheaza in cartierul vecin, la 30 minute de mers pe jos de casa ta! 4. Astfel, cind ajungi acasa vei vedea cel putin 2-3 locuri libere de parcare direct sub fereastra ta . LEGILE Vietii: “Atunci cind ai nevoie sa descui o usa , cu miinile ocupate de zece pungi mari si grele… cheia se va afla in buzunarul opus miinii pe care cu greu ti-ai eliberat-o”. ( Legea Degeaba suni)
    “Singura data cind poarta se inchide singura e atunci cind ai lasat cheile pe dinauntru “. ( Legea Pastele masii de cheie )
    “Cind ai miinile pline de unsoare incepe sa te gidile nasul “. (Legea Nasu vrea untura )
    “Cind ti se pare ca totul merge foarte bine… e pentru ca ai trecut cu vederea ceva important (Legea imi trag palme)
    “Daca reusesti sa-ti pastrezi calmul cind toti din jurul tau sint disperati… e pentru ca nu ai priceput pe deplin gravitatea problemei “.(Legea Inca n-a picat moneda )
    “Problemele nu se creeaza, nici nu se rezolva, ele doar se transforma!”.(Legea Asta nu e viata)
    “Vei ajunge fugind la telefon exact cit sa mai auzi cum cineva inchide receptorul “. (Legea Ghici cine a fost)
    “Mereu sint doua filme bune pe doua programe diferite la televizor….dar mereu la aceasi ora”. (Legea Isi bat joc de noi )
    “Probabilitatea de a te pata in timpul mesei creste direct proportional cu necesitatea de a-ti pastra haina curata! (Legea Nu mai flescai)
    “Orice corp omenesc scufundat intr-o vana facind o baie relaxanta cu spuma face sa sune telefonul!”. (Legea Cine dracu suna la ora asta)
    “Orice corp omenesc asezat pe WC face sa sune soneria de la intrare!”. (Legea Nici sa-mi fac treaba mare in liniste nu pot)
    “Daca, dupa multi ani, te decizi si arunci ceva ce nu ai folosit demult…. Nu vor trece nici trei zile si vei avea absoluta si urgenta nevoie exact de acel obiect!”. (Legea Sa-mi bag piciorul)
    Pisica, sunt in zapada, dar nu v-am uitat si va trimit aceste “legi” la solicitarea ta.
    Am sa va povestesc ceva.

  134. Alaturi mai pun un pachet sau doua de carti pt WIST, CANASTA sau RENTZ (mai stiti ?)
    da cu pedepse nu oricum ! pt locul I C- Campionul, locul 2 VC (vicele), locul 3 WC (dubluvicecamp)……….si ultimul loc….
    La rece in frigider o crema de zahar ars (pe ultimul raft) si pentru – inainte de plimbarea de seara (mai puteti,da !?) un castron cu salata de fructe cu mult kivi; iar de “stopeala” Cabernet pentru ei si Pinot Noir pentru ele.
    Asta pentru ca s-a executat gratar asortat mai devreme, care mai continua si ………cred pina la Calendele grecesti.

  135. Petrecere de Sambata pina in 10 Martie ?

  136. http://www.youtube.com/watch?v=1B6KD6IHWMw&feature=related,
    O petrecere cu o zi exclusiv pentru fiecare ( din voi) !
    Cam vorbesc singur, si ma mai agit si la “pian”.

  137. draga pisica,

    esti o femeie extrovertita, cel putin aici, pe blog. apreciez diplomatzia ta si finetzea ta in
    exprimare… se vede ca ai lecturat mult. chiar te invidiez pentru asta. farmecul in situatzii ca aceasta e ca fiecare crede ce vrea si nimeni nu trebuie sa demonstreze nimic. probabil de asta v-ati si format un colectiv aici in care suntetzi voi inshiva.ceea ce mi se pare foarte tare (mai ales daca va intalniti si in real life). totusi, indraznesc sa cred ca nu poti fi la fel la
    servici, pentru ca ai fi imediat ‘devorata de rechini’. ia, te rog, ceea ce urmeaza cu titlu
    informativ, ca o parere subiectiva – exact cum ai zis tu : nu vreau sa intram in polemici -:

    cred ca esti o persoana independenta si stii sa pui barbati cu botul pe labe, dar nu pe orice
    barbat. nu vreau sa zic ca nu ai avut barbati extraordinari in viata ta, dar cred ca cei mai
    ravniti barbari nu tolereaza anumite atitudini de la femeile de langa ei, tocmai pentru ca au de unde alege. sunt tactici care merg superb pentru majoritatea, dar cred ca nici o femeie nu viseaza la un barbat mediocru, si daca, in final, ajunge sa isi petreaca viata cu el, e pentru ca “e realista”, ca “nu poate trai intr-un vis”. De ce sunt asa ravniti acei burlaci de care aminteam? De ce e atrasa o femeie la un barbat?

    1. fizic – trasaturi fizice (e dragut, ochi frumosi, bine facut, atletic, poponetz misto ;) , etc),
    ingrijire/stil (curat, pedant, parfumat cu bun gust, ingrijirea tenului, pilozitatzilor, unghiilor, urechilor, stil in imbracaminte, incaltaminte, accesorii), la care se adauga body language-ul (ferm, drept, dar relaxat, nu crispat, mers sigur dar nu apasat,etc) si nu in ultimul rand prestatia la pat (tandru, rabdator, senzual, dar si puternic, pasional, experimentat, creativ).

    2. statutul – material/social – orice femeie are, subconstient, dorinta de stabilitate, de a le putea asigura copiilor un viitor sigur. Material, femeile vor un barbat cu bani pentru ca ‘banii n-aduc fericirea, dar o intretzin’ ;) , relatzii, influentza. Social, femeile prefera lideri: in profesie – business-mani, manageri, sefi, eventual cu influentza in politica -, in grupul social – prefera barbatul care face grupul sa rada, cel la care se uita ceilalti cand iau o decizie,etc.

    3. personalitate si caracter – trasaturi intrinseci (inteligenta, siguranta de sine, simt al
    umorului, intuitie, ambitie, tarie de caracter, viziune deschisa asupra vietii, gusturi rafinate – eventual inclinatie spre arta -, misterios/imprevizibil in faza initiala – stabil si “reliable” in relatia de lunga durata. daca e imprevizibil (in bine:) ) si dupa ani de zile, e clar un bonus pt ca metine pasiunea in relatie) precum si trasaturi de relationare (tandru, afectiv, comunicativ, sincer, bun ascultator, jucaus, iubitor, gentleman ), la care se adauga mai tarziu spiritualitatea, capacitatea de a fi un bun sotz/tata.

    La toate acestea, vine ca bonus, 4. farmecul de ‘bad guy’. Desi multe femei n-o recunosc,
    majoritatea au fantezia sa fie seduse de un ‘bad guy’. Poate nu pentru o relatie serioasa … poatedoar pentru o aventura pasionala.

    Descrierea de mai sus nu se vrea exhaustiva, ci ca un punct de plecare. Sunt curios ce ati adauga voi la ea.

    De ce am mentzionat toate astea? Pentru ca daca sunt barbati care au aproape toate cele de mai sus, ei vor fi vanatzi. Si poate ca stii sa pui multi barbati cu botul pe labe, dar daca pe unul ca cel de mai sus nu reusesti, ti se va parea al naibii de atractiv ca, desi ai experienta si esti calculata si independenta, nu iti iese cu unul ca el. Si atunci ori te va pune el pe tine cu botul pe labe, ori tu, fiind suficient de independenta si puternica ( cum cred ca esti ), incat sa iti refuzi trairi extreme, vei curma interactiunea cu el – dar asta inseamna 2 lucruri:
    1. nu ai castigat; eventual e o remiza chinuita, pentru ca il gasesti atragator si tentativa ta a dat gresh;
    2. refuzandu-ti trairi extreme, nu vei cunoaste viata la intreaga ei magnitudine. aici poate ma inshel – poate deja ai iubit pe cineva foarte mult, ai avut pasiune si placere sublima, iar apoi ai suferit foarte mult si de atunci tzi se trage -. Dar parca te-ai inchis in clopotzelul tau de sticla, unde nimeni nu te poate ajunge decat cu acordul tau, dar filtrand astfel, si trairile sublime/extreme de care vorbeam. Nu zic ca nu esti fericita – esti, probabil, implicata la servici, adori lectura si devorezi zeci si zeci de volume, te deschizi cu fetele si cu alti oameni dragi, te bucuri de nazdravaniile pe care le face pisica ta in fiecare zi, esti independenta si nu iti dicteaza prietenul tau viatza -,etc., dar daca vreodata simtzi ca ceva nu e in regula si esti trista si iti lipseshte ceva, dar nu stii ce, poate ca asta e: fractziunea aceea infinitezimala din viatza care inseamna nebunia, nepasarea, pasiunea necontrolata, daruirea totala, sentimentul descatusharii si debarasarii de conventzii …

    O singura viata avem. Daca ne vom feri la nesfarsit de toate relele care ni se pot intampla, o sa ajungem la o varsta la care o sa ne dam seama ca am pierdut o parte din paleta de experientze a vietzii, o sa ne dam seama ca din peisaj lipsesc cateva culori … o sa ne dam seama ca am pierdut o parte din viatza… si atunci s-ar putea sa fie prea tarziu …

  138. Valin,

    Chiar azi am vazut afisul ce anunta concert Directia 5 pe 2 martie.
    Ce rasfat frumos ne oferi asta seara. Completez si eu cu melodia mea preferata de la ei.

    http://www.youtube.com/watch?v=NnXKfAEzmJ0

    Seara linistita si noapte plina de vise frumoase. Ies sa ma bucur de zapada si va iau pe toti cu mine

  139. buna seara dragi mei…

  140. valin merci de glume…mi-au plecat copilele cu mr.ex…sunt pentru prima data departe de ele pentru o noapte…si ma incerca o melancolie…

  141. ma rog….glume e un fel de a spune…acum eu vorbesc singura :)

  142. spy bine ai venit sa mai dezmortesti atmosfera…pisica era la chef …cand tu ii scriai…si tin sa nu iti dau dreptate…cred ca pisica (si oricine altcineva) poate pune labuta pe cel mai cuul barbat…problema este daca se merita!?! ferice de cei care pot trai viata de james bond (sau partenera james bond) …banui ca pe ei nu ii intereseaza prea mult pacea sufleteasca…si nu sunt sarcastica! …nu ma psicep la scris (nu ca sa imi arat lipsa de talent la scris intru pe blog) asa ca ma experim intr-o zicala “orice nas isi are nasu”…daca nu crezi asta…inseamna ca iti alegi numai prazi usoare! nu am nimic cu tine (impotriva ta)…daca citesti observi ca aici e “cald si bine” si daca putem ne ajutam nicicum dam cu paru in cap…dar daca tot am citi ce ai scris…am zis sa imi dau si eu cu parerea! sa ai pace…sau ce vrei tu. :)

  143. Buna seara tuturor!!..Am mai fost aici, am revenit in scris desii v-am citit insetata zi de zi..
    ..multumesc Valin, am redescoperit “Directia 5″..as incepe sa-i spun totul cu “DAC-AI STII”..as continua timid cu “POVESTEA NOASTRA”, as implora cu “LANGA MINE”..as plange cu rauri de lacrimi cu “AM NEVOIE DE TINE”..si as termina cu “NU TE MAI LAS SA PLECI”..

    ..Simona m-ai ispitit cu acea carte..as vrea si eu sa ajung sa o citesc sa-i descopar “dedesupturile”, pentru ca m-ati uluit toate cu gandurile voastre ( cele care ati citit-o deja)..sunt tare curioasa ce pareri as avea eu..Va citeam si va aprobam dand din cap, sau ripostam cu gesturi apasate..

  144. pisica draga,
    ma tenta sa pun citeva puncte pe “i”-urile din interventia lui Spy. apoi mi-am dat seama ca oricum vorbeste de unul singur…nu stiu daca dintr-o intimplare sau pur si simplu datorita selectiei naturale, asta ramine de vazut, dar tare mi se pare ca i se potriveste de minune nick-ul ales! (cel putin pentru interventiile de pina acum.)
    aici usa e deschisa tuturor, multi sunt curiosi si intra, dar ramin doar aceia carora le prieste atmosfera. si codul (ne)bunelor maniere sta scris printre rinduri.
    multumim Spy ca ne-ai deschis usa si ne mai conectezi si pe noi cu realitatea, cu ce se mai poarta in materie de tipi si tipe, aviz amatorilor :-) .
    see you tomorrow…

  145. Iertati-ma (INCA O DATA…), dragilor, scumpilor… Citesc emotionata ceea ce scrieti, rind cu rind, profit de orice secunda blajina ca sa deschid blogul, sa vad ce-ati mai facut, ce memorii, ce povesti mi-ati mai adus in dar, mie si tuturor celor de-aici… N-am avut nicio farima de secunda ca sa va scriu, asta e adevarat, va implor sa ma intelegeti. Ma gindesc la voi, la ideile voastre rebele/calde/colorate/limpezi si va citesc jurnalele de suflet, dedicatiile muzicale, glumele, parerile, nedumeririle…

    Va multumesc, bunilor mei Oana, Aimee, Anca, Felice, Meninne, Valin, Alina, Pisica, Dea Valma, Camelia, Spy, Sara, pentru prezenta voastra neobosita aici, linga noi, si pentru atita sinceritate care-mi da idei, care ma trimite sa traiesc! Sunt linistita, fericita linga voi, aveti lucruri fantastice de spus…

    Iti multumesc, Sara, ca ai venit printre noi, tu vezi care e atmosfera aici, suntem de-o inocenta aproape ingrijoratoare, dar si de-o incapatinare care va coace minuni, intr-o zi, asa presimt!

    Draga Spy, e interesant unghiul masculin, poate radical, dar cutezator si drept, la urma urmei.
    Si tie, si Cameliei (care se temea, scumpa de ea, ca am s-o cert ca nu i-a placut cartea “Why Men Love Bitches”), am sa va marturisesc acum ca nici eu nu aprob fiecare rind din volum, ci doar ideea de ansamblu, de principiu, plus ca nu voi pleda niciodata pentru cruzimea ca mod de viata.
    Cind spuneam ca femeile ar trebui sa faca “figuri” ca sa-si daltuiasca soarta frumos, poate am fost insuficient de clara, poate am expediat ideea, m-am exprimat impropriu, va cer iertare.
    Nu, nu ma gindeam la femeile ingrate si meschine, ci doar propuneam sa renuntam la o maleabilitate prost inteleasa.
    Un barbat nu va aprecia niciodata sacrificiul stupid al unei femei de dragul lui (decit daca e un egoist patologic), adica nu va fi cucerit de faptul ca ea pazeste telefonul si doarme cu un ochi deschis si cu o ureche de veghe, de dragul lui, sau renunta la oportunitati de calatorii si alte business-uri ca sa stea cu ochii si inima gramada pe el.

    Autoarea cartii nu se referea de fapt la relatiile foarte legate, dulci, bune, consistente, la iubirile deja stabilite si traite plenar, ci la relatiile “under construction”, atunci cind o femeie freamata sa cistige suflet si teren, sa convinga barbatul pe care il iubeste cum ca ea este o investitie matrimoniala perfecta.
    Se vorbea, asadar, de combinatiile aflate in faza de “relatie” (prudent spus), nu de iubire nebuna. Atunci cind fiecare tatoneaza si se gindeste si se intreaba si recurge la o introspectie atenta, spre a sti ce are de facut in continuare. Atunci e lupta.
    Nici eu n-as fi de acord sa recurg la stratageme sau jocuri cu un barbat care ma iubeste fara echivoc.
    Dar recunoste, draga Spy, ca daca ai fi intr-o relatie aflata in faza unu, cind ambii parteneri pindesc si vor sa afle mai mult, cind nu esti decis si nici neaparat extatic sa mergi mai departe, nu cred ca disponibilitatea unei femei suta la suta din timp si suta la suta din suflet va fi factorul care te va induiosa.
    Repet, eu n-am sustinut nicio clipa ca trebuie sa facem figuri inventate sau mofturi in mod programat, asta ar fi urit si atit de inutil… Ci doar sa fim naturale, sa lasam prioritatile sa mearga in ordinea lor fireasca, nu sa dam programul tuturor peste cap, sa ne calcam promisiunile si sa refuzam sansele profesionale numai fiindca avem de iubit naprasnic un barbat si nu trebuie lasat nicio clipa sa respire si nici sa sune fara sa raspundem si nici sa ne cheme subit, tirziu si mitocaneste de in ultimul moment, iar noi sa nu ne ducem unde ne cheama el, Doamne fereste, fara sa clarificam situatia, cu orice risc.

    Dragii mei, eu am plecat din Romania tocmai fiindca detest aceste fite si-aceste ipocrizii poleite, asa ca as fi ultima persoana care ar instiga la scenarii ieftine. Dar vreau doar sa stiti ca, atunci cind nu sunteti sigure de dragostea unui barbat, nu veti obtine nici certitudini, nici progrese alergind explicit si caramelizat dupa el, fiind in mod absurd la dispozitia lui, ferfenitindu-va programul numai de dragul hachitelor lui. Ca sa va ceara sa aveti program non-stop pe orbita lui si sa va supuneti toanelor sale, ar trebui sa va ofere prea mult in schimb, ceea ce ma indoiesc ca face.

    Mi-e dor de voi, dragilor, voi reveni in curind, pina atunci va citesc cu sufletul la gura, mai scrieti, mai povestiti, imi place la nebunie de voi…

  146. Simona si tuturor, o cafea de dimineata, cacao cu lapte cald, ceai de fructe de padure si apoi mic dejun dupa pofta inimii servit asortat cu pijamalele aruncate aiurea.
    http://www.youtube.com/watch?v=N4Zru8e41ac&feature=related

  147. buna dimineata si noapte buna.

    zambesc dea valma pentru ca m-am gandit ca vei avea si tu ceva de spus pe tema aceea…
    meninne, imbratisari speciale sa iti vegheze somnul is sa imi ierte absenta de ieri.
    simona, tu scrie, noi aducem aici ganduri bune sa ai spor.
    valin, multumesc si eu de rasfatul tau.
    bun venit sara.
    spy… am citit pe fuga, revin.

  148. Ma enervezi ca muncesti mai mult decit mine !
    Credeam ca si din acest motiv ai plecat, sa muncesti mai putin !
    Pentru tine cind mai traiesti ??!
    Vezi cum mimez gindirea !
    http://www.youtube.com/watch?v=DMGGtcUeR1Y&feature=related

  149. Buna tuturor! Multumesc pentru primire :) .

    Meninne, no offense taken :) Ai un stil … pedagogic de a scrie ( in sensul bun ). Sigur nu ai predat/predai ceva cursuri ? :)

    Goedemorgen, Dea Valma! Ik vind het ook heel erg leuk je te ontmoeten. ;)
    Nog een mooie zondag!

    Simona, revin cu un reply “la obiect”. Dupa micul dejun.

  150. Draga Simona,

    Multumesc pentru cuvintele tale.

    Referitor la ce mi-ai raspuns, e clar ca nu vreau sa fiu sufocat de ea in faza 1. Cu siguranta o sa ridic cateva sprancene si poate o fiu criticat pt ceea ce o sa spun mai departe, dar am vazut ca si voi sunteti deschise, si e corect ca asa sa fiu si eu.

    Pe scurt – in prima mea iubire, la inceputul relatiei, ea controla relatia. Eram practic sub papucul ei. Eram la liceu :) . Si treptat mi-am dat seama ca nu e ok, ca nu sunt happy, si, treptat, am intors relatia cu 180 de grade, iar in final, dupa ani, ne-am despartzit. De atunci mi-am dat seama ca nu o sa fiu niciodata fericit ca femeia sa ma controleze si am inceput un lung proces de schimbari.

    Si asa a fost. Si am mai iubit, si de fiecare data cand am lasat garda jos, am suferit. Asa ca n-am de gand s-o mai fac. Fiecare relatie o abordez din perspectiva de leader. De la inceput. Nu am zis “de badaran”. Doar ca in timp am invatat cum sa escaladez foarte repede lucrurile la nivel fizic. O sa ziceti ca nu toate femeile sunt la fel. Singurele exceptii pe care le-am facut au fost cu virgine.

    Sunt femei pe care lumea le stia ca “foarte serioase si cuminti”, amicii imi ziceau ca o sa pierd mult timp cu ele. Dar atractia e oarba – daca stii sa o generezi si joci perfect, aproape ca nu ai cum sa pierzi. Deja simt cum se incrunta tribuna :) . Poate va suna ciudat, dar am observat ca odata ce ajungi intim cu o femeie intr-un timp foarte scurt, si ii oferi ceva ce de multe ori nu a mai avut, dupa asta, tu, ca barbat detii controlul. Suna sadic, stiu. Dar niciodata nu mint ca sa ajung cu ea in pat. Doar ma joc :) . De-a soarecele si pisica :) . Am observat ca totul depinde de mine. Nu am zis ca imi iese perfect de fiecare data. Dar totul depinde de starea mea de spirit, nu de felul ei de-a fi. And practice makes perfect :) .

    Daca ma intrebati acum ani de zile despre romanele de dragoste, ziceam ca sunt simple dulcegarii, care nu au nici o legatura cu realitatea. Insa realitatea e ca voi, femeile sunteti, in miezul vostru, fapturi sensibile. Aveti nevoie de trairi, de emotii, de sentimente. Cu siguranta barbatii sunt, intrinsec, mai detasati, mai rationali, mai pragmatici. Asa ca daca voi intalniti un barbat care stie cum sa va poarte prin toata gama de trairi, sa va ofere emotie, pasiune, sentimente, subconstientul vostru va face vulnerabile si cedati. (Come on, hit me! :) )

    Nu imi place ca o femeie sa mi se subjuge total. Intotdeauna trebuie sa existe o lupta. Daca e prea usor ma plictisesc. Un punct slab pe care il am e ca sunt invatat sa port lupta din avantaj. Mi-e greu sa port lupta de pe pozitia dezavantajata. Tocmai de asta mi-am dezvoltata aceasta scurtatura (“nerushinata”, daca vretzi :) ) pentru a rasturna situatia – pentru a ajunge in fatza. Dar intotdeauna exista si reversul medaliei pentru asta: femei de care vrei sa scapi si nu te mai lasa. si te sacaie. Dar pentru asta exista 2 numere de telefon, nu unul, la ea, nu la tine, etc.

    Revin. Nu vreau sa mi se dedice complet de la inceput. E absurd. Complet nu e niciodata. E inevitabil, totusi, sa nu faci comparatii cu persoanele din trecut. Si de asta sunt perfect de acord cu ce zicea Simona: Cum poti sa iti zici ca esti perfecta? Cand tu ai carentze ca gaurile din shvaitzer? Si nici nu incerci sa le compensezi cumva. E ca si cu pitzipoancele: fitze duse la extrem …macar de-ar avea cu ce sa le sustzina :) . Nu vorbesc de voi, dragele mele de pe blog :) . Vorbesc ca exista unele femei care chiar au o impresie foarte buna despre ele, bazata probabil pe autoamagire, pe iluzii si apoi se mira de ce sunt lasate cu ochii in soare.

    Dupa cum ziceam, sunt intelegator cand simt ca refuzurile ei sunt intemeiate. Cand vine cu argumente. Dar daca vad ca doar incearca sa se joace, atunci “welcome to my world! let’s play!”.Poate ca sunt un pic egoist. Dar daca eu pot face sacrificii pentru ea, atunci ma astept sa faca si ea pt mine. Si pentru a face o relatie sa mearga, chiar e nevoie de “munca de jos”. O pun intotdeauna pe ce pozitie ma pune ea pe mine. Daca vad ca sunt pe primul loc pt. ea, si sunt atastat de ea, o pun si eu. Dar sigur n-o so pun eu primul. De ce? Din experienta. M-am lecuit :) . Sunt egoist cu cine e egoist, si altruist cu cine e altruist. Asa sunt eu. :)

    Mi-a placut sa fiu foarte bun in tot ceea ce fac, de mic. Asa am fost educat. Si mi-am dat seama ca asa sunt fericit. Daca cineva ma domina, nu sunt in elementul meu. Imi pare rau, daca identificati in ceea ce am scris mai sus trasaturi ale unor persoane care v-au facut sa suferiti. Nu intotdeauna toti barbatii sunt bine intentzionatzi. Insa am preferat sa fiu sincer, chiar daca de-a lungul vietzii am avut si de suferit in timp din cauza asta. Macar m-am simtzit cu constiintza impacata.

    O duminica deosebita! :)

  151. am revenit spy, poate nu atat de repede cat am promis, dar sunt aici.
    am recitit ceea ce ai scris.
    te banuiesc mai tanar decat mine prin ceea ce scrii.
    despre mine pot iti spun doar ca sunt un introvertit prin definitie. :) dar am invatat lectia vietii si chiar si introvertitii pot da o aparenta de extrovertit atunci cand vor sau trebuie.
    traiesc intr-un mediu predominant masculin. sunt, prin functie, superioara colegilor mei, dar numai prin functie. comportamnetul meu este de camarad, pentru ca minunatii mei colegi il merita din plin. am invatat sa traiesc printre ei si crede-ma ca nu e usor sa te impui cand ai putin peste un metru si jumatate inaltime si vreo 50 de kg.
    dar am invatat lectia lui a fi tu insuti, inca de copil.
    povestile vietii mele mi-au scos in cale barbati deosebiti, de compania carora am stiut sa ma bucur, fie ca mi-au fost sau nu iubiti, prieteni, camarazi, colegi, mentor (da, mentorul meu este un barbat, nu o femeie).
    nu am regrete si mi-s dragi cicatricele din suflet, deci nu am trait sub un clopot de sticla.
    si cred ca si aici, pe blog, am cel putin doua aliate care ti-ar spune , ca si mine,ca femeile nu vaneaza, femeile aleg. nu intotdeauna cel mai bine sau cel mai bun, dar aceasta este esenta vietii, alegerile pe care trebuie sa ni le asumam.
    am citit reperele prin care o femeie este atrasa de un barbat, cele mentionate de tine… suna cam ca si sfaturile lui Sherry Argov… de-ar fi sa ma intreb ce m-a atras la oamenii pe care i-am iubit, crede-ma ca nu i-as creiona chiar in coordonatele acelea, dar poate ca la alte persoane functioneaza, nu zic nu.
    sunt, daca vrei, mai degraba kinestetica decat vizuala sau auditiva in perceptii.
    si in final: nu ma invidia pentru ceea ce stiu, am citit sau citesc, scriu sau invat.
    invidia nu e buna la suflet.
    si oricum, mai am multe de invatat pe lumea asta si aici, pe blog, am profesori buni.
    si prieteni.

  152. dea valma mi-ai lipsit azi. dar ma gandesc ca mi te-a rapit jocul cu margele de sticla, sau ca zambete ti s-au prins pe chip si ai o zi speciala.
    e liniste, o liniste pe care nu o inteleg (si aici si la alice, care este la venetia)
    meninne probabil mai doarne.

    valin, bunule valin, am vazut ca ti-ai dat silinta sa rasfeti fetele, care fete s-au ascuns.
    ma iarta ca te-am lasat singur ieri, la sarbatoarea de sambata pana in 10 martie.
    dar m-am rasfatat astazi din frumosul si binele pe care ni le trimiti de fiecare data.
    suna tentant aruncatul pijamalelor… :)

  153. pisica, sunt aici.
    am avut o duminica speciala, cu multa liniste, voie buna…am iesit cu prietenii mei la o plimbare prin parc, am admirat pomii cu mugurii lor, ghioceii care sunt cam pe trecute, mi-am umplut sufletul de speranta ca in doua saptamini va incepe explozia de flori; am vorbit, am ris, am trait. sunt bine.
    ne-am intors de la plimbare si m-am rasfat cu o baie cu saruri, cum de ani de zile n-am mai avut parte (aici in Olanda majoritatea apartamentelor de inchiriat nu sunt echipate cu cada; prietenii la care stau acum si-au cumparat o casuta, au deci si cada…). sunt foarte bine. si cu chef de vorba. cum a fost petrecerea ta?
    marturisesc ca nu am citit inca din jocul cu margele, am avut intentia sa o deschid, dar prietenii mei sunt extraordinari si mereu ma angajeaza in tot felul de activitati distractive, de care profit din plin.
    Spy, asa mai merge. ma bucur ca ai trecut testul si esti inca printre noi. ik vind ook leuk je te ontmoeten.

  154. ma bucur ca esti bine, dea valma…
    apar si eu, curand, dupa ce-mi fac tabieturile de duminica seara.
    sa nu mia spui la nimeni, dar nic ieu n-am avut spor cu nabokov. :)

    petrecerea a fost restransa, doua surori cu sotii si fratele lor cu mine… dar ne-am intinsa pana tarziu in noapte in discutii frumoase, interesante.
    superba limba olandeza, m-ai lasat interzisa :)

  155. spy…m-ai prins! la 19 ani am predat engleza la gradinita, la 22 biogie si chimie la clasa a 7a si a 8a si acum…predau franceza (pe care am uitat-o intre timp) la pui de americani! insa deja coc un curs (nu spun de ce…dar are de a face cu noi, oamenii) cu care sper sa sparg gheata! bine ai venit printre noi.
    eu …am fata umflata, de la somn si primul cosmopolitan din viata mea! (pisica mi_a zis sa va zic de el…ca mie imi e rusine sa va zic ca nu beau alcool!) o amica (copii mi-s deja acasa si sunt bine) m-a dus aseara a film si apoi la un drink (ca sa nu stau acasa sa plang ca proasta)…asa cain sfarsit am devenit femeie! in fine…tot femeie copil…dar ce mai conteaza!

  156. …si spy…chiar daca nu sunt eu de acord cu anumite “principii” ale tale…ma bucur sincer sa vad…ca te intrebi ce si cum…sunt multi (o mult prea multi) barbati care nici nu se deranjeaza!

    valin merci de rasfat…ca deobicei esti prea bun cu noi. o sa ne inrebam vesnic care e “problema” ta. de ce esti asa atent cu noi? :)

    dea valma…numai bine draga mea.

    simona si noua ne e dor de tine…dar stii ca te iertam!

    pisica am multe de invatat de la tine. ma bucur nespus ca te-am gasit, suflete pereche. inainte alergam catre viitorul meu, acum merg incet si imi rad pe sub mustati! de ati stii voi ce bine e sa gasesti un SUFLET care sa iti fie lumina in furtuna!

  157. spy… mie abia acum mi-a aparut commentul tau de azi! (eu traiesc cu mandrie in romania)
    asa mai vii de-acasa, dragule, fii binevenit. chiar daca nu sunt intru totul de acord cu tine, dar nici nu trebuie sa fim, nu-i asa?
    sa ai o duminica (seara) frumoasa… si daca vrei, pe-aici se lasa cu ceai, prajituri, rasfaturi de la valin…

  158. meninne… nici timpul si nici distanta nu ne vor opri sa invatam impreuna, draga mea, impreuna… cineva acolo sus ne iubeste, altfel nu-mi explic minunea, bucuria ca imi esti!

  159. miere pe rana imi esti pisica draga, soare in miez de noapte, bucurie de dimineata…atat a iesit usor…ca sa zic mai mult ar trebui sa imi storc creierii…si stii ca nu sunt poetesa…as cadea in ridicol!

    si pentru cine e interesat…va recomand un film (eu vad filmele dea valma :) orice fara steven segal dar putine recomand…) e o comedie …”how to lose frinds and alienate people”

    sa aveti pace in suflet si minuni in cap!

  160. graba…strica treaba…stiti bine ca stiu sa scriu…sper :) “how to lose friends and alienate people”

  161. hehe
    vad ca sa lasa cu taclale in seara asta. ce ma bucur!
    ma duc si eu sa bag ceva la stomacel si revin cu chef de vorba.
    pe curind

  162. hai dea valma, hai… eu tocmai ce-am devorat un porc cu rozmarin si boabe de mustar si-s gata de atac! (iarta-ma meninne, nu ma pot abtine si ionut nu-i acasa sa bucataresc la el)

  163. mananc si eu un sandvici amarat…intra greu…dar trebuie!

  164. :( … mi-e masa prea departe de tine, suflete!

  165. Haha … meninne, pisica, dea valma, invatzam cu totzii impreuna … cu sigurantza invatzam din ce in ce mai mult pe masura ce ne cunoastem mai bine si se stabileste confortul care ne permite sa ne relaxam si sa percepem toate sensurile a ceea ce au vrut sa comunice ceilalti. ce fraza kilometrica! :)

    cel putin pana acum mi-ati trezit apetitul pentru lectura … nu mai citisem beletristica de nu stiu cand … multumesc si pt invitatzia la gustarica. acum insa plec sa fac ceva miscare.
    sa aveti o seara linistita si sa aveti pofta!

  166. V-am propus o petrecere de Sambata 28.02. pina in 10.03 si tacere. Doream sa va alegeti fiecare cite o baba, si o zi, (chiar daca sunteti 2,3,4 in aceeasi zi, multiplicam) sa spuneti ce doriti, ce va place, eu m-am pregatit cu martisoare, flori, muzica si gustarele, sa prindem 01.03 si 08.03 exclusiv pentru tot ce e mai frumos facut de Bunul pe lumea asta si nimic, sunteti asa de timide ? eu vreau chiar sa simtiti bucuriile simple, de acasa, cu snurulete rosii-albe si ……….

  167. Bun venit Spy

  168. Meninne, trebuie sa am vreo problema ? Imi da de gindit abordarea ta, nu ca ai vreo vina, dar daca ai dreptate ?
    Iana, ce mai faci, cum mai esti ?

  169. da, valin… eu stiu de petrecere, dar cum nu voiam sa vorbesc singura iti spun acum: trece-ma pe 7 la catasif si vreau bucuriile astea simple chiar daca sunt aici, acasa.

  170. spy… invatam, invatam… dar tu pleci???

  171. valin… pe meninne trece=o la catasif la data de 4 martie… acusi e cu treburi prin lumea ei departe, dar se intoarce :)

  172. Cind am spus ” exclusiv pentru tot ce e mai frumos facut de Bunul pe lumea asta “, ma refer la voi, la jumatatile, iubitele si patimile noastre, fara de voi lumea nu e completa, nu poate fi. Un rasarit, un apus, o lume palessc in fata voastra. O gindesc, o spun si o faptui, zi de zi, ceas de ceas.
    Iana, Oana, Simona, Dea Valma, Aimee, Anca G, Felice, Camelia, Sara, Alina G, Livia, Bia, Una, Raluca si cine mai doreste, pentru voi miscam lumea, sa avem parte de gratia voastra e ce ne dorim, va astept cu propuneri si “cereri”, vine Marisorul.

  173. Bine te-am gasit, Valin!

    pisica, am plecat si m-am intors. Missed me? :)

  174. valin, cererile au totusi niste limite, nu? ma gandesc la varianta in care, noi femeile stim sa cerem nepermis de mult. adica ne pricepem la asta. :)

  175. so, i missed you, stranger!

  176. E groaznic de cumplit ce spui Pisica. Un tip mic, gras si inofensiv, nu are ce pasiuni sa nasca.
    Multumesc oricum de incurajari.

  177. Pe 28 incepem, ne antrenam, deschiderea “de runda”
    01.03 Martisorul
    02.03 inca libera (baba)
    03 egal inca……..
    04.03 adjudecat fara strigare de Meninne (cu baba cu tot)
    05.03 libera la mare si soare
    06.03…..tot asa cum era si inainte
    07.03 retinuta de Pisica (Cami) cu baba
    08.03 aglomeratie mare
    09.03 pentru ca e Luni si ce daca
    10.03 sa stricam cele 3 ceasuri
    Simona Catrina……..

  178. of, valin… lucruri groaznic de cumplite spui tu.
    inca nu s-a deslusit misterul alegerilor ce se nasc in mintile femeilor si, imi permit sa spun asta, femeile nici nu vor sa se desluseasca.
    asa ca, bunul meu, lasa-ne pe noi, fetele de pe blog, sa facem alegerile noastre si tu, ramai asa cum te stim.
    uite, ca tot vrei sa ne imparti martie si martisoare, al meu sa fie acesta: sa ne ramai pur si simplu tu… VALIN… cer prea mult?

  179. In nici un caz nu ceri prea mult si voia ti-e implinita. Si pentru ca esti fermecatoare !

  180. mai mai…am lipsit de l aintrunirea de seara…ca deobicei delatfel, tot in contratimp sunt

  181. tot nu m-ati lamurit ce v-a atras pe voi la barbatii pe care i-ati iubit si nu era in lista. :) am zis ca lista nu e exhaustiva si mi-ati zis doar ca nu se regasesc acolo trasaturile barbatilor vostri. vorbesc mai ales de ce a generat atractia la inceputul relatiei, eventual si dupa… va astept la masa mea cu lapte si turta dulce sa imi povestitzi. am vazut acum cateva zile la supermarket turta dulce cu scortisoara si nu m-am putut abtine sa nu iau :)

  182. Se pare ca daca inserez mai mult de un smiley intr-un mesaj, ajunge in spam si asteapta sa fie aprobat in loc sa fie afisat direct…:(

  183. Rescriu acum mesajul fara smileyuri: tot nu m-ati lamurit ce v-a atras pe voi la barbatii pe care i-ati iubit si nu era in lista. am zis ca lista nu e exhaustiva si mi-ati zis doar ca nu se regasesc acolo trasaturile barbatilor vostri. vorbesc mai ales de ce a generat atractia la inceputul relatiei, eventual si dupa… va astept la masa mea cu lapte si turta dulce sa imi povestitzi. am vazut acum cateva zile la supermarket turta dulce cu scortisoara si nu m-am putut abtine sa nu iau.

  184. it worked! :)

  185. valine…din nefericire eu am tot timpul dreptate :)
    dar “problema” ta este pozitiva as putea spune eu…nu ca stiu ce spun! asa ca stai linistit! esti bine!

  186. nu esti in contratimp si te iarta valin… ca te-am motivat eu… :)

  187. pofta buna spy…ce mai conteaza ce ne-a atras la barbatii nostri…a venit viata peste noi apoi si a calcat totul in picioare! trebuie sa cedau calculatorul…pe mai tarziu. sa aveti o seara buna!

  188. spy, cred ca eu am fost cea care ti-a dat replica la commentul acela… restul, nu stiu… asa ca eu iti raman datoare :)
    deocamdata ma atreage mai mult ideea unei bucati de turta dulce si, ca un introvertit ce sunt, te las pe tine sa spui, sa mai spui.
    ai un punct de apreciere de la mine… nu mai vorbesti de tipe, ceea ce e bine

  189. multumesc, valin… chiar imi plac martisoarele, cu atat mai mult cu cat este unul dorit.

  190. pisica – nu mai vorbesc de tipe … nu inseamna ca nici nu mai gandesc de ele :P

    mi-am amintit ca ai scris ca esti o persoana cu inclinatii spre tactil … am citit mai demult ceva foarte interesant despre asta … o sa revin cu detalii

  191. spy, nici nu imi permit sa-ti cer sa nu te gandesti…
    kinestetic nu tine numai de tactil, tine si de miros, gust… :) si nu, nu am inclinatii, pur si simplu asa sunt perceptiile mele (si scara mea de valori, sau acel pat al lui procust pe perceptiile mele se bazeaza… asta ca sa fie un rspuns partial, cel complet, probabil maine, pe seara)
    astept detalii. suna interesant.

  192. imi pare rau ca am promis sa particip la povesti cu voi in seara si nu m-am tinut de cuvint.
    am vazut Elegy. mi-a placut. m-a lasat insa cu o mina cam trista, si n-as vrea sa merg asa la culcare, ca le am eu pe ale mele, destule.
    Valin, iti multumesc si eu pentru tentatiile cu care arunci in noi.
    trece-ma in catastif cu baba pe 6.
    si lasa-ma sa ma mai gindesc ce sa cer, sa mai visez un pic…

  193. noapte buna, dea valma… raman cu aceeasi senzatie: mi-ai lipsit

  194. noapte buna pisica, ma simt bine cind spui asta. ce frumos suna “am sentimentul de apartenenta la blogul Simonei Catrina”…
    noapte buna tuturor.

  195. noapte buna zice si pisica.
    imi iau ghemele la somn.
    pe la alice am cam facut terapie de grup si nu, nu-i frumos.

    sa ne regasim cu bine in ultima saptamana de februarie.

  196. somn ushor, dragelor. sa va treziti cu zambetul pe buze :)

  197. Valin,
    sint bine… iau o pauza de blog, atita tot.
    rezerva tu o baba pentru mine – dar dupa ce consulti starea vremii si vezi ce zi e mai cu soare.
    se intimpla lucruri ciudate si prefer sa stau in pauza…

  198. Servus, oameni faini! E luni dimineaÅ£a ÅŸi am venit, frumuÅŸel, la serviciu, aÅŸa că pot sta din nou la taclale cu voi. SunteÅ£i mai ceva decât cafeaua de dimineaţă! SunteÅ£i tonici, sunteÅ£i adevăraÅ£i, sunteÅ£i vii! Adică trăiÅ£i ÅŸi asta-mi place la nebunie. Printre vieÅ£uitoarele bipede printre care-mi petrec clipele, mai ales la serviciu, nu am oameni ca voi. De multe ori, mă gândesc că aÅŸ face bine să-mi las sufleÅ£elul acasă, să vină la serviciu doar roboÅ£elul ce-mi poartă trupul pentru că, oricum, nu-mi e de folos pe-aici partea interioară. Mă miÅŸc – cât se poate de natural, totuÅŸi! – printre persoane care se mulÅ£umesc să existe ÅŸi atât. Le pot spune fiinÅ£e, dacă nu sunt caracterizate deloc de verbul “a fi”? Ignoranţă, incultură, răutate, prostie, bârfe, mizerii… Uf! dar v-am găsit pe voi ÅŸi mi s-a făcut primăvară mai devreme! Anca dragă, povestea ta m-a bulversat total! Parcă e un film dintr-acelea care ai vrea să nu se mai termine, să-Å£i coboare de pe ecran în viaţă ÅŸi să te invadeze în toate fibrele fiinÅ£ei… EÅŸti o fericită că-Å£i există în viaţă un asemenea OM! Bucură-te, mulÅ£umeÅŸte-i lui DUMNEZEU pentru tot!
    ÃŽnscrieÅ£i-mă ÅŸi pe mine cu baba pe 7 martie ÅŸi vin ÅŸi eu – cum? – la chefuleÅ£ul vostru!
    Pupe!

  199. Vă trimit ÅŸi a treia poveste promisă, ca să nu rămân datoare… Alina, Å£i-am trimis toate cele trei poveÅŸti p email… Vă pup!

    A treia poveste.
    Domnului profesor, cu dragoste!
    Venise pentru câteva zile într-o staÅ£iune din Ardeal, pentru a coordona un training destinat managerilor. Era o noutate, la acea vreme, prin vara lui ’98. Misiunea mea era să-i iau un interviu pentru cotidianul la care lucram ÅŸi să realizez ÅŸi o transmisie directă pentru postul naÅ£ional de radio. Eram singura jurnalistă prezentă, pentru că numai eu avusesem norocul să aflu ce se întâmplă acolo. Nu-mi amintesc de-atunci decât emoÅ£ia. A mea, a lui. Eu eram la prima transmisie în direct, el, pentru prima dată pe undele radio. A ieÅŸit foarte bine. Ne-am împrietenit, ÅŸi faptul că devenisem nelipsită prin apropierea lui stârnise mirarea tuturor celor ce mi-l descriseseră drept intangibil. Eu iubeam, încă, Ploaia, deÅŸi drumul său începuse deja să străbată ceÅ£uri albăstrii… Iar domnul profesor îmi stârnea admiraÅ£ie ÅŸi respect, pentru inteligenţă.
    După câteva luni, m-a invitat la Cluj-Napoca. Urma să vină, din Bucureştiul unde locuia, pentru o foarte importantă întâlnire politică. Era oarecum secretă, iar eu aş fi avut privilegiul de a mi se facilita un interviu cu o foarte importantă personalitate a politicii româneşti la acea vreme. Bulgăre de aur!
    ÃŽntr-o zi frumoasă de vară, regăseam un Cluj mai luminos ÅŸi mai curat decât oricare dintre amintirile mele ce-i păstrau imaginea. Doream apropierea domnului profesor ÅŸi mă temeam de ea, de toate barierele ce-ar fi putut să cadă, implacabil, întâi dintre ÅŸi apoi, definitiv, între noi. Din fericire, însă, n-a fost să fie! Salvatoare gramatică a limbii române, atunci când viaÅ£a se încăpăţânează să amâne împlinirea unor premature dorinÅ£i. Ziua a trecut frumos, liniÅŸtit ÅŸi interesant. Seara am avut un scurt răgaz de a povesti. Probleme profesionale, mici nimicuri. I-am mulÅ£umit de sfaturi ÅŸi l-am întrebat ce mă costă. „Nimic”, mi-a spus. Am plecat împreună din camera de hotel. Când liftul aproape se oprise la parter, l-am auzit spunându-mi: „Ai putea măcar să mă pupi!”. Nici n-am gândit că poate fi glumă, cuvintele sale semănând ÅŸi a copilăroasă supărare, ÅŸi a reproÅŸ, ÅŸi a aÅŸteptare. M-am întors ÅŸi l-am pupat pe obraz. Am greÅŸit, oare? Se gândise, probabil, la mai mult. „ÎnÅ£eleg că nu Å£i-a făcut prea mare plăcere…” ÃŽntre timp, liftul se oprise. Dădeam să ies, când i-am auzit spusele. Nu m-am întors, dar i-am răspuns: „AÅ£i înÅ£eles greÅŸit!”. Ce masculine resorturi interioare i-or fi declanÅŸat replica mea, de mi-a cerut să ne întoarcem în cameră? „Pentru că am uitat ceva!”, a spus. Da, desigur!… M-am întors. Ne-am întors. Se pare că, în cameră, uitasem un sărut…Acel sărut pe care, poate, l-am aÅŸteptat, cu teamă ÅŸi fără să-l fi cerut sau să fi încercat să-i sugerez ceva în acest sens. Sărutul. Åži îmbrăţiÅŸarea. Mai cu seamă îmbrăţiÅŸarea… „Să-mi spui cât de departe putem merge!”, mi-a spus. „Cum cât de departe? Până la BucureÅŸti!”, i-am răspuns. „De fapt, nu se poate!”, am continuat. Nu-i venea să creadă. Eram acolo, în camera aceea de hotel, la sute de kilometri depărtare fiecare de casa lui, de viaÅ£a lui, de dragostea lui. Åži stăteam îmbrăţiÅŸaÅ£i, ÅŸi era bine. Răspunsul meu îl nedumerise. „Nu putem merge mai departe pentru că vreau să ne putem privi în ochi ÅŸi mâine, ÅŸi poimâine, ÅŸi încă foarte mult timp de-acum încolo!”. „Chiar crezi că n-o să ne mai putem privi în ochi?”. „Sunt convinsă!”. Tăcere. Câteva clipe? Sau câteva veÅŸnicii? „Ai dreptate, Camelia! ÃŽÅ£i mulÅ£umesc pentru lecÅ£ia pe care mi-ai dat-o!”. Åži, fără să ne stingherească vreo „distanţă” anume, palmele ni s-au unit a victorie, în străfulgerarea unei prieteneÅŸti atingeri, răscumpărând definitiv toate curmeziÅŸurile ce ne-ar sta în cale. „Ştiam că ai să mă refuzi!”, mi-a spus. „V-am dezamăgit?”. „Nu, dimpotrivă! Dar te-ai gândit că asta se va putea întâmpla?”. „Nu ÅŸtiu dacă am mai apucat să gândesc, dar mi-a fost teribil de teamă!”. „Şi mie la fel! Mă întrebam cum aÅŸ fi putut să te refuz, dacă Å£i-ar fi aparÅ£inut Å£ie iniÅ£iativa!…”. Ne-am mai întâlnit de câteva ori după aceea. Strict profesional. I-am cunoscut soÅ£ia, o Doamnă adevărată, frumoasă, distinsă. Åži m-am bucurat, de fiecare dată, de dialogul ochilor noÅŸtri ce ÅŸtiau… I-am mai spus doar atât, într-un răgaz ce ne aflase iarăşi faţă în faţă: „Dacă ar fi să plec pe o insulă pustie, aÅ£i fi singura persoană pe care aÅŸ lua-o cu mine!”. „Din fericire pentru noi, pe lumea asta nu sunt atât de multe insule pustii!”…
    Desigur, Domnule Profesor! Prea puÅ£ine insule pustii…

  200. Draga Spy,

    Este f interesant ceea ce ai scris, mai ales daca ai fost sincer! Am si eu prieteni barbati ,care gandesc ca si tine, dar am si prieteni, care au recunoscut ,ca este mai interesanta o femeie care face fite,se joaca cu ei.
    Eu cred ,ca barbatii vor permite fite, doar femeilor frumoase, care arata f bine, care au grija f multa de ele.Multi barbati recunosc ,ca dintre o femeie frumoasa si una desteapta mereu vor alege pe cea frumoasa…Vei spune ca aleg pt o perioada scurta de timp..dar eu cred ca asta isi doresc mereu.Eu nu spun ca femeile mai putin inzestrate din punct de vedere fizic nu isi gasesc sau nu sunt fericite…nu, poate uneori isi gasesc mai usor!
    Eu cred ca in lumea in care traim, o femeie, care este independenta si care este desteapta isi gaseste mai greu partener! Normal, ca nu accepta pe oricine, normal ca se prinde f usor cand este mintita si realizeaza, ca nu are de ce sa se complaca intr-o relatie care nu se va schimba.
    Din pacate in Romania exista f putini barbati cu adevarat” domni”, barbati care sa se stie sa se comporte si cu o ”curva” si cu o ”doamna’ si cu femeia de servici, etc.
    Barbati, care chiar, daca sunt f inteligenti ,nu tin sa il umileasca pe cel de langa el si dimpotriva ,are arta de a se cobora la orice nivel…
    Si, ce este mai trist ca barbatii mitocani tot de mame au fost crescuti..tot femei….
    Dar, pana la urma ,cand si barbatii si femeile se indragostesc cu adevarat, eu cred ca toti uita de strategii, cat dau, cum dau etc.
    Aceea, este dragostea adevarata , de a darui neconditionat! pt ca asa simti, asa iti doresti, asa vrei…nu exista asa am crezut!Asta ti-ai dorit la momentul respectiv…
    Si asa cum ai spus si tu…daca este totul calculat nu ai cum sa mai treaiesti cu adevarat…

    Va imbratisez pe toti , va doresc o saptamana extraordinara si sa fiti iubiti de cine va doriti voi!

  201. Am primit, Camelia, multumesc! Adunam, socotim, analizam si cele mai frumoase povesti vor ateriza in carte, va asigur!. Valin, ma bag si eu in seama si-ti comunic ca in fiecare an imi aleg bosoroaga de pe 2 -ziua mea de nastere, desi a altei luni, mai insorite!:)

  202. Buna Valin,

    Este f frumoasa initiativa ta! Esti un om deosebit! Baba mea, in fiecare an este pe data de 4 martie…Si ca orice femeie sensibila(rac), imi place tot ce este frumos….

    Iti multumesc si iti doresc o saptamana senzationala!

  203. Buna dimineata!Valin….9 martie este pentru mine!!!Multumesc ca te-ai gandit la mine…in lipsa….

  204. ..Buna dimineata!!..Sa fie “2 martie” baba mea, multumesc de invitatie..

    http://www.youtube.com/watch?v=x25F3-sR2Yo

    V-am trimis o dragoste pentru sufletele voastre, sper sa va mangaie..

  205. Buna dimineata, s-a trezit si ratza :-)

    Iar n-am sa scriu mult (hai ca v-ati obisnuit!) cateva idei, cateva ganduri, am mai imbatranit cu un w/e si trebuie sa va spun si voua.
    Am ramas datoare la DeaValma si asa am sa si incep:

    “Am avut norocul ca pina in ziua de azi sa nu am termen de comparatie, m-am casatorit cu baiatul care m-a facut femeie si sunt fata care l-a facut barbat. Si e ceva exceptional, un ligant de suflete crapate, din care m-am hranit mult timp”

    Tot coment-ul era interesant dar partea asta, draga mea Dea Valma…..partea asta! Ai avut norocul sa nu ai termen de comparatie?!?! For Christ sake, dear…..cum poate fi numita “noroc” nesansa de a nu fi intalnit in viata oameni speciali?!? Eu pot sa inteleg – si pana la un punct chiar sa si apreciez – genul de relatie descris de tine. Dar draga mea draga, cel putin din momentul in care a peretii relatiei au inceput sa tremure si inevitabil sa se surpe nu ai avut decat de pierdut prin lipsa termenului de comparatie! Fiindca – probabil – te gandeai ca asa se intampla in toate relatiile, te gandeai ca asa sunt toti barbatii sau cel putin aia buni (ca doar al tau era “doctorand” si om cu pedigree ales!), te gandeai ca faci tu ceva gresit, sau nu faci ceva ce ar trebui sa faci…..of, Dea Valma, nu-ti dai seama (sau iti dai seama acum!) ce precedent urias i-ai creat asupra ta prin faptul ca a fost – si a ramas ani buni!!! – singurul! Trebuie sa avem termen de comparatie! In viata si in business. Cum faci sa renunti la parizer daca in viata ta n-ai mancat muschi file?!? Better yet, daca nu stii ce-i aia “pfeffer steak”?!? Nu mai ezita si nu mai amana! Se zice ca in viata, ocaziile se razbuna! Cred ca e adevarat, numa’ daca urmaresti derby-urile echipei Romaniei si-ti moare orice urma de dubiu ha, ha, ha. Daca-mi permiti, as avea insa un singur sfat: nu compara, nu in sensul de trade! Nu te gandi sa compari ca in targ, ala e mai lat in spate si mai lung in p..plete, ala castig X fata de celalalt Y….ala ma imi lua flori, ala ma ducea la cinema…sunt capcane in care noi cadem usor, a se vedea si ce spunea SPY…SPY my dear, iti promit ca tu esti urmatorul!….daca ma intrebi pe mine, acum ca ai mintea limpede si sufletul vraiste, fa-ti o lista cu caracteristici ale omului pe care ti-ar placea sa iubesti. Poate sa contina si chestii gen “trebuie sa semene cu Robert Redford macar la sex” (hi, hi, hi) dar e important sa se afle acolo, la categoria “NO FUCKING WAY” tot ce ne-ai spus noua ca te-a dezamagit, suparat, deprimat la “principialul” tau cat pe aci ex husband! Iarasi, daca ma intrebi pe mine, iti dau in scris sub semnatura ca nu te vei mai intoarce niciodata la el, daca ai putina rabdare, putin noroc si daca te uiti ceva mai atent de data asta! He had his (1, 2, 3 …..countless) shots! And he blow it! Crede-ma! Si mergi mai departe!

    SPY, Spy, Spy…..ce bine scrii, ce usor de demolat e tot ce spui! Lista ta nu e exhaustiva dar pana si eu recunosc ca e extrem de completa (bravo!). Nu despre asta am sa vorbesc! Personal, la lista respectiva as adauga un singur lucru si tu nu-l ai, nu-l ai, nu-l ai! Si n-am intalnit in viata mea decat un singur barbat (si vi l-am descris!) care sa aiba aceasta calitate, acest defect fermecator! CURAJUL DE A IUBI! Si de a recunoaste asta! Ce frumos spui tu ca la 18 ani te-ai “fript” prima data…..si-ti place gustul iaurtului, nu te-ai saturat sa tot sufli in el?!??! N-ai vrea si tu o ciorba fierbinte?!?? Si ce mi-a placut Dumnezeule, ce mi-a placut descrierea ta “Fiecare relatie o abordez din perspectiva de leader. De la inceput”….pai si cine crezi tu dragule ca abordeaza o relatie din perspectiva de “subordonat”?!??! Fie el barbat, fie ea femeie?!? Cine intra intr-o relatie gandindu-se “eu am sa dau tot, am sa iubesc, am sa rastorn munti si am sa intorc apele in matca si daca tot n-o fi de ajuns…ei bine, atunci am sa ma casatoresc” :-) ….l-am parafrazat un pic pe Tudoran, cartea mea de suflet e “Fiul Risipitor”! Profit de paranteza asta exact cat sa va spun ca eu asa cred, ca toti barbatii (barbatii buni, sa ne intelegem!) sunt ca Fiul Risipitor din romanul omonim de Radu Tudoran. Cred cu tarie ca omul acela, personajul principal (nici nume n-are, oameni buni, nici nume! Dovada ca poate fi orice Dan, Doru, Cristi, Ene…Spy – hi, hi!) a iubit-o toata viata lui pe Eva (iata, ea are nume! Nu poate fi Anca!). Si toata viata lui a fugit de aceasta iubire! Cine stie, s-o fi parlit si el la 18 ani?!? Ca ea l-a intalnit la 32 (cand ea avea 17 – nu va mai spun cititi cartea ca nici nu stiti ce pierdeti!)…..Sa stii, Spy, ca nu are importanta, nici relevanta faptul ca “practice makes perfect” si ca tu esti in gentleman desavarsit si un bun amant, si un om de lume si un barbat aproximativ frumos! Dupa cum este irelevant ca te inscrii in categoria barbatilor stabili social, sarmanti, inteligenti…Daca nu (mai) ai curajul sa te abandonezi, sa arzi, sa fi inconstient (la maniera placut bulversat!)….daca nu (mai) ai curajul sa risti totul pe cartea frumoasa si inselatoare a unei povesti de dragoste (sau a unei promisiuni de poveste de dragoste!)….daca nu (mai) vrei sa fi subjugat, ingenunchiat, legat de un alt suflet; dragule, nu stiu cum sa-ti spun ca toate sfaturile tale sunt baloane de sapun! Este inutil sa-i spui Pisicii noastre ca daca sta sub globul ei de sticla si ghemotoceste cu felinele ei, pierde halci importante, suculente de viata! Sa-i faci cu degetul (in sensul de mustrare, da?!) ca se deschide doar in fata prietenelor si sa o dojenesti parinteste ca sta cu-n vraf de carti in brate in loc sa se arunce in valtoarea iubirii…pai de ce ar face-o, suflete, cand afara o asteapta un barbat ca tine?!??! Si tu esti dintre aia buni, one of “the bad guys” that we always dream of…..Of, of, of!

    Valin, baba mea e pe 7! Sa vedeti ce zi intoarsa si ciudata, poate doar faptul ca e si a Cameliei in aceeasi zi sa o faca mai calda, mai plina de soare!
    Va pupa Anca mult, e luni azi si e si ea prapadita, ciufuta ca o zi de luni!

  206. Anca G,

    mutumesc de replica! si chiar daca nu-mi dai tu dreptul, mi-l iau eu, de a-ti da replica la replica…hihihi
    Asta nu inseamna ca nu am intilnit oameni speciali, sau ca nu am avut parte si eu de cite o ocheada, o floare, o stringere de mina si de suflet. dar nu am vrut sa merg mai departe, pentru ca stiam de atunci ca daca fac un pas cit de mic, mariajul meu e pierdut. ca o data ce voi avea parte de un tratament cu alinari si alintari, nu am sa mai am pofta de parizer, cum bine spui. deci oricum, “singurul” se reduce de fapt la relatiile fizice si nu la cele emotionale, sufletesti…dar banuiesc ca asta intelesesei tu. si adevarul e ca pe palnul asta nu ii pot reprosa absolut nimic! si nu am simtit nevoia sa vreau fizic altceva.
    in visele mele adolescentine imi doream un barbat care sa arate ca Pit Sampras si sa fie destept. si l-am cautat si l-am gasit, ba mai joaca si tenis pe deasupra. problema mea a fost ca am avut o admiratie exprimata mult prea deschis fata de el si am pornit de la inceput de pe pozitia de “looser”, fara ca macar sa o constientizez. si mi-a placut faptul ca alaturi de el am avut mereu de invatat si am simtit ca progresez, la inceput pentru el, apoi am realizat ca de fapt totul e pentru mine, si o lectie invatata imi va prinde bine la un moment dat.
    poate nu am stiut sa ma uit in ce domenii restrinse de activitate aplica el desteptaciunea…si nu am stiut sa ma uit la multe altele, caci imi facusem o lista incompleta, si el a bifat prea repede toate punctele inscrise de mine pe lista.
    sunt o fire incapatinata, cu inclinatii masochiste, o stiu si o inteleg mai ales acum, cind ma uit in urma. dar e o vorba in popor “fiecare pasare pe limba ei piere” si eu imi fac singura de petrecanie cu felul meu de fi, de a gindi, de a ma incapatina…totusi invat, incet si sigur, cu sacrificii mari, dar si cind am invatat o lectie, nu o mai uit.
    acum nu vad nimic in culori targice. e normal ca sunt trista, caci mi-as fi dorit sa mearga totul bine, mi-as fi dorit ca anii investiti in relatia asta sa dea roade. dar am deja in mine un simbure de soi, care poate da roade si pe alt teren. am abia 32 de ani, deja experienta unui mariaj, si speranta ca m-am trezit cind inca nu e nimic pierdut.
    ma trezesc dimineata strigind: “viata, uite-ma ca vin!” si simt, asa cum bine intuiesti tu AncaG, cum fiecare ma apropie de fapt de o despartire totala de trecut si nu de o impacare definitiva…
    dar e inca prea devreme pentru concluzii marete.
    oricum, iti multumesc pentru gindurile si rindurile tale. si uite ca o spun a nu stiu cita oara de cind sunt printre voi, e sublim sa simti ca ii pasa cuiva, ca cineva se apleaca asupra sufletului meu si ca vede ceva acolo, o scinteie cit de mica.

  207. Camelia,
    ultima ta poveste mi-a placut tare mult.
    ma bucur pentru sufletul tau imbagatit prin atitea povesti frumoase.

  208. DeaValma, draga mea draga! Nu trebuie sa-ti dau niciun drept, poti face tot ce vrei dar esti responsabila pentru toate libertatile pe care ti le iei
    Ma tem ca va trebui sa-i dau dreptate aici lui Spy care spunea atat de increzator in el ca se pricepe sa escaladeze repede la partea fizica a relatiei. Si va trebui sa contrazic un pic ideea sublima din a treia poveste a Cameliei….si sa revin la ce vroiam sa-ti spun tie totodata: pana cand nu vorbim de intalnirea fizica dintre 2 oameni nu vorbim de o legatura completa! Atentie, am spus completa! Nu sariti repede sa-mi spuneti ca exista iubiri frumoase si povesti ravasitoare in care componenta fizica nu exista, eu stiu si m-am destainuit voua ca atare. L-am iubit pe Dor pana in plaselele depresiei si cel mai aproape mi-a fost prin cateva randuri de haine…ca sa fim bine intelesi! Nu contest faptul ca ai mai intalnit oameni speciali, ca ai mai avut flirturi sau clipiri de suflet, mai mult sau mai putin convingatoare, mai mult sau mai putin vinovate! Cat despre faptul ca nu ai ce-i reprosa (ex)sotului tau nimic la partea fizica……how can you know that?!??! Si nu te supara pe mine! Ca asa ai simtit tu….I can only be glad for you……sa nu ma intelegeti gresit, eu nu instig pe nimeni la cautari aiurea, prin paturi straine, in cautare (doar) de experienta(e)!!! Doar ca experienta mea spune ca atunci cand sufletul/ comunicarea merge, merge si patul (deci, in sensul ala, nu ca ne-ar lua-o la fuga de sub dos, hi, hi, hi!) si invers, si daca se strica ceva in comunicare, se strica si patul, ca nu putem sa ne simtim umilite, triste si amarate peste zi si sexi peste noapte!!!! Si nu e adevarat ca o cearta fulger se stinge tunet in pat, nu, nu, nu! Nu daca e vorba de cuvinte grele, de taceri apasatoare, de razboi de orgolii…..indiferent cata chimie nebuna exista intre 2 persoane, va spune Anca sincer si cu durere, ca daca arunci 2 vorbe bine (prost?!?) plasate se stinge ca sub acid sulfuric (chimia!). Si atunci…..Esti foarte tinara DeaValma, daca vrei sa fiu extrem de sincera – si probabil ca meritati si de altfel ma ajuta si anonimatul, sic! – eu am inceput sa ma simt si sa ma port ca o femeie cam pe la 31 de ani! Discutand aici evident de partea fizica a vietii mele! Atunci am inteles ca trebuie sa stii sa ceri si mai ales – MAI ALES – sa nu-ti fie rusine sa ceri! Treaba asta cu “ne-rusinatul” mi-a mancat vreo 3 ani de viata! Si am mai inteles ceva….ca daca stii sa ceri, si daca si primesti, devii apoi extrem de motivata sa si oferi! Am asa o banuiala vaga ca teoria asta la care eu am ajuns nesperat de tarziu ii este foarte de cunoscuta prietenului nostru Spy….nu ma insel, asa-i?!?
    Draga mea Dea Valma…ai o viata inainte! Nu regreta nimic din ce-ai patit nu te teme de nimic din ce vine! Oh…si ceva importantissim, pe care eu l-am invatat cu cicatrice urate pe suflet: “cine uita trecutul, risca sa-l repete”….Nu-l uita…doar lasa-l in urma! Fara manie! Te pup – varianta fara smiley ca mesajul initial e la moderat acum! Simona, fa-mi o favoare majora si sterge unul din ele ca sa nu balamucim oamenii. Sarut mina si promit sa scriu fara fete zambarete

  209. Tare drag îmi eÅŸti Valin…cuvintele tale îmi smulg un zâmbet (încă trist).
    De la primăvara care stă să vină vreau un suflu nou care să-mi anime inima ÅŸi viaÅ£a. Poate o dragoste nouă sau reînnoită…poate provocări în alte planuri…poate ceva care să-mi consume energiile latente…ÃŽn fiecare an îmi doresc să renasc în ritmul naturii, iar acum mai mult ca oricând.
    O primăvară minunată tuturor!

