Mi-e frica
Posted by Simona Catrina on Jun 22, 2011 in Uncategorized | 76 comments
Sambata, 25 iunie, am sa-mi revad colegii de liceu, dupa 25 de ani de la absolvire, din ziua cand credeam ca nimeni si nimic nu ne va desparti de tot. Merg la Buzau, la Liceul Mihai Eminescu, unde am studiat (pompos vorbind) doi ani la sectia Biologie-Chimie (pe cand voiam sa devin medic) si alti doi ani la Filologie-Istorie (pe cand voiam sa innebunesc frumos).
Mi-e frica, am niste spirale reci in stomac, n-am mai trecut de poarta liceului de cand am absolvit, poate pentru ca nu-mi pot privi tineretea in ochi, poate pentru ca tatal meu, care era profesor in liceul meu, nu mai e printre noi, poate pentru ca mi-e teama ca vom face cu totii eforturi dramatice sa ne recunoastem.
In zbaterea organizarii, ne-am tot asaltat cu cateva telefoane recent, am vorbit cu oameni pe care nu i-am mai auzit de un sfert de veac. Sunt oameni maturi si destepti, casatoriti, cu copii mari, oameni interesanti, si totusi cruzi, tineri, asa cum i-a conservat mintea mea inerta.
Am si colegi care refuza sa vina la reuniune, se tem, se ascund. Primul impuls a fost sa-i barfesc, malitioasa, stupefiata, impulsiv solidara cu cei care au confirmat participarea. Dar pe urma m-am simtit vinovata, poate nu se mai recunosc nici ei in oglinda din hol sau in oglinda inimii. Poate nu au bani – oricat ar parea de nedrept, iti trebuie o investitie minima in revederea cu colegii de liceu: o rochie draguta, o cotizatie la restaurant, costuri logistice. Poate au necazuri, poate au realizat in viata mai putin de 20 la suta din ceea ce si-au propus si le e teama de laudarosenia noastra, a celorlalti, cei care abia asteptam sa le scoatem ochii cu calatoriile noastre, cu iubirile noastre, cu diplomele noastre, cu copiii nostri, cu cartile noastre, cu expeditiile noastre prin viata si dragoste.
Am sa va povestesc totul, am sa aduc poze, am sa-mi asum orice revelatie, orice teama, orice disperare.
sint pe undeva foto de la aniversarea Tango si nu le vad eu?
ma tot uit pe site si nu vad nimic legat de party-ul Tango de anul acesta.
Iana, inca nu, dar vor fi
) Ma duc la nani, maine merg la intalnirea de promotie 
Si ceva fabulos, in chip de noapte buna (canta cu o instalatie de sonorizare incropita, atentie, nimic fastuos, dimpotriva!) :
http://www.youtube.com/watch?v=sAAmBh_3yI0&feature=player_embedded
Una, iertare! Am fost criptic, de somn: “pana la o noua ordine” am vrut sa zic… a iesit altceva, ma rog. eu nu dau ordine, eu ordonez. imi place ideea ca oamenii sa faca ce vor eu. de buna voie si nelipsiti de mine. si lucrurile sa vina de la sine, ca din convingere. fii pe pace, deci, liberul tau arbitru e la locul lui, intact, asteapta sa fie mituit.
suntem travers libia, paraleli cu problemele unui mic dictator si ale oamenilor sai. petrolul ars de avioane de lupta aseaza peste leptis magna cenusa imperiului american. e aceeasi istorie, e felul in care planeta creste si devine grea. am marmelada de afine si biscuiti si vantul si marea slabesc nava de la incheieturi. oamenii sunt singuri in visele lor, cate-o candela la fiecare intuneric. rugina asta o sa-mi urce-ncet la inima.
Simona ,
Am trecut prin asta si iti inteleg starea de emotie …
Aceasta te va insoti si pe parcursul intilnirii dar o veti trai in grup , insotita de bucuria revederii , placerea de a discuta , ploaia de noutati , sentimentul de apartenenta la comunitatea fostilor colegi ,etc
Puteti face un blog sau va puteti imprieteni pe Facebook …
Este de apreciat faptul ca ii intelegi pe cei care nu pot participa la intilnire din motive mai mult sau mai putin obiective pentru ca in anumite situatii din viata e normal sa respectam alegerile celorlalti .
