De ziua iubitului meu

Azi, iubitul meu (exact, stiti voi, acela pe care il astept cam de 20 de ani, ca sa aproximez in avantajul meu) implineste 39 de ani. Bine, i-am si spus, ar fi putut sa implineasca si el macar 40, ca sa-mi amelioreze cumva siguranta de sine, dar ma rog, nimeni nu-i perfect. Doru Roman e un barbat minunat si, asa cum v-am promis, incep deja sa ma laud cu el, ca si cum l-as fi construit eu.

Nu stiu ce-am facut ca sa-l merit, probabil mai nimic, fiindca am vazut ca barbatii cei mai buni de pe fata pamantului ajung la femeile care nu se straduiesc prea mult sa evolueze spiritual. Ani la rand, decenii la rand, mi-am meritat nefericirea, pe principiul ca, daca un barbat te insala o data, e vina lui, dar daca te insala a doua oara, e vina ta. Cred ca Doru nu ma va insela niciodata. Si, mai important de-atat, stie sa iubeasca. Pana la proba contrarie, pe care promit s-o transez tot alaturi de voi. Desi ma indoiesc sincer ca va fi cazul.

La multi ani, Doru, dragostea mea!