  210. AncaG, ai perfecta dreptate:
    “[...] si daca se strica ceva in comunicare, se strica si patul, ca nu putem sa ne simtim umilite, triste si amarate peste zi si sexi peste noapte!!!!Si nu e adevarat ca o cearta fulger se stinge tunet in pat, nu, nu, nu! Nu daca e vorba de cuvinte grele, de taceri apasatoare, de razboi de orgolii…”
    Mai spune, si mai arunca in mine cu previziunile tale de viitor! asa niste lectii adevarate de viata nu am ocazia sa primesc prea des.
    inca o data multumiri

  211. Salut!
    Si la noi a aparut o carte in care se regasesc o mare parte din exemplele oferite de Simona. Cartea asta are si un Dr in mot :)

    Fii ispititoare, dar nu te tine tare… – Dr. Cindy Pan, Bianca Dye. Imi amintesc ca primele 50 de pagini sunt amuzante – like ha, ha – dupa care nu mai stiu…pentru mine incepuse sa capete un ton de “reteta” – un fel de dieta de la autenticitate si m-a pierdut. N-am mai terminat-o…

    O zi buna,
    Ioana

  212. Va scriu printre picaturi – abia am apucat sa fac scan printre ce ati scris mai devereme si promit ca revin insa acum trebuie sa fug sa impachetez pt ca am un avion de prins pana in draga noastra capitala ;) . Maine dimineatza la cafeaua de pe blog, sa va ganditzi la mine (asa ca la un ‘stranger’ cum zice pisica, dar cu ganduri bune :) ), pt ca am ceva important de rezolvat si sunt convins ca fiecare strop de energie pozitiva poate face diferenta:) … ah … si cata energie pozitiva am gasit aici la voi! va sarut pe toate. va imbratisez pe toti.

  213. Bafta, Spy, bafta dear! Ca sa vezi ca nu-s pricinoasa, hi, hi, hi….

  214. Dragoste cu …psihiatru

    Globul de cristal al iluziilor mele adolescentine zace tandari de mult pe covorul vietii. Cind era intact imi doream sa fiu o fiinta complicata, neinteleasa, care sa imprumute ceva din paloarea si enigma poeziei bacoviene…Speram ca undeva, cindva, sa existe un “sortit” pentru mine care sa imi puna in palma dragostea lui neconditionata. Imi era usor sa spun “ori ma accepti asa cum sunt (cu capriciile mele), ori…la revedere”. Pina cind am crescut brusc intr-o zi, intr-o noapte, intr-o clipa si-n uimirea inaltarii mele la alte principii am scapat din mina globul de cristal…Doar cioburi iregulate mai arunca azi rare sclipiri despre ce-am fost odata. Acum stiu ca viata e o lupta continua, e de fapt ce face fiecare din ea, e o calatorie mai lunga sau mai scurta, la pas domol sau in alergatura, pina unde ne tin propriile puteri. Acum stiu ca nu poti primi fara sa oferi, n-ar fi cinstit. Acum nu vreau sa fiu mai mult decit o fiinta extrem de banala, pardon, o femeie extrem de banala, cu o viata normala, cu o familie care sa-mi alature un sot si copii, sa fac dragoste nu in acord cu statisticile prezente in revistele pentru femei, ci in acord cu dorinta mea, destul de des incit sa nu mai uit ca sunt femeie…Si daca-ar fi sa cer ceva as cere putere sa pot lupta!

    M-am trezit intr-o dimineata cu o foame nebuna, nebuna, nebuna…Si am inceput sa caut cu ce sa mi-o hranesc; am deschis frigiderul, dar nu m-a ademenit nimic de natura culinara; am deschis o carte, dar nici rindurile ei nu m-au satisfacut. Si-atunci ce-i de facut? m-am intrebat retoric. Si m-am apucat sa scriu, sa pun pe hirtie ideile ce se inghesuie de-a valma in capul meu. Si simt ca nu ma mai pot opri, sau cel putin nu inca, am devenit un alt fel de Forrest Gump. Am hotairt sa prind zborul ideilor grabite, venite de Niciunde, si sa nu le las sa se intoarca Niciunde, ci sa le directionez catre foaia mea electronica. Asa ca incerc si eu sa va spun o varianta din “poveste cu un cap si mai multe cozi”.

    Unii ar numi-o poate “dragoste cu nabadai”, dar pentru mine povestea mea de dragoste are alt titlu: “Dragoste cu …psihiatru”. Imi place efectul de zaharina pe care cuvintul “poveste” il ofera, un pic fantastic, ceva parca ireal de frumos, care imi aduce “viata” la liman, la nivelul suportabilitatii…Caci povestea mea de dragoste e poate agonie si extraz, e suferinta, e durere, dar e de fapt nu povestea vietii mele, ci o parte din viata mea.
    “Nu locuim intr-o tara, locum intr-o limba” spune Emil Cioran.
    Asadar pot spune si eu ca povestea mea a inceput in limba mea, dar s-a derulat intr-o alta, din Europa de Vest. S-a derulat? Nu stiu! Poate ca povestea mea se deruleaza inca…A inceput frumos, in anii studentiei, cind ma metamorfozam in “licurici” si alte gize dragalase, cind stiam sa alin dureri, si sa primesc alinari si alintari. Si stiam si sa visez, si visam frumos, un zbor cu avionul, catre o tara de basm, unde sa ne iubim fericiti pina la adinci batrineti.
    Si-am ajuns intr-o tara de basm (din puctul de vedere al asteptarilor intelectuale si materiale, desigur). Si nu pot spune nici ca n-am iubit, nici ca n-am fost iubita. Dar ceva nu a mers cum trebuie, ne-am incurcat in definitii, probabil, caci nu pot spune ca mi-a fost nici usor, nici bine. Si de la an la an, din nod in git in nod in suflet, am inceput sa il caut pe acel “pe dracu-n patru” pe care ar fi trebuit sa il mai incerc ca sa nu ma mai caute si chinuie “dar daca”…Si am ajuns si la un psihiatru, care m-a incadrat la categoriile “probleme domestice” si de “self confidence”… Si a inceput sa imi zgindare bubele, sau buboaiele…si sa-mi explice “vechea noutate”, cum ca intre mine si principialul meu sot exista de fapt o competitie, si cum eu sunt de fapt un partener puternic, caci altfel, daca el nu ar avea cu cine concura…stiti voi deja: “daca n-ar fi, nu s-ar povesti”.
    Si-au inceput astfel un sir de intrebari si raspunsuri…

    Psihiatrul (P): Imagineaza-ti relatia voastra fara aceasta competitie. Cum crezi ca ar fi?
    Am raspuns repede, cu o sclipire in ochi si fata destinsa intr-un zimbet: Cred ca s-ar imbunati mult. Si as avea momente cind as asculta linistea…
    Psihiatrul mi-a raspuns cu un alt fel de zimbet si o noua intrebare: Imi place optimismul tau, dar daca aceasta competitie este de fapt tot ceea ce va mai tine impreuna?
    Mi-a cam inghetat zimbetul pe chip.
    Si au mai urmat si alte intrebari, si alte raspunsuri…
    De doua ori am plecat de acasa si tot de atitea ori m-am intors. Prima data timp doua zile, a doua oara timp de doua luni…
    P: De ce te-ai intors?
    Aici cuvintele-mi s-au hotarit sa se innoade unele de altele si apoi de laringe, de limba, incit n-am putut sa le mai arunc afara din gura. Iar gindurile-mi au inceputurile sa alerge unele dupa altele, mai repede, tot mai repede, sa se invirta intr-un cerc, mai larg, tot mai larg, sa se roteasca inapoi…Ce sa raspund, ca nu pot sa-l parasesc asa cum mama mea n-a putut si nu poate sa-l paraseasca pe tatal meu, cu toate problemele lui, ca ii macina in continuare viata si nervii zi dupa zi, an dupa an? Ca mi-e teama ca daca eu plec fara sa ma mai uit inapoi nu va mai veni o alta care sa-i poarte de grija, care sa incerce sa inteleaga prin ce labirinturi incilcite alearga gindurile lui de barbat ranit in orgoliu, de animal haituit si bintuit? Ca suferinta mea o pot masura si ca pot trai cu ea, dar umbra suferintei lui nerostite capata dimensiuni insuportabile in sufletul meu? Ce sa-i raspund, ca il urasc si-l iubesc deopotriva?
    Asa ca am raspuns cu ochii plecati, dupa ce mi-am recapatat un pic simtirea: Pentru ca stiu ca si eu am gresit si ma gindesc ca poate n-am incercat toate caile posibile de a face lucrurile sa mearga mai bine…

    Astazi sunt si eu de una singura. Mereu m-am intrebat unde imi sunt limitele, care imi sunt limitele, daca limitele se pot atinge, daca simti cind le-ai atins…Si simti, le-am simtit fizic, le-am atins parca cu mina. A fost nevoie de o simpla intrebare, “pai la ce sa te mai intorci?” a sunat intrebarea, iar raspunsul nu a mai sunat in nici un fel, nu a mai sunat deloc…caci nu m-am mai intors si am mers si merg mai departe, prin viata. Am plecat inchizind in urma mea o usa in spatele careia cineva isi striga disperarea despre o plecare temporara si o intoarcere definitiva.
    Nu stiu daca intr-o zi ma voi intoarce definitiv, sufletul mi-e plin de speranta, dar creierul ma dojeneste intr-una, asmutindu-si degetul aratator asupra unor lungi ani de inghitit noduri. Stiu ca e nevoie de doi sa construiesti o casnicie, si tot de doi sa o demolezi. Vina e de ambele parti. Realizez ca sotul meu e oglinda mea, e asa cum sunt eu, cum l-am facut eu sa fie…ca sa imi placa imaginea, trebuie mai intii sa ma vindec de vinataile sufletesti, apoi sa ma cosmetizez un pic si sa fiu femeie, sa imi cer drepturile, sa emit pretentii, sa imi strig nemultumirile si orgasmele…
    Imi pare rau ca povestea mea nu se incheie cu finalul dorit, pe care il scrisesem anticipat:
    “Pina intr-o zi cind am decis: la dracu cu psihiatrii! De azi inainte imi scriu propriile retete si ma hranesc cu propriile vise.”
    Caci mine am o noua programare la psihiatru…

  215. dea valma…daca psihiatrul tau e bun…te poate ajuta enorm…daca nu…te invarti in jurul cozii…asa ca tu stii mai bine!

    pisicuto?miau?

    spy…e clar ca iti tinem pumnii…imi vine sa te rog sa iti schimbi nickname-ul in “james bond”…ce zici?

    somona…sa ai pace!

    va pup pe toate,toti! nu am timp de voi…fac cutii! pe 27 chef de casa noua (ma rog…rent…but more than good enough :) )

  216. aaaaaaa…si dea valma…nu te chinui si acuza ca ai stat in relatie prea mult…unii oameni nu intelg lucrul asta….dar asta numai din cauza ca ei au alt aluat…decat noi! sa ao grija…o sa fie bine!

  217. miau, meninne, miau…. abia am picat acasa, netul face figuri… revin
    dea valma, iata stiu de ce mi-ai lipsit ieri… tulburatoare, dureroasa, sangeranda… si stiu, inclin sa dau dreptate lui alinag… si eu tot asa iti prevad viitorul…
    spy, un strop de energie pozitiva si de la mine.
    simona, ganduri bune.
    valin, ce faci tu astazi? cu ce ne mai rasfeti?
    aimee, asteapta s-ami fac tabieturile si iti spun apoi ca si o femeie desteapta si independenta isi gaseste perechea… si chiar si nasul…
    gata, fug ca sa revin.
    cine pune de ceai?

  218. pisica…se pare ca numai eu as bea un ceai…dar imi stau cutiile in coasta!

    camelia, stiu ca citesti de la servici asa ca…buna dimineata. mi-au placut mult povestile tale…si cred ca imi place tare de tine. fara sa ne impart aici in tabere…ca nu asta e idea (stim cu totii cat de diferiti suntem si ca atare si alegerile pe care le facem sunt diferite) dar eu as fi facut ca si tine in toate povestile tale…si am facut tot asa si in povestile mele. si nu imi pare rau deloc. nu zic ca asa e bine sau asa e rau…asa e “eu”!

  219. meninne, te astept la ceai… pe tine
    se pare ca nimeresc in ore nepotrivite.
    ma mir ca mai nimeresc… mai degraba soricel in noaptea de vise a pisicii :)

  220. ba si eu sunt cu voi la ceai…
    numai ca azi am cam dat din mine multe…mi-am consumat energia (sa speram ca numai pe cea negativa)

  221. ehei… cu tine tre sa am o vorba luuuuuunga de doua zile, dea valma
    am vazut ce-ia dat din tine… si eu sper sa fie numai energia negativa.
    m-ai intors pe toate fetele cu ce-ai zis… povestea ta cu noua cozi (ca sa fie in acord cu cele noua vieti ale pisicii) are contururi tot mai precise si nu-i deloc zaharina…
    incerc sa inteleg si sa nu dau sfaturi.
    incerc sa accept nodurile pe care le-ai tot inghitit.
    incerc sa iti intind mana.
    dea valma ce ti se potriveste nick-ul asta!!!!

  222. dea valma….am dat si eu ca nuca-n perete cu psihiatrul in commentul de mai sus…scuze. citesc printre treburi si numai daca ma concentrez pot sa vad ce scrie….ce te mai inteleg draga mea…ce te mai inteleg…si iti inteleg si dilema…cum zice si pisicuta mea draga…sfaturile sunt de prisos…dar iti spun din viata mea…solutia a venit “singura”.
    acum am si eu o intrebare: daca te chinuie atat de tare subiectul asta (si imi cer mii de scuze daca dau cu nuca in perete…intentia mea e buna dar sunt dusa putin de acasa in ultimul timp..cu ale mele) de ce crezi ca e ceva ce poate avea o rezolvare…nu trebuie sa imi raspunzi mie…ci tie! din experienta personala iti spun ca sa te intorci la barbatul care te-a ranit fara masura…e greu. si chiar daca initial iti pare ok, viata e frumoasa din nou si toata lumea vrea sa fie totul bine…daca nu stiti amandoi ce vreti (si stiu ca ai zis ca el terapie not!) atunci se ajunge mai devreme sau mai tarziu la sgandarat de bube, aruncat de vaze si alte variatiuni pe aceeasi tema.
    scrie in continuare…scrii frumos…trist dar frumos.

  223. aimee, ti-am promis sa revin… si o fac acum, tarziu.
    mi se pare o prejudecata, ideea ca o femeie care este independenta si puternica ramane singura sau isi gaseste greu un partener pe masura.
    de ce? pentru ca viata mi-a demonstrat ca nu-i chiar asa.
    eu raman la parerea ca fiecare are viata lui si alegerile lui, dar n-as suporta sa depind de nimeni, n-as suporta sa raman ancorata intr-o relatie care nu imi mai spune nimic, tocmai pentru ca nu am independenta financiara necesara sau ma leaga cine stie ce alte “amintiri”, interese, sentimente derivate din ceva ce-a fost iubire, etc…spune-le cum vrei.
    barbatii deosebiti si puternici, care sa accepte o femeie la fel ca si ei exista. si relatiile de acest gen sunt pe masura. si nu-s deloc putini. dar sunt in genere oameni maturi, experimentati, care stiu sa accepte in viata lor si de fapt cauta astfel de femei.
    pentru ca dupa un timp vine si vremea marului copt, al iubirii care nu naste scantei ci profunzime, al nevoii de echilibru si regasire ca dupa o furtuna (asa cum este tineretea).
    da, recunosc, in tineretea ei, o astfel de femeie este cam incomoda pentru ca nici barbatii nu au maturitatea necesara de a accepta ideea de egalitate. gandeste-te putin la asta: cati barbati tineri folosesc pentru a ne numi pe noi substantive de genul “tipe”, gaini, papusi”etc, etc, etc… si cati barbati maturi (nu prin varsta ci prin gandire) se exprima astfel.dar, vine si vremea ei… vine… sau a venit deja?!

    dea valma se pare ca nu am reusit sa vorbim prea mult. sper ca energiile tale pozitive sunt totusi cu tine. orice decizi va fi cea mai buna decizie, pentru ca iti apartine.

    meninne, spor la cutii, spor… curand e marea mutare, schimbare…

    camelia, buna dimineata.

  224. pisica, meninne, multumesc de incurajari.
    meninne, nu ai de ce sa iti ceri scuze.
    mai cu o gluma, mai scrisnind din dinti, viata merge inainte.

  225. cred ca scriam simultan… ai grija de tine dea valma…

  226. Bun gasit dragilor,
    Pisica, sunt tot foarte ocupat, dar imi fac timp si pentru voi, cu ce vreti sa va rasfatz de “babele “voastre ?
    Am multe sa va spun, dar nu am timp sa citesc articolul Simonei asa ca ma inspir din titlu si poate generez o parere, desi o gluma a mea era ca “bitches” inseamna plaja. I-am cerut demult intr-o cofetarie unei tipe o “ice crime” de vanilie, ciocolata si fistic, iar tipa ingrozita a chemat-o pe sefa sa, eu muream de ris ca erau speriate, apoi am ris impreuna si zilele urmatoare eram un mic Kramer care primea extra ice crime.

  227. Simona Catrina, sarut miinile.
    Astept o “baba” de la tine.
    Si lista de preferinte in care poti sa ceri: zi de 48 de ore, mult timp liber, nopti linistite, lopeti pentru bani, munca spre “marele zero”, prieteni multi, inspiratie, sanatate – ca tot degeaba, pe astea le-am luat eu, deja. Vezi ce mai ramine (ca de la mine nu dau, decit daca negociem dur, sau mai bine ma las ca oricum esti buna (te rog insistent sa remarci ca nu am spus “mai buna”), deci un nou produs al perturbatorului ( mi-s eu ( nu domnisoara eu, te rog ) ).
    Stii, uneori cred ca nu are nici un efect, pentru ca si tacerea e un ” ……..says”

  228. seara buna valin…sa ai spor in toate cele…merci ca ai venit si la noi.

  229. am si eu o nedumerire…care baba se pune…banui ca aia din romania :)

  230. meninne, vrei sa trisezi, mm?
    vrei baba din sud unde vremea buna si frumoasa? baba e din Romania, asa sa stii..

  231. Bună dimineaÅ£a! Eu sunt la cafea cu voi ÅŸi mi-ar place să fiu ÅŸi la ceai ÅŸi la apă plată cu lămâie ÅŸi… Dar m-am gândit că, dacă tot vă înghesuiÅ£i aici cu invitaÅ£ii la cele bunătăţuri (am mai dat ochi ÅŸi pe blogul lui IonuÅ£ ÅŸi am furat reÅ£eta lui de gulaÅŸ, pe care o s-o-ncerc cât de curând!), m-am gândit, aÅŸadar, să vă iinvit ÅŸi eu la o cănuţă de Å£uică fiartă. Când vreÅ£i voi, când aveÅ£i drum prin Ardeal… O puteam bea ÅŸi rece, depinde de anotimp, cu slănină, ÅŸi telemea de oi de la “mama ei”, ÅŸi cu ceapă verde, ridichi, chetiuÅ£e desuete ce ne amintesc de copilărie… De noi, de fapt, când bucătăriile italiene, chinezeÅŸti sau de alte naÅ£ionalităţi nu ne erau cunoscute…
    Aseară, uitându-mă în gol la un film siropos pe care l-am mai văzut de n ori, mă gândeam cum se numeşte, oare, locul în care se întâlnesc mai multe colţuri? Şi cred că vârf, nu-i aşa? Păi, dacă noi, cei de-aici, suntem din atâtea colţuri ale ţării, ale lumii, şi ne întâlnim, şi ne vorbim, şi ne confesăm mai ceva ca la spovedanie, nu înseamnă, oare, că suntem în VÂRF? Voi ce credeţi?
    Hai, că mai iau o gură de cafea ÅŸi mă duc în biroul alăturat să Å£in locul secretarei primarului, care nu renunţă la Å£igară ÅŸi eu, cică, sunt bună de pus în orice loc…Da, sigur! Mai ales când ai nevoie de ajutor ÅŸi pentru a scrie o adresă în limba română…

  232. Draga Pisica,

    Sunt de acord cu tine, nu inseamna ca daca esti indepedenta si desteapta nu iti poti gasi un partener pe masura, dar asa cum ai spus si tu il gasesti mai greu si la o anumita varsta….
    Asteptarea , face ca relatie care vine sa fie una deosebita, iar cand cerni …ramane ce este mai bun….
    Camelia vin si eu langa tine cu cafeaua in mana ..daca ma lasi binenteles…
    O zi frumoasa la toti!

  233. Bun gasit dragelor, azi va sarut miinile si obrajii, doamnelor si domnisoarelor ( desigur nu mai mult decit imi e ingaduit).
    Si vin cu cafele, ceai, lapte, frisca si cacao, zahar brun, viorele, brinduse si ghiocei.

  234. You: “in simburele mic al gindului sau” – Me: “Yeah, right” !
    Of, Simona.
    Am cunoscut “tipe” ( si de la voi din camin, na ca am spus-o ) care ma intrebau “ce e tatal tau ?”, “stii am nevoie de……..!” , “nu vrei sa iesim la o pizza ?’, ” cind mai mergi la munte, ia-ma si pe mine !?”.
    Si nu am facut generalizari paguboase.
    Stiu ca ai si dreptate, dar sa stii ca am si eu un picutz.
    (Ai la fileu subiect ridicat si eu la “blocaj”)

  235. Draga Valin,

    Buna dimineata….multimim pt flori:) vad ca te pricepi si la sport…
    Este ceva la care sa nu te pricepi?

  236. Multumim Dragobete Valin pentru sarutari, cafele si floricele :)

  237. Camelia, sunt primul care ma infiintez la invitatia ta si promit pentru seara un foc bun si stele pe cer. Virful poate fi numai dupa puterile noastre, un deal, o culme, un munte sau sufletul.
    Aimee (ce bine suna numele tau si in japoneza nu doar in spaniola- glumim impreuna- prima data cind l-am citit mi-am amintit de o femeie frumoasa, o actrita Aimee Jacobescu) sunt neindeminatec la multe, fii sigura.
    Elena, buna, o “baba” ? O preferinta ?
    Meninne, aici e Martie, aici sunt turburente aeriene, alege hazardul si-ti spunem noi din diverse orase, cum stai cu vremea din suflet peste an.

  238. Valin,
    Sunt curios la ce esti neindemantic? Eu oricum am ” 2 maini pe stamga”:)
    Sunt curioasa care sunt defectele tale…pt ca aici prin ce ai scris si spus am descoperit numai caliatati…
    Sa ai o zi plina de dragoste !

  239. Draga Valin,
    Numele este dintr-o carte…Oare stii ce carte?

  240. buna viata tuturor!
    daca am ratat cafeau de dimineata, am zis sa iau si eu macar prinzul cu voi.
    asa ca ma tratez cu o supa la plic, niste biscuiti, un mar…si o portie buna de blog.
    Valin, multzam de floricele si de toate cele…sper ca aleasa ta are parte de ele la propriu, nu numai virtual.
    sa va mearga toate din plin

  241. Dea Valma,

    Sa ai pofta, suntem aici sa luam pranzul impreuna….
    Si tie sa iti mearga ….

  242. @Valin – Baba mea cade chiar de Martisor…sper sa fie o zi insorita :)

  243. Valin, dragule, păi cred că noi, ăştia, de ne adunarăm aici suntem în vârful sufletului! Mulţumesc de alăturare!
    Vă aştept în Ardeal!

  244. va saluta si pisica pe fuga…

    valin, rasfata-ne cum vrei tu, eu am incredere in gusturile tale (aminteste-ti ce ti-am cerut de martisorul meu :) )
    camelia, reteta de gulas ca si reteta de bogracs imi apartin… dar nu conteaza.

    dea valma, imbratisari.
    meninne… de asemenea imbratisari… si ganduri bune.

  245. si meninne… iarta-mi tacerile… azi simt nevoia sa tac… “mi-e sufletul ca tufisul Paiurului, numai ghimpi curbi”

  246. Aimee,

    Invitatia la Vals cumva?!?

  247. Si tu Pisica draga noastra, ne citezi din Lorelei?!? :-)
    Ce mai faceti, oameni dragi?
    Va imbratisez cu drag

  248. taci pisica taci…lasa ca ne linistim noi si o luam de la capat…insa daca nu cer prea mult…doresc sa nu sarim peste ritualul de seara…ar fi pacat sa nu radem un pic…oricati ghimpi am avea in suflet. eu personal n-am ghimpi…dar mi se invartresc toate cu o viteza ametioare…stai linistita…linisteste-te.

    va salut/imbratises pe toti (simona included)

  249. Mai intai l-am adorat ca o nebuna… Am trait, m-am purtat, am respirat pentru si conform dorintelor sale, pe care uneori nici nu apuca sa le rosteasca… El ma curta, ma rasfata, ma alinta, ma facea sa ma simt speciala, dar era perfect calm, perfect lucid. Stia ca sunt lesinata dupa el (“lulea”, ca sa-l citez). Eu nu articulam dezaprobari de niciun fel, el inca deprindea arta de a intui o femeie, inca facea eforturi sa se adapteze la o relatie profunda. Pana cand o serie de greseli ale lui au scos din starea latenta (oricat a incercat sa se revanseze) un factor nicicand compatibil cu o relatie senina: orgoliul nemasurat al unei femei ranite. Ma pierduse.

    Am inceput sa fiu expeditiva, dura, insensibila, conflictuala, neclara, sarcastica, redevenind uneori, cat sa nu uite gustul, supusa, iubitoare, pasionala. Si din ce in ce mai frumoasa. Nu a fost strategie, ci doar o supapa care sa elimine frustrari acumulate in tacere. A inceput sa lupte dezlantuit pentru mine. Sa transforme mofturile mele in indatoriri proprii. Sa se trezeasca si sa adoarma cu gandul la ce m-ar (mai) face fericita, sau macar multumita. Sa-mi aduca dovezi nesfarsite de devotament, adesea primite cu o neincredere prefacuta. Being a bitch was soooo rewarding si pana la un punct chiar benefic. Il castigasem. Apoi excesele mele aproape ne-au distrus…

    Acum… Acum cred ca ne vom regasi. Si desi recomand in doze mici atitudinea care face obiectul discutiei (that of being an adorable bitch), stiu ca as putea scrie tratate pe tema regretelor tarzii, asa ca va rog din suflet, evaluati mereu consecintele.

    Simona, vreau sa aud ca iubirea ta veche a inceput sa reinfloreasca. Vei fi in rugaciunile mele.

  250. welcome to the club,andrada! :)

  251. Poveste sentimentală
    (Nichita Stanescu)
    Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
    Eu stăteam la o margine-a orei,
    tu – la cealaltă,
    ca două toarte de amforă.
    Numai cuvintele zburau intre noi,
    înainte şi înapoi.
    Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
    şi deodată,
    îmi lăsam un genunchi,
    iar cotul mi-infigeam în pământ,
    numai ca să privesc iarba-nclinată
    de caderea vreunui cuvânt,
    ca pe sub laba unui leu alergând.
    Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
    înainte şi înapoi,
    şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
    repetau, într-un vârtej aproape văzut,
    structura materiei, de la-nceput.

    meninne, iti amintesti cand ti-am spus ca traim la capete diferite ale orei?
    de poezia asta ziceam, suflete!

  252. YES! Incep cu strigatul de bucurie pe care il lansez in timp ce imi inclestez pumnul in semn de victorie! E satisfactia pe care o simti cand iti propui ceva si reusesti. E senzatia de beatitudine pe care o simti atunci cand endorfinele iti circula cu viteza ametitoare prin creier… si e comparabila cu senzatia pe care o ai dupa orgasm … sau mai ales dupa ce oferi un orgasm.

    In timp ce am scris aceste randuri mi-am dat seama ce reprezinta acest “Yes”. Prin faptul ca strigi (macar in gand) acel yes, atunci cand atingi un tel pe care ti-l propui, iti reafirmi covingerea ca esti bun. Nu inseamna ca realmente esti bun, dar inseamna ca tu crezi ca esti bun. Si asta poate duce la doua lucruri:

    1.te culci pe-o ureche (ah, sunt atat de bun incat nu mai am nevoie sa invat nimic).
    2.creste increderea pe care o ai in tine, care folosita in sens pozitiv, inseamna ca te motiveaza si mai tare sa devii si mai bun. Si, desi la inceput doar crezi ca esti bun, pe masura tot inveti si ai din ce in ce mai mare incredere in tine, chiar ajungi sa devii bun!

    Daca nu ma credeti, ganditi-va in orice faceti: cand aveti rezultate mai bune? atunci cand aveti incredere in voi sau cand nu aveti? si daca intrebati: “dar daca n-ai incredere cum poti sa faci sa ai?”. Exact cum scriam mai sus: incepi cu lucruri mici. Castigi usor usor incredere in tine. Si la un moment dat cand reusesti ceva foarte foarte dificil, iti dai seama ca realmente nu multa lume e in stare de asta, ca realmente esti in top! Si sunt convins ca, desi nu e usor, oricine poate face asta!

    MULTUMESC! pentru ca v-ati gandit la mine. Sunt sigur ca si asta m-a ajutat. Si imaginati-va un stigat entuziat de multumesc. Pentru ca il meritati!

    Nu vreau sa starnesc polemici. Dar eu cred ca “Cineva acolo sus ma iubeste.” De fiecare data cand am o mare implinire, nu ezit sa zambesc si sa zic “Multumesc” cuiva acolo sus :) . Si pentru cei care nu credeti in Cel de sus, stiti sentimentul de recunostinta pe care il aveti cand cineva va ajuta foarte mult – si aveti zambetul acela de recunostinta si o stralucire in ochi si ii ziceti “Multumesc”? Cred ca putem sa facem fiecare din noi asta cat mai des. E felul nostru de a recunoaste ca poate singuri nu am fi reusit, poate singuri nu am fi fost buni. Dar pentru ca am primit ajutor (divin/parintesc/amical/etc.), suntem. Si inclusiv asta ne da incredere ca si data viitoare vom primi. Ca si data viitoare va fi bine.

    —-

    Si acum dupa ‘scurta’ introducere o sa incerc sa si raspund.

    aimee, multumesc pentru cuvintele tale. O sa incerc sa raspund punctual:

    “Eu cred ,ca barbatii vor permite fite, doar femeilor frumoase, care arata f bine, care au grija f multa de ele.Multi barbati recunosc ,ca dintre o femeie frumoasa si una desteapta mereu vor alege pe cea frumoasa…Vei spune ca aleg pt o perioada scurta de timp..dar eu cred ca asta isi doresc mereu.”

    Ai dreptate. Majoritatea barbatilor sunt ahtiati dupa frumusete. Problema e ca, asa cum zici tu, pentru unii conteaza doar asta. Nu zic ca pentru mine nu conteaza ca o femeie sa fie ingrijita. Conteaza enorm. Chiar si simplist privit: Daca ea nu are grija de ea, cum poate ea sa aiba grija de mine? :) Dar dintre doua femei ingrijite diferenta o va face personalitatea, caracterul, energia si viziunea ei asupra vietii. E foarte greu sa gasesti toate calitatile pe care le vrei la o singura femeie, si atunci eu chiar cred ca alegi o frumusetze cu multe carentze pe termen scurt, insa pe termen lung iei in considerare ce conteaza mai mult. Cred ca partenerul de viatza reprezinta cel mai bun compromis pe care il gasesti. Dar un compromis pe care il iubesti, tocmai stiind ca nu e perfect, dar ca si asa, “compromis” cum e, e o persoana extraordinara, si cu ea te-ai potrivit cel mai bine din toate persoanele cu care ai fost. De altfel, nici o vezi ca pe un compromis atunci cand iei decizia asta. O vezi ca fiinta ‘perfecta’ cu mici defecte :) . De asta sunt avocatul ideii de a cunoaste cat mai multe persoane (aici o sa mi se sparga oale in cap), pentru ca numai asa sansele sunt mai mari sa cunosti o persoana care realmente ti se potriveste.

    “Eu cred ca in lumea in care traim, o femeie, care este independenta si care este desteapta isi gaseste mai greu partener! Normal, ca nu accepta pe oricine, normal ca se prinde f usor cand este mintita si realizeaza, ca nu are de ce sa se complaca intr-o relatie care nu se va schimba.
    Din pacate in Romania exista f putini barbati cu adevarat” domni”, barbati care sa se stie sa se comporte si cu o ”curva” si cu o ”doamna’ si cu femeia de servici, etc.”

    Nu vreau sa comentez aici foarte mult, dar o sa revin cu un post nou despre “cine trebuie sa fie leaderul intr-o relatie”. L-am scris deja, mai intai pentru o amica apoi l-am aratat mai multeor persoane speciale din viata mea. O sa vi-l imparatasesc si voua.

