fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Cel putin, drogati-va cu iubiri de unica folosinta

de

Prea ocupata sa detest narcoticele care au facut din politistul cu cagula un fetis international, tind sa las adevaratele droguri sa-mi scape in poseta si-n singe. Nici n-am fumat vreodata (cu adevarat), ca sa nu-mi scot din sarite norocul si cilii pulmonari, cu aroganta mea si cu cianida de hidrogen. Si, desi sunt un consumator neproblematic, mi-am jumatatit adesea coniacul din pahar –  cu toate ca as fi baut direct din sticla, dupa cite-o coliziune sentimentala frontala (unde orice descarcerari au esuat) – dar m-am oprit, ca sa nu-mi alterez structurile subcelulare hepatice si, mai ales, reputatia de femeie fina.

Atenta sa nu se lipeasca de mine niciun hasis libidinos si nicio marijuana neinvitata, vigilenta mi s-a abatut asupra marilor tragedii halucinogene ale lumii. Si, in acest timp, am uitat poarta intredeschisa exact cind pe strada treceau diverse pasiuni nesupravegheate. M-am trezit, de-a lungul timpului, cu intoxicatii sentimentale de-a ris de mine toata garda de la urgente – asta constind in prietenele mele, carora le plingeam pe umar si pe rabdari, nediscriminatoriu.

Din aceste incidente cu urmari fatale, tot m-am ales cu ceva. Am descoperit ca traficantii de droguri au marfa proasta, niste prafuri care arata suspect si scirbos, ca sulfamidele anilor ’70. Ca n-au invatat nici pina acum care sunt adevaratele stupefiante ale existentei noastre orbecainde. Sunt filme si carti si locuri a caror absenta te arunca in sevraj. Sunt vorbe de a caror doza ai nevoie zilnic, ajungind, in faza critica, pina la o data la sase ore. Sunt tabieturi pe care, daca ti le maltrateaza cineva, te trezesti ca deprinzi ura precoce fata de semeni.

Nu te primeste nimeni la sectia de dezintoxicare, pentru dipsomanie amoroasa. In cel mai bun caz, te trimit la Urgentele curente, bagind de seama ca ti-ai muscat buzele pina la hemoragii inestetice. Nu-ti face nimeni spalaturi sufletesti si nici nu-ti da plasturi antisuferinta. Te lasa acolo, sa te dai cu capul de pereti, si, pina nu inrosesti faianta cu vreo substanta care se preteaza la analiza pe lamele, esti pe cont propriu.

Iubitul meu a plecat din tara citeva zile si eu am deja doruri maniacale. E ca si cum politia mi-ar fi arestat principalul furnizor de visuri. Iau telefonul cu mine si-l tin pe marginea cazii. Inchid dusul la fiecare minut, mi se pare ca suna. Imi scot samponul din ochi si constat ca nu-i nimic pe ecran. Il iau si-l arunc, apoi sar din cada, cu apa si clabucul siroind, iau telefonul, il sarut, il rog sa ma ierte, fiindca de el atirna echilibrul meu nervos.

Apoi, recunoscator ca l-am pupat, suna. Aud vocea pe care o astept si lesin, dau cu capul de ceva, ma trezesc, slava Domnului ca in timpul asta el imi spunea cit ma iubeste si dezvolta asta intr-o fraza lunga, deci n-a avut timp sa remarce ca am traversat o scurta si cuprinzatoare lipotimie din dragoste. Infasurata doar in prosop, ma asez pe gresia aburita, vorbesc o jumatate de ora, apoi, pentru prima data in viata mea, ma ridic fara sa ma uit in oglinda si sa-mi promit cu fulgere-n ochi: „De luni, ma las de nebunia asta”. Nu. Lasati-ma asa, nebuna, fiindca mi-e bine.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • E cea mai frumoasa nebunie…

    alexandra 28 august 2009 10:44 Răspunde
  • Simona draga si nepretuita, Simona noastra indragostita lulea, crita (si alte adjective asociate starilor neregulamentare care sfarsesc in dependente, hi, hi, hi!), ca sa o citez pe Alina G, dintr-un post mai vechi „ramai nebuna dar prefa-te ca iti cauti tratament” 🙂
    Sunt asa fericita pentru voi, cum sunteti toate (Alice, Alina, Nouria, tu) in fericit si indragostit ragaz….imi dati un impuls frumos, sunteti autoare de „zambete in sambete insorite” (acum am citat-o pe Tania Alexandra, draga, iubita, inegalabila mea Tania Alexandra)
    Suntem bine noi, ma bucur sa vad ca si voi sunteti! Hai sa ramanem asa, hai….sau macar sa murim incercand!
    Va imbratisez pe toti, mi-e dor si drag, Mennine, Valin, Carmen Sofianu (frumoasa poezie, superba poezie, mor de invidie si o dublez cu admiratie, cu duiosie!!!!! Felicitari!!!!)….si stimate domnule Curea….te urmaresc cu interes Mirel, ai verva, ai verb si ai rabdare! Cu ce mi-ai suparat-o pe Mennine, de ce mi-ai suparat-o pe Mennine?!??! Pacat ca ai suparat-o pe Mennine, am comis-o si eu odata sau de 2 ori, dar cu mine a vorbit intotdeauna, Mennine este atit de altfel! Sunt convinsa ca o sa va intelegeti voi pana la urma, nu e frumos sa stam – musafiri bosumflati – in aceeasi sufragerie! Si Adi e in vacanta, nu mai poate sa tina balanta, si Pisica nu-i acasa ca de aia dansati voi pe mesele Simonei 🙂
    Imi lipseste mie Camelia Pisica dar si eu i-am mai lipsit ei, se invarte roata!
    Si ca sa revin la postul initial, Doamne frumos e sa fi dependent de telefon in felul in care depinde Simona acum, frumos e sa faci tahicardie cand suna, sau bip-ae de primire mesaj, frumos e sa nu poti respira cand telefonul tace, si tace, si tace….si cand te resusciteaza salavator exact cand credeai ca gata, ai sfarsit cu asteptarea! Frumos e cand vocea de la capatul firului iti desira fiori pe sira spinarii, frumos e cand iti pulsul iti bate in stomac si tu nu stii daca ti-e rau sau ti-e aripi de zbor inalt, nefrant…frumos e sa stai pe gresie, infasurata in prosop (uaaa, pai daca ai avut timp sa infasori prosopul….hi, hi, hi), frumos e sa ai conversatii de jumatate de ora, cu voce soptita, joasa, frumos e sa ametesti, sa palpiti, sa tresari…..frumos e sa astepti si e demential, cumplit, minunat sa sfarsesti asteptarea in 2 brate care iti inchid cercul, la propriu si la figurat! Ti-am mai spus Simona, as vrea sa nu te inteleg dar ma bucur, sunt fericita si ma doare ca te inteleg…atit de surprinzator de bine! Si sa stii (sa stiti!) ca si eu imi iubesc telefonul…..si il urasc cu indarjire ca tace, si il pup dezlantuit cand suna!
    Va pup cu drag

    Anca G 28 august 2009 10:57 Răspunde
  • Meninne cum te simti? Sper ca si-au facut medicamentele efectul…
    Simona si eu am avut momente cand tresaream si puneam telefonul alaturi pe cada, cand totul era nebunie si nebunia era frumoasa. Mi-e dor sa am fluturasi in stomac, sa tresar cand aud pasi langa usa, sa mi se topeasca sufletul cand suna telefonul, dar speranta moare ultima… asa ca… astept.

    alexandra 28 august 2009 11:42 Răspunde
  • Tanara si frumoasa Doamna, ai scris splendid ca totdeauna!
    Mi se intampla sa pazesc telefonul de dorul vreunui amor mai calator, sa ma uit la ecranul lui de nu stiu cate ori, ca nu cumva sa ii fie bateria brusc descarcata, sau sa nu cumva sa nu il fi auzit sunand…Cel mai trist e cand nu suna, ca de multe ori se incapataneaza sa nu sune, si atunci incep sa imi fac griji – ca daca a patit ceva, cand colo, el, amorul calator, nu pateste nimic niciodata, doar poate a intalnit alt amor la fel de calator…

    je 28 august 2009 12:44 Răspunde
  • …Simona, echivalentul promisiunii aceleia, voit nerespectate, ar fi ,,de maine incep o noua viata”.
    Dar musai cu el alaturi. Si in febra asteparii si cu toata colita agravata de fluturi din stomac, chinuita de nevralgia visului intrerupt abrupt, zguduita de frisoanele pe care ti le provoaca soaptele lui…!
    Stiti cum este cu dependenta de telefon, de un anumit telefon. Astepti sa sune si timpul se masoara in milenii.
    Eu nu pot sa stau locului cand astept. De obicei, Plec la piata, sa mai apuc ceva din epoca asta….Si cumpar, si cumpar….Kilogramele se aduna in papornitele destinate umplerii lor cu golul din suflet. Golul din timp, din viata, din viata asta, de azi, nu din cea de maine…Ma uit la galantare recunoscatoare, ca mi-au mai dat o sugestie de ucis timpii morti. O sa gatesc si niste sarmalute, de ce nu si o tocana, ar mai fi timp si pentru o placinta…Timp sa nu fie??? Si incarc, incarc…Pentru cateva clipe uit de asteptare. Acum ma concentrez la gasirea unei strategii de a-mi aseza, convenabil din punct de vedere fizic, papornitele in cele ( doar) doua maini, as mai pune ceva si-n dinti( ma gandesc la avantajul de a fi caracatita) si ma avant spre etajul 5, pe scari. Acum sa vedeti tahicardie! la etajul 3 ma dor baratele si picioarele de mor, , dar imi face bine, am mai atenuat durerea din suflet. La etajul 4, ma gandesc la o posibila prabusire si procesez, repede, repede, daca posed fusta sau pantalon, sa nu fac vreo figura de pomina in fata vecinilor. Dar ce mai conteaza, deja nu mai simt nimic…
    Si suna. Suna telefonul. Si eu nu pot sa deschid pumnul, inclestat pe manerele sacoselor, sa il deschid atat de repede pe cat as vrea.
    Uneori este el. Raspund disperata, asa cum pot, cu o sacosa sub brate, gasesc repede o utilitate inedita si umerilor apoi zbor pana la usa apartamentului.
    Deseori nu este el. Si atunci, cu o luciditate ucigatoare, ma intreb: Cine m-a pus sa cumpar atatea? Cand mai is eu din bucatarie?”

    mi 28 august 2009 13:14 Răspunde
  • …Si Simona, ai gasit gandurilor si simtirilor mele, cea mai limpede expresie. Oare, suntem toate la fel????
    Meninne, cat e ceasul la tine? Iar m-am pierdut prin timp, iar astept!
    Ai dat gata raceala???

    mi 28 august 2009 13:16 Răspunde
  • ce frumos stii tu sa spui, simona…exact asta e drogul care imi place mie cel mai mult…cat despre celelalte substante intoxicante…eu m-am lasat ininte sa ma apuc, am tras un fum de tigare pe la 13 ani…nu mi s-a parut nimic deosebit si nu am mai atins vreodata tigarea…drogurile prfuri, injectii (si alte pagube) mi-au fost cartile (si spre sa fie la fel si pt copilele mele…amandoua nu se pot culca fara sa citeasca, sa dea domnul sa fie mereu asa)…iar beutura…am baut o data o sticla de vin si nu m-am imbatat (asta cand m-am despartit prima data de mr.ex…da, ca avem antecedente)…asa ca am hotarat sa nu mai stric orzu…de ar fi la toata lumea la fel, iubirea pe post de drog (ma rog…multe iubiri, daca nu cele mai multe sunt obsesii de care incercam sa ne lepadam)…lumea ar fi mai buna. te pup.

    meninne 28 august 2009 14:51 Răspunde
  • ANCAg ma bucur nespus ca sunteti bine, si imi place cum spui…sa murim incercand macar 🙂 nu te superi ca iti spun…momente grele or sa mai vina , sa speram sa nu fie la fel de grele ca si ultimele…tocmai de aia sa te bucuri cat poti de pacea pe care o ai acum…dar suntem aici si iti tinem pumnii…lasa omu in pace 🙂 eu nu am pic de bosumflare dar am invatat sa recunosc acolo unde nu pot sa fac nimic si sa merg mai departe. te pup ancag. si mie imi e dor de pisica…e ciudat pe blog fara ea.

    meninne 28 august 2009 14:57 Răspunde
  • Am schimbat atita droguri d-astea, pe unele le-am tras pe suflet ani la rind, pe altele doar cite-o luna sau doua… Acum insa mi-am gasit praful preferat. Are nume si prenume, e frumos si bun, si nici nu vreau sa aud de dezintoxicare, chiar daca imi dau seama ca e grav. Ca e suficient sa ma gindesc cum ar fi viata mea fara el si simt cum ma trec junghiuri prin splina. De fumat m-am lasat, de baut nu beau, lasa, de un viciu are nevoie toata lumea. Al meu mi-a pus o verigheta pe deget. Nu-i asa ca e ca-n povesti?

    Ionouka 28 august 2009 14:57 Răspunde
  • alexandra, sunt coplesita de grija voastra…am spun din prima ca „sunt pe picioare” pt ca am luat-o pe scurtatura cu antibioticele, anul trecut pe vremea asta am fost foarte foarte racita. lucrand cu multi copii bolnavi(raciti) si trecand prin stresul cu mr.ex…am fost foarte slabita…ma ingrozesc numai cand imi aduc aminte…acum sunt bine, amigdalitele sub control…stii alexandra…”be carefull what you wish for”…ca deobicei o sa se intample…si mie imi era dor sa fiu indragostita cu o iubire speciala…si mi s-a intamplat din nou…am uitat insa sa specific anumite lucruri in „ruga” mea si traiesc acum o iubire aproape imposibil de trait in viata de zi cu zii…dar trebuie sa recunosc, mai bine asa decat nimic. te pup.

    meninne 28 august 2009 15:01 Răspunde
  • mi, la mine e 8.03 🙂 esti extraordinara…daca mi-ar fi zis cineva ca o sa rad la ora asta cu lacrimi…cand altcineva imi povesteste de papornite…n-as fi crezut…e drept ca rasul mi-a inghetat la jumatete…pentru ca ti-am simti golul pe care il simti. nu-i nimic draga mea…o sa umplem noi golul…uite cate fete cu suflete frumoase sunt aici…si mi-a placut mult cum una dintre noi (stie ea bine, e unica) a spus ca aici e un budoar…nu m-am gandit la asta niciodata…ma gandeam ca e o casa de sufelte curate, frumoase…dar nu, e un budoar indeed! cu raceala ma lupt si de data asta e o lupta usoara caci am „trisat” si am luat antibiotice…zi de zi nu stau deloc…mint, stau cu voi si mai stau cand citesc cateva randuri sau ma uit la un film-drgul de seara de cand am venit aici…nu ca ma plang dar teoretic sunt singura cu doi copii intr- padure (fantastica ce-i drept)…imi e frica putin ca atunci cand o sa ma opresc …o sa pic…dar nu, nu o sa renunt cu una cu doua sa ma bucur de viata cat pot de mult, sa gasesc mereu si mereu noi si noi cai sa ma bucur de viata.

    meninne 28 august 2009 15:10 Răspunde
  • corina…asta e de la mine pentru tine

    http://www.youtube.com/watch?v=Ts2DXY0zfLs

    iar asta e le la mine pentru sufletul tau 🙂 iti multumesc ca esti aici cu noi si it imultumesc ca ma ajuti…am tendinta sa par gigiduru’…of, nu mai zic nimic.

    http://www.youtube.com/watch?v=1xpkRj99FH0&feature=related

    meninne 28 august 2009 15:24 Răspunde
  • Meninne,
    te citesc cu un decalaj orar de 12 ore. Aici este canicula, dar sa stii ca, realmente, am simtit adierea proaspata a padurii in care este casa ta.
    Si nu numai atat..Am simtit si o strangere de inima, cred ca era tot aceea de care amintesti tu…am simtit si o mare, mare duiosie ! tot atat de mare precum admiratia!
    In dupa amiaza asta s-a facut dimineata, pentru ca ai trimis-o tu, prin puterea de sugestie a cuvintelor tale. Nici nu stiu ce m-a transpus asa: ceea ce sugereaza cuvintele tale sau felul tau firscc, omenos, cald de a la spune.

    Stii tu cat ma bucur sa imi spui ca la 8 dimineata, spargi linistea padurii cu rasul tau, starnit de o poveste cu papornite goale de pline ce sunt???!!!!

    Aimee, tu esti dependenta de a-i ajuta pe oameni! E fara leac, dar e leac!

    Telefonul!!! Sa nu uit telefonul! Plec pe malul Dunarii,cu cortul.
    O sa pun cartofi in jar si o sa ma ard la degete, incercand sa ii cojesc. Si o sa suflu sa se raceasca, sa ii pot manca. Si o sa-i mananc privind cerul instelat.

    Ma voi gandi frumos la voi!

    mi 28 august 2009 16:17 Răspunde
  • mi…nu stiu daca mai apuci sa citesti inainte sa pleci…daca faci gratar de pui sa pui si ceva bucati de slanina pe pui…mmm!
    aici ploua…in padurea mea fantastica ploua!

    meninne 28 august 2009 16:43 Răspunde
  • Meninne,
    Tu esti fantastica de la padurea aia fantastica???
    Nu…trebuie sa fie mai mult de-atat!!!

    E buna ploaia..spala , racoreste, duce, aduce…

    Da, imi place gartar de pui…O sa fac si o sa fac asa cum mi-ai spus! Saru’mana de pont!
    Cand vii pe aici, te invit sa gusti propria -ti reteta.

    mi 28 august 2009 17:05 Răspunde
  • daca iti spun ca nu am niciun credit pt reteta…fica-mea de 11 ani mi-a zis „pune mai mami si tu niste slaninutza pe langa pieptul ala de pui”…m-am uitat ciudat la ea…dar am realizat ca are dreptate…si apoi…ce fericire in burtica 🙂
    noi toti suntem fantastici mi, eu sunt doar norocoasa sa stiu lucrul asta…sper sa nu il uit cu una cu doua!
    am amintiri din copilarie cu cartofi facuti in jarul de la cazanele de tuica…era un singur cazan intre doua sate…mergeam cu bunicii noapte (caci numai oamenii „importanti” faceau ziua, plebea noaptea 🙂 ) da, degete fripte de cartofi copti si stele…viata e frumoasa, mi!

    meninne 28 august 2009 17:20 Răspunde
  • Va sarut.
    Ce.i drept, am tras odata dintr.o narghilea si mi s.a spus ca voi capata asa o stare!…De fapt starea era nemaipomenita deoarece eram intre prieteni…Nici macar narghileaua cu drogul ei usor nu ar fi putut intrece anturajul.
    Apoi, sa tot fie vreo 10 ani, in vizita la sora mea la Bordeaux cumparam noi Gin si Kinley.
    „Iti prepar eu ceva bun!”, zic.
    Si umplu paharul de 200 ml, mai mult de jumatate cu gin…Nu va spun ce veselie ne.a apucat! Stiti, chestia aia cu degetul, te uiti la el si razi ca prostul…Nu esti de oprit. Tu te simti bine, dar restul lumii!…
    Cat priveste telefonul de pe marginea cazii, sunt intrebata deseori: ” Ai innebunit?”. ”E starea mea naturala”, raspund.
    Iubesc starea asta.
    Despre ea…poezii…

    Scrisoare

    Pentru zambetul meu dus
    atunci cand iti dau buna dimineata,
    poti sa ma iubesti.
    Pentru ceaiul cu miros de vanilie,
    savurat, uneori, in doi,
    poti sa ma iubesti.
    Pentru cuvintele abia rostite
    despre carti, filme sau cotidian,
    amestecate cu amintiri din ce am fost,
    poti sa ma iubesti.
    Poate pentru parul meu lung,
    Ce cade drept peste umeri…
    Poate pentru mainile mele, salcii blande.
    Poate pentru epistolele scrise si trimise
    fara confirmare de primire.
    Poate pentru ochii mei ce privesc in incertitudine…
    Pentru cele spuse si nespuse,
    poti sa ma iubesti.

    Tu si eu

    Tu nu iti pierzi niciodata controlul
    in dragoste.
    Altfel ti.l pierzi usor.
    Iti cantaresti indelung gesturile
    si vorbele
    si tandretea.
    O imbratisare costa,
    Un sarut la fel,
    iar o intalnire e o zi de sarbatoare.
    Eu ard cu totul
    din crestet pana.n talpi
    si ma pierd in vorbe,
    si.n privirea ta.
    Si mi.e frica.
    Si mi.e sete
    Si foame imi e mereu
    de tine.

    In noi

    În sfârşit am timp să mă gândesc la tine,
    am timp pentru mine.
    Să recitesc poezii,
    să răsfoiesc albume de fotografii,
    să închid ochii si să intru în noi.

    Acolo e veşnic sărbătoare
    tristeţea e pusă la colţ, iar bucuria e regină.
    Lumina si Zăpada sunt prezente
    şi vinul rosu e în aşteptare
    si.o candelă si doar două pahare.

    Ca lucruri strânse nu avem prea multe.
    Noi măsuram în clipe, în atingeri, în priviri,
    în vorbe spuse sau tăceri impuse,
    în zâmbete, în râs, în aşteptări,
    în muzică, în ploaie sau în flori…

    Desculti in iarba

    El s.a intors cand a iertat.o
    De vina de a.l fi iubit,
    De vina de a fi femeie
    Si a iubi nechibzuit.

    Si a gasit.o stand la masa
    Sub zarzarul din curtea ei,
    Cu multe fructe mici, in plasa
    Ce adunase mana ei.

    Trecuse.un anotimp pesemne
    Si vara zgomot trambita,
    Iar iarba lor crescuse lesne
    Caci cositorul ei lipsea.

    Isi aminti c.avea dorinta
    Tinuta.n friu atatea luni,
    De a umbla descult prin iarba
    Si.a saruta pamantul viu.

    Facu intocmai si in suflet
    Se vindecara multe rani
    Si doua maini in al lor umblet
    Gasira loc in mana lui.

    sofianucarmen 28 august 2009 18:28 Răspunde
  • CARMENs

    „Pentru zambetul meu dus
    atunci cand iti dau buna dimineata,
    poti sa ma iubesti.”

    multumesc.
    scrii asa frumos…

    meninne 28 august 2009 18:48 Răspunde
  • Am citit de vreo 5-10 ori ,nici nu mai stiu , ce ai scris draga noastra Simona . De fapt ,observ ca, nu e nimic nou la mine,in a reciti ceea ce scrii tu : cartile tale tot cu repetitie . Eu doar pe scriitorii de suflet ii citesc si recitesc ,pana dau in paranghelie . Pe principiul asta am si fost genul care am imprumutat intotdeauna cartile mele din biblioteca ,cu riscul ,dovedit,ca ele sa nu se mai intoarce niciodata la mine.Pentru ce sunt facute si cartile asta ,ma gandeam eu ? N-ar fi chiar o eroare fatala sa le izolez intr-un raft ,dupa ce le-am citit ,sa isi piarda ,inca de la „infierea” mea, scopul lor de a lumina cat mai multe minti ? Singurele exceptii ,le-am avut doar pentru cartile autorilor de suflet . Cartile tale ,Simona,nu le-am mai imprumutat ,am cumparat destule exemplare sa le daruiesc din start !
    Sa revenim la subiect . Dar daca si (prea 🙂 )fericitul din naratiunea ta, e in aceeasi pacatoasa stare de narcomanie amoroasa ? ( fac o precizare si o scuza pt Anca G : te rog nu te supara ,dar e absolut inofensiv comentariul meu ! ) Ce va faceti atunci?
    Oare ce va fi in vocea si mintea lui ,cand tu ai timp sa iti tragi totusi rasuflarea de emotie , in timp ce iti marturiseste dragostea sincera ? Ma gandesc ca mare daruire are si sincera dragoste ,daca tu nu i-ai simtit fastaceala,emotiile/ tracul, tremorul din voce ! Pentru ca sunt sigur ca le are , pe toate astea, ca doar e acelasi gen „narco-amoro-manie” ! Te asigur ca in deplasarile lui ,respectivul domn e intr-un „sevraj” continuu ,ca ii lipsesti si se gandeste la tine in permanenta ,iar cuvantele lui preferate sunt ” Inbox” si ” Call” !
    Nu cred sa fie altfel ,sunt convins ca asa e , pentru ca asa trebuie sa se poarte un barbat caruia i-ai facut bucuria sa il numesti iubitul tau !

    adi _simplu 28 august 2009 18:54 Răspunde
  • Meninne draga mea. Trebuie sa faci o rectificare la ceva scris ieri ,te rog. Stii ca imi place sa ma disput cu tine, pentru ca gusti si umorul si sarcasmul fin dar chestia despre care spun eu ,nu e de neglijat.
    In 27 August ,la materialul anterior , intr-un comentariu de la ora 1,39 ,spui ca esti bolnavioara si ca „am amigdalitele inflamate rau si muci verzi ”
    Stiu ca pot mai mult de atat ,meninne ! Nu am prostul obicei sa corectez persoane ,dar asta se cere corectata urgent ,pt ca ne facem de toate materiile fecale posibile ( cadavre medicale ,ce suntem noi)
    Explicatie generala ,pentru laici : organele limfoide situate in partea din spate a gatului se numesc amigdale ,sau tonsile ,iar inflamarea acestora se numeste ” amigdalita” .De altfel, prefixul -ITA , este consacrat notiunii medicale de inflamare a cuiva. De exemplu : sinuzita -inflamarea sinusurilor, encefalita -inflamatia creierului ,ori encefalului, rinita- inflamatia mucoasei nazale ( rhinos -nas ).
    Inclusiv acele produse de secretie descrise ,bogate parca in clorofila , eu zic sa le numim simplu si pe intelesul tuturor : secretii purulente (si nimic mai mult ) 🙂

    adi_simplu 28 august 2009 19:22 Răspunde
  • Carmen, e o incantare sa te citesc. Imi place cum scrii.
    Mi, te duci in Delta sau undeva pe Dunare? E asa frumos in Delta. Parca sunt un copil si ma bucur exact ca ei atunci cand vad o ratusca, o lebada sau un pelican. Acolo, in acea imensitate iti incarci bateriile. Cartofii copti si gratarul de pui…mmmmmmmm…yammy.
    Azi am dus copilul in tabara…aproape de casa…40 km…dar asa de departe in acelasi timp.
    Telefonul nu suna, nu ma invita nimeni la dans si-mi vine sa urlu de singurate.
    Mi, am ras cand am citit despre sacose…galantare si bucatarie. Parca ma vad pe mine uneori si stiu cum e cand ti se duc mainile pana la pamant si suna telefonul, care e undeva in geanta, nu stiu unde si pana il gasesc se opreste din sunat, iar cand ma uit tematoare la apelant si vad ca nu e el, ma incearca o mare dezamagire.
    Am avut o perioada in care mi spuneam „de luni incep dieta,de luni imi schimb viata, de luni ma despart de el”. Si ne-am despartit si ne-am impacat, dar el nu poate renunta la el, se iubeste prea mult si ma lasa singura pentru ca treburile lui sunt mult mai importante, si ce daca e ziua mea, si ce daca sunt singura acasa. Au trecut zeci de zile de luni si nu am facut nimic. Sa scimb ziua de propuneri? Sa zicem de duminica sau de marti?

    alexandra 28 august 2009 19:31 Răspunde
  • Valin ,nici tu nu imi scapi ! Muzica ma incanta ,dar stii tu ca numai cand nu e depresiva ! 🙂
    Androgeni ,sunt numai hormonii masculini si caracteristicile pe care ,ar trbui,sa le produca acestia . Deci ,mai ales ,de la pubertate ,noi baietii avem in mod irefutabil ,caracteristici androgenice ,datorate simpaticului testosteron . Sufixul Andros = barbat,iar Genesis = producator, realizator etc
    Androgin e alta mancare de peste , inseamna hermafrodit ,beneficiar de ambe sexe ,repsectiv o anomalie . Sufixul GINE ,inseamna femeie (de aici provine si Ginecologie ),iar Andros = barbat

    Va pup, din departari

    adi_simplu 28 august 2009 19:32 Răspunde
  • Rectific si eu ceva : Mai sus la Mennine scriam despre terminatia -ITA-
    Ea nu este un prefix,ci un sufix ,asadar un element postclitic

    adi_simplu 28 august 2009 19:33 Răspunde
  • adishor…stiu ce inseamna „ita”…ma crezi…dar ma doare fix in pix de ce e „politically corect”. asa ca refuz sa rectific…na! iar tu poti mai mult dragule decat sa imi rectifici mie greselile medicale…acum daca tot ne analizam posturile uite ce zici tu mai sus „Stiu ca pot mai mult de atat ,meninne „…sa fie asta un freudian slip (adica atunci cand graiesti fara sa vrei adevarul?) banui ca vb de mine…ca stii ca pot mai mult, dar ce sa-i faci mai adishor…cand esti bolnav esti bolnav…asta ar fi scuza mea…a ta care e?

    meninne 28 august 2009 19:36 Răspunde
  • Atunci ,ai circumstante atenuante ! Mai ales ca m-ai „mirosit ” cu problemele mele potentiale (de tip freudian ) 🙂

    adi_simplu 28 august 2009 19:40 Răspunde
  • Mi, iubesc cuvantul „papornite”. Eu nu car niciodata doar geanta cu mine. Completez cu PAPORNITE!!!
    Alexandra,Meninne, Mi ma bucur…

    sofianucarmen 28 august 2009 19:43 Răspunde
  • he he…mai adishor…tu stii ca eu te-am mirost pe tine de la inceput…stai linistit, atunci cand o sa fiu un pis mai sanatoasa (ca boala e ea sub control dar oarescare slabiciune tot resimt) ne putem impunge un pic…asa …ca sa aratam ca putem…incepi tu si eu continuii bine? stiu ca poti mai mult…stiu ca poti mult de tot, asa ca ia aer in piept…si…fa!
    si scrie-ne mai multe „d’ale-tale”…alea imi plac la nebunie sa le citesc…ah…si daca tot veni vorba…vezi ca eu sunt intr-o stare de oboseala cronica (ma tratez stai linistit 🙂 ) asa ca nu mi te mai lua de cuvinte, greseli grmaticale…ia-te de idei de nu-ti convin. te pup. vb

    meninne 28 august 2009 19:46 Răspunde
  • carmen…si eu ma bucur…sa vad ca macar unii oameni pot sa scrie 🙂

    meninne 28 august 2009 19:47 Răspunde
  • Adi…cred ca n-ai de lucru…:)…ai actionat pe pricipiul consacrat de „maimuta (care) cand n-are ce face, se scarpina in fund pana ii da sangele”. 🙂

    Mirel Curea 28 august 2009 20:32 Răspunde
  • Salut Mirel ! Si tu mi-esti simpatic !! 🙂

    adi _simplu 28 august 2009 20:46 Răspunde
  • hello baieti!!!!!!!!!!! fiti draguti. M-ati facut sa rad

    alexandra 28 august 2009 21:12 Răspunde
  • 🙂

    meninne 28 august 2009 21:29 Răspunde
  • No, stati linistiti . Eu cu Mirel vorbim destul de criptat ,asa ca nu va luati dupa ce se reiese la prima vedere. Noi ne-am si imprietenit ,intre timp

    adi_simplu 28 august 2009 21:57 Răspunde
  • ei da adishor…ca nici nu ne dadeam noi seama…sa vezi cum vorbeam eu cu pisica acum ceva vreme…ma bucur pt voi, asa e frumos 🙂

    meninne 28 august 2009 22:03 Răspunde
  • Asaaa…ce mai scriem, ce mai citim? Ca-s cu capsa pusa! 🙂

    Mirel Curea 28 august 2009 22:09 Răspunde
  • Ce-o fi cu textul asta al Simonei…? Sanchi, dragostea ca un drog drog! Pai chiar e drog…ca hormonii aia chiar asta sunt…ca d`aia endorfinelor le mai zice si morfine endogene.
    Si prin baie de ce sa alergi? Incet nu se poate merge? In baie se luneca! Daca mai ai si sampoane pe tine…Daca iti luxezi, fisurezi, fracturezi oarece, Simona? Cine iti reduce tie suferintele clinice pe acolo? Si telefoane de cand arunci? 🙂

    Mirel Curea 28 august 2009 22:17 Răspunde
  • da adishor…chiar asa…:)

    meninne 28 august 2009 22:32 Răspunde
  • Tu poti mult mai mult ,mennine ! Se dovedeste vorba asta de duh 🙂 Ma flatezi si ma simt bine. Mirel e un tip de inalta clasa ,meninne draga .Si nu il laud asa sa ma aflu in treaba . Si e un om cu suflet ,cum rar intalnesti ,asa ca pacat ca nu il „citesti” si pe el ca si pe mine ,dincolo de aparentele intzepaturi ! Cum tata-mare ai putut sa zici ca nu vorbesti cu el ?! Eu am in curte un vecin f in varsta ,care ,cand se supara pe mine ,nu-mi mai raspunde la salut ! Dar eu atunci strig si mai tare la el ” Buna ziua ,dl. G… „, chit ca el nu-mi raspunde .Ulterior cand ne „impacam” ,imi spune ,asa cu gura intredeschisa ,ca sunt un baiat educat si de bun simt ,ca l-am salutat si cand era el suparat 🙂

    adi_simplu 29 august 2009 9:03 Răspunde
  • Spuneam, si mi-a disparut mesajul din fata ochilor, spuneam ca nebunia ta, Simona, e frumoasa si dulce, si nu are sens sa ascultam tot timpul de cercetatorii americani, care reduc dragostea la endorfine si ne arata exact pe computer unde se lumineaza creierul cand se aprinde inima. Or avea ei dreptate, dar viata nu e numai stiinta, e si arta, asa cum ne spunea noua un profesor despre marketing, si nu l-am inteles decat peste 15 ani, inca 5 si se facea de un Alexandre Dumas.

    Si apropo de nebunie, eu asa patesc si acum cu Tango-ul, sunt aproape turbata pana soseste, pandesc postasul, mi se nazare ca se deschide usa exterioara si cineva pune ceva acolo, aud clinchet de cutie postala, ma reped, ma agit, cand vin de la servici intreb a venit?, desi stiu ca daca vine ma suna sotul sa imi spuna, sa ma linisteasca. Si vine intotdeauna, numai ca nerabdarea mea nu asculta calmul logicii.

    E bine sa iubesti asa, orice ai iubi, un om, o carte, o revista, un loc, un film, pana la urma acesta pare a fi sensul lucrurilor, ca in rest, daca stam sa ne gandim… mai bine nu mai stam sa ne gandim.

    amalia 29 august 2009 9:10 Răspunde
  • Buna dimineata!
    Buna dimineata, Adi!
    Eu nu pot fi suparata multa vreme pe cineva. Cer impacarea…Altfel ma „roade”…
    Mai mult de o zi nu rezist.
    Si totusi, cea mai lunga perioada de suparare am avut.o cu cea mai buna prietena. Trebuia sa.i botezam gemenii si, dupa toate demersurile – scos din spital, facut baie in fiecare seara, leganat, plimbat- mama ei sustine sus si tare ca cei mici se cuvine a fi botezati de nasii de cununie.
    „Daca se supara acestia?”
    Ei i.au botezat. I.au vazut atunci si de atunci, ba.
    Si peste cateva zile merg in clasa I.
    A tinut vreo doua saptamani supararea mea. „Plangeam” una dupa cealalta.
    Toata lumea era de partea mea, considerand.o pe ea vinovata. Am strigat: „Pana aici!” Si am continuat prietenia.
    Ea e „Frumusica”, eu „Iubita”.
    Meninne, cine spune: „Eu cu tine nu vorbesc.”, isi doreste mai mult decat orice, SA VORBEASCA!
    Valin, mie imi lipsesti.

    sofianucarmen 29 august 2009 9:38 Răspunde
  • Buna dimineata tuturor,

    aimee 29 august 2009 10:12 Răspunde
  • Dragostea …..drog, emotie, fiecare dintre noi o numim ..in felul nostru, fiecare tanjim dupa ea, fiecare ne-o dorim iar cand vine o traim si o consumam in felul in care credem ca ar trebui..unii se ascund ca iubesc..cu toate ca o zaresti pe chipul lor(categoria celor duri), de parca sentimentele ar insemna slabiciune…altiii o exprima prin muzica,poezie,arta , ii stimuleaza…altii prind aripi si simt ca pot face orice, realiza orice…dar cel mai important este sa ai parte de ea..sa iubesti si sa fii iubit!
    In dragoste nu exista strategii, nu exista temeri ..nu exista judecati..ca este aiurea sa verifici telefonul din 5 in 5 minunte..ca daca vrei sa ai semnal..te poti urca si in copac ..numai sa iti auzi iubitul, iubita…ca este o tampenie sa strabatii mii de km ..dupa el, ea…numai sa stai cateva ore..nu cred ca exista ceva stupid..etc..numai ca unii recunoastem ca facem asta ..iar altii braveaza cu toate ca o fac si ei:)
    Sa fiti iubiti de cine va doriti voi si sa stiti sa traiti la maxim!

    aimee 29 august 2009 10:31 Răspunde
  • buna ziua la voi oameni buni si nebuni. adishor si carmen vorba simonei m-ati „induiosat” 🙂
    carmen as vrea sa iti pot spune ca ai dreptate (vb de mine vreau sa spun) …nu draga mea, nu ca vreau sau nu vreau…pur si simplu „nu a mers” eu asa vad lucrurile.
    adishor, te cred pe cuvant dar crede-ma si tu cand iti spun ca oamenii se poarta/vorbesc/simt intr-un fel cu A si in altfel cu B astfel incat A poate sa zica” „uau, X este deosebit, sunt intragostita de el, e asa galant” iar in aceeasi secunda B o sa zica „X?!? ce magar” sper ca realizez ca nu vorbeam de nimeni special. eu nu il cunosc pe mirel si nu vreau sa il vorbesc „pe la spate” asa ca lasati-o balta frati romani. o sa aiba el sufletul mare in continuare si daca nu vorbesc eu cu el. va pup.

    meninne 29 august 2009 16:05 Răspunde
  • ah logica mea de dimineata…am vrut sa folosesc numai doua necunoscute A si B…nu stiu cum am ajuns sa vb si de X….e clar ca mai am nevoie de cava somn ! ideea e aceeasi

    meninne 29 august 2009 16:07 Răspunde
  • da adishor…imi pare rau…sincer..dar asta e. daca as face si in viata reala la fel …as avea o viata usoara…aparentele inseala de multe ori dar totusi intuitia noastra nu. si ar fi bine sa tinem cont de intuitie. inclusiv eu care stiu ca intuitia mea este o a doua natura nu tin cont de ea de cele mai multe ori…si tu stii ca nu numai ca pot sa citesc oamenii ci stau foarte bine la „intuitii”…el nu poate sa ma inteleaga pe mine, nu invers…eu clar nu stiu care e treaba, si de ce e zidul asta care ma impiedica pe mine sa vad si pe el sa ma inteleaga…dar, ma repet 🙂 asta NU inseamna nimic.

    meninne 29 august 2009 16:14 Răspunde
  • va saluta si pisica… neagra de data aceasta, am citit ca adi v-a pus la curent cu vacanta mea.
    am aparut!!! astazi, de cateva ore. valiza, cadouri, rosii mari cat pepenii galbeni, palinca de pruna si para brumarie, dealurile insorite ale tarnavei, vorba dulce-leganata a muresenilor (veri cu sotul pisicii)… ceva mai incolo, in amintire, un salut cald crisului (pentru un prieten drag) zambet spre podurile peste cris de la oradea.
    si inca un manunchi de zambete: hajduszoboszlo, kurtos, gulas, papricas, langos, palinka, csardas, soare, apa maronie si calda, zambet de soare, pisica (da mirel, la tine ma gandesc acum) transformata din draguta in negruta, debrecen, szolnok, iarasi hajduszoboszlo spa, bai termale, masaj la coloana, un catel de plus de adaugat la colectie, danuc si cu mine pe strazi, zambete, fotografii, amintiri de astazi pentru maine, barci pe lac, tobogane uriase, valuri, sezlonguri, U2 ascultat cuminte la casti, aceeasi bariera sonora intre mine si lume, acelasi bono-song: this is not a rebel song, this is sunday, bloody, sunday (prietenii stiu, am mai postat melodia din concertul de la slane castle, cu dedicatie speciala primul minut)cateva zile departe, tacute… zilele departe rup dependentele periculoase.

    v-am citit. am zambit. am vazut furtuni. am vazut zambete. am citit poezii.
    mirel, muschetarul-pisica s-a intors. te astept la „joaca” 😀
    adi, te invidiez pentru locurile unde te afli acum.
    meninne, de cate ori lipsesc trebuie sa te imbolnavesti?
    d-na murgoci bine ati revenit.
    carmen sofianu imi plac poeziile tale.
    mi-a placut si commentul lui mirel despre prima dintre ele.
    ema te asteapta pisica.
    zambet si gand bun pentru voi toti… valin, corina, mi, simona, aimee, all blacks, ancag (da, am zambit larg citind commentul tau), amalia, alexandra…

    pisica 29 august 2009 18:04 Răspunde
  • da pisica…ma imbolnavesc si fac si prostii…asta iti spune ceva? bineaivenit acasa. mi-a fost dor de tine, imi e tot timpul dor de tine.

    meninne 29 august 2009 18:37 Răspunde
  • da meninne… imi spune ca nu-i a buna.
    trebuie sa revad de ce te-ai certat cu unul dintre muschetari… sunt abia venita de pe drum si obosita si batuta de soare, fac mai greu conexiunile… 😀 dar imi revin.
    tu? hai, zi-mi ca esti mai bine!

    pisica 29 august 2009 18:42 Răspunde
  • ma dor toate oasele si muschii…nu de la gripa…in rest…zburd de bine ce sunt 🙂

    meninne 29 august 2009 20:22 Răspunde
  • Buna seara, prieteni dragi

    Meninne eu te inteleg perfect si sunt de acord cu tot ce ai spus tu. Daca postam melodii si versuri si ne spunem vorbe frumoase inseamna ca asa simtim noi si ceva ne leaga pe cei de aici. atunci cand postez un cantec , o fac pentru ca simt ca spune mai bine decat mine ceea ce as vrea sa exprim.
    Pisica, ma bucur ca ai petrecut o vacanta frumoasa si pot sa-ti spun ca m-ai dat gata cu bunatatile cu care ai fost rasfatata!
    Carmen, draga mea asa frumos scrii tu asa cum iti e si sufletul: delicat si sensibil!
    Anca G. te admir esti un parinte bun, esti un parinte-prieten!
    Ema, cred ca marti ajung pe la Pitesti, o sa-ti trimit un mail.
    All Blacks , ce mai faci, ai fost in munti?
    Adi ( si eu sunt adi !) 🙂 , concediu placut!
    Valin, Aimee, Amalia, Mi, Alexandra, D. Murgoci, un gand bun catre voi.

    Simona, ai scris asa cum te-am intrezarit ca esti! Ma bucur mult pentru zilele frumoase , cu fluturi in stomac pe care le traiesti !

    Blanca 29 august 2009 22:11 Răspunde
  • blanca zambesc spre tine… nu ei m-au rasfatat ci eu! ei erau cu oferta, eu cu calculele… asa am decis sa ajungem la ei: fisura mea de coloana si cu mine si cu danuc… si bucataria ungureasca nu mi-e deloc necunoscuta, mai miroase si la noi asa de apetisant uneori, din retetele furate de la ei.
    ascult acum foisorul de foc- daca tu ai putea… nu v-o postez, o ascult mai mult pentru voce nu pentru muzica si versuri…
    imi zice cineva ce dezamagire a fost cu madonna?
    meine liebe freund adi cand iti spunem wilkommen in kronstadt? abia astept sa ne vedem si sa sporovaim…

    pisica 29 august 2009 22:19 Răspunde
  • blanca chiar ma intrebam ce mai faci…dar nu mai intreb pe nimeni direct…macar o perioada 🙂 sper ca esti bine.

    frati romani, apel la ratiune …va rog eu frumos nu mai fiti de partea mea sau a altcuiva, nu mai incercati sa dregeti, intelegeti etc. nu sunt suparata nu sunt bosumflata etc…asta e se mai intampla….va rog eu frumos!

    va pup, ma intorc la piscina.,..azi e zi de leneveala!

    meninne 29 august 2009 22:19 Răspunde
  • mirel… nu te-am uitat din triada noastra, dar banui ca daca nu ai postat inca nu esti prin preajma. 🙁

    pisica 29 august 2009 22:20 Răspunde
  • Pisica, ma crezi ca am presimtit astazi ca apari? 🙂 ?
    Meninne, balaceala placuta la piscina . Si am operat catelul, se simte bine, isi revine uluitor de repede avand in vedere varsta lui mai inaintata! Nu se lasa!

    Blanca 29 august 2009 23:07 Răspunde
  • M-am plimbat pe carari ce m-au purtau spre inaltimi. Am strabatut drumuri necunoscute. Am privit in jur si totul imi parea atat de intunecat. Incercam sa ma orientez prin bezna, ratacind pentru a gasi un reper. Incepeam sa prevad meandrele drumului. Lumini inselatoare, aparitii meteorice care sagetau cateodata intunericul si, brusc, o lumina orbitoare ce incepu sa ma invaluie, extinzandu-se peste tot in jurul meu. Incepeam sa discern ritmuri cunoscute in pulsul timpului. Incercand sa ma orientez, rataceam neajutorata si oarba prin spectrul de posibilitati, alunecand printre peretii de ganduri.Brusc, am simtit o explozie muta de lumina, care facu intreg Universul sa dispara. Pentru o clipa am crezut ca sunt singura. Dar nu eram. El era acolo, “fara fiinta, o apropiere si o indepartare in preajma mea.”

    Va trimit toate gandurile mele bune, prieteni dragi!

    all blacks 29 august 2009 23:10 Răspunde
  • Ce bine ca esti cu noi All Blacks ! 🙂

    Blanca 29 august 2009 23:12 Răspunde
  • atunci ai ghicit bine, blanca… pentru ca uite-ma-s! 😀
    si ma bucur si eu ca esti aici, ca e si all blacks cu noi…

    pisica 29 august 2009 23:18 Răspunde
  • Pisica, iti simt si zambetul ! E deschis si luminos sa cum iti sta tie cel mai bine!:)

    Blanca 29 august 2009 23:22 Răspunde
  • saru-mana… acum zambesc dar cand ma gandesc ca maine e ziua cu depresia de seara (ca poimaine este luni) ma zburlesc pe spate ca orice pisica bine crescuta… 😀

    pisica 29 august 2009 23:25 Răspunde
  • va urez anticipat o duminica buna 🙂
    simona, tie iti urez o noapte buna.
    http://www.youtube.com/watch?v=KUscn6VPfXc&NR=1

    meninne 30 august 2009 4:28 Răspunde
  • Draga Alexandra, asa e. Dar daca telefonul ar suna de cite ori asteptam cu inima flambata sa ne caute omul drag, si-ar pierde ceva din farmecul lui digital arogant. Ca atare, asa cum unui iubit ii ierti destule (cu justificari aproape naive), telefonului care ti-l aduce in suflet cu atit mai mult ii ierti mutrele si tacerile…

    simona 30 august 2009 8:52 Răspunde
  • Anca, draga mea, stiam ca pe tine ma pot baza, ca sa nu par eu avariata irecuperabil 🙂 fiindca si tu ai un splendid temperament proiectat exclusiv in culori calde – genul care arunca telefonul, apoi il pupa, pentru ca mai tirziu sa-l arunce din nou, in vreun cap de iubit ingrat. Pe care il pupa dupa ce el spune (cabotin sau nu) „eu tot pe tine te iubesc, desi stau cu cealalta”. Anca, imi face bine stilul tau pasional, imi da curaj.

    simona 30 august 2009 8:55 Răspunde
  • Je, ai frisonant de multa dreptate, noi functionam dupa principii standard si, oricit s-ar face misto de inocenta noastra (eufemistic vorbind), ajungem la aceleasi ineptii. De cite ori telefonul nu suna, incep funeraliile: l-a calcat masina, i-a cazut ceva in cap, l-a otravit nevasta-sa, s-a spinzurat el de bunavoie. Si cind tocmai ii faci pomana de 40 de zile, il vezi in oras, incolacit umed si lipicios pe o alta planta-mama. Ceva mai exotica.

    simona 30 august 2009 8:59 Răspunde
  • Mi, draga mea, tu te manifesti sanatos, daca poti pleca la cumparaturi pe fondul unei crize de comunicare cu distinsul. Va trebui sa-mi spui cum reusesti, fiindca eu, daca intru in starea aia timpita in care capul mi-e un musuroi plin de supozitii si drame, nu ma dezlipesc de zonele sigure, linistite, fara bruiaj – unde, la o adica (in cazul spectaculos in care ar mai suna vreodata dumnealui), sa pot vorbi fara backing vocals.

    simona 30 august 2009 9:03 Răspunde
  • Meninne, hai sa-ti spun, ca parca am avea un stramos comun: inteleg perfect ce zici.
    De fumat… am incercat cu frenezie, pe la 17 ani, dar mi s-a parut scirbos, ma si gindeam ce-o fi asa interesant sa inghiti valatuci.
    Tin minte ca eram cu echipa mea de gimnastica din liceu, la un concurs national la Brasov, iar in camera de hotel, Roxana (o prietena care acum sta in Italia) a scos din geanta niste tigari Marlboro, nu stiu de unde le luase, si mi-a dat si mie una. Ca sa par cool in ochii echipei adunate la mine-n camera, am pufait cum vazusem eu in videoclipuri, dar observind ca ma fac mov si ca stric tigara degeaba si nu car fumul in plamini, o alta colega s-a repezit si mi-a luat-o si mi-a zis ca sunt proasta si sa nu mai stric tigarile bune.
    Nici n-am reusit sa ma imbat vreodata – nu ca as fi tinut neaparat. Imi place starea de euforie usoara pe care ti-o da un vin bun si n-as strica-o cu un exces care se va razbuna a doua zi. N-as suporta o mahmureala timpita, care sa-mi anuleze extazul din ajun. Imi plac bauturile bune, dar savurate, nu fugarite nervos.
    Le-am incercat pe toate, ca sa-mi iau de-o grija, nu s-a lipit nimic de mine si tocmai ma gindeam ca sunt imuna la vicii (in aroganta virstei fragede, pina si oglinda gindului imi cinta in struna). Dar am inteles curind ca toti avem slabiciunile si dependentele noastre. De-asta am si scris ce-am scris…

    simona 30 august 2009 9:15 Răspunde
  • Ionouka draga, bine-ai venit, esti si frumoasa, si captivanta! Sa stii ca, in toata goana in care traiesc, am dat o fuga pe blogul tau, care mi-a placut mult si – previzibil – ti-am studiat pozele de la nunta. Esti antidotul resemnarii noastre si te asteptam de mult timp in acest cerc, unde vesnic suntem vatamate de revelatii amarui sau stam prost de tot cu optimismul, folosim unul de regiune superior, nicidecum de colectie…

    simona 30 august 2009 9:22 Răspunde
  • Carmen Sofianu, draga mea, mi-ai asmutit amintirile si acum rid fiindca mi-am adus aminte de primul meu gin tonic, la fel de inteligent facut ca si cel pe care-l evoci tu! 🙂 Ori cineva a vrut sa ma imbete, in scopuri subversive si invazive, nu mai retin – cert este ca manevra a esuat. 🙂 Fiindca nu prea beau amestecuri alcoolice dulci. Le separ ca in laborator, le studiez ca un om care stie ce cauta. Probabil, in subconstient, vreau si sa vad clar dozajul. Asa ca le tin in pahare separate, ca sa nu ma fure dulceata lor si sa regret migrenos a doua zi, cu castraveciori in otet dinaintea ochilor mei care nu mai izbutesc sa focalizeze.

    simona 30 august 2009 9:32 Răspunde
  • Draga Adi – stai, mai intii trebuie sa-mi revin dintr-un vertij fara urmari clinice, dar cotropitor emotional – daca intuitia ta (recunoscuta si pasional respectata aici, pe blog) functioneaza si de data asta, atunci admit – fiindca nu te pot minti. Daca si iubitul meu manifesta o dependenta sentimentala de noi doi si, mai ales, daca si recunoaste (primul pas in tratarea dependentei, din cite aflu), atunci oricum situatia e sublim de relaxata. Fiindca noi doi, de fapt, nu planuim sa ne tratam, iti marturisesc.
    Vezi, partea buna a partii proaste a sistemului sanitar e ca, daca nu ne recunoaste robiile sentimentale, cel putin nu ne trimite sa ne vindecam in mod ultimativ si obligatoriu. Camasa de forta ramine un accesoriu strict fantezist al erotismului emancipat.
    Asa ca, in lumea care deschide usi si asista, toleranta, la sevrajul dorului, ma simt atit de relaxata in nebunie, incit nu aud si nu vad nimic in jur, mai departe de dragostea mea, de granita sarutului si de orizontul albastru salin al certitudinii ca, atunci cind nu ma mai asteptam, am primit un dar salvator, in-cre-di-bil, minunat.

    simona 30 august 2009 10:48 Răspunde
  • Mirel draga, 🙂 n-am zis ca alerg prin baie, dar cred ca asa m-ai proiectat tu intr-un flash reflex, la cit sunt de sarita din matca. Nu, am zis ca „sar”, ceea ce implica o mica diferenta – si atletica, si de riscuri. Sar sa iau telefonul de jos (ei, nu-ti imagina ca-l arunc chiar de pereti, n-am fost niciodata colerica, desi imi placeau filmele italiene vechi, cu femei ciudat si pitoresc de pasionale). Il arunc, cel mult, cu tandra dojana, pe prosopul de jos, care stie de la bun inceput ce-l asteapta.
    Asa, si daca imi luxez ceva, ligamentele trebuie sa-si astepte rindul la tratament, dupa inima pe care mi-am luxat-o de mult… 🙂

    simona 30 august 2009 10:55 Răspunde
  • buna dimineata, buna dimineata, buna dimineata!
    simona, sper ca telefonul ti-e prieten. desi, dupa orele la care ne scrii, tu ar trebui sa fii in pat, sa dormi si sa inventezi alte cuvinte care sa ne bucure pe noi.
    ramai dependenta de iubire, e mai bine, eu asa cred.
    la capitolul alcool eu sunt afoana, recunosc ca nu s-a lipit de mine niciodata gustul vinului (cu care eu doar gatesc) si nici al altor licori, sunt chiar ciudata cu apa mea plata si ceaiurile . recunosc ca imi place starea mea de luciditate si privitul oamenilor printre gene, sunt dependenta de asta, asa cum sunt dependenta de ciocolata.
    gata, nu ma mai intind, voiam numai sa va salut.

    pisica 30 august 2009 11:01 Răspunde
  • daaaa – ce bine e sa fii indragostit, iar cand telefonul suna e si mai bine 🙂 am stat o data pana la 7 dimineata vorbind cu un el care a schimbat vreo 4 telefoane ca sa imi spuna „nu stiu de ce te sun”. nopti in care telefonul mi-era cel mai bun prieten si zile in care imi era dusman de moarte. am pierdut o data numarul lui de telefon si ca sa il recuperez am cerut desfasuratorul convorbirilor (ok, am facut asta si cand uitasem numarul mamei, numar pe care il formasem de sute de ori timp de ani de zile si o data a trebuit sa sun la informatii ca sa aflu telefonul ei fix). o data am scapat mobilul in apa si eram disperata ca prietenul de atunci nu o sa mai dea de mine in vecii vecilor si nici eu de el, caci habar n-aveam ce numar de telefon are. o data mi-a murit bateria inaintea unei intalniri si a trebuit sa-mi sun cavalerul de pe telefonul unui om care trecea pe strada. si cate si mai cate…

    juztine 30 august 2009 11:32 Răspunde
  • Pisica draga, ma pregateam sa-ti scriu, cind ai venit aici si mi-ai luminat noaptea (admit ca orele la care scriu sunt total smulse din radacinile unei vieti normale, insa tu ma stii, deja). Tu stii de cite ori in viata asta mi-am propus foarte serios sa renunt la aspiratiile sentimentale si sa ma dedic unor chestiuni mai practice si mai inaltatoare, strict cultural? Acum doua luni, eram cam in acelasi stadiu. Intre timp, destinu-mi exasperat s-a trezit din somn, zapacit de zgomotul enervant al abandonului meu, si a facut ordine. Mi-a dat una peste ceafa de-am zburat cit colo. Si-n locul unde am cazut, am gasit iubire si neastimpar.

    simona 30 august 2009 11:35 Răspunde
  • Juztine, esti un poem al incidentelor telesentimentale, s-ar putea scrie un scenariu de film dupa repetabila ingratitudine a unui telefon care nu vrea si nu vrea – decit daca are el chef si daca simte ca s-a potrivit constelatia cu faptele.
    Nu reusesc, Juztine, sa-mi aduc aminte cum iubeam cind nu aveam celulare, Internet, messenger, blackberry… Cum am functionat noi la primele pasiuni, primele zvircoliri – alergind intre telefonul public (acasa, era prea multa lume cu urechile parabolice, care spionau permanent). Cred ca era si mai spectaculos. Si mai cald, mai creativ. Nu pledez pentru intoarcerea la traiul simplificat, fara hertzi. Doar ca ador, la intervale masurate, sa miros trandafirii presati ai adolescentei flaminde de iubire.

    simona 30 august 2009 11:41 Răspunde
  • Amalia, draga mea, ma coplesesti si ma motivezi, tu faci parte din colectia mea draga de certitudini spirituale, care ma imping sa merg mai departe. Revista Tango se pregateste sa apara din nou, zilele astea, dupa vacanta, sunt onorata si fericita pentru devotamentul tau.
    Si eu am dependente care miros a pagina noua, calda, abia rasarita de sub tipar, asa cum am filme pe care le tin cu mine, la propriu si la figurat, oriunde si oricind.

    simona 30 august 2009 11:46 Răspunde
  • simona mea draga asa iti trebuie! nu ai cum sa renunti la aspiratiile sentimentale. de ce sa o faci? bine, ideea e nici sa nu traiesti la colt de strada, asteptand si tanguindu-te dupa jumatatea care nu mai vine pentru ca a plecat sa cumpere paine si a uitat drumul inapoi, din cauza unul alzheimer sentimental subit. o, nu! dar tu nici nu esti din specia aceasta de sirop cu miere… in dulcea ta nebunie, care mie mi-e draga, nici sufletul tau nu poate sa fie altfel decat furtuna si lumina. tu insati esti furtuna si lumina.
    pe cand o sa te trezesti, dupa ce dormi, bineinteles, o sa-ti trimit poze cu pisica innegrita.
    deocamdata decantez prin trairile recente si imi dau seama ca telefonul meu a sunat de cateva ori in zilele acestea, numai ca eu nu am mai raspuns…
    si mi-e bine.

    pisica 30 august 2009 11:48 Răspunde
  • Aimée, ma bulversezi placut cu imaginea goanei dupa semnalul salvator, dupa mila conexiunilor, dupa zborul de opt ore pentru o ora de iubire… Stiu, pare o lume nebuna, zapacita de dragoste, irational de frumoasa, dar eu cred ca nu intimplator oamenii sunt diferiti, fiecare are rolul lui in pulsul planetei, cei intelepti si lucizi si reci ne ajuta pe noi, visatorii, sa supravietuim fara sa fim inghititi de ape, foc sau propriul delir.

    simona 30 august 2009 11:51 Răspunde
  • All Blacks, la ora la care recitesc a treia oara ce-ai scris, impactul (non)culorilor tale e si mai profund. La mine e noapte – am traversat multe nopti alaturi de voi, cu noutatea ca, mai nou, am invatat sa vad si luminile orasului, nu doar tenebrele lui. Ma fascineaza contrastul, mai presus de orice, in cazul de fata.

    simona 30 august 2009 12:06 Răspunde
  • Blanca, fluturii mei sunt la cap, mai degraba, am depasit faza cind stolul inaripat se multumea cu perimetre digestive, acum brodeaza ceva in mintile mele… 🙂

    simona 30 august 2009 12:09 Răspunde
  • Buna fetelor(si baietilor)
    Simona, ei nici nu mai au nevoie de scuze, pentru ca sunt palide pe langa scuzelel care le gasim noi pentru ca n-au sunat, n-au facut sau n-au spus ceva. Cand stau si ma gandesc, ma apuca rasul cat de creatoare sunt. Numai mie nu reusesc sa-mi gasesc scuze.
    Poate ca dragostea, traita, este un drog. Asa cum cei care se drogheaza vor mai mult si nu pot intrerupe consumul, la fel suntem si noi. Consumatoare de dragoste. Uneori mi-ar fii placut sa pot bea…nu suport bautura si nici pe marii consumatori…poate asa mi-as fii innecat amarul in ceva. Problema cea mare cred ca e atunci cand te trezesti si problema e tot acolo, nerezolvata si in plus cred ca te simti si mizerabil.
    Meninne, azi cum iti e? Mai bine?

    alexandra 30 august 2009 13:02 Răspunde
  • buna sa va fie inima.

    alexandra…as vrea sa iti spun ca sunt mai bine…stiu stiu, v-am invatat prost…pot zice ca sunt bine…in acelasi timp…in ceas de noapte am primit o marturisire ce poate ar fi trebuit sa ma bucure…multumesc de intrebare totusi.

    simona…e clar ca avem un stramos comun 🙂

    meninne 30 august 2009 13:45 Răspunde
  • buna dimineata, meninne. ma gandeam la tine.
    am primit mesajul: TU nu ma deranjezi niciodata, iti repet, poate ai uitat.
    ai grija de tine, de fete…

    pisica 30 august 2009 13:55 Răspunde
  • dragii mei v-am citit pe indelete, cat timp pe la bucatarie oalele mele rad de nebune ca le las in plata lor pe aragaz.
    simona eu zic sa nu fii trista pentru textele care s-au pierdut, se reface trupa de muschetari si vom relua discutiile si incrucisarile de spade pe-aici, numai sa apara si mirel (ma tot gandesc cum sa fac rost de o fotografie cu tine pe post de colectionar ceramist) si desigur si adi.
    cat despre darul tau, mirel, de a dezinhiba oamenii, eu una il recunosc. imi plac discutiile cu tine pentru ca ma pui sa gandesc, ma provoci sa scot din mine mai mult si mai bun si ceea ce primesc in schimb este deosebit. imi place ironia ta, care nu te iarta nici pe tine. nu, nu te laud, departe de mine gandul, ba chiar iti spun ca acum ma enerveaza ca taci, asa cum tace si herr doktor, dar nu pot emite pretentii intrucat si eu am chiulit de-aici cat m-am inegrit.
    mi trebuie sa iti spun si tie ca te privesc admirativ pentru ravna gatitului, a sacoselor pline pe care trebuie sa le arunci cand ajungi acasa in sunet de telefon. eu nu am reusit sa trec de faza lui trebuie sa punem ceva pe masa, chiar daca am inclinatii de gurmand, iar sacosele, stiu, sunt o norocoasa, le aduce el in urma mea pe scari. in consecinta nici telefonul, daca suna, nu imi da palpitatii.
    juztine trebuie sa recunosc ca eu nu am avut niciodata rabdare sa vorbesc la telefon mai mult de zece minute. am trait iubirea si pe vremea cand nu existau celularul si e-mailul si sa stii ca nici cu epistolele nu ne zapaceam prea tare. cum spunea si adi, exista si la mine sentimente, cu romantismul stau mai prost… 😀
    alexandra mi-a placut ideea cu trezirea la realitate dupa o betie, dar cu aceleasi probleme pe cap. chiar discutam deunazi un caz de consumator notoriu, care bea ca sa n-o mai auda pe nevasta-sa, iar la trezire, evident ca la ce n-a auzit cat era euforic se mai adauga si alte argumente ale fericirii lor conjugale pe care, dupa mai bine de 20 de ani, mi-e tot mai greu sa o inteleg.
    va salut pe toti si fug iarasi la aragaz… 🙂

    pisica 30 august 2009 17:33 Răspunde
  • pisica mea draga pisica, te salut si eu. tu stii ce furtuni sunt pe la mine prin suflet, totul e un bine aparent…in afara e bine, inauntru e furtuni! scap eu si de furtunile astea…curand curand, de LUNI! 🙂
    simona 🙂
    corina?
    mi sa imi spui cum a fost…
    blanca?
    all blacks imi pare rau ca nu te cunosc mai bine…
    alexandra 🙂
    ema? ema? ema?
    aimee!
    juztine te salut cu respect pt ca nu ai cumparat bila aia!!!

    amalia, d-na murgoci, ancag, fete nenumite si baieti

    …sa aveti pace!

    http://www.youtube.com/watch?v=gYjvucEYSmY

    meninne 30 august 2009 18:58 Răspunde
  • pisica draga, sa stii ca esti o norocoasa! eu urnesc papornitele singura, de fix 22 de ani si o zi. si le tarasc pana in casa tot singura, desi sunt foaaarte maritata. cel mult am parte de un hei-rup din taraitul telefonului .
    ..Gurmanda nu sunt ! Copiii mei, nici atat! Dar eu am asteptat si astept atat de mult, incat cand ceva din fiinta mea mi-a dictat ca ar fi bine pentru toti cei din jurul meu, dar si pentru mine, sa astept actionand. De ce actionez in directia umplerii papornitelor, a caznei de a le cara singura si apoi a bucatarelii, nu stiu sa va spun.
    Regret, Simona, nu am un raspuns….Poate, daca instinctul de conservare ar putea vorbi,as gasi acel raspuns. Oricum, cred ca e mai sanatos sa nu te manifesti atat de ,,sanatos”, ca mine, pentru ca e mult amar acolo!

    mi 30 august 2009 19:16 Răspunde
  • S

    mi 30 august 2009 19:19 Răspunde
  • Meninne, aici sunt
    Am ascultat postarea ta, dar trebuie sa recunosc ca-mi place mai mult originalul. De fapt il ador pe Sting. Imi Place vocea lui, cat de bine arata si ce experimenteaza.

    alexandra 30 august 2009 19:20 Răspunde
  • Meninne, sper ca marturisirea de azi noapte a fost una gen”…si nu pot trai fara tine…”

    alexandra 30 august 2009 19:21 Răspunde
  • mi te imbratisez 🙂 iti spun din inima…chiar daca iti este asa de greu, macar tu poti SIMTI atat de mult…asta iti poate aduce bucurie…

    meninne 30 august 2009 19:22 Răspunde
  • da si mie imi place STING mult mai mult…dar asa…am vrut sa aud ceva femei cantand 🙂

    meninne 30 august 2009 19:22 Răspunde
  • nu alexandra…marturisirea de azi noapte a fost de alt gen…bucuria mea si linistea mea suflteteasca este ca am primit o confirmare, ca ma place la fel cum il plac eu…oricum nu era vorba sa fie ceva intre noi, ar fi fost impotriva firii mele…”marturisirea” a fost ca spre binele meu aici este sfartitul 🙂 am inteles mesajul, am pace…cum am zis , de luni o sa imi treaca.

    meninne 30 august 2009 19:26 Răspunde
  • faptul ca stiu ca exista oameni ca el imi da speranta ca poate cineva ca el o sa imi faca si marturisirea de care amintesti tu alexandra. totul e bine, stai limjistita.

    meninne 30 august 2009 19:28 Răspunde
  • da meninne, stiu… dar mai este numai o zi, apoi lucrurile vor intra in fagasul acela normal. cum este cu masinuta pe autostrada? tot la 90 sau ai mai urcat putin? ma gandesc si parca au trecut secole de cand nici nu te stiam, aproape ca nu vorbeam si tu spuneai de inceputurile tale ca sofer prin atlanta si padurile tale de la peachtree… 😀
    mi cred ca daca scazi din cei 22 si o zi 5 ani, dai de varsta noastra. tot 29 august? se pare ca indiferent cine cara papornitele, avem ceva in comun…
    alexandra eu cred ca daca ai vedea ca si sting a imbatranit (am discutat o data chiar aici la simona, alinag ne spunea) poate ca nu ti-ar mai place atat de mult. sau poate ca da? de cantat insa, recunosc, canta bine.

    pisica 30 august 2009 19:29 Răspunde
  • Nasol. Sincer. Asta mi-a venit in gamd cand am citit

    alexandra 30 august 2009 19:30 Răspunde
  • nasolul era pentru meninne

    alexandra 30 august 2009 19:31 Răspunde
  • nasolul era pentru meninne. Stii eu am inca intrebarea copilului curios pentru orice mi se intampla. Da de ce?

    alexandra 30 august 2009 19:32 Răspunde
  • Pisica, stiu ca Sting a imbatranit, dar tot imi place…asa cum e…doar nu am de gand sa ma marit cu el.

    alexandra 30 august 2009 19:33 Răspunde
  • Fetelor toate avem idoli masculini, dar si ei sunt oameni ca noi si-i putem admira si dorii de la distanta, pentru ca e posibil ca apropierea sa fie o mare dezamagire.

    alexandra 30 august 2009 19:34 Răspunde
  • si mi, la mine ideea de gurmand nu se refera la cantitate, dar imi plac gusturile sofisticate si ador sa ma joc cu mirodeniile…

    pisica 30 august 2009 19:35 Răspunde
  • Mi, cum a fost? ai mancat cartofi copti?

    alexandra 30 august 2009 19:38 Răspunde
  • alexandra, nu chiar toate avem idoli fie ei masculini sau feminini. eu prefer sa am mentor… si da, sa fie masculin.
    meninne o sa fie bine. stiu. pentru ca te stiu pe tine. si am eu senzatia ca undeva in sufletul tau ai stiut de mult (de cand am vorbit, oare?) de aceasta confesiune.

    pisica 30 august 2009 19:38 Răspunde
  • Pisica, Mi e am experimenta in bucatarie. Am avut o perioada cand incercam sa vad ce merge cu miere, ce merge cu scortisoara, cu ceva iute si lista poate continua. Fiul meu e gurmand.

    alexandra 30 august 2009 19:40 Răspunde
  • Idoli e mult spus, da. Am vrut sa ma refer la un mascul care se preteaza genului nostru de vise. Vorba Simonei cu iubirile de unica folosinta.

    alexandra 30 august 2009 19:41 Răspunde
  • Era un ,,S” de la ,,Seara buna”!
    Nu era conturul vreunui gat de lebada sau egreta, dragilor! Nu mi-a ramas pe retina, pentru ca nu s-a zarit nici una. Ar fi fost imposibil!
    Nu am avut parte !
    Am ajuns acasa obosita, mai obosita decat am plecat, pusa pe hartza si decisa la ceva actiune…in sensul acela bun, al implicarii… Deocamdata sunt muta de indignare. Poate doar sa va scriu voua, cate ceva, mai pot…
    Boxe pe masini, manele, doua-trei la stanga, la fel, in dreapta, orga de lumini, manele, ison la unison, manele, zgomot de secure si urlet de padure sfasiata, manele, barci cu motor, competitii printre salupe, manele, incurajari indite, mame care astupa urechile copiilor( putine), maneleeeee!!!!
    Nu vreti sa stiti cat am combatut pe-acolo…si nici despre feed-back-ul primit!

    Macar am reusit sa-mi savurez cartofii din jar si puiul cu slanina, meninne!!!!

    mi 30 august 2009 19:44 Răspunde
  • meninne, o usa inchisa inseamna ca altele se vor deschide si cine stie ce surpriza placuta vei avea. Te admir pentru forta. Eu nu am asa ceva.

    alexandra 30 august 2009 19:45 Răspunde
  • Mi, ai fost in Delta?

    alexandra 30 august 2009 19:46 Răspunde
  • stiam pisica stiam…dar pana nu vezi cu ochii nu crezi stii cum e. stiam si ca o sa fie bine…na, am vrut si eu o confirmare, atat.
    am ajuns la 130…aici trebuie!
    da alexandra, distanta e mai buna in unele cazuri 🙂
    mai un pic si e luni !!!

    meninne 30 august 2009 19:46 Răspunde
  • Pentru ca asta a fost si dezamagirea mea anul acesta cand am fost acolo. manele…cah…si grosolani, iar lebede am vazut doar 2 pe lacul chiril

    alexandra 30 august 2009 19:47 Răspunde
  • Maine implinesc 35…de primaveri. Am de lucru, toata lumea e ocupata si va fi o zi ca oricare alta. La voi e la fel?

    alexandra 30 august 2009 19:50 Răspunde
  • ei alexandra…care forta…lasati cuvintele astea mari cand vorbiti de mine…nu am nici forta, nici curaj nici nimid din astea…dar am o incapatanare senina de a face ce consider eu ca e bine! 🙂
    mi…o sa ii spun copilei mele ca ti-a placut puiu cu slanina 🙂

    meninne 30 august 2009 19:50 Răspunde
  • Da, Pisica draga, inteleg ce spui…tu stii, insa, ca uneori nu mananc nici 2 zile? Desi gatesc ,,cu ravna”, cum zici tu???
    Nicio aroma nu ma poate opri, nu ma poate asezla o masa, singura…

    mi 30 august 2009 19:50 Răspunde
  • azi e ziua lui alexandra si va trebui sa astep pana maine sa ii dau cadoul…corina chici ce film i-am cumparat…da principessa, ai ghicit!

    meninne 30 august 2009 19:51 Răspunde
  • da, meninne, e tot ce mi-a placut de vineri, pana azi!
    sa-i spui, sa-i spui!!!!

    am avut succes in grupul meu cu ideea fiicei tale!

    mi 30 august 2009 19:53 Răspunde
  • Meninne, este ziua fiicei tale???

    mi 30 august 2009 19:54 Răspunde
  • meninne la multzi ani pentru alexandra ta.

    alexandra 30 august 2009 19:55 Răspunde
  • mie in afara de surori, nu mi-a spus nimeni. fiul meu e in tabara, am vorbit cu el, dar era asa incanta de ceea ce face acolo incat a uitat ce zi e azi, sa vedem ce face maine. Tatal meu m-a numit si alexandra ca sa chefuiesc 2 zile. nu chefuiesc nici macr juma de ora

    alexandra 30 august 2009 19:57 Răspunde
  • A…alexandra noastra!!!! e clar, sunt cu neuronii varza,de la oboseala si nervi!

    La multi ani, draga Alexandra!
    Dar sa stii ca iti fac urari si maine!

    mi 30 august 2009 19:59 Răspunde
  • saru-mana

    alexandra 30 august 2009 20:00 Răspunde
  • „azi e ziua lui, alexandra” de as folosii putina gramatica pe care o scriu 🙂

    iar tie la multi ani pentru maine, alexandra! pentru tine…
    http://www.youtube.com/watch?v=x0dMBqtGtOU

    meninne 30 august 2009 20:01 Răspunde
  • Vai..!!
    Alexandra, Meninne, scuze! Am provocat o neintelegere…C

    mi 30 august 2009 20:01 Răspunde
  • eu intelesesem ca pe fiica lui meninne o cheama ca pe mine

    alexandra 30 august 2009 20:01 Răspunde
  • alexandra… astazi a fost onomastica ta si maine ziua de nastere?
    nu va fi o zi oarecare… noi te vom sarbatori aici! si incepem cu onomastica… la muuuuuuuulti ani! sa te insoteasca norocul si sa ai mereu alalturi oameni buni!
    mi, imi pare rau pentru experientele tale manelistice. acesta este unul dintre motivele pentru care spiritul de turma imi este atrofiat si gratarele in snop de asa zisi prieteni imi repugna. prefer cocotatul pe dealuri pustii unde te doare si sufletul sa calci pe iarba… numai ca la noi a plouat si mai ploua astazi… lacrima pentru ca maine merg la fabrica?! 🙂

    pisica 30 august 2009 20:01 Răspunde
  • mirel? adi? mai baieti sa nu-mi spuneti ca va uitati la meci in seara asta. nu voi! 🙁

    pisica 30 august 2009 20:03 Răspunde
  • M-ai lovit cu melodia asta. Rau de tot, dar a fost bine.
    Ma bucur ca pe fiica ta o cheama ca pe mine.

    alexandra 30 august 2009 20:04 Răspunde
  • Muuuuuuuuuuultuuuuuuuuuumesc pisica. Sper ca ceea ce pare ca i-a lovit pe toti in ultimii ani sa dispara si sa mai ramana cativa buni, neatinsi si sa fie in preajma mea

    alexandra 30 august 2009 20:07 Răspunde
  • Nu, Alexandra, nu am fost in Delta.
    Am crezut ca locul pe care l-am descoperit este o oaza de liniste, m-am inselat. La frontiera cu Rep. Moldova, este un sat de pescari,mic, mic de tot. Pe celalat mal est un mic golf, asezat in zona libera. Plaja cu nisip fin, Dunarea, padure..

    mi 30 august 2009 20:10 Răspunde
  • pisica…si aici ploua
    alexandra pe fiica mea nu o cheama ca pe tine…pe mine ma cheama monica dar pt ca mai era o monica pe blog am folosit „meninne”. as prefera ca numele copiilor mei sa nu fie pe blog.

    meninne 30 august 2009 20:10 Răspunde
  • Meninne,simt, asa cum bine ai intuit, simt totul …Si de bine si de rau. Si , mai ales, am invata sa simt imbratisarile cu inima! Si stiu si eu sa imbratisez cu inima. Simti si tu, asa-i?

    mi 30 august 2009 20:14 Răspunde
  • sa fii sanatoasa alexandra si sa fii mereu cu zambet, caci unde este zambet este si bucurie…

    pisica 30 august 2009 20:19 Răspunde
  • offfff meninne, iar ploua?

    pisica 30 august 2009 20:21 Răspunde
  • Buna seara, oameni buni!
    Pisiiiiiiiiiiiiiica, bine ai revenit! Mi-a fost dor de tine! De cuvintele tale… Mi-as dori sa pot vorbi ca tine, sa ma misc cu usurinta prin labirintele mintii umane dar , din pacate sau din fericire, nu pot! Eu doar simt si atat! Ma bucur ca sint alaturi de voi! In seara asta si sper, in zilele ce vor veni!

    Alexandra, la multi ani, azi e Sf. Alexandru! Pentru tine, cu drag!
    http://www.youtube.com/watch?v=Wtg5kUQMSr8&feature=channel

    Meninne, te imbratisez cu toate gandurile bune! Asta e pentru tine…Soarele rasare, intotdeauna rasare…Iti sint alaturi. Cu un zambet si cu inima…Chiar si atunci cand „tacerea e umbra unui cuvant”!
    http://www.youtube.com/watch?v=PjrNinb0ynk&feature=related

    Carmen am scris poeziile tale in caietele mele! Cand le vei publica, sper sa primesc autograful tau!
    Mi,All Blacks, Blanca, Juztine, Aimee, D-na Murgoci, Valin, Adi, Mirel …Un gand bun!
    Noapte buna tuturor! Sa-mi tineti pumnii stransi pt ziua de maine! Daca scap cu bine, suta de ani ma paste!:)))) Am auzit oftatul, sa stiti…:)))
    Am revazut „Kate si Leopold” si „Undeva, candva”! Sint doua dintre filmele mele preferate!

    corina 30 august 2009 20:22 Răspunde
  • si se zice labirinturi, da? ma duc la coltul pisicii…:)))

    corina 30 august 2009 20:33 Răspunde
  • da MI simt si iti multumesc. imi aduci caldura si zambet…
    da pisica mea ploua, si ma bucur ca ploua. azi e ziua lui si azi e ziua cand il scot din inima mea pentru ca stii ca atunci cand iubesti pe cineva nu ai vrea sa le faci rau sub nici cea mai mica forma…si ma bucur ca ploua…o sa fie bine 🙂

    meninne 30 august 2009 20:33 Răspunde
  • Seara buna,

    Va salut pe toti
    Vad ceva miscari pe aici…
    Pisica ,
    te -ai intors cu voie buna si chef de viata…sa-l dai la toata lumea!
    Meninne,
    ma bucur ca ti-ai revenit…
    Simona,
    chiar ma simt flatata…si eu sunt de acord ca trebuie sa fie un echilibru:),ying si yang..nu?!

    aimee 30 august 2009 20:36 Răspunde
  • multumesc corina, iti tin pumnii maine, va tin pumnii la toate tot timpul 🙂
    aici e mijlocul zilei si e un intuneric afara …

    meninne 30 august 2009 20:36 Răspunde
  • corina esti tu tare draguta dar nu e nimic special in a scrie cuvinte, atunci cand le simti. si tu scrii frumos ceea ce simti.
    o sa iti tin si eu pumnii maine, ca sa prinzi suta… si te admir pentru sufletul tau.
    candva, o sa iti scriu si din poeziile mele… nu am mai postat de multa vreme, de fapt am postat doar de vreo doua ori, scrieri spontane, nu am pretentii de scriitor si stiu ca nu voi publica niciodata. pentru ca nu vreau. reminiscenta de la orele de limba romana in care o profesoara teribil de urata, infiorator de urata, inimaginabil de urata, incerca sa ne bage in cap ca ceea ce visase un critic despre poeziile lui eminescu este exact ceea ce gandise bietul om, atunci cand le-a scris. ori mintile noastre de adolescenti ce asteptau sa infloreasca spuneau cu totul altceva.

    pisica 30 august 2009 20:41 Răspunde
  • corina, nu la colt, in brate… cu zambet… cu totii gresim, important e sa recunoastem si sa acceptam ca putem sa ne corectam.
    aimee… ma faci sa devin din neagra, rosie de bucurie. voi mi-ati lipsit mie, dar chiar si eu, voua? intr-atat incat sa va bucurati atat de mult? nu merit. zau!

    meninne, nu mai stiu prin care carti, prin care citate am invatat eu o vorba: a iubi nu inseamna a avea. si ca cel mai frumos dar in iubire este libertatea… stiu ca nu vei reusi sa-l scoti din inima asa usor, ca pe un plasture, dar stiu si de ce esti tu un om drag sufletului meu.
    mai mult nu spun. poate ca nu voi mai spune vreodata, dar tu stii.

    pisica 30 august 2009 20:47 Răspunde
  • stiu pisica stiu…il scot din inima pentrusimplul motiv ca daca il tin acolo ii fac rau…si nu vreau asta.
    nu stiu nici eu daca isi voi mai spune vreodata dar si tu stii. sa nu uiti te rog 🙂 nicioadata sa nu uiti…

    meninne 30 august 2009 20:51 Răspunde
  • de la jumatate si pana la capat… mereu!

    pisica 30 august 2009 21:00 Răspunde
  • Corina iti tin pumnii pentru maine
    Meninne am inteles gresit…imi pare rau… Gandeste pozitiv si fa ca Scarlett o Hara „si maine e o zi”. Maine te vei gandi mai bine. As vrea ca nici una dintre voi sa nu sufere. Stiu cat de dureros este.
    Stii treaba aia”cui pe cui se scoate”. Asa ca eu iti urez sa ai parte de o iubire noua care sa te implineasca si sa te faca fericita. sa ai fluturasi in stomac cat mai curand.

    alexandra 30 august 2009 21:03 Răspunde
  • Nu pot sa inteleg nimic din ce ma inconjura. Ma scurg pe fiecare carte din biblioteca si pe marginile sfesnicului de pe raft…ca o fantoma de ceatza. Am rasfoit carti neatinse de mult, am aprins betisoare si lumanari, am simtit raceala argintului din vitrina, am simtit creionul apasand pe hartie. Mai mult am plans si am cautat in fiecare lacrima acel ceva. Am ras fals sperand ca asta imi va alina incertitudinea, am incercat tot. Am basbait asa prin imaginatia mea pana m-am lovit de ceva. Si am gasit. O idee. Intr-o alta viata am fost o voce… si am descoperit asta intr-un cufar plin cu obiecte, persoane, fiinte si idei. Acea voce care te cheama si care te alunga. Care prin pulsatiile ei iti soptea cuvinte de dragoste, care striga oftaturi de dor. Vocea aceea care in ritmuri fine de chitara canta despre noi, si care s-a ratacit de atatea ori pe strunele unor vise neatinse. Acea voce muta care nu se auzea in surdul tau auz. Acea voce care sunt si azi si pe care o tin strans in palmele mele, intrebandu-ma daca este a mea, a ta…Niciodata a nosatra.

    Blanca, Meninne, Carmen sa aveti o seara albastra, iar tu pisica sa ne torci frumos asa cum o faci intotdeauna. Valin esti bine? Pentru tine, Mi, toate gandurile mele bune. Alexandra, „la multi ani” din suflet!
    Simona draga, te pup, dintre umbre de lumina.
    Buna seara, dragii mei.

    all blacks 30 august 2009 21:03 Răspunde
  • da pisica mea, pana la jumatate…mereu!

    meninne 30 august 2009 21:06 Răspunde
  • Eu nu am puterea sa-l scot nici din suflet, nici din viata mea. S nici el nu ma ajuta. E ca un cancer ajuns in metastaza. Urata desciere, dar asta mi-a venit la indemana. S-a raspandit peste tot in viata mea si nu ma lasa nici sa mor, nici sa traiesc. Nu pot renunta la el, de cate ori mi-am propus a fost de ajuns sa-i aud vocea si am alergat intr-un suflet la el. M-ar ajuta sa renunte el la mine, dar n-o face, parca i-as apartine.

    alexandra 30 august 2009 21:06 Răspunde
  • Fetelor, cu voi aproape, chiar nu ma mai simt singura. va multumesc ca m-ati facut loc in comunitatea voastra.

    alexandra 30 august 2009 21:09 Răspunde
  • all blacks…la mine e o zi …dar e albastra! e bine ca esti si tu cu noi…

    meninne 30 august 2009 21:12 Răspunde
  • Pisica, stii cum se numeste locul acela de pe malul Dunarii, frumos, de n-ar fi populat…???
    „cotul pisicii”

    mi 30 august 2009 21:14 Răspunde
  • oh alexandra…nu e problema ca nu l-ai alungat…a fost alegerea ta…stiu ca pare imposibil la prima vedere sa iti scoti pe cineva din suflet…dar e posibil…acum, in cazul meu nu e vorba de un iubit, ci de un om deosebit, asa cum nu credeam ca mai exista…asta e. sa natate sa fie, sper ca ati auzit oftatul!

    meninne 30 august 2009 21:15 Răspunde
  • All blacks, vocea a ajuns si la mine, multumesc pentru gandurile bune!
    Esti o voce frumoasa, care dainuie!

    mi 30 august 2009 21:19 Răspunde
  • Meninne, a strabatut padurea ta fantastica, a sagetata intunericul si a ajuns oftatul tau pana aici!
    La fel ne ajung si rasetele, pofta de viata, tot ce ne trimiti tu!

    mi 30 august 2009 21:23 Răspunde
  • pisica mea, nici sa il iubesc in tacere nu se poate, intelegi? nu am voie sa il iubesc 🙁 am crezut ca daca il iubesc in tacere o sa am voie…dar nu,nu se poate nicicum…stiu ca „iubirea” in sine inseamna sa dai nu sa primesti…eu nu am voie nici sa dau.

    meninne 30 august 2009 21:23 Răspunde
  • imi pare rau MI ca azi va trimit oftatul meu…asta e viata 🙂 azi e randul meu sa va simt cum imi imbratisati sufletul. va multumesc.

    meninne 30 august 2009 21:25 Răspunde
  • mi, prima reactie a fost sa ma uit la cotul meu: ascutit! hm! o fi frumos? aaaa, nu al meu, pe dunare! aham! 😀 vrei sa vin si sa alungam poporu manelist? chiar imi pare rau ca ti-au stricat tot cheful. stiu cum este pentru ca eu umblu prevazuta cu u2 la casti: antiprosti, antimanele, antifluieraturi, anti… atat de multe, prea multe. si uite ca vin din ungaria, unde poporul nostru cel manelist stie sa fie si civilizat, i-am vazut. mai mult m-au dezgustat cetatenii romani de origine maghiara, care habiteaza in acelasi ors cu mine si care nu pridideau din a vorbi ungureste aferati… hm!
    alexandra nu noi ti-am facut loc ci tu ti-ai gasit locul. momentul in care vei spune stop, du-te, lasa-ma… e alegerea ta. uite, vorbesc in ecou, ca meninne :D, dar asa este. cata vreme mesajele tale verbale, non verbale, paraverbale spun du-te dar ramai cu mine… nu e chiar un lasa-ma in pace!
    si pentru ca tot o contestam pe madonna zilele acestea, de parca nu am fi stiut de dinainte ca este o voce slaba, dar un produs de marketing remarcabil uite ce va daruiesc, tie, meninne, tie, alexandra, voua, tuturor… ceva ce am mai postat. 😀
    este ceea ce m-a eliberat pe mine…
    http://www.youtube.com/watch?v=GaNjCal26CM

    all blacks… asa e si vocea ta? de departe si atat de trista? de ce?
    uite ca ai reusit sa imi amintesti de prieteni de care imi este tare dor… ancag, dea valma…
    carmensofianu, blanca unde sunteti?

    pisica 30 august 2009 21:33 Răspunde
  • inteleg meninne… azi ma doare pana si simplul fapt ca inteleg.
    stiu cum sunt duminicile tale si stiu ce inseamna ca nu ai voie…
    🙁

    pisica 30 august 2009 21:36 Răspunde
  • multumesc pisica mea. e numai o bucatica din ce nu am…ce am e atat de mult 🙂

    meninne 30 august 2009 21:48 Răspunde
  • stiu… tu privesti intotdeauna cu atata lumina spre ceea ce ai. stiu… e atata liniste in tine cand spui despre ceea ce ai…

    pisica 30 august 2009 21:50 Răspunde
  • si e atata durere cand intalnesc inimi ce nu sunt pregatite pentru iubirea mea…numai copii mei pot duce iubirea pe care le-o port, nimeni altcineva…si atunci de asta am grija de ele…mai binde decat de ochii din cap. dar totusi…am atat de mult…chiar daca nu sunt multi oameni pregatiti sa imi primeasca iubirea pe ici pe colo cineva stie cine sunt si ce pot…si asta inseamna tot. te pup…o lasa pe mata la calculator. sa aveti o noapte buna si sa ma tineti de mana asa cum va tin si eu pe voi…la mine o sa fie o duminica lunga.

    meninne 30 august 2009 21:54 Răspunde
  • de la jumatate si pana la capat meninne, mereu…
    de mana ta pana spre lumina!

    pisica 30 august 2009 21:58 Răspunde
  • 🙂 noapte buna pisica mea…acum chiar ca plec…

    meninne 30 august 2009 22:02 Răspunde
  • iar am ramas singura???

    pisica 30 august 2009 22:14 Răspunde
  • Da, Pisica-aliat, mi-ar convei un comando impotriva menelistilor galateni!
    Arme gasim: coatele noastre, lumina de la meninne, tot ce avem noi si ce nu au ei!

    Meninne, te aliezi?

    mi 30 august 2009 22:18 Răspunde
  • meninne a cedat comanda calculatorului ei la una dintre fete. poate ca ne raspunde mai incolo. eu… vin cu coatele ascutite… redutabile arme, stiu! dar e tot ce am! 😀
    si de-ar fi sa defrisam toate orasele cred cam am mai gasi aliati buni…

    pisica 30 august 2009 22:23 Răspunde
  • Ia ziceti! Ce aveti voi cu manelistii? Daca maneaua trece exact prin ce trecut tangoul la Paris, la inceputul secolului XX?

    Mirel Curea 30 august 2009 22:25 Răspunde
  • Nu, Pisica, sunt pe metereze!

    mi 30 august 2009 22:26 Răspunde
  • mirel, mirel… dau din coada! ce faci tu, muschetarule? te uiti la meci sau asculti manele?

    pisica 30 august 2009 22:28 Răspunde
  • Pai, eu am ce am cu manelistii pt ca isi etaleaza manelele prin tot locul!

    mi 30 august 2009 22:29 Răspunde
  • In Place de tertre, in Montmartre, s-a dansat prima data tango. Preotul paroh de sacre-coeur a chemat „les flics”. Care, cu lovituri de baston au imprastiat dansatorii si au amendat proprietarii carciumilor din piata…

    Mirel Curea 30 august 2009 22:30 Răspunde
  • Pisica, cantecul imi aduce o stare de durere blanda combinata cu o amaruie resemnare dar si o impacare…
    Meninne, sunt si eu cu tine, ai asa de mult de oferit se simte ascunsa o comoara in sufletul tau, ppate ca nu e inca vremea sa iasa la lumina…
    All Blacks esti o voce ce calauzeste salvator si cu speranta drumul catre recunoastrea noastra , catre intoarcerea si intelegerea sentimentelor ce ne incearca,amplificate de energiile cartilor, copacilor, stelelor, florilor…
    Mi esti o luptatare, as vrea sa am putera ta !
    Alexandra, la multi ani !

    Blanca 30 august 2009 22:31 Răspunde
  • eu am vazut un film de rahat…un film comunist care trece drept neorealist…farmecul discret al burgheziei…

    Mirel Curea 30 august 2009 22:31 Răspunde
  • stii ce coate ascutite am si eu??? si ce limba ascutita posed!!!!

    mi 30 august 2009 22:33 Răspunde
  • am revenit…nu ii mergea situ ei favorit…blanca, esti prea buna. de ce eu nu stiu cine e all blacks…e clar ca mi-a scapat ceva…ceea ce nu e a buna 🙂
    mirel mai am putin si o sa uit ca am zis ca nu mai vorbesc cu tine…asa sunt eu…am memoria scurta!

    meninne 30 august 2009 22:35 Răspunde
  • Meninne…treaba ta…eu tot nu tac!

    Mirel Curea 30 august 2009 22:36 Răspunde
  • mirel eu nu contest ca la vremea aparitiei tangoului nu era ceva bulversant.
    dar tangoul, ca si muzica, nu are nimic din versurile scrise „adanc” si atat de minunate ale manelelor… crede-ma ca mie imi sta mintea in loc numai cand ma gandesc la nicolae guta cu dintii lui cei multi, cantand fericit intr-o ambulanta. marturisesc ca nu imi amintesc si versurile, dar numai imaginea in sine imi este prea mult. 😀
    apoi dansul… vrei sa-l vorbim si pe acesta? vrei sa-ti compar dansul de tango, miscarile acelea fabuloase de picioare, facute parca anume pentru gleznele frumoase ale femeilor, cu miscarile lascive ale tuturor colaceilor care stiu sa zborde pe campii?
    crede-ma ca stiu ce e un val de trunchi, asa cum stiu si ca o femeie e mai frumoasa nu cand isi expune pelvisul ci glezna…

    pisica 30 august 2009 22:37 Răspunde
  • Da` jazz`ul stiti ca in perioada prohibitiei era muzica infractorilor

    Mirel Curea 30 august 2009 22:38 Răspunde
  • Of, Blanca, nu-s decat o mare irosire!
    Dar incerc sa fiu mai mult, asta e drept! Ca de aceea mi s-a ascutit limba!

    Ce film, Mirel?

    mi 30 august 2009 22:39 Răspunde
  • aaaa…ma aliez mi, ma aliez…, posed si coate ascutite in caz de nevoie…am petrecut un revelion de groaza la maica-mea o data…au scos niste boxe mari pe terasa…ca nu de alta…dar era clar ca eu trebuia sa ascult manelele…anul care a urmat am mers de revelion la tara…unde daca ai noroc auzi vreun caine urland dar nici urla de manele…aaa…si stai sa vezi cum e in taxi …tot la mama in oras…astia nu stiu ca mai exista si radio. in fine…nu am nimic cu manelele sau manelistii…am ceva cu faptul ca mi le baga pe gat si mei…ma rog…mi le-au bagat…acum…veverite, iepurasi…

    meninne 30 august 2009 22:39 Răspunde
  • Pai cand a aparut tangoul de peste ocean, cuconitele ca tine il comparau cu menuetul. Pisica intransigenta!

    Mirel Curea 30 august 2009 22:39 Răspunde
  • mi… eu am numai coate ascutite. nu imi place sa ma cert pentru ca nu stiu sa injur ca birjarii si ironia nu e inteleasa de poporul de la balta…
    blanca… nu stiu daca e trist sau nu, pe mine m-a eliberat de neguri, candva…
    ce faci tu, draga mea?

    pisica 30 august 2009 22:40 Răspunde
  • Iar o sudista, surioara ta mai veac, ar fi zis ce Armstrong ca-i un viitor Guta!

    Mirel Curea 30 august 2009 22:40 Răspunde
  • Meninne, asa imi spune intuitia , asa simt cand imi apare numele tau scris 🙂

    Blanca 30 august 2009 22:41 Răspunde
  • Nu, Mirel, nu am stiu, acum, ca stiu, pot sa spun doar ca infractorii aia macar aveau gusturi.
    Eu nu cred ca manelele vor atinge valoarea jazz-ului, vreodata.

    mi 30 august 2009 22:41 Răspunde
  • Mi, am zis, „farmecul discret al burgheziei”-Bunuel

    Mirel Curea 30 august 2009 22:41 Răspunde
  • si menuetul e frumos, mirel… pentru ca pune in valoare coloana vertebrala, ceafa si incheietura mainii… 😀
    si crede-ma ca stiu sa dansez pe manele cat sa scot ochii si limba barbatilor, dar n-o fac pentru ca nu-s vaca scoasa la mezat ci o femeie…
    intransigenta? cand este vorba de nonvaloare, da!

    pisica 30 august 2009 22:42 Răspunde
  • Mi…asta inca nu stim…nu avem inca perspectiva istorica…

    Mirel Curea 30 august 2009 22:42 Răspunde
  • mirel…cine a zis sa taci? eu ma tin de cuvant…atunci cand e ceva serios…ca am zis ca nu mai vorbesc cu tine recunosc…a fost cam copilaros…ca poate (sigur) tot nu o sa ne „intelegem” asta nu inseamna nimic, asa cum am mai spus. din cauza ca apreciez prezenta ta in budoarul nostru 🙂 o sa te ocolesc usurel…pana o sa fiu in stare sa iti tin piept. acum nu sunt, si nici nu vreau…am alte belele pe cap.

    meninne 30 august 2009 22:43 Răspunde
  • In manele alea, sunt nazuintele si ofurile unei categorii…Mozart, Schubert, Strauss (ambii), au fost toti huiduiti…

    Mirel Curea 30 august 2009 22:44 Răspunde
  • blanca…eu pun mare baza pe intuitie…daca asa zici tu 🙂 asa o fi! pana atunci, sanatate sa fie.

    meninne 30 august 2009 22:46 Răspunde
  • Pisica draga, ma prinde incet , incet melancolia ce vine prin stropii de ploaie reci…

    Blanca 30 august 2009 22:46 Răspunde
  • Astia(manelistii) canta de dusmani(adica de oamenii rai), de copii, de iubite, de parinti, de saracie, de bogatie, de orgolii, de nenorociri…Cu ce-s diferiti? Poate ca-s doar mai zgomotosi…

    Mirel Curea 30 august 2009 22:47 Răspunde
  • da, mai frate, ai dreptate. tot ce este nou este in genere negat. conservatorism? nu stiu.
    dar nu cred ca mozart suporta comparatia cu dintosul ala, te rog!
    macar mozart nu isi dezvelea oful si dintii in halul acela 😀

    pisica 30 august 2009 22:48 Răspunde
  • Uite…tot asa am avut o polemica crancena cu mare elitist…nomina odiosa…pe tema „Parazitii”…I-am explicat ca e poezie pura in ce canta ei si trairea generatiilor dintre blocuri

    Mirel Curea 30 august 2009 22:49 Răspunde
  • ma cupride pe mine melancolia , dar pisica m-ai facut sa rad cu hohote cu dezvelirea ofului si dintusilor 🙂

    Blanca 30 august 2009 22:49 Răspunde
  • mirel baga-mi un text de manea sa inteleg si eu metafora… te rog.
    text nu si muzica.
    eventual comenteaza-l ca pentru un copil analfabet, ca poate asa o sa pricep si eu morala…

    pisica 30 august 2009 22:49 Răspunde
  • Mozart era o panarama totala…

    Mirel Curea 30 august 2009 22:50 Răspunde
  • Pisico…n-am zis ca „servesc”…n-am ascultat o manea in viata mea…Dar nu te poti lua dupa mine, ca eu nici telenovele nu servesc, nici „dulcegarii”…si ma opresc la timp…

    Mirel Curea 30 august 2009 22:51 Răspunde
  • de parazitii nu comentez, asa cum nu comentez nici fenomenul bug mafia… 1 2 si 3 de zero… nu-i nimic pe lumea asta la fel, ca viata mea din cartier, strazile mi-arata tot ce trebuie sa stiu am doua mii de motive ca sa fiu cum vreau sa fiu… 😀

    pisica 30 august 2009 22:51 Răspunde
  • mda…daca te reduci la nivelul intelectual al manelistilor…maneaua e o arta…dar hai sa fim seriosi…parerea mea…exista sanse ca un om nivel-manea sa ajunga sa simta vreodata ceva cand asculta mozart…dar nu cred ca vreun om nivel…nu motzart dar nivel-ne-manea o sa simta vreodata ceva pe vreo manea!

    meninne 30 august 2009 22:55 Răspunde
  • mozart? nici nu stiu daca era nebun sau se prefacea, dar sigur l-a inebunit e salieri! 😀
    nu te uiti la telenovele? vai, mie!
    trebuie sa-ti spun ca eu aveam un obicei, pe vremea cand aveam rabdare: pandeam cate o telenovela de-asta (inca nu aparuse postul consacrat, erau inca noutati din categoria hiturile serii) si urmaream cele 10 minute de episod presarate cu 20 de minute reclama. a doua zi, daca vreo colega nu apucase sa vada episodu’ a mea era! o haleam! o ora intreaga de ironii pe tema… dupa ce am torturat asa ceva popor muieret, am renuntat, pentru ca nu ma mai lasau sa le povestesc… si doar ziceam frumos. sunt si peltica, pe cuvant!

    pisica 30 august 2009 22:56 Răspunde
  • mirel stii ce constat? ca de cand m-am inegrit nu-mi mai spui pisica draguta! 🙁

    pisica 30 august 2009 22:57 Răspunde
  • Pisico…nu mai stiu cine povestea…jerome k jerome parca…Cum a fost el la piramide si cum a vazut ca doi iubitei antici si-au scris cu hieroglife dragul pe sfinx… gen „gygy+nutzy=love”. Ghizii tineau chestia asta la mare cinste…Era prilej de reflexie cu privire la eternitatea iubirii…ehehei…ce ati fi facut voi pe acolo…plangeati toate…
    Asa…si jerome asta se gandea si el ca diferenta dintre kitsch si arta e doar chestie de timp, de perspectiva istorica.

    Mirel Curea 30 august 2009 22:58 Răspunde
  • pisica..mi-ai amintit de vocea ta…o minune de voce 🙂

    meninne 30 august 2009 22:58 Răspunde
  • Nu injur, pisica, dar imi are rau deseori,ca nu m-a invata mama sa fac asta!

    Ieri dimineata m-am trezit , in cort, innecat de fum. Imi arunc ochii carpiti de somn spre afara si raman blocata: exact in fata cortului meu, un nene se instalasera cu un disc imens asezat peste un foc si mai si..( nu de lemne, de carbuni, peste care turnasera gazolina).Nu mi-am putut folosi coatele in atare situatie, dar am incercat ceva cu ,,buna dimineata, mai aproape nu se putea?” E drept, am cam strigat, sa razbat printre manelele care zguduiau plaja…In secunda urmatoare am fost recunoscatoare zgomotului, ca n-am putut auzi raspunsul lui, decat spre final…era ceva cu ..ma-ti”. M-am trezit de-a binelea, am luat artileria grea,( vorba lui Aimee), adica vorbe, vorbe….si m-am dus afara, sa ii arat omului ca, daca se duce 10 m la stanga, nu deranjeaza pe nimeni. si nu risca nicicum sa arda cortul cuiva. Si am vorbit, am vorbit…pana i s-a incins discul, si a trantit acolo fleicile de carne.Era prea tarziu si prea mult pentru mine. Am facut o baie sa imi racoresc creierii incinsi, am revenit, mi-am strans calabalacul si am plecat.

    Puteam sa aduc o galeata de apa din Dunare si sa o arunc peste foc…m-am gandit si la asta..dar, sincer, raportul de forte ma punea in dezavantaj!

    mi 30 august 2009 23:00 Răspunde
  • Cu Salieri e o vrajeala stupida. Si-au meditat copii, au fost in relatii prietenesti si de colaborare. E o alta telenovela preluata, cum altfel, de Hollywood.

    Mirel Curea 30 august 2009 23:00 Răspunde
  • Fericirea ca si tristetea este de fapt sufletul tau. E egoul tau. Nu tine de materie, ci e o stare… pe care o poti avea foarte usor prin autosugestie. Poti gasi fericire intr-o floare, intr-un apus de soare, intr-o imbratisare, in zambetul unui copil sau al unui batran, in ochii iubitului, in culoarea masinii sport pe care am cumparat-o cu bani munciti sau nu, in ultimele randuri ale unei carti, intr-un orgasm, intr-un pahar, intr-o tara straina, intr-un peisaj montan, intr-un foc de tabara, intr-un semineu, intr-un film, intr-o melodie, intr-un concert, intr-un vis implinit…Asa cum poti gasi tristetea intr-un apus de soare intr-un loc care candva era plin de iubire, intr-un fum de tigara ce se risipeste in aer, in umbra unor cuvinte niciodate citite, intr-o poza, intr-o noapte in care visele devin cosmaruri, intr-o dimineata in care ploaia cade acida peste orele tale. Dar toata aceaste fericire si toata aceasta tristete pornesc din interiorul tau, pentru ca noi, oamenii, nu suntem decat ceea ce vrem noi sa fim. Tristi sau veseli, fericiti sau deprimati, visatori si melancolici, sau poate doar prea pamanteni. V-as minti daca as spune ca sunt trista, m-as minti pe mine daca as striga ca sunt fericita. Sunt doar eu, ratacind uneori prin cuvinte si ganduri si idei.

    Blanca, tu esti buna si draguta. Cuvintele tale ma coplesesc. Iti multumesc mult. Mi, tu esti asemenea unei note muzicale, armonioasa si calda. Meninne, in seara asta impart cu tine o melodie draga mie, si garantez ca nu e manea http://www.youtube.com/watch?v=WBUmlrjOMO8

    all blacks 30 august 2009 23:01 Răspunde
  • la gygy+nutzi sa plang?
    eternitatea iubirii? stii care iubire e eterna? aia dintre romeo si julieta, ca au apucat sa moara inainte sa-si faca rate la masina si la casa, etc, samd…
    lasa-ma, frate muschetar cu siroapele si fluturii… siropul e bun la tuse si fluturii la ierbar! atat!
    iti multumesc meninne… e doar un glas peltic, exploatat cu marsavie atunci cand sifonierul meu necesita elemente noi… 😀

    pisica 30 august 2009 23:02 Răspunde
  • mi 🙂

    meninne 30 august 2009 23:02 Răspunde
  • Mi…un principiu etern zice ca daca vrei peste, nu pui in undita capsuni. Trebuia sa-ti pui din capul locului calabalacul in alta parte… 🙂

    Mirel Curea 30 august 2009 23:04 Răspunde
  • stii ce mi-e ciuda mi?… ca uneori bunul simt, discretia, faptul ca nu aratam ca niste dulapuri inseamna ca se poate trece peste noi asa, cu tancul.
    mie mi-ar fi placut sa-i pui fleicile pe scafarlie, dar asta presupunea sa fii macar frate cu usain bolt… 😀 si imi aminteste cum am plantat eu gentoiul meu in capul unui fluierator pe strada. dupa curajul nebun pe care l-am avut, alergatul pe tocuri de 12 era proba mea favorita!

    pisica 30 august 2009 23:07 Răspunde
  • Mirel, tu esti Gica Contra de dragul artei. Cum poti compara porcaria aia de manea cu tangoul. Poti dansa maneaua? Nu cred. Iar tangoul e o adevarata trire. Du-te ia niste cursuri si vorbeste dupa aceea cu noi pe tema asta.
    Eu imi pun la bataie si coatele ascutite si limba la fel de ascutita(sunt jumate unguroaica si normal, ce inveti dintr-o limba straina mai intai:injuraturile) pentru a-i ataca pe ascultatorii zgomotosi de manele. In intimitatea casei lor pot face ce vor, dar sa nu-si puna manelele la maxim in masini, la mare, in Delta…in public, in general.
    Mirel, tangoul este despre seductie si abandon, maneaua despre ce e, mai exact?

    alexandra 30 august 2009 23:09 Răspunde
  • Pisica superba, n-as vrea sa-ti zic ce cred eu despre Romeo si Julieta.

    Mirel Curea 30 august 2009 23:09 Răspunde
  • Nu stim aum, Mirel, decat ca toti copiii de aur, de diamant de safire sau rubine, aristi emeriti ai manelelelor, la varste la care alti copii merg la scoala, sa-si toceasaca coatele sau sa le ascuta, sa realizeze ceva onest in viata, isi striga suferinta din iubirea patimasa, neimpartasita( de la 10 ani) sau le da celorlati lectii de viarta(” sa moara dusmanii, cand arunc cu banii” sau invers)
    Nici nu vreau sa ma gandesc la ce va decide timpul!

    mi 30 august 2009 23:10 Răspunde
  • all blacks in ziua asta de „doliu” pentru mine am fost lasata sa iti vad o parte din suflet si iti multumesc…pe celelalte fete de aici le-am simtit…pe tine nu reuseam inca…multumesc.

    „light up like if you would have a choice”!!!! 🙂

    meninne 30 august 2009 23:10 Răspunde
  • Nu, Mirel, eu ajunsesem in laguna aceea, de vineri dupa -amiaza, cand nu erau decat 2 corturi instalate. De unde sa stiu ca ma trezesc in infern????
    Peste noapte si dis de dimineata au rasarit toti manelistii Galatiului…Si eu, tampitzica, am crezut ca sunt printre putinii cunoscatori ai locului!

    mi 30 august 2009 23:13 Răspunde
  • Alexandra! Cu tangoul bati la usi deschise. Foarte deschise! De Benjamin Tagle Lara si Luis Gardel pana la zi. Am zis si eu ca manelistii-s zgomotosi, am zis ca eu nu sevesc …da` lansam o tema…mie dati-mi criterii estetice…nu ma luati cu „e muzica de mitocani”…ca si negrii aia cale culegeau bumbac cantand stramosu` jazz-ului erau mitocani, si macelarii din abatoarele de vite argentiniene care dansau milonga cu curvele din Buenos-Aires erau mitocani…

    Mirel Curea 30 august 2009 23:15 Răspunde
  • multumesc alexandra, sper ca stii de ce 🙂

    meninne 30 august 2009 23:17 Răspunde
  • O…pisica !Semanam! Eu am aruncat o sticla de lapte( stii cum erau sticlele de lapte prin 80) dupa unul de-asta pe bulevard, la Ploiesti, pe cand eram eleva la lic pedagogic, dupa care am rupt-o la fuga, pana la adapostul zidurilor internatului.

    mi 30 august 2009 23:17 Răspunde
  • mi, nu e vina ta ca unii oameni nu au reusit sa fie educati. E destul de urat sa te duci intr-un loc pe care crezi ca nu-l calca toata lumea, sa te relaxezi si sa vina unii sa-ti tulbure mini vacanta.
    Mirel, te rog, spune-ne tu ce crezi despre romeo si julieta, despre love story. Sensibilitatea ta e-a lipsit azi.

    alexandra 30 august 2009 23:19 Răspunde
  • Stiu meninne…te pup

    alexandra 30 august 2009 23:20 Răspunde
  • mirel, dragutule, ba eu as vrea sa-mi spui ce crezi despre romeo si julieta, dar stiu ca n-o vei face, asa cum n-ai facut-o nici cu orfeu. 😀
    scumpa? malitie sau evolutie?

    pisica 30 august 2009 23:20 Răspunde
  • Of Meninne…Nu-s mai Gica Contra deloc…Incerc doar sa va scot din frectiile astea redundante, repetitive, cu parfum de spiterie si de peltea…Incerc si eu sa va provoc si la altceva decat la vaicareli metaforico-lesinate…

    Mirel Curea 30 august 2009 23:21 Răspunde
  • Mirel, spune-mi, te rog ce fel de oameni asculta manele?

    alexandra 30 august 2009 23:21 Răspunde
  • mi daca imi spui si ca esti mignona ca si mine atunci chiar semanam. 😀
    oricum, eu aveam numai gentoiul in care car mereu muuuuuuuulta hartie, cu sticla, daca mai era si plina n-as fi avut curaj…

    pisica 30 august 2009 23:22 Răspunde
  • Sa stii ca albii ascultau cu placere muzica negrilor. Avea ritm, nu le placea mesajul transmis

    alexandra 30 august 2009 23:23 Răspunde
  • N-am promis nimic de Orfeu. De Oedip, da. Oi pivesti cand lumea o mai fi interesata si de cultura, de istorie, de mitologie, de antropologie, etc.

    Mirel Curea 30 august 2009 23:24 Răspunde
  • alexandra, chiar conteaza ce oameni asculta manele?
    pana la urma, despre estetica dansului, comparativ tango- manea eu mi-am spus parerea.
    prefer sa-mi arat gleznele, ca de-aia le am si le stiu la locul lor, decat buricul si abdomenul…

    pisica 30 august 2009 23:25 Răspunde
  • Iti raspund Alexandra. Manele sunt ascultate de oameni cu o cultura saraca, cu mari lipsuri si frustrari, de dezradacinati. Adica de niste oameni…

    Mirel Curea 30 august 2009 23:25 Răspunde
  • stiu ca oedip… te testam daca iti mai amintesti! sic!

    pisica 30 august 2009 23:25 Răspunde
  • mirel nu eu am zis ca esti GICA CONTRA…alexandra…:) eu am zis ca inca nu vb cu tine…nu inca 🙂 m-ai facut sa rad oricum, merci. daca vrei sa ma/ne scoti din lesin…baga-mi frate o manea care sa imi unga inima, sa ma fac sa uit de toate! te rog…

    meninne 30 august 2009 23:26 Răspunde
  • Eu i-am dat 2 genti in cap unuia care a vrut sa ma atace la lift. si dupa gentile in cap, el a fugit, eu dupa el sa-i mai dau. Cand am ajuns in casa am inceput sa tremur toata, pt ca am inceput sa gandesc daca era unul care nu renunta usor. Geanta mea e grea, fi-miu spune ca am in ea piese de tun. Alta data m-am decalta de papuci si l-am luat la bataie pe unul care a vrut sa ma pipaie cand ma urcam in masina. A fost distractia cartierului

    alexandra 30 august 2009 23:26 Răspunde
  • Cel mai bine maneaua a prins la tigani si la prima generatie de tarani incaltati fara carte multa. Va las voua placerea descifrarii motivelor obiective. Va dau un indiciu: este folclor! De care…vedeti voi!

    Mirel Curea 30 august 2009 23:28 Răspunde
  • dar niciun barbat de pe strada nu a facut nici cel mai marunt gest sa intervina. Cred ca Mirel m-ar fi aparat

    alexandra 30 august 2009 23:28 Răspunde
  • Meninne… nu cred ca tie o manea iti trebuie…ca sa te citez aproximativ…

    Mirel Curea 30 august 2009 23:30 Răspunde
  • meninne zau ca-ti caut, dar nu astazi, maneaua aia a dintosului, cantata in ambulanta… e moartea pasiunii! eu am „vazut-o” o singura data la inceputul unei petreceri care, pentru mine, s-a terminat atunci.
    daca e pe you tube si nu ma lasa nervii si nu ma impusca simona, ti-o fac cadou de ziua ta. 😀

    pisica 30 august 2009 23:31 Răspunde
  • si eu cred la fel alexandra 🙂
    la multi ani inca o data! sunt din ce in ce mai mandra de tine…eu m-am batut o data cu vreo 4-5…ca vroiau sa fure pe niste oameni nevinovati…dar am mai povestit si nu vreau sa plictisesc oamenii…ca stiu ca nu am talent!

    meninne 30 august 2009 23:32 Răspunde
  • sa va povestesc ceva. pe vremea cand mai ieseam in oras, mergeam intr-un pub in care nu se asculta decat muzica veche si foarte buna. localul a devenit destul de popular si au inceput sa vina fetitzele cu buricul gol. sa le fii vazut dansandmuzica aceea cu miscari din solduri. era distractie. au parasit destul de repede locatia si nu au mai revenit

    alexandra 30 august 2009 23:32 Răspunde
  • ma scuzi mirel…ce imi trebuie dragule…ca sa stiu si eu…nu de alta

    meninne 30 august 2009 23:33 Răspunde
  • Mirel, eu nu pot sa fac o paralela intre manele si tango/jazz, invocand criterii estetice. Nu stiu, nu pot.
    Stiu numai ca ador tangoul. Nu mi-ar fi placut sa il dansez cu macelarii aceia, dar cu siguranta, imi doresc sa pot dansa acum, aici.
    Si stiu ca nu imi place ,, sa joc” in ritm de manea, cele, maxim 3 masuri cat cuprinde toata,,piesa”, slobozite printr-un glas dobandit la nastere, dar absolut deloc lucrata tehnic, cu o dictie care lasa de dorit si cu un accent ce dauneaza creierului meu
    Nici acum, nici altadata. Cu nimeni.

    mi 30 august 2009 23:34 Răspunde
  • Alexandra…sunt foarte precaut cu interventiile. Acum ceva vreme am batut mar un cetatean care tragea o domnisoara de urechi pe strada. Cand a venit politia am descoperit ca era un tata care isi urechea fata pentru ca era in parc la fumat si nu la ore.

    Mirel Curea 30 august 2009 23:34 Răspunde
  • meninne,cine ti-a spus ca nu ai talent? si de cand a devenit acest blog o reuniune a talentelor, un cenaclu? Eu chiar sunt o cizma la povestit, atunci

    alexandra 30 august 2009 23:34 Răspunde
  • da mirel…incep sa „integ” ceva…nu cred ca ai vrea sa stii…

    meninne 30 august 2009 23:36 Răspunde
  • mirel sa stii ca sunt multi gustatori (ca sa nu spun dez-gustatori) de manele din cei care se pretind cu oarece lustru. nu numai tiganii si taranii trecuti de la opinca la adidasi de plastic.
    maneaua ascultata de bucuresteni, capitalisti cu oarece stare si pretentii, in varf de munte iti spune ceva? o fi folclor, dar pe mine cuvantul asta ma duce cu gandul la asa ceva:
    http://www.trilulilu.ro/floreanliviu_MM/766e671e0c5816

    pisica 30 august 2009 23:36 Răspunde
  • Meninne, iar vrei sa nu mai vorbesti cu mine? Nu te mai lua si tu dupa toate retorismele…si ai si tu grija la ambiguitati…

    Mirel Curea 30 august 2009 23:36 Răspunde
  • Dragutz Mirel. Poti fii si amuzant.
    Mi si eu as dansa un tango. Stiu ca e mult mai placut cand il dansezi cu un barbat, dar putem dansa si amandoua. Eu sunt nebuna dupa dans.

    alexandra 30 august 2009 23:36 Răspunde
  • aaaa…nu alexandra…faptul ca eu nu am talent e ok…nu sunt stresata de asta…dar chir sa spun o poveste de 2 ori…esentialul l-am spus oricum 🙂

    meninne 30 august 2009 23:37 Răspunde
  • Pisico…”bucurestenii” aia sunt tarani care din pacate nu mai sunt tarani…dar nici altceva…ca au stare…ce dracu stare? ca isi permit un drum la munte?

    Mirel Curea 30 august 2009 23:38 Răspunde
  • ah …tango…daca va zic ca eu am cosmaruri cu tangoul…m-a traumatizat un tangou…mai demult…si nici nu ma mai pot imagina ca incep un tango macar…cel putin nu cu un barbat :)))))

    meninne 30 august 2009 23:40 Răspunde
  • Pisica, masor 1, 60 m. Semanam? coate ascutite, inaltime…meninne imi spune,,piticul de pe creier” si sotul meu, la fel… Mai semanam?

    mi 30 august 2009 23:41 Răspunde
  • …cel putin nu inca…:)

    meninne 30 august 2009 23:41 Răspunde
  • da mi…semananti…si pisica mea tot pe acolo….dar jur ca eu ti-am zis pitic inainte sa iti stiu inaltimea.

    meninne 30 august 2009 23:42 Răspunde
  • Pai ce vina are tangoul Meninne? Faci ca Bula? Care, cand a prins-o pe nevasta-sa ca il inseala, a aruncat patul pe fereastra?

    Mirel Curea 30 august 2009 23:42 Răspunde
  • sunt mai mult decat opinca acei „bucuresteni” mirel. stiu cu ce m-am intalnit, ce specimene.
    acum, ca mi-ai adus aminte, am trecut pe muzica populara… asa ca iti multumesc.

    pisica 30 august 2009 23:44 Răspunde
  • de ce te-a suparat tangoul meninne?

    alexandra 30 august 2009 23:45 Răspunde
  • mi, intr-o scurta descriere a persoanei mele sunt cam asa: 1.58 m, 50 kg, neagra, peltica, cu ochelari, am parul muuuuult si ondulat, intr-o freza relativ ciufulita. 😀

    pisica 30 august 2009 23:47 Răspunde
  • Mirel, barbatii sunt mai iertatori, de aceea bula a runcat patul. noi femeile se pare ca trebuie sa ne paruim rivala care ne-a violat sotiorul drag.ca el nu are nicio vina saracul

    alexandra 30 august 2009 23:47 Răspunde
  • Vezi pisica splendida? Pentru mine unu`… ori manea, ori muzica populara… mi-e tot aia. Da` nu-mi pute nici de unii, nici de altii…

    Mirel Curea 30 august 2009 23:47 Răspunde
  • tangoul nu are nicio vina saracu…e grele mirel e grele…sa stii ca nu esti deloc placut cand zgandaresti asa aiurea. hai sa incerc macar sa iti explic 🙂 ideea e traumatizarea s-a intamplat pe un tangou…pe niciun alt gen …ca sa nu iti explic eu ce semnificatii are un tagou dansat cu persoana portivita…faptul ca in tango barbatul trebuie sa conduca…bla bla bla…ei? ai inteles ceva? fii sincer, nu dau cu piatra!

    meninne 30 august 2009 23:47 Răspunde
  • esti ca o papusa de abanos pisicutzo.

    alexandra 30 august 2009 23:48 Răspunde
  • Mirel, 🙂 !!!! cred ca fiica omului ti-a desenat aripi de inger salvator…sau poate, nu chiar???

    Cat despre ofurile urlate in manele, ele sunt expresia unei imbuibari fara margini! Aia de le canta, nu se pun!
    Dar fanii manelelor, poseda mai toti lanturi de aur la gat, masini luxoase, case…treaba lor! La ce, oare, mai nazuiesc ei? La nemurirea sufletului, poate?

    mi 30 august 2009 23:49 Răspunde
  • mirel esti malitios si nu-mi place!!! acum treci pe splendida?
    eu nu ti-am zis ca esti coplesitor si mirobolant. nu inca!

    pisica 30 august 2009 23:49 Răspunde
  • Pai parerea mea e ca intr-un flagrant d`asta, inselata ar trebui sa se ia la palme. Detaliez doar la cerere. Subiect sensibil!

    Mirel Curea 30 august 2009 23:49 Răspunde
  • am inteles anumite lucruri in timpul tangoului…de aici traumatizarea !

    meninne 30 august 2009 23:49 Răspunde
  • eu am 1,67 si 55 kg. sunt satena si am ochii verzi. o cuceritoare si o lungana, ce mai…radeam acum

    alexandra 30 august 2009 23:50 Răspunde
  • alexandra, nu-s chiar de abanos, doar creola la ten, cu tenta galbuie si acum bronzata.
    dar spun neagra pentru ca asa m-a botezat alice nastase… si mi-e drag.

    pisica 30 august 2009 23:50 Răspunde
  • Pisica! La cat imi esti de simpatica draguto, iti zic cum vreau eu!

    Mirel Curea 30 august 2009 23:51 Răspunde
  • Mirel esti foarte amuzant in seara asta. Sa inteleg ca ai fost parte vatamata?

    alexandra 30 august 2009 23:51 Răspunde
  • mirel am eu o intrebare, inainte de detaliere: cine este inselata de fapt?

    pisica 30 august 2009 23:51 Răspunde
  • mie imi plac pisicile negre.sunt fascinante.nu inteleg de ce fuge lumea de ele

    alexandra 30 august 2009 23:53 Răspunde
  • bine, mirobolantul meu muschetar, bine! sa fie cum zici tu!
    ma duc sa bag un dus ca mi s-a incins blana…
    revin sa studiez detaliile cu inselata…

    pisica 30 august 2009 23:53 Răspunde
  • Meninne, ori de cate ori vei fi dispusa sa articulezi cuvinte, idei si concepte din ce in ce mai complexe, eu voi fi aici ca sa inteleg.

    Mirel Curea 30 august 2009 23:53 Răspunde
  • pisico, cred ca inselata e „violatoarea”

    alexandra 30 august 2009 23:53 Răspunde
  • Asa…inaltimea o stii.50 kg, aidoma tie, blonda,par drept, cel mai des ciufulit, insa, ochelari la citit si scris.
    cum as fi aratat cu o galeata de 20 kg tarata din dunare, pana la gratarul aluia, ridicata cu cazne si dat cu ea de-a azvarlita peste gratarul lui? magnific!

    mi 30 august 2009 23:53 Răspunde
  • pentru ca sunt considerate purtatoare de ghinion, erau prietene bune cu vrajitoarele pe vremea inchizitiei.. tampenii! 😀

    pisica 30 august 2009 23:53 Răspunde
  • eu nu cred in „inselat”…atunci cand inseli te inseli pe tine …pe nimeni altcineva…dar asta e teoretic…pe noi practica ne omoara!

    meninne 30 august 2009 23:54 Răspunde
  • mi, aca eram amandoua, pe langa galeata aia, puteai sa juri ca suntem castor si polux in varianta mignona si feminina… sau varianta pentru copii?

    pisica 30 august 2009 23:55 Răspunde
  • am uitat un d… era daca, nu aca…

    pisica 30 august 2009 23:56 Răspunde
  • Mirel ne-ai facut curioase. povesteste-ne. Noi nu suntem aici sa judecam,dar si pe mine si pe pisica ne-ai incitat

    alexandra 30 august 2009 23:56 Răspunde
  • mirel..nu stiu daca sa incep sa rad sau sa plang dupa „raspunsul” tau…sincer. ma rog…nu imi vine nici una nici alta…doar ma intreb…

    meninne 30 august 2009 23:57 Răspunde
  • Alexandra, nu mi-am pus niciodata problema daca am fost au ba parte vatamata. Pe niciuna din iubitele mele din vreme, nu le-am luat cu bon de casa din vreo pravalie. Daca vreuna din ele s-a gandit ca o atrage vreo ceva, a fost doar problema ei. A mea nu a fost dat fiindca nu m-a facut mama militian si nici proprietar de femei. Jur ca este asa!

    Mirel Curea 30 august 2009 23:58 Răspunde
  • frati romani trebuie sa plec…le-am promis la fete ca le scot din casa…va citesc dupa…distractie…

    meninne 30 august 2009 23:59 Răspunde
  • distractie placuta, meninne

    alexandra 31 august 2009 0:00 Răspunde
  • Poti sa nu te juri, te cred.

    alexandra 31 august 2009 0:00 Răspunde
  • Meninne, raspunsul meu inteleg ti-ar provoca stari contradictorii? Inca nu te-ai hotarat la niciuna? Mergi pe amandoua…dar sa nu treci totusi brusc de la una la ailalta. Parerea mea!

    Mirel Curea 31 august 2009 0:01 Răspunde
  • Mirel, ai vazut sau ai citit „P.S. Te iubesc”?

    alexandra 31 august 2009 0:02 Răspunde
  • Mirel suntem femei. Nu te astepta sa ne intelegi. In afara de noi, barbatii nu pot face acest lucru.
    Unde e curtenitorul Valin?

    alexandra 31 august 2009 0:03 Răspunde
  • Pai eu cred absolut mitocaneste ca aia inselata e aia inselata. Si pate sa vrea sa bata pe oricine…pe ea ar trebui sa se ia la palme. Pentru ca ea este de vina. Ori pentru ca a ales prost la inceput, ori pentru ca s-a purtat de l-a facut pe ala sa se duca.

    Mirel Curea 31 august 2009 0:04 Răspunde
  • Nu Alexandra! Nici n-am vazut, nici n-am citit!

    Mirel Curea 31 august 2009 0:05 Răspunde
  • Mirel, nu fii acid. Eu tot cred ca cea inselata e intotdeauna cealalta. Cea inselata, se poate considera asa daca de dragul unei poze de familie il mai primeste pe ala inapoi. Barbatii nu pot fii minigami

    alexandra 31 august 2009 0:07 Răspunde
  • monogami…scuze. E pe hbo zilele astea, dar cartea e mai buna. ti-o recomand. cred ca te va sensibiliza.

    alexandra 31 august 2009 0:08 Răspunde
  • nu se incadreaza in tipicul cartilor de dragoste…siropoase asa cum le spui tu.

    alexandra 31 august 2009 0:09 Răspunde
  • Ba pot Alexandra, pot fi monogami! Cand au pentru ce… asa…cu majuscule…pot al dracului!

    Mirel Curea 31 august 2009 0:09 Răspunde
  • sunt exceptii care intaresc regula.

    alexandra 31 august 2009 0:11 Răspunde
  • ma duc la culcare. aorm avand 34 si ma mai trezesc cand voi face 35, adica maine. Va imbratisez…va pup…noapte buna

    alexandra 31 august 2009 0:12 Răspunde
  • da, mirel, ma enervezi, dar ai dreptate. partea inselata ar trebui sa se ia la palme, pentru ca e vina ei, sau si vina ei, iar barbatii sunt monogami cand au de ce.
    ce ma enervezi ca ai dreptate!
    tocmai e pe hbo dragostea in vremea holerei, de care ziceai ddeunazi… mi-a placut commentul tau, in ciudat faptului ca imi place marques mult.

    pisica 31 august 2009 0:15 Răspunde
  • Eu nu vad decat ingust, doua posibilitati cand el o inseala pe ea: ori ea alege un nesimtit si nesimtitul e nesimtit, ori ea alege unu` in regula dar il face cu timpul sa se tooot duca…Restul…frectii! Literatura in brosuri…filme lacrimogene…telenovele de privit cat se fierb sarmalele…

    Mirel Curea 31 august 2009 0:16 Răspunde
  • scuze… acum am bagat litere in plus, aiurea…

    pisica 31 august 2009 0:16 Răspunde
  • Pai si mie imi place, Pisica erudita! S-a inteles altceva?

    Mirel Curea 31 august 2009 0:17 Răspunde
  • da mirel… e exact asa cum spui.
    vrei sa fac ca papagalul? si e valabila si reciproca: si ea se duce, cand o face el sa se duca si sa se tot duca… daca nu cumva e dusa din nastere 😀

    pisica 31 august 2009 0:18 Răspunde
  • Absolut corect, Pisica cu cioc!

    Mirel Curea 31 august 2009 0:20 Răspunde
  • nu, mirel, siderantul meu, s-a inteles exact ce trebuia.
    ai mai comentat tu pe marginea scrierilor lui si a dedus pisica cum ca avem in comun preferinta pentru acest scriitor…

    pisica 31 august 2009 0:20 Răspunde
  • bine, mirel cu mot!
    suntem si noi gand la gand… o data!

    pisica 31 august 2009 0:21 Răspunde
  • Aaa…e tare omu` la scris! Se joaca! Nu m-a facut mama si pe mine!

    Mirel Curea 31 august 2009 0:22 Răspunde
  • lasa, ce-i al tau e pus deoparte! nu e cazul sa fii modest.
    acusi te las si eu… ma duc la culcare…
    noapte buna!

    pisica 31 august 2009 0:30 Răspunde
  • Pa! Pisica noctambula!

    Mirel Curea 31 august 2009 0:34 Răspunde
  • foarte frumos…
    pacat ca la capatul fericirii ” pe gresia aburita ” din baie , ne asteapta intotdeauna lacrimile din oglinda din baie; la fel de aburita…
    vine o vreme cind „drogul” da reactii adverse si ireversibile…

    rose-dubai 31 august 2009 0:48 Răspunde
  • mirel…nu trec de la una la alta…deobicei (daca e cazul si daca sunt singura…sunt prea barbata sa plang cu spectotori) incep cu un plans …apoi usor incep sa zambesc…si daca e cazul pot ajunge chiar si la un ras bun…inca nu te inteleg…dar incet incet incep sa inteleg unde bati…
    acum vorbind de inselat…mirel…pe tine si numai pe tine te contrazic…cunosc barbati care inseala pentru ca ei au o buba, cunosc care inseala pe motivul ca e dreptul lor…si cunosc chiar vreo doi care nu inseala cu toate ca nu au niciun motiv sa nu insele…concluzia: nu putem generaliza. depinde de om si ce poate el.

    meninne 31 august 2009 1:41 Răspunde
  • si ca sa vezi ca incep sa te pricep…tu esti din ala care e om dar are si de ce! am nimerit?

    meninne 31 august 2009 2:35 Răspunde
  • Buna dimineata,

    O saptamana cat mai buna turor!
    Subscriu la ce a spus Mirel…Da , barbatii pot fi monogami, atunci cand vor, si au pt cine..Si ei au sentimente..si cand iubesc, iubesc!
    Cand iubesti, parerea mea , nu simti nevoia sa inseli, doar iti doresti sa fii cu el, ea…sa petreci cat mai mult timp!este valabil si pt femei si pt barbati…
    Pt unii ..mai rationali, mai duri…anumite lucruri sunt dulcegarii , pt altii sunt ” hrana spirituala…:)si iar ajungem ca suntem unici…diferiti..de fapt asta este farmecul vietii!
    Cum ar fi sa fim toti la fel, sa gandim la fel, sa ne dorim acelasi lucruri:)?

    aimee 31 august 2009 9:13 Răspunde
  • Rose-Dubai, draga mea din lumi exotice, stiu… Dar acum nu vreau sa ma gindesc la vremea cind drogul – care, din cite aud, la inceput e o placere si-un extaz, ulterior e o necesitate disperata si atit, un remediu analgezic, mai degraba – va ajunge sa-si intoarca armele impotriva mea.
    De data asta va fi altfel, stiu, stiu, si asocierea cu valenta halucinogena e pur poetica, eu sunt fericita si nu voi lasa dozele sa scape de sub control si sa ajunga doar medicament. Oglinda va ramine aburita si-mi va fi complice. Va ramine extaz, fiindca am ajuns cu greu pina aici si n-am sa-mi zadarnicesc asteptarile si escaladarile – si am sa fiu fericita, promit…
    Iti multumesc mult ca ai revenit, Rose…

    simona 31 august 2009 9:34 Răspunde
  • Buna dimineata, tuturor!

    Alexandra, multi ani frumosi!
    Sa fii iubita de cine te merita!

    mi 31 august 2009 9:44 Răspunde
  • DEOCAMDATA,nu ma maerita nimeni. doar voi… multumesc, mi

    alexandra 31 august 2009 11:09 Răspunde
  • Ma intorc la subiectul deschis aseara:
    Femeia nu poate aduce copii pe lume, decat in cadrul unei relatii stabile, sigure, legitime.
    Vedeti, nu spun nimic despre barbati, ca nu stiu cum pot ei mai bine sa faca asta.

    Exista diferente intre ,,bigamie” si ,,relatiile poliamoroase”?

    si..monogamia= exclusivitate?

    mi 31 august 2009 11:30 Răspunde
  • monogamia cred ca este exclusivitate fizica, pentru ca in gand cred ca toti inseala. si noi o facem din cand in cand.
    in ultima vreme exista femei care nu au nevoie de o relatie stabila ca sa procreeze. barbatii nu stiu cum se simt, dar dupa parerea mea demult nu mai fac ei alegerile

    alexandra 31 august 2009 11:44 Răspunde
  • Alexandra, La multi ani!
    Sa iubesti si sa fii iubita!

    sofianucarmen 31 august 2009 12:24 Răspunde
  • Draga Alexandra,

    La multi ani! Sa fii sanatoasa si marea dragoste sa apara in viata ta!

    aimee 31 august 2009 13:04 Răspunde
  • multumesc zeitelor.

    alexandra 31 august 2009 13:18 Răspunde
  • Da Mi…”Femeia nu poate aduce copii pe lume, decat in cadrul unei relatii stabile, sigure, legitime.” Este vorba despre copii cu un potential echilibrat. Sa dea nastere, pot!
    Asa este, Alexandra! Femeile pot procrea in afara unei relatii stabile. Daca te uiti insa pe statisticile cu privire la starea adultilor, odrasle din familii monoparentale…Un specialist in psihlogia copilului iti poate explica mai bine decat mine ce este cu copilul crescut in lipsa tatalui ori a mamei. Iti poate explica cum este cu modelul-mama si cu modelul-tata. Nu se rezuma totul la procreere. De aici si importanta cardinala a deciziei de a avea copii. Sa decizi sa ai un copil doar cand si tu si partenerul(a) sunt pregatiti sa renunte total la sine. In intelegerea mea, cine nu pricepe asta, ideal ar fi sa se lase de „comis” copii.

    Mirel Curea 31 august 2009 14:07 Răspunde
  • Mirel,iti dau dreptate. eu am vb doar despre simpla procreere, nu despre echilibru si educatie. era vb doar despre folosinta voastra…scuze…
    Mi, am primit prin curier un cos cu 35 de trandafiri. sunt superbi.albi si rosii. nu mai fac nazuri ca nu i-a adus el si nici ca atunci cand l-am sunat m-a repezit ca are treaba.

    alexandra 31 august 2009 14:50 Răspunde
  • la multi ani, alexandra.

    carmen cred ca ieri am uitat sa te salut…salut si restul fetelor.

    meninne 31 august 2009 14:51 Răspunde
  • m-am rasfatat cu o ciorba de burta la pachet, in fata calculatorului. si am prajituri pe birou, asa ca i-am indulcit pe toti azi

    alexandra 31 august 2009 14:52 Răspunde
  • te pup meninne. cum suntem azi?

    alexandra 31 august 2009 14:53 Răspunde
  • La multi ani Alexandra, iti doresc fericire si implinire!

    Blanca 31 august 2009 14:54 Răspunde
  • si tie la fel. si voua tuturor si nu doar de ziua voastra, ci in fiecare zi

    alexandra 31 august 2009 14:55 Răspunde
  • Exact, Mirel, la acei copii faceam referire.
    Din pacate, insa, sunt femei care isi folosesc darul procrearii pentru a ,,prinde” cate un barbat( sau mai multi). Si pot din plin! Efectul il suportam cu totii.
    Bigamie sau relatiile poliamoroase versus societate sanatoasa…asa vad eu faptele.
    Sa fi ajuns monogamia o ultima frontiera?

    mi 31 august 2009 14:58 Răspunde
  • sunt bine alexandra…am de ales 🙂
    va pup pe toate…revin mai incolo.

    meninne 31 august 2009 14:59 Răspunde
  • Alexandra, ai vazut?
    Dupa ciorba de burta si prajituri, dans, apoi, trandafiri…
    Cine stie cum se sfarseste ziua? Eu cred ca vei avea parte si de alte surprize placute!

    mi 31 august 2009 15:23 Răspunde
  • Iti doresc draga Simona sa fii fericita iar asteptarile sa nu-ti redevina niciodata asteptari…sa-ti fie doar dulce realitate.

    rose-dubai 31 august 2009 15:48 Răspunde
  • Corect ! Subscriu lui Mirel si nu din adeziune masculina,ci pentru ca rostul firii asa e . Pentru formarea echilibrata si domestica a unui copil ,este nevoie de prezenta ambelor tipuri de personalitati (masculin si feminin) in viata acestuia . Sigur ca se poate si fara una bucata parinte,dar atunci nu ne mai miram de problemele de personalitate si identitatea chiar si in viatza (sau ,mai ales ) adulta a respectivului !

    adi_simplu 31 august 2009 16:21 Răspunde
  • Da, subscriu la ce ati spus mai sus….Me, Mirel..legat de optiunea de a ‘face copii
    Cineva ,spunea ca ar trebui sa se faca o scoala, pt cei care vor sa devina parinti., ca nu oricine sa poata sa aduca pe lume copii, pt a fi mai mai multa responsabilitate .Sincer..as fi de acord..
    Sunt necasatorita, si mi se spune des…de ce nu faci un copil? doar ai casa, ai o situatie materiala..iti pot permite!
    Nu, nu pot face asta…un copil nu este un capriciu, nu este facut, pt a imi tine mie de urat la batranete ,un copil ,nu are nici o vina ca eu nu mi-am gasit perechea!
    Sunt atatia oameni , nedezvolati emotionali, doar pt ca au avut niste parinti care nu au stiut sa-i creasca, sa-i iubeasca asa cum sunt..cu bune si cu rele!
    Sunt atatia oameni, care au meserii care le urasc, dar le-au ales, pt ca asa a dorit mama sau tata..ca asa da bine..sa ai functii si cat mai multi bani!
    Sunt atatia oameni care au crescut in case in care au vazut lipsa de iubire, certuri, batai..si trist..nu au invatat nimic! se comporta la fel..ca si parintii!

    Atunci…ma intreb..cum imi pot cere unii sa fac un copil?cum se pot gandi…ca nu conteaza!

    aimee 31 august 2009 16:22 Răspunde
  • deja vorbim despre ideal aici. ar fii ideal ca femeile sa nu mai creada ca daca fac un copil unui barbat, acela e obligat sa o ia de nevasta. ideal ar fii sa se cunoasca, sa se casatoreasca si abia apoi sa faca copii.
    Oricum lumea e cu fundul in sus. sincer. cand ma uit care sunt valorile actoale pentru majoritatea, mi se pare o cruzime sa nasti copii intr-o astfel de lume. sa fim seriosi, niciodata doar el sau doar ea sunt vinovati pentru destramarea unui cuplu, dar le e rusine sa apeleze la un psiholog care le-ar spune ca toate deraierile pe care ei le au, afecteaza copilul pe termen lung. Mie imi pare rau ca baiatul meu a crescut doar cu mine. el nu stie, dar eu vad diferentele intre el si copii cu familii. lipseste ceva.
    copiii nu sunt animale de casa care sa-tina de urat si nici nu-i faci ca sa aplici sintagma ca trebuie sa vina copiii sa aiba grija de tine cand esti batrana si nesuferita.

    alexandra 31 august 2009 16:56 Răspunde
  • mama a vrut sa fiu economist ca ea, tata a vrut sa fac matematica ca el, bunia a vrut sa fac dreptul si m-am revoltat si nu am facut nimic. 2 ani, dupa care am dat la ce facultate am vrut eu si m-am intretinut singura. dupa ce am terminat, la 3 ani, am dat la drept si acum sunt purtatoarea a 2 licente si gandul meu e sa ma mai educ cumva. nu am vrut nici pentru mine ca parintii sa se simta realizati prin copii. ma bucur cand il vad pe al meu cum si-a ales un drum frumos si hotarat…arhitectura

    alexandra 31 august 2009 17:00 Răspunde
  • da AIMEE scoala de parinti…sunt de accord. eu chiar mi-am facut diploma de licenta (prima) cu o tema pe atasament care se transmite transgenerational…multe se transmit transgenerational…ideea mea era ca fiecare ar trebui „sa se caute” inainte sa faca copii, emotional vorbind…da ce sa zic…nici eu nu m-am cautat inainte sa fac primul copil…nici dupa al doilea…abia dupa…intamplarea face ca eu mi-am dorit copii de dragul copiilor…si mr.ex. s-a implicat cand a vrut muschiul lui in viata lor…si acum este destul de implicat…dar tot eu le „cresc”. eu zic ca din nou baietii de aici generalizeaza aiurea…numai de dragul argumentului…un parinte singur poate face mai mult bine unui copil (daca stie ce face) decat doi parinti care habarn-au pe ce lume traiesc…sau si mai rau unul zice „hais” si unul zice „cea”.

    meninne 31 august 2009 17:05 Răspunde
  • aaaaaaa…da…idealul…normal ca idealul este doi parinti, dezvoltati emotional (se numeste maturitate emotionale dezvoltarea aia) si care au ce pune pe masa…da idealul…hhhmmm. hai sa fim seriosi…lumea in care traim este departe de a fi un ideal!

    meninne 31 august 2009 17:09 Răspunde
  • meninne 31 august 2009 17:14 Răspunde
  • Asa e ,meninne, Lumea in care traim e departe de ideal ! Totul ,sau aproape totul, e o minciuna mai mult sau mai putin grosolana . Atat ca familia mea ,nu e ceea ce vrea Lumea ,neaparat . Eu lupt pentru valorile ei morale ,spirituale si … emotionale , indiferent de ce e in jur. Ideal ,ori nu, modelul NORMAL de familie e cu doi parinti .Sigur ca decat ,un copil sa creasca cu doi parinti ,dintre care unul (cel putin) dezaxat , e mai bine cu unul ,ce poate sa-l mentina pe linia de plutire. Dar asta nu inseamna ca asa e Normal ! Citeste ce frumos zice Alexandra ,in commentul de la 4.56 .
    Concluzie : impaca-te cu Raposatul !! 🙂 🙂

    adi_simplu 31 august 2009 17:52 Răspunde
  • Meninne, „baietii” nu generalizeaza aiurea defel! Un parinte singur este de preferat in locul a doi parinti scelerati, fara discutie. Sau…este de preferat unui cuplu de parinti in care doar unul este normal. Eu spuneam doar ca, de dorit ar fi ca doi oameni normali sa doreasca responsabil sa devina parinti. Dar daca tu zici ca e un ideal complicat rau si greu tangibil ca doi oameni normali sa se caute si sa decida sa devina parinti renuntand la „copilaria perpetua”, eu parca nu te-as mai contrazice…Nu-s de fier…

    Mirel Curea 31 august 2009 18:01 Răspunde
  • meninne 31 august 2009 18:06 Răspunde
  • ha…ce ati sarit mai baieti! hai mai ca toti spuem acelasi lucru…cu diferite cuvinte!
    ce vreau eu sa zic este ca generalizarile dor!

    adishor, stai linistit „raposatu”, mr.ex in varianta mea…este impacat cu mine si eu cu el. copii nostri nici nu stiu ca noi nu …nici eu mai mai stiu ce dracu noi nu…ca…hhmm. in fine. nu am chef de vorba acum. copii mei au o familie fericita…ca tati locuieste in alt stat, asta e alta mancare de peste…dar cand e aici suntem o familie fericita si intreaga la cap. merci de grija, apreciez.

    meninne 31 august 2009 18:09 Răspunde
  • „life comes at you fast” asta e o reclama la o companie de asigurari aici…dar cata dreptate au prostii astia sa zica asa…chiar daca bani pe care i-ar plati ei in caz de, nu ar fi solutia…solutia este ca fiecare sa puna dracu mana si sa se maturizeze emotional…dar stiu bine ca nu e asa de simplu, nu e simplu deloc…de aia zic eu ca „inteleg” oamenii….toti au circumstante atenuante…si tot asa nu se mai termina niciodata…pana nu se face scoala de parinti! mr.ex (care tin sa va anunt e un tip cu o minte ascutita) are si el teorii de genul asta, ca nu oricine ar trebui sa aiba copii, ca ar trebui sa ai „permit”…dar, eu nu imi pierd speranta …ca daca macar eu incerc (si voi la fel) sa fac ceva bine…pana la urma binele asata prin Ripple Effect o sa se imprastie peste tot in lume…e putin descuranjant pentru ca sansele sa vedem ceva in viata noastra sunt mici…dar tot e ceva, decat nimic.

    meninne 31 august 2009 18:18 Răspunde
  • Bine ca nu mi-a zis mie adishor sa ma impac cu raposatul

    alexandra 31 august 2009 18:25 Răspunde
  • meninne speranta moare ultima

    alexandra 31 august 2009 18:26 Răspunde
  • stiti la ce ma gandeam. sa ne vedem cu totii odata la o cafea. cred ca vom intra in cartea recordurilor, pentru ca avem atat de multe de vorbit incat vom bea acea cafea cam o saptamana.

    alexandra 31 august 2009 18:30 Răspunde
  • Dragii mei, buna seara!
    Am supravietuit zilei de azi, ce a fost mai greu a trecut…Sint franta dar am reusit sa citesc tot…Imi sinteti dragi! E tot ce pot sa spun acum!
    Alexandra, la multi ani si pentru ziua de azi! 35 de ani? Sa te bucuri de tot si de toate! Si cand iti va fi mai greu sa-ti aduci aminte de o vorba din batrani! ” Cand ma plangeam ca n-am incaltari, am intalnit un om fara picioare”! Asta imi vine in minte, cand ma plang de una sau de alta, cand imi plang de mila sau cand ajung la capatul puterilor…Si de cele mai multe ori, cuvintele astea au efect asupra mea! Imi dau seama cat de trecatoare sint toate, cit de mult ma risipesc, cat ma consum pentru nimicuri, uitand lucrurile cu adevarat importante! Si o iau mereu de la capat! Cu un zambet si-o lacrima!
    Pentru tine, pt ca tot ati vorbit de dans…

    http://www.youtube.com/watch?v=dBHhSVJ_S6A&feature=related
    Carmen, am cautat impacarea si am gasit-o dar…Ceva s-a rupt…Oricata indemanare ai avea, cand incerci sa lipesti cioburile, raman urmele…care dor ca niste cicatrice atunci cand se apropie ploaia…nimic nu mai e la fel…las timpul sa treaca…
    Pisica, multumesc pt cuvinte! Venind din partea ta, le-am luat drept o lauda! Care m-a facut sa pasesc mandra precum un paun, uitand pret de-o zi, ca sint doar o pasare de curte! Te pup!
    Meninne, nu am nici o melodie pentru tine astazi…dar iti scriu o poezie, din caietele mele!
    „Rad,
    Plang,
    Alerg spre lumina,
    ma impiedic si cad,
    Dar n-am nici o vina,
    ma ridic din nou
    si o iau catre Soare
    dar Soarele ce-i?
    E o bezna prea mare,
    In care nu vezi nimic,
    In care te simti tot mic.”
    Habar nu am de unde am luat-o, de obicei trec si autorul dar la asta mi-a scapat…Am sa trec anonim sau necunoscut! Sau mai bine nu trec nimic…
    O seara buna tuturor!

    corina 31 august 2009 18:49 Răspunde
  • La multi ani Alexandra!
    Trebuie sa recunosc ca ma distrez de minune citindu-va. Imi plac disputele,fetelor sunteti teribile,ii tineti piept muschetarului Mirel care prin ironia fina,argumentele pertinente se lupta cu voi,insa trebuie sa se recunoasca invins,n-are ce face. Iubeste femeia,o respecta,o asculta,insa trebuie sa va tina piept,e singur,aveti mila!Ceilalti barbati fie au treaba,fie sunt in vacanta.
    Simona,ai adunat la tine pe blog fiinte minunate,cu personalitate,bataioase. Le iubesc si le admir! Astept noi postari,rasfata-ne,meritam!

    florentinamurgoci 31 august 2009 19:03 Răspunde
  • Care ar fi prima lectie ce ar trebui predata la scoala pentru parinti?
    Cine ar trebui sa predea intr-o asemenea scoala?
    Cam ce ar trebui sa cuprinda un curriculum?

    mi 31 august 2009 19:19 Răspunde
  • corina am 35 si sunt o tanara speranta. faptul ca inca mai sper ca lucruri bune se vor intampla in viata mea, inseamna ca nu m-am dat batuta. mi-am propus ca pana pe la 55 sa fiu femme fatale…nu radeti baieti…iar dupa aceea pana pe la 65, doamna bine conservata. o sa-mi iau un gerovital si viva la vida.
    pana acum doar m-am acomodat. nu ma plang nici de pantofi, nici de picioare. in ceea ce priveste rupturile, eu merg pe principiul ca ciorbaa reincalzita nu e buna, si oricat de bine ai lipii ceva, raman urmele, care duc la frustrari, furii si alte lucruri care nu fac bine.

    alexandra 31 august 2009 19:19 Răspunde
  • vai mi ce profunda esti. in primul rand ar trebuie sa fie invatati sa fie responsabili. si nu stiu, dar oricata teorie ai ingurgita, practica te omoara. ce ziceti? desfac sampania?

    alexandra 31 august 2009 19:21 Răspunde
  • Doamna! In fata chiar si unei iluzorii infrangeri, nu pot striga decat precum generalul Cambronne la Waterloo: „Merde, alors !!!

    Mirel Curea 31 august 2009 19:24 Răspunde
  • Cand ai fost infrant, Mirel?

    alexandra 31 august 2009 19:28 Răspunde
  • Speculand, cand am citit de scrie pe placa tombala a lui Eugene Ionesco: „Prier le Je Ne Sais Qui /J’espere Jesus-Christ” (Ma rog nu-stiu-cui/Sper ca lui Isus Hristos”.

    Mirel Curea 31 august 2009 19:34 Răspunde
  • Hai, speranta tanara,deschide o data sampania aceea, sa toastam!
    ,, pentru femeile care stiu ce vor! Si nu renunta!”

    mi 31 august 2009 19:38 Răspunde
  • Putin acid pentru ziua de azi? nimic? Mirel?

    alexandra 31 august 2009 19:38 Răspunde
  • cu spuma si bulbuci in nas, va pup. pentru femeile care stiu ce vor si nu li s-a atrofiat neuronul…ha ha

    alexandra 31 august 2009 19:40 Răspunde
  • mi, n-am dreptate cu planul meu existential femini?

    alexandra 31 august 2009 19:41 Răspunde
  • Nu se simte, Alexandra? L-am edulcorat doar nitel…asa…de ziua ta.

    Mirel Curea 31 august 2009 19:43 Răspunde
  • esti un dragutz. stiam eu. un pupic pe obra iti dau

    alexandra 31 august 2009 19:44 Răspunde
  • mirel, mi, beau o gura de sampanie in locul vostru. limita mea maxima e o jumatate de pahar. cam asta a fost bautura pe tot anul. restul il folosesc la o friptura la cuptor

    alexandra 31 august 2009 19:46 Răspunde
  • sampanie la friptura?

    cum ramane cu planul tau???

    noroc! sa traiesti fericita si sa iti indeplinesti planul!

    mi 31 august 2009 20:06 Răspunde
  • corina multumesc de poezie. ma bucura sa vad ca mai sunt oameni care simt si gandesc asemanator …si eu fac la fel…cand imi e mai greu ma compar cu cineva care are ori mai putin decat mine ori problem mai mari…

    alexandra …cafeaua aia…ma intreb de mute ori cum am „comunica” noi in realitate 🙂

    mi…cu scoala de parinti…banui ca sunt tati in care exista….dar sunt convinsa ca e ceva aiuristic, de florile marului. eu as propune tot o metoda aiuristica (acum o scot asa ca nu e clocita bine) …sa se dea examen domne…ca la scoala de soferi…treci iei „permis”…nu, te duci acasa si mai inveti. acum alexandra a zis deja…fiecare trebuie sa ajunga sa fie matur emotional inainte sa aiba copii, fiecare trebuie sa fie responsabil pe actele/faptele sale…si tot tu ai dat raspunsul mi…cine ar avea un asa drept…cine poate sa vina si sa zica…uite…eu decid „intrebarile” caci eu sunt mai breaz(a) si mai matur emotional decat tine…cum am zis…eu incerc sa transmit la copiii mei…si ei la ai lor…si iute asa…incet incet.

    http://www.youtube.com/watch?v=yzyys6kW8yg

    meninne 31 august 2009 20:09 Răspunde
  • mi///in loc de „tati” e „tari” ca in tzari

    meninne 31 august 2009 20:10 Răspunde
  • Din punct de vedere biologic, catabolismul incepe de la 40 ani . De atunci sunt sanse maxime sa inceapa articulatiile sa dea semne de trezire ,iar funditzele dragute de sub si de la colturile ochilor ,nu mai vor sa sta ingropate si ascunse in fonduri de ten, ci numai in botoxuri . Asa ca ,Alexandra draga , pe langa traditionalul La Multi Ani , iti doresc si o tinerete lunga ,lunga ,dar preventiv eu as incepe mult mai curand cu Gerovitalul si Aslavitalul !

    adi_simplu 31 august 2009 20:20 Răspunde
  • alexandra, la multi ani draga mea.
    cu sampanie nu ma momesti, da o prajitura mai ai??? (stiu, adi o sa intrebe daca e cu ghimbir, ca mie alea imi plac, dar lasa ca vine si ziua lui, vine, vineeeeeeee)
    mi nu esti pasare, eventual paun de curte inalta.
    mirel ,adi, muschetarii mei, vad ca voi sunteti, scot si eu sabiuta si vin, viiiiiiiiiiin! 😀 😀 😀
    meninne, un zambet de la tine?
    d-na murgoci bine ati revenit. un sfat: nu-l plangeti pe mirel… nu e nici singur si nici usor de pus jos… ne cam chinuim (pardon, eu nu ma chinui, zicea simona ca si eu am ceva sabiute prin cuvinte, asa ca ma asez cuminte intre mirel dragalasul si adi)…
    alors, de-a ce ne jucam?
    meine liebe herr doktor daca mai vorbesti asa de duuuuuuuamnnele de 40 de ani, jur ca iti dau eu numai botox! ce, am eu fundite ascunse in fond de ten? sa vezi cu ce pudra te incalt la prima cafea…
    apropos, alexandra, o simpla cafea cu adi si cristina bizu a durat vreo 4 ore… si eram doar noi, brasovenii 😀 tu de unde ziceai ca-mi esti?

    adi, am chef sa ascult sade rata pe butoi… sau nu mi-e frica de bau-bau? ce preferi?

    pisica 31 august 2009 20:34 Răspunde
  • mi, planul meu ramane in picioare.Vine miercuri gurmadelul din tabara si o sa-i fac frptura la cuptor. eu nu prea apuc sa mananc acasa.
    adi, multumesc pentru incurajari, dar gerovitalul cred ca doar fetele au inteles ce este cu adevarat. incheieturile mele sunt bine merci si poate vom mai vorbi peste 5-10 ani si te voi contrazice

    alexandra 31 august 2009 20:34 Răspunde
  • fetelor ce ziceti? cine e mai norocos. cel care iubeste o singura data in viata sau cel care poate iubii de mai multe ori?

    alexandra 31 august 2009 20:35 Răspunde
  • meninne 31 august 2009 20:36 Răspunde
  • pisico sunt la buzau. aproape de brasov. nu-l lua in seama pe adi. eu nu folosesc nici fond de ten si nici cu botoxul nu cred ca sunt compatibila, deoarece imi plac fetele cu expresie

    alexandra 31 august 2009 20:38 Răspunde
  • alexandra…calr..de mai multe ori…si la fel de bine 🙂

    meninne 31 august 2009 20:39 Răspunde
  • da pisica…zambesc, mai rad, mai plang…mai ma gandesc la voi, mai fac ceva „treaba”…aici poti sa mergi sa mananci pranzul la scoala cu popii la 12…am fost, asa fericite au fost matele…in alta ordine de idei…mai am un pic si o sa ma bat cu gradinarul, merita o mama de bataie…dar sa prind un pic puteri 🙂

    meninne 31 august 2009 20:41 Răspunde
  • meninne a inteles

    alexandra 31 august 2009 20:41 Răspunde
  • meninne 31 august 2009 20:44 Răspunde
  • Da, Meninne, asta era ideea, ca aceste competente nu sunt masurabile in indicatori cantitativi…mai mult, ceea ce s-a dovedit a fi un succes la tine, la mine poate conduce spre esec…Exista vreun laureat Nobel la titlul de parinte?..( poate doar vreun Oscar, pentru un rol..) Ce sa spun? Eu organizez saptamanal intalniri cu parintii, iar ei, fiind mult mai tineri decat mine, ma privesc intrebatori si asteapta solutii…Niciodata nu am putut prescrie ceva autentic, intotdeauna am coroborat tot ce mi s-a parut potrivit, am adunat experientele mele si ale lor si ale tuturor care mi-au iesit in cale si am incercat sa invat sa le adaptez.
    Cuvantul cheie este, insa, respectul. Respect pentru meseria de parinte si respect pentru familia ta!
    Si pentru ca sunt in plin proces de catabolism, ma gandesc sa nu-mi mai bat capsorul cu asemenea lucruri greoaie si sa ma focusez, mai degraba, pe ceva botox…Poate ma mai luminez!

    mi 31 august 2009 20:46 Răspunde
  • meninne 31 august 2009 20:48 Răspunde
  • Alexandra, eu zic asa: este mai norocos al de simte iubirea aia mare, care dureaza toata viata.

    Ca poti tu sa iubesti fatal si fatalist si cum mai vrei tu, dar daca iubesti de unul singur, de unde fericire?

    Si sa nu incepeti sa imipovestiti acum despre ,,daruire”, ,,uitare de sine”, ,,absolut”…ca daca nu esti iubit esti ,,absolut” distrus.

    mi 31 august 2009 20:51 Răspunde
  • da MI …respect si iubire…love and good sense…e tot ce trebuie ca sa fii parinte…nu trebuie premiu nobel, nici macar pic de scoala academica…sunt convinsa ca dai ce tot ce ai copiilor, parintilor…e tot ce trebuie, nu te chinui 🙂 …tocmai mi-am amintit ca eu chiar daca am fost la scoala la fetele pt pranz…eu am uitat sa manca pranzul…acum infulec ceva …mda.

    meninne 31 august 2009 20:53 Răspunde
  • aa,nuuuuuuuuu. nu suntem fataliste. doar ca vrem sa avem si noi un obiect al adoratiei…glumeam. imi plac emotiile si adrenalina si lupta. urasc rutina si plictiseala

    alexandra 31 august 2009 20:54 Răspunde
  • alexandra, ba chiar il iau in seama pe adi.
    pentru ca ne cunoastem suficient de bine cat sa imi amintesc cum i-a facut dan fotografii si nu apucase sa-si pudreze nasul in prealabil 😀
    pentru ca este unul dintre cei trei muschetari decretati aici.
    pentru ca i-am promis ca o sa merg la nunta lui (chiar daca in plin proces de catabolism) si o sa te iau si pe tine cu mine, acum cand stiu ce aproape imi esti…
    pentru ca adi stie, si din viata reala ca nu sunt nici genul botox si nici botos…

    meninne, multam. cu jumatatile de rigoare…

    pisica 31 august 2009 20:55 Răspunde
  • Meninne, ”
    DULCE, DULCE…
    remarca, evident!
    Ia sa vedem, daca nu gandim niciodata inainte de a vorbi, ce ne iese ?

    mi 31 august 2009 20:57 Răspunde
  • va dau prajituri la toate. meninne desertul e de la mine. am aici in oras un cofetar de moda veche care face prajiturile asa cum se faceau acasa. ador crema de vanilie si cofetarului i-e drag de mine si mi le-a faut proaspete, dimineatza. am minieclere, tarte cu fructe si prajituri cu foi si crema de lamaie.

    alexandra 31 august 2009 20:57 Răspunde
  • meninne 31 august 2009 20:58 Răspunde
  • pisico. merg la nunta lui adi. vreau in timp ce e foarte fericit, sa nu mai rada, ca are riduri

    alexandra 31 august 2009 20:58 Răspunde
  • ah…tarte cu fructe…alexandra ma omori!

    meninne 31 august 2009 20:59 Răspunde
  • si sa-si aduca aminte ca si sotia lui e femeie. cred ca doar femeile care nu au spirit imbatranesc. cele care isi pastreaza sufletul tanar si ceva spirit, doar au un aer misterios si sunt interesante

    alexandra 31 august 2009 21:01 Răspunde
  • meninne 31 august 2009 21:02 Răspunde
  • sunt bune de mori meninne, gandestete ca face crema cu un, nu cu margarina. de, o viata avem si o… asa ca merita sa mancam sanatos chiar si ceva dulce. nu pot trai o viata de renuntari, nici cu excese.

    alexandra 31 august 2009 21:02 Răspunde
  • puteti sa va suparati pe mine, dar totusi…un mic exces as face…fizic

    alexandra 31 august 2009 21:03 Răspunde
  • alexandra…asa tanara si asa inteleapta 🙂

    meninne 31 august 2009 21:03 Răspunde
  • da. sunt un munte de intelepciune…

    alexandra 31 august 2009 21:04 Răspunde
  • of…am facut o incurcatura in dedicatii…se intampla si la case mari 🙂

    carmen…pt tine.

    http://www.youtube.com/watch?v=H5ACAdyxyb4

    meninne 31 august 2009 21:06 Răspunde
  • da alexandra…stiu cum e sa fii tanar si intelept in loc de tanar si nelinistit 🙂 tocmai de aia eu nu prea ma iau in serios…ca sa fie treaba mai sigura.

    meninne 31 august 2009 21:08 Răspunde
  • 😀
    alexandra scopul prezentei noastre la nunta lui adi nu e sa-i fie lui bine ci sa radem noi de el!
    prajituri??? vreau prajituri!

    pisica 31 august 2009 21:09 Răspunde
  • nici eu nu ma iau. se poate vedea cu ochiul liber in istoria mea ca numai inteleapta nu am fost

    alexandra 31 august 2009 21:09 Răspunde
  • pisico am inteles de ce trebuie sa mergem la nunta asta. cand e? o sa-si aduca aminte de noi

    alexandra 31 august 2009 21:10 Răspunde
  • si ultima dedicatie…pentru toata lumea

    http://www.youtube.com/watch?v=B4-IOvcB-I4

    asta pt ca maine ma duc la concert DEPECHE MODE! yeiii!

    meninne 31 august 2009 21:11 Răspunde
  • alexandra, inca nu se stie cand va fi nunta, ca nici el nu stie… dar e bine sa stie pe cine conteaza… ca de-aia sunt buni prietenii… 😀

    pisica 31 august 2009 21:15 Răspunde
  • strange love pentr mine meninne. distractie placuta

    alexandra 31 august 2009 21:15 Răspunde
  • prietenul la nevoie se cunoaste. adi? nu esti hotarat?

    alexandra 31 august 2009 21:16 Răspunde
  • Alexandra, unde este cofetarul acela?

    Meninne, exista familii in care nu exista nici macar o diploma de absolvirea liceului, dar stii tu cat talent de a fi parinte exista acolo? Stii, sunt convinsa ca stii, cata dragoste si implicare simt copiii acestora? Si cat de frumos cresc? Cu incredere in sine, cu deschidere, cu zambet senin si fara ticuri?
    Exista familii in care nici bani nu sunt atat cat ar trebui pentru un trai decent, dar cu cata recunostinta si cu cata pofta mananca copilul placinta coapta de mama sa in casa! Si alaturi ii sta copilul care dezveleste ambalaje poleite ale celor mai scumpe dulciuri, cumparate de parintii plecati in delegatii peste mari si tari si aruncate in ghiozdan, dispretuitor, de vreo bona?
    In fine, exista copii care parcurg pana la scoala distante lungi, prin frig, prin ploaie, dar tinuti de mana de catre mama sau tatal lor. Acestia pasesc pragul clasei bucorosi de intalnirea cu ceilalti si cu convingerea ca dupa cateva ore vor simti aceeasi mana, calda, sigura, a lui pentru totdeauna.
    Si exista copii transportati la scoala in tot felul de automobile luxoase, de catre soferi mofluzi sau dimpotriva, incercati de mila pt bietul copil, si care, odata ajunsi in clasa, incep sa-si arunce privirile pe fereastra, spre nicaieri, cautand atasamentul. Si nu stiu daca il mai pot simti la timp.

    mi 31 august 2009 21:17 Răspunde
  • ok alexandra, daca o sa fie o sa fie al tau. merci.

    meninne 31 august 2009 21:18 Răspunde
  • da MI stiu…stiu…lucrez cu copii de la 19 ani…nu pot spune ca am asa multa expeienta…dar destula cat sa STIU!

    meninne 31 august 2009 21:20 Răspunde
  • mi, la buzau. daca vii aici te duc sa-ti alegi. face bomboane fondante adevarate nu fitzoase. si tot felul de prajituri si torturi extraordinare.

    alexandra 31 august 2009 21:21 Răspunde
  • ok….fetele cochetele…ma retrag, cand revin voi o sa faceci nani bun, sper 🙂
    la multi ani inca o data alexandra.
    te imbratisez pisica, te pup mi…pace la restul poporului.
    simona …pe tine te las sa scrii…si sa faci ce vrea muschiu tau, ca meriti!

    meninne 31 august 2009 21:21 Răspunde
  • in familii fara licentze si fitze am vazut mult bun simt si dragoste si atasament si familii adevarate. sunt simplii si ata de frosi.

    alexandra 31 august 2009 21:22 Răspunde
  • mie imi plac oamenii simpli. au un mod de a vedea viata si poti invata multe de la ei.

    alexandra 31 august 2009 21:23 Răspunde
  • Alexandra, am recitit…esti din Buzau. Si aproape de Galati.
    O sa fac un popas, in drum spre parintii mei, sa gust si eu minunatiile.
    Asta daca nu ajungi tu la Galati, sa le gusti pe ale mele. Modesta sunt, gospodina sunt, catabolismul e in floare…te-am convins?

    mi 31 august 2009 21:25 Răspunde
  • da, dar slabe sperante sa ajung la galati. dar da-mi un semn cand vii si te duc acolo. o sa devii clienta fidela

    alexandra 31 august 2009 21:28 Răspunde
  • mai fetelor, fetelor… vorbiti de dulciuri si baietii nostri au fugit 🙁

    pisica 31 august 2009 21:31 Răspunde
  • naietii au treaba. poate sunt meciuri sau au treburi casnice.

    alexandra 31 august 2009 21:43 Răspunde
  • baietii…scuze

    alexandra 31 august 2009 21:45 Răspunde
  • te voi anunta, ca sunt pofticioasa.
    ce ziceai de baieti, picica?
    au fugit? de dulciuri? da, se leaga, ei ziceau ca nu le plac „siropelele”

    mi 31 august 2009 21:47 Răspunde
  • pisica!!!!!

    am comis-o iar!

    mi 31 august 2009 21:48 Răspunde
  • Mi, dragutoooo…! Vezi educatia…precum Cosbuc si Alecsandri satul….codane, fote, flacai cu mustati vrabioase, ii albe, zapezi neintinate, fuioare de fum…etc. Chestia asta cu saracia plina de farmec merge in ilustrate. As da saracia asta cu incarcaturi estetico-emotive pe cate 1000 de carti si un computer in casa fiecarui copil. Si pe inca ceva: pe un psihlog cu un doctorat in psiho-pedagogie care sa-i spuna copilului in timp util la ce este este bun si ce i se va potrivi in viata.

    Mirel Curea 31 august 2009 21:51 Răspunde
  • Dragelor . Catabolismul e un fapt biologic dovedit,desi de nedorit .Vrem ,nu vrem . Unul din remediile impotriva lui e dragostea . Cine iubeste -nu face riduri de expresie . Si nici riduri la suflet. Am vrut sa vad doar ce parere aveti . Si ghimbirul ajuta 🙂

    adi_simplu 31 august 2009 21:58 Răspunde
  • mi, nici mie nu imi plac siroapele si zaharicalele amoroase, recunosc… si eu am o doza zdravana de misoginism in mine, dar e o mare diferenta intre siroape si prajituri…. 😀

    pisica 31 august 2009 22:01 Răspunde
  • adi-adi… eram sigura ca zici tu ceva cu ghimbir, cu pudra acolo…
    mi-ai lipsit, mai!

    pisica 31 august 2009 22:02 Răspunde
  • Si tu mie ! Inca sunt plecat , in lume ,dar o sa revin ! Nici nu ti-am spus Bun Revenit !!! Meine schwarze Katze !

    adi_simplu 31 august 2009 22:05 Răspunde
  • bem o cafea cand vii? asa ca e bun venit al amandurora! (si ca sa nu ne certe mirel ca ne pupam pe blogul simonei :D)

    pisica 31 august 2009 22:10 Răspunde
  • Nu, Mirel, nu sunt intepenita in trecut, dar ce te faci cu un copil care are 100o de carti, computerul naibii langa el si este singur? Eventual, cu cel mai tare psiholog langa el???

    Eu vad educatia asa cum o vedea si Pestalozzi, care pleda pentru dezvoltarea in sufletul copilului a germenului umanitatii.
    Ce te faci cu atata informatie rece, dinamica, neselectata? Dezvolti tendinte egoiste, asata faci!

    Tu minimalizezi rolul emotiilor in dezvoltarea altor copii( ca nu cred ca in cazul copilului tau se pune problema), surprinzator de evident!

    mi 31 august 2009 22:11 Răspunde
  • Sigur ca bem si cafea ( dupa sticla obisnuita de vodka 🙂 ). Am sufletul plin de lucruri bune ,asa ca o sa-ti placa sa mai povestim . Si poate vii si tu cu placintzica aia ,ca prea fac hipoglicemii repetate ,in ultimul timp ,numai imaginandu-mi-o !!!

    adi_simplu 31 august 2009 22:13 Răspunde
  • dragoste si ghimbir, zice adi, prajiturici adaug eu, ca ala tot se produce…inevitabilul, adicatelea…

    mi 31 august 2009 22:15 Răspunde
  • Mirel, doctoranzi de-aceia a produs Spiru Haret la norma!
    Poate apare vreun program de reforma in educatie si ni-i indeasa cineva pe gat, pe la scoli, asa cum au facut cu altii…
    Eu nu mizez pe ei. Tot mai sanatoasa e educatia unui om cu bun simt si bune intentii!

    mi 31 august 2009 22:21 Răspunde
  • ce placinta vrei sa-ti fac, adi?
    zi-mi si se face: aia cu branza de veci sau prajitura cu ghimbir si ciocolata?

    mi sa stii ca si spiru haret a produs oameni buni, cei care au vrut a invete, asa cum si facultatile de stat au produs idioti cu diploma.

    pisica 31 august 2009 22:31 Răspunde
  • si, pana vii acasa, meine liebe freund, incearca de la lindt ciocolata cu crema de papaya si chili… 😀

    pisica 31 august 2009 22:32 Răspunde
  • Noapte buna!
    Imi iau Gerovitalul si ma cufund, cu tot cu catabolism, in bezna ignorantei mele!

    mi 31 august 2009 22:35 Răspunde
  • Da, Pisica, sunt convinsa, numai ca aceia care au invatat, nu vor accepta niciodata sa lucreze in scoli. Nu e nevoie sa discutam motivele.

    mi 31 august 2009 22:39 Răspunde
  • da, ai dreptate, mi, cei care stiu, tinerii de astazi care stiu, isi doresc mai mult…
    te simt insa suparata astazi si sper ca nu pe mine… paunul meu frumos! 😀

    pisica 31 august 2009 22:43 Răspunde
  • Nu, dragii mei, eu nu ma supar, eu combat!
    Ce ziceam, aseara, pisica, de un comando? Iata-ma, asta sunt, cu coada infoiata!

    Maine incep scoala si avem o multime de probleme cu fonduri nealocate si acoperis neterminat, cu clase nezugravite si altele…

    Atat de mult ne dorim carti si computere, proiecte de lectii in sistem AEL…Parinti responsabili, trai bun in familiile elevilor nostri…o comunitate implicata, o autoritate responsabila….

    Putem numai sa ne numaram ,,bobocii”. Si sa ii educam cu ce avem.
    Ce avem?
    Experienta,interes.

    mi 31 august 2009 22:54 Răspunde
  • Imi place sa fiu paun si sa colorez curtea , pisica!
    Imi place cum imi spui!:)

    mi 31 august 2009 22:57 Răspunde
  • mi, experienta si interes daca exista. pentru ca si in invatamant, ca peste tot, plaga nepasarii, a indiferentei, a micilor atentii exista si are radacini adanci. singurul lucru pe care putem sa-l facem este sa nu devenim noi insine nepasatori, indiferenti…

    dragii mei, eu ma retrag, pun punct pentru astazi.
    noapte buna sa aveti.

    pisica 31 august 2009 23:02 Răspunde
  • sa stii ca asa o sa iti spun: paunas!

    pisica 31 august 2009 23:03 Răspunde
  • La multi ani fericiti, Alexandra!Meninne,esti o dragutza,te pup.Nu pot sa vad dedicatia,si mooor de curiozitate.

    all blacks 31 august 2009 23:05 Răspunde
  • Mi draguto…cand ai chef, iti povestesc cum cel mai depasit sistem de invatamant din Europa dupa Cel de-al Doilea Razboi Mondial, a devanit cel mai performat. Este vorba de Finlanda.
    Nu neg rolul componentei afective si emotionale in educatie. Doar ca, lasate lucrurile in baza lor, obtinem niste ratati misto. In cel mai fericit caz niste octo-docti cu parinti misto. Stii tu Mi cati ratati misto cunosc eu? Care au niste parinti grozavi…simpli si iubitori…Si din simplitatea asta a lor le-au zis copiilor lor sa se faca doctori, pentru ca vor trai mai bine decat toti vecinii, sa se faca ingineri, pentru ca vor avea un post si nu vor mai astepta decat pensia, si pot continua aproape la nesfarsit. Si inca ceva…in locul unei invatatoare cu ifose academice care nu stie ce inseamna „libertin”(invatatoarea lui Teo), prefer orice absolventa de la Spiru Haret. Macar ultima a mai facut ceva dupa bacalaureat.

    Mirel Curea 31 august 2009 23:05 Răspunde
  • Mi…pentru ca i-am explicat invatatoarei ca un copil normal este turbulent doar in masura in care nu i s-a captat atentia si ca in orice clasa sunt niste tipuri caracteriale si comportamentale clare, cu resorturi perfect definite si simplu actionabile, fetita mea este trata drept copil arogant din parinti aroganti care sfideaza.

    Mirel Curea 31 august 2009 23:14 Răspunde
  • Informatie neselectata zici? Si cine i-o selecteaza? Invatatorii care ii dau fiica-mi teme idioate, cum ar fi sa citeasca in clasa I-a „Micul print” si sa povesteasca ce au inteles. Mi-ar placea sa dau si eu test tuturor invatatorilor din Romania si sa-mi explice si ei mie ca au inteles din marea capodopera „micul print”. Pe care este greu sa o intelegi in toata spledoarea si dupa ce ai citit toti clasici rusi.

    Mirel Curea 31 august 2009 23:24 Răspunde
  • De nervi, e vorba despre copila mea doar, am facut cateva greseli, reiau:
    Informatie neselectata zici? Si cine o selecteaza? Invatatorii care ii dau fiica-mi teme idioate, cum ar fi sa citeasca in clasa I-a “Micul print” si sa povesteasca ce a inteles. Mi-ar placea sa dau si eu un test tuturor invatatorilor din Romania si sa-mi explice si ei mie ce au inteles din marea capodopera “micul print”. Pe care este greu sa o intelegi in toata spledoarea si dupa ce ai citit toti clasici rusi.
    Cum sa-i explic eu Teodorei ce e cu „Micul print”? Cum sa fiu cinstit cu ea si sa-i spun ca-si va pierde paradisul(exact ce vorbeam zilele trecute). Cum sa fiu degenerat si s-o mint? Situatie in care am trimis-o cu tema nefacuta la scoala.
    Alt exemplu de tema: un interviu cu parintii in care parintii sa fie descusuti pe tema discriminarii. Da, da, ati citit bine. Fata m-a intrbat: „Tata, te-ai simtit vreodata discriminat? Eu, in ciuda protestelor muierii: „Teo, scrie ce-ti zic! Intotdeauna m-am simtit discriminat de catre imbecili si mai nou ma simt discriminat de faptul ca nici copilul meu nu are o soarta mai buna!”

    Mirel Curea 31 august 2009 23:31 Răspunde
  • Mirel, am fost in Finlanda, printr-o bursa de formare continua si am avut ce vedea.Am vazut, de pilda, cum, de la o varsta frageda, copilului i se identifica tipul de inteligenta predominant si se proiecteaza o intreaga strategie didactica intru perfectarea acesteia.Cum se folosesc competentele dobandite deja in formarea altora, noi si complexe. Cum se infiinteaza institutii noi de invatamant, cu subventii de la stat, pentru a proba viitoarele abilitati ale candidatilor la facultate. Am si invatat cate ceva. Dar, din pacate, nu putem folosi aproape nimic de la ei, pentru ca noi nu stim, in primul rand, sa adaptam metodologia experimentata deja.

    As fi impacata sa stiu ca o parte din absolventii de Spiru Haret( dintre acei ce invata ceva acolo) ar deveni dascali in scolile romanesti. Dar stim cu totii ca aproape nimeni nu mai doreste asta.

    Cat despre invatatoarea lui Teo, pot spune ca i-a fost mai comod si mai la indemana sa abordeze comportamentul fetitei tale intr-o maniera care nu are nimic in comun cu tratarea diferentiata, principiu ce ar trebui sa stea la rang de lege in invatamantul nostru.
    Pacat! Asemenea colege nici nu isi dau seama cat pierd! Si ele, personal si multi, multi altii!

    mi 31 august 2009 23:34 Răspunde
  • E trist ce imi relatezi! E dureros ca un copil se simte discriminat!

    Ma intreb de ce au innebunit, subit, colegii mei?

    Si conform carei programe isi fac tunii reaba?

    Nu exista in curricula pt inv primar aceast continut de invatare. Nu este posibil…
    Micul Print este filozofie curata!

    mi 31 august 2009 23:39 Răspunde
  • Daca ai fost acolo si te felicit si te invidiez, stii excat despre ceea ce vorbesc. Se vede din cateva vorbe ca ai inteles esenta sistemului lor. Stii probabil si care sunt exigentele in a deveni invatator acolo.
    Scuza asta cu salariile mici n-o „halesc”. A devenit cosul de gunoi al tuturor neputintelor noastre. Nu ma intreba ce salarii le-as fi dat eu profesorilor mei. Cu rare, rare, rare exceptii.
    Cand era secundar sotia mea mi-a zis: „Hal de doctor, nici bani de ciorapi n-am! Curvele de la Inter umbla imbracate in blanuri”. Banuiesti raspunsul meu, nu?

    Mirel Curea 31 august 2009 23:43 Răspunde
  • Mirel,ai reluat si greselile….Te rog,nu te mai enerva…”Micul print” e cartea mea de suflet si vreau sa-ti spun ca am citit-o prima data,cam la varsta Teodorei…

    all blacks 31 august 2009 23:45 Răspunde
  • Colegii tai au innebunit pentru ca li se rupe! Au senzatia ca la cat sunt platiti, fac prea mult. Eu sunt de parere ca sunt platiti regeste pentru cat fac.
    Un pilot prost platit ce ar trebui sa faca???

    Mirel Curea 31 august 2009 23:46 Răspunde
  • All blacks: Si eu ma trufeam ca-l citeam pe Becket intr-a treia. Asta nu inseamna ca si intelegeam.

    Mirel Curea 31 august 2009 23:48 Răspunde
  • dar,ti-a prins bine!Uite,ca te mai poti lauda si acum!”nu te supara frate” te jucai???

    all blacks 31 august 2009 23:51 Răspunde
  • all blacks: ma fac ca nu pricep ironia si iti raspund naiv: pe vremea mea se juca „poarca”, „capace”, se batea mingea de carpa si ne faceam trotinete din capace de lazi de lemn cu rulementi stricati pe post de roti. Nu ne cumpara nimeni mai nimic!

    Mirel Curea 31 august 2009 23:55 Răspunde
  • Astia…all blacks…nu-s niste rugby-isti?

    Mirel Curea 31 august 2009 23:58 Răspunde
  • Nu stiu.Eu sunt intr-un dezechilibru psihic,din care incerc sa ies…si m-am gandit ca e mai”trendy” sa-mi spun asa.Cum ar fi sunat „emo girl”?Ne impacam?promit sa nu mai fac!Oricum,m-ai facut sa ma rusinez …

    all blacks 1 septembrie 2009 0:11 Răspunde
  • Va rog nu pomeniti de subiectul Invatator ,ca iau foc si ma aprind. Parca o si vad pe schizofrenica mea de invatzatoare ,care tot cred ca era o extraterestra ratacita pe aici . Penultima amintire cu ea a fost ca mi-a modificat mediile (in jos ,sigur) ,iar ultima amintire mai picanta a fost cand m-am intalnit cu ea undva pe strada ,fiind cu taica-meo ,care era f aproape sa o plezneasca ! Si ce bine ar fi fost !

    adi_simplu 1 septembrie 2009 0:11 Răspunde
  • Ar fi trebuit sa stii cine-s astia. Altfel te expui! :))
    Uite cine sunt si ce le-au facut scotienii. :))
    http://www.youtube.com/watch?v=kv-t06dEnUs&feature=related

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 0:13 Răspunde
  • Ce aveai cu ea, Adi? Avea salariul mic. Baaaaai cand aud chestia asta cu salariile…Ce dracu ar trebui sa faca asistentele de la ATI, de la neuro, de la psihiatrie? Ce ar trebui sa faca medicii legisti, de laborator si altii care nu vad pacient in ochi deschisi din proprie clipeala? Ce ar trebui sa faca soldatii romani care mor pe 1000 de dolari pe coclauri? Tata a dezamorasat bombe toata viata. Ala ce trebuia sa mai zica?

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 0:21 Răspunde
  • Gata,m-ai convins!o sa-mi gasesc un alt nickname.

    all blacks 1 septembrie 2009 0:21 Răspunde
  • Da` de ce zici ca te gasesti intr-un dezechilibru psihic? In primul rand, nu pari. In al doilea, si daca ai fi, ai fi prima persoana care recunoaste asta pe aici.

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 0:24 Răspunde
  • O sa-ti povestesc,promit! ii sunt datoare si lui meninne cu un raspuns.Asa sunt eu,sincera.

    all blacks 1 septembrie 2009 0:34 Răspunde
  • Nu esti in niciun dezechilibru psihic ,all blacks .Daca il aveai nu ti-l recunosteai nici macar privindu-te in oglinda . Probabil e o astenie de..toamna si nimic mai mult

    adi_simplu 1 septembrie 2009 0:57 Răspunde
  • MI paunasa noastra, piticul meu…cand am citit ce ai spus de ce au nevoie copii…ti-am spuns in gand „te iubesc”…si eu asa spun numai la copii mei ( ma rog…si la vreun alt om, stie el)…ma bucur sa aud ce gandesti.

    all blacks sustin pe asihor…oamenii cu dezechilibru se considera perfect sanatosi…o nostalgie, intristare, chiar depresie…e alta mancare de peste…suntem aici…aa…si de iti zice ceva mirel…ignora-l te rog…are el un stil aparte…te pup.

    meninne 1 septembrie 2009 3:10 Răspunde
  • simona…nu te-am uitat cu dedicatiile…dar imi face placere sa pot sa vorbesc cu tine atunci cand toata lumea doarme 🙂 numai noi somnambule…

    http://www.youtube.com/watch?v=E8UdRTLUqk0

    meninne 1 septembrie 2009 4:36 Răspunde
  • conversatie intre copila mea cea mica si tati ei :
    „tati ce culuoare iti place tie?”
    „blue, tie? ”
    „orange. ..tati stii ce culoare este blue si orange?”
    „nu!”
    „tu si eu”!

    meninne 1 septembrie 2009 4:40 Răspunde
  • Da, Meninne, cind ajung si eu acasa, te gasesc mereu aici, romantica si nocturna, ca si mine, avem aceeasi ora (Atlanta e pe acelasi meridian cu Toronto) si raminem de nebune pe blog… Ce frumos a spus papusa ta, cu blue si orange… 🙂 O dulcica, scumpa de ea…

    simona 1 septembrie 2009 7:40 Răspunde
  • Multumesc pt. cantec Meninne, cred ca si eu ti l-as fi dedicat…
    Imi place mult cum te implici in cresterea minunilor tale.
    Pisica, ne asteapta zilele si mai ales serile toamnei, stiu ca ma vei ajuta sa trec peste melancolie…
    All Blacks, nu e curiozitate, dar si eu vreau sa stiu de ce spui ca esti asa trista…O imbratisare 🙂

    Simona, asa mult imi plac indragostitii …:)

    Blanca 1 septembrie 2009 8:28 Răspunde
  • Mi, tu esti ca si draga mea invatatoare, asa mult am iubit-o! Nu stiu de unde stia cum sa ne ia pe fiecare, asa de diferiti eram, dar niciodata vreunul dintre noi nu s-a simtit marginalizat! Rolurile de la serbari erau o incantare ,si ni le impartea fiecaruia de ni se potriveau manusa ! Dar asta s-a intamplat demult si mi se pare ca spun o poveste…

    Blanca 1 septembrie 2009 8:32 Răspunde
  • Carmen, te asteptam ! 🙂

    Blanca 1 septembrie 2009 8:37 Răspunde
  • Meninne, piticul tau impaunat iti spune ca esti cea mai atenta si iubitoare mama! Si pedagog! Pentru ca stii sa citesti luma colorata a fetelor tale, iar daca stii s-o faci acasa, sigur stii s-o faci si cu ceilalti copii.
    Blanca, iti multumesc, daca tu gasesti ca seman cu zana ta din poveste…

    Mirel, ai dreptate, scuza cu salariul este idioata. Eu stiu ce fac altii pentru tot atatia bani, prin desert, pe camp de mine! Stiu dureros de exact si tremur de spaima pentru ei!
    Este penibil sa ne motivam incompetenta invocand aspectul material.

    mi 1 septembrie 2009 10:06 Răspunde
  • Am avut o invatatoare violenta. Ma batea si ma tragea de parul de la perciuni, pentru ca nu reuseam sa stau 50 de minute cu mainile la spate si pentru ca atunci cand ridicam mana sa raspund, ma ridicam peste banca, sa fiu remarcata. Dar pentru ca in pauze imi repartiza , pentru exersare si indrumare, cate un coleg care nu stapanea prea bine vreun algoritm de calcul aritmetic sau de analiza gramaticala, am iertat-o si i-am urmat cariera.
    Am incercat sa nu ii urmez exemplul.

    mi 1 septembrie 2009 10:16 Răspunde
  • Ati atins un subiect extrem de controversat. La 1-4, baiatul meu a avut 2 invatatoare:una batran si una tanara. cea batrana ii pedepsea si le povestea ce se intampla la ea acasa si convingerile ei politice, nu-i invata nimic si se plangea de ei toata ziua, iar cea tanara le vorbea frumos, ii educa, nu le vb urat, incerca sa le explice fiecaruia pe lungimea lui de intelegere. nu va spun cat de mult asteptau toti sa scape din ciclul primar. iar in cls a 5a a nimerit o diriginta care era la prima serie si nu se implica deloc. daca nu treceai 4 ani pe la scoala, ea nu era interesata. sunt fata de profesor de matematica, am trait printre ei si stiu cum erau inainte, dar acum nu sunt decat niste mici afaceristi. detest sistemul de invatamant din romania. nu ne pregateste copiii pt nimic. uitati-va la tezele unice si la bac. ce bune erau treapta 1 si 2, admiterea la facultate si bac-ul pe vremea mea. ma bucur ca pe al meu copil l-am educat sa citeasca, alti copii, impreuna cu copiii lor fac bravada din faptul ca nu citesc si n-au citit nimic. exista tv.

    alexandra 1 septembrie 2009 10:28 Răspunde
  • invatatoarea mea era sotia directorului de la scoala unde preda tata. la extemporalele de matematica ma ardea dar veneam cu tata la scoala si o corecta si trebuia sa-mi schimbe notele. eu faceam bine, pilele dupa cum le dadea ea rezultatele. am fost cam infipta de pe atunci. in cls a 4a invatam istoria din cartile lui giurescu si mi se duceau extemporalele la cei de cls a 12a. dupa aia m-am prostit. glumeam. eram mai cu mot. eram sigura de mine. tata avea la vremea aceea 2 facultati:arhitectura si matematica, ca nu i-a convenit cand l-au trecut comunistii la repartitie, si degeaba, de la arad a ajuns in cloaca asta de buzau. bunicul a fost rezident la gherla, bicaz si portile de fier, nu avea origini sanatoase tata si de acea rasfatul cu repartitia. am avut profesori in gimnaziu si la liceu carora le port un respect deosebit, adevarati dascali, dar s-au pensionat acum. si fiul meu a avut ceva profesori buni, dar el facea de exemplu engleza de la 3 ani, are o capacitate deosebita de a invata limbi si scrieri straine(acum invata japoneza) si daca il corecta pe profesorul lui, ma chema la scoala sa-mi spuna ca e indolent si obraznic, da a obtinut calificative foarte bune l inspectii pe urma lui.

    alexandra 1 septembrie 2009 10:36 Răspunde
  • Alexandra, sunt convinsa ca fiul tau a deprins foarte bine tehnica muncii individuale, prin urmare, nu cred ca atitudinea dascalilor sai il mai poate opri in vreun fel.

    mi 1 septembrie 2009 10:49 Răspunde
  • mi, uneori e revoltat, dar il mai ponderez si cam toti sa stii, nu numai el, sunt obisnuiti cu munca individuala

    alexandra 1 septembrie 2009 11:30 Răspunde
  • Alexandra, mare sansa pe copilul tau!
    Tocmai i-am luat in dimineata asta transferul fetitei mele, de la scoala unde a facut clasa I, la Liceul Catolic. Comentariul unei profesoare de la scoala parasita: „Pacat ca va duceti copilul acolo ca sa vi-l indoctrineze!” Mi se intampla rar…n-am avut nicio replica!

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 11:50 Răspunde
  • Blanca,mi-e bine in imbratisarea ta.Va pup.Meninne,pe tine de doua ori,esti o mare calda!Nu mai stiu cum se numea romanul care incepea:”tata,esti un mare cald”.Asa mi te imaginez si eu,ca o mama mare calda,o mama grozava!
    Confidentele ii apropie pe oameni,e adevarat,dar nu-i absolva de trecut.Trecutul e un permanent colocatar al nostru.
    http://www.youtube.com/watch?v=fo4SFtUConY

    all blacks 1 septembrie 2009 13:40 Răspunde
  • da all blacks…trecutul nu se uita, defapt NU trebuie uitat…dar daca este dureros dureea se poate transforma; trecutul se poate ierta totusi. imbratisari speciale.
    balnca…si eu am avut o invatatoare spciala…d-na georgescu maria 🙂 cand am vazut-o ani si ani pe strada mi-au dat lacrimile. am fost 45! da…45 de copii in clasa…si ea a reusit sa ne „stapaneasca” cu toti. nu erau urlete la noi in clasa, nu era bataie, era respect…fiica mea cea mare a avut norocul de o educatoare (si d-na invatatoare a fot buna si blanda)…dar educatoarea asta a fost esentiala in inceputul educatieie ai …era tanara, si avea la fel capacitatea sa educe cu bandete rabdare…
    deagelor va multumesc de „incurajari”…caci asa le numesc eu pe cuvintele astea frumoase pe care mi le spuneti voi…mai lase despre mine ca mama…am avut noroc si cu asta as zice…ca mi-am tinut tot timpul ochii deschisi si am invatat din jur…am facut si eu greseli cu carul (si o sa mai fac)…dar esentialul il am …iubire si bun simt in cresterea copiilor.
    mi, alexandra…pisica….muahh…
    simona…dupa ce imi culc copilele mai trag o ultima privire pe blog…stiu ca esti in aceeasi ora cu mine…numai ca tu stau mult mai mult treaza…eu pe la 12-1 pic…te pup.

    meninne 1 septembrie 2009 14:48 Răspunde
  • corina, carmen, aimee,ema…muah si voua…tot timpul uit pe cineva…iertare 🙂

    meninne 1 septembrie 2009 14:49 Răspunde
  • all blacks…”durerea” pe care o simti este drumul tau spre „nedurere”…inca am in cap si in inima cantecul pe care mi l-ai trimis duminca…ce frumos „lumineaza-te ca si cum ai avea de ales” 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=WBUmlrjOMO8

    meninne 1 septembrie 2009 15:10 Răspunde
  • simona azi nu o sa imi „inchid” prestatia aici la ceas de seara pentru ca ma duc la DEPECHE MODE…asa ca isi spun acum ce vroiam sa iti zic…discutie pe messenger intre mine si maica-mea…bunica mea, mama ei a murit cand eu eram insarcinata cu prima mea copila (ciudatenia a facut ca tatal meu sa moara atunci cand am fost insarcinata cu a doua copila…asa ca m-am hotarat ca nu mai fac al treilea…ca sa fie treba sigura 🙂 ) si mereu imi visez bunica asta VIE…ma convinge mereu in vis ca ea nu a murit niciodata…si ma bucur. a fost un om bun si imi pare rau ca nu am avut mai mult timp cu ea…deci
    eu:am visat-o pe mamaie azi noapte
    mama: da? cum?
    eu: ca deobicei…ca nu a murit niciodata, ca ma bucur…
    mama: da…vegheaza asupra ta
    eu: a venit in vizita 🙂
    mama: da…norocul ei cu tine, a vazut si ea america

    mda…daca in timp ce ii scriam imi curgea lacrimi curate de regret si de dor…cand am auzit-o pe maica-mea cu america am pufnit in ras…si am iertat-o de inca o parte din pacatele ei fata de mine…caci e clar ca nu a stiut ce face 🙂 mirel, nu te superi…sa nu comentezi!

    meninne 1 septembrie 2009 15:17 Răspunde
  • cu toate ca am facut ochi de vreo ora jumate e clar ca nu m-am trezit, litere lipsa, dezacorduri monstruoase…sa ma scuzati, meritati mai mult…dar scriu cu viteza gandului…nu ca asta ar fi o acuza. va pup, merg la pitici mei de 4 ani!

    meninne 1 septembrie 2009 15:23 Răspunde
  • Mirel , ai facut cea mai desteapta miscare (de ce nu ma mir !) ,cu transferul fetitei tale,de la psihopata aia de invatatoare ,dar si prostovana ,pe deasupra. Eu traiesc cu regretul ca nu am fost transbordat in alta clasa ,de la abuzanta mea de invatatoare ! Tocmai din cauza asta ,am ajuns si sa fiu foarte atent cu partea psihiatrico-psiholgica a pacientilor mei Cadavre Didactice ; sunt intotdeauna cu 1 g de neuroni mult mai concentrat pe tipologia lor umana . Imi e ciuda pe sistemul de invatamant romanesc,dar si pe alte domenii, ca est nereformat si viciat si imbacsit ,pt ca nu exista modalitatea fireasca de excludere a acestor persoane din procesul de „educare” a copiilor ! Zica cine ce-o zice ,dar intotdeauna am considerat ca cea mai ingrata profesie este cea de profesor ( ma refer la dezaxatii reprezentanti ) ,pt ca exploateaza afectivo-emotional chiar cea mai nevinovata si mai vulnerabila categorie umana : copiii !
    Bravo Mirel !
    Si daca nici acolo nu e bine, n-o lasa nici la scoala aceea,doar de dragul obisnuintei (dar nu inainte de a le inainta o critica binemeritata !!)

    adi_simplu 1 septembrie 2009 17:30 Răspunde
  • Va sarut.
    Incerc sa.mi adun colegii la intalnirea de 25 de ani de la terminarea liceului.
    Va citesc.
    Mai devreme, Aimee v.am ascultat postul si am ramas in cap cu „Ciao amore, ciao!” Multam frumos.
    Corina, in ceea ce priveste impacarea, stiu ca raman cicatrici si urme…dar tu in sufletul tau stii ca ai facut tot ceea ce se putea face.
    De fapt, nu stiu cum e. Am momente in care toate teoriile pica.
    Meninne, ce frumos din partea ta sa.mi trimiti muzica!
    Mi, fetita mea nu mai pleaca in Elvetia. Ne.am razgandit pe ultima suta de metri. Ar fi studiat doar patru materii tot anul. In conditiile in care ea nu stia ce vrea sa faca mai departe. Tot vorbeati mai inainte de psihologi si consiliere.

    sofianucarmen 1 septembrie 2009 17:34 Răspunde
  • Cat despre invatatori?!…Invatatoarea mea nu mi s.a parut o persoana obiectiva si, copiii sesizeaza cel mai usor diferentele. Noroc cu profesorii de gimnaziu, ei au oblojit rani…Dar eu am fost un copil care s.a straduit, nu a ridicat probleme, nu s.a revoltat.
    Copiii mei sunt opusul meu, mai ales baiatul…Nu s.a inteles cu invatatoarea, i s.a dus vestea si profesorii in clasa a v a l.au primit cu suspiciune.
    Clasa a VI a a fost cea mai grea.Am trecut.o cu bine, in cele din urma.
    Dar au fost momente in care diriginta ma ruga sa.l mut din clasa, iar alteori ma ameninta ca renunta la dirigentie.
    I.am spus ca eu nu as renunta niciodata, devreme ce am pornit la drum toti.
    Eu imi cunosc copilul si stiu ce poate. E sensibil si atent daca ai cu ce.i capta atentia. Daca ai apucat sa.l jignesti, nu se retrage in carapace. Raspunde.
    Acum suntem in clasa a VIIa si sper sa avem un an bun!
    La fel voi parinti, voi copii si voi dascali!

    sofianucarmen 1 septembrie 2009 18:02 Răspunde
  • Mirel ai facut o mutare buna transferand-o pe fetita ta. Comentariul invatatoarei m-a lasat masca. ai scarsnit din dinti si ti-ai inghitit cuvintele, nu-i asa?
    Carmen, diriginta baiatului tau nu e un bun psiho pedagog. eu nu cred ca este un copil problema. asa imi spunea si mie diriginta despre al meu si cand m-am dus la scoala sa vb cu alti profesori, am aflat cu stupoare ca doar raspundea neintrebat, dar nu fumeaza sau sa chiuleasca ca ceilalti. la mine grele au fost a 5a si a8a. bafta si nu o lua in seama. lasa-l sa-si dezvolte personalitatea.
    maninne, mama ta e o mare figura. chestia cu lasa mama ca a vazut si ea america, m-a zguduit.

    alexandra 1 septembrie 2009 18:20 Răspunde
  • Buna seara, bunii mei!
    A mai trecut o zi…Mai am 29!!!Luna asta o sa fiu „3 in 1”! Ii tin locul sefei, ii tin locul „loctiitoarei” de sef, imi tin locul mie…toata treaba e sa nu le amestec…functiile, despre ele vorbesc…Sa incep sa le dau sarcini baietilor mei si „amploaiatilor” sa le citesc povesti! :))) Adevarul ca nu ma simt pregatita pt asa ceva dar nu am avut de ales! Vreau, nu vreau, Grigore ma numesc!:)))
    Am citit ce ati scris si mi-am adus aminte de invatatoarea mea! Cea mai scumpa si mai draga fiinta din lume! Mamica mea! N-am trecut prin experiente traumatizante desi, la inceput mi-a fost tare greu sa inteleg de ce mamei trebuia sa-i spun „tovarasa”! De ce trebuia sa stau cuminte in banca fara sa pot s-o imbratisez, cand mi se facea dor de ea! (Da, fac parte dintre cei care simt dorul fata de o persoana chiar si cu ea alaturi! Nu va pot spune in cuvinte, cei care simt asta, stiu cum e!)
    Trebuie sa recunosc insa ca era destul de frustrant, chiar obositor sa demonstrez tot timpul ca notele mele mari, erau rodul muncii mele si nu a gradului de rudenie! Si ma enerva cumplit atitudinea celor din jur care se asteptau ca eu, fata invatatoarei, sa fiu un exemplu permanent! Mama a stiut cumva sa tina lucrurile sub control, n-am fost nici prea rasfatata dar nici „asuprita”!
    Ca mama am trecut prin multe cu baietii mei! Invatatoarea celui mic, ii aprecia in mod special pe copiii ai caror parinti erau extrem de „generosi”, cel mare a avut la liceu profesori slab pregatiti dar extrem de orgoliosi care il pedepseau punandu-i note mici, pt „impertinenta” de a spune ce gandeste si de a nu ceda atunci cand adevarul era de partea lui! Uneori nici nu stiam ce sa-i spun…Capul plecat sabia nu-l taie? Detest, urasc vorbele astea! Poate nu i-am invatat eu multe dar de un lucru sint sigura 100%! Nu vor avea niciodata suflet de sluga! Le-am dat prea mult calciu cand erau mici si acolo unde coloana lor vertebrala a mai dat semne de slabiciune, am pus nituri serioase! Din cuvinte si exemplu personal! Acum chiar ca suna a lauda dar cred ca nu vor agrea nicicum ideologia iederei „tarandu-te, ajungi sus!” Asa imi place sa cred , ca am crescut niste oameni!
    Gata , ma opresc aici ca daca ma pornesc , turui toata seara!
    All Blacks, pana iti schimbi „ID-ul „( da, stiu se numeste altfel!), iti trimit ceva! M-a bucurat sa aflu ca iti place!
    http://www.youtube.com/watch?v=3UXHyLf-Z8Y
    Carmen, multumesc ca-mi intelegi trairile…Uneori, cand ma uit in oglinda, si-mi vad ridurile ma intreb cum imi arata sufletul…
    Meninne, ca de obicei, un zambet si o raza de soare! Si o melodie!
    http://www.youtube.com/watch?v=pudOFG5X6uA
    Mi, am sa-ti fac un compliment! Dupa mamica mea, pe tine te-as fi vrut ca dascal! Taticul meu, profesor de romana, mi-a spus candva, ca sint multi cu facultati dar putini cu studii superioare! Si avea mare dreptate!
    Alexandra, imi place cum vorbesti dar si cum bei sampania!:)))
    Pisica, din cauza ta am devenit fan ghimbir! Mai am putin si-mi pun si radacini in par!:)))
    Mirel, m-ai facut sa rad cu „dedicatia” ta! Cred ca am mai vazut-o pe la baietii mei dar nu bag mana in foc! Ar trebui sa le-o arat nemernicilor care-mi mananca toata energia si tineretea!;)))
    Adi, cand o sa ies la pensie, la tine vin sa-mi faci dosarul! Imi fac mutatie la Brasov!:)))
    Aimee, ascult Metronom de cand te-am intalnit, aici pe blog! E muzica faina, pacat ca nu le pot face dedicatii doamnelor si domnilor de aici!
    Blanca, bine ai revenit!
    Simona, te-am lasat la urma fiind gazda!:))) Am inceput sa strang banuti la ciorap in asteptarea urmatoarei carti!:))) Nu stiu cum reusesti dar dai dependenta! Am mai zis asta, stiu dar am simtit nevoia s-o repet! Te imbratisez si cu riscul ca Mirel sa incrunte din spranceana, iti multumesc pentru ospitalitatea si generozitateata! Ai reusit sa strangi aici, oameni dragi! Si buni! Pe care altfel, nu i-as fi intalnit! Multumesc!
    Am vorbit mult, promit sa nu se mai repete!:)))
    O seara buna tuturor! Si daca am uitat sa amintesc pe cineva, imi cer iertare! Ma gandesc la toti! Cu dragul prieteniei!

    corina 1 septembrie 2009 19:08 Răspunde
  • Andra 1 septembrie 2009 20:06 Răspunde
  • Seara buna tuturor,

    Mie, sincer chiar mi-ati facut-o buna! Ma bucur ca asculati,sincer ..nu ma asteptam:)
    Va dedic toate melodiile pe care le difuzam si care va plac,binenteles…
    Astept si critici..ce putem imbunatatii ,ce putem face, sa fie un post de radio cat mai bun!

    aimee 1 septembrie 2009 20:51 Răspunde
  • Nu Alexandra, nu mi-am inghitit deloc cuvintele. Mi-am dat doar seama ca mi-ar lua prea mult sa-i explic cum e cu catolicismul si cu stiinta de carte. Ce era sa-i explic? Ca universitatile medievale scoteau primii savanti pe la anul 1200? Ca civilizatia este cladita pe cunoasterea academica catolica? Ca iezuitii sunt autorii punerii pe dric a comunismului servit copios de de ierarhii ortodocsi? Ar fi durat prea mult…Si nici nu aveam niciun parfum frantuzesc la mine ca sa-i captez atentia.

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 21:23 Răspunde
  • va zambesc si eu de seara.
    v-am citit, va privesc.
    all blacks multam fain de ileana vulpescu. imi starnesti amintiri din vremuri mai limpezi. sau mai naive?
    blanca, eu iubesc toamna si nu, n-o sa te las sa fii melancolica, asa cum nici pe mine nu m-a mangaiat intr-o zi ancag (si bine mi-a facut)
    meninne cum au fost depeche mode? nu mi te imeginez fanul lor, dar ce stiu eu? 🙂
    baieti, unde sunteti? (baieti= valin, adi, mirel, in ordinea sosirii )
    mi, paunasa mea… iti trimit cel mai mare zambet al meu!
    alexandra? aimee? andra? corina? (fan ghimbir zici? vezi sa nu faci bere din el! 😀 )
    sper ca nu am uitat pe nimeni, cu exceptia simonei care… care… te-am citit in revista astazi. revista noua, toamna noua, zambet mare…

    si va spun povestea invatatoarei mele, o femeie tanara si frumoasa, extrem de eleganta, i-am fost eleva in prima ei generatie, o eleva care a iubit-o mult, extrem de mult, pana intr-o zi cand ma jucam de-a psihologia amatoare (tot eu fiind si cobaiul) si am descoperit in amintirile mele ca prin clasa a doua, sapte ani si un pic sa fi avut, abia ce incepusem iarasi scoala si ne-a cerut tovarasa sa facem o compunere despre toamna.
    eu am scris atunci prima poezie din viata mea.
    dar tovarasa s-a speriat atat de tare incat, impreuna cu mama, mi-au asezat cuvintele cuminti in cap. cuvinte din care se nasc fraze, niciodata versuri. pe acelea care se mai fac totusi versuri, cu incapatanare, le port numai in suflet si intr-o geanta incuiata cu cifru.
    uneori ma gandesc cum ar fi fost daca… dar numai pret de o clipa.

    pisica 1 septembrie 2009 21:30 Răspunde
  • Pisico, poeta latenta! Hai sa-ti zica tata cum e cu „daca” asta. E cel mai bagubitor si frustrant joc al imaginatiei: pentru ca lasa loc doar idealului. Hai sa-ti propuna baiatu` un „daca” la care nu te-ai gandit. Daca femeile alea doua te-ar fi incurajat, POATE ai fi ajuns o mare poeta. POATE ca ai fi ajuns la fel de mare cum a fost Mariana Marin. Care Mariana Marin, a murit beata, inghetata intr-o statie de tramvai. Da-l dracu` de „daca”!

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 21:47 Răspunde
  • mai, mirel, nici daca vreau si tot nu ma lasi sa fiu un pic melancolica!
    multam 😀
    o raza de speranta tot am: beata n-as fi murit, pentru ca nu imi place alcoolul… sau poate mi-ar fi placut? 😀

    pisica 1 septembrie 2009 21:54 Răspunde
  • Pisica, muiata in sentimente laptoase! Cand mai vrei sa fii melancolica, da-mi de stire si tac!

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 21:57 Răspunde
  • Adi! Doar critic n-am cum sa fiu! Asa…doar vag critic sunt pe aici. In viata reala sunt chiar de neinghitit si de nesuportat. Si pe masura ce imbatranesc, sunt din ce in ce mai placut. Si muierea s-a prins: „Draga…, imbatranesti misto!”

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 22:04 Răspunde
  • hai, mai… o sa zica lumea ca n-am inima deloc!
    parca ai fi soacra-mea care m-a intrebat socata cum pot sa fiu asa de rece, dupa ce tocmai imi declarase, lovita de amnezie probabil, ca pe mine ma iubeste mai mult ca pe unicul ei copil, pe care, cu marsavie i l-am sustras cand se astepta mai putin.

    sa nu taci!

    pisica 1 septembrie 2009 22:10 Răspunde
  • Buna seara,
    Am fost ocupata cu…ghiciti, desigur,..PAPORNITELE!
    Maineplec la mare si mi-am facut bagajul pe ultima suta de metri…asa sunt eu!

    Pisica, am citit despre prima ta poezie si m-am emotionat atat de tare, incat mi s-a facut pielea de gaina( asa o fi si la paunite?) Parca m-as fi intors in timp … tu sa ai fi fost eleva mea draga! Ce n-as da sa-mi poti citi mie acea poezie!

    Carmen, dupa ce m-am intors din Finlanda, am incercat sa-mi conving fiica sa aplice pt o bursa de studii in aceasta tara. Nu a acceptat pentru ca este departe. Regret ca nu a vrut, dar sunt fericita ca o am aproape, orice ar presupune acest ,,aproape” Si impacata sunt, pentru ca ea a decis, nu eu!
    Baiatul meu seamana foarte mult cu baiatul tau. Este clasa a zecea, acum, si, chiar daca asertivitatea lui deranjeaza inca multi profesori, eu sunt mandra ca l-am crescut asa. Are rezultate bune, dar nu va fi niciodata in ,,gratiile” dascalilor. Nici nu isi propune.

    Corina, eu voi regreta toata viata ca am refuzat sa fiu invatatoare baiatului meu. Am considerat ca nu voi fi in stare sa fiu obiectiva indeajuns.Colega mea a asezat copilul in ultima banca, pe motiv ca se ocupa de cei ai caror parinti nu au aptitudini de dascal. Copilul a invatat repede ca trebuie sa dea din coate sa se remarce, dar tot atat de repede a invatata sa profite de dezinteresul invatoarei pentru el. Am facut miscarea pe care a facut-o si Mirel.
    In anul urmator am devenit director al acelei scoli, iar fosta invatatoare a copilului meu a tot incercat ,,sa
    Meninne, bunicul meu a murit atunci cand am nascut primul copil. Il visez destul de des, leganandu-mi fetita, asa cum o facea si cu mine. Si il visez explicandu-mi cum sa fac papusi din carpe, caci acestea erau preferatele mele. Nu-mi amintesc sa-mi fi dorit alta papusa, in afara de cele facute de bunicul, din carpe. Intotdeauna eu le dadeam expresie, desenandu-le ochii si gura si nasul.

    Mirel, sunt convinsa ca scoala cea noua o va primi pe Teo asa cum se asteapta micuta!

    Aimee, voi asculta muzica ta la mare! O astept cu drag, stiind ca imi spune cate ceva despre ceea ce faci tu!

    Va spun noapte buna , maine plec la drum, trebuie sa dorm bine!

    mi 1 septembrie 2009 22:13 Răspunde
  • Mirel, eu nu cred ca esti chiar asa de neingitit, dar te arunci uneori sa ne trezesti cu doua palme. daca pisica avea talent, era musai sa si- maifeste la bautura. Zanatic mai esti mama

    alexandra 1 septembrie 2009 22:13 Răspunde
  • Mirel, eu in facultate am invatat ca Biserica Catolica a fost prima institutie de pr din din lume. au inventat chestia asta acum 2000 de ani. pe vremea lui impuscatu mergeam in fiecare duminica la o capela catolica, imi placeau slujbele pt ca se canta la oraga si erau cantecele frumoase, iar slujbele ortodoxe erau prea lalaite. Pe la 17 ani, a venit unul din preotii de acolo la tata si i-a spus ca se raspopeste daca e de acord sa ma marit cu el. Nu m-am mai dus in viata mea de atunci in nici o biserica catolica.

    alexandra 1 septembrie 2009 22:17 Răspunde
  • Oooo, Pisico! Chiar asa! Femeia aia o fi incercat tot ca sa-ti intre in voie! Inclisiv gestul ultim si disperat de a-ti spune ca se prapadeste dupa tine. Mie sa-mi zici din ce a dedus soacra raceala ta. Si mai ales cum ii aratai tu raceala. Si, de ce?
    Da` tu de ce nu i-ai zis ca o iubesti mai mult decat pe fi-su?

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 22:18 Răspunde
  • mi… poezia aia a murit de mult. tin minte doar ca era despre toamna, un anotimp care imi place mult. mai scriu si acum, ca doar eu fac exact ceea ce vreau si, in timp, am avut dascali ce m-au convins sa nu renunt la ceea ce mie imi place.
    acel „ce-ar fi fost daca” e usor amuzant, o idee de melancolie bine sanctionata de mirel pentru ca nu isi are locul: buna si draga mea mama a avut de crescut un copil extrem de voluntar si tenace.

    pisica 1 septembrie 2009 22:20 Răspunde
  • mi, pleci la mare? fain de tot. te invidiez.
    Pisico, aici ai intrat pe teren minat cu mamele de baieti. sunt convinsa ca in fata ei esti vinovata de toate belele fiului ei. Acum 2-3 ani, niste prieteni au spus ca cea mai sigura investitie, ar fii o asigurare pe viata a viitoarei mele nurori, au zis ca isi vor incasa banii repede. nu-i adevarat. mamele de baieti sunt la fel de posesive ca si tatii de fete

    alexandra 1 septembrie 2009 22:21 Răspunde
  • raceala ta se revarsa asupra ei? cred ca era doar curioasa

    alexandra 1 septembrie 2009 22:22 Răspunde
  • :)) Alexandra, m-ai facut sa rad cu lacrimi. Faptul ca omul ala, preot catolic, a venit in cel mai onest mod de pe pamant, sa vorbeasca cu tatal fetei de care s-a indragostit, sa-i spuna parintelui ca renunta chiar la haina proteasca de dragul copilului lui, te-a facut pe tine sa dispretuiesti si omul si institutia? Daca respectivul preot, te-ar fi ciupit de cur la spovedanie, te-as fi inteles. Dar asa?

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 22:26 Răspunde
  • Da, Alexandra. „Congregatio de Propaganda Fide” cu asta s-a ocupat si se ocupa, cu raspandirea credintei in lume.

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 22:31 Răspunde
  • nu l-am dispretuit. mi se parea ca a comis un sacrilegiu. eram un copil. mi-e teama sa ma intalnesc cu el. sa stii ca m-am spovedit o singura data, la un preot catolic batran si m-a pacalit ca s-o fac.

    alexandra 1 septembrie 2009 22:31 Răspunde
  • cu ciupitul de fund…nu e un lucru recomandat… l-am traznit pe unul doar pentru ca a avut intentia.

    alexandra 1 septembrie 2009 22:32 Răspunde
  • mirel eu nu pot sa mint femeia, chit ca e minunata si unica mea soacra. 😀
    noi doua am avut un debut de relatie extrem de tensionat si nici acum nu prea trecem de politeturi.
    eu nu sunt genul care se exprima prin lesinuri amoroase sau gelozii aiurite, iar ea este genul patimas. cumva ajuns ea la concluzia ca daca nu stau ca o meduza in calduri peste fiul ei, nu-l iubesc…

    pisica 1 septembrie 2009 22:33 Răspunde
  • Stii Mirel, cand l-am citit pe dan brown cu codul lui da vinci si inger si demon, mi-am pus un milion de intrebari

    alexandra 1 septembrie 2009 22:34 Răspunde
  • Draga mea pisica explica-i ca-l iubesti intr-un mod cerebral si matur. nu vrei sa fii patimasa ca sa nu-l izgonesti de acasa

    alexandra 1 septembrie 2009 22:35 Răspunde
  • alexandra, m-am ferit cat am putut sa spun ca este posesiva… bine ca ai zis-o tu! am scapat!

    pisica 1 septembrie 2009 22:36 Răspunde
  • daaaaaaaaaa. eu mai vorbesc cu fiul meu despre prietenele lui si daca mi se pare ca una nu se poarta corect cu el, atunci sa vezi reactii. am o uitatura, de nu mai dormi 2 nopti

    alexandra 1 septembrie 2009 22:39 Răspunde
  • gaseste-i un prieten soacrei sa aiba si ea o ocupatie

    alexandra 1 septembrie 2009 22:39 Răspunde
  • ohoooooooooo…alexandra n-am nici un argument viabil in fata ei. sau nu dau randament.
    asa ca, in timp ce zburda cuvintele pe langa mine, privesc printre gene… sunt asa de nesuferita cand fac asta! stiu!

    pisica 1 septembrie 2009 22:40 Răspunde
  • are soacra! pe socrul nr 2!
    dar il termina repede! 😀

    pisica 1 septembrie 2009 22:40 Răspunde
  • clipeste des si fa o fata de nevinovata

    alexandra 1 septembrie 2009 22:40 Răspunde
  • all blacks 1 septembrie 2009 22:41 Răspunde
  • sa-l gasim pe socrul nr 3??????????

    alexandra 1 septembrie 2009 22:41 Răspunde
  • ma duc sa-mi fac somnul de frumusete, nu de alta, dar nu vreau sa-l dezamagesc pe adi punandu-mi botox. va pup, noapte bune, vise placute, puricii sa va sarute

    alexandra 1 septembrie 2009 22:45 Răspunde
  • alexandra sunt malitioasa, dar nu sunt rea! lasa, ajunge nr.2!
    moaca de caprioara, cu clipit des, o pastrez pentru socru-meu…. desi recunosc ca nu e nevoie, e un om ca painea abia scoasa din cuptor… abureste de bun ce este! si, desi e plecat de ani de zile de pe malurile tarnavei, tot vorbeste molcom- ardeleneste…

    pisica 1 septembrie 2009 22:45 Răspunde
  • Alexandra, daca tu nu ai citit cartile alea ca pe niste splendide si antrenante carti politiste, n-am ce-ti face: raspunde-ti singurica la milionul ala de intrebari. Incepi cu Ignacio de Loyola, propun eu. Treci apoi prin ganditorii Renasterii…si tot asa…
    Daca imi povestesti cum ar putea pacali un preot pe cineva in vederea spovedirii as fi incantat. Spovedania are un ritual inconfundabil si daca nu este asumata de credincios, nu este spovedanie.
    Mai detaliaza-mi care a fost sacrilegiul comis de preotul ala, tinand cont ca sacrilegiu inseamna „pangarire, „necinstire, murdarire, terfelire a unui lucru considerat sfant”. Inteleg ca preotul ala ar fi dorit sa te ia de nevasta. Tineretea ti-a respectat-o, n-a incercat sa te seduca, a cerut mana ta tatlui tau, chestie de mare caracter. Pe tine deci nu dorea sa te necinsteasca. Sau pe tine te-a scarbit pentru ca din dragoste ar fi renuntat la Dumnezeul lui? Si Spinoza a renuntat la Dumnezeul lui din dragoste. Si era Spinoza. Ca a vazut imediat ca nu merita, este o alta poveste.

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 22:51 Răspunde
  • na… melancolica nu m-ai lasat sa fiu, mirel.. .dar iarasi ma joc singura pe-aici.
    alexandra a plecaat la nani… all blacks doar ne canta, mi se viseaza la mare, adi e absent la datorie…

    pisica 1 septembrie 2009 22:51 Răspunde
  • Pisico, ce dracu fac eu pe blogul asta?

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 22:54 Răspunde
  • si totusi alexandra, am ramas cu o intrebare… de ce posesiv? in numele a ce? ca esti parintele sau sotul cuiva? eu sunt fiica parintilor mei, dar nu le apartin si nici ei nu imi apartin, asa cum nu apartin sotului meu si nici el mie…

    pisica 1 septembrie 2009 22:56 Răspunde
  • stai sa ma certi pe mine 😀

    pisica 1 septembrie 2009 22:57 Răspunde
  • Am vazut cum pentru fiecare clipa de tristete a cazut o frunza. Pentru fiecare frunza am auzit oftatul copacului. Pentru fiecare oftat o lacrima nostalgica pe obrazul meu. Culori ireale si soare palid. Ploaia ritmata, desprinsa parca din poeziile bacoviene, ce se scurge pe geamul lichid si miscarea dezordonata a naturii…O toamna perfecta a sufletului meu.

    Corina, multumesc pentru micul print. Si, ca sa vorbesc pe limba ta, iti spun ca inteleg cum e sa iti fie dor de cineva chiar si atunci cand acel cineva este de fata.
    Meninne, cantecul acela il ascult in momentele de deriva. Mi-e drag asa cum imi esti si tu. Ramane cantecul nostru, da?
    Carment, te pup.
    Pisica, uite, am terminat de cantat. Acum scriu. Imediat trec la desenat. 🙂

    all blacks 1 septembrie 2009 22:58 Răspunde
  • Si ce Pisica provocatoare, nu meriti certata? 🙂

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 22:59 Răspunde
  • de ceeeeeeeeeeeee? 😀

    pisica 1 septembrie 2009 22:59 Răspunde
  • multumesc all blacks!

    pisica 1 septembrie 2009 23:00 Răspunde
  • Pisico! Incep sa ma prind cum e cu blogurile astea. Daca intr-o incapere, la o oarece adunare, e vreun prost, prostul ala are sansa sa taca! Pe blog n-ar mai cum sa taca, pentru ca daca tace se cheama ca nu-i pe blog.

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 23:01 Răspunde
  • Pisico! Nu te rasfata cu „e”-uri d`astea lungite. N-ai auzit ca „e”-urile dauneaza?

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 23:02 Răspunde
  • pai cam da! daca taci, de unde sa stiu ca nu ai plecat???
    chiar si e-urile verbale dauneaza? nu stiam.

    pisica 1 septembrie 2009 23:07 Răspunde
  • Pisico! Ia tasteaza tu la tine la mess mirelcurea

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 23:11 Răspunde
  • ok

    pisica 1 septembrie 2009 23:11 Răspunde
  • pisica inca nu am ajuns la depeche…concertul e in 3 ore 🙂 …da am fost depeshista in liceu…si depeshista o sa mor…cu toate ca ce as mai fi vazut un u2 instead.

    da all blacks…e cantecul nostru…multumesc.

    mirel imi place ce ii spui pisicii mele…mi-a placut si mai mult cand te-ai intrebat retoric probabil…ce dracu…

    mi…sa mergi sa vezi marea noaptea pentru mine…bine?

    corina, alexandra, blanca, aimee, simona…va pup.
    enjoy the silance 🙂

    meninne 1 septembrie 2009 23:14 Răspunde
  • mirel, imi tot zice ca dureaza 100 de ani, bine, nu chiar asa… 😀
    baga tu camelia07sima…

    pisica 1 septembrie 2009 23:17 Răspunde
  • no, meninne… inseamna ca in timp ce noi dormim, tu te delectezi frumos…

    pisica 1 septembrie 2009 23:19 Răspunde
  • Pisico, e in zadar…ai mess-ul dereglat. Si pana il reglezi tu, imi trec mie nervii… 🙂

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 23:20 Răspunde
  • Ce m-am intrebat Meninne? Ca pe aici am ajuns sa ma intreb mai mult in gand.

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 23:21 Răspunde
  • da mirel, am ceva tampenii pe mess… il repar maine, poate iti trece supararea pe mine pana atunci! te-am vazut pe chat, dar n-am suflat o vorba! 😀

    pisica 1 septembrie 2009 23:43 Răspunde
  • mirel….expresia „ca musca in lapte” iti spune ceva? noapte buna va urez!

    meninne 1 septembrie 2009 23:54 Răspunde
  • Maine incep sa plec si eu din „tarile calde” ,pe unde a trebuit sa ajung. O sa fiu mult mai prezent , desi nu garantez ca nu mai vin cu statistici despre liftinguri si botoxuri.
    Mirel , tu chiar nu observi ce efect au vorbele tale ? De ce iti pui intrebari de genul celei de mai sus ?! Nu cred ca cineva ,din cei ce citim ce scrii, sa nu ne placa cugetarile tale ,chiar si cele piscacioase ! Tacerea e si ea un raspuns .
    Iar daca vorbele tale sunt muste ,iar mintea mea ar fi o galeata cu lapte, atunci spun deschis ,ca accept onorat ca roiuri de muste sa invadeze si sa dea buzna in ce le-o placea mai mult sa se bage !!!!

    adi_simplu 2 septembrie 2009 0:50 Răspunde
  • Multumesc ca exista un om ca tine care poate scrie, poate pune pe „hartie” ceva ce simtim toate insa poate nu gasim cuvintele potrivite sa o spunem…
    Eu una as vrea sa scriu ce simt…insa uneori nu-mi doresc decat sa nu mai simt nimic…sa-mi smulg inima din piept si sa nu mai doara iubirea, dorul, indiferenta, si multe altele…
    Citesc zilele astea „Sex in (per)versiune clasica”….ma ajuta mult sa vad lucrurile cinico-comic…si sa merg mai departe in nebunia asta numita viata…un joc pe viata si pe moarte…

    Daniela 2 septembrie 2009 11:46 Răspunde
  • Pisico, mamele de baieti, vad in ei toata tandretea si atasamentul pe care nu le au de la sotii lor. e vorba de dragoste neconditionata,intr-un fel.
    Mirel, eu ii respect inca foarte multi pe preotii catolici, iar pe vremea cealalta, mi se parea ca juramantul castitatii era ceva sfant, sa renunti la o convinegere si un har pentru o chestie lumeasca, mi se parea ca renunta la mult pentru ceva atat de putin. ti-am zis…eram o copila fara minte.
    Cat despre spovedanie… acum 5 ani, treceam prin niste momente destul de grele si mama m-a luat cu ea la o capela catolica intr-un orasel si dupa ce a stat de vorba cu preotul cam o ora, a venit si mi-a zis ca acel preot ar vrea sa stea de vorba cu mine. am intrat in camaruta din spatele altarului si la inceput a inceput sa-mi puna intrebari. cand am iesit afara mi-am dat seama ce e cu acele intrebari, am intrat din nou la el si cand l-am intrebat daca aceea a fost o spovedanie, mi-a raspuns ca da, ca mama i-a spus ca nu m-am spovedit niciodata si ca daca imi usurez sifletul poate va fii mai bine.

    alexandra 2 septembrie 2009 15:14 Răspunde
  • Va sarut.
    Plec pentru o saptamana si sper sa va gasesc in formula completa.
    Imi vor lipsi blandetea Corinei si Blancai, intelepciunea Pisicii si a lui Mi, indrazneala Meninnei si Alexandrei, muzica lui Aimee si All Blacks, ospitalitatea Simonei, tachinarile si ” viata asa cum e ea” vazuta prin ochii lui Mirel si Adi, prezenta linistitoare a lui Valin – „el e acolo si are grija de noi”-.
    Va doresc sa va fie bine!
    Si o scurta poveste…
    Noi avem acasa un papagal vorbitor. Nu glasuieste inca. Ar trebui invatat. Si… cum toata ziua isi aude prietenii( copiii mei) urland unul la altul, in cuvinte nu tocmai incurajatoare,ce.mi vine mie aseara?!
    Intorcandu.mi.se pruncii din oras( ma mir ca au plecat impreuna?!…) le spun cu glas pitigaiat: „Tampito! Tampito! Asa a strigat papagalul toata seara.”
    „Nu te credem.” Dar au zbughit.o repede la el.
    In momentul ala mi.as fi dorit ca pasarea sa vorbeasca. Dar cine stie, poate intr.o zi cand vine in vizita mama soacra, poate chiar slobozeste cuvintele alea…

    sofianucarmen 2 septembrie 2009 17:37 Răspunde
  • carmen 🙂 merci de poveste! drum bun draga mea.
    va salut pe toate…nu va mai numesc…
    pisica au cantat „precious love”…a fost un concert fantasctic, sunt mandra de ei 🙂 show bun, voce buna…dar azi ma dor toate oasele si muschii dupa numai 2 ore de dansat!
    va imbratisez pe toate dragele mele drage.
    sa aveti pace.

    meninne 2 septembrie 2009 18:14 Răspunde
  • Carmen, poate pana cand se vor casatori baietii, papagalul va invata sa strige ceea ce-ti doresti tu. Astfel, pe principiul „nu este pentru cine se pregateste…” voi doi, tu si papagalul, le veti oferi nurorilor tale o bucurie de-a gata.

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 18:35 Răspunde
  • te salut mirel 🙂 ! tocmai am mi-am dat seama ca am uitat sa salut baietii!

    meninne 2 septembrie 2009 18:39 Răspunde
  • Buna, Meninne!

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 18:41 Răspunde
  • va pup! chiar, am voie sa te pup, mirel??? 😀
    revin…

    pisica 2 septembrie 2009 18:56 Răspunde
  • Treci peste…:)

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 18:57 Răspunde
  • meninne in romania depeche a contramandat. cred ca a fost fain…atmosfera…muzica buna

    alexandra 2 septembrie 2009 19:50 Răspunde
  • am revenit bocanind ca un cerb… cica de aur. cu siguranta ca se va lasa cu ploi zilele astea la brasov.
    meninne, in loc de depeche o sa se-auda pe la noi, peste munti si vai, holograf, directia5, vama si nu stiu ce alte muzici. daca ma intrebati pe mine si holograf si directia5 s-au tampit.
    dar banui ca nu ma intrebati.
    asa ca ma uit cuminte cand srpe cluj, cand spre arad, dupa meine freund, die doktor!!! vineeee, vineee…
    mirel si dupa tine ma uit… ca am trecut peste…
    corina mi se tot zbate o intrebare: cum ai reusit sa-ti pui ghimbir in par? e pudra sau radacina?

    pisica 2 septembrie 2009 20:18 Răspunde
  • carmensofianu ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se intample! 😀
    vacanta faina sa ai!
    si uite ca-mi amintesc de ema… hai, fata, hai… te mai astept mult?

    pisica 2 septembrie 2009 20:23 Răspunde
  • Gata! Am terminat de calcat si de impachetat! Pisico! Pudra! Si se trage pe nas! Liniuta cu liniuta…

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 21:00 Răspunde
  • Buna seara!
    Pisica mea draga, pai nu ti-e clar? Radacina!:))) Bine, sa ne-ntelegem, o sa mai treaca ceva vreme, pana ma dumiresc eu daca e ghimbir sau hrean( nu, asta arata altfel, parca)! Si referitor la bere…se apropie alegerile…Hic! Eu cu cine votez?:))) Exersez, draga mea! Nu stiu daca ingrasa sau nu( de bere vorbesc!) dar daca beau mai mult de un pahar seara, dimineata juri cu mana pe inima ca sint Fanus Neagu!:))) Si nu vorbesc despre carti aici, da?
    Carmen, drum bun, ne auzim la intoarcere! Daca m-ai vedea cand ma supar pe baieti , nu cred ca ai mai aminti de blandete!:))) Stii ce fac? Am un castron de inox pe care-l trantesc de-l ia naiba, arata saracul ca gamelele soldatilor din razboi! Functioneaza de fiecare data! E o metoda eficienta si ” nu dauneaza grav sanatatii!”:))) Si intr-un minut ma linistesc si revin in sanul familiei, cu „o privire calma, ca a vacilor hinduse!”:)))
    Meninne, ai fost la concert…Nu stiu daca pot sa-ti trec cu vederea faptul ca nu m-ai luat si pe mine… Eram doar la o aruncatura de bat! :))) Ce conteaza distantele? Te pup! Nu stiu de ce am o stare asa de buna,cred ca am luat-o razna!
    Mirel, vreau sa te intreb ceva si te rog sa-mi raspunzi! Daca esti iletrist, mai ai vreo sansa sa te vindeci? Sa-ti treaca? La modul serios te intreb! De cand am citit despre asta, ma obsedeaza ideea ca sint iletrista! Trist, amar dar destul de aproape de adevar! Nu-ti pune manusile, la cat sint de obosita cred ca suport adevarul!
    All Blacks, Swan iti spune ceva? Am senzatia ca te cunosc dar…
    Alexandra, noi sintem mame de baieti si o sa fim niste soacre NEMAIPOMENITE, NEMAIAUZITE, NAMAIVAZUTE!:))) Iar nurorile noastre o sa dea probe grele ca sa ajunga la inima „odorasilor” nostri!:))) O sa fie bine, ai sa vezi!
    Valin, imi lipsesc melodiile si gandurile tale! Esti bine?
    Ganduri bune tuturor!

    corina 2 septembrie 2009 21:08 Răspunde
  • si tu incepi cu pudra? ca si adi… off…
    liniuta cu liniuta zici???
    hm

    pisica 2 septembrie 2009 21:10 Răspunde
  • corina sa stii ca tot nu imi imaginez cum stau radacinile alea in capul tau. 😀
    dar… vine adi si i-am promis ca-l astept ca pe soare… cu prajitura, ceea ce inseamna ca daca nu-mi ajunge rezerva de ghimbir pe care o am, atentez la coafura ta. am voie?

    pisica 2 septembrie 2009 21:16 Răspunde
  • Te referi la anafabetism functional, banuiesc. De „boala” asta suferim toti in functie de textele pe care le citim. Pentru un om rezonabil culturalizat, care parcurge un text normal, iletrismul nu exista. Poate exista lipsa de interes, lipsa de concentrare. Acum depinde si ce text parcurgi. Daca ii citesti pe „elitistii” de pe la noi, tampit sa fii, sa nu fii iletrist sau macar trist. Ia citeste un text onest si atragator scris, sa vezi cum iti dispare iletrismul asta.
    Copiii in clasele primare au carenta asta. Sunt atat de concentrati pe descifrarea literelor, incat pierd sensul si continutul textului. Sigur…se intampla asta si in cazul adultilor care au abandonat studiile prematur de tot.

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 21:20 Răspunde
  • E vorba de arta si multa imaginatie…cum sa-ti spun? arat ca un cerb lopatar!:))) mai incape vorba? ti-o daruiesc din toata inima! mai ales pt adi!:))) si daca o fi hrean si mai bine! n-o sa mai raceasca in veci! am zis!:))

    corina 2 septembrie 2009 21:25 Răspunde
  • Rezonabil culturalizat?

    corina 2 septembrie 2009 21:28 Răspunde
  • pai si ghimbirul se foloseste la raceala. adica eu, care sunt maestra in raceli care nu se mai vindeca, ma tratez cu ghimir si miere.

    pisica 2 septembrie 2009 21:32 Răspunde
  • Mirel, am si eu ceva de rufe de calcat…

    alexandra 2 septembrie 2009 21:35 Răspunde
  • pisica, ghimbir fruct sau pudra?

    alexandra 2 septembrie 2009 21:36 Răspunde
  • ce se intampla cu valin? poate ca l-a luat mirel prea tare? sau o fi ocupat cu lucruri mult mai placute?

    alexandra 2 septembrie 2009 21:37 Răspunde
  • Uite…daca fetita mea citeste o poveste, este iletrista beton. Se concentreaza inca pe descifrarea textului. Iti mai amintesti ca la inceputul deprinderii cititului, cuvintele pe care le citesti, le verbalizezi( iti suna ) in minte. Cu exercitiu, „ecoul” dispare. Asta ar fi o functie generatoare de iletrism.
    A doua, cuvintele nu mai sunt verbalizate dar mintea nu este deprinsa sa faca legaturile intre ideile, conceptele, actiunile, etc. cuprinse in text. Pentru un IQ normal si asta se rezolva odata cu largirea cunoasterii sensurilor conceptuale.
    A treia functie este data de natura alienanta a textului (specialitate noua necunoscuta, neologisme abundente, tematica neatragatoare, etc.
    Sa-ti spun de unde stiu ca n-ai probleme. Ai umor! Umorul este specific IQ-urilor peste medie, al mintilor capabile de operatii cu abstractul. Cel mai greu de „prins” este umorul. Doar prostii nu au umor!

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 21:40 Răspunde
  • am o prietena buna, pe care o cheama aura dar pt ca e foarte linistita si cand stranuta , face exact ca o pisica, i-am spus pisuna si asa i-a ramas numele! si-a deschis un stand de produse naturiste si zilele trecute, cand am vizitat-o, avea ghimbir peste tot! pudra, radacina, pastile, cu sau fara codita soricelului, cu miere si …m-am uitat la ea si am intrebat-o cine e! sub ce pseudonim scrie pe blogul simonei…s-a uitat cu un ochi la mine iar cu celalalt la raftul cu calmante…:)))

    corina 2 septembrie 2009 21:40 Răspunde
  • eu folosesc numai radacina de ghimbir.

    pisica 2 septembrie 2009 21:41 Răspunde
  • corina, numele meu e camelia. am mai spus asta… si la mine la fabrica sunt… caine lup! nu lucrez printre rafturi, lucrez cu oameni… 😀

    pisica 2 septembrie 2009 21:43 Răspunde
  • Corina spune-mi si mie ce calitati terapeutice are ghimbirul, pentru ca eu deocamdata nu-l folosesc decat in bucatarie.

    alexandra 2 septembrie 2009 21:43 Răspunde
  • mirel, jura ca nu ti-ai dresat catelul( ala care tot iti sare in brate!) sa tasteze pe calculator! jura si nu oricum! pe rosu! ca altfel sun la 112…mi-a luat-o razna inima:)))

    corina 2 septembrie 2009 21:44 Răspunde
  • Cum asa? Nu eu am dresat cainele, ci el pe mine. Cand m-a cumparat, nici nu stiam sa vorbesc.

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 21:46 Răspunde
  • si cainele lup cum se intelege cu pisica neagra?

    alexandra 2 septembrie 2009 21:46 Răspunde
  • alexandra, nu stiu prea multe despre el, sint o ” novica”!:))) eu am rau de masina si-l folosesc sub forma de pastile, ca antiemetic, antivomitiv! si de cand cu draga noastra pisica , il pun si la ceai! si ma dau mare in fata prietenelor!

    corina 2 septembrie 2009 21:50 Răspunde
  • alexandra, functia mea este de caine lup… sufletul e de pisica neagra si oricum, pe ala nu-l iau cu mine la fabrica…

    pisica 2 septembrie 2009 21:50 Răspunde
  • pisica mea draga, stiu ca lucrezi cu oamenii, se vede cu ochiul liber… si eu lucrez cu oamenii , printre oameni mai degraba dar sint din ce in ce mai dezamagita de ei…as prefera animalele…

    corina 2 septembrie 2009 21:57 Răspunde
  • dragii mei, trebuie sa va las! baietii mei bat cu lingurile in masa!:))) totul pana la mancare!
    sper sa ne auzim maine! stie cineva unde pot gasi pastile pt cosmonauti?:))) din alea de le tin de foame pret de-o luna? :))) noapte buna!

    corina 2 septembrie 2009 22:02 Răspunde
  • corina, totul tine de asteptarile pe care le ai…cat de realiste sunt. nu poti sa-i ceri unui om ceea ce nu are…

    pisica 2 septembrie 2009 22:03 Răspunde
  • Uite, Corina! Un prim pas ca sa nu mai fii dezamagita de oameni si nu mai tanjesti sa te inconjori de dihanii, il poti face in seara asta. Cand intrebi ceva o persoana, mai mult, o rogi chiar sa-ti raspunda…si persoana respectiva se osteneste sa-ti raspunda, cat si cum se pricepe el, multumeste-i chiar daca explicatia a fost una saraca.

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 22:04 Răspunde
  • Pisicoooo! Ce faci? Trasesi deja pe nas si acu` vezi culori si forme noi pe lumea asta?

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 22:11 Răspunde
  • noooooooooo… sunt cu o jumatate de pepene galben in brat si „lucrez” la el…
    da ma bate gandu’sa incerc forme si culori noi, ca prea frumos le zici.

    pisica 2 septembrie 2009 22:15 Răspunde
  • Instalasi ala?

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 22:17 Răspunde
  • de cu noaptea in cap! 😀

    pisica 2 septembrie 2009 22:19 Răspunde
  • Pai si de ce nu-i dai drumu`? Hai sa ti-o arat pe fufa aia!

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 22:23 Răspunde
  • hai!

    pisica 2 septembrie 2009 22:24 Răspunde
  • Mirel, multam frumos de urare!:)) Noapte buna,dragilor!

    sofianucarmen 2 septembrie 2009 22:26 Răspunde
  • Ce tot faci, pisico?

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 22:33 Răspunde
  • iti trimit mesaje si nu-mi raspunzi, aia fac…
    si imi merge mess-ul ca l-am verificat! 🙁

    pisica 2 septembrie 2009 22:38 Răspunde
  • Nu-ti merge…

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 22:41 Răspunde
  • Seara buna!
    Am ajuns la mare! Vreme capricioasa, timp berechet sa dorm…am restanta!
    Va scriu pe fuga, iertati-mi graba.

    Pisica , mi-ai amintit o poveste cu fetita mea….( daca m-ar auzi ca o mai alint, inca, s-ar uita , asa, ca tine, pe sub sprancene)…,cu noaptea in cap”
    Cand era la gradintita,se trezea, deseori, la 5 dimineata si incepea sa se pregateasca, singura, in cea mai mare taina, pentru programul ei de ,,om cu responsabilitati”, apoi, statea, cumintica, imbracata , pieptanata,langa usa dormitorului meu, sa ma trezesc. Va imaginati ca ma trezeam imediat. I-am spus o data ca s-a trezit cu noaptea in cap. Imediat s-a repezit la oglinda si s-a uitata iscoditor, nedumerit….Intrebata ce priveste asa indelung, ea ne raspunde:,,Vreau sa vad si eu cum sta noaptea in capul meu, dar n-o vad. Tu cum o vezi, mami?”
    Am purtat o lunga discutie, apoi, despre un anume sens al cuvintelor…

    Meninne, o sa spun marii ca vrei sa-i vezi chipul din noapte.
    Carmen, o fi coincidenta?? Azi am recuperat un papagal ratacit printre boschetii de pe langa hotel si am umblat cu el din receptie in receptie, pana i-am gasit stapanii disperati. Daca mai cautam putin, reuseam sa il invat cate ceva…

    Maine voi face tot ce pot sa dau si eu mana cu marea. E rece, dar ma incumet!

    Astept sa ne reintalnim!

    mi 2 septembrie 2009 22:42 Răspunde
  • am revenit! mirel, ma tragi de urechi pe buna dreptate dar baietii mei sint ca raptorii cand vine vorba de mancare! imi tot pun placa aia cu „sintem in crestere” dar cred ca asa vor ramane pana la adanci batraneti!:))) au terminat, sint la desert asa ca, acum am revenit si-ti multumesc! dar sa stii ca mai devreme sau mai tarziu, as fi facut-o! sint corecta din punctul asta de vedere! am simtul umorului, e adevarat dar raman la parerea mea! si-am sa incerc sa-ti spun de ce, nu stiu daca am sa si reusesc!!! am citit despre istoria religiilor, despre deism, panteism, monoteism…citeam definitia in DEX, o intelegeam de-o parere dar cand era vorba sa folosesc cuvantul intr-un anumit context, jale mare! sa fac o paralele intre ele? sinucidere curata! am citit si invatat ontologie! sa-ti mai spun? de la lucrurile astea mai serioase pana la lucruri simple, cum ar fi un manual de folosire a unui telefon, cuptor cu microunde sau nu stiu ce masinarie, toate imi dau batai de cap! nu fac conexiuni, pur si simplu , nu inteleg! ce tufa de venetia, asta e o expresie blanda! tuta rau! rezonabil culturalizat? am citit ceva carti dar informatia ramane stocata in mintea mea, nu mai iese afara, nici s-o pici cu ceara! logica? brrrr! am plans nopti in sir pentru ca nu reuseam sa tranform expresia „toate balenele sint mamifere” intr-o formula simpla! lucru pe care baiatul meu cel mare, il facea cat ai clipi!gata, ma opresc aici! nu stiu cat de coerenta am fost sau daca ai inteles ceva din ce am spus dar pe viitor, daca iti voi mai pune intrebari din astea ” grele”, sa stii ca intotdeauna, dar intotdeauna iti voi multumi! indiferent de maniera de raspuns! recunosc sint sensibila la cuvinte dar asta e alta mancare de peste! acum chiar spun noapte buna!

    corina 2 septembrie 2009 23:09 Răspunde
  • noapte buna va spun si eu…zilele mele din timpul saptamanii sunt nebune 🙂
    simona…urmeaza drogul de seara, un film…face bine la sanatatea mea mentala. te pup!

    meninne 3 septembrie 2009 2:23 Răspunde
  • ziua buna va spun si eu…unde sunteti? 🙂 am facut ochi, va salut…si cam atat!
    sa aveti pace.

    meninne 3 septembrie 2009 14:04 Răspunde
  • Buna draga Meninne, am ramas doar eu si baietelul asa ca , n-o sa lipsesc de la intalnirea ” clubului” de diseara! 😉

    Blanca 3 septembrie 2009 17:23 Răspunde
  • meninne, pentru tine…
    http://www.youtube.com/watch?v=RD3WwM6l1J0&feature=related
    blanca si tu ai baiat? imi pare bine,va ascult, va citesc mai exact si incerc sa invat cate ceva de la fiecare! sper sa revin mai pe seara! va pup!

    corina 3 septembrie 2009 17:56 Răspunde
  • corina, merci beaucoup 🙂 m-ai nimerit si de data asta…o iubesc pe amelie!

    meninne 3 septembrie 2009 19:20 Răspunde
  • Corina,baiatul meu are 6 ani si recunosc ca ma incadrez in plutonul parintilor ce se tem atunci cand aud povestindu-se despre problemele ce apar cu fiecare varsta parcursa de copii ! Imi dau seama ca trebuie pornit de la personalitatea copilului si nu de la dorintele nostre in ceea ce-l priveste pe pusti. Tot ceea ce-mi doresc e sa fie sanatos , sa ajunga un om echilibrat, sa aiba o cultura generala care sa nu-l puna in dificultate indiferent de cercul in care s-ar invarti, sa profeseze meseria pentru care are inclinatie si care sa-i vina ca si o pasiune, sa fie iubit…

    Blanca 3 septembrie 2009 20:33 Răspunde
  • Mirel, eu nici nu stiam ce inseamna „iletrist”, si pun pariu ca nici nu esti surprins 🙂

    Blanca 3 septembrie 2009 20:38 Răspunde
  • Blanca, am citit undeva ca ” nu exista lucruri pe care nu le stim, ci doar lucruri pe care inca nu
    le-am aflat”!

    corina 3 septembrie 2009 21:33 Răspunde
  • Corina, cred ca sta ar trebui sa ne spunem atunci cand ne temem ca nu luam decizia corecta. Dar e asa de greu cu copiii, trebuie sa le fim cel mai bun prieten.

    Blanca 3 septembrie 2009 21:38 Răspunde
  • va spun buna seara si va spun noapte buna.

    pisica 3 septembrie 2009 22:43 Răspunde
  • Meninne, stiam ca o sa-ti placa! Uite, iti mai scriu cateva filme, sa vad daca si astea ti-au placut!
    Descult in parc
    Fluturii sint liberi
    Va place Brahms
    Ghici cine vine la cina
    Rebel fara cauza
    Fata fara zestre
    Pianul
    Departe de Africa
    Personal si confidential
    Frankie si Johnny
    Stanley si Iris
    Ceva, ceva tot o iesi
    Da mai departe
    Eu sint Sam
    Imblanzitorul de cai
    Ana si regele
    Orasul ingerilor
    Doctor Jivago
    Adio, dar raman cu tine
    Ma opresc aici, desi lista e mult mai lunga! La mine e aproape miezul noptii dar se pare ca Mos Ene m-a uitat! Te imbratisez, pe tine si pe fete si ne auzim maine! Sa-mi spui daca am nimerit cu filmele!

    corina 3 septembrie 2009 23:54 Răspunde
  • Exista un concept cum ca un ex-dependent de droguri pana la urma recidiveaza oricat de puternic ar fi din fire. Am trait stari de sevraj si coma pana ajunge in moarte clinica dar m-a inviat pe patul de moarte un te iubesc. Un te iubesc timid, sugubat, stangaci, inflacarat.
    Incepand cu o doza ce o simti satisfacatoare ajungi sa ceri din ce mai multe doze cu gusturi pretentioase cu iz de confirmari.
    Pe vremea cand ma lasam motivul era pretul exorbitant, mi-e erea teama ca o sa mor saraca. Cand nu ma puteam abtine deveneam la randu-mi dealer pentru a contrabalansa costurile.
    Fir-ar sa fie faci orice pentru drogul numit iubire!

    Helga 4 septembrie 2009 0:22 Răspunde
  • corina…numai cateva din filme stiu sigur ca le-am vazut si imi plac (normal)…eu stiu numele filmelor in engleza…”i am sam” etc…am vazut aseara un film care mi-a placut , poate il gasiti si voi pe torent „pheobi in wonderland” 🙂
    ma gandesc la voi si as vrea sa pot sa va spun ce am in suflet…dar nu pot…cuvintele mi se transforma in zambet. e bine, deocamdata e bine. va pup, va imbratisez…ema nu poate sa intre pe blog, a scris la alice la coffechat. sa aveti un weekend frumos. mr.ex vine sa isi vada copilele…nu prea o sa am timp sa stau cu voi. dar revin…

    meninne 4 septembrie 2009 4:04 Răspunde
  • simona sper sa nu se intepeneasca severul de atatea posturi 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=SERJRtkVZco&feature=related

    pt toti piticii mei!

    meninne 4 septembrie 2009 4:47 Răspunde
  • meninne 4 septembrie 2009 4:51 Răspunde
  • meninne 4 septembrie 2009 4:54 Răspunde
  • meninne 4 septembrie 2009 4:58 Răspunde
  • meninne 4 septembrie 2009 5:06 Răspunde
  • blanca si mi, paunasa mea draga 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=-_qBfbJBd_4&feature=related

    meninne 4 septembrie 2009 5:08 Răspunde
  • mirel (asta are sunetul mai clar…in caz ca te intrebi de ce nu iti dau un video original 🙂 )

    http://www.youtube.com/watch?v=gHGN9uoFtZ8

    meninne 4 septembrie 2009 5:13 Răspunde
  • meninne 4 septembrie 2009 5:15 Răspunde
  • meninne 4 septembrie 2009 5:21 Răspunde
  • noapte buna…tocmai am aflat ca un bilet la u2 e 30$…dau deja din coada 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=3NmmLvfzMuE&feature=fvw

    meninne 4 septembrie 2009 5:30 Răspunde
  • draga meninne, multumesc din nou pt. cantec, cred ca intuitia sau altceva iti spune sa alegi muzica cea mai potrivita pentru mine, de fapt pentru fiecare, am costatat !

    Blanca 4 septembrie 2009 9:40 Răspunde
  • Simona, multumesc pentru articolele din revista ! Ne ofticam si ne dam cu capul de toti peretii atunci cand constatam ca pasarea frumos colorata si cu tril fermecator de pe gard e o vrabie comuna , si noi vrajiti de ea , dam drumul din mana privighetorii !

    Blanca 4 septembrie 2009 9:47 Răspunde
  • Ziua buna dragilor, bunilor! Va citesc dar n-am ragaz si nici stare…Mennine din padurea adormita, multumesc de dedicatie, sooner or later I’ll talk to you! To all of you! In raspuns, o melodie extrem de draga sufletului meu, Marco Masini – Raccontammi di te (asta ar fi „povesteste-mi despre tine!”)
    In brief, este vorba despre un iubit care se intalneste la o cafea cu dragostea vietii lui (acum pe post de „ex”, maritata cu altul si cu un copil)…are niste versuri care sunt suficiente ca sa te faca sa traversezi o depresie dar cumva, eu cand o ascult simt ca pot sa merg mai departe! Ma gandesc ca daca se poate supravietui unei iubiri asa mari, asa profunde, asa dureroase……Iata mai jos, o mostra de versuri:

    „Raccontammi di te
    Povesteste-mi despre tine
    Se hai voglia ancora di parlare
    Daca mai ai chef de vorba
    Un po di verita
    Un pic de adevar
    Stasera non puo far’mi male
    In seara asta nu are cum sa-mi faca rau
    ………
    Raccontami di te
    Povesteste-mi despre tine
    Se sei riuscita a perdonare
    Si daca ai reusit sa-l ierti
    Tuo padre, che non ce
    Pe tatal tau care a murit
    Non piangere, raccontammi di te
    Nu plinge, povesteste-mi
    Di come riesci a soportare
    Despre cum reusesti sa suporti!
    …….
    Raccontammi di te
    Addeso che ti sei sposata
    Acum ca te-ai casatorit
    Di quanta vita ce
    Despre cata viata este
    In quel’ bambino che asomiglia a te….
    In copilul care iti seamana atit de bine
    Perdutamente bella come sei
    Frumoasa si pierduta cum imi esti
    Lo sai quanto ti voglio bene!
    Sper ca stii cat de mult te iubesc!”

    Sa stiti ca daca scriu despre dragoste si despre muzica italiana inseamna ca suntem bine! Multumim lui Dumnezeu si tuturor prietenilor care ne-au sprijinit, in tacere, cu vorba, cu gandul sau fapta 🙂
    Simona, raccontanci di te, cara….ce mai zice telefonul?!? Al meu e cuminte, zapacitu’, blincaie, clincaie, suna….mi-e si teama! Placuta teama…
    Va pup cu drag

    Hopa…era sa uit melodia! Pentru tine Mennine!

    http://www.youtube.com/watch?v=f2PKQ3f3HVY

    Anca G 4 septembrie 2009 12:53 Răspunde
  • multumesc anca! ma bucur sa aud ce esti bine. astept povestea ta cu sufletul la gura…ma rog, asa se zice…imi place mult cum ne scrii…acum nu te stresa…cand ai „timp”!

    meninne 4 septembrie 2009 16:52 Răspunde
  • meninne, multumesc pentru dedicatie. poate ajung la rio asa cum mi-am propus si o sa merg pe plaja ipanema.

    alexandra 4 septembrie 2009 17:27 Răspunde
  • alexandra sa ma iei si pe mine 🙂 !

    meninne 4 septembrie 2009 18:10 Răspunde
  • Meninne, muzica zilelor mele de aici, linistite si insingurate…Maine e ziua mea. Sunt em numai eu, marea si un film drag sufletului meu. Cu voi!

    mi 4 septembrie 2009 19:17 Răspunde
  • Mi, la multi ani pentru ziua de maine! Nu esti singura, sintem alaturi de tine! Cu mic, cu mare…
    http://www.youtube.com/watch?v=QMf04ubvEhY&feature=related
    Sper sa zambesti si sa te bucuri din toata inima!

    corina 4 septembrie 2009 19:52 Răspunde
  • buna seara va spun tuturor.
    si un dar:

    cronica de festival vazut la televizor sau cum te fac prietenii sa te uiti la ei.

    marturisesc ca in urma cu multi ani, pe cand cerbul de aur parea sa reinvie frumos si in haine potrivite in orasul nostru, eram un spectator fidel, an de an, indiferent ca se desfasura vara sau toamna, cu regula deja cunoscuta noua, localnicilor. indiferent in ce anotimp era origanizat, in zilele de cerb peste brasov se lasa un frig cumplit si zile cu ploi lungi si reci. asa incat, pe langa biletele de spectacol si hainele groase (intr-un an chiar si cizmele muschetar 😀 ) luam cu noi termos cu ceai fierbinte, multe prosoape ca sa stergem de apa scaunele muiate peste zi si paturi.
    anii au trecut. ploile au ramas aceleasi. cerbul n-a vrut sa coboare din muntii lui in cativa ani, pe motiv de criza financiara subita a televiziunii nationale. cumva si eu am invatat sa stau cuminte acasa si aproape sa nu mai urmaresc festivalul acesta care, pentru orasul nostru, lipsit de traditii culturale, ca doar suntem mandrii constructuri de tractoare si camioane, ar trebui sa fie o mandrie si un prilej sa aratam ca putem fi cunoscuti nu numai prin atentatele cu victime impuscate in miezul zilei si ursuletii care multumesc primariei pentru electricitate…
    aseara am vorbit cu un prieten drag, tocmai intors dintr-o tara draga mie. da, este vorba de adi, reintors din germania. si, la urarea mea de bun venit, mi-a raspuns ca este la festival, in randul patru. asa s-a nascut furtuna. furtuna din casuta mea. televizorul a fost aprins, ochelarii potriviti pe nas si priveste pisico pana dai de verde. si nu numai eu, chiar si mama l-a recunoscut pe adi pe ecran, desi nu l-a vazut in viata ei!!!
    nu va pot spune cine a cantat, care sunt interpretii de aseara, ce melodii romanesti si-au ales. va pot spune doar ca adi flutura din maini si temisan era cu bretele.
    si va mai pot spune ca tot din cauza lui adi am urmarit si recitalul celor de la holograf.
    despre care eu v-am spus ca s-au prostit. de ce? pentru ca in formatia de rock ce tinea concerte in sali pline, canta acum „tararap, tararap, tararara… primavara incepe cu tine” ei, nu zau? sau… „si n-am iubit pe nimeni”- oi fi fost la manastire, mama! sau daca mie imi spui asa, la cealalta, de dinainte ce i-oi fi spus???
    recunosc, recunosc, ca sa scape putin de muzica asta siroapa, l-au adus pe nutu olteanu cu ei, au incercat sa cante si din muzica mai veche (si am zambit la „umbre pe cer”) ..
    „si dragostea mea va fi doar a ta” zise bitman si in tot norodul acela extatic il vad pe adi al nostru, verde cum va spusesem, aplaudand si aplaudand. bravo, bravo!!!
    iar ca lucrurile sa fie si mai limpezi, finalul concertului „mare cat inima mea, mare cat inima mea, mare cat inima mea” se incheie tot cu chipul prietenului nostru adi. ravasit de emotiile traite, sau de lipsa de somn, asta nu stiu.

    astazi, cu ochii mijiti de somn, mi-am dat seama ca nici macar nu voiam sa ma uit la recitalul lor… eu voiam sa-l revad pe adi! 😀

    seara buna sa aveti.
    adi, daca ma ameninti si cu directia 5 (care si ei au dat-o pe comercial, zau ca ma duc sa dorm de pe-acum :D)

    pisica 4 septembrie 2009 20:21 Răspunde
  • Draga Pisica, ce frumos ai povestit, m-ai binedispus ! ce figura si prietenul nostru , si el , nu si nu ca nu e romantic 🙂

    Blanca 4 septembrie 2009 20:36 Răspunde
  • nici nu e romantic adi… e doar sensibil si iubitor de frumos… nu???? 😀
    am zis bine, blanca? ce faci tu?

    mi, inca de astazi si maine cu siguranta te vom ura de ziua ta, cu drag… cu tot dragul.
    nu, nu esti singura.

    meninne, cand canta u2 la voi? multam e dedicatie…

    ancag iti multumesc si eu pentru raccontammi di te, chiar daca nu mi-a fost dedicat mie. iti multumesc pentru ca imi amintesc cu drag ca mi-a fost dedicat intr-o zi cu tristeti. si iti multumesc pentru ca ne-ai spus ca esti bine.

    mirel? nici daca te pup nu apari?
    adi? tot cerburi? cerburi… ierburi…
    valin, pe unde taci? de ce?

    pisica 4 septembrie 2009 21:06 Răspunde
  • pisica draga , fac zacusca. sunt bucuroasa ca am vorbit cu Ema noastra draga la telefon, in urma mailu-ului in care-i spuneam ca nu , nu am ajuns in pitesti. asa m-a binedispus rasul ei molipsitor! Acum e putin ocupata, dar va reveni! a zis ca se intoarece cat de repede la noi.

    Blanca 4 septembrie 2009 21:14 Răspunde
  • asteptam cronica Cerbului de la Adi !

    Blanca 4 septembrie 2009 21:16 Răspunde
  • :))
    eu ma uit dupa muschetarii mei… si dupa simona.

    pisica 4 septembrie 2009 21:33 Răspunde
  • blanca si eu m-am bucurat de cronica pisicii 🙂 zacusca 🙁 si eu vreau !

    pisica ma duc pe 6 octombrie…sa ma ierti ca te tradez in cel mai miseleste fel..am zis ca mergem amandoua cand suntem babe…si iaca merg acum…nu mi-am luat belet…astept cateva zile, dar merg 🙂

    mi, la multi ani pentru maine…felicitarile masa si dansul cu noi da? daca vrei singurica sa ne iei totusi in mintea ta de paunasa pitica ce-mi esti! te pup te un milion de ori!

    meninne 4 septembrie 2009 21:33 Răspunde
  • si eu ma uita dupa simona…dar cred ca o sa ne doara gatul rau de tot…nu ca nu ma doare deja…da pisica iar sunt racita!

    meninne 4 septembrie 2009 21:34 Răspunde
  • si mai citesc postarile voastre furtunoase de saptamana trecuta, cand eu am lipsit

    pisica 4 septembrie 2009 21:45 Răspunde
  • meninne, nu ma tradezi. eu nici nu stiu daca voi avea vreodata suficiente resurse ca sa suport gloata, doar pentru a-i vedea. pe ei sau pe altii.
    ca mai toate pisicile, sunt solitara… 😀
    dar iti spun, te rog, sa asculti sunday… sunt sigura ca the edge va face recital, iar noul album scoate bine in evidenta chitara lui. de pe no line… mie imi plac cedars of lebanon si moment of surrender.
    cum ai reusit sa racesti? cu riscul sa ma ciufuleasca mirel 😀 iti mai spun inca o data: ia ghimbir, da-l pe razatoare, amesteca-l cu miere si un pic de lamaie. si papa!!!

    pisica 4 septembrie 2009 21:50 Răspunde
  • Stati putin si nu manati …
    Cine romantic ,euuuuu ??? Pai asta e ca si cum te-am ameninta pe tine,draga Pisica , de trafic si consum iilegali de fluturasi …la stomac 🙂
    Aseara a fost o seara f placuta,pt ca am remarcat cresterea calitatii coardelor vocale a celor ce au iontrat in concurs,De data asta chiar aveau voci ,iar melodiile melodicitate. A fost frumos,desi cam frig. Dar eu nu m-am plans ,pt ca sunt calit ca renii la temperaturi extreme prin Suedia ,iar puloverul meu verde clorofila de primavara ,atragea caldura ..sufleteasca.
    I-am spus si pisicii ca mana o fluturam nu cu un steag (cum s-ar fi cuvenit ) ci cu o bucata de Kürtos Kalacs ,in drumul ei spre cavitatea mea bucala . Prietenii cu care am fost, mßau atentionat ca mßau bagat si in prim plan ,desi plecasem de acasa fara pudriera de nas !!!!
    Chestia cu ” ca nßam iubit pe nimeni ” , imi aduce aminte de melodiile fetelor de la ” Andre ” , gen ” Mosule ce tanar esti ,e prima iarna cand vii la mine … ” . Versurile cantate ,scoteau la suprafata traumele severe ale unor ratacite care nu au vayut Mosul pana la matura varsta a pubertatii , cand le viyita acel Casanova din cantec.

    adi_simplu 4 septembrie 2009 21:52 Răspunde
  • multumesc pentru cronica spectacolului vazut din unghiul tau regizoral 🙂
    adi!

    Blanca 4 septembrie 2009 21:58 Răspunde
  • 🙂 🙂
    Chiar a fost dragut. Cele mai calde momente ,dar chiar la propriu,erau cele in care tisneau flaraile din aparatele care le produceau.
    Si Holograf chiar a cantat bine , f .placut de fapt . Ma cam speriasem cand a intrat Bitman pe scena ,ca mi se paruse ca are parul blond,dar nu,era doar un reflector pe parul lui balai , pe care si l-a lasat sa creasca adolescentin de matur !
    Si daca nu ma credeti ca a fost fain, va atasez un clip de aseara ,unde pot fi vazut si eu in franturi ,la min 0,42 ,se vede cineva cu un pulover verde -in partea dreapta a imaginii

    adi_simplu 4 septembrie 2009 22:05 Răspunde
  • adi_simplu 4 septembrie 2009 22:06 Răspunde
  • nu manam, adi, nu manam… eu n-am zis nimic de kurtos… cum vezi, nu te tradez, nici n-as putea. si nici nu te-am acuzat de romantizm (da, cu z) pentru ca ar fi ca si cum m-as acuza pe mine. muschetarii nu-s romantici!!! iar noi… suferim de muschetarism…
    am incercat, cat de mult am putut sa pun accent pe faptul ca NU intentionam sa vad holograf. dar ce nu face omul pentru prietenii lui!!! imagineaza-ti cum este sa te recunoasca mama mea, care nu te cunoaste! a fost delir… realmente.
    si eu am fost mandra de celebritatea ta.
    si-ti spun public: saptamana viitoare, nu stiu cum facem dar reunim trupa! zis!
    de acord?

    pisica 4 septembrie 2009 22:06 Răspunde
  • adi… iti multumesc… ai postat exact momentul cand in casa noastra s-a lasat cu explozii… dan striga uite-l pe adi si mama a venit glont sa ma intrebe daca porti ochelari pentru ca te-a vazut!
    te pup, mai! mi-ai lipsit!

    pisica 4 septembrie 2009 22:09 Răspunde
  • Hi,hi . Ce dragut moment ,sa ma simt micutul Esca !! Si fii atenta ca si duminica ma postez pe la Cerb si tot cu locuri bune . Daca mai ma trag aia in chip ,o sa ma invite si pe scena sa imi admire zambetul meu Colgate 🙂
    Sigur ca refacem seara Tango ,pt ca si mie mi-e dor ( am zis dor, fara siropuri si miere ) de voi . Acum am cam terminat concediile ,pana pe la sarbatori , asa ca avem timp sa ne conversam. Il salut si pe Mirel ,pe unde va fi .Ii doresc tooate cele bune si reintoarcere sprincenata !

    adi_simplu 4 septembrie 2009 22:22 Răspunde
  • la seara de muzici poporale, adi? pai ce, tu esti poporal? stii sa joci asa, toate horele si sarbele si batuta?
    ne vom uita cu emotie fireasca, da nu prea mult… ca nu ma tine… oricat de mult imi place sa joc, aia e, pentru mine, muzica de nunta…

    pisica 4 septembrie 2009 22:35 Răspunde
  • Nuuuu! Luni e folclorul . Sincer mie imi plac si piesele populare,dar alea autentice si doar in doza de intretinere.
    Duminica e premierea,parca

    adi_simplu 4 septembrie 2009 22:41 Răspunde
  • pai si duminica ce e?
    se pare ca ma ramas singurei pe-aici… trecem pe mess?

    pisica 4 septembrie 2009 22:47 Răspunde
  • imi stii ID-ul

    adi_simplu 4 septembrie 2009 22:48 Răspunde
  • k

    pisica 4 septembrie 2009 22:50 Răspunde
  • noapte buna va spun.
    un sfarsit de saptamana bun sa aveti.

    pisica 5 septembrie 2009 0:10 Răspunde
  • la multi ani MI, paunasa mea pitica! te imbratisez!

    meninne 5 septembrie 2009 5:57 Răspunde
  • La multi ani Mi, fericire iti doresc !

    Blanca 5 septembrie 2009 7:38 Răspunde
  • La multi ani luminati, Mi!

    all blacks 5 septembrie 2009 10:09 Răspunde
  • Meninne, multumesc pt dedicatie,te pup.Ai grija de tine!
    Buna dimineata, prieteni!

    all blacks 5 septembrie 2009 10:31 Răspunde
  • La multi ani, mi… paunasa noastra!
    sa ai parte de oameni buni in preajma ta, de bine.

    pisica 5 septembrie 2009 11:56 Răspunde
  • La multi ani Mi! Iti doresc tot binele din lume,fericire si fie ca toate visele sa ti se implineasca! Astazi este si ziua fiicei mele! Sa fiti iubite,fericite, si raul sa va ocoleasca!

    florentinamurgoci 5 septembrie 2009 13:34 Răspunde
  • d-na murgoci la multi ani pentru fiica dvs… si pentru mama ei, bineinteles.
    sa aveti parte de bine, de ras, de impliniri, de tot ceea ce va doriti.

    pisica 5 septembrie 2009 13:37 Răspunde
  • Inca o data la multi ani, draga Mi! D-na Murgoci, la multi ani fetitei! Sa va bucurati de oameni dragi, de frumos, sa va fie cald si bine, oriunde v-ati afla!
    Cu drag, Corina!

    corina 5 septembrie 2009 13:40 Răspunde
  • Pisica, te pup, am o mica pauza intre gatit si aranjat! Gatit mancare si aranjat lucrurile in sifonier, desigur! Doar nu v-ati gandit ca ma gatesc sa ies in oras?:)))
    Meninne, iti cam faci de cap cu concertele…:))) Sa ne povestesti cum a fost! Eu am oricum unghiile scurte, nu mai am ce sa-mi rod! Iar colecistul meu e indopat cu hapuri! Nici o sansa de invidie!:))) Ma bucur pentru tine, pentru ceea ce poti vedea si asculta! Eu…Poate intr-o alta viata voi ajunge la un asa concert! Cand ma voi reincarna in garda de corp a vreunui vedete! Asa sigur voi fi prezenta peste tot!:)))
    Imi vine sa rad, eu nu stiu titlul filmelor in engleza! Important e ca avem gusturi comune! :)))

    corina 5 septembrie 2009 13:49 Răspunde
  • am facut si eu ochi 🙂

    la multi ani inca o data MI si la multi ani si pentru fiica d-voastra d-na murgoci!

    va imbratisez pe toate…

    meninne 5 septembrie 2009 17:19 Răspunde
  • Blanca 5 septembrie 2009 17:38 Răspunde
  • Doamna Florentina, multi ani fericiti fiicei dumneavostra!

    Blanca 5 septembrie 2009 17:41 Răspunde
  • Blanca 5 septembrie 2009 17:45 Răspunde
  • MI, la multi ani! suntem o groaza de fecioare pe acest blog. sa fii fericita si sanatoasa. te pup
    Dna murgoci, la multi ani pt fiica dvs.
    Meninne, cand voi pleca, te anunt. de foarte multi ani mi-am propus sa merg la carnaval si am niste prieteni care s-au mutat in panama si o sa vad cum aranjez cu ei. ideea e ca unul dintre ei are nunta la anul si tare mi-e sa n-o faca prin iarna,ca e mai ieftin. nunta o va face in mallorca. plimbareti baietii astia, dar imi sunt dragi.

    alexandra 5 septembrie 2009 18:03 Răspunde
  • Dragii mei ,

    Lumina din gandurile voastre a ajuns la mine!

    Va multumesc!

    D-na Murgoci, ii urez fiicei dumneavoastra tot binele din lume!

    mi 5 septembrie 2009 18:42 Răspunde
  • multumesc balanca 🙂 chiar ca e racoare la mine!

    alexandra…sanatate sa fie!

    all blacks, pisica, corina, simona…va pup dulce dulce! atat pot sa zic 🙂

    meninne 5 septembrie 2009 18:52 Răspunde
  • Mi, te rog , nu fii trista, stiu ca sotul tau e plecat si e greu, ai vrea sa -ti spuna cu o imbratisare si nu la telefon La multi ani, te rog , noi suntem alaturi de tine, sotul meu e plecat si cand simt ca mi-e greu , imi amintesc de curajul tau si ma imbarbatez atunci ! 🙂

    Blanca 5 septembrie 2009 21:08 Răspunde
  • va salut de seara.
    seara de meci…
    seara de ziua lui mi… pe care o serbam cu drag

    pisica 5 septembrie 2009 21:40 Răspunde
  • pisica, buna seara… te astept ca si cand…:)

    Blanca 5 septembrie 2009 21:54 Răspunde
  • ca si cand toamna se naste in coltul gurii cu melancolii si rugina si ai vrea ca eu sa le sterg cu cun gand?

    pisica 5 septembrie 2009 22:08 Răspunde
  • 🙂 , ai ghicit! stiu ca vei face asta si -ti multumesc. acum ma duc la culcare , curios ca ploaia care a inceput nu-mi da tristeti! Da, intai sa-i citesc o poveste piciului , uite cum ma asteapta!
    noapte buna, e asa bine sa va stiu aici!

    Blanca 5 septembrie 2009 22:16 Răspunde
  • si eu ma duc sa dorm… sa prind puteri pentru cand va fi sa sterg melancolii. 🙂
    zi buna sa aveti, simona si meninne.
    noapte buna pentru romani…

    muschetarii mei, astazi in timp ce muschetara voastra (io adica) se deghizase in cenusareasa prin casa, m-am gandit eu, cu sticla de cilit bang in mana si buretele abraziv in alta, (sabie si scut adica!) ca voi doi, dragii mei, sunteti athos si porthos… si nu detaliez pentru ca stiti fiecare cine e unul si cine e celalalt. cine sunt eu in treimea noastra nebuna… asta va ramane voua de spus.

    pisica 5 septembrie 2009 22:34 Răspunde
  • buna dimineata intr-o duminica rece, cu ploaie.
    cerbul nu s-a dezis de obiceiurile lui de vreme rea… asa incat, adi, prietene, ai grija la vestimentatia din acesta seara.
    simona, ma gandesc la tne cu drag.
    cu zambete tuturor, chiar si celor care de o vreme nu mai scriu, chiar si celor care tac.
    ma intorc la cafeaua mea.

    pisica 6 septembrie 2009 9:15 Răspunde
  • Pisica draga, prinde asa bine zambetul tau in dimineata asta incruntata!

    Blanca 6 septembrie 2009 10:27 Răspunde
  • zambet de cheshire, blanca… ma pricep si eu, dar deseara, daca te uiti la cerb, vei vedea un zambet de specialist, de la adi. sunt sigura.

    pisica 6 septembrie 2009 10:30 Răspunde
  • da, ma voi uita draga aramis 🙂

    Blanca 6 septembrie 2009 10:43 Răspunde
  • te rog, blanca… n-am calitati de popa cu sabie!, asa cum n-am nici insusiri de june amorezat de cameriste. de-aceea si dilema! 😀

    pisica 6 septembrie 2009 10:45 Răspunde
  • chiar dilema, m-am gandit ca d’artagnan ( parca asa se scrie , deh, au trecut 20 de ani de cand am citit cartea:) ), nu prea poti fi,atunci ?!!

    Blanca 6 septembrie 2009 10:52 Răspunde
  • planquet???

    pisica 6 septembrie 2009 11:02 Răspunde
  • 😀

    pisica 6 septembrie 2009 11:02 Răspunde
  • vai , cred ca am imbatranit, imi e cunoscut numele , dar nu mai stiu ce face 🙁 , vrei sa-mi reimprospatezi memoria?

    Blanca 6 septembrie 2009 11:05 Răspunde
  • era slujitorul credincios al micului dártagnan. desi… am uitat un c
    acusi fug… revin

    pisica 6 septembrie 2009 11:24 Răspunde
  • Pai si d’artagnan cine e?!
    Fug si eu, revin mai pe seara !
    Pofta buna la pranz !

    Blanca 6 septembrie 2009 11:46 Răspunde
  • p.s. cine dintre cei de aici e d’artagnan ?… sau e danuc?
    sau e simona?sau il asteptam inca…

    Blanca 6 septembrie 2009 11:50 Răspunde
  • Ziua buna, prieteni dragi!
    Ploua, ploua, ploua…Sint putin trista, intotdeauna cand cerul e acoperit de nori si nu vad soarele, lumina, devin o culoare! Cenusiu e o culoare sau o nuanta? Habar n-am si nici nu are vreo importanta…Pentru toti cei ce se simt astazi ca si mine, cenusii, o melodie…

    http://www.youtube.com/watch?v=LP6us-ZeiSk&feature=related

    corina 6 septembrie 2009 13:11 Răspunde
  • Va multumesc dragele mele pt urari:Pisica ,Corina,Meninne,Blanca,Alexandra! Si eu la randul meu va doresc sa fiti fericite,iubite,si tot ce ii doresc fiicei mele sa va dea Dumnezeu si voua! Draga mea Pisicuta,cu toate ca mi-am jurat ca nu ma uit la Cerb,nu mi-a placut deloc prima zi,m-ai facut sa ma razgandesc! In seara asta sunt pe baricade,cu ochii dupa Adi! Oricum astept cronica!!!

    florentinamurgoci 6 septembrie 2009 14:03 Răspunde
  • d-na murgoci, negresit… va fi cronica ratacirii cu ochii pe sticla in cautarea unui prieten drag… 😀
    corina mie ploaia imi da o stare de bine… imi place sa umblu prin ploaie, fara umbrela (desi nu intotdeauna fac asta) si imi plac oamenii socati de gestul meu. ideea e ca mai mult decat sa ude ce poate face ploaia? sa purifice?
    mi-e frig si mie astazi… si ploua si la noi. dar… de ce sa nu zambesc?

    pisica 6 septembrie 2009 18:23 Răspunde
  • Blanca,te sarut si iti multumesc. E melodia mea de suflet. Acum am reusit sa ma ridic din pat si sa va citesc. Am bolit de doua zile si tare v-am simtit lipsa. Adi dragule,eu ca de obicei nu pot deschide linkul,ca atare nu am reusit sa te vad,dar deseara ma postez in fata tv-ului,poate am mai multe sanse. Sa ne faci cu mana,da? te rog!
    Pe voi fete frumoase va rog sa ma lamuriti ce melodie a cantat Holograf in deschidere,”sunt eu” sau asa ceva.
    Simona,tu stii ca imi esti tare draga, asa-i? te pup, sper ca s-a intors iubitul…

    all blacks 6 septembrie 2009 19:37 Răspunde
  • all blacks daca iti spun ca eu habar nu am ,desi am vazut TOT recitalul, ma crezi?
    ca, de fapt, din tot recitalul retin doar zambetul de cheshire si kurtos-ul lui adi?

    va spun si eu buna seara. cu zambet zgribulit. la noi, asa cum v-am tot spus cerbul aduce ploaie si frig.

    pisica 6 septembrie 2009 20:30 Răspunde
  • seara buna sa aveti fete dragi…

    🙂

    meninne 6 septembrie 2009 20:45 Răspunde
  • buna seara… lelelelele…

    Blanca 6 septembrie 2009 21:15 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=5MBRis1g-mg
    gata,am gasit…Holograf imi aduce aminte de cineva drag mie, foarte drag.

    all blacks 6 septembrie 2009 21:33 Răspunde
  • Si in rest ce mai faci all blacks? iubitul a fost alaturi de tine cand ai fost bolnavioara? sau e tot departe?

    Blanca 6 septembrie 2009 22:15 Răspunde
  • blanca, cu sau fara lelele nu l-am vazut pe adi, asa ca asteptata mea cronica se duce re rapa.
    promit, in compensatie, sa va povestesc despre planuita intalnire… pe scurt, va fi fabuloasa.
    deja am pregatit subiectele de dezbatere, ca si cum nu am sti ca suntem atat de efervescenti si de spontani si de calzi, incat nu e nevoie de nicio pregatire prealabila.
    all blacks eu nu prea sunt fan holograf. de fapt nu prea sunt fan… dar ascult intotdeauna cu placere de la ei :dimineata, ochii tai si inger de-as fi, cu tot cu influentele ac/dc… in rest, referitor la ultimele lor compozitii, comercialul din ultimii ani… prefer sa nu vorbesc.
    sau nu acum.
    seara buna sa va fie tuturor… chiar si tacutilor…

    pisica 6 septembrie 2009 22:29 Răspunde
  • pisica, intalnire frumoasa, sa ne barfiti frumos! norocosilor 🙂

    Blanca 6 septembrie 2009 22:32 Răspunde
  • blanca ziceai ca vrei sa ma intrebi ceva…
    norocosi? tu nu o ai pe carmen?
    stii cum am fi fost pe deplin norocosi? daca il momeam si pe mirel. dar… de va fi nevoie o sa dam navala la el… 😀

    pisica 6 septembrie 2009 22:41 Răspunde
  • pisica, vreau sa te intreb , dar am asa mari emotii…cand sunt pregatita iti trimit intrebarea 🙂
    da, si eu sunt norocoasa ca o am pe Carmen, mi-e asa de dor de ea, abia o astept sa vina, imi lipsesc mult energia si glasul ei voios de clopotel ce-mi dau incredere !
    cred ca o sa apara si mirel, cine stie ce articol pregateste ….

    Blanca 6 septembrie 2009 23:16 Răspunde
  • somn lin dragelor…noapte lina simona.

    meninne 7 septembrie 2009 5:33 Răspunde
  • Dragii mei, va intreb direct, ca sa nu ostenim pe drumuri ocolite strategic: ma mai primiti pe-aici? 🙂
    Daca optati pentru „nu”, aveti intregul drept moral.
    Sincer, nici nu mai cutez sa intru in vreo discutie (pentru moment, dar va previn ca prind curaj gradat), fiindca probabil dau senzatia ca asist cu pasivitate la tot ce se petrece frumos aici (sau, si mai rau, ca nu asist deloc).
    Va rog sa ma credeti, insa, ca accesez blogul de oriunde as fi, citesc si imi las gindul sa se daruiasca dialogului vostru incendiar (ori meditativ, ori romantic, ori defensiv pe alocuri).

    Pisica, iti multumesc pentru pasul tau felin, care, desi silentios, ascute alte simturi, in timp ce estompeaza auzul clasic. Tu esti sufletul acestei dezlantuiri.

    Adi, Mirel, in ultima vreme ati lasat-o singura pe mademoiselle d’ Artagnan, dar presupun ca aveti motivele voastre de capa si spada (temporare, nadajduiesc) sa va cultivati tacerea analitica… 🙂 (vedeti ca termenul „cinism” e tabu) 🙂

    Meninne, pe tine te regasesc aici, in noptile noastre, departe de noptile lor 🙂 si iti multumesc pentru incredere, muzica, povestile pe care le resimt preumblate in padurea ta draga din Atlanta.

    simona 7 septembrie 2009 7:31 Răspunde
  • Blanca, All Blacks, accentul vostru introspectiv e un panaceu pe care il asteptam de mult…

    Corina, am banuiala ca, intr-o zi, ai sa relatezi aceeasi secventa (cea cu ploaia) din unghiul total opus, in cu totul alta gama. Sa stii ca n-am veleitati de clarvazator, dar de data asta… sa nu zici ca nu ti-am spus… 🙂

    Mi, ma gindesc la curajul si rezistenta ta morala si port cu mine respectul desavirsit fata de omul care esti. Am de invatat mult de la tine si iti multumesc pentru prilej.

    Florentina, romantica mea draga, de mult nu ti-am mai spus ce valente psihologice interesante imprimi acestui dialog… Se vede ca vacanta ta a atins punctul sensibil, punctul frumos.

    AncaG, in ultima vreme, vii rar, dar ramine in urma ta aroma unui gind nedus pina la capat, a unei reprimari pe cit de misterioase, pe atit de decorative moral. Noi te asteptam aici.

    simona 7 septembrie 2009 7:45 Răspunde
  • Simona, eu te simt ca esti prin preajma, stai linistita, indragostitii percep altfel trecerea timpului , o zi e o clipita asa frumos e in lumea lor!
    p.s. a venit toamna, sper ca ai facut „rezerva” de fotografii cu gradina ta in splendoarea verii, a toamnei…

    Blanca 7 septembrie 2009 13:50 Răspunde
  • 😀 mademoiselle d’artagnan saun pur si simplu d’artagnette, simona? (stiu, ma joc cu cuvintele, dar ce sa fac, cand partenerii mei isi plimba sabiile prin alte cotloane! 🙁 )
    referitor la intrebarea ta o voi pune in categoria celor retorice… noi sa te primim sau tu sa ne ierti? desi… ne cam lipsesti si ne e cam dor. bine, hai sa nu generalizam: mie imi lipsesti si mie mi-e dor.
    blanca, pentru tine doua vorbe: in primul rand nu vom avea timp sa va barfim, oricat v-ati dori asta, abia ne ajunge timpul sa ne vorbim pe noi. apoi, referitor la intrebarea ta, ma tot gandesc: par eu bau-bau? e nevoie de pregatiri intense si eventual antrenament al partilor implicate, in manevre de resuscitare, numai ca sa ma intrebi ceva? glumesc… stiu ca vei pune intrebarea atunci cand va fi sa fie.

    apropo de bau-bau, tot vreau sa va postez melodia asta de muuuuuuuulta vreme:
    http://www.youtube.com/watch?v=dtNKGgShVP8

    asta ca sa nu mai cantam, inca o data: chiit, chit, chit, chit, n-avem frica de pisici, chiiiiiiit, chit, chit, chit, cand nu sunt pe-aici… va amintiti?

    mirel,adi (adica athos si porthos) la petite d’artagnette (na ca mi-am gasit singura numele- ce ma mai rasfat de una singura) attendez vous!!!

    si va zambesc tuturor! sunt pe-aici!

    pisica 7 septembrie 2009 19:26 Răspunde
  • pisica draga, ti-am trimis intrebarea…

    Blanca 7 septembrie 2009 19:42 Răspunde
  • raspuns, draga mea, tocmai am pus la cutiuta.

    pisica 7 septembrie 2009 19:51 Răspunde
  • multumesc, 🙂 pisica draga…

    Blanca 7 septembrie 2009 20:17 Răspunde
  • de ce? or sa se intrebe oamenii ce m-ai intrebat.
    si nu le spunem, uite-asa! 😀

    pisica 7 septembrie 2009 20:35 Răspunde
  • pentru ca esti, cum bine ti-a spus si Simona noastra , pentru ca esti liantul…

    Blanca 7 septembrie 2009 20:37 Răspunde
  • io???
    stii reclama aia la coca-cola cu ochisorul ala pe picioare?
    ” eu, mare?”
    😀
    reclama nu-i mare lucru, dar imi place ce ascunde.

    pisica 7 septembrie 2009 21:00 Răspunde
  • of, of, of… cred ca muschetarii mei pun muraturi! de-aia tac… de la otet!
    noapte buna, dragilor!

    pisica 7 septembrie 2009 22:13 Răspunde
  • zilele mele si mai nou si noptile zboara cu o viteza ametitoare…plus…nici nu am mare energie sa va scriu dar sunt bine 🙂 sper ca si voi sa fiti cel putin la fel de bine ca si mine!

    dar o sa vina si zile in care o sa ne adunam si o sa mai vorbim…

    somn lin dragelor mele din romania. noapte lina simona!

    sa aveti pace.

    meninne 8 septembrie 2009 4:39 Răspunde
  • La multi ani dragei noastre Ema , fata frumoasa !

    Blanca 8 septembrie 2009 12:56 Răspunde
  • Ema noastra draga,la multi ani!Numai fericire si bucurie iti doresc!
    Subscriu si eu draga pisicuto: Simona,ne e dor de tine! Vorba unor comici: fara tine viata pe blog e pustiu!!!!!! Te asteptam!

    florentinamurgoci 8 septembrie 2009 14:51 Răspunde
  • la multi ani EMA…cate fecioare adunate pe aici 🙂

    meninne 8 septembrie 2009 14:55 Răspunde
  • Muschetari…muraturi…tare in urma sunt cu toate! Mi-e dor de voi, de familie. In curand…o sa revin si o sa povestim.
    Va imbratisez!

    Ema 8 septembrie 2009 15:09 Răspunde
  • meninne, sunt Mariana, nu fecioara 🙂

    Ema 8 septembrie 2009 15:34 Răspunde
  • emaaaaaaaaaaaaaaa, capricornul meu drag, drag, drag… imgadui o urare din tarile pe unde ai fost??? wilkommen, meine liebe freund!
    si, la multi ani, marie-marie… draga mi-esti tu mie!
    te imbratisez, mai fata…

    la multi ani tuturor celor care poarta acest nume.
    zambet pentru toti si toate…astazi ati fost lenesi la scris, dar stiu, erati cu mainile pline de prajituri, pahare, flori… mda, mda… 😀

    pisica 8 septembrie 2009 18:14 Răspunde
  • ema scuze…atata lume in jurul meu si pe blog e fecioara 🙂
    la multi ani oricum….si la multi ani si la celelalte (ti) marii si marioare si mariane si mariani!

    meninne 8 septembrie 2009 19:56 Răspunde
  • meninne, mariani cred ca n-avem… putinii nostri barbati, cei ale caror nume le stim nu sunt sfinti… nici macar cu numele. 😀
    ce faci tu?

    pisica 8 septembrie 2009 20:17 Răspunde
  • fac si eu ce pot pisica. 🙂
    cineva m-a privit in in ochi si mi-a spus „i feel the same” …cam atat. nici nu imi trebuie mai mult. in rest…nebunie curata!
    tu?

    meninne 8 septembrie 2009 20:52 Răspunde
  • se joaca nepotelul meu pe calculator si eu… dau din coada si ma rog de el… 😀

    pisica 8 septembrie 2009 22:01 Răspunde
  • peste tacerile voastre, care imi sunt tot mai nesuferite, astern praf de somn si va spun: noapte buna.
    cu exceptiile care sunt in plina zi: simona, tie un zambet, meninne tie un gand cald…

    pisica 8 septembrie 2009 23:19 Răspunde
  • somn lin pisica draga…si sa ne ierti tacerile 🙂
    somn lin dragele mele drage, va imbratisez.

    meninne 8 septembrie 2009 23:29 Răspunde
  • ei… tu nici nu trebuie sa fii iertata. tu esti aici si „aici”… stiu ca intelegi ce spun, asa ca n-o sa explic si publicului larg si adormit.
    sa ai o zi buna. eu… dorm. 🙂

    pisica 8 septembrie 2009 23:31 Răspunde
  • all blacks 9 septembrie 2009 3:22 Răspunde
  • meninne 9 septembrie 2009 4:10 Răspunde
  • meninne 9 septembrie 2009 4:17 Răspunde
  • meninne 9 septembrie 2009 4:20 Răspunde
  • meninne 9 septembrie 2009 4:21 Răspunde
  • meninne 9 septembrie 2009 4:24 Răspunde
  • meninne 9 septembrie 2009 4:29 Răspunde
  • blanca …titlul nu are legatura cu nimic 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=2kWOta3lYLE&feature=channel

    meninne 9 septembrie 2009 4:35 Răspunde
  • meninne 9 septembrie 2009 4:46 Răspunde
  • ema si d-na murgoci…va raman datoare…am gasit „magnificent” si nu mai pot trece mai departe… 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=ZafL4H0Ooa8&feature=channel

    meninne 9 septembrie 2009 5:14 Răspunde
  • buna dimineata cu noaptea in cap.
    da meninne, i walk on… magnificent… ce sa fac? som usor tie si simonei.
    abia astept sa imi povestesti cum se aude live sunday…
    o zi buna tuturor.

    pisica 9 septembrie 2009 7:07 Răspunde
  • sa ai o zi buna pisica. sper sa ajung sa ii vad… singura nu am curaj sa merg si s-ar putea sa nu am cu cine 🙁

    meninne 9 septembrie 2009 7:13 Răspunde
  • 🙁 de ce nu dormi? de ce sa nu mergi? of… sper sa ai cu cine merge!!!
    fug… la baie, la ceasca de cafea aburinda, la ceaiul verde cu ghimbir de pus in termos, la salopeta si la fabrica…. tu du-te si dormi!

    la multi ani celor care isi serbeaza astazi onomastica, sf ana!

    pisica 9 septembrie 2009 7:16 Răspunde
  • ce mai conteaza de ce nu dorm 🙂 …e abia trecut de miezul noptii! macar ascult muzica buna! magnificent!!!!
    sa ai o zi buna!

    meninne 9 septembrie 2009 7:18 Răspunde
  • meninne 9 septembrie 2009 7:20 Răspunde
  • buna dimineata romania! noapte lina simona!

    meninne 9 septembrie 2009 7:21 Răspunde
  • Buna dimineata tuturor,

    Meninne , de unde ai stiu ca imi place ploia?:)
    Multumesc frumos pt melodie!
    O zi minunata sa aveti, plina de culori…

    aimee 9 septembrie 2009 9:03 Răspunde
  • Buna dupa-amiaza tuturor . Am lipsit putin din decor desi revenisem din peregrinarile mele. Pisica vea dreptate ,tocmai in timpul asta ,eu si Mirel discutam si ne sfatuiam cum sa punem goosarii mai bine fara sa se fleoscaie ,ce retzeta de pus varza, mai buna ,are el ( dar pana la urma nu mi-a divulgat secretul ! ) .In compensatie la retzeta la varza ,m-a invatzat cum se spala mohairul fara sa se scamoseze!
    A fost o experienta unica,schimbul nostru de informatii, urmeaza sa mai aflu noi modele de sorturi de bucatrie si chiar sunt tare !
    Va pup ,in mod special pe Simona
    Mirel ,te asteptam !

    adi_simplu 9 septembrie 2009 11:54 Răspunde
  • Buna Adi,

    Bine ai revenit:) si ..o reteta ne prescrii si noua?sau numai Mirel ..poate beneficia?

    Mirel…lumea te vrea?te lasi asteptat?sau reveniti in forta….important este sa nu
    reveniti…”dupa 20 de ani”..hi,hi

    Fetelor pregatiti-va! ascutitiva sabiile….lustruitile..si ramaneti in flancuri…se intorc ”muschetarii”…

    aimee 9 septembrie 2009 13:25 Răspunde
  • Meninne, te-ai oprit la fix la „magnificent”! Imi place melodia de mor. Aseara n-am reusit sa ma alatur voua, pentru ca de „desteapta” ce sunt am rupt mufa de la internet. Si cum nu sunt de specialitate…am abandonat ideea de a face pe depanatorul la ore tarzii.
    Ne vedem pe seara.
    Zi buna sa aveti!

    ps. meninne, nu rata concertul! gaseste-ti pe cineva care sa mearga cu tine si ia-ne si pe noi in gand, in buzunar…

    Ema 9 septembrie 2009 14:11 Răspunde
  • aimee…de unde sa stiu eu ca iti place ploaia 🙂 am cautat ceva ce mi s-a parut mie mai potrivit pt fiecare…

    ema…glumesti…am sanse sa merg cu o prietena…oricum nu ma las cu una cu doua! tineti-mi pumnii!

    meninne 9 septembrie 2009 15:11 Răspunde
  • deci aveam dreptate, adi… evident 😀 😀 😀 de-aia sunt eu pisica.

    dragii mei, cateva vorbe pe fuga, ca asa sunt eu, cu fugile lui bach in minte si cu niste mirosuri de la bucatarie pe la caile olfactive, de ma lesina. (cred ca iar m-a prins raceala asa ca o sa pranzesc un ghimbir cu miere)
    adi, tu in primul rand, trebuie sa stii ca m-am gandit temeinic la spalatul mohairului… si banuiesc ca de la sosetele cu care erai camuflat duminica, pe cand topaiai cu „lorry” prin ploaie si cantati „lelele si alte lelele”, banui ca de acolo ati pornit voi doi discutia.
    oricum nu insist prea mult, ideea este ca voi dori amanunte vineri seara…
    de sorturile de bucatarie prefer sa nu intreb… ma gandesc numai 🙂

    daaaaaaaaaaa, ati ghicit, VINERI SEARA SE REINTALNESTE GASCA NOASTRA compusa din una bucata muschetar pe numele lui de scena adi, herr doktor, una bucata muschetar denumita oficial de simona (daca voi baietii puneati varza, ce sa va fac!!!) d’artagnette, la petite chat noir si… cristina bizu…despre care v-am mai spus si va repet ca este o femeie frumoasa si deosebita. si imi aminteste definitiv de albastru si senin.

    completari pentru fanii u2 de aici si de oriunde: no line e chiar un album reusit. nu numai magnificent… meninne nu rata concertul… exemplificare???
    http://www.youtube.com/watch?v=xlXSnrt7lhQ&feature=related

    pisica 9 septembrie 2009 19:14 Răspunde
  • am omis… muschetarul herr doktor, care acum isi lustruieste pana de la palarie si nu poate sa intervina… se numeste oficial porthos. de la kurtos kallacs, desigur! 😀

    mais, ou e athos???

    pisica 9 septembrie 2009 19:21 Răspunde
  • Frateee, vorba fiica-mi. Ce de dedicatii! Mai! Voi chiar le ascultati?

    Mirel Curea 9 septembrie 2009 20:56 Răspunde
  • Maaamaaa! Siroape…valuri! Da` „magnificent” astia, cine sunt?

    Mirel Curea 9 septembrie 2009 20:58 Răspunde
  • mireeeeeeeeeeeeeeeeel! yes! yes! yes!
    😀 adica: BINE AI REVENIT MUSCHETARE!!!

    pisica 9 septembrie 2009 21:02 Răspunde
  • Doctore! Retete iti pot da. Ai ramane chiar uimit. Am niste retete de ratza cu portocala, cocos in sos de vin, vitel cu sos de dulceata de cocaze, creier cu ceapa si piper, coltunasi cu vaca, porc si legume, etc…de lesini…

    Mirel Curea 9 septembrie 2009 21:03 Răspunde
  • mai bine ii spuneai de sorturile de bucatarie!
    eu eram chiar curioasa! 😀

    pisica 9 septembrie 2009 21:14 Răspunde
  • Ce-i Pisica insinuanta, te napadesc fanteziile? 🙂

    Mirel Curea 9 septembrie 2009 21:17 Răspunde
  • nu ma napadesc… nu mai pleaca! 😀

    pisica 9 septembrie 2009 21:19 Răspunde
  • Pisico, prestantza, arogantza, elegantza! Si nu in ultimul rand, ceva temperantza! 🙂

    Mirel Curea 9 septembrie 2009 21:21 Răspunde
  • le iau de complimente, sau de semn ca ma rasfeti-ciufulesti in stilul tau?
    mi-ai lipsit mai mirel-athos!

    pisica 9 septembrie 2009 21:24 Răspunde
  • Eeeeiiii, ti-am lipsit! Vad ca te-ai rupt in dragalesenii cat am lipsit. Daca mai stateam pe acolo, cred ca te gaseam distribuita prin vreo telenovela sau…mai rau…gata confiata.

    Mirel Curea 9 septembrie 2009 21:29 Răspunde
  • confiata mai mult ca sigur, ca si adi m-a lasat de izbeliste.
    si culmea… il vad io pe tvr-1 cantand cat il tinea gura si fizicul impresionant (eu sunt jumate ca el) „dragostea mea, va fi doar a ta” la concertul holograf… asa ca m-am apucat si io de zaharuri!
    ma ierti?

    pisica 9 septembrie 2009 21:39 Răspunde
  • 🙂 Aoleu, a facut Adi asa ceva? A inceput sa se dea in stamba? A aparut desantat la tv? Canta? Dansa prin piete publice? Ce-i cu el? Da` acasa din fotoliu, cu un „ceva” in paharul din mana, nu putea asculta? Trebuie sa vorbesc serios cu el.
    Pe tine te iert, Pisico! Dar sa nu se mai repete!

    Mirel Curea 9 septembrie 2009 21:46 Răspunde
  • saru-mana athos! promit ca nu mai fac… daca nu ma lasi de izbeliste! 😀 😀
    si iti spun: intra pe you tube si cauta holograf concertul de la cerb… o sa-l vezi pe adi, in randul patru, stanga cum privesti de pe scena, in pulovar verde praz, la finele melodiei aleia cu dragostea (o tampenie comerciala, bla-bla) … e un prim plan cu el… in EXTAZZZZZZZZZ
    na… cica prietenul la nevoie se cunoaste… la neoiva ta ti-am dat amanunte, daaaaaaar… vineri, cand ma vad cu adi, daca imi suceste gatul, ce ma fac? 🙂

    pisica 9 septembrie 2009 21:56 Răspunde
  • mie intai mi s-au aburit ochelarii, pe urma mi-a pocnit ceva de la coloana (cred ca discul ala fisurat de care ma tot vait) cum ma aplecasem sa dau in apoplexie… si… a doua zi am rasuflat ca dupa un cosmar!

    pisica 9 septembrie 2009 22:01 Răspunde
  • Parol, de ragusit n-am ragusit , flecurile nu mi le-am tocit ,asa ca mai era loc . Ce e drpt ca Bitmman tot tragea de mine sa urc pe scena sa le demonstrez eu ce inseamna vocalize,dar mi-am amintit ca la 14 ani coardele mele vocale o luasera razna intr-o fonastenie ce ma facea sa scot sunete de cabalina,asa ca n-am vrut sa repet experienta.
    Bun revenit Mirel, la muraturile noastre !

    adi_simplu 9 septembrie 2009 22:02 Răspunde
  • Si inca ce desantat am aparut la TV. Sa ma fi vazut descult prin ploaie ,cu Lory dupa mine ,ca dupa sfintele moaste ! Si dansam si cantam ….. Ce imaginatie,am !!! 🙂

    adi_simplu 9 septembrie 2009 22:06 Răspunde
  • Pisica draga , de ce crezi ca ti-a pocnit vertebra ? Era un sunet cristalin cu ecou ? Verifica sa nu ti se fi deplasat Kosmodiskul !!!

    adi_simplu 9 septembrie 2009 22:08 Răspunde
  • Draga Mirel,
    eu chiar ascult melodiile ce-mi sunt dedicate!
    imi plac foarte mult muraturile dar nu ma dau in laturi nici de la dulceturi si siropuri fine !
    eu ii inteleg pe cei ce sunt ca tine , tu de ce nu te ” cobori” sa ne intelegi ?

    Blanca 9 septembrie 2009 22:13 Răspunde
  • Doctoreee…daca unu` ca tine face d`astea…e clar…soarta omenirii e pecetluita…suntem dusi…meritam extinctia pe care ne-au promis-o Nostradamus&Co. 🙂 🙂 🙂

    Mirel Curea 9 septembrie 2009 22:13 Răspunde
  • adi, adi,,,, lasa ca vezi tu vineri kosmodisk!!! cand eram sa dau, sau am dat, nici nu mai stiu, in apoplexie din cauza ta si m-ai pus sa ascult muzica perfuzabila… eram ca babele alea bolnave de alzheimer, cautandu-te pe ecran… desi, si alzheimerul ala are un avantaj: cunosti oameni noi in fiecare zi!

    pisica 9 septembrie 2009 22:13 Răspunde
  • Doctore! Ce ai vrut sa zici cu „muraturile noastre”?

    Mirel Curea 9 septembrie 2009 22:14 Răspunde
  • Seara buna,

    M-am adunat si eu pe la casa mea draga!!!
    Offf!!! ce-a mai plouat la mare si iar off!!! cata nadejde imi pusesem si eu un concediul acesta. Au fost putinele mele zile de odihna din vara asta…visam la o leneveala binemeritata pe nisip, departe de zgomotul plajei…
    De liniste am avut parte, din belsug, pentru ca lumea a inceput sa se imputineze rapid, inca de duminica dimineata. Numai eu, darza, am stat si am infruntat ploaia. Sau ea pe mine, nu mai conteaza…
    Nu mai plec niciodata, dar niciodata, la mare, fara perechea mea. Stiti voi cum zbiara singuratatea acolo?!
    Sambata am luat copilul si l-am zapacit de cap, sa se pozeze cu mine, la unii de faceau fotografii artistice in tinute de epoca. Sa vedeti ce-a iesit, dupa 40 de minute de osteneala. E vorba de osteneala mea, bineintels, ca ,,artistul” s-a dovedit ca numai se facea ca face. Mi-a pus nervii la incercare timp de 10 minute, incercand sa ma faca sa abordez o tinuta adecvata unei rochii de acum 3 secole. Si cand am crezut ca s-a terminat, a inceput sa-mi pozitioneze degetele pe un evantai.15 minute in cap si cu evantaiul. La palaria a mai zabovit alte 10 minute, apoi pentru sabia ce-o tinea baiatul meu a mai alocat 5 minute. Si apoi a inceput sedinta propriu-zis, care mi-a chinuit lumina ochilor cat 200 de caiete corectate. Si dupa toata truda asta, constat, ca eram atat de jumulita in fotografie, incat as fi renuntat cu draga inima la aceasta, daca nu m-as fi temut de faptul ca o pastreaza drept mostra si cine stie cine se mai sperie de freza mea dementiala.
    Nu pot pricepe: cum poate un artist fotograf, cum pretindea acel individ a fi, sa acorde o atentie covarsitoare pozitiei degetului mic si al celuiinelar, pe un evantai, dar nu vede cat este de ciufulit modelul, dupa ce alte minute bune se fataie prin fata acestuia, asezandu-i o palarie pe cap?!

    Ce ispravi am mai facut???
    Da…karaoke. Am cantat in seara zilei mele. Nu am cantat de bun simt…pur si simplu, am acaparat microfonul Toate siropelele stiute si nestiute, tot dorul, toata jalea…Cred ca am fost tare transparenta, pentru ca o doamna asezata ca la spectacol, mi-a soptit, intr-o scurta pauza:,,draga, ce pacat ca suferi atat..ca esti tanara, inca!”

    Dar acum sunt acasa. Astept vacanta, sa ma odihnesc si eu!

    mi 9 septembrie 2009 22:14 Răspunde
  • Draga Blanca! Ca sa glumesc cu Pisica nu trebuie sa „cobor” niciunde. Poate doar sa urc la inaltimea oamenilor cu umor. Care umor este propriu oamenilor destepti.

    Mirel Curea 9 septembrie 2009 22:15 Răspunde
  • pai draga domnule destept, ne-ai intrebat pe toti cei ce aveam dedicatii daca chiar le ascultam!

    Blanca 9 septembrie 2009 22:17 Răspunde
  • 🙂 🙂
    Mirel, dupa ce am revenit de la Cerb, mi-am purificat sufletul prin preocupari casnice cu muraturile si am cantat solemn Ave Maria de 43 de ori.
    Jur pe rosu ,ca de fapt nu cantam la concert ,ci doar inghiteam halci mari de Kürtos Kalacs ( colacii aia unguresti, cu nuca ) .De fapt deschiderea gurii mele ,in actul masticator ,se suprapunea pe acordurile formatiei

    adi_simplu 9 septembrie 2009 22:18 Răspunde
  • da, mai mirel… auzi… muzica perfuzabila… nici nu vreau sa reproduc cu ce mi-am zgariat memoria, numai ca sa pot sa-ti spun, a saptea zi (ca departe ai fost si tacut), ca am sistemul nervos perturbat de ….atata sirop… acum chiar as vrea sa mi se razuie de pe scoarta cele vazute si auzite intr-un efort supraomenesc de a-mi gasi prietenul, pierdut in multime!
    si io care am gandeam cum sa fug sa-l salvez!!!

    pisica 9 septembrie 2009 22:18 Răspunde
  • Mirel,Mirel !! Ce-am vrut sa spun cu ” muraturile noastre” ? Mai sus le spuneam fetelor ca noi doi am facut un schimb pretios de informatii de sezon ,despre cum sa punem gogsarii fara sa se fleoscaie si varza sa ramana tare. Atat si nimic mai mult !! 🙂

    adi_simplu 9 septembrie 2009 22:20 Răspunde
  • adi… lasa-ma cu kurtos kallacs-ii aia… ca NU TE CRED!
    io eram lovita de dambla in fata tv-ului care te-a dat in prim plan… verde praz in extaz!
    am zis!!

    pisica 9 septembrie 2009 22:21 Răspunde
  • mirel… cheatia cu muraturile e pornita de la mine…
    adica:
    pisica Says:
    of, of, of… cred ca muschetarii mei pun muraturi! de-aia tac… de la otet!

    si uite-asa am comis pacatul lui copy/paste… dar numai pentru tine. 🙂
    apoi a replicat ceva adi, in cursul zilei de astazi (si m-a mai si sunat la fabrica, unde eu lucram de zor pe strung, cu harnicie, as spune, ca sa imi spuna ca a comentat ceva… moment in care toate intentiile mele de strungar frumtas s-au dus si s-au tot dus)

    pisica 9 septembrie 2009 22:24 Răspunde
  • V-am citit asta seara, pe nerasuflate si am simtit ca am fost aici, mereu.
    Este bine sa simti asta!

    Meninne, am ascultat muzica ta si am inteles..

    Pisica, ai inseninat zilele acelea!

    Blanca, mi-ai mai insuflat curaj, multumesc!

    Simona, ma simt puternica! Iar asta insemna mult!

    mi 9 septembrie 2009 22:25 Răspunde
  • Deci se vedea extazul meu ??!! Sper ca mi l-a vazut si altele !! 🙂
    Pulovarul meu verde brotac era foarte atractiv pentru cameramani ,asa ca m-am pomenit de cateva ori ca ma trageau in chip.
    Dar stiti voi ce atmosfera a fost la concert ?!!! Hi,hi Holografii au cantat excelent si cateva piese au fost chiar superb interpretate .

    adi_simplu 9 septembrie 2009 22:26 Răspunde
  • adi… vrei sa sar la beregata ta acum, sau n-o facem publica, si o lasam pe vineri?
    nu ma lua pe mine cu holograf canta bine. a cantat, pe vremea cand faceau muzica rock.
    acum… muzica perfuzabila, adica pentru aia bolnavi, intelegi?
    ce e frumos in versurile lor?
    mai, adi, nu esti romantic, nici eu nu sunt, dar nu te ia asa, pe la ficati cand auzi chestia aia, ultima lor traznaie: primavara incepe cu tine… te rog! muschetar esti tu?

    pisica 9 septembrie 2009 22:39 Răspunde
  • blanca…stii cum se zice ” iarta-l domane, ca nu stie ce face!” unii oameni e prea destepti sa intelega umorul dulceag si siropos al oamenilor „simpli”…pe mine m-a distrat ca te-ai atacat un pic dar te inteleg perfect! dar nu te mai deranja….poti sa faci si grafice si sa explici in 4D ca tot nu o sa inteleaga.

    mi…as vrea sa vad poza ta de epoca 🙂 poti sa o trimiti pe mail sau e „tablou”? mi-am adus aminte de o intamplare din „tinerete”. eram in complexul studentesc si aparusera lacrimioarele…florile astea imi aduc aminte de copilarie (cresteau printre garduri la mama la tara) si tot mirosind eu buchetelul m-au podignit lacrimile de dor, de singuratate …si doar ce aud femeile alea care vand „saraca e asa tanara” 🙂

    meninne 9 septembrie 2009 22:46 Răspunde
  • Draga Meninne, am cautat sa vad de ce acest om e asa de alergic la cuvintele si melodiile frumoase si m-am dumirit: el e invatat cu cei ce-i comenteaza articolele si i se pare aiurea sa vada ca unii oameni pot sa primesca si dedicatii frumoase, cuvinte mai dulci …
    ma chinui sa-l ajung cu priceperea mea limitata pe el , cel catarat in Olimpul celor detepti!

    Blanca 9 septembrie 2009 22:53 Răspunde
  • blanca…relax, inspira adanca. stiu ce spun. nu toti oamenii sunt la fel si nu toti vad lumea la fel. e putin frustrant cand unele lucruri evidente trebuiesc explicate intr_un fel special…dar stiu clar ca orice ai spune tu sau eu sau oricine altcineva el nu o sa inteleaga what is going on! sa stii ca sunt multi oameni destepti pe pamantul asta…la nivel mult mai inalalt care nu au o anumita maturitate emotionala care sa le permita sa simta alti oamenii…e dureros dar asta este..macar ei sunt (sau se cred) fericiti si asta e sigurul lucru important (mult mai important decat sa iti iubesti, intelegi , ajuti aproapele) …sa te simti bine in propria piele…acum…ca jicneste ca …sa nu zic eu ce…asta e alta macare de peste…ceea ce demonstreaza ca nu e asa de destept precum se crede/pare! na! se pare ca mi-am iesit din matca, pardon…padure 🙂

    meninne 9 septembrie 2009 23:04 Răspunde
  • Meninne, Blanca, imi permiteti sa glumesc cu Pisica ori cu oricine altcineva? Deasemeni, imi permiteti sa glumesc pe ce tema doresc eu cu cei ce par amuzati de jocul asta?
    Meninne, tu chiar nu te poti abtine? Ti se pare normal sa ma faci prost („poti sa faci si grafice si sa explici in 4D ca tot nu o sa inteleaga”) si mai grav, sa faci asta intr-un dialog nu cu mine ci despre mine? Meninne, inteligenta, cultura si gusturile mele trebuie sa le privesti cu ingaduinta: eu in dulapul de la bucatarie imi tin diverse pungi si nu fantezii. Dar tu nu luasesi decizia sa nu mai comunici cu/despre mine?
    Da Blanca, intrebam daca le ascultati. Te-a revoltat intrebarea mea? A fost o intebare parte retorica, parte mirata, parte adresata oamenilor cu umor ( ex: raspunsul Pisicii).

    Mirel Curea 9 septembrie 2009 23:08 Răspunde
  • Meninne, fie ce-o fi , eu iti trimit o imbratisare sincera,chiar daca pot parea ca am comportament ” siropos” ! 🙂

    Blanca 9 septembrie 2009 23:08 Răspunde
  • Domnule ziarist , fireste ca poti sa glumesti cu oricine vrei , dar eu sunt sincera sa recunosc ca nu am capacitatea sa ma bucur atunci cand faci bascalie de mine si de sentimentele mele !
    care e problema ta de nu poti sa te abtii sa ne tot spui ca nu facem bine ca ne facem dedicatii si ne spunem cuvinte ce vin din inima?
    nu te supara, daca vroiam sa ma supun regulilor tale , scriam pe blogul tau si nu pe al Simonei Catrina !

    Blanca 9 septembrie 2009 23:14 Răspunde
  • Mirel , tot la bucatarii tragi ! Faci ce faci si tot la bucatarie ajungi !
    Si daca ar sti oamenii cat esti de simpatic ca om si neveninos ,dar nu te mai laud ca o sa parem doi dezaxati !

    adi_simplu 9 septembrie 2009 23:15 Răspunde
  • mirel…ce sa inteleg…ca faci voit ceea ce faci? ca jignesti non stop ..pe noi cele care nu facem glume la nivelul tau de „destepaciune” …din cauza ca asa vrei, ca esti pur si simplu rau …as prefera sa cred ca nu te duce mintea aia emotionala de care zic eu…si dragule atata timp cat simona nu ma taie de pe blog cred ca pot sa zic ce vrea muschiu meu…asa cum vad ca faci si tu! nu stiu cati oameni pot sa spuna ca i-am jicnit pe blog…si sincer imi pare rau ca o fac cu tine.
    si a porpos de fantezii…viata mea este cat se poate de REALA….ceea ce fac eu de dimineata pana seara are SENS, are bun simt, are iubire! nu alerg dupa cai verzi pe pereti asa cum fac multi oamenii…

    meninne 9 septembrie 2009 23:18 Răspunde
  • imbratisari blanca 🙂 cu mult sirop bineinteles!

    meninne 9 septembrie 2009 23:21 Răspunde
  • Adi , ar trebui ca Mirel sa invete de la tine sa fie un gentleman ! Tu de ce poti fi un barbat fin, de ce oare pe tine te inteleg fara efort?

    Blanca 9 septembrie 2009 23:22 Răspunde
  • marturisesc ca de multa vreme nu am mai ras cu atata pofta si de multa vreme nu mi-am mai folosit motorasele din capsorul buclat, ca sa folosesc o descriere misandra, ca sa inventez replici istete si cu umor, la cele scrise de tine. asa incat, multumesc mirel.
    si cand pun ca mi-ai lipsit, chiar asa si este.
    si daca spun ca nu numai mie ci si simonei si lui adi, sunt sigura ca nu gresesc.

    celor care spun despre tine ca nu intelegi si ca esti prea destept, le raspund ca mi-e drag ca esti prea destept si astfel pot sa mai invat si eu ceva si, cu ingaduinta ta, le voi spune ca intelegi chiar mai bine decat lasi sa se vada. iar ca unic argument invoc discutia noastra in urma careia mi-am pus multe intrebari, intrebari care au rostul de a aduce lumina. mai mult nu pot si nu vreau sa spun, pentru ca se refera la viata mea. pe care nu o fac publica niciodata.

    si da, puteti sa ma acuzati de muschetarism daca vreti… dar sunt exact acelasi om, cel pe care l-ati cunoscut prima oara in urma cu multe luni, pe acest blog. si nu m-am schimbat.
    zambetul meu este acelasi.

    pisica 9 septembrie 2009 23:38 Răspunde
  • Blanca , multumesc frumos pentru compliment. Trebuie sa nu uitam ca suntem pe un blog si nimeni nu are nimic cu nimeni .Sincer! Se mai arunca provocari ,dar daca Mirel ar fi asa rau cum credeti ,el de mult nu mai intra pe aici sa scrie. Dovada ca e inca prezent ,in stilul lui care unora place,unora nu ,e dovada ce fel de om „rau” e . Si nu o spun gratuit, adica asa sa ma aflu in treaba . Am discutat cu Mirel si e un tip deosebit ,credeti-ma ( scuza-ma Mirel ,stiu ca nu-ti place sa sar in aparare ) . Poate asta e cel mai bun test omenesc ,sa putem sa trecem peste aparente in viata si sa vedem marfa de sub ambalaj. Eu personal prefer sa ma numiti nepoliticos, lipsit de maniere,mitocan (chiar) ,muratura ,oricum ,daca asta ma include in aceeasi categorie cu amicul Mirel !

    adi_simplu 9 septembrie 2009 23:42 Răspunde
  • Uite, ca sa va binedispun ,va propun ceva de ascultat
    http://www.youtube.com/watch?v=MBpyuYgfCWA

    adi_simplu 9 septembrie 2009 23:49 Răspunde
  • Adi, nu esti din aceeasi categorie cu Mirel ! Eu nu pot sa va alatur ca si fel de oameni, ca si comportament fata de cei din jur, fata de sentimentele lor!
    Da, inteleg ca puteti fi prieteni, ca aveti multe afinitati intelectuale , stiu ca ati discutat si in alta parte decat aici !
    cum spunea si Meninne, unele persoane sunt genii si ne lasa muti de uimire cu creatia lor, dar ca oameni sunt insensibili si trufasi !
    Adi, tu ramai asa cum am spus mai sus, un gentleman, dovada si apararea luata prietenului tau,si sper sa fie la inaltimea ta si el in relatia voastra, altfel el ar avea de pierdut!

    Blanca 9 septembrie 2009 23:50 Răspunde
  • este clar ca unii oameni pot sa vada ce altii NU pot sa vada…e doar o chestie de perceptie asa ca ar fi cazul sa incheiem discutia pe seama lui mirel…atata timp cat e dreptul lui sa faca glume bune pt unii si cam nesarate pentru altii…e si dreptul celorlalti sa zica ce vor ca RASPUNS…e simplu ca buna ziua!

    meninne 9 septembrie 2009 23:52 Răspunde
  • si adishor si pisica…una e sa ii luati apararea si sa ii gustati glumele si alta e sa va comparati cu el…nu exista comparatie…voi sunteti ALTFEL…voi intelegeti ce e de inteles si vedeti ce e de vazut…dar daca asa vreti voi…asta este!

    meninne 9 septembrie 2009 23:54 Răspunde
  • Multumesc pentru cantec Adi:)

    Blanca 10 septembrie 2009 0:02 Răspunde
  • vin si eu sa spun ca mirel nu este insensibil, oricat de greu ar fi de crezut.
    un om insensibil nu ar vorbi atat de frumos de fetita lui si, mai mult, nu s-ar fi expus glumelor, povestind despre ceasul solar purtat in brate prin vama si ceramica greceasca adusa in brate in avion. glume pe care nu le-ati facut atunci, eu i-as fi sarit la beregata, acum e subiect inchis.
    eu cred ca este o problema de perceptie aici.
    ca il percepeti ca fiind dur si pornit pe rau, cand intentia lui clara este sa faca bine.
    din toate discutiile de-aici, nu am vazut niciodata „multumesc, mirel, pentru ceea ce mi-ai spus” sau „nu inteleg ce vrei sa spui”
    ar fi multe de spus, am recitit deunazi din mesajele, cele care mai sunt, de cand am fost eu plecata. si iarasi nu am vazut niciodata vreo postare in care sa se laude ca stie, cu certitudine, multe, mai multe decat noi.
    sa ma ierti, mirel, ca sar in aparare, dar o fac asa cum sar si la glumele tale…
    pentru ca stiu, poti fi si rau…
    pentru ca mie imi place schimbul nostru de replici.

    pisica 10 septembrie 2009 0:10 Răspunde
  • meninne, nici nu ma compar cu el. sincer, imi este net superior.
    de ce crezi ca nu intelege?
    de ce pornesti cu ideea asta?
    sau hai s-o luam invers: tu il intelegi? vrei sa il intelegi?
    pe mine de ce ma intelege?
    eu de ce il inteleg?

    spunea si el, deunazi, ca blogul este ca o agora.
    nu trebuie sa ne iubim… ca fratii adventisti! 😀
    dar cred un minim de respect ne datoram reciproc.

    pisica 10 septembrie 2009 0:14 Răspunde
  • pisica mea draga…imi pare sincer rau daca il consideri „net superior” sincer…poate vrei sa spui are o inteligenta academica „net superioara” tie…poate asta vrei sa spui si nu am intels eu…dar ca om in general, ma indoiesc ca iti este „net superior”. in principiu ca oameni…ca intreg…suntem mai asemanatori decat credem…dar ce stiu eu…biata de mine…

    meninne 10 septembrie 2009 0:39 Răspunde
  • si pisica mea draga am prea mult respect si nu numai pentru tine ca sa iti spun de ce va „intelegeti” voi reciproc asa bine…te-as lovi daca ti-as spune si prefer sa tac. asta nu ca sunt eu desteapta…doar ca stiu, atata tot!

    meninne 10 septembrie 2009 0:41 Răspunde
  • Draga Simona, azi am recitit articolul tau din mai in care scriai despre Romania si am simtit nevoia sa te salut, de aici, din patria noastra supraelastica, pe care am intins-o cat Pamantul. E asa de reconfortant ca exista oameni care sunt in stare sa simta si mai ales sa scrie ca tine, imi spun, la naiba, nu e totul pierdut, si e mult de facut si de descoperit si de acum incolo. Eu recitesc mereu Tango-urile, am in fiecare zi cate unul cu mine, ca sa prind puteri nebanuite 🙂

    amalia 10 septembrie 2009 5:30 Răspunde
  • Pisica, renunta! Nici macar nu este vorba despre cine este mai destept. Nu suntem aici la „cine stie castiga”. Nu ma deranjeaza cand cineva nu este de acord cu mine. Chiar imi place! Nu ma deranjeaza nici daca cineva polemizeaza cu mine. Doar imi pare rau de cei ce arunca neputinta de a argumenta in tomberonul numit „asta nu intelege nimic!”. Mai mult, alti participanti sunt si ei indemnati sa nu mai discute cu mine, pentru ca oricate eforturi ar face, sunt destinat lipsei definitive a capacitatii de intelegere.
    Eu sunt adeptul discutiilor cu rod si talc, adica al acelor discutii care aduc altceva decat ridicole gratulari si puerile dedicatii (trist pentru cei ce au ajuns la concluzia ca un cantecel ii exprima mai bine decat sunt ei insisi in stare s-o faca). Am indemnat si voi indemna cat voi mai sta pe aici la povestit. Intamplari, situatii, ganduri, temeri, suntem produsul lor. Nu strica nimanui zic eu acest exercitiu. Nu cred ca blogul unui scriitor este echivalentul holului de bloc din lumea reala, in care cucoanele se gratuleaza cotidian si ipocrit diminetile: „vai madam` Popescu, ce bine aratati in dimineata asta!”. Am mai zis, un blog de scriitor nu este nici caiet-oracol de liceene tulburate de hormonii pubertatii, care isi jura iubiri si patimi vesnice si nici un strand de cartier in care duduile venite la scalda si plaja isi dedica muzicute la difuzoarele de incinta.
    Pisica draga! In alta ordine de idei, renunta la a mai vorbi frumos despre mine. Te expui nevinovata! Deja esti banuita ca vorbesti bine despre mine din motive meschine si nu din inocenta simpatie.

    Mirel Curea 10 septembrie 2009 9:12 Răspunde
  • Doamna „doctor” Meninne! Pari a avea o intelegere bizara asupra conceptului „inteligenta emotionala”. Nu o sa ma apuc sa-ti explic in ce consta precaritatea acestui concept mult prea recent (in sensul in care nu a trecut inca de proba empirista a valabilitatii practice). Unii specialisti suspecteaza ca este doar o inventie corporatista menita sa alinieze prin uniformizare caracterele indivizilor la necesitatile obiective de tip organizational. Ceea ce este sigur, este ca aceasta „inteligenta emotionala” nu tine loc nici de cultura si nici de inteligenta academica. Mai mult, fetisizarea conceptului credibilizeaza pagubos paroxismul emotional. Care paroxism emotional poate perturba pana la clinic pentru ca structureaza constructii virtuale (in sens de imaginar) prezentate drept realitati irefutabile. Aplicarea principiilor” inteligentei emotionale” in interiorul unei comunitati duce dupa unii autori la obnubilare (in sens strict medical), la consens fortat prin edulcorarea reactiilor cu potential critic-contradictoriu inte elementele constitutive ale comunitatii si in cazuri extreme la mancurtizare(vezi cazul sectelor religioase in care indivizii se sinucid in grup, voios si in consens emotional).
    Nu in cele din urma iti precizez ca umanitatea in general si individul in particular functioneaza bipolar. Adica in interiorul contradictiei. Ca in cazul tuturor sistemelor functionarea este asigurata doar in conditiile existentei unui „delta”. Contradictia este in mod obligatoriu generatoare de salt. Impasul in care afla omenirea acum este cauzat in principal de disparitia bipolaritatii. Caderea comunismului a generat disparitia unuia dintre cei doi poli. Incercarea demonizarii fundamentalismului islamist nu a fost suficienta pentru acrditarea existentei unui nou pol al raului.
    Daca doresti detalii despre dezastrele pe care le poate provoca „inteligenta emotionala” in plan social, iti recomand „Psihologia multimilor” de Gustave Le Bon sau lucrarile criticilor societatilor de tip colectivist-corporatist.
    Daca doresti o discutie serioasa despre tipurile de inteligenta, iti stau la dispozitie. Dar fara deliruri emotionale oricat de sistematizate ar fi ele.

    Mirel Curea 10 septembrie 2009 10:45 Răspunde
  • Salutari tuturor.Cand apuc de la birou arunc, la intervale (ne)masurate ocheade prin parcul de distractii de pe-aici: )
    Mirel ma bucur sa te citesc in spatiul asta, pari os domnesc. Cred ca inventiile astea virtuale nu trebuie sa-si depaseasca musai conditia de loc de taifas si buna dispozitie.Nu spun asta pentru ca nu ati fi putut trai fara sa-mi aflati parerea pe tema asta, ci pentru ca apartinand mai degraba tagmei de cititori, decat a celor care posteaza mesaje pe blog-ul Simonei, si intamplandu-se sa mai am si revista Tango in unele luni, candidez pe nerasuflate la tagma ”publicului” care va rasfoieste.

    Una 10 septembrie 2009 10:54 Răspunde
  • Blanca! Tie, prea multe n-am ce sa-ti zic. Nu de alta dar ai crede nu-s gentleman. Decat ca ziarist nu mai sunt de vreun an si ceva si ca pe blogul meu nici n-ai cum sa scrii. Pentru ca nu functioneaza inca. Cand si daca va functiona, sunt singur ca nu vei scrie. Nu ca te-as opri eu dar nu ai avea ce.

    Mirel Curea 10 septembrie 2009 11:02 Răspunde
  • Asa e Mirel, ai dreptate, nu as avea ce scrie pe blogul tau.
    Eu imi recunosc limitele si da nu m-as regasi in ceea ce ai scrie tu.
    Cinste tie ca esti asa inzestrat intelectual, eu voi incerca sa ma descurc cu mintea mea cea putina ! sunt sigura ca pe Simona n-o deranjeaza ca eu nu fac parte din elitele scriitorilor !

    Blanca 10 septembrie 2009 11:28 Răspunde
  • P.s. asa cu mintea mea ingusta am citit cartea „Psihologia Multimilor ” inca de cand a aparut la noi!

    Blanca 10 septembrie 2009 11:30 Răspunde
  • Blanca! Nu rastalmaci! Nu a spus nimeni ca ai avea „minte putina”, ci doar alte gusturi si forme de expresie in raport de cele pe care le-as dori eu pe un eventual loc al meu. Nu am facut si nu voi face pe nimeni „minte-putina” pe chestii de expresie si gust. Daca ti-am lasat sa intelegi altceva, te rog sa ma scuzi!
    „Psihologia multimilor” nu aveai cum s-o citesti „inca de cand a aparut la noi” din simplul motiv ca „la noi” a aparut la inceputul secolului trecut, in anii premergatori primei conflagratii mondiale.

    Mirel Curea 10 septembrie 2009 11:59 Răspunde
  • Am verificat si am gresit! Rectific! A aparut in perioada interbelica.

    Mirel Curea 10 septembrie 2009 12:06 Răspunde
  • Ma rog, m-am exprimat gresit, am citit-o atunci cand am aflat de ea , oricum au trecut ceva ani de atunci., e alegerea ta daca nu ma crezi!

    Blanca 10 septembrie 2009 12:15 Răspunde
  • Una! Nu-s deloc „os domnesc”, nici la propriu, nici la figurat. La propriu, sunt chiar „os taranesc”. La figurat, nici macar atat! Sunt doar un ins care se straduieste inutil, nechemat si enervant sa-i faca pe oameni sa se exprime ei pe ei. De ce oi vrea eu asta impotriva vointei oamenilor in cauza? Nu stiu!

    Mirel Curea 10 septembrie 2009 12:27 Răspunde
  • Mirel, nu aveam ca reper de-a gata ales arborele-ti genealogic, nici nu ti-l stiu, nici nu mi-as permite sa fac presupuneri.
    Ma refeream la stil, armura si sinteza. Poate esti un ins plictisit maxim de spatiile in care semenii se exhiba virtual si ai gasit intamplator acest blog cu lume normala si de bun simt.Oricum ar sta lucrurile si orice fel de ins ai spune ca esti, pe mine m-a bucurat sa te descopar aici cu stil fluent si minte exersata in cele mai (im)pertinente forme.
    Stiu ca seamana a fi compliment, da’ e preferabil sa lasam aparentele-n pace.

    Una 10 septembrie 2009 13:07 Răspunde
  • Ziua buna,

    Uffff…ce de agitatie..eu glumeam cand am spus..ascutiti-va sabiile.!
    Cred ca orice polemica ..poate si fi costructiva..sau numai eu vad doar ”partea plina a paharului”?
    Oameni buni…nu luati tot ce se scrie, personal!
    Apropo ..dupa ploaie si furtuna apare curcubeul….ce ziceti….ceva culori?tonuri?

    aimee 10 septembrie 2009 13:31 Răspunde
  • Blanca! Uite, poate asa ma fac inteles. Am ascultat cu mare rabdare ultimul cantec indicat de tine. Mai mult, i-am descifrat cuvintele. Iata-le:
    Foaie verde….foaie verde…foaie verde…foaie verde…foaie verde…foaie…

    Foaie verde …pajiste uscata..
    Umbla zvon natang in lumea toata..
    Pe pamant ca-i pace si racoare…
    Se intinde veste-ngrozitoare

    Uuuhuu…

    De cu seara pana dimineata
    Urca pretul ierbii in orice piatza
    Se usuca lacrimi si suspine
    Plaiuri de legenda si coline.

    Uuuhuu…

    Foaie verde, lacrima subtire
    Pe islaz, prin santz, prin cimitire
    Pe Pamant e foc si sete oarba
    Mai avem nevoie si de iarba

    Mai avem nevoie si de iarba

    Mai avem nevoie si de iarba

    Mai avem nevoie si de iarba

    Mai avem nevoie si de iarba

    Foaie verde, lacrima subtire
    Pe islaz, prin santz, prin cimitire
    Pe Pamant e foc si sete oarba
    Mai avem nevoie si de iarba

    Mai avem nevoie si de iarba

    Mai avem nevoie si de iarba

    Mai avem nevoie si de iarba

    Mai avem nevoie si de ïarba

    Am ras cu lacrimi. Cat de oligofren sa fii, sa scrii asa ceva? „Urca pretul ierbii in orice piatza”…in care piata urca pretul ierbii? Ah, da! „Iarba” de ‘tras” da, se cam scumpeste. „Mai avem nevoie si de iarba”…aici il inteleg pe autor…”iarba” e mai ieftina decat „praful”. Si s-o fi si saturat de „tras liniute” pe nas. Dar de ce n-o incerca autorul sa-si traga direct in vena si sa scrie un cantecel si despre urcarea pretului heroinei?

    Mirel Curea 10 septembrie 2009 13:35 Răspunde
  • Mirel , nu e vorba despre iarba la care te referi tu , ma dezamagesti!
    Citeste te rog si blogul lui Ionut si ai sa vezi ca el a facut primul referire la acest cantec, el fiind coleg de breasla cu tine ! Blogul il gasesti tot pe pagina principala a revistei Tango .
    Si totusi cantecul e asa de vechi, e clasic, cum de nu-l stii?

    Blanca 10 septembrie 2009 13:45 Răspunde
  • Nu stiu cine este Ionut. Nu ma intereseaza la ce fel de iarba ar vrea sa se refere autorul acestui memorabil cantec, oricat de vechi ar fi el. Spun doar ca numai un oligofren poate compune asemenea versuri. Nu este de datoria mea sa ghicesc ce a vrut sa zica un autor. Daca manuieste inabil figura de stil si se face de cacao fortand metafore cretine si vadit interpretabile, sa-si asume hohotele de ras. Este ca si cum un prozator ar folosi drept figura de stil vrand sa exprime focul iubirii unei codane catre un june: „iubirea o chircise cum n-o mai facuse decat dizenteria”.
    Daca vrei sa scrii despre natura si pericolul in care o pune nepasarea civilizatiei moderne, e bine s-o faci evitand tembelismele.

    Mirel Curea 10 septembrie 2009 13:57 Răspunde
  • Deci daca mai continuati, or sa ma ia cu targa:) Din cauza faptului ca am pierdut, pare-se, destule filme de genul discutiilor astora, ma uit pe postari mai vechi. Si nu-mi vine sa cred, o sa vin mai des. Se pupa prea multa lume (in coor), asa ca citeam doar ce scria Simona Catrina, in rest, nu aveam ce parcurge pe la comentarii.Mai vin, cum spuneam, nu trebuie sa ma chemati (telepatic) !

    Una 10 septembrie 2009 13:58 Răspunde
  • da stiu ca esti incapatanat!

    Blanca 10 septembrie 2009 13:58 Răspunde
  • Aimee, ce culori, ce tonuri, nu vezi ca Mirel si Una spun ca nu sunt indicate?
    Cum sa facem atunci?

    Blanca 10 septembrie 2009 14:07 Răspunde
  • Blanca,

    El isi spune doar parerea lui! Si apreciez ca este f sincer….indiferent de persoana….
    Mie imi place f mult o fraza pe care am gasit-o :E constructiv sa critici si nobil sa ai puterea sa ierti!
    Si oricum noi femeile avem tendinta de a face din tantar , armasar…….( nu ii iau apararea) ca nu m-a numit avocata lui :)dar astept ..hi,hi

    aimee 10 septembrie 2009 14:17 Răspunde
  • Cum spui tu valceanca mea , draga!

    Blanca 10 septembrie 2009 14:24 Răspunde
  • Blanca, eu siMirel nu faceam echipa, sincer.Am spus ce cred si m-am binedispus major citind pe-aici printre culori si tonuri.Io fiind o nuantare a glumei care este! care este postarea mea pe blog, pe orice blog.Cum spuneam, presimt ca voi mai aparea. Nu-mi iert ca am ratat atatea discursuri (ale fundamentalei inegalitati intre oameni, daca mi se permite alunecarea spre un titlu iluminist)

    Una 10 septembrie 2009 14:26 Răspunde
  • Te asteptam, Una! Dar sa spui si tu ceva, nu numai sa asisti la dezbaterile noastre dintre forte evident inegale! 🙂

    Blanca 10 septembrie 2009 14:29 Răspunde
  • Va sarut.
    Ma intorc din Montmartre, din gradinile Versailles.ului, de pe cheiurile Senei… Si am avut o vreme superba! Am trait apusuri frumoase in Tuilerries, pe malul apei, pe o banca, privind in departare, Obeliscul… furnicarul de pe Marele Bulevard, soarele ascuns dupa Arcul de Triumf.
    Am vazut oamenii…I.am privit alergand prin parcuri, stand la terase, intrand la filme, mergand la serviciu, facand cumparaturi. Am mancat 2 persoane cu 18 euro, dar am depasit si suta de euro…Moda??? Se poarta orice, dar sa.ti vina bine si sa te simti tu.
    Am fost tachinata incontinuu de copiii mei si, cand suntem toti patru, 2 adulti si 2 copii, eu sunt calul lor de bataie. Fac haz pe seama mea. Dar nu ma supar pentru ca stiu ca le pasa. Replicile lor ma tin treaza.
    Cine alerga pe suta de metri cu mine sa.si cumpere pantofi? Fiica mea…care nu ma scoate din:”Mametha( un prieten drag imi spune ca vine de la Babetha), ai imbatranit! Nu mai vezi bine, nu mai auzi…”
    S.au distrat teribil la aeroport, la plecare, dimineata la 5, cand vamesul mi.a spus: „Buna dimineata!”, iar eu i.am raspuns:”Mergem in Franta.”
    Am adus muzica: Gregoire si Calogero, doi autori preferati de francezi.
    Inca o data, salut pe toata lumea.

    sofianucarmen 10 septembrie 2009 16:58 Răspunde
  • Blanca, d’aia mai mult tac pe-aici, sincer.Simt ca uneori nu am ce spune in plus.Ca ar da cu minus la forte: )
    O sa ne mai gasim pe-aici, nu ma indepartez eu prea tare, as schiopata dupa: )

    Una 10 septembrie 2009 17:23 Răspunde
  • Da` de ce mai mult sa taci, Uno? Nu tine argumentul ca ar da cu minus. Clar, nu pari genul sa dai cu minus.

    Mirel Curea 10 septembrie 2009 18:20 Răspunde
  • buna tuturor. am am avut treaba multa in ultima saptamana, dar am citit tot ce s-a postat. zeitelor, eu va ascult dedicatiile si atunci ma gandesc ca imi ghiciti starea sufleteasca mai bine ca oricine. va multumesc pentru ele. eu prefer sa fiu o siropoasa si sa vorbesc cu voi despre orice, dar parca nu era un blog al academiei aici.
    meninne, nici eu nu puteam sa dau replica mai bine. recunosc ca in fata calculatorului ziceam cate ceva de dulce, dar am considerat ca nu se merita. noi suntem femei si nu le putem cere sa discute cu noi sau sa inteleaga. cu intelesul e mai greu.
    ce mai faceti? mi-a fost dor de voi.
    mi, stiu ce rau e fara el in concediu…si eu il chinui pe al meu copil cu tot felul de activitati.
    te pup pisico.
    adi am vrut sa ma uit la cerb ca sa te vad, dar mi-a scapat.
    mirel…tu nu te inneci niciodata?

    alexandra 10 septembrie 2009 19:45 Răspunde
  • meninne… o sa te rog sa lasi respectul fata de mine deoparte si sa ma lovesti.
    desigur nu in acest spatiu, pentru ca nu vreau sa lezezi pe nimeni, dar chiar vreau sa stiu de ce ne „intelegem” noi.
    multumesc.

    carmen, bun venit.
    un zambet pentru tine, alexandra. char ma intrebam unde esti

    pisica 10 septembrie 2009 19:51 Răspunde
  • la munca…unde sunt si acum.

    alexandra 10 septembrie 2009 19:52 Răspunde
  • sa stiti ca v-as face si eu dedicatii, dar nu stiu cum.

    alexandra 10 septembrie 2009 19:54 Răspunde
  • Ba da Alexandra, ma inec des. Ori de cate ori mi se urca stomacul in gat.

    Mirel Curea 10 septembrie 2009 20:07 Răspunde
  • doar atat?

    alexandra 10 septembrie 2009 20:20 Răspunde
  • Nu Alexandra, nu doar atat, ma mai inec si de ras uneori.

    Mirel Curea 10 septembrie 2009 20:27 Răspunde
  • sa stau pe aproape sa-ti dau una dupa ceafa? nu de alta ,dar acidul iti poate face rau

    alexandra 10 septembrie 2009 20:46 Răspunde
  • Da Alexandra! Sa fie cum zici tu: stai pe aproape!
    Dar tie Alexandra, cu ce iti place sau ma rog…cu ce obisnuiesti sa te ineci?

    Mirel Curea 10 septembrie 2009 20:50 Răspunde
  • eu nu ma innec. nici nu-mi dau aere de superioritate, nici de ganditoare absoluta. asa ca nu am atata acid care sa ma innece si nici nu sunt o acritura, imi plac dulcegariile

    alexandra 10 septembrie 2009 21:02 Răspunde
  • Alexandra, pