Ce-ati facut cu festivalurile noastre?!

Poate nu stiati (si aproape sigur nu stiati), intre 25 si 28 august s-a savarsit Festivalul Mamaia 2011. Nici nu-mi vine sa cred ca, daca nu-mi spunea Andrei Partos de evenimentul asta (el a fost in juriu, asa a avut un culoar rezonabil de informatie), habar n-aveam. Ca sa intelegeti dimensiunile acestei indignari, va spun ca, in urma cu zece ani, asteptam toata vara festivalul, presa scria anticipat sute de lucruri utile, televiziunile se bateau pe licenta de transmisie, anuntam picanterii si detalii cu o luna inainte. Era o sursa de subiecte jurnalistice incitante.

Sigur, aceleasi festivaluri erau si ocazii aparte si feerice, cand eu si Alice mai luam cate-o bataie de la vedetele isterizate de faptul ca aveam prostul obicei sa scriem toate adevarurile in ziar. Dar dincolo de farmecul penal al unor competitii cu staif – si fara sapte ani de-acasa, pentru unii – era superb. Pentru mine si pentru Alice, Mamaile si Cerbii erau sarbatori, erau privilegiul de a consemna realitati culminante, la capatul unor veri in care luptam cu impostura, cu playback-ul, cu prostul gust.

Anul acesta, orice televiziune era libera sa transmita Festivalul Mamaia GRATIS, daca voia. Si n-a voit. Cu alte cuvinte, Festivalul Mamaia s-a transmis doar online (prost, cu multe plangeri tehnice si poticneli in website) si de catre TVR Neptun, parca. Iar conform relatarilor de la fata locului, teatrul de vara era aproape gol, era penibil.

Nu-mi vine sa cred! Cu cativa ani in urma, Festivalul Mamaia era sursa celor mai aprinse subiecte, macar ne intreceam in a scrie cine cu cine s-a culcat pentru marele premiu (o, tempora, o, mores!), cine a luat spagi, cine si-a aranjat rudele (si, mai ales, amantele) sa cante in finala, cine s-a dat in stamba la repetitii, cine se va ciondani cu cine in talk-show-urile “dopo festival”.

Romania de azi arde evenimentele mondeno-muzicale care conteaza, isi bate joc de ele. Si se ocupa, in schimb, de chilotii pitipoancelor semidocte, cuplate cu cocalarii cei dintai ai patriei. Sunt trista, nervoasa, suparata, iar asta nu e ceea ce-mi planificasem pentru acest sfarsit de saptamana. Nunta lui Borcea conteaza (muuuult) mai mult ca Trofeul Festivalului Mamaia. Cine-a spus ca Apocalipsa vine cu foc si durere? Eu cred ca vine cu prostie si nesimtire.

Nu vorbesc in numele meu, sa fie clar, desi as avea dreptul, fiindca e blogul meu. Nu, eu vorbesc acum in numele celor inca multi (din fericire), carora le e dor de festivalurile noastre. Nu sunt ipocrita, pe nimeni nu intereseaza doar muzica, ca doar Festivalul Mamaia nu insemna numai ambitusuri impresionante si creatii sofisticate, ci si mondenitati palpitante, interesante – e drept, nu vulgare, cum s-au invatat unii, in ziua de azi.

Festivalul Mamaia e un eveniment care are in carca zeci de ani de statistici si momente memorabile. Si-atunci va intreb, speriata: cum a ajuns nunta unui toparlan sa aiba o audienta de-o mie de ori mai mare ca un mega-show? Va repet, cu riscul de-a parea fixista: cum sa dai drepturi de transmisie gratis TUTUROR televiziunilor si NICIO TELEVIZIUNE sa nu preia Festivalul Mamaia?!

Asta in conditiile in care:

Festivalul a inclus un concert in memoriam CORNEL FUGARU (invitati: Vlad Fugaru, Mirela Fugaru, Gabriel Cotabita, Monica Anghel, NICO, Lucia Dumitrescu, Adrian Enache, Marcel Pavel, Aurelian Temisan)…

… apoi un megarecital IRIS…

… apoi un megarecital CARGO.

Si pentru prima data, a avut si sectiune rock, sa nu mai spuna nimeni ca e un eveniment ruginit: Sectiunea Rock Teo Peter!…

Foarte trist.