    “Barbati, care chiar, daca sunt f inteligenti ,nu tin sa il umileasca pe cel de langa el si
    dimpotriva ,are arta de a se cobora la orice nivel…”

    Aici e clar asa cum zici. Pana la urma nici prostului nu-i place sa i se zica in fatza ca e prost
    :) Aici cred eu ca e esential daca esti mai inteligent ca partenerul, sa nu ii zici veci ca tu
    crezi asta. De obicei, daca esti elegant din acest punct de vedere, partenerul o sa iti zica el
    insusi asta, ca un compliment, sau poate intr-o cearta si parerea mea e ca nici atunci nu e bine sa recunosti, ci sa schimbi subiectul cu “nu e vorba de asta”/”daca nu am fi amandoi inteligenti, nu ramaneam prea mult impreuna” s.a.m.d. E suficient ca tu stii si ti-a mai si zis-o celalalt. Pana la urma cand partenerul recunoaste asta in fata ta, se lasa foarte vulnerabil si poti sa ii ruinezi increderea in el daca i-o recunosti in fatza. E una sa privesti relatia din perspectiva de leader si e alta sa te lauzi celuilalt ca e asa. E ca si cum i-ai face in ciuda!

    “Si, ce este mai trist ca barbatii mitocani tot de mame au fost crescuti..tot femei….
    Dar, pana la urma ,cand si barbatii si femeile se indragostesc cu adevarat, eu cred ca toti uita de strategii, cat dau, cum dau etc.
    Aceea, este dragostea adevarata , de a darui neconditionat! pt ca asa simti, asa iti doresti, asa vrei…nu exista asa am crezut!Asta ti-ai dorit la momentul respectiv…
    Si asa cum ai spus si tu…daca este totul calculat nu ai cum sa mai treaiesti cu adevarat…”

    Sunt de acord. Vreau sa adaug si un amendament la ceea ce ai spus. Poate parea din nou sadic ce zic, dar, prefer sa am ‘totul calculat’ si sa fac o fata sa se indragosteasca de mine, apoi sa ma las si eu prada decat sa las totul natural la inceput pentru ca daca eu m-as indragosti primul, as face suficiente tampenii incat sa nu se mai indragosteasca ea, si sa isi piarda interesul. Si din ceea ce as fi putut sa ii ofer intr-o minunata poveste de dragoste, s-ar transforma in “ce sentimente negative ii / imi ofer daca ea devine o obsesie si nu stie cum sa mai scape de mine”. Romantismul natural suna bine in romane, dar rareori se intampla in realitate. In realitate, aproape toate ‘relatiile barbat-femeie’ sunt fie povesti de succes cu inceput regizat (cele de care aminteam eu) sau mai ales esecuri. Insa pentru ea trebuie sa para totul natural. Altfel nu se va indragosti veci! Aud acuze ca “joc teatru”? Nici vorba! Eu nu joc un rol mincinos. Eu doar temperez sentimentele mele, pentru ca ulterior sa pot fi eu insami. Si cred ca orice femeie, odata ce iubeste, si daca afla adevarul, ia ca un rau necesar o mica perioada “regizata” din partea lui, pentru ca apoi sa aiba o viata de iubire sincera si nemarginita.

    Anca G,

    multumesc pentru challenge-ul pe care l-ai lansat, dear! ;)

    “SPY, Spy, Spy…..ce bine scrii, ce usor de demolat e tot ce spui! Lista ta nu e exhaustiva dar pana si eu recunosc ca e extrem de completa (bravo!). Nu despre asta am sa vorbesc! Personal, la lista respectiva as adauga un singur lucru si tu nu-l ai, nu-l ai, nu-l ai! Si n-am intalnit in viata mea decat un singur barbat (si vi l-am descris!) care sa aiba aceasta calitate, acest defect fermecator! CURAJUL DE A IUBI! Si de a recunoaste asta!”

    Multumesc ca ai adaugat asta la lista. Desi tind sa iti dau dreptate, totusi, nu pot sa nu ezit,
    pentru ca acest “curaj de a iubi” cum l-ai descris tu, mie imi e vecin cu ‘lasitatea de a nu trai
    iubirea pe toate planurile ei’ … ma gandesc ca e curajul de a iubi doar pe anumite planuri … si atunci mi se pare ca se pierde un farmec pentru amandoi. Pana la urma chiar trebuie sa fii curajos sa ai o ‘iubire de compromis’.

    Apropo de asta – ati avut vreodata o relatie atat de ‘perfecta’ incat va era frica sa faceti orice
    de teama de a nu strica ‘perfectiunea’? Si de fapt, nefacand nimic, relatia nu a evoluat niciodata fata de acel nivel? Da – e extraordinar sa ai o asemenea relatie si cred ca nici 1 la 1000 nu au asa ceva. Dar v-ati gandit ce s-ar fi intamplat daca ati fi mers si mai departe si ar fi iesit bine? La ce nivel de beatitudine ati fi putut ajunge? Cine s-ar mai fi putut lauda cu o astfel de relatie atunci? 1 la cat? 1 milion? 1 miliard? tot globul?

    Da, poate uneori sunt visator, dar stiu ca povestile de succes s-au nascut din vise. Si stiu ca
    daca n-as fi visat nu as fi fost nici macar aici. Si ca nu am ajuns unde vreau dar stiu ca sunt pe drum. Si ma uit in urma de unde am plecat. Si vad c-am ajuns departe…

    Nu e o crima sa visezi. Dar e o crima sa visezi dar sa nu faci si sacrificii pentru a ajunge acolo. Pentru ca ramai cu visele si cu impresia ca “e o prostie sa visezi in lumea de azi”. Cred ca e evident ca nu vorbesc cu cineva anume. “Tu” este generic.

    “Ce frumos spui tu ca la 18 ani te-ai “fript” prima data…..si-ti place gustul iaurtului, nu te-ai saturat sa tot sufli in el?!??! N-ai vrea si tu o ciorba fierbinte?!?? Si ce mi-a placut
    Dumnezeule, ce mi-a placut descrierea ta “Fiecare relatie o abordez din perspectiva de leader. De la inceput”….pai si cine crezi tu dragule ca abordeaza o relatie din perspectiva de
    “subordonat”?!??! Fie el barbat, fie ea femeie?!? Cine intra intr-o relatie gandindu-se “eu am sa dau tot, am sa iubesc, am sa rastorn munti si am sa intorc apele in matca si daca tot n-o fi de ajuns…ei bine, atunci am sa ma casatoresc” :-) ….”

    Normal ca nimeni nu vrea sa fie subordonat. Dar nu la asta ma refeream. Tine de partea de atractie ca fac totul din perspectiva liderului. Ea e atrasa tocmai de asta, si desi nu e logic, atractia nu e logica – ganditi-va: vrei ceea ce nu poti avea. ma port cu ea ca si cum eu sunt premiul, nu ea, dar nu la modul evident, ci prin joc: soarecele si pisica. De exemplu: zici ceva care poate fi interpretat ca nepoliticos, dar il zici razand. Ea n-o sa stie ce sa creada – vorbesti serios sau glumesti. Sau faptul ca o tachinezi. Desi nu e logic, dar tachinand-o, tu deja te pui deasupra ei, in gluma. Si de la relatie la relatie, daca ea te tachineaza, poti alege sa ii raspunzi, poti sa i-o intorci, sau poti sa ignori asta, ca si cum nici n-ai auzit. O lasi sa creada ca iti place, apoi brusc o tachinezi din nou, sau pari dezinteresat, etc.. Repet -nu e ceva logic, dar daca stii cum sa joci, tu faci jocul, ea joaca jocul, deci tu faci regulile, deci tu esti liderul. Si de fapt ganditi-va in orice interactiune cu un barbat, la inceput el vorbeste mai mult, pentru ca voi, normal ca sunteti mai rezervate in fata unui necunoscut. Fiindca barbatii sunt axati pe vizual, observati cum se uita multi cand va imbracati mai sexy. Sau primiti avansuri, etc. Ca sa vreti sa cunoasteti un barbat trebuie sa iasa din tipar, sa vina cu ceva diferit … si de asta, vreti sa il auziti mai mult pana va decideti ca vreti sa va implicati in interactiune. Si daca el vorbeste mai mult, automat detine si un fel de control – pentru ca ceea ce zice va influenteaza. Si mai ales cum zice – dar asta e alta discutie.

    “l-am parafrazat un pic pe Tudoran, cartea mea de suflet e “Fiul Risipitor”! Profit de paranteza asta exact cat sa va spun ca eu asa cred, ca toti barbatii (barbatii buni, sa ne intelegem!) sunt ca Fiul Risipitor din romanul omonim de Radu Tudoran. Cred cu tarie ca omul acela, personajul principal (nici nume n-are, oameni buni, nici nume! Dovada ca poate fi orice Dan, Doru, Cristi, Ene…Spy – hi, hi!) a iubit-o toata viata lui pe Eva (iata, ea are nume! Nu poate fi Anca!). Si toata viata lui a fugit de aceasta iubire! Cine stie, s-o fi parlit si el la 18 ani?!? Ca ea l-a intalnit la 32 (cand ea avea 17 – nu va mai spun cititi cartea ca nici nu stiti ce pierdeti!)…..Sa stii, Spy, ca nu are importanta, nici relevanta faptul ca “practice makes perfect” si ca tu esti in gentleman desavarsit si un bun amant, si un om de lume si un barbat aproximativ frumos! Dupa cum este irelevant ca te inscrii in categoria barbatilor stabili social, sarmanti, inteligenti…Daca nu (mai) ai curajul sa te abandonezi, sa arzi, sa fi inconstient (la maniera placut bulversat!)….daca nu (mai) ai curajul sa risti totul pe cartea frumoasa si inselatoare a unei povesti de dragoste
    (sau a unei promisiuni de poveste de dragoste!)….daca nu (mai) vrei sa fi subjugat, ingenunchiat, legat de un alt suflet;”

    Am explicat mai sus, cand am raspuns lui aimee. Detaliez: pentru ca voi sa ne atrageti, folositi machiaj, rimmel, fond de ten, ruj, sutiene push-up, haine mulate pe corp, pantofi cu toc, etc. Cu alte cuvinte, pentru ca barbatii sunt axati pe vizual, voi va accentuati trasaturile fizice. Voi sunteti fiinte care puneti mare baza pe emotii, trairi, sentimente. Ceea ce fac eu e sa accentuez acele parti ale mele care va ofera voua cele de mai sus: personalitate, jocuri, umor, arta, psihologie, adaptare, ascultare, etc.

    ” dragule, nu stiu cum sa-ti spun ca toate sfaturile tale sunt baloane de sapun! Este inutil sa-i spui Pisicii noastre ca daca sta sub globul ei de sticla si ghemotoceste cu felinele ei, pierde
    halci importante, suculente de viata! Sa-i faci cu degetul (in sensul de mustrare, da?!) ca se
    deschide doar in fata prietenelor si sa o dojenesti parinteste ca sta cu-n vraf de carti in brate
    in loc sa se arunce in valtoarea iubirii…pai de ce ar face-o, suflete, cand afara o asteapta un
    barbat ca tine?!??! Si tu esti dintre aia buni, one of “the bad guys” that we always dream of…..Of, of, of!”

    Eu nu am zis ca sunt bad guy. Dar multumesc pentru compliment :-) . Mi-ai amintit si de ce mi-a zis o fosta prietena. Imi place sa cred ca sunt un good guy with (sometimes) bad intentions :-) . But even when I have bad intentions, I do it for the good, in the long term. (-”Mai mai, ce tare esti tu”:-) -Asa-i? :) ).

    meninne:

    “spy…e clar ca iti tinem pumnii…imi vine sa te rog sa iti schimbi nickname-ul in “james bond”…ce zici?”

    Multumesc, Meninne … daca ai stii cat adevar e continut in ceea ce ai zis … si totusi nu in
    felul in care va ganditi voi… :)

    —–

    Anca G:

    “eu am inceput sa ma simt si sa ma port ca o femeie cam pe la 31 de ani! Discutand aici evident de

    partea fizica a vietii mele! Atunci am inteles ca trebuie sa stii sa ceri si mai ales – MAI ALES -
    sa nu-ti fie rusine sa ceri! Treaba asta cu “ne-rusinatul” mi-a mancat vreo 3 ani de viata! Si am mai inteles ceva….ca daca stii sa ceri, si daca si primesti, devii apoi extrem de motivata sa si oferi! Am asa o banuiala vaga ca teoria asta la care eu am ajuns nesperat de tarziu ii este foarte de cunoscuta prietenului nostru Spy….nu ma insel, asa-i?!?”

    Femeile care stiu sa ceara ce vor in ipostazele intime sunt extraordinare si au enorm de castigat. Oricat de bun amant ai fi, nici o femeie nu e la fel ca cele dinainte. Desi exista un “numitor comun”, si anumite “tipare” pe care poti sa le intuiesti, chestiunile de finetze vor tine de comunicarea partenerilor. Ciudat sau nu, desi poate cei mai putin experimentati ar avea poate cel mai mult nevoie de deschidere din partea femeilor legat de partea intima, femeile au nevoie de un nivel de confort pentru a se deschide, care e oferit mai usor mai degraba de cei cu mai multa experienta. E un paradox. Si totusi, poate ca asta ii face si mai buni pe cei buni – feedback, indicatii, discutii. In plus e si foarte excitant ca o femeie sa se deschida si sa iti dezvaluie anumite chestiuni intime care ei ii fac placere. Cu atat mai mult simti ca merita sa o faci sa se simta bine, pentru ca a avut acea incredere in tine. Ca sa nu se inteleaga gresit, nu am zis ca eu sunt dintre cei buni :) – apropo de ce ziceam mai sus – eventual sunt la partea cu “eu cred ca sunt” :-) . Uneori va relatez ceea ce imi zic ele ( deci practic ar trebui sa va sune familiar anumite parti amintite de mine :-) ).

    Acum la modul serios: felicitari Anca – e foarte tare ce ai scris. Sexul e natural – e normal sa
    discuti de asta, desi multi se jeneaza. Intr-adevar te inteleg desi poate pentru mine situatia a fost usor diferita. Eu ca barbat, trebuie sa iau initiativa, deci nu prea “cer”, ci “iau” :) . Ca sa detaliez: nici o femeie nu vrea sa aiba sentimentul ca e usuratica. N-o sa ma astept niciodata ca, mai ales daca ne-am cunoscut de putin timp, sa vrea ea sa devenim intimi (sau mai bine zis sa imi zica/arate ea ca vrea). Si asa, de multe ori exista “nu”-uri spuse cu jumatate de gura, sau “nu”,”nu”,”nu”,”ah” …:), dar e foarte important si sa stii diferenta intr un “nu” si un “NUUUU!”. Divaghez.

    Rezumat: comunici si ceri, o sa simtzi placeri :-) (ce ieftin suna :-) )

    pisica:

    “cati barbati tineri folosesc pentru a ne numi pe noi substantive de genul “tipe”, gaini, papusi” etc, etc, etc… si cati barbati maturi (nu prin varsta ci prin gandire) se exprima astfel.dar, vine si vremea ei… vine… sau a venit deja?!”

    Thanks for thinking about the stranger :) .

    Cate femei tinere nu folosesc substantivul “tip” in loc de barbat? Daca te-ai referit la un mine (multumesc pt partea cu tanar :-) ), am folosit “tipa” in primul post fara nici o acceptiune peiorativa. Insa “gaini, papushi, puicutze, etc.” chiar mi se par peiorative si penibile. Cred ca middle class-ul vorbeste cu “tipi/tipe”. Chiar si multa lume din “high class” (ma refer la bani nu la educatie). Insa “gainile” si “papusile” apartin de low class – si nu cred ca avem asa ceva prin preajma blogului Simonei :-) . Si totusi fiindca am inteles ca va deranjeaza, am facut aceasta schimbare sinonimica pentru mine (femei in loc de tipe). In cel mai rau caz, pentru mine ‘tipa’ reprezinta o femeie de care nu sunt atasat sentimental. Despre voi insa, prima impresie e ca sunteti niste femei cu suflet mare. Am zis prima impresie! :-) Sa nu ma dezamagiti :-) . Glumeaaaaaaaam! De fapt nu prea glumeam! Mmm…totusi, cred ca glumeam :-) .

    Dea Valma :

    Ti-am citit povestea. Sincer nu am inteles anumite detalii, dar nu cred ca e relevant. Ceea ce vreau sa iti zic si tie si tuturor celor care si-au postat povestea si e o poveste fara un sfarsit
    palpabil: viata mie mi-a dovedit ca totul de intampla cu un motiv. pentru mine chiar asa e. si de fiecare data dupa ceva rau a venit ceva bun. tot raul e spre bine – si in timp va veti da seama de ce s-a intamplat. Trebuie doar sa credeti ca in timp veti vedea de ce decizia pe care ati luat-o a fost buna. Pana atunci, trati la maxim! Si impartasiti-ne si noua o mica particica din acele momente extraordinare ce vor urma pentru voi, aici, pe blogul Simonei.

    Vreau sa va imparatsesc cu voi emotia unuia din discursurile mele favorite. Iata discursul lui Steve Jobs (fondatorul Apple, “taticul” IPhone/Ipod/Macintosh) la ceremonia de absolvire Stanford 2005:

  253. Hi all. Tocmai am scris un comment mamut, care e la aprobare, bineinteles.

    Aici e linkul la ce mentionam acolo:

    http://www.youtube.com/watch?v=UF8uR6Z6KLc

    Welcome Andrada!

    Somn usor tuturor!

  254. Haha! 2 commenturi consecutive la moderat! Da cineva mai mult? :)
    Somn usor!

  255. pisica imi aduci caldura in inima tot timpul. multumesc.

  256. si in caz ca reusesti la servici sa iti bagi nasucu umed un pic pe blog…iti urez o zi calma, fara pickamere! o sa ne fie bine…o sa vezi…o sa ne tot trimitem…inainte si inapoi (ce imi place)…cuvinte unse cu miere!

  257. Bun… m-am recunoscut si in femeia care isi facea planurile dupa iubit, care isi planifica o intalnire cu prietenii, pe care apoi o contramanda, pentru ca, nu-i asa, intervenea ceva urgent, ce nu suporta amanare. Da, intervenea o farama de atentie din partea lui, ce pana a doua zi sau, mai rau, in cateva ore, era extenuata de atentia ce i se acordase la randu-i. Am fost cea care a varsat lacrimi, pentru a-i intari lui increderea, nu in mine si in justetea faptelor mele, ci in el, evident. Dar am fost si cea care a zis nu, nu pot si nici nu vreau… si atunci toata oboseala argumentarilor sale, toata dorinta de a ma convinge, nu au mai intalnit nici extenuare si nici nu au mai fost coplesite de vehementa negatiilor mele.
    Si la randu-mi, recunosc, mi-am pierdut, brusc, interesul pentru cel ce-mi oferea neconditionat bratele, umarul, buzele si sufletul lui. Insa m-am incapatanat sa lupt, sa-l cuceresc pe cel ce mi-a pus oprelisti in drumul spre inima lui, pentru cel ce mi-a sadit indoiala in inima si incertitudine in suflet.

  258. Pisicuta cu numele meu, scuze! M-am bucurat ca am gasit, in sfarsit reteta, am retinut locul – blogul lui Ionut – nu m-au interesat alte amanunte…
    O sa-ti spun cand le voi face cum au iesit… Multumesc oricum!

  259. Anca G,

    Da, Invitatie la Vals ;)
    Sa ai o zi minunata!

  260. Buna ziua

    Sunt cu totul de acord la tot ce a argumentat ( ce si cum a argumentat) Spy -dl., desi sunt femeie inteleg foarte bine tot ce a scris domnia sa aici.
    Multumesc AncaG pentru povestea FOARTE FRUMOASA, de asemenea sunt foarte foarte frumoase si pline de miez povestile Cameliei.
    Va multumesc mult celor care ne povestiti atit de minunat aici cum sta treaba cu iubitul in viata; eu anonima de peste tot si de nicaieri va citesc cu mare nesat si placere, imi hranesc sufletul cu povestile voastre…..MULTUMESC MULT

    Dar totusi , in mod special mi-a atras atentia tot ce a scris ( plecand de la carte ) aici Spy, punctul de a privi lucrurile , argumentele ( Toate acestea nu-s povesti) sunt credintele unui Barbat adevarat – mie asa mi se pare.
    Abia astept sa mai ne scrie si aici Simona

    Va doresc sanatate si spor la povestit sau la argumentat ( intamplarile vietii).

  261. Buna, Iris.

    Ma bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unda. Mai putin la partea cu ‘Dl.’ si ‘domnia sa’ :) . Ma face sa ma simt batran. Aici lasam formalitatile si ne deschidem sufletele … bine…nu le lasam chiar de tot … le lasam pana ajungem la ‘tipe’ :) .

    Vreau sa adaug ca nu am citit cartea pe care a mentionat-o Simona. Pe mine m-a atras doar titlul articolului scris de Simona Catrina. Si apoi stilul ei. Si apoi dorinta de a va impartasi cum se vad lucrurile si “din tabara adversa ;) ”.

    Multumesc pentru aprecierea ta. Totusi, dupa cum aminteau dragele de pisica si meninne, invatzam … si invatzam toata viatza. Vorbeam recent cu o persoana draga si i-am zis ca stiu ca nu sunt pe Everest, nici macar pe aproape. Ma simt poate ca un varf din Carpati. Si imi dau seama ca mai am mult mult de urcat. Dar cand ma uit in jos si vad de unde am plecat, observ ca sunt mult peste nivelul marii :) . Si asta imi arata ca se poate si imi da incredere pentru urcusul ce ma asteapta mai departe.

    Vad ca cele doua commenturi ale mele de aseara sunt inca la moderat … nici nu ma mir … avand in vedere ca ele contin … informatie ‘ sensibila’ :) .

    Pana apar, va urez tuturor o dupa amiaza linistita.

  262. Draga Spy,

    vezi ca faptul ca ai inca la moderat comentariile, poate sa aibe de-a face cu numarul de zimbarici pe care i-ai inclus in mesaj (asa cum atragea atentia si AncaG, parca), si nu cu cenzura…
    eventual resubmite-le fara atitea fete palide.

  263. Draga Dea Valma,

    am glumit la partea cu ‘cenzura’ :) . Si eu am mentionat ca are legatura cu nr de smileyuri. Dar primul din commenturi este ‘mamut’ si cred ca ar fi foarte sec fara smileyuri. Totusi, in ultimul meu post, am observat ca daca adaugi un semn de punctuatie dupa smiley, nu se va transforma intr-un smiley grafic. O sa vad ce pot face. Al doilea comment contine un link.

    Dar de ce le zici fezte palide :) ? Tie iti place numai simleyul ‘roshu la fazta si care scoate fum pe urechi’ din yahoo messenger :) ?

  264. Spy, noi ti-am tinut pumnii, te-am colindat, ti-am urat si ti-am dorit :-)
    Tu de ce nu ne spui daca a fost successful vizita in capitala?!?!
    Eu una sunt curioasa…

  265. A venit prea tarziu intrebarea mea ca ti-a iesit “mamutul” de la moderat!
    Felicitari, sunt fericita pentru tine!

  266. spy, spy, spy…eu am crezut ca ai venit aici doar sa ne dezmortesti…dar deja mie mi se invarteste capul dupa ce te-am citit (avantul tau de la YES probabil!).
    si eu ma bucur de YES…sa iti fie de bine!
    am si eu totusi o nedumerire…prea e ciudat cum te-ai aciuiat tu aici pe blogul nostru de femei, prea ai pofta de vorba cu noi…care e “problema” ta…ca e clar ca nici nu ai probleme (ca mine si alti cu sufletul sfantecat la prezent…in cautare de limanuri cum bine zice simona) nici nu ne spui povesti frumoase ca ancag sau camelia…tu pur si simplu ne vorbesti…de ce?
    eu personal as prefera povesti gen james bond. mie (mama super responsabila, nici nu ai idee) imi e dor sa joc in filme de actiune. (am spus imi e dor…nu ca imi pare rau ca nu joc :) )

  267. Spy,

    Tot citesc comentul tau, imi ia timp sa inteleg informatia, am inceput impulsiv sa-ti raspund de cateva ori si apoi m-am razgandit! Am o singura intrebare si rogu-te n-o ignora…pare childish si probabil ca e penibila dar yet again: ce zodie esti?
    Multumesc, ma gandesc si iti raspund, e ceva care ma sicaie in textul tau…vreau sa decantez, sa-mi dau seama cat e orgoliu personal (adica al meu! si nu merita sa facem asta, nu pe blog!) si cat e subiect de interes colectiv.
    Imi raspunzi?
    Merci

  268. spy definitia mea de james bond e un “tip” care nu sta locului decat cand face sex (si nici atunci…ma rog…), care mereu apare in diferite parti ale lumii( si sincer as vrea si eu sa stiu cum scapa el de bad guys pretty much in pielea goala si apare in alta tara cu haine pe el si credit card in buzunar…cum face domnule?!), care omoara in staga si in dreapta (in realitate poate fi decat un tip care calca peste cadrave ca sa ajunga acolo unde vrea), care este loial la o tanti batrana si uratica (in realitate poate fi “visul”, telul) si care mereu este …culme culmilor un om bun! cu dragostea sta prost (inca sufera dupa ceva ce a pierdut demult si nu vrea sa recunoasca) in adevaratul sens al cuvantului, inca nu si-a gasit perechea si nici nu o cauta! sper din tot sufletul sa nu te fi descris de fel pe tine mai sus…eu vorbeam de james bond :) poate ma luminezi tu in ce sens am avut dreptate! urasc sa am dreptate…sincer!

    dupa cum vedeti…impachetez, impachetez…m-am saturat sa imi irosesc viata…in fine. in prima secunda dupa ce ma plang realizez ca la altii le este cu mult mult mai greu (si din motive mult mai dificile)…asa ca imi cer scuze…sa aveti cu totii o zi/dupa amiaza buna.

  269. Nu vreau sa fiu sau sa par rautacioasa (imi asum), dar vreau sa obiectez impotriva postului nesfarsit al lui SPY (care e evident nevorbit) , sa reamintesc ca e blogul SIMONEI, sa constat ca domnul in cauza ne-a spus nimic… Si sa-l invit sa incerce sa nu alunece pe panta logoreei excesive. Sau a exceselor de orice. Multumesc.

  270. Anca G, meninne, Spy… ma maninca degetele… dar am de lucru foarte mult… sint cu voi pe aici pe marginea subiectului… imi placeeee…

    Andrada, daca citeai cu atentie ai fi dedus ca, din cauza marimii lor, mesajele lui Spy au fost oprite … apoi au aparat fiindca, ghici ce? Simona le-a deblocat…

  271. si meninne mai lasa-ma cu James Bond … ca de cind am citit tot Pierce Brosnan am in cap… trebuie sa muncesc!!!

  272. he he…iana..si eu trebuie sa muncesc…dar recunoaste, munca e mai usoara (eu il am in cap pe daniel craig…cu toate ca blonzii cu ochii verzi/albastri nu sunt genul meu… mai fac exceptii…hugh jackman e “genul” meu…ai vazut cum a dansat la oscar?) spor!

  273. rugam elementele perturbatoare sa se intoarca la impachetat cutii…

  274. so… good evening… am aparut si eu la spartul targului (stiu, voi aveti alte ore)
    ca sa spun doar atat: meninne si mie imi place hugh jackman (asa cum si tie iti place nichita stanescu) si oare de ce nu ma mir?

    spy… tare mi-e ca esti tu un leusor si ca intr-o buna zi tot o sa te puna iubirea cu botul pe labe… :)

    ganduri bune tuturor, iana ma bucura revenirea ta.
    simona? chiar ne lasi sa jucam pe masa in absenta ta de-acasa?

  275. mai pisicuto…nu ne pune iubirea cu botul pe labe pe toti? lei sau nu? eu asa credeam…ca e clar ca buna ziua…numai cand ai 18 ani crezi in basme…dupa aceea…fiecare cu norocul lui.
    hugh jackman…mda :)
    iana…sa iti fie de bine…perturbarea mea!

    simona…v-am mai zis…am eu “teoria mea”…face experimente cu noi….ne lasa sa vada cum topaim pe masa cand ea nu e acasa…asta e clar!

  276. Simona Catrina, te rog sa ma scuzi daca am gresit !

  277. ba, da meninne, ba da… si cand nu stam cu botul pe labe alergam s-o gasim… sa ne puna iar… tocmai asta-i hazul!

  278. super seara!
    foarte animata…
    apoi nu conteaza ce suntem, pitici, soricei, pui de mita…vad ca de jucat ne place tuturor. si pe deasupra ne mai face si bine. asa ca eu zic sa continuam.

  279. mmm, am cam ramas de una singura.
    vad ca discutiile s-au cam invirtit in jurul lui Spy. imi pare rau, dar eu spun “pas” la tura asta; stiu ca sunt ranita in aripa si nu vreau sa imi ascut gherutzele pe comentul lui Spy, mai ales ca e coafat de multe stiliste deja.
    azi am fost si mi-am “socat” psihiatrul cu ultimele noutati in domeniu. ca el saracu’ crezuse ca merge totul bine (in termeni de salvare a relatiei, ca asta fusese abordarea de pina acum) si sugerase sa mai rarim sedintele, sa le avem la doua saptamini. si cum m-a lasat din mina, iaca mi-am si facut de cap! asa ca azi ora s-a scurs cu “update”-ul meu…si el facea ochii mari, si mai mari…ca sa ma vada mai bine, nu de alta! si s-a scurs tot nisipul din clepsidra si el nu a prea mai apucat sa-si dezmorteasca limba. acum am primit si de la el tema pentru acasa tot lista de care zicea si AncaG.
    si tot lucrez la lista… ce sa fac si eu? daca voi nu ma bagati in seama?!

  280. eu ma duc sa fac un dus…poate se indura cineva de mine pina ma intorc.

  281. Mennine,

    Dupa cum ziceam, am ajuns pe blog intrigat de titlul prostului. M-am trezit cu un link de la vara mea. Apoi mi-a placut stilul si am postat ca raspuns Simonei – . Apoi pisica mi-a intins mana (labutza, ghiarele, zicetzi cum vretzi :) . ). Si am inceput sa va citesc raspunsurile la articol. Iar apoi a inceput incet incet sa imi placa de voi. Mi-a placut energia pozitiva pe care am intalnit-o aici, deschiderea, cum stiti sa va rasfatati una pe alta, cum va alinati si alintati, cum va apropiati una de sufletul celeilalte si cum, incet-incet deventi o mare familie de suflete. Si mi s-a parut ca sunteti o familie de suflete mari. Pentru ca iti trebuie un suflet mare ca sa iubesti. Nu doar o persoana de sex opus. Ci in general.

    Si ar mai fi un motiv. Imi place sa cunosc oameni noi. De toate felurile. E foarte fain cand, fiind in trecere printr-un anumit oras, sa poti sa te vezi cu o persoana care se bucura si ea sa ma vada. Mi-am format o ‘mica retzea’. Si fiecare persoana mi se pare speciala in felul ei. Dar eu ii apreciez pe toti, pentru ca stiu ca sentimentul e reciproc. Si aici nu e un oras, anume, dar e un loc unde poti sa revii. Indiferent in ce oras ai fi.

    In avionul spre Bucuresti m-am intalnit cu o cunostinta. O persoana activa, cu succes atat in familie cat si in afaceri. La un moment dat subiectul de conversatie a fost familia, copiii. Mi-am dat seama ca fiecare fel de a fi are farmecul sau. De obieci ne dorim ceea ce nu avem. Cred ca a fi un parinte responsabil este extraordinar. Probabil candva o sa imi doresc si eu acest lucru. Sa devin parinte. Sau responsabil:).

    Anca G,

    Imi place sinceritatea cu care scrii. Ai un stil onest si natural de a scrie … e ca un flux de idei care curge spre noi. “Relax. Take your time.” Raspunde cand te simti pregatita, ce simti si cand simti. Imi place sa cred ca am scris fara retzineri, cu riscurile de rigoare. Mi-ar placea sa faci la fel.

    Cat despre zodie, hai sa vedem: ce zodie crezi ca sunt:)?

    Meninne,

    Nu mi s-a intamplat sa fie nevoie sa scap de bad guys in pielea goala. Poate de bad girls :) . Nu am omorat niciodata vreun om … desi daca as fi facut-o probabil ca oricum nu m-as ‘lauda’ cu asta pe blog :) . Nu am calcat in viata mea pe cadavre!!! Intotdeauna am trecut pe langa ele :) .

    Nu te gandi ca exista om fara probleme. Absolut oricine are probleme. Depinde insa cum le trateaza. Nu uita: “Nobody is perfect! And I am a nobody!” :) . Acum serios – nu exista perfectiune, dar exista oameni carora le place ca sa fie buni in ceea ce fac. Si daca le place nici nu inseamna neaparat ca si sunt :) .

    Da, poate ai avut dreptate cu distractia si calatoria ( si apropo de asta o sa va zic in curand un secret ), dar chiar simt ca imi place sa calatoresc si sa cunosc lume. Legat de dragoste – dupa cum ziceam, am iubit, de mai multe ori. Nu sunt in cautarea jumatatii. Fiecarei femei care imi place ii zic sincer ca niciodata nu imi propun sa am o relatie de lunga durata. Dar daca imi arata ca se deosebeste de majoritatea, atunci cu siguranta ca o sa vreau sa o cunosc mai bine. Am cunostinte care se folosesc de statut pentru a amagi femei in a se culca cu ei. Si n-au nici o remuscare, si nu le pasa ca isi creeaza o reputatie de ‘porci’:). Pentru ca intotdeauna vor gasi alte naive. Dar mie imi displace asta. Prefer sa fiu sincer cu ele de la inceput. Ciudat sau nu, de multe ori am vazut ca desi cam stramba din nas, apreciaza sinceritatea.

    Asa ca stai linistita, nu m-ai descris pe mine, ci ai surprins doar anumite trasaturi comune :) .

    pisica,

    suna foarte plauzibil ceea ce zici tu … e foarte posibil sa ajung cu botul pe labe, dar macar e un ‘botic dragutz’ :) . (daca e sa ma iau dupa ce mi s-a zis). Si totushi, nu ai nimerit animalutzul ;) . Eu iti urez sa ajungi sa iubesti nebuneste, dar sa simti ca ai aripi si nu botul pe labe. pisica inaripata … sounds fun :) .

    Iana,

    Spor la munca! Si la citit :) . Si noi ne gandim la tine … si te asteptam intr-o pauza sa te joci cu noi :) .

    Asta, apropo de commentul Dea Valmei, care mi-a placut foarte mult. Cred ca citindu-l m-am simtit din nou copil. Desi, daca ma gandesc, o parte din mine a ramas mereu asa :) .

    Am plecat sa fac ceva miscare. But please, do go on :) .

  282. Spy,
    fiecare persoana ti se pare speciala in felul ei? ce zici de… fiecare persoana e speciala, macar pentru faptul ca fiecare e unic?

  283. Buna Dea Valma, suntem aici.
    Bun gasit tuturor.
    Salut Spy, se pare ca nu am meritat nimic. (glumesc, te asigur).
    Miine noapte voi citi posturile tale.
    Stiam vag discursul recomandat, mi-a placut sa-l ascult; il voi fragmenta pt “inscriere”.

    Scuze, dar revin, inca lucrez pt miine.

  284. ohooo… credeam ca e liniste la Simona si uite pe Spy…
    ne rasfeti cu commenturi efervescente si luuungi… :) … pe care pisica nu le poate citi la birou. :(
    ok… sa la murim: nu scot ghearele decat cand ucid… cineva drag, foarte drag (omul care mi pus aripi pe zambet… pisica inaripata?!… so fun!) mi-a spus odata o gluma foarte frumoasa ca o replica de indulcire la intrebarea lui care viza direct parti ale sufletului meu… “acum, te rog, nu-mi spune ca o sa-mi raspunzi, dar va trebui sa ma ucizi dupa aceea”… era deci o labuta, nu foarte calda, stiu… dar ai priceput exact unde bat… si multumesc.
    labuta de-acum e intinsa cu prietenie… urmaresc si apreciez felul tau de a spune mult si de a nu dezvalui nimic, ceea ce presupune ca ti s-ar potrivi ceva din comportamentul unui leu, care, da, lasa leoaicele sa vaneze si apoi vine sa-si ia portia consistenta de prada. dar daca tu spui ca nu ti se potriveste… ok… asa sa fie. si nu, nu intreb ce animal s-ar potrivi, pentru ca stiu deja… o sa ma intrebi care cred eu… si ne vom invarti in spirala.
    multumesc de urare… asa sa fie si pentru tine.
    te asteptam… cuminti… oare?!

  285. am revenit.
    astazi a fost ziua curateniei.
    psihiatrul a incercat sa imi inlature piticii din cap, eu mi i-am indepartat pe aia de pe corp si acum vin la joaca cu piticii din povesti.

  286. bun gasit dea valma… se pare ca ai lucrat la scara mica astazi… la pitici…
    pe cand la uriasele emotii, intensele iubiri, marea liniste, imensul zambet… intensul bine al vietii tale?
    curand, cat mai curand…

  287. pai eu credeam ca se vede ca zimbesc…sa ma dau mai aproape de ecran? uite, uite aici, acum vezi?
    uriasele emotii sunt tot timpul cu mine. nici iubirea nu-mi da pace, si binele vietii mele…e pe vine.

  288. asta-mi place la tine… simteam eu ceva, dar cum n-am ochelarii pe nas… nu vedeam prea bine. :)

  289. pisica, sa stii ca ma joc si cu margelele, dar nu e asa usor jocul ala, trebuie sa fii concentrat si cu dispozitie de studiu. dar imi place.

  290. ti-ai ales si tu cel mai greu joc… daca ma intrebai pe mine iti spuneam sa incerci cu Siddartha sau cu favorita mea Narcis si Gura de Aur…
    si eu m-am chinuit un pic pana am pus primele margele pe ata… dar apoi, apoi mi-a intrat in suflet… si am citit tot ce s-a publicat la noi.

  291. sa stii ca nu prea am avut de ales. eu ti-am zis ca urmatoarea pe lista mea era Versetele…si apoi au inceput recomandarile tale si am dat cu ochii in biblioteca prietenilor mei de Margele, nu aveau altceva de Hesse. apoi am citit un mini-review, cum ca margelele sunt opera lui definitorie si de-aia m-am apucat sa le insir pe ata…

  292. :)
    of… nu vreau chiar sa-ti fac o lista, nu sunt cea mai in masura…margelele chiar sunt opera lui definitorie… eu le-am citit ultimele. am inceput cu ele, mi se pare ca in tara a fost chiar prima carte editata de rao din operele lui, am reunutat pentru ca nu aveau ata potrivita si apoi, dupa ce am cumparat tot, l-am citit tot… dar cu margelele la coada…
    si acum ca tot vorbim, ba bate gandul sa le recitesc…
    dar nu acum… acum e vreme de zapada si de martisoare….

  293. apropo de carti…intreba cineva mai sus de Isabel Allende. eu am citit Fiica norocului si Despre dragoste si Umbra. Mi-au placut amindoua si si eu am comparat-o (in capul meu) cu Garcia Marquez. Cartile ei au un final fericit, iti lasa gustul sperantei in suflet.
    Si apropo de Garcia Marquez…Un veac de singuratate e printre singurele carti de care m-am apucat si pe care nu am terminat-o. recunosc ca eram si intr-o pasa cam proasta cind m-am apucat de ea…dar a mai avut cineva aceeasi problema ca mine? nu stiu de ce nu m-a captivat, mi s-a parut prea vaga, fara nici o data concreta, sa nu poti sa faci usor niste conexiuni istorice.
    ma rog, parerea mea

  294. hai pisica, lasa modestia, ca nu avem loc de ea in seara asta, nu face parte dintre pitici…
    ia zi-mi, dintre scriitorii romani, ce iti place? (ti-am mai zis, nu pot sa ma bag la poezie)
    pe mine ma definesc Marin Preda si Emil Cioran. dar recunosc ca nici nu am citit f mult. de obicei la scoala cam citeam ce era in programa…

  295. isabel allende mi-a fost recomandata de meninne… si voi merge in week-end s-o caut.
    garcia marques… probabil ca l-ai citit intr-un moment nepotrivit… reia-l cand te simti mai bine… eu am patit asa cu unele carti, ca nu mi-au mers chiar la suflet de prima data pentru ca nu am avut dispozitia necesara (ultima chiar Salman Rushdie Copii din miez de noapte… i-am pierdut pe la jumatatea cartii…) dar la o relecturare, dupa luni sau ani, am apreciat lucrurile altfel.

  296. Dea Valma,

    Eu am terminat ‘veacul’ lui Garcia Marquez, dar a fost si ultimul ‘veac’ pt mine. Adica nu mi-a mai trebuit Garcia Marquez. Si cand ma gandesc ca am intalnit femei la care cartea asta era printre preferate …

  297. si, daca imi permiti… incearca ana gavada-o iubeam… pentru povestile sufletului tau.
    asta chiar e o recomandare directa.

    despre romani… spunea cineva de radu tudoran… imi place, apoi marin preda, augustin buzura, ileana vulpescu… e cam greu de zis asa, sa fac o selectie… ionel teodoreanu (da, iubesc medelenii in toate etapele, chiar daca pare o copilarie, dar o iubesc neconditionat pe olguta cu care sunt asemenea in multe privinte) chiar si calistrat hogas cu drumurile lui de munte, dumitru popescu… sunt multi, nu-mi amintesc chiar totul…
    ti-am mai zis, la poezie sunt mai selectiva…imi stiu gusturile mai bine…

  298. salut Spy

    eu am citit si Povestea curvelor mele triste. e o brosurica de fapt, o citesti intr-o seara inainte sa adormi. asta nu mi s-a parut asa insuportabila.

  299. vai pisica, ce m-ai atins cu medelenii…cartea copilariei-adolescentei mele! ce-am mai (re)citit-o, ce-am mai iubit-o, ce-am mai plins-o pe Olguta! ce vremuri, ce vremuri!

  300. dragi mei dragi…am lipsit de la intrunirea voastra de seara dar imi place ca ati vorbit…v-ati spus cuvinte inainte si inapoi :)
    am intrat decat sa va spun ca ma gandesc la voi pitici dragi (spy…in caz ca nu stii ce e cu piticii…voi sunteti piticii mei de pe creier). o sa revin…

  301. :) … oare de ce nu ma mir, dea valma???
    pentru ca olguta nu ti-e straina?
    memorabila si sfasietoare pentru mine este scena mortii lui mos gheorghe, acel pseudo-bunic… am recitit medelenii dupa ani de zile, la scurt timp dupa ce bunicul meu, oglinda copilariei mele s-a stins… a fost o pura intamplare ca am ales sa citesc aceasta carte chiar atunci si nu-ti pot spune cum am citit medelenii… si cum ii privesc de atunci.

    dar… gata cu cartile acum, iertare… pisica se duce la somn.
    sa ne regasim cu bine, maine, in zilele lui maine…

  302. am uitat sa va zic…un veac de singuratate…mai ales prima parte…cam asa ar fi lumea “normala” pentru mine…si da isabele allende e marea mea iubire…nu stiu daca i-ar place unui barbat…dar la femei prinde sigur. va pup

  303. noapte buna pisica…azi nu avem timp delamar! maine…nu stiu daca am internet…dar te gasesc eu :)

  304. meninne… e ca si marc levy si coelho??? mie ultimul nu imi place deloc… iar din levy daca citesti o carte… e de-ajuns… parerea mea.
    oricum, pe tine te paste Lisa See… curand, curand… :)

  305. k meninne… drumurile noastre sunt unse cu miere… le gasim noi!

  306. pisica, multumesc de companie.
    somn usor si …vise placute, puricii sa te sarute! (scuze, m-a luat valul, sau vinul…?)

  307. Camelia Pisica, se pare ca tot ce-ti place m-a impresionat si pe mine, am spus mai demult “Pe drumuri de munte” era gata gata sa ma faca padurar, de “Fefeleaga” ce spuneti ? Am cunoscut astfel de femei, aproape la fel, am ramas cutremurat de maretia lor; mai adaug ca “Veacul de singuratate ” l-am abandonat repede, dupa citeva fortari.
    Sa mai stii ca nu am reusit sa citesc ultimele poezii, am gasit dedicatia jos, dar e prea mult sunt si eu om si slab pe deasupra. Acum e deja noapte, tirziu, mai am mult de lucru si …dimineata “o coborire in infern”, ai mila de mine, te rog, atita frumusete e peste puterile mele, gindeste-te ca am soptit si implinit cuvintele acelea (si parca nu a trecut mult timp de atunci).
    Cu permisiunea voastra, ma retrag.
    Cu bine.

  308. Valin, ai citit Doris Lessing/O coborire in infern?
    motiveaza-ma, rogu-te, sa o duc si eu la capat…

  309. Nu pot, nu pot, sa nu mai spun. Domnisoara de atunci, mi-a spus ca ea nu e asa de romantica; i-am raspuns ca nu e in loc de, ci inainte de. Si acum aud, cum mi-a raspuns: Aaaaa ( in sens de am inteles, asa deci….)
    Si ma bufneste risul, ca si atunci.

  310. valine…spy se face ca nu te vede…dar stai linistit, nu e aici sa iti ia locul, tot tu esti cel ce vei avea onoarea sa ne rasfeti ca pe niste zeite. inca nu stiu care e treba cu el…vorbeste prea mult pentru un barbat :) )) ce e sigur e ca blogul nostru (al simonei ar trebui sa spun) e si mai frumos decand sunteti DOI. parca ne vine mai sa ne bucuram mai mult decat sa ne plangem.

    dea valma…mi-l si imaginam pe doctorasul tau psy cum ii ieseau ochii din orbite…pisica ar trebui sa puna lamarul aici…oricum…mare curaj ai avut sa mergi la psihiatru…eu nu as avea curajul asta! o sa fii bine, esti bine,o sa fii si mai bine.

    spy…merci ca mi-ai raspuns pe intelesul meu…nu m-a durut capul dupa ce ti-am citit respunsul :) asta e semn bun. ai nota 10+ la cum ne-ai descris pe noi sufletele de pe blog.sarut mana…o sa ma mai intreb eu o perioada care e treaba cu tine…dar deja stiu ca nu ma intereseaza raspunsul.
    normal ca toti oameni vor exact ceea ce nu au…la mine e putin mai dificil…fiind mama responsabila imi lipseste libertatea unui barbat…e imposibil sa le am pe amandoua…dar fiind o mama tanara inca mai sper ca nu e totul pierdut!

    pisica de ce vorbeai mama de levy si choelo? am citit choelo o data si mi-a placut…apoi mi s-a parut apa de ploaie. e clar ca sunt unele carti (nu e valabil pentru toate) care depinde in ce stare le citesti…de marguez imi place numai prima parte din un veac de singuratate…iar isabel alende…citeste si mai vorbim :)
    te doare spatele? sper ca stii ca ai impachetat toata ziua cu mine…

    iana…spor la lucru!

    ancag, camelia? mai aveti povesti?

    restul sufletelor…sa aveti pace…si indrazniti, indrazniti…daca aveti curajul!

  311. Bună dimineaÅ£a! Mă bag ÅŸi eu în vorbă ÅŸi zic: acum o vreme, orice interviu citeam, cu vreo vedetă mai mult sau mai puÅ£in aproximativă, răspundea, invariabil, la întrebarea despre cartea preferată: Paulo Coelho-”Alchimistul”, care abia apăruse. Curioasă, cumpăr cartea ÅŸi citesc. Dezamăgire! Nimic nou, nici prea profund, … M-am întrebat de ce altora/atâtora plăcea ÅŸi mie nu? Pentru că eu citisem, pe la începutul anilor ’90, “Citadela” lui Saint Exupery. CitiÅ£i-o, umpleÅ£i-vă de lumină, umpleÅ£i-vă sufletul cu minunăţii! Åži, da, Ileana Vulpescu, Ionel Teodoreanu – subscriu, dragelor… Åži mai e o frumuseÅ£e, mai puÅ£in cunoscută: “Albastrele ninsori”, de Oana Cătina. CărÅ£i la care revenim ÅŸi pe care le redescoperim altfel, de fiecare dată. Pentru că noi suntem din ce în ce mai altfel. Mai furmoÅŸi, cred, ÅŸi datorită lor, CărÅ£ilor ce ne-au trecut prin mâini, prin suflete… Åži au rămas…
    O zi însorită vă doresc!

  312. “Un veac de singuratate” a lui Marquez este cartea vietii mele. Dupa ce am terminat-o de citit am zacut o saptamana, o visam, nimeni nu se mai intelegea cu mine. Pe langa splendoarea ei, profunzimea ideilor, stilul literar luxuriant, absolut naucitor, toate celelalte romane clasice mi s-au parut fituici fara consistenta… Iubesc aceasta carte asa cum iubesti un suflet, pentru ca asta si este, sufletul pierdut al unei civilizatii, sufletul unui sat inventat (Macondo) unde se intalnesc, miraculos, eternitati. E o carte simbol, o carte parabola, nu trebuie citita numai cu ochii, trebuie vibrata, inteleasa cu inima…
    Si pentru ca o iubesc, ma doare ce am citit in unele comentarii despre ea… Spy, vezi ca esti pe un site a carui “stapana” adora aceasta carte. Deci mai usurel cu denigrarea persoanelor care o au printre preferate, in general este nedelicat sa lovesti, chiar si voalat, in cei care nu-ti impartasesc preferintele. Desi mi-am dat seama, dupa ce ti-am citit postarile kilometrice, de ce nu ti-a placut acesta carte, de ce nu ai inteles-o. Mai trebuie sa cresti, si nu la varsta ma refer.

  313. Mi-a fost dor de voi. Dar simt ca nu ma credeti, probabil va imaginati ca abordez un ton diplomatic, plin de amabilitati de gazda lenesa…
    Mi-a fost dor de voi, dragilor, oameni vii si frumosi, Dea Valma, Meninne, Valin, Pisica, Spy, Camelia, Aimee, Alina, Oana, Sara, Anca, Bia, Elena, Iris…
    Bine-ai revenit, Iana, chiar scotoceam in mesaje sa vad daca ai avut vreun motiv sa fugi… Ma bucur ca esti aici, te inteleg ca esti ocupata, si eu sunt ca intr-o moara de urgente.
    Valin, de ce ai gresit, doar nu crezi ca m-am suparat de ceva? Inca nu vezi ca sunt nebuna si lenesa si, mai ales, ca am un program bezmetic?… Tu esti prea bun cu noi. Baba mea e pe 7 martie, fiindca atunci e ziua de nastere a fratelui meu si in fiecare an imi aleg aceeasi baba. Ce dragut esti ca ne monitorizezi babele si inimile…
    Ioana, mi-a placut mini-cronica experientei tale literare, cu cartea care, din satira buna, a devenit manual. Interesant! :)
    Spy, sunt multumita (fara sa-ti multumesc :) Mi-ai sustinut opinia, presimtirea, constienta supravietuirii intr-o iubire. Confesiunile tale conving si atrag, raspunsurile pe care le primesti sunt fara echivoc.
    Andrada, mi-ai talmacit cel mai generos sufletul, te-ai gindit la iubirea mea. Iti multumesc, am sa am grija de omul pe care-l iubesc. Am sa lupt, fiindca am motive sa fac asta, asa simt, asa vad…
    Am fost zapacita il ultimele zile, dar nu-i nimic nou in asta. Mi-e dor sa plec undeva, intr-un loc nebun de frumos, unde-am mai fost, poate. Unde-am mai fost atunci cind nu ma temeam si cind nu stiam sa pling.

  314. ‘neatsa, everyone!

    Iana,

    Ma refeream la fiecare persoana cu care ma revad. Cu siguranta fiecare persoana e unica, dar nu inseamna ca eu o sa le apreciez pe toate ca fiind speciale. Sau nu special in sensul bun :) . Doar gandeste-te la ultimul ‘Vasile’ care a strigat ‘Hey Papusho’ sau a claxonat dupa tine pe strada.

    Salut Valin,

    Spor la ceea ce faci si cand ai timp, te invit la un whisky maturat cu gheatza. Noi stim ca intre barbati nu se pune problema de rasfatz, ci de respect.

    pisica,

    credeam ca te-ai referit la zodie. daca ne referim la ce animal mi se potriveste, nu stiu … dar coincidenta face ca mai multe femei m-au alintat toate cu acelasi animal in gand :) . Si e tot o felina :) .

    Multzumesc pentru labutza intinsa. De acum inainte nu va ma fi o ‘strangere de mana’ ci un salut “labutza la labutza:)”.

    Cat despre commenturile lungi … v-am zis ca urmeaza sa va zic un secret.

    Meninne,

    Valin s-a inscris si el la discutie, dar a precizat ca a fost ocupat. Iar legat de partea cu inlocuitul lui, nici nu e posibil si nici nu imi propun. Desi am interactionat putin, mi se pare ca se pricepe prea bine sa va rasfetze. El e ‘stalpul masculin’ al familiei. Daca blogul Simonei ar fi o familie in sensul clasic, eu as putea fi eventual un prieten, sau un var de grad indepartat care a venit de departe sa isi cunoasca rudele ;) .

    AlinaG,

    Ma bucur ca ai inteles de ce nu mi se potriveste cartea. Nu intentionam sa aduc atingere nimanui de pe blog atunci cand mi-am exprimat indoiala. La fel cum nu cred ca ai intentionat nici tu sa insinuezi cu infatuare ca in general o persoana trebuie sa “creasca” pentru a intelege cartea. Fiindca, dupa cum ai vazut, sunt mai multe persoane aici care nu au tolerat-o foarte bine.

    Poate ca tine de starea de spirit in care esti, dupa cum ziceau pisica si Dea Valma. Totusi, nu stiu daca imi doresc sa fiu vreodata in starea in care sa ma ‘integrez’ in peisajul romanului. Dar … totul se intampla cu un motiv … asa ca niciodata nu trebuie sa spui niciodata :) .

    Simona,

    Nu ai de ce sa imi multumesti. Noi iti multumim tie ca prin stilul tau ai atras persoanele de aici si ai oganizat cadrul in care ele pot sa isi imparaseasca valori, trairi, ganduri, sentimente. Nu stiu de ce, dar vad blogul tau ca si sufrageria cu shemineu in preajma sarbatorilor.

  315. AlinaG,

    multumesc de comentul la “un veac de singuratate”.
    cu postarile tale de pina acum mie mi-ai atras atentia si am incredere in parerile tale pertinente. am sa reiau cartea cind voi incepe sa simt caldura soarelui in suflet.

  316. Ba da, Spy, cu infatuare sau nu, exact asta am vrut sa insinuez. Eu nu fug de cuvinte si de polemica deseori incomoda (imi asum riscul), devin patimasa si agresiva cand e sa apar ceva in care cred. Asta e, nu le am cu diplomatia, ca altfel ma faceam politician si aveam vila inundata, in Pipera :)
    Orice carte de pe lumea asta cere, in functie de gradul de elaborare a stilului literar, cat si de consistenta mesajului, o anume pregatire, o anume deschidere mentala si sufleteasca ce se capata prin educatie (a gustului si a abordarii literare, nu ma refer aici la 7 ani de acasa) si nu in ultimul rand prin experienta lecturii. Toti trebuie sa “crestem” pentru a putea deslusi si aprecia anumite valori artistice. Sa nu ramanem cantonati la un nivel care poate, emotional, ne-a definit la un moment dat, sa dorim mereu sa trecem la “next level”. Si eu citeam in copilarie povesti nemuritoare, in scoala baltagul si fefeleaga, in adolescenta invitatie la vals si ciresarii…but, “next level”, please! Sa nu va suparati pe mine, dar asta simt, asta cred. Si eu mai am muult de “crescut”, recunosc. Dar lucrez la asta.
    Si apropo de Marquez, ca sa va acomodati cu stilul lui, puteti incepe cu “Despre dragoste si alti demoni” si “Dragostea in vreme holerei” (nu filmul, ca e o insulta la adresa cartii). Sunt doua romane de dragoste absolut ravasitoare, desi Marquez nu desfata mereu ochiul cu imagini gingase, este deseori un estet al grotescului, dar o face cu o duiosie si un har inegalabile! Il iubesc, asta e, si nu cu o iubire egoista, as vrea sa-l iubeasca toti, sa-i intelega cat mai multi geniul si frumusetea.

  317. pisica,
    am fost in pauza de prinz sa o caut pe anna gavada. din pacate pt mine nu o au decit in franceza. poate am noroc si o gasesc cind vin acasa, in romana. deocamdata am plecat de la bookstore cu 3 haruki murakami…

  318. va salut in graba. azi ma mut in casa noua(rent as I mentioned before), maine incep o viata noua. sa aveti pace in suflete. sunt cu voi in gand.

    pisica sa ai grija de tine pemtru ca tu esti eu, rember? :)

    simona multumim ca ai mai trecut pe acasa si ai lasat un semn…stim ca nu ne ignori, stim ca esti ocupata…dar ce bine e cand auzim de la tine.

  319. remember pisico! :)

  320. ja, ja, meninne… remember… always!
    si ma intrebam draga mea daca si allende e ca levy si coelho… pentru ca nu agreez genul.

    valin… si mie mi-a placut fefeleaga… mult. intens.
    dar si veacul de singuratate. nu intr-atat incat sa nu se inteleaga lumea cu mine…
    doar poeziile ma scot din mine insami … si imi pare rau ca nu am gasit aseara poezia lui caraion al carei vers e … hai sa nu-l comentam, dar mie mi se pare caun absolut de parfum (valin daca iti plac si tie parfumurile la fel de mult ca si mie- compozitie, acorduri, sensuri, la asta ma refer- atunci privim in aceeasi oglinda?!) … deci versul e ” sa duci o femeie sau un pahar la gura”… va veni si acea poezie… sa-mi spui cand…

    dea valma… ti-as trimite chiar eu cartea lui gavada, daca as putea. dar asa asteptam, asteptam.

    spy… nu cred in zodii, dar cred in tiparuri comportamentale, in tipologii de personalitate si in unicitatea omului… irepetabilitatea lui.
    si cum spui ca suna salutul acela???

    simona… si noua ne e dor de tine. tot mai mult.

  321. Tot vorbind de carti (si notat titluri, caci sa stiti ca mi-am trecut pe o listuta ce ati mai recomandat voi aici si ma voi duce la “shopping” pentru aceste “must have-uri”-hi, hi ) mi-a venit o idee, de fapt m-am gandit sa va propun sa ne aducem aminte care a fost prima carte pe am citit-o, in afara de cele recomandate de la scoala sau de lecturile obligatorii. Care a fost prima carte pentru care v-ati deplasat de buna voie si nesiliti de nimeni la librarie, la biblioteca…sau pe care ati cerut-o cu imprumut la prieteni? O sa incep eu – am scormonit ceva prin memorie, sa stiti! – primul roman pe care l-am citit pt ca asa mi s-a nazarit mie a fost “un dolar, doi dolari-Valetul de trefla” – de Chiril Tricolici. Un roman politist, iubesc cartile si filmele politiste! Cartile le-am mai abandonat – tocmai ce va explicai teoria cu “next level” – dar la filme de actiune si politiste ma uit, la Colombo, la Poirot… :)

  322. Prima si prima data mi-am cumparat Copii Capitanului Grant de Jules Verne. Era, cum altfel, la pachet cu cine mai stie ce. Am citit-o pana s-a facut veche, galbena. Apoi am umblat dupa Ciresarii lui Constantin Chirita, am umblat sa am cartile mele, caci le citisem imprumutate de la un verisor. Si cand le-am gasit eram cu mama si nu aveam la noi bani destui sa le cumparam si eu am plans si vanzatoarea (dar nu merita termenul vanzatoare, era mult mai mult, era o doamna care ingrijea si recomanda carti) mi-a spus sa merg linistita cu mama acasa si sa venim cu banii si ea ne pastraza toate cinci volumele, toate cinci. Este acolo in Ciresarii un eseu pe care atunci marturisesc ca nu l-am putut intelege deplin. Este un eseu despre noptile dinaintea marilor plecari, Doamne, cum s-a chircit soarta ca sa patrund semnificatiile noptilor dinaintea marilor plecari…

    Draga Simona, m-am asezat cu Alina in sufrageria ta si depanam amintiri cu carti vechi, cu carti iubite. Nu stiu cand plecam de aici, nu stiu daca mai plecam.

  323. Da, Amalia! Pai de ce sa plecam? Simona nu se supara, mai pleaca ea din cand in cand sa scape de noi!:)
    Ma uitam ce acuzativ interesant am brevetat in mesajul meu anterior : l-am pus pe “pe”, dar nu l-am mai pus si pe “care”! Scuze…

    Amintiri… Winnetou -Karl May si apoi tot ce prindeam de aventuri… Copiii Capitanului Grant, da… Of, mi-as mai aminti, dar ma doare, am emotii ca si cum as revedea cu ochii mintii vechi iubiri, apuse iubiri, niciodata cu adevarat stinse…

  324. AlinaG:

    “desi Marquez nu desfata mereu ochiul cu imagini gingase, este deseori un estet al grotescului”.

    Apreciez o persoana care poate sa se lupte. Si multumesc ca m-ai lamurit si mai tare de ce nu imi place cartea. Accept grotescul ca un rau necesar. Dar a-l diviniza si populariza mi se pare cam ‘sado-maso’. Cinste celor care au nivelul sa-l aprecieze ;) .
    Exact cum ai zis tu despre tine: asta simt, asta cred! :) .

    Si apropo de ce zicea Meninne, pana si James Bond nu gaseste nimic excitant in sangele care tisneste din capul unui idiot care a incercat sa-i faca de petrecanie, dar si-a ‘luat-o el in freza’ ;) …mai ales daca ii si murdareste costumul :) . Pentru el conteaza misiunea, provocarea, si tzelul pe care il are. Restul sunt elemente colaterale.

    pisica,

    nu cred ca suna prea puternic salutul, pentru ca felinele au pernutze pe labutze, tocmai pentru a atenua zgomotul pe care il fac atunci cand calca pe ele. Cu sigurantza ca un ‘bate palma’ este mai zgomotos :) .

    AlinaG:

    Imi place ideea ta cu ‘amintirile din copilarie’. Nu stiu daca a fost prima, dar ’20000 de leghe sub mari’ a fost una dintre primele la mine. Sau ‘Munchausen’ …

  325. Buna seara, dragilor, tastez cateva rinduri si ma duc la mica Tania (care nu mai e asa mica!) – iar am bagat gramezi de zambarici, Simona scumpa, sterge-l pe cel cu maimutareli!

    Spy dear….ai facut o remarca interesanta, spunand ca “ai gresit animalutul” – adica Leul! Nu te banuiam Leu, Leii sunt something else. Era o chestie zapacita pe Net despre cum se roaga zodiile, si cica Racul se roaga “Doamne, Dumnezeule” iar Leul raspunde “Ce-i, mai?”
    Nu esti Leu! Nu cred ca esti nici Rac (sunt mai timizi si introvertiti – nu e cazul tau)! Nu mai avem asa multe animale! Prin urmare: nu te banuiesc Pesti (sunt sensibili pana la delicat). Capricornii nu-s asa poeti, nici asa concisi. Raman Taurul si Scorpionul. As merge pe Scorpion ….dar daca am dat-o-n bara mi-o asum si-mi cer si scuze, hi, hi, hi.

    Alina G, draga mea draga…..fata cu cartile…fata cu cartile politiste! Preferata mea ramane doamna Rodica Ojog Brasoveanu (in care romanul preferat e Asul Asilor), secondata de sotul dansei, Cosma, in care romanul preferat e “Fuga” si imediat sau pe acelasi loc Chiril Tricolici. Nu-s marginita, nici limitata (ma rog, asa ma laud eu!), nici modesta, dintre cei din afara granitelor tarii ne place rau Allistair McLean dupa cum ne place domnul care a scris “Ce le pasa damelor” dar are Anca un “lipsus” cumplit acum….daca nu l-ar avea, mai ca ar pune pariu ca-l cheama Peter Chenney

    Mennine, Dea Valma, Pisica….dragelor, cum sa va scot eu din melancoliile voatre ca nici baiatu’ asta (Spy) cat e el de acid nu reuseste …cat despre Valin care ne razgaie si ne rasfata ce sa mai discutam! Va pup pe toti!

    Simona, ti-as scrie un mail! Si nu l-as pune pe blog! (si voi sa nu va suparati dar este despre persoane care nu ca seamana cu cele din viata reala dar sunt chiar ele!). Mi-am cumparat revista aseara, ca sa-mi treaca de dor, am cautat-o in 3 benzinarii si am gasit-o in hipermarket

    Dragilor, sunt placut deprimata si indragostita cobza, ceea ce va doresc si voua, chiar de mai multe ori! Este irepetabil si spectaculos de fiecare data!
    Va pup, seara frumoasa si noapte pe masura!

  326. ancag de ce ai impresia ca as fi melancolica?
    si de ce ai impresia ca bietii capricorni nu-s poeti?… by the way… eminescu era capricorn.. :)
    cum spuneam… iata de ce nu cred in zodii. pentru ca nu cred in patul lui procust… nu tot ce functioneaza la tine ar putea sa functioneze ca reteta si la mine.

    ok, spy… sa fie labuta la labuta…(ma gandeam cum suna ca si expresie)… si astept secretul… destainuirea… marea destainuire… oi fi simona deghizata??? si ne testezi fidelitatea :)

    alinag prima mea carte citita, furata, iubita s-a numit catrinel la gradinita… imi amintesc ca aveam 5 ani si am facut prapad pentru ea…si prapad si mai mare ca sa fiu invatata s-o citesc.
    initial ma gandeam ca nu mai stiu care a fost prima mea carticica, ca n-o sa pot… acum ca mi-am amintit… mi-e sufletul cald. multumesc pentru asta.

    valin… te astept sa vorbim despre parfumuri?
    simona?
    meninne… cutiile alea le duc si eu cu tine…

  327. Ancag…eu vorbesc numai pentru mine…melancolie, niet! Agitari in suflet si minti,da! Ma despart de omul pe care I’ll iubesc de 11 ani. Inca I’ll mai iubesc si a fost/e crunta despartia (pe cale super amiabila caci avem copii care nu merita scandaluri,rahatisuri inerente)…orice dar nu melancolie :)

    Pisica mea draga, coelho am zis…apa de ploaie (parere personala nu vreau sa jignesc pe nimeni)…fiica norocului mama, cu ea incepe. Isabel Allende are un stil cald si ingenios (nu ma pricep la comentarii literele)…este o povestitoare desavarsita…asta daca esti curioasa de povesti :)

    Alinag sarut mana pt ce ai spus despre un veac de singuratate…eu nu am nici energie nici talent…recunosc ca imi place numai prima jumatate (la nebunie)…si

    Spy…grotesc? Sper ca nu vb de un veac de singuratate…e fantastic, nu grotesc.
    Iesti iertat…sincera sa fiu…tu esti alter egoul meu masculin…asa ca sper sa nu ma faci de ras…deocamdata ai nota 10. (Sper ca secretul pe care I’ll asteptam de la tine nu esta faptul ca tu de fapt esti femeie…ceea ce noi, femeile credem despre toti barbatii de pe blog :) )

    Va salut pe toti …
    Si ‘simbad marinarul’ a fost prima mea carte pe care am luat-p de la bibliotreca, in clasa 1. Era mare, imensa, si colorata frumos. Inclinarea mea catre fantastic si calatorii mi se trage din pruncie…va spun cu alta ocazie.

  328. capricornul meu principial tocmai mi-a reprosat zilele trecute ca mailurile de la mine sunt “prea lirice” pentru gusturile si intelesurile lui, ca lui nu ii place sa ma ascund atita printre metafoe…asa ca n-as paria pe Spy ca fiind capricorn, si nici nu l-as exclude din rindul racilor.

    prima mea carte…am imprumutat-o de la o vecina, o carte de aventuri, pe care ea mi-o laudase mult. se cheama “Baietii din strada Pall”, a unui autor ungur, nu mai tin minte numele.
    si prima carte cumparata Capitan la 15 ani/Jules Verne.
    apoi Ciresarii, Medelenii…

  329. mennine draga mea, si la mine sunt tot 11 ani, din care 9 ani cu certificat! din (ne)fericire fara copii.
    stiu, imi veti spune ca prea de tinara mi-am luat zborul, poate ca de acolo a pornit si problema, ce ne-am trezit sot si soata fara sa cam stim cu ce se maninca…si dupa 9 ani tot asa nedumeriti am ramas.

  330. da meninne.. e apa de ploaie… si nu, nu am gasit fiica norocului asa ca te-am ascultat si mai caut.

    dea valma, reiau… eminescu era capricorn, anthony hopkins, harison ford… sa-ti mai spun?… nu va luati dupa zodii, sunt irelevante…

  331. AncaG, nici la mine nu e melancolie, nu stiu ce e, nu mai e nimic. sunt eu cu mine, si mi-am pastrat zimbetul de aseara pe chip…pisica stie, pisica vede.

  332. pentru cine cauta pure povesti de dragoste ce ziceti de Rosamund Pilcher (The Shell Seekers, September, Winter Solstice…) sau Santa Montefiore (The swallow and the hummingbird, The Last Voyage of the Valentina)?
    imi plac si genul asta de povesti, dar imi place sa si ramin cu o idee dintr-o carte…
    Fiica norocului mi-a placut mult si mi-a placut ce zice Tao, inteleptul chinez, mennine stie: “In viata nu se ajunge nicaieri, prin viata se merge…”

  333. ce coincidenta dea valma , si la mine 9 sunt oficali…si primul copil are 10…asa ca faceti calculul :)
    la noi cred ca a fost mai mult o incompatibilitate…intre pasaricile lui de pe creier si piticii mei…cred ca inca ne iubim mult, dar el nu mai e “in love” asa ca i-am redat libertatea. am trecut si poate o sa mai trec prin “crize” cu el…dar dincolo de chestiile astea eu am acceptat faptul ca nu ne-a fost sa fie…ca nu am citit bine mesajele transmise la incepututi…ca l-am tras in mrejele mele…imi pare rau de tot si de nimic in acelasi timp…

  334. pisica…acum trecem la curatenie…vrei nu vrei…mai un pic si o sa ne si bucuram de casa noastra “girls only”.

  335. mennine draga, si la noi tot incompatibilitati, la momentul actual intre dracii mei si dracii lui! deocamdata e inca singerind buboiul, si eu cred ca inca ne mai iubim, dar ca ne si chinuim unul pe altul. si eu gindesc la fel: ca nu ne-a fost sa ne fie, ca nu stim sa ne respectam unul altuia teritoriul, piticii, bataturile…si nu e nici o tragedie, ca Life goes on cu piticii nostri cu tot.
    si cum spune draga de Scarlet: Tomorrow is another day!

  336. buna sear…pisica draga…mie imi place de mor radu tudoran…si Maria si marea e cartea mea de suflet…Am luat recomandari de la voi…Alain de Botton “eseuri de indragostit”?

  337. Mennine, nu-l certa pe Spy, eu am pus “grotesc” si “Marquez” in aceeasi fraza, dar nu ma refeream la Un veac de singuratate, ci, in general, la opera lui, cine a citit Toamna Patriarhului sau Generalul in labirintul sau stie despre ce vorbesc. Ziceam de o anume estetica a uratului in romanele lui Marquez, care nu poate fi negata, iar Spy s-a agatat de asta pentru a (-si)justifica de ce nu s-a lasat captivat de roman…

    M-am bucurat si m-am emotionat ca v-ati lasat prinsi in “jocul” amintirilor despre prima carte… o astept si pe Simona sa se prinda in el, daca are timp, daca vrea… :)

  338. Prima mea carte cred ca a fost …”singur pe lume”….apoi “ciresarii”….medelenii…pe acolo…

  339. imi amintesc ce am mai plins si cind am citit singur pe lume…oare cum o mai chema pe maimutica?

  340. mi-am amintit: Sufletel o chema…si asa mi-am botezat eu hamsterul dupa ce am citit cartea.
    si imi mai aduc aminte si de o alta carte: Dumbrava minunata a lui Sadoveanu…ca Lizuca a chemat-o pe o alta hamsterita…ce vremuri frumoase!

  341. ca tot am inceput sa scormonesc la capitolul “amintiri din copilarie”…va mai amintiti de diafilme? dar de placile cu povesti puse la pick-up?
    am avut o copilarie frumoasa. azi in Europa de vest se inghesuie lumea la salamul cu soia, ca de, e “healthy food”…si imi amintesc cu drag de toate uniformele pe care le-am purtat: soim, pionier…si n-am mai apucat sa devin UTC-ista.

  342. Buna seara, dragelor si stimate Valin :) ,

    Ati zis ca nu vreti sa stiti mai multe despre mine…

    Mi-am dat seama ca am momente cand ascult o melodie si imi amintesc de ceva/cineva (chiar si persoana cu care am petrecut doar cateva ore).

    Uneori pur si simplu ma trezesc ca am zambetul pe buze si ma simt happy … de obicei se intampla cand e o zi insorita si conduc – uneori sunt singur, alteori cu cineva. Recent am simtit senzatia in avion, dinspre Bucuresti, cand ne-am ridicat deasupra norilor si am vazut soarele rasfatzandu-ma, la fereastra, cu razele sale.

    Mi-a placut muzica de mic. Tatal meu ‘s-a ocupat de educatia mea muzicala:). Asa ca ascult de la Elvis Presley pana la houseul instrumental modern. Mai trebuie sa adaug ca urasc manelele? :) .

    Asta seara in timp ce citeam un email, mi-am dat seama ca pe multe din melodiile care imi plac, le asociez in minte cu perioade, femei, trairi, sentimente si senzatii din viata mea. Recunosc ca sunt cateva melodii la care chiar ma trec fiori. Si sunt altele care pur si simplu imi dau aripi. Pentru mine, e suficienta o melodie care imi place pentru a imi schimba in bine starea de spirit.

    Mi-am facut o compilatie, care initial avea cateva zeci de melodii si stiam ca absolut orice melodie ascult din ea, o sa imi placa foarte mult. Intre timp lista a crescut simtitor peste suta. O sa va insir titluri din lista si asocierea pe care o fac atunci cand le ascult:

    Frankie goes to Holliwood – Relax ( Familie )
    “Falco – Vienna Calling” ( o asociez cu calatoria ),
    “Baltimora- Tarzan boy” ( nonconformism ),
    “Queen – Radio Ga Ga” (nostalgie) /”Living on my own ( Maimutzareala :) .) / A kind of magic ( Curiozitate) / I want to break free (E melodia care ma leaga enorm de tatal meu, pentru ca obisnuiam sa o cantam amandoi in masina),
    “Bad boys blue – You’re a woman” ( Aici vad o insiruire pe rand de ochi, de priviri, ale celor pe care le-am facut sa se simta femei. niciodata nu e in aceeasi ordine, sau exact aceiasi ochi),
    “Oasis – Lemon tree” ( Lipsa de griji ),
    “Police – Every breath you take” ( o iubire nevinovata ),
    “UB40 – Higher ground” ( potential ),
    “Coolio – Gangsta’s paradise” ( O fosta iubire ),
    “Right Said Fred – I’m too sexy”( Destrabalare … Ah! love it!:).),
    Savage Garden – Truly Madly Deeply ( O rochie de seara din satin … umerii goi … si o piele atat de fina),
    Wes – Alane ( Happiness ) ,
    Dr Alban – Sing Halleuiah ( Joy ),
    All Saints – Pure Shores ( O iesire cu o persoana ce mi-a fost draga ),
    Bloodhound Gang – Bad touch ( Buna dispozitie – Un amic si o amica f apropiati – ciudat nu? :) .),
    Brian Adams – Everything i don(cantati-o karaoke cu persoana pe care o iubiti si uitati-va in unul in ochii celuilalt la refren),
    Directia 5 – Obsesia ( un dans special la o zi de nastere ),
    E-type – Princess of Egypt ( Descatushare ),
    Elton John- I’m still standing ( Mandrie, Infatuare – ale mele, evident ),
    E-type – Campione ( acel ‘YES’de care scriam ),
    Lighthouse family – High ( Credinta si speranta, armonie ),
    Melanie C – I Turn to you ( Zbor ),
    N’Sync – Tearing up my heart ( O experienta canadiana de neuitat ),
    Outkast – ms jackson (pisica, sigur trebuie sa iti placa videoclipul :) .),
    Sandra – One more night ( videoclipul ma face sa zambesc de fiecare data cand il vad – si aici imi vin in minte mai multe persoane, dar mai ales una ),
    Shaft – Sway ( Happiness, familie ) ,
    Tempus Fugit -Variazioni ( Ma simt ‘sensibil’ de fiecare data cand ascult melodia asta), Vitamin C – Graduation (la asta ma simt usor nostalgic),
    Zombie Nation – Kernkraft 400 ( e pe coloana sonora a unui film preferat … imi zice ca ‘Totul e posibil, trebuie doar sa vrei suficient de mult’ ),
    Westlife – When you’re looking like that ( am trait refrenul pe pielea mea).
    Dj Tiesto – In my memory ( ador inflexiunile, imi aduc aminte de cateva persoane, mai recent ),
    Kelly Clarkson – Breakaway ( daca ati vazut Ally McBeal – cred ca asta ar fi theme song-ul meu recent :) ).
    Tokyo Ghetto Pussy – Kiss your lips (Imi aminteste gustul victoriei – din nou acel YES!)
    Kate Ryan – Libertine ( Imi aminteste de potentialul incredibil din noi – ma unge pe suflet melodia ),
    Abba – Gimme! Gimme! Gimme! ( Distractie fara griji ),
    Coldplay – Speed of sound ( victorie – pe plan profesional ),
    David Guetta – The world is mine ( Satisfactie si ambitie in acelasi timp ),
    ETC.

    Acum ascult “The Killers – Human” – O sa o adaug la lista permanenta, cu siguranta. Pe langa o persoana simpatica pe care am cunoscut-o recent, o asociez cu voi :) .

    O seara linistita va doresc.

  343. spy…cine a zis ca nu vrea sa stie mai multe despre tine? ce faci dai inapoi cu secretul ala?

  344. eu va doresc o zi buna…

  345. hahaha … ‘nu’-ul e intrus in fraza :) … tocmai – ati zis ca nu v-am zis multe si ca vreti sa aflati :) .

  346. Buna dimineata,Simona esti o dulce…Pisica,te salut cu drag si dor,am lipsit motivat,involuntar,fiind internata cu puiul meu in spital.Acum,scapand de bronsiolita,ne -am repezit amandoua,sa vedem ce mai fac papusile,ce mai scriu zanele si baietii frumosi…Pisica Cami,ce mai faci,ce mai citesti,ce mai canti?Am prostul obicei,de a mai trage cu ochiul si la sfarsitul unei carti,si uite asa am ajuns sa citesc comentariile voastre in ordine inversa,dar promit sa ma pun in tema pana dupa-masa…Spy,m-ai facut curioasa si pe mine.Ii scriam unui prieten,mai demult,ca cineva m a acaparat din prima clipa,printr-un cd…Muzica spune multe despre om…Sa aveti o zi frumoasa!

  347. Buna dimineata,

    Dragele mele, cum sa va fac eu sa intelegeti ca eu atunci cand scriu o fac strict din optica personala? Cum sa va fac eu sa pricepeti ca nu am nici pretentia, nici ambitia, de a le cunoaste pe toate, dupa cum nu sunt interesata ca parerile mele sa ajunga axiome (respectiv sa nu mai aiba nevoie de demonstratie!)…..cand am intrebat cum sa fac sa va scot din melancolie…of Doamne…era pur si simplu o curtoazie, un termen generic in care incercam sa va spun si ca (vreau sa) va inteleg, si ca imi pare rau ca traversati vremurile pe care le traversati si ca ma gandesc la voi ca la oameni dragi din viata mea nu ca la personaje de carte (sau de blog!). Pisica draga, n-am nicio impresie ba la comentul pe care l-ai pus as zice ca esti chiar cu gherutele scoase…repet “melancolii” era un termen generic! Preferati depresii?!? Tristeti?!? Momente mai putin fericite de viata?!? Luand in calcul alternativele semantice imi rezulta ca “melancolie” este totusi un cuvant bine ales. Respectiv, nu sunteti nici invinse de tristetile din viata voastra dar nici impacate deplin cu ele, nu mai traiti in trecut dar nici nu va face cu ochiul prezentul….ce sa zis?! Eu, nefiind Capricorn (adica Eminescu!) asa m-am stiut exprima! Iertare! Daca tot sunt la capitolul “Eminescu=Capricorn=poet” lasa-ma sa-ti mai spun Pisoi drag, ca eu ma bazam pe fosta mea casnicie de cat pe aci 10 ani cu un …ai ghicit…Capricorn! Sunt niste baieti de toata isprava, niste suflete de copil inchise nefericit in corpuri de adulti. Eminescu a rabufnit in poezie, Capricornul meu nu vrei sa stii in ce a rabufnit! Dar nu sunt poeti sau asta e experienta mea, eu n-am alta! Iar Spy e incisiv, eu nu cred neam ca e Rac si ma bazez tot pe ce am intalnit eu in viata, pe oameni extrem de apropiati, carora nu le cunosc doar culoarea de la par si numele de familie: cumnatii mei (2) sunt Raci, am un fost coleg (cu care am reusit sa leg un fel de prietenie destul de ciudata!) Rac…Racii sunt timizi, introvertiti, gelosi…..eu am citit atent posturile lui Spy, pur si simplu nu-mi rezulta!
    Tu crezi ca zodiile sunt irelevante, eu cred probabil, pe dos! Tu dai exemple din cinematografie si din literatura, eu ma bazez pe ce am patit in viata! Eu cred ca tu ai dreptate…fiindca nu mi se pare deloc ca trebuie sa batem moneda pe asta!

    Mennine si Dea Valma…lasati-ma sa va spun doar atat, cu umilinta si cerandu-mi scuze: povestile de viata seamana toate pana la un anumit punct! Casatoriile de tineri, cu copii sau fara, au la fel de multe sanse (sau nesanse) ca acelea facute spre maturitate. Povestile de dragoste ostenesc toate intr-un numar de ani – personal, nu m-am edificat daca sunt 3 sau 7, inclin sa cred ca 7 e cifra corecta! Dar ma mai gandesc! Mennine, faptul ca “El” al tau nu mai e “in love” dupa calculul pe care mi l-am facut eu (ca asa mi-ai zis tu!) este cumva normal sau, din unghiul meu ,asa se vede! Te-as intreba pe tine: are you?!? In love with him I mean?!??! Sa nu ma crezi proasta (sunt, dar te rog fi gentila!) inteleg ca il iubesti, ca e tatal copilului/ copiilor tai, ca e barbatul tau si omul de langa tine (pana la un anumit moment)….eu intreb “are you still IN LOVE with him”? Si te rog sa respiri odata profund inainte, sa-mi raspunzi precipitata “dadadada….”

    Spy…..lista ta de melodii e cel putin fascinanta, in fapt cumplit de inutila; daca vrei sa ne povestim ce ne evoca la fiecare ce melodie, o sa ne distram maxim si-o sa facem blogul Simonei discoteca! A? Doamnele asteapta secretul pe care l-ai promis, eu asteptam un raspuns la o intrebare personala care a iscat mai multe ecouri in sufletul participantelor la discutii! Sincer, nu trebuia sa spui zodia dar ma asteptam sa spui macar ceva in genul “Ai dat-0-n bara, dar oricum nu vreau sa-ti spun, hihihi”. Poate ca, after all, nu esti asa de “well trained” cum te-ai prezentat?! Sau crezi ca merge aplicata si pe mine teoria ta cu “tachinatul”, respectiv aia potrivit careia daca nu-ti convine o intrebare poti sa o ignori pur si simplu, pe urma poti sa o tachinezi din nou…blablabla….my dear, una din vorbele mele preferate este “I’m not retard! Just slower!” si pe de alta parte…tocmai ti-am explicat ca stiu sa cer ce vreau, in toate conjuncturile! Deci, zodia ta este?????? :-)

    Alina G, ma tem ca din iuteala de browser si nebagare de seama nu observasem partea cu prima carte citita…well, in cazul meu a fost Karl May, WINNETOU. Ever since, am credinta nestramutata ca prietenia este cel mai frumos sentiment pe care Dumnezeu l-a facut cadou oamenilor! Si am respectat in toti prietenii mei legatura pe care au avut-o Winnetou si Old Shatterhand. Legatura pe care o au Simona si Alice. Legatura pe care o am eu Malina. Eu si Adriana. Eu si Octavia. Eu si Camelia. Eu si … lista ramane deschisa, cele mai de pret posesiuni ale mele in viata asta sunt copila personala si prietenii mei. N-as fi nimic fara ei!

    Va pup si va doresc o zi cu soare, la Bucuresti este!

    PS – Pisica, Mennine, Dea Valma…..voi care m-ati …caut un termen, nu-l gasesc….oarecum forfecat, oarecum criticat, oarecum pus la zid….ati vazut vreuna, dragelor, ca postul meu ultim se incheia cu “sunt placut deprimata si indragostita cobza”?!? Si stau cuminte in masina mea, care se pregateste sa se inmatriculeze oficial! Of Pisica, cum mi-ai spus tu mie ca nu crezi in zodii si in Patul lui Procust si ca nu tot ce functioneaza la mine merge ca reteta si la tine…..pai crezi ca as vrea?!? Sa traiasca toti/ toate cum traiesc eu?!? Are Toto Cutugno un cantec care pe mine ma sfasie, se numeste “Amori” si se termina asa “Amori sono quasi tutti uguali/ La diferenza adesso falla tu”. In traducere libera, povestile de dragoste sunt toate aproximativ la fel, diferenta fa-o tu! Eu ma chinui in fiecare zi, Pisica draga, in fiecare binecuvantata, dureroasa, plina de soare, blestemata zi!!!!! Sa fac aceasta diferenta, povestea mea, reteta mea, sa nu semene cu ale nimanui altcuiva. Atata doar ca rezultatele experientelor, sfasierilor, dorurilor mele, le fac UNEORI publice. Dar nu ma astept deloc sa fiu jupuita de vie pentru asta….

  348. Draga Spy,

    In primul rand iti multumesc ca ai raspuns la tot ce am scris…
    Normal ca am sa comentez…Ai spus ca esti”calculat” ca relatie sa fie cum vrei, sa fii lider, etc,…Dar eu cred ca te ascunzi in spatele aceea ce scrii…Simplu..tu o cuceresti pe ea mai intai ca asa ai siguranta ca primesti ceea ce iti doresti, sa mergi la sigur!Iti este teama sa nu suferi din nou! Si cred ca nu vei mai iubi cu adevarat atata timp cat totul este ”calcul”.Cat nu te vei lasa prada emotiiilor si strategiilor…Cred ca ai destula experienta sa stii ce vrei de la o femeie cand incepi o relatie cu ea…Asa ca inecarca sa descoperi totul fara calcule si atunci vei simti toate altfel…le vei da importanta…
    Eu, nu cred in regii…ma incapatanez..si cred ca voi gasi pana la urma un om….care sa nu creada nici el ..care sa stie de la inceput cum stau lucrurile..Regiile nu fac decat sa ascunda anumite lucruri care mai devrem;e sau mai tarziu vor avea acelasi efect asupra persoanei…
    Sa fii iubit si mai ales sa iubesti!Toate cle bune!

  349. AncaG, pe mine intotdeauna m-au fascinat postarile tale, le-am apreciat mereu, mai ales cind mi-au fost dedicate personal. ti-am si raspuns la ele, ti-am si multumit cred, pentru ca am acum maturitatea sa realizez ca critica si lectiile de viata si sfaturile pertinente te invata multe, si ca nu le gasesti la colt de strada.
    chiar nu m-a deranjat ca m-ai numit melencolica, poate chiar sunt. stiu ca din exterior se vede altfel, si nu te contrazic.
    ma bucur ca esti “placut deprimata si indragostita cobza”, cu alte cuvinte tot melancolica. iti doresc sa poti zbura, impreuna cu fluturasii tai din stomac, si sa nu cazi, sa mai poposesti din cind in cind pe cite o flare parfumata si frumos colorata cind/daca obosesti.

  350. si AncaG, si chinul meu tot capricorn se numeste si am aceeasi parere:
    “Sunt niste baieti de toata isprava, niste suflete de copil inchise nefericit in corpuri de adulti.”
    Il apreciez din multe puncte de vedere.
    Dar e si un introvertit, un romantic incurabil, desi n-ar recunoaste asta in ruptul capului, un visator naiv, care inca mai crede/spera ca cineva ii poate citi gindurile si implini asteptarile, dorintele lui secrete…mari probleme la capitolul comunicare.
    si eu pe partea cealalta un orgoliu imens, o incapatinare pusa la dospit…multe bile negre si la mine.

  351. Buna sa va fie ziua si week-end-ul tuturor, dar 2 lucruri am de spus :

    1. Multam” Spy ptr. lista de Super melodii – cu starile aferente, ma regasesc si eu in citeva…………….
    2.MULTUMESC mult AncaiG, pentru ca mi- ai reamintit de cartile copilariei scrise de scriitorul german Karl May – toate cele din seria lui Winnetou.
    Modelul de prietenie, descris in aceste carti, l-am regasit apoi in literatura noastra la PANAIT ISTRATI : Nerantula, Ciulinii Baraganului………….

  352. Bun gasit dragii mei.
    Va rog sa ma scuza ti, sunt apasat de multe probleme aceste zile.

  353. Dea Valma, multumesc pentru tot, iti mai dedic un post! Practic, am sa mai spun o poveste, care a inceput cu “a fost odata” dar s-a incheiat cu “luand in consideratie cele arate mai sus, Curtea hotareste”…

    “si chinul meu tot capricorn se numeste ” – A fost odata o fata tinara, inspaimantator de tanara! Sa tot fi numarat ea vreo 20 de primaveri si era convinsa ca la etatea aia viata ei s-a incheiat (v-am povestit ca odata in viata nu am mai avut ocazia sa spun “te iubesc” decat in fata unui mormint! N-am mai spus-o!) pentru ca baiatul pe care il iubea frumos si platonic plecase in alta lume, in care ea nu credea ba de care ii era si frica si urat de cand se dusese el acolo! Si fata noastra isi impartea timpul haotic intre facultate, un job si familia ei cu frati mici si galagiosi, cu parinti buni dar extrem de ocupati. Ah, si avea si bunici atunci fata noastra (ah, daca ati stii ce mi-e dor de bunica mea care a murit anul trecut! Aceia dintre voi care mai aveti cinstiti-i, iubiti-i, sunati-i dar mai ales duceti-va sa-i vedeti! Cu orice pretext!)….
    In contextul asta l-a cunoscut pe el, inalt, brunet … altfel. De abia intors din Italia, romanas “adoptat” de tara vecina (acum ma intelegeti de unde imi vin reveriile in italiana, da?!?), cu Fiat 500 (cinquecento, da?), Citroen 2CV si inca vreo alte 2 masini. Cu vila, cu Doberman (l-am iubit pe Aramis ca pe ochii mei din cap, de cand a murit el nu mi-a mai trebuit caine! Nu-mi trebuie nici azi, membrii familiei nu pot fi inlocuiti!), vorbea romana cu accent italian dar cumva nu era snobbish era atat de simpatic! Nu am avut nici un fel de crush, nici macar nu l-am luat in serios! El insa m-a luat extrem de in serios, astfel incat in 2 saptamani schimbam numele si viata. La starea civila, cu neamuri, cu catel (Aramis, ca doar v-am spus!)…si asa a inceput viata mea de femeie maritata! Era un sot adorabil, ma rasfata in toate felurile pamantului, nu cerea nimic, nu facea nimic…NU FACEA NIMIC! Asta a fost fun la inceput, un an poate doi, desi nici atunci! Eram insarcinata, aveam scoala, serviciu, si proaspata sotie! Ma straduiam cum puteam! El ma iubea nemasurat, imi gatea spaghetti carbonara (si vaaaaai ce ramanea in bucatarie dupa el!!!!! Nu-i placea sa spele vase! Dar gatea intr-un fel! Mare fel!), imi punea muzica italiana si-mi traducea versurile….dar totul era in responsabilitatea mea! Ii lasam 20.000 (la vremea aia!) sa ia paine, il gaseam pe malul lacului cu Aramis si cu o bere in brate! Se bucurau amandoi asa tare cand ma intorceam acasa!!!!! Iar eu, de fericire, uitam sa-i fac morala si ma duceam sa cumpar (si) paine! Apoi s-a nascut Tania, sotul meu a stiut sa fie un tata grijuliu si fermecator! Si jucam impreuna partitura “bad cop, good cop” in care eu urlam ca fiara ca ei faceau vraiste casa jucandu-se si mazgalind pereti (copii tre’ sa fie creativi!), sau se bateau cu faina in bucatarie, iar eu, dupa ce veneam de la serviciu, trebuia sa smotruiesc in casa, sa adun jucariile, sa …sa….sa…Eram din zi in zi mai obosita, mai morocanoasa; uitasem sa-l iubesc! Nu ma mai distrau spaghetele lui, ma enerva muzica italiana, ma enerva ca nu creste odata mare! Nu stiu cand am inceput sa-l insel, nu stiu de ce am facut-o! Sa nu intelegem! Ma iubea, ma iubea, ma iubea….ma iubeste la fel si azi! Dar nu se poate trai doar cu asta! Mi-a luat 10 ani sa ma hotarasc dar am divortat! Cand s-a pronuntat hotararea am plins de m-am umflat cand am ramas singura! Mi-a zis pe holurile tribunalului ca sunt o scorpie, ca i-am rupt viata in doua, ca nu o sa mai fiu niciodata iubita cum m-a iubit el (nu stiu sa va spun ce mecanism straniu se declanseaza in mine si-mi rupe tot, cand vad un barbat plingind! Mi se pare sfasietor, ei sunt puternici, ei trebuie sa ne apere si sa ne sprijine! Noi suntem mai sensibile dar cand ei pling….) si el, iubitul meu, plingea sfasietor cand imi spunea asta! Si o facea cu demnitate, si avea si dreptate! Cu mintea de acum…nu stiu ce sa spun! Dar atunci eram inca tinara, tinara rau! Aveam doar 30 de ani! Acum (am 35, va dati seama!) ma gandesc ca am gresit si eu; ca in loc sa ma revolt in sinea mea si sa ma intorc impotriva lui, mai bine ma revoltam in gura mare catre el; mai bine i-as fi spus ca o casa nu se duce intr-o singura persoana, mai bine i-as fi spus ca acolo suntem 2 adulti si un copil nu 1 adult si 2 copii, din care unul a depasit binisor 30 de ani…..mai bine i-as fi spus clar ce vreau, cum vreau! Dar asa cum i-am marturisit lui Spy eu am invat sa cer ce vreau (si ce mi se cuvine pana la urma!) cam pe la 31 de ani! Nu e tarziu dar nici foarte devreme si atunci atunci eram deja o femeie divortata!
    Am sa va inchei povestea asta spunandu-va atit: ganditi-va de 2, de 3, de n ori inainte sa luati o decizie! Ascultati parerea tuturor, invatati din experiente (asta facem aici, nu?) dar urmati-va inima! Il regret din suflet pe fostul meu sot! E un om bun, un barbat special si m-a iubit – asa cum singur a spus – toata viata lui! Timpul mi-a dovedit insa ca am ales corect atunci! Azi, la 5 ani de la divort, este tot singur, este la fel de “poet” in sensul in care nu ne-am dori niciuna dintre noi sa fie, iubeste la fel de mult copii si animalele. Si pe mine! Dar viata de zi cu zi arata altfel! Si trebuie sa stim sa luam decizii! Pe mine m-a aratat cu degetul toata lumea, pana si familia mea a clatinat intelept din cap; adica vezi Doamne, daca nu te bate, daca te iubeste, daca sta cu copilul, si alti daca de-astia….cum sa lasi un barbat?!? Va spune Anca! Se zice ca am venit pe lume perechi! Se zice ca am fost separati in jumatati! Si ca ne cautam intr-o forfota continua! Si ca sufletul pereche….dragele mele, dragii mei dragi! Fostul meu sot mi-a fost mai mult decat suflet pereche! La un anumit moment din viata mea, mi-a fost reflectie in oglinda! Dar eu am crescut….am imbatranit….iar el e acelasi copil fermecator dintotdeauna! Ei bine, eu la copii le iau bomboane si-i mangai pe cap! Nu fac un cuplu, un parteneriat pe viata cu ei!

    Ce zici Dea Valma?
    Va imbratisez cu drag!

  354. @ Spy – asocierea unei melodii cu un eveniment din viata ta, o stare, un personaj este fireasca, normala si se intampla tuturor :)
    Aici e o adevarata corespondenta iar eu n-am timp sa va citesc pe toti doar asa pe sarite…off :(

  355. Ancag, no comment…eu te-am pus la zid…ti-am explicat…si daca m-ai vedea ai crede ca sunt cel mai fericit om de pe pamant (adica asa imi traiesc viata) dar blogul este ceva ‘safe’ unde pot sa spun ce simt …si da…asa cum ma stiu eu pe mine…nu ma pot gandi fara tristete la viitorul meu…in fine…nu simt nevoia sa dau explicatii.

    Sa aveti o zi buna…

  356. Vroiam sazic NU te-am pus la zid…

  357. AncaG,

    Inca o data iti multumesc pentru dedicatie si pentru scriitura! stiu cit imi e de greu mie sa dau drumul povestilor mele (noroc cu anonimatul!) si imi imaginez ca nici tie nu iti e usor! si ai un stil de a spune lucrurile…atit de pe gustul meu, ca uneori am impresia ca am scris chiar eu unele pasaje (sper sa nu jignesc prin comparatie, nu asta intentionez!)
    povestea asta ultima a ta se aseamana cu a mea in multe privinte, e in esenta aceeasi! daca trecem cu vederea peste faptul ca eu nu am copii, si ca el nu stie sa isi exprime dragostea in asa fel incit eu sa simt ca ma iubeste ca un nebun, dar totusi eu stiu ca ma iubeste ca un nebun. si este un perfectionist si are un stil de a ma cicali si de a ma certa pentru toate nimicurile, incit ma oboseste. dar o mare problema si la noi e ca NU FACEA NIMIC! si marea mea problema e ca eu incerc sa ma ridic la asteptarile lui, sa fiu si frumoasa, si laptoasa si devreme acasa…adica la fel ca tine sa…sa…si sa…
    si asa si-a luat o libertate de exprimare in ultimul timp ca ma jigneste la orice vorba.
    am mai avut un schimb de replici cu tine pe seama “comaparatiei” si ma incapatinez in continuare sa nu compar, pentru ca stiu ca asta ar demola fundamentul a tot ceea ce e intre mine si el, daca mai e ceva… poate ca ai dreptate, dar atita timp cit eu nu simt ca e cazul…nu pot s-o fac. si la capitolul asta, ca tu ma intrebai “de unde stiu” cind am spus ca nu am nimic sa ii reprosez in pat, iti raspund asa: pentru ca am ajuns la nivelul la care stiu sa cer, si mi se ofera ceea ce cer, si imi place ceea ce primesc. si stiu ca nu mi-a fost usor sa ajung aici si nu imi va fi usor nici cu un altul, pentru ca asa sunt eu, pt ca am nevoie de timp si increde ca sa ajung acolo.

    eu iti inteleg perfect povestea. inteleg ce simteai tu si ce vedeau ceilalti din exterior, dar viata de familie ne-o traim din fericire fara cei din exterior, asa ca numai noi stim si avem dreptul de a judeca situatia.
    si sper ca si tu intelegi povestea mea.

    si apropo de zodii: eu sunt Taur. tu ce esti?

  358. Hai sa va dau ceva frumos de citit, ce mie mi-a placut si cu care sunt de acord (deocamdata, ca nu am ajuns inca la finele articolului)

    http://atelier.liternet.ro/articol/7231/Calin-Andrei-Mihailescu/A-fi-roman.html

  359. Dea Valma, suflete! Uite, imi cer scuze daca atunci cand am avut schimbul acela de experiente tie ti s-a parut ca eu te-as instiga la “comparat”…te-am intrebat doar “how can you know” ca el iti ofera tot?! Daca tu stii asta deja…
    Draga mea, pot sa-ti spun un singur lucru foarte clar: odata ce se intampla chestia asta (intervine a 3a persoana!) chiar ca nu mai e way back! Mai ales daca exista si chimie, si potriveala cu aceea terta persoana! Mai ales daca acea terta persoana e un barbat special, matur, chibzuit, iubitor! Mai ales daca acea terta persoana te iubeste (cel putin) la fel de mult, te respecta, te ajuta, te intelege … si sa stii ca vestea proasta este ca acea terta persoana poate sa intervina nu intre tine si sotul tau ci intre sotul tau si tine – daca intelegi ce vreau sa zic (daca nu intelegi, pe sleau ar fi ca ar cunoaste el o alta femeie!) Pe de alta parte, eu – care am stat 10 ani sperand intr-o minune si rugandu-ma sa se intample iti pot spune ca nici asta nu e o solutie! Ba chiar deloc! Vestea buna stii care e?!? It will come to you! Solutia, I mean! Ai sa te trezesti intr-o zi (sau intr-o seara, sau la un moment dat!) cu mintea limpede, cu un zambet pe buze (si-o sa fie cam trist!) si cu hotararea deja luata! :-)
    Si nu-l mai lasa Dumnezeule, sa te jigneasca in niciun fel, si explica-i ca nu i-a folosit scoala toata la nimic daca nu intelege in ce fel iti terfeleste sufletul si demnitatea cand iti vorbeste pe un anumit ton sau folosind anumite cuvinte! Iar tu – sunt convinsa – esti si frumoasa si laptoasa si devreme acasa! Pentru ca noi – fostele Capricornilor – stim cat pot ei sa fie de demanding. Iar daca au stat cu noi, ba ne-au si iubit, inseamna ca suntem one of a kind! Si modeste binenteles, hi, hi, hi

    Mennine dear, imi pare rau de tristetea din vocea ta cum mi-ar parea de mine si crede-ma ca nu spun baliverne! Iti spun ceva care pe mine m-a scos din multe depresii: “At the end, everything it’s ok! If it’s not ok, then it’s not the end!”….e verificata, fata mea draga, e verificata! Si nu trebuie sa dai nimanui explicatii – daca nu simti sa faci asta! Noi o sa avem o zi buna….tu ai grija sa o ai tu asa! Neaparat! Imi promiti?!?

    Si tu Pis Pis care n-ai mai venit in vis (pe blog)…vezi ca zodiile sunt importante?!? Vezi ca exista asemenari?!? O singura chestie ma supara sincer in ce ai spus tu: pai dear, daca Anthony Hopkins e tot Capricorn io ma predau!!!!! Era ultima mea speranta omul ala, il divinizez! Si da, stiam ca a fost un mare alcoolic, ca a avut o singura sotie pe care o iubeste si acum, ca are o relatie proasta cu fiica-sa – pe care insa binenteles ca o iubeste enorm… la data nasterii nu m-am uitat in nicio biografie ca n-am vrut sa-mi rup visul singura…deh, am si io scaparile mele! Te pup

    Dea Valma….sunt Balanta, suflete! Balanta! Si mindra de asta

  360. Dea Valma, AncaG ,
    da, asa sint capricornii… si of Doamne ce mult ne mai iubesc ei pe noi…
    ia o rabdare de rac, si o tenacitate de.. ziceti voi zodia, si o tarie de caracter ca … a carei zodii oare? sa le faci fata, sa- i intelegi , sa-i cresti, Anca?
    Dea Valma nu il lasa sa te jigneasca… nu stiu cum sint taurii, dar please, nu ii da voie!
    nu credeam in zodii dar cind ati inceput sa descrieti capricornii era ca si cum traiati in aceeasi casa cu mine…
    o zi buna.

  361. AncaG,

    sa stii ca si pe mine m-a pus cu botul pe labe acelasi Anthony Hopkins. sic! (cum ai zice tu)
    eu iti multumesc sincer pentru toate sfaturile tale, si nu e pic de ironie in vocea mea.
    si nu m-am simtit “instigata” la nimic. nu stiu daca iti mai aduci aminte de prima mea postare, de pe pagina cu The women, dar spuneam acolo ca si eu, cam de pe la 30 de ani, incep sa ma conosc, sa ma gasesc, sa ma descoper, sa stiu ce imi place, cam ce planuri am cu mine, intr-un cuvint (stiu, sunt mai multe cuvinte ;-) . asa ca nu mai pun boticul la toate cele, fara sa le trec un pic prin propriul meu creieras…dar asta nu inseamna ca nu imi tin urechile desfundate si nu aud si nu apreciez cind mi se da un sfat. dar sa nu crezi ca daca cineva ma sfatuieste sa ma arunc in fata trenului am s-o fac!
    inelesesem ce e cu a treia persoana…si imi asum riscul; dar stiu ca nu el e cel ce o sa calce pe bec. si sincer, daca i s-ar intimpla, chiar m-as bucura pentru el. dar il stiu cit e de dificil si cum mai strimba din nas, si ar fi un miracol sa mai gaseasca o gisculita ca mine, care sa mai treaca si de proba de rezistenta :-) .

  362. buna gasit va spune pisica… si nu aruncati cu pietre… ca mi-ati lipsit, dar si netul m-a lipsit de voi, altfel nu lipseam.
    peste o saptamana cand voi fi plecata la cuca macaii pentru 7 zile incheiate si nu voi putea comunica in nici un fel cu voi, atunci sa va aud.
    so, angag data nasterii lui sir anthiny hopkins este 31 decembrie… stiu pentru ca si mie imi place de el.
    si daca vreti sa credeti in zodii mai mult decat in tipologii comportamentale, ok, ok… asa sa fie!
    inca ceva ancag: iti datoresc scuze daca ai avut impresia ca te-am forfecat. am recitit mesajul si poate fi interpretat si asa, eu l-al scris la repezeala… deci scuze. macar pentru ca nu imi permit sa judec pe nimeni. never.

    dea valma ce faci tu?
    meninne… cutiile?
    oana?
    spy?
    simona?

    valin, valin… pe unde esti tu? m-ai uns la suflet, acum ca stiu cat de mult ne plac aceeasi poeti.

    incerc sa va trimit martisoare, celor care nu sunteti aici, nu puteti sa le primiti sau nu are cine sa vi le daruiasca. un martisor de gand din frunze crude, izbucnind in lumina….

  363. iertare ancag… ti-am gresit numele… eu am inceput sfarsitul de saptamana cu o oboseala crunta.

  364. ca de obicei… eu sunt in alta ora… in alta lume, pe care ati lasat-o voi aici…
    e liniste in casa simonei, cine stie pe unde sunteti voi???
    valin e tacut…
    meninne este cu cutiile ei
    dea valma oare ce faci tu?
    spy culegi martisoare?
    ancag?
    iana?
    simona? simona?

  365. pisica draga…cutiile sunt desfacute (alea cu lucruri trebuitoare) sau ascunse bine(alea care stiu ca mai pot astepta). ma paste o raceala de zile mari…de asta am taiat-o cam scurt pe ancag (si imi cer scuze…deobicei sunt mai diplomata…dar imi mentin pozitita ca eu chiar daca sunt o optimista incurabila atuci cand e vremea de tristete e tristete…acolo in sufletul meu ascunsa bine. acum, stiiti bine ca suntem cu totii firi diferite si ne traim tristetile in mod diferit…eu ma consider mai degraba intr-o faza de “seriozitate”, chiar daca cu puii mei rad de ma doare burta…si cu oricine ma mai face sa rad. in fine…imi pare rau ca imi incep “libertatea” cu o durere groaznica de gat …e groaznic sa fii racit!
    sa aveti o seara buna…

  366. meninne, si toata lumea din US…

    abia acum se declanseaza virusul de gripa si dupa parerea unora ne-am vaccinat cam degeaba fiindca e virusul care se astepta dar alte radacini, meninne? poate stii tu sa explici mai bine… eu doar incercam sa traduc de la sotul meu…

    aveti grija..

  367. so… echinaceea, ceai, miere… zambete… de-ai fi mai aproape meninne, ti-as incepe “libertatea” cu tratamente intensive cu martisoare… sa te apere de raceli de tot felul.

  368. pisica, am vazut ca mi-ai dus lipsa. dar acum sunt aici.
    tocmai cind plecam de la munca, eu cu gindurile mele, sa vedeti ce ni s-a intimplat noua, ca abia asteptam sa ajung sa va povestesc.
    m-a apucat un magazin de nas, uite-asa, ca misorul ala “vizibil” din desenele animate, cind le face pe pisicute sa se lase teleghidate…pina la oala cu bunatati. exact asa am intrat si eu la o partida de shopping, si intr-o jumatate de ora am spart 75 de euroi! asa, doar pentru sufletul meu! sanduletze, o camasa, o rochita, inca o rochita, o camasuta, si inca una…un vinzator super amabil (normal! ca are omul tot interesul sa-si etaleze marfa in fata unor ochi hulpavi ca ai mei ), plus ca ce m-a mai gidilat intre coarne, ca ce bine imi vine rochita aia, ca frumos imi sta culoarea…eu ma uitam la el ca o vacuta cu ochi blinzi si umezi, ca de cind n-am mai auzit si eu un compliment, nici nu mai stiu cum sa reactionez…
    si sa mai vedeti. ca cred ca imi ramasese zimbetul pe buze de acum doua seri, stii tu pisica, tu l-ai vazut atunci. si mi-a mai zis si ca ce zimbet frumos am, zimbet care merita un discount de 25 de euro!
    ah! si ce femeie m-am simtit! ce femeie! si ce bine ma simt in continuare. am venit pe drum fluierind, eu cu toalele mele, eu cu nebuniile mele, eu cu mine si cu un zimbet de 25 de euro!

  369. zambesc si eu, dar nu de 25 e euro… ci de bucuria pe care o emani… de bucuria de a face un gest nu nebunesc, atipic sa zicem… si uite, e de-ajuns o zi astfel, un timp petrecut pentru tine si de dragul tau sa te luminezi…
    ce ma bucur, ce ma bucur!

    stiu cum este, iti dai seama ca stiu!

  370. pisica, ma bucur ca esti aici si ca te-am facut si pe tine sa zimbesti.

  371. oho… rad in toata regula… imi imaginez… stau cu un mar verde si acru in mana, rontai la el, dar tot nu-mi dispare rasul, bucuria.
    cred ca e in genele noastre de femei bucuria asta… si cred ca de aceea stim si sa facem daruri potrivite.
    apropo de asta, chiar vorbeam cu motanii mei astazi (colegii) ca duminica se impart martisoare prin oras de la “fabrica”noastra (si merg si ei la imparteala)iar luni, ii chem la raport sa aud ce martisoare au dus celor dragi sufletelor lor si daca ii prind cu flori de-un metru, de plastic, sau ursuleti cu ochii strambi au sfeclit-o cu mine.
    a fost o sedinta amuzanta, la locul de cafea si barfe…

  372. vai pisica ce ti-am dus dorul si ce o sa ti-l mai duc in saptamina aia in care zici ca esti ocupata cu cuca macaii. cred ca o sa-i cumpar tot magazinul omului ala…poate imi deschid di eu un butic in piata, fac si eu snurulete alb cu rosu si parca ma vad strigind: hai la zimbete pe ata, asta viata!

    sunt tare bucuroasa in seara asta. si se vede cu ochiul liber bag seama. parca vad ca miine nu-mi mai place nimic din ce mi-am luat, si nici nu le mai pot returna acum, daca mi-a facut omul discount. dar nu conteaza, noi sa traim si sa ne mai intolim.

  373. se vede… din avion, satelit… ce vrei… cred ca si de pe luna…
    dar mie imi place

  374. noapte buna…ma rog, la tine nu e inca noapte.
    ti-am zis ca mi-am luat 3x haruki murakami. acum m-a prins Sputnik Sweetheart. sunt curioasa cind o sa-l citesti si tu cum o sa-l gasesti. mie imi place; are un stil asa cursiv, natural, fara metafore si prea multe descrieri, pur si simplu curge…
    pe miine deci.

  375. Pentru voi, care sunteti toate frumusetile lumii,
    Primul martisor azi
    http://www.youtube.com/watch?v=Wvdo47WjduE

  376. maine e zi de book shopping… sper sa-l gasesc ca si isabel allende… i-am promis si lui meninne
    noapte buna… eu raman sa citesc nabokov-ul meu… e greu…

  377. De ce barbatii iubesc plajele ( Parca bitches sunt plajele, nu ? OK ?! )
    Pe o plaje te vei simti bine, aceasta va sti sa-ti dea ce iti place. Barbatul la plaje este mai mult gol, asa si ea; stie si poate sa te atinga pe colo, pe colo, nu trebuie sa dirijezi prea mult, din crestet si pina in talpi are grije sa-ti dea cam tot ce poti simti, pentru ca vrei si ea poate. Cine e la plaje, e de invidiat, inseamna ca are “cu ce”, caramida din pantaloni si organul din apropiere exista, e o certitudine. Asta vrem noi barbatii: recunoastere, autoritate, seductie. In gindul nostru tainic o plaje e de preferat unei poienite in care nu poti sta in fundul gol, ca e mai racoare. Desi ne place plaja, aceasta ar trebui sa fie moderata, nu de alta da te loveste in cap, te arde si te racoreste de te i-a tremuratul. In strafundul nostru tinjim la o poienita, acolo putem sta toata viata, avem curaj, la plaja mai putin. Plaja e mai mult de pregatire, de initiere, cind vine timpul sa “urcam” in poienite,trebuie sa fim gata, sa impresionam. Din prima, rareori din a doua sansa, trebuie sa ne impunem sa ne dovedim capacitatea de dominatie. Ce am vrea, ar fi ca plajele sa fie numai pentru noi, da nu se poate, acolo e loc de mai multi; asa ca in timp incercam sa ne transformam poienita in plaje; uneori ne iese, uneori nu; dar in mintea noastra credem ca macar trebuie sa incercam. Pentru ca experientele de la plaja nu le vei uita usor, te gindesti uneori sa revii, sa mai dai o fuga, una mica macar. Cind poienita se mai ofileste, amintirile de la plaje mai iti vin si cind “nu trebuie”, da te ajuta macar. Barbatii iubesc plajele pentru ca acestea le ofera ce vor.

    Doream sa mai continui, dar ideea cred ca ati prins-o.

  378. dea valma..ma bucur sincer…pentru discount :)

    iana …cu gripele…nu stiu ce sa zic…teoretic niciodata vaccinul nu e IMPOTRIVA gripei care va sa vie…ci un fel de ghiceala…dar ce stiu eu…e parere personala. de mult eori pot sa fie foarte aproape sau foarte departe de a ajuta…si in special oamenii cu un sistem imunitar scazut sunt principalele victime, copii bolnavi, batranii…trebuie sa te protejezi mai degraba decat sa te sperii…cu spalat pe maini,etc. acuma….normal…americanii sunt asi in a speria oamenii…in ai manipula astfel incat sa traiasca cu frica in san! ca atunci cand omul e speriat face mai usor ce zic altii…in fine…opinie personala…fara nicio valoare…

    pisica multumesc om dulce.

    valine spor la ale tale.

    simona?

  379. Anca G … intamplator incepusem sa iti raspund de aseara, dar am fost intrerupt si textul a ramas in aer pe laptopul de acasa. Ti-l trimit in varianta nealterata, urmand sa ne tragem de urechi in ceea ce o sa iti scriu dupa :) :

    “ce mi-a placut cum ai jonglat printre animalutze. aveam in minte imaginea unei femei care face un slalom pe partia zodiilor … si imi imaginam un stil hotarat dar in acelasi timp gratios, pe o partie, totusi, dificila. Si in timp ce imi incanta ochiul, a observat ca e privita. Si a zambit. Pentru un moment si-a pierdut concentrarea, si fix atunci schiurile i-au prins o portiune de gheatza … acum se rostogoleste la vale ca un bulgare de mai mare de zapada :) . Si cand se opreste confuza sa se intrebe ce s-a intamplat, o sa vin incet in spatele ei, aducandu-i schiurile sarite si betele pierdute si o sa ii spun: “Doamna … Atentie! Ati omis un animalutz ” :) . Shi apoi ” … si aici voiam sa scriu ” o sa schiez mai departe”.

    aimee,

    Ai inteles bine – imi place sa merg la sigur. Recunosc ca nu sunt masochist, ca sa vreau sa sufar din nou:). E simplu: atractia nu e o alegere, e un raspuns. Stiu ca o sa sune tendentios, dar incercati sa nu interpretati ce urmeaza ad-literam… e doar un exemplu: daca practicati un sport, si ati muncit din greu pentru a face performanta, nu o sa va incante doar sa participati. Iar odata obisnuiti fiind sa castigati, nu o sa va mai incante locul 4. Totusi, poate exemplul de mai sus e mai usor de inteles pt barbati. Reformulez: plecand de la ce zicea AlinaG, daca ati ajuns sa la un anumit nivel de lectura, nu o sa va mai incante sa cititi romane adolescentine (poate doar o recitire, pentru a depana amintiri, dar nu ca un scop in sine. Cine mai citeste in mod curent Jules Verne la varsta asta, odata ce ati descoperit isabel allende sau murakami? … [ Totusi eu raman anti Garcia Marquez :) ] Asadar, odata ce am descoperit anumite scurtaturi, ele devin automatisme … ‘calculele’ le fac pe jumatate subconstient.

    Dupa cum ziceam – regie pentru mine e exact echivalentul a ceea ce faceti voi ca sa ne atrageti: cosmetica, sutiene push-up, decoltee, fuste mini, cizme cu tocuri, etc. Pt mine, e highlight-ul personalitatii, caracterului, simtului umorului, abilitatii de a asculta si intelege, sexualitatii, etc.

    Trebuie sa caut neaparat articolul pe care vi l-am promis despre ‘liderul intr-o relatie’.

    Am iubit si sunt convins ca voi iubi din nou :) . Aceeasi urare si pt tine, si pentru toti care citesc aceste randuri.

    iris,

    Ma bucur ca ti-a placut lista. Fiecare viata e unica … e normal ca asocierile mele sa fie, in general, diferite de ale voastre … ar fi chiar freaky sa fie la fel :) .

    AncaG,

    Vreau doar sa iti spun ca nu ai rabdare deloc! Parca ai fi un copil! De la o femeie matura ma astept sa nu traga concluzii pripite. Ca dovada ca eu deja iti raspunsesem dar nu publicasem inca acea replica neterminata. Si a tachina nu inseamna a nu raspunde. Am zis ca o ignor uneori cand ma testeaza, dar tu acolo scriai despre mine, si o faceai intr-un mod chiar simpatic dupa cum am si scris in primul paragraf … ok, ok – uneori ignor si complimente, sau mai bine zis nu ma las impresionat de ele … dar aici nu era cazul de nici de asta.

    AncaG : Ti-am citit si povestea ta. Inca o dovada ca esti o femeie matura, si ca nerabdarea ta chiar nu isi avea locul :P . Eu cred totusi ca pe alocuri te comporti uneori ca o fetiscana de 20 de ani. Poate foarte rar. Dar fac pariu ca te fastacesti, si chiar ai fluturi in stomac. Nu trebuie sa-mi raspunzi :) . Doar intreaba-te pe tine sincer daca e asa si raspunde-ti tzie. Iar daca e, fa doar atat: zambeste :) .

    Dea Valma,

    Sigur vanzatorul nu era Valin, deghizat :) ? Se vede si de aici bucuria ta si ma bucur tare mult pentru tine :) .

    pisica,

    am terminat nu doar de cules martisoarele, dar si de dat. Asta se leaga cu ceea ce urma sa va zic. A trebuit sa devansez si oferitul martisoarelor si cateva din proiectele personale pe care le aveam, si toate dintr-un motiv…

    Plec. Peste mari si tzari. Sambata dimineatza am avionul. Adica in cateva ore. Cu doua escale. Si nu stiu pentru cat timp plec. Se estimeaza ca e vorba de luni. Nu merg sa ma distrez. E o provocare. O sa incerc sa accesez blogul, insa din motive obiective nu stiu daca voi putea sa va mai scriu prea des.

    Aveti grija de voi, si sunt convins ca o veti face, pentru ca in putinul timp petrecut alaturi de voi, am vazut cum v-ati deschis incet incet intocmai ca si florile care isi deschid petalele inspre soare. Si fiecare ati fost o stea pentru celelalte, atunci cand ele s-au deschis spre voi, si fiecare ati fost o floare atunci cand v-ati spus povestea. Si vreau sa va zic ca mi-a placut de voi atat ca flori cat si ca stele. Iar eu am fost muritorul care a fost martorul acestui tablou cosmic ce uneste cerul de pamanat, si am zambit fericit ca pot fi parte din acest miracol.

    Si totusi nu vreau sa vorbesc la trecut. Pentru ca ne vom ‘vedea’ din nou. Doar ca nu stiu cat de curand. Va sarut pe toate. Valin, te salut. Si nu uitati sa zambiti. Eu o s-o fac de fiecare data cand o sa ascult ‘The Killers – Human’. Cu gandul la voi.

  380. seara buna spy!

  381. Si sa inceapa petrecerea………………….
    http://www.youtube.com/watch?v=p4WZ11zzQIA
    Dimineata nu va da-ti jos din pat prea devreme, mai asteptati.
    Cit sunteti la dus, ca nu merge o tigara asa de dimineata, se executa si micul dejun.
    Apoi plimbare in parc, tandrete…..va mai treziti si cu masa rezervata pentru prinz.
    Apoi somn de dupa amiaza, obligatoriu cu usa inchisa cu cheia (nu uitati).
    Pentru ca dupa un somn bun, e necesara si o masa buna, cu esarfa legata la ochi veti primi (stiti scena din “doi si-un sfert” hi hi hi) ………….

    Mai vorbim seara……….

  382. drum bun valin…sa nu ma faci de ras pe unde mergi…sa nu faci nimic din ce nu as face eu :)

  383. o my god…vrum bun spy…iti sriam tie dar cum ultimul nume din cap a fost valin ( ca l-ai salutat)…vai de capul meu….imi pierd mintile in loc sa le recapt!

  384. Am gasit si articolul mentionat. L-am lasat in forma in care l-am trimis. O sa observati parti cunoscute, poate si mici schimbari ale gandirii mele intre timp. Sau mai bine zis, rafinari. Valin – good point cu plajele si poienitele. Prietenii stiu de ce:).

    ——–

    “Cine e seful?”

    Eu sunt adeptul zicalei ca “totul se intampla cu un motiv”. Viata mi-a dovedit-o de prea multe ori ca sa ma mai mir de conicidentza din seara asta :) .

    Revenind la subiect: stim foarte bine (nu:)?)ca o fata/femeie e atrasa de un baiat/barbat, daca in ochii ei individul e perceput ca avand (cu riscul de a suna manelistic) “valoare”. Valoarea se manifesta fie prin:

    1.trasaturi fizice (trasaturi corporale + “grooming”, unde intra vestimentatie, curatenie, parfum, tunsoare, ingrijirea tenului, urechilor, unghiilor, pilozitatii, etc.+ prestatia la pat),
    2.fie prin trasaturi de caracter (trasaturi intrinseci: simt al umorului, open mind, inteligenta, comunicare, ambitie, tarie de caracter dar si trasaturi legate de relationare: sinceritate, capacitatea de a oferi tandretze, afectziune, intelegere, intelepciune, spiritualitate – ultimele, descoperite de obicei mai tarziu in cadrul unei relatii),
    si
    3. statut (social, femeile prefera un leader in randul prietenilor, un tip cool, dar si un leader in profesie – sef, manager, businessman, material – subconstient femeile se gandesc la siguranta de care au nevoie pentru vitoarea lor familie, copii -),

    la care se adauga

    4.farmecul de ‘bad guy’ (pe care chiar daca toate femeile il recunosc, dar e fantezia multora – sa fie seduse macar o data in viatza de un bad guy).

    Atractia pentru femei e generata de trasaturile de mai sus sau, mai realist vorbind, de o combinatie intre ele.

    Daca vorbim de o relatie serioasa, o femeie se va uita si la familia pe care o are partenerul, la trasaturile din categoria spirituala pe care am amintit-o, capacitatea de a fi un bun tata, etc.

    Ei bine si te intrebi ce vreau sa zic cu toate astea?

    Ma bucur ca ai surprins aspectul ca desi sunt barbati care afirma ca nu ii deranjeaza ca femeia sa le fie superioara, fie sunt niste loseri, fie mint grosolan.

    Pe langa faptul ca o proportie covarsitoare din barbati vor sa se simta superiori intr-o relatie (macar intr-un fel), am rezumat mai sus caracteristicile masculine care atrag femeile tocmai fiindca vreau sa arat ca fara aceste caracteristici, fara ca femeia sa perceapa ca barbatul de langa ea are o “valoare” superioara, relatia nu are viitor – pentru ca atractia dispare!

    Nu stiu vreo femeie care sa fie atrasa de dezinteresul unui barbat pentru el (nespalat, cu haine rupte, neingrijit, etc.) sau de nehotararea, slabiciunea la presiuni, disperarea, sau de cat de posac, lipsit de umor e un barbat, sau de un barbat mereu margnilizat, sau asocial, sau care nu o satisface sexual sau nu aduce bani suficienti in casa s.a.m.d.

    O femeie are nevoie intr-o relatie de stabilitate, de siguranta, de un barbat care sa stie de ce are nevoie (atat spiritual cat si material)- si sunt atatia barbati care habar n-au cum trebuie sa trateze o femeie. Nu degeaba toate fetele viseaza la ’statutul’ de printesa. De ce viseaza la printul care sa vina sa le ia pe cal alb? Aceasta imagine reprezinta idealul masculin. Priveste trasaturile (cele 4) de mai sus. In lumea de azi, pragmatic privit, cel care are cat mai multe din lista e “printzul”. Si evident, lista nu e exhaustiva. E un nucleu.

    Uneori a fi lider inseamna a fi un artist. Celebrul pictor Wassili Kandinsky spunea: “Colour is the key. The eye is the hammer. The soul is the piano with its many chords. The artist is the hand that, by touching this or that key, sets the soul vibrating automatically.”. Nu intamplator multe femei sunt passionate de arta. Ele au nevoie exact de trairi, de emotii. Un barbat care stie sa le ofere un rollercoaster emotional va fi intocmai ca un artist ce face atat instrumentul sa vibreze cu mainile sale, cat si sufletul spectatorului … iar daca femeia este si “vioara”, cu onduleurile ei senzuale … dar si ascultator, cu atentia sa fina la detalii … rezultatul va fi succes …

    Nu intamplator artistii spun ca insturmentele lor au suflet. Prin pasiunea pe care o pun atunci cand creaza arta, acestea capata suflet. O femeie in bratele unui barbat este insufletzita de acelasi sentiment, aceeasi pasiune pe care artistul o pune in arta sa . O femeie nu este un instrument! Este partea indispensabila din totul unitar care ii permite artistului sa creeze armonie in suflete. Al sau, al ei, al celor din jur …

    Cu alte cuvinte – un artist poate face minuni cantand la vioara, dar n-am vazut nici o vioara cantand la un artist :P .

    Legat de bani…De multe ori in familiile in care barbatul aduce mai putini bani acasa, la un moment dat, femeia incepe sa ii reproseze ca “ea de ce trebuie sa munceasca atat, ca alte cucoane nu muncesc atata”, s.a.m.d. Desi banii nu aduc fericirea, lipsa lor aduce multe tensiuni.

    Pe de alta parte, dorinta de afirmare e o trasatura intrinseca masculina. Un barbat capabil va ajunge sus, unde isi propune, insa uneori va avea si momente de cumpana. Nimeni nu e perfect. Atunci femeia trebuie sa stie sa-i fie alaturi, sa-l incurajeze. De ce va spun si “Cosmopolitan” sau Ëlle” nu trebuie sa uitati sa ii aratati barbatului ca e barbat, ca va face fericita, ca aveti incredere in el, etc.. Ii va da un imbold si mai mare. Il va rearunca in lupta. In va reda increderea. Si va va aduce “luna de pe cer” pe o perna de plush :) .

    In acelasi timp, un barbat care simte ca statutul femeii este superior nu se va simti el “barbat” -si se va simti demotivat.

    Daca intr-o relatie, femeia este mai inteligenta, sau cu un statut superior, samd, ea nu va mai fi printesa, va trebui sa preia ea fraiele relatiei, si se va confrunta ea mai mult cu griji samd. Si va simti intotdeauna frustrarea ca ar vrea ca barbatul ei sa faca mai mult, iar barbatul frustrarea ca nu se poate ridica la asteptarile ei.

    Insa legat de inteligenta – inteligentele partenerilor trebuie sa fie apropiate. Degeaba ai o papusa barbie care nu-ti comenteaza. Ok – te simti bine ca o ai la bratz si sa zicem ca sexul e grozav (desi, sunt destule cazuri in care femei ingrijite dar nu ‘papusi’ le dau clasa ultimelor ). Dar ca barbat, te vei plictisi. Nu asta era ideea, ca fata nu trebuie prea inteligenta. Trebuie ca inteligenta paretenerilor sa fie apropiata.

    Daca partenerii sunt, insa, egali, in aspect, statut si inteligenta, intotdeauna fiecare se va crede superior si vor iesi scantei. Va fi o negociere oarba – o incercare continua de a se impune, din partea fiecaruia. Nu se vor plictisi, dar la un moment dat vor obosi. Vor incerca sa faca compromisuri dar intotdeauna va exista “nefericirea” de a ceda a celui care o face. De ce? Pentru ca oamenii inteligenti sunt si orgolioshi in general.

    In schimb, daca exista un lider (insa nu un lider autoritar, evident, pentru ca atunci acel partener va cauta alta relatie), relatia merge inainte cu sanse reale de succes, daca acel lider e un lider capabil.

    Daca liderul e barbatul se vor simti amandoi fericiti- ea pentru ca el are atata grija de ea, iar el pentru ca se simte barbat si pentru ca are satisfactia ca o face fericita.

    Daca liderul e femeia – dupa cum am spus mai sus, amandoi vor avea frustrari.

    Fostul meu instructor de dansuri repeta deseori: “Fetelor, nu uitati – macar in dans, barbatul conduce”.:). Ele chicoteau, inzelegand “Doar in dans barbatul conduce”, iar o parte din barbatzi aveau pe fatza un zambet tamp … intzelegand proabil “Sic, sic, conducem si noi in ceva””:)…Totusi, nici unei femei nu cred ca ii place sa aiba alaturi un pampalau. :P …

    ————

    Pupici, si fiecare din voi, dragelor, aveti de la mine un martzishor virtual. Unul special pentru Simona :) .

  385. Mereu emotionat, mereu tandru
    http://www.youtube.com/watch?v=j5Cvq416zuQ

  386. O noua zi cu taine si multa multa tandrete, o zi in care drumul spre dormitor ii veti face in bratele si de gitul aproapelui vostru. Eu asa fac (uneori) cu iubita mea.
    http://www.youtube.com/watch?v=PMHGgnlXfSA&feature=channel

  387. buna dimineata celor ce au dimineata in suflet, somn usor pentru cele care inca plutesc infasurate in mantia somnului

    spy, de-abia ne-ai invatat cu tine si pleci? vorbeam si eu de-o plecare, speciala, dorita, asteptata, dar e de caeva zile. iti doresc sa iti fie dor de noi si sa ne regasesti, de-acolo unde vei fi.

    valin, celine dion e o poarta inchisa pentru mine, dar e un martisor de la tine, unul din multele bucurii cu care ne vei rasfata, stiu, simt, imi doresc, asa incat nu pot decat sa-ti multumesc. (astazi insa mi-e dor de Yes, da, da, Yes cu care ne-ai rasfatat tu, bunule)

    meninne, stiu ca dormi, as vrea doar sa alung cu martiosare virusii din preajma ta, sa iti fie noua casa luminoasa, insorita, linistita… stii tu…
    ne uitam impreuna la lemur

    dea valma, sper, iti doresc, sa fii la fel de luminoasa si astazi. un martisor de la mine?

    un martisor de drag si de bine pentru voi toti… pentru cele care nu pot fi aproape de traditia noastra speciala, pentru cele care sunt departe si totusi atat de aproape, pentru cele care deja fac sufletul caus pentru darul rosu-alb…
    http://www.dailymotion.com/video/x2v41r_scorpions-send-me-an-angel_music

    sa va sarute ingerul pazitor si sa va poarte luminoase prin lume!
    valin, stii deja, in acel “toate” locul tau este sfant.

  388. Buna dimineata,tuturor!Buna dimineata,Valin si multumesc cu emotie…Scriam ca muzica spune multe despre om,dar tu esti un inger…

  389. …sa visati…sunt mereu grabita si mereu mananc litere.scuze.

  390. Cu pasiune si respect pentru frumusetile acestei lumi
    http://www.youtube.com/watch?v=UAOxCqSxRD0

  391. ei, ai vazut valin ca stiam… ne paste un rasfat suprem de-acum, de la tine.
    multumesc, multumesc, multumesc…

    da, meninne, visam… si fie ca visele tale sa se implineasca.
    sunt astazi mai mult ca ieri si mai intens aproape de tine. stii de ce.

  392. In locul dedicatiei cu Celine, o alta piesa parte din sufletul meu pentru tine Cami Pisica
    http://www.youtube.com/watch?v=3mf1OaCHSAQ&feature=related

  393. un pahar sau o fata (ion caraion)

    ziua era noapte

    ca la orisice sfarsit de scenariu

    a duce un pahar sau o fata la gura

    de acum incolo nimeni
    nu va mai salva pe nimeni

    in carnea apei spalacit albastra
    muntilor li se chircisera genunchii

    debarc limbaj osandit
    azvarlind cu o cupa din mana in mana
    azvarlind cu lovituri provizorii
    din voci in voci de calatori

    copii ce plang din turn

    si inca una:

    singuratate animala (ion caraion)

    nici de bucurie nu te-ai atins
    nici de mancare
    sanii mei nu te-au dogorat si buzelor mele
    nu le-ai auzit strigatul
    imi pare rau ca nu stii sa ma urasti,
    nu ca m-ai iubit stramb

    uneori insa am impresia ca ai venit
    si atunci sunt mai singura
    decat singuratatea.

    valin… e felul meu de a-ti multumi pentru martisoare, pentru babe. si promisiunea mea mai veche…
    si hai sa impartim frumusetea versului cu toate fetele din casa simonei.

  394. buna dimineata in noaptea voastra si in prima zi a lui martie.

    multumesc valin, multumesc si pentru terence si pentru pink floyd (pe care il banuiesc al simonei si subscriu si eu- simona si mie imi lipsesti) asa cum am mai zis si la alice, dulce chin si rasfat o sa ne aduci tu in aceste zile. oare cum te vom putea rasplati?

    pentru voi, cele care de departe visati numai la un martisor, aduc bratele pline de gheme rosii si albe, de cosari si potcoave norocoase, de trifoi auriti, sa va fie de martisor si sa va ocroteasca zambetele, sperantele, bucuriile, vietile, primaverile.

    si sufletul meu, legat in rosu si alb il pun in palmele tale, meninne…
    si o farama de imbratisare de departe si de drag pentru dea valma.
    si un gand inflorit in patru foi pentru tine simona.
    si zambet de primavara pentru oana, camelia, alinag, ancag, plecatul nostru spy, iana, elena, aimee, raluca, ina… toti si toate.

  395. M-ati strigat, dragii mei, printre rinduri si pe deasupra lor, si am venit, cautind in ceea ce scrieti un liman pentru propriile intrebari, repetabile necunoscute…
    Imi raspundeti, cu sau fara voia voastra, si invat enorm de la voi.
    Sunteti ca intr-un film european, introspectiv, film premiat la festivaluri bune. Dialogul vostru e halucinant de frumos.
    Sunteti plini de resurse, de povesti, de idei.
    Va spun a mia oara: va sunt recunoscatoare, chiar daca aparent ma manifest ingrat.
    Nu dispar, sunt aici, insa in perioada asta lupt cu diverse schimbari profesionale si cind ajung acasa, ma infrupt, egoista, din ceea ce scrieti, fara sa-mi ramina energii sa scriu ceva frumos pentru voi.
    Incepusem acum doua seri sa scriu un material de babuta nervoasa, ceva despre “tineretul din ziua de azi”, dar intre timp pe ochi mi s-a tesut o pinza de paianjen, avusesem o zi extenuanta, asa ca am salvat rindurile scrise in Draft si l-am lasat pentru cind or sa-mi revina mintile-n matca.
    Dar promit sa-l ispravesc cumva.
    Va multumesc pentru fiesta intelectuala, pentru filme, melodii, carti, istorii de viata.
    Sunt mindra ca scrieti pe blogul meu, sunt mindra de curajul si creativitatea voastra!
    Si sa nu uitati, eu chiar sunt aici… Si mereu imi promit ca am sa vin mai des…
    Va sarut.

  396. Dragii mei,

    Va urezo primavara frumoasa si plina de iubire!
    Sa aveti parte de tot ce este mai frumos!

    Spy,

    Te intreb, atunci ,daca mergi la sigur, esti convins ca vei iubi cu adevarat?
    Poti iubi, o femeie naturala ,care nu sta toata ziua in onglinda ,dar care are grija de ea?
    Si femeia, o vezi pana la urma, fara artificii si ar trebui sa iti placa asa;:)cand femeia va descoperi cum esti fara masca, esti sigur ca te va iubii?

    O zi minunata ,plina de soare si iubire !

  397. aimee… nu stiu daca spy iti va raspunde, avionul lui a plecat ieri si l-a dus departe pentru multe luni… dar zambesc.
    frumoase intrebari, poate exact aceleasi intrebari pe care ne-am fi dorit si noi sa i le punem, dar nu le-am gasit cuvintele.

  398. va doresc si eu o primavara frumoasa si sa va fie viata toata o zi de primavara insorita, cu armonie si voie-buna, cu flori rasarite pentru voi la tot pasul.

    pisica multumesc pentru imbratisare, a sosit deja (ai trimis-o expres probabil). mult bine iti doresc si eu si am sa-ti duc dorul. frumoase versuri ai postat, m-a atins mai ales singuratate animala a lui ion caraion. banuiesc ca nu trebuie sa mai spun ca m-am regasit in ea.

    imbratisari prietenesti tuturor.

  399. :) dea valma… inca nu plec, abia duminica viitoare, asa ca o sa ma mai ai pe-aici, aproape. si cand scrisul n-o sa ajunga, raman gandurile calde, constante cu prietenie.
    ma bucur ca ti-a placut ion caraion. azi noapte am portat la alice si o poezie proprie, inventata in noapte asteptand venirea martisorului. dar ma pricep mai bine la lecturat poezii, stiu asta si sper sa te atrag incet incet si pe tine in lumea aceasta.
    a fost un miez de noapte special si frumos, drag mie.
    multumesc si eu de imbratisare.

  400. pisica, dar ce frumos ati sarbatorit voi azinoaptea marea trecere dintre anotimpuri, numarind secundele, compuninde martisoare…foarte frumos!
    ti-am citit si versurile, frumoase, calde, o zapada topita de soarele primaverii…sper sa se topeasca si zapada din sufletele noastre, sa vina primavara!

    stiti cintecul lui Tudor Gheorghe, dorul calator? imi place la nebunie! azi am ascutlat mult tudor gheorghe.

    mi-a fugit dorul de-acasa, dorul,
    cit a fost vremea frumosa
    si-a fugit cam dezbracat
    l-a prins vremea rea plecat
    si mi-e teama c-a-nghetat, dorul,

    si s-a-ntors la saptamina, dorul,
    cu trei flori de gheata-n mina, dorul,
    jumatate nins cu nea, jumatate viorea,
    parca leganat de-o stea, dorul.

    partea jumatate ninsa, dorul,
    s-a topit de steaua-ncinsa, dorul,
    si din dorul calator
    a ramas doar dorul-dor
    numai lacrima si zbor, dorul,

    mi-a fugit dorul de-acasa, dorul,
    cit a fost vremea frumosa
    si-a fugit cam dezbracat
    l-a prins vremea rea plecat
    si mi-e teama c-a-nghetat, dorul.

    http://www.trilulilu.ro/zecar/ae5bf3b600dd01

  401. vad ca mi s-a pus comentul la moderat, probabil din cauza linkului cu cintecul lui tudor gheorghe. asa ca il mai postez o data, fara link.

    pisica, dar ce frumos ati sarbatorit voi azinoapte marea trecere dintre anotimpuri, numarind secundele, compuninde martisoare…foarte frumos!
    ti-am citit si versurile, frumoase, calde, o zapada topita de soarele primaverii…sper sa se topeasca si zapada din sufletele noastre, sa vina primavara!

    stiti cintecul lui Tudor Gheorghe, dorul calator? imi place la nebunie! azi am ascutlat mult tudor gheorghe.

    mi-a fugit dorul de-acasa, dorul,
    cit a fost vremea frumosa
    si-a fugit cam dezbracat
    l-a prins vremea rea plecat
    si mi-e teama c-a-nghetat, dorul,

    si s-a-ntors la saptamina, dorul,
    cu trei flori de gheata-n mina, dorul,
    jumatate nins cu nea, jumatate viorea,
    parca leganat de-o stea, dorul.

    partea jumatate ninsa, dorul,
    s-a topit de steaua-ncinsa, dorul,
    si din dorul calator
    a ramas doar dorul-dor
    numai lacrima si zbor, dorul,

    mi-a fugit dorul de-acasa, dorul,
    cit a fost vremea frumosa
    si-a fugit cam dezbracat
    l-a prins vremea rea plecat
    si mi-e teama c-a-nghetat, dorul.

  402. Martisoare pentru voi dragelor si pentru “babele” de azi, care sunt senine, calde si luminoase

    Pornit-am impreuna spre dormitor
    Ajuns-am singur
    Cu tine goala-n brate
    inlantuita-n gitul meu.
    Trecut -am pragul, sufletului meu.
    Saruta-ti amintirile de-adio
    Lasa-le-n drum,
    le-ncarca cineva,
    Urmeaza-mi goala, asa, din asternut
    De-acuma eu te-mbrac,
    Comoara vietii am asezat-o
    cu grija in caleasca
    De par si sini te string
    si gura ti-o sarut
    sa nu-ti aud cuvintul
    doar sa-l cred.
    Iubi-voi trupul tau
    si sufletul ti-voi arde
    In veci iti va fi sete si mie foame.

    Se va “servi” cu Richard Marx-Right here waiting for yo (atasata)

  403. Ca masaj pentru trup, inima si suflet

    http://www.youtube.com/watch?v=2Uo3KB0xLeg&feature=related

  404. multumesc dea valma… ma surprinde inca, desi n-ar mai trebui, ca suntem viori fermecate sub acelasi arcus.
    stiam cantecul, bineinteles, ce nu stiam era dorul sa-l ascult…
    si la fel patesc si cu magiile lui Valin.
    dragule, pana in 8 martie o sa-ti spun merlin… si nu intreba de ce, sint sigura ca stii.

  405. Pentru Iana, cu un solo de chitara si versuri pasionale

    http://www.youtube.com/watch?v=ZiUn8RwpcfY&feature=related

  406. Draga Simona, Simona ale carei ziceri ma fac sa ma infoi de incantare, Simona, vecina mea de continent (caci ce-s noua ore de condus nord american?), te rog sa imi primesti martisorul de ganduri bune si dragoste de primvara. Si sa ma ierti ca datorita bolundului de internet iti spun “tu” si sa ma crezi ca te-am visat acum intr-una dintre nopti asa cum te-am vazut la lansarea cartilor Tango, in revista din mai 2008.

    La Multi Ani!!

  407. Simona, primavara sa-ti invaluie simturile cu aromele ei incantatoare, sa te cuprinda fericirea!

  408. Draga Simona. Imi place stilul tau. La fel si cartile sus enumerate – am citit deja atat Why Men Love Bitches, cat si Why Men Marry Bitches. Sunt niste delicatese pentru orice gurmanda feminista convinsa. I-am savurat mai mult decat as fi savurat orice cina romantica, si alte cele. Astept cu nerabdare si alte carti si alte scrieri de ale tale.
    Toate cele bune, Tunde

  409. s-a lasat linistea peste martisoare si flori, peste babe nerostite.
    nici valin nu ne mai rasfata aici si nici dea valma nu mai vine cu zambetele ei frumoase.
    ma tem de tacerile lui meninne.
    ma tem de tacerile simonei.
    as fi vrut sa impart cu voi bucuria martisorului… dar nu e nimeni sa-mi arunce cu gheme. :(

  410. No, asta da articol!

    Iar Anca G, esti o supergagica! I totally agree.

    De unde ne luam cartea?

  411. Bun gasit dragelor,
    Ma adun de pe “drumuri de munte” acasa si mai prind pentru Alina G si Sara, ultimele buchetele cu ghiocei si albastrele, culese in lumina primaverii.
    Sa fie
    http://www.youtube.com/watch?v=nzeMzo_4pxA

  412. Dragele mele AlinaG si Sara, nu v-am uitat, asteapta la moderat o piesa pentru voi.

  413. Elena, …rusinat te rog, ………sa ma ierti, ………ca am uitat ……….
    Ca sa ma ierti, te rog da-mi o tema sa-ti scriu o poezie.
    Sunt acasa acum si mi-a trecut si febra si sunt nesimtit ca i-am dedicat numai Ianei ieri cind a fost si baba mea, asa ca Elena te rog si astept.

  414. Dragele mele,va doresc o primavara senina si frumoasa ca si sufletele voastre….Mi-ar placea ca ziua sa se faca de 30 de ore…Sunt daramata,extenuata…dar bucuroasa ca va cunosc….Pisica,dea valma,anca g,iana,mennine…,valin….,toti si toate…Ma regasesc in cuvintele voastre….Simona….mi-e dor de cuvintele tale…

  415. A fost o zi asa frumoasa ieri, precum cine in suflet ?
    Ca voi fiecare in parte.
    http://www.youtube.com/watch?v=vOR_jq9M53c

  416. ttp://www.youtube.com/watch?v=6lE6Htee0s

  417. Ieri a fost “baba” mea si a Ianei si a Elenei si a fost soare si a fost cald.

  418. Valin, ce mai melodie… YES!!! ascultata la maxim, asa sa stii… mi-a mers la suflet..
    baba mea se pune cea din Romania, sper… ca asta de aici a fost cu zapezi si cu viscol…

  419. Ma bucur, Iana, aici a fost soare, senin, cald, multa lume pe strazi si in parcuri, romantism mult de tot.
    Ma tot gindesc daca vor ajunge cele ~ 900 ale lui Obama, imi par cam putine.

  420. Ma scuzi -am venit asta seara si peste 7,5 ore plec – e vorba de miliardele de USD din programul aprobat, precum stii de saptamina trecuta;

  421. daca vorbim de nationalizare ajung si mai si ramin.. LOL

  422. Am impresia (poate/sigur gresesc) dar USA nu are o perceptie cit de cit apropiata de realitate (nu ca eu as avea) ca se tin oamenii de acolo izolati intr-o sera. Dar e un subiect urias si eu nu ti-am raspuns inca la insula, astept sa-mi treaca euforia, dar tot asa ca atunci sunt.

  423. Mi-a făcut, ca de obicei, Simo, o mare plăcere să te citesc. Eşti un real talent. Cred că şi o reţetă de plăcintă dacă ai scrie, aş râde şi mi-ar da de gândit în acelaşi timp.:)

    De asemenea, mi-a făcut o mare plăcere să o citesc şi pe AncaG. Dacă are şi ea un blog/pagină personală, mi-ar plăcea să ne lase adresa, ca să o putem citi mai bine.

  424. innuenda, subscriu

  425. Buna Valin,
    Nu e nevoie sa te scuzi…minunata dedicatia si mi se potriveste zilele acestea :)
    Multumesc ca existi :)
    Elena

  426. pisica,
    sunt si eu pe-aici, cu zimbetele mele, cum spui tu ;-) si tare-mi place. acum de cind stiu ca valoreaza cel putin 25 de euroi, nu ma mai las de ele, le port tot timpul.
    am o saptamina tare incarcata, am de dat o prezentare vineri dimineata la o conferinta, mai sunt ceva “last minut” experimente de facut si date de procesat…asa ca fac zile lungi de munca, ajung seara cu un ochi pe blog, dar celalalt ma ustura deja si lacrimeaza a somn.
    sper sa gasesc o seara sa scriu si eu mai mult, sa iti trimit un pic de energie pozitiva, pentru proba de rezistenta de la cuca macaii.

  427. Barbatii nu au parerei legate de acest subiect? Probabil a fost un text prea lung pentru ei. Sunt de acord cu unele din ideile cartii dar nu m-as vedea citind o astfel de carte. Ar trebui sa fiu prea trista, depresiva , intr-o stare cu adevarat jalnica , sa am nevoie de astfel de sfaturi. Dar e doar parerea unei optimiste convinse care nu tanjeste si nu a tanjit niciodata dupa nici un barbat , sau parerea unei firi rebele si independete care nu a facut nici un compromisuri pentru barbatii din viata ei.
    Eu cred ca e un pas periculos sa incepi sa citesti astfel de carti,pentru ca risti sa devii o feminista convinsa cu o mare pica pe barbatii de pretutindeni.

  428. Stimabile : Spy, esti cumva psiholog sau ceva in domeniu??, pentru ca mie mi se pare ca prea ai perfecta dreptate ( cel putin eu ma regasasc 100 %)
    Sau eu sunt defecta pentru o reprezentanta a sexului frumos???, nu stiu asta , dar stiu ca sunt intru – totul de acord cu spusele tale -daca imi permiti!!
    Abia astept sa mai citesc ce scrii aici, si astept si de la Simona
    Multumesc pentru martisorul virtual!
    O primavara frumoasa si spor la scris!

  429. Sunteti asa de ocupate sa traiti dupa carti si reguli ca va scapa tot ce-i mai dulce in viata ;) Plus o droaie din cele enumerate in post se regasesc si in viata barbatilor, cartea e aproape unisex.

  430. Dea valma, imi faceam griji… acum ca stiu, lupta-te cu zmeii si cu temenele limita, calvarul vietii noastre… vom vorbi, pe indelete…
    si eu imi pregatesc… cuca macaii… :)
    te imbratisez.
    ganduri bune pentru tine, simona.
    meninne are scutire… a nins la ea si e racita.

  431. Pentru “babele” de azi
    http://www.youtube.com/watch?v=vL7f5JGi0oc

  432. Wow.

    Situația e delicată: dacă zic că-mi place și sunt de acord cu Simona mănânc bătaie de la fata mea, dacă zic că nu-s de acord mă bate D-zeu. What to dooo, that to doooo? :-)

  433. Florin Grozea, bine-ai venit, iti doresc sa poti gasi abilitati salvatoare, atunci cind va trebui sa-ti spui parerea despre giumbuslucurile psihologiei de cuplu… “Fata ta” nu se va aprinde de revolta, fiindca am eu un sentiment cum ca e constienta de situatie. Ma bucura prezenta ta aici…

    Draga Raluca, in loc de orice alt raspuns, iti amintesc: barbatii insisi au admis, pe acest blog, veridicitatea reactiei chimice efervescente dintre barbati si femeile aflate in situatia de a nu sti exact pe ce se pot baza. Deduc, draga mea, ca esti foarte tinara. Cind eram ca tine, nici noi nu ne pierduseram fecioria compromisului amoros. Si nu e o carte de sfaturi, este o carte a unei stari de fapt (pe care, sa fim rezonabili, nimeni dintre noi nu a propus-o pentru un monument in istoria literaturii, era vorba de cu totul altceva, de o forma de agrement al sufletului). Ca tu esti fericita, misterioasa exceptie – asta e altceva. Si nu pot decit sa ma bucur pentru tine. Asta si spuneam, Ralu: e greu sa o consideri o carte “de sfaturi”, cum spui tu, eu am si zis, specificul ei gratios consta in faptul ca, desi admitem perfect coordonatele la care ne gasim, nu vom invata nimic din propriile boroboate.

    Draga Tunde, iti multumesc mult! Cu precizarea sfioasa ca nu suntem feministe, in ciuda simptomelor curioase; cartile evidentiaza, de fapt, tocmai docilitatea noastra primitiva, obedienta fata de dragoste si barbatul iubit, moliciunea principiilor. Dar ne vom trezi, ai sa vezi :) Esti draguta.

    Bondarule draga, daca am trai dupa carti si reguli, am fi fericite. Tu asta ai crezut? Ha, ha, ha! Iar noi participam, cernite (insa birfitoare) la priveghiul propriilor amagiri. Stim (din pacate) ce e dulce in aceasta viata… Multumesc fiindca treci pe la noi…

    Amalia, draga de tine, bine-ai revenit! Si bine ati revenit, temporar-indepartatele mele Innuenda, Copila Blonda, Iris, Iana, Simona Radoi… Mi s-a topit sufletul cind v-am revazut aici, credeam ca ati alunecat catre forumuri mai rationale :)

    Si va multumesc iarasi voua, nelipsitilor mei prieteni Dea Valma, Meninne, Anca, Alina, Valin, Spy, Oana, Aimee, Pisica, Elena… Cu emotie si nesfirsite revelatii citesc ceea ce scrieti.

    Ma veti ierta a mia oara, sunt sfirsita de oboseala, am avut o zi grea, plina de fapte si ginduri, dar catre amurg, mi s-a luminat mintea, mi s-a dezvelit inima. Acum voi adormi intr-o placuta amorteala, la mine e noapte, dar va sarut si sper, sper din suflet sa gasesc ragazul sa scriu ceva serios aici, miine…
    Stiu ca ma iertati, asa cum faceti mereu, dragii mei…

  434. Buna sa va fie ziua!!!

    Draga Simona, nu trebuie sa scrii neaparat aici, noi stim ca esti in preajma, ca ne citesti si ne ti aproape ; ma bucur pentru tine( daca-mi permiti) pentru schimbarile in bine – sper din viata ta profesionala si care presupun eforturi pentru care nu trebuie sa ne justifici noua ( sper ca nu se supara nimeni ca am folosit pluralul?!) “absenta”
    Atunci cind mie personal mi se face dor de Simona Catrina scriitoarea am ce citi , Slava Domnului!!!
    In rest imi permit sa multumesc mai mult celor care scriu povesti frumoase cu iz general………
    Toate cele bune tuturor de pe aici , spor la scris!!!

  435. Azi e “baba” lui Meninne si a lui Aimee. E o zi frumoasa, calda si patimase prin parcuri si alei, ceea ce le dorim si lor.
    Si un banc, de deschidere

    Asta este ceea ce se cheama a fi REZONABIL…
    Un individ isi suspecta sotia ca avea un alt barbat.

    Intr-o zi, se hotari sa vina acasa la o alta ora ca deobicei
    si a surprins-o efectiv, dormind cu alt barbat.
    Scoase revolverul cu grija, ca sa nu-i trezeasca…il arma…si
    cand era gata sa traga primul glont…incepu sa se gandeasca….

    In ultimul timp, isi daduse seama ca viata lui de barbat casatorit, se
    imbunatatise.
    Sotia nu-i mai cerea bani sa cumpere carne, nici pentru haine,
    bijuterii sau pantofi, cu toate ca aparea mereu cu o rochie noua, o
    bijuterie noua,sau sandale la moda.

    Copiii schimbasera scoala publica din cartier, cu o scoala privata,
    intr-un cartier elegant al orasului.
    Ca sa nu mai spunem, de noua masina pe care sotia o achizitionase, in ciuda
    faptului ca de 4 ani nu-i mai crescuse salariul si de atunci am
    suspendat cota lunara pe care trebuia sa i-o dau.

    Iar de provizii, ce sa mai vorbimc. Niciodata nu a avut atata
    abundenta in casa, ca in ultimele luni.

    Si plata facturilor de intretinere, carduri de credit, de cat timp
    nici nu mai auzise
    vorbind despre ele.

    Motivul:sotia lui era o combinatie intre Nicole Kidman,
    cu Katherine Zeta Jones si Elizabeth Hurley. O nebunie, delicioasa,
    apetisanta si dorita.

    A pus arma inapoi cu aceiasi grija ca sa nu-i trezeseasca si a
    iesit din camera incetisor.

    S-a oprit in usa salonului. A aprins o tigara, a reflectat un
    pic si si-a zis :
    “Tipul plateste chiria, supermarketul, educatia copiilor,
    facturile casei,masina? Toate cheltuielile casei ? Eu ma culc cu ea in
    fiecare zi…
    Si, iesind din casa, casa lui, trase concluzia:
    - La naiba !!! INCORNORATUL este EL !!!”

  436. Dedicatii pentru “babele” noastre toate dragi
    http://www.youtube.com/watch?v=n7CuJ8cR9sg&feature=related

  437. Dupa o lunga si fierbinte noapte de dragoste…el observa pe noptiera ei poza unui alt barbat. Incepe sa isi faca griji …
    “Este sotul tau ?” intreaba el nervos …
    “Nu, blegutule”, ii raspunde ea, tachinandu-l usor.
    “Atunci este iubitul tau ?” continua el putin mai relaxat.
    “Nu, da de unde …” ii sopteste ea la ureche.
    “Este fratele sau tatal tau ?” intreaba el, sperand sa primeasca un raspuns afirmativ.
    “Nu, nu, nu” raspunde ea.
    “Pai atunci cine naiba e ?” intreaba el deja iritat.
    “Sunt eu, inainte de operatie”.

  438. seara buna va zice pisica…
    da simona te iertam, pentru ca meriti. :)

    valin, meninne e racita, imagineaza-ti ca a nins in padurea ei americana si acum ne lipseste… mie imi lipseste mai mult decat pot sa recunosc…

    dea valma… zambete cu discount, nu-i asa?

  439. valin-merlin… abia astept baba mea! :)

  440. Si eu

  441. of… stii ca sunt curioasa, asa ca o sa te intreb valin: DE CE si tu?

  442. valin… batem sambata impreuna la poarta? acesta sa fie motivul pentru care “si tu”?

    http://video.google.com/videosearch?q=guns%27n+roses+knockin+on+heavens+door&www_google_domain=www.google.com&hl=ro&emb=0&aq=1&oq=guns%27n+roses+k#

    poate preferi varianta originala, eu am postat=o pe cea draga mie.

  443. Se vad tainele zilei dupa suflet, si voi fi atunci prin apropierea locului unde respiri si traiesti.

  444. inca se modereaza ce ti-am postat… si ma mira vorbele scrise de mine.
    nu indraznesc sa-ti cer asta, dar mi-ar place sa-ti daruiesc din timpul meu, daca s-ar putea, sambata.

  445. Si postul meu se modereaza.
    Ma onoreaza si ma coplesesc vorbele tale.
    Cu siguranta, cindva, cum ai spus.

  446. asteapta numai sa vezi ce-am scris…
    acum incerc sa-mi amintesc babele mele… daca e dupa suflet, ar trebui sa fie furtuna, ca asa e mereu in mine, in spatele zambetului.

    si un dar care nu se modereaza asa de mult:

    Despre mine

    o mana, o atingere,
    o lacrima, o tristete,
    o noapte, o chemare,
    o soapta, o foame,
    o ruga, o ploaie,
    o inima,
    o inima,
    o asteptare.
    aceasta sunt eu.

    un cuvnat, un dor,
    un gest, un mar,
    un sarut, un vis,
    un zambet, un inger,
    un suflet,
    un suflet,
    un fel de a fi.
    aceasta sunt eu.

    cineva ma iubeste.

  447. Camelia Pisica, am vrut de mai multe ori sa pun piesa aceasta, dar am aminat, mai bine. Si mie imi place f. f. mult.
    Am putea, dar e putin probabil de data asta, sunt intr-un program grabit, fara ferestre. Nu e un refuz, e doar o aminare. Eu ma bucuram de zona si tainic si de cei de acolo, cum esti si tu. Eu voi bate, iti doresc asta si tie. Ai dreptate, cu siguranta cineva te iubeste. Altfel decit iubim noi de aici.
    Versurile tale sunt coplesitoare, asa cum ti-am mai spus.
    Mi-am repetat dedicatia ta muzicala de mai multe ori, si o voi mai face, multumesc.

  448. Draga Valin,

    Multumesc frumos pt tot!Esti un om minunat si sensibil!Sper sa ai parte de tot ce este mai frumos si mai bun!

    Draga Pisica,

    Multumesc frumos pt aprecieri, dar eu oricum nu prea pricep sa scriu…..
    Poate, Spy va fi curios si va intra,totusi, oriunde ar fi ,poate sa scrie:)si ne va si raspunde…

    Va doresc la toti o zi minunata si sa fiti iubiti de cine va doriti voi!

  449. Dragilor, dragelor, bine v-am gasit. Am descoperit aceasta mica comunitate intamplator, printr-un link al unei bloggerite. Am citit acest ultim post pe nerasuflate si vreau sa va spun ca m-a identificat in multe din situatiile descrise si traite de voi mai sus. Problema mea e ca m-am identificat cu voi , fiind insa de partea cealalta a baricadei, pentru ca am fost indragostit de o persoana draga mie , pina peste urechi , pentru care as face , si am facut aproape orice. E normal ca un barbat, daca se mai numeste barbat , sa reactioneze asa intr-o relatie? sa fie topit efectiv dupa cineva astfel incat sa duca relatia in “rutina bej, in plictis, in mutre si toane”?

  450. ..Am lipsit, dar am fost aici cu sufletul..v-am citit si recitit..m-am minunat si m-am bucurat..
    ..Andrei, cauti raspunsuri..aici vei gasii de toate..povesti, posibile rapunsuri, fericiri si dureri…Ai ajuns aici pur intamplator, si vei sfarsii ca noi toti fiind dependent de acesta lume..Profita si aseaza-te confortabil..aici e minunat de bine!!!

    ..Simona, te imbratisez puternic..si multumesc iar si iar pentru scrierile tale..

  451. Andrei, bine ai venit printre noi!

    Stai linistit, inca te numesti barbat, uite ca vi se mai intimpla si voua.
    Am citit rindurile tale si m-am bucurat si intristat deopotriva.
    Poate in weekend am sa scriu mi multe, sa ating un punct sensibil, cum vad eu indragosteala asta “pina peste urechi”…
    Am avut parte de barbati indragostiti de mine pina peste urechi, trei la numar, si am fugit de ei mincind pamintul! De ce?! nici eu nu stiu sigur; unul din motive e, cred, ca am vazut vulnerabilitatea lor, si mi-a fost atit de frica sa nu-i ranesc neintentionat atunci cind m-am trezit cu sufletul lor in palma…
    Stiu, i-am ranit totusi fugind, dar poate mai putind decit as fi facut-o daca as fi ajuns sa imi propun sa ii ranesc.
    Intotdeauna mi-am dorit o iubire libera, fara gelozie, fara sentimentul de posesiune, doar cu incredere si libertate. eu sunt in stare sa o ofer, insa n-am gasit inca pe nimeni in stare sa mi-o ofere.

  452. Dea , bine v-am gasit. Multumesc pentru primirea calduroasa. Ideea e ca eu am ajuns in situatia asta din teama de a nu o pierde. Ideea e ca am fost oarecum gresit inteles, pentru ca in mine a vazut o bunatate si un fel de a fi cu totul altfel fata de alti barbati, si fata de alti oameni in generali. Au existat si multe piedici intre noi , din cauza conditiei sociale, pe care am incercat sa le depasesc in fel si chip , doar ca sa fim ok. Se pare ca nu a fost de ajuns si nu a apreciat. Poate din cauza dorintei , fricii de a o pierde , am devenit un barbat a carui atentie era indreptata toata catre ea. Si asta m-a facut un om slab, care desi aveam puncte comune f multe si ne placeau aceleasi lucruri, am ajuns sa fiu criticat ca sint de acord si zic la fel, doar ca sa ii fac pe plac. Gresit. Am iubit-o mai mult ca viata mea, si as fi facut orice pentru ea. Inca o mai iubesc, si tin la ea… Nu stiu ce va urma…ce va fi in viitor, si mai ales acum, nu mai stiu nici eu ce vreau. Am obosit. Am obosit sa ma lupt cu atatea piedici , care marea majoritate au venit din partea parintilor ei…, am obosit sa ma lupt cu conditia mea sociala, sa ajung cat mai aproape de a ei, doar ca sa ne fie bine… Efectiv am obosit…

  453. Si Dea , stii care e problema? Doar cu EA pot sa ma port asa. Restul, as fi normal, fara sa ma git , fara sa am aceeasi teama. Si toate probleme pe care le am cu ea, si le-am avut, cu oricine altcineva , nu ar exista si totul ar fi ca pe roze. Fara sa ma laud, eu sint tip ok, care se implica intr-o relatie , si face totul pentru ca pers de linga mine sa se simta iubita, si sa fie totul ok, fara sa dau in extreme. Nici prea dulce , nici prea indiferent. Exact atat cat trebuie. In schimb, ea avea puterea sa faca aproape orice cu mine…Doar ea.