O perioada dupa intilnirea cu fostii colegi si cu fostii profesori vei retrai acele momente, vei revedea in minte ambele chipuri ale tuturor (din trecut si de acum) , vei reauzi si analiza ce s-a spus ,vei gindi ca ai aflat prea putin despre fiecare ,vei simti melancolie , dorinta de te intoarce in alte vremuri si multe alte sentimente pe care nu stiai ca le porti in tine …
Sint curioasa daca vei constata cu ocazia intilnirii ca ,in ciuda trecerii anilor ,fostii colegi nu si-au schimbat -in mare -firea , in sensul ca : cei care erau vorbareti mai demult sint vorbareti si acum ,cei tacuti altadata sint tacuti si acum ,cei indrazneti tot indrazneti ,timizii tot timizi,etc
NP, vapor-(u)man :p, nu’ i grav sa fii beton in criptologii. Vant bun din pupa, ca sa spun asa, in limbaj de matelot si sa revii cu bine acasa. Vacanta placuta tuturor si o vara de neuitat pana la urmatoarea noastra regasire! : )
De neuitat pt motive faine, Una !
Noi poftim la marmelada de afine si MdL la sirenele de pe mal
Mai bine travers Lidia
Soare cu voi
uite, flutur si eu batista.
sa ne luam in primire vacantele, pe proces verbal.
adios!
@McAnick- dacă pleci în vacanţă, lasă un bilet pe punte, cu o greutate în piept, ca să te ştie sirenele de pe mal şi să şuiere a pagubă până la întoarcerea ta grabnică.
Nu sta prea mult lipsă din cart să nu rişti a da cu pupa în gheişe sau ce vietăţi or mai fi pe lângă groapa Marianelor sau în Triunghiul Bermudelor. Sesizezi trimiterile astea şi tenta lor, sau te cuminţeşti şi vii la Olăneşti?
Abia astept sa ne povestesti cum a fost la intalnirea de ieri !
Emotii am avut si eu la intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului… la inceputul acestei luni. Ma gandeam, ma intrebam, as fi vrut sa nu fiu coplesita de realizarile altora, casatorii, copii si mai stiu eu… La un moment dat imi doream ca intalnirea sa nu mai aiba loc. Insa, trecand prin ea, parca mi-am dat un refresh la vise, parca mi-am intarit dorintele.
Stiu ca fiecare vom primi la un moment dat ceea ce ne este scris. Mai mult decat toate avem nevoie de rabdare, e necesarul principal… pentru ca si cand va fi sa vina putere sa avem pentru a duce atata fericire.
Si lucrurile frumoase se intampla cand te astepti mai putin. La intalnire zambeam destul de amar cand ma intrebau unul sau altul de ce nu am inca o iubire agatata de brat si un inel cat casa pe deget. Apoi, intr-o zi totul s-a schimbat. Si acum m-am trezit aproape indragostita. Nu ma asteptam, nici nu mai era pe lista de prioritati…
Rabdare si zambete,
Andres
Ei,cat sa mai rabdam…povesteste-ne cum a fost…
cant wait to see what u will tell us from ……….
Multumesc tuturor pentru urari, va spun acum, in fuga, ca a fost extraordinar la reuniune, nu stiu daca pozele pe care le adun incet-incet de la toti vor face dreptate momentului, dar sunt inca bulversata placut, cu o groaza de revelatii frumoase furnicandu-mi existenta! Am promis poze si le voi posta, doar ca pe camera mea foto am numai o mica parte din dezmat, astept un pic si contributia celorlalti si revin cat pot de repede.
asteptam cu interes pozele, ca si cele de la implinerea a 6 ani de Tango:P
Mai astept un pic cu pozele, in speranta ca voi recupera cat mai multe in care sa fie si radioasa-mi mutra, de la colegii care le-au efectuat. Pentru ca, nu de alta, dar in cele facute de mine apar mai mult ceilalti, pe care nu cred ca-i cunoasteti. Dar voi aseza SIGUR poze pe blog, curand!
OMDLM, hehehe, n-am stiut niciodata sa aleg intre Mariane si Triunghi. de-aia port trigon si meridiane.
Andres, daca esti “aproape indragostita”, apoi, intr-o zi, nimic nu s-a schimbat. anunta-l si pe el ca ti-a dat cu aproximari, ca sa nu mai pierdeti vremea.
dap. misto
OMDLM, a se citi “tricorn”, m-am aiurit, venea miros de merdenele de la mine din piata romana pe care o visez cu gura deschisa.
MdL, e greu de ales intre lascivitatea marmeladei de afine si glazura sirenei de pe mal.
Daca esti deja pe mal
Faci pofte cu tricornul din Romana
thomas, uite, ca sa vezi de ce am ras un borcan intreg, fara sa respir: citisem pe eticheta, din viteza, “blackcurrant mermaid”, in loc de “marmalade”. se intampla, cand ai glicemia scazuta, spune doctorul, sa vezi negru si sa te dedai la fapte extreme, cu cine si pe unde apuci. eu am apucat borcanul ala nevinovat si-o lingura…
sunt la o saptamana distanta de niste branzoaice cu stafide si, in fine, am priceput ce inseamna sa fii insarcinata, mai fetelor.
sa fii insarcinata inseamna marinar in luna a 4-a de voiaj, cu restrictie la mal, glazura si cambuza.
aaa…Simona, da, am vazut-o pe vecina mea, d-na prof Clont, aranjata, coafata, radioasa, astepta un taxi…apoi cu tine in poza pe facebook, acum fac legatura de ce era asa de vesela si nerabdatoare….:)
intalnirirle cu colegii de liceu la asa distanta, 25 ani, ….sunt emotionante, da, iti rascolesc cufarul cu amintiri….uiti ce varsta ai cand te imbratisezi cu colega de banca …:)….frumos simona si la mai multe re-re-vederi
DRAGA (necunoscuta direct) SIMONA,
…dar nu ai fost, nu e asa? In banca, vreau sa zic, la sala I-1 unde ai fi invatat, la filologie, sa visezi ceea ce scrii, nu sa scrii ceea ce visezi… Nu caut jocuri de cuvinte, nici poze de la restaurant pe FACEBOOK, intalnirile de promotie la “Eminescu” sunt la Colegiul National “Mihai Eminescu”, concret nu virtual. Atat.
profesor(de romana)(fosta eleva a distinsului dascal Nicolae Catrina) Elena Dogaru.
Te rog sa ma ierti, stimata Elena Dogaru, ca, din cauza faptului ca am lucrat in ajun pana dupa miezul noptii, ca sa trimitem revista in tipar, n-am putut pleca spre Buzau dimineata, cu primul tren din zori, daramata fiind si, recunosc, neauzind ceasul. M-am trezit disperata si trista, am fugit la gara, insa primul tren era la 11.
Iti respect opinia, insa aprecierile de genul: intalnirile de promotie se fac la liceu, nu la restaurant – mi se par nedrepte si rigide. Cat despre ceea ce pun pe Facebook, cred ca e strict optiunea mea, oricum in seara asta planuiam sa asez cateva poze si pe blog.
Asa e, nu am poze de la scoala, am pozat totusi liceul, atunci cand am ajuns intr-un tarziu la Buzau, cu ochii in lacrimi ca am ratat intalnirea de dimineata. Pe urma, mi-am sters obrajii si am realizat ca, pe undeva, m-am menajat. De cand tatal meu si tineretea mea nu mai sunt, pragul liceului mi se pare foarte trist.
Si, nu in ultimul rand, intalnirile de promotie sunt intalnirile unor oameni carora le-a fost dor unii de altii, care se regasesc si care se simt bine impreuna, care danseaza inclusiv dupa “Ani de liceu”, care si-au revazut profesorii – aceia care au acceptat sa ne revada – inclusiv la restaurant.
Nu am comentarii nici amintiri rigide. As vrea doar sa sterg “Leave a Reply”. Iata, comunicarea”virtuala”imi da—a cata oara?—cu tifla.
Elena, draga mea, imi pare rau daca am perceput gresit ce-ai scris tu, probabil eram stresata de ceva, iti multumesc si te rog sa ma ierti!