Fundul de investitii

Se vorbeste maladiv de mult, peste tot, de fundul cumnatei princiare Pippa Middleton. Eu, ca sa fiu sincera, am aflat de fundul acestei fatuci mai intai din texte si abia apoi am cautat-o pe Google Images, ca sa nu mor proasta. Ma rog, un fund ca toate fundurile frumoase. Deci n-am scapat bine de fixatia mondiala cu fundul lui J.Lo, ca a venit alta, cu alt fund-manifest. Macar am scapat de ipocrizia ca fundurile mari sunt mai atractive, asa cum reiesea in epoca Lopez. Acum, reveniram vasazica la fundurile mici (asta ne mai lipsea).

O data cu faima, fundul duduiei Pippa a atras teoriile conspiratiei. Presa a innebunit (mai ales la noi, unde mai era si canicula). “Fundul Pippei Middleton, un fals?” (aluzie ca ar putea fi rascroit prin operatii estetice). Ca mda, ca mnu, in fine, chirurgii s-au abtinut de la verdicte clare. Mai departe: “Fundul Pippei Middleton are 42.000 de fani pe Facebook” (atatia avea la ora inchiderii editiei, acum cred ca are dublu), semn ca pe Facebook se mai petrec si alte fenomene decat vacutele baltate, like-uri, link-uri, bancuri si cauze. “Fundul Pippei face victime: o tanara geloasa i-a vandalizat masina”. Eu cred ca i-a vandalizat-o fiindca avea ceva la cap, dar asa-i cand ai un fund frumos: tot ce ti se intampla e consecinta nefasta a unor fese perfecte. “Fundul Pippei Middleton are serial pe YouTube” (nici nu ma gandeam sa stea un fund pe Facebook si sa nu se lateasca si pe YouTube). Ma intreb daca fundul Pippei Middleton nu e cumva si server de e-mail-uri, ca Yahoo. Sa ai o adresa gen johnsmith@fundulpippei.com. O sa verific.

Mai nou, o revista straina i-a micsorat fundul Pippei in Photoshop, cica fara sa vrea (yeah, right…). Si-au cerut scuze public, fiindca i-au ingustat acest fund care, nu-i asa, era oricum destul de mic. Altii spun ca Pippa purta la nunta sora-sii, de fapt, un chilot-minune, din astea cum se vand pe la teleshopping-uri, facut special ca sa-ti cocoate fesele.

Cert este ca, de cate ori ne place cate ceva la altii, realizam ca mutra, banii sau noroacele lor nu fac decat sa ne traga cate-o palma peste ochii gogonati. Si sa ne aduca aminte ca noi n-avem aceeasi bafta. Si ca lumea nu e dreapta, deci universul n-are forma de cristal, cum zic astia, iar de-aici batem campii, starmocind pe tema soartei ingrate. Lumea a aflat o veste buna (a mai aparut o celebritate cu fund misto) si un milion de vesti proaste (e operat, e trucat, e incorsetat etc). Oamenii isi demonteaza propriile revelatii, fiindca n-au chef sa admita virtutile naturale. N-am zis o data despre Cher ca arata trasnet la varsta ei fara sa mi se raspunda ca din arbaleta: daaa, ma, da-i operata din cap pana-n picioare! Ok, asa era si Michael Jackson, fie-i argila usoara, dar nu plesnea de frumusete, hai s-o soptim p-aia dreapta. As putea sa spun chiar “dimpotriva”, dar nu spun, ca mi-e frica de fanii lui.

Lumea gaseste imediat explicatii pentru “prea frumos sa fie adevarat”. Nu spun ca e ceva rau, cred ca asa facem toti, fiindca perfectiunea (altora) ne deprima, ne aduce in prim plan cusururile noastre. Ceea ce vedem nu-i adevarat, n-are nimeni fund frumos, fundurile frumoase nu sunt reale, nu exista asa ceva. Parafrazand, nu exista funduri urate, exista doar oameni saraci. Cine are bani isi face fundul frumos. Si cu asta ne luam de-o grija, dormim linistiti, razbunati ca toti suntem la fel de sexy, de fapt, chiar daca numai la unii se vede cu ochiul liber.

In acest text, am folosit cuvantul “fund” de 26 de ori. Este cel mai puternic tag pe care il am pe blog, pana acum.

Uite! Si alte mizerabile uimiri

Daca va spun ca sunt sictirita de tabloidizarea tarii in care n-am avut de lucru si m-am intors, veti spune ca e un cliseu. Toti cei care veniti pe blogul meu sunteti, presupun ca prin definitie, ingroziti de chilotareala publica, full-colour. Dar deja spiritul bulevardier a ajuns dincolo de tarlaua obsteasca, tinde sa ne patrunda in case, in frigidere, in creierele vulnerabile.

Nu-mi acuz colegii de presa pentru asta, traim vremuri cumplite, in care un jurnalist supravietuieste cu pretul abdicarii de la niste principii – mai multe sau mai putine, dupa caz, dupa trust. Sigur, imi voi atrage multe exclamatii oripilate, unii vor spune ca nu te obliga nimeni sa scrii non-stop despre fesele unei fufe, daca nu vrei. Ba da, te obliga uneori facturile, sefii, criza profesionala, somajul, panica.

Mie mi-e ciuda ca exista multi oameni care cumpara asemenea produse media. Eu, de exemplu, nu-i urasc atat pe traficantii de droguri, cat pe clientii lor. Fiecare avem totusi niste optiuni in viata si alegem prost. Daca aleg prost in dragoste, imi fac seppuku, e vina mea. Dar daca aleg prost de pe taraba de ziare, inseamna ca e vina altuia?

Ca sa nu mai bat apa-n piua, va citez cateva titluri recente din tabloidele romanesti: “Uite unde mi-a facut Moculeasca sex oral”, “J. Lo s-a dezbracat in Vanity Fair”, “Bianca s-a impacat cu Cristea pentru sex”, “Si-a umflat buzele pentru Pepe”, “Lui Laurette ii plac femeile? Uite cum o calareste pe Andreea Tonciu!”, “Liviu Varciu se tine de glume. Uite cum imprastie gunoi pe plaja 2 Mai”, “Moni, uite cum se fac prezervativele folosite de chinezi”, “Uite cat de bronzata este Antonia”, “Iata cele mai sexy funduri de pe plaja”, “Bianca a jucat tenis cu sfarcurile la vedere”. Si as putea sa insir pana maine, va rog sa ma credeti, dar deja mi se intoarce stomacul cu captuseala pe-afara.

Voi ma cunoasteti bine, stiti ca nu sunt mironosita, scriu lejer despre sublimul si ridicolul iubirilor, despre relatii, sex, nabadai, convulsii, socuri. Nu ma ofilesc atunci cand scriu si pronunt cuvinte la auzul carora bunica-mea ar lesina – sau ar muri. Cu toate astea, granita dintre emancipare si grotesc este total invizibila pentru unii. Si, repet, acum nu ma refer la ziaristi, ci la consumatorii presei in care orice stire despuiata incepe cu “uite”, ca intr-un neam de voyeristi si obsedati de funduri goale.

In Canada, nu exista presa tabloida, de exemplu. Pentru cine avea chef de-o toparlanie de lux, existau revistele americane, unde celulita lui Britney Spears era, totusi, culmea obrazniciei. Nici macar acolo miza unui tiraj nu era o buca. Dar aici, in fiecare zi, fara exceptie, titlurile care fac prapad sunt “uite ce fundulet obraznic are cutareasa”, “uite ce sani frumosi are cutaroaica”, “vedeti ce-i place cutaricii in pat”, “ce grasa esti, cutaritzo”, “uite cata celulita are cutarela”.

Dar, pe de alta parte, colcaie stirile fara nicio noima, niste incropeli care, totusi, plac la nebunie unui public hipnotizat de ineptii: “Andreea Banica: Mi-as dori sa ajung la Baile Felix, nu am mai fost acolo de cand eram mica”. Va rog sa ma credeti, in America n-ar fi aparut asemenea stire chioara nici daca protagonistul era Michael Jackson, Dumnezeu sa-l ierte! Pe cine intereseaza ca o cantareata isi doreste sa mai vada si ea o data Baile Felix?!

Am alergie la “uite” asta, pe care l-a ouat un ziar, la un moment dat, si de-atunci s-a impuiat prin toate publicatiile de gen, iar cumparatorii de tabloide cauta stirile care incep cu aceasta particula puerila. E plina presa de “uite” si “vezi”, de parca am fi cat p-aci sa calcam intr-o balega, la tot pasul, si cineva ne trage de maneca: uita-te pe unde mergi, boule!

Vad zilnic aceleasi nume pe care le amestec si le turtesc in cap, Varciu, Tonciu, Sensual, Bomba sexy, Bianca, Zavoranca, Moculeasca, Laurette, Crudu, care mai de care mai cracanate pe cate doua pagini, cu fundul si chirurgia plastica la vedere. Ok, treaba lor, dar inca nu m-am dumirit de ce cumpara oamenii asa ceva, ca doar acum nu mai e penurie de material inspirational, e plin Internetul de capodopere porno gratis.

M-am abtinut sa va ofer cele mai crunte titluri din tabloide, respect colecistul si romantismul vostru, ma abtin de la alte detalii. Poate ca sunt eu morocanoasa si neimpacata, fiindca e vara si caldura altereaza mai repede resturile de etica, firimiturile de bun simt, cojile de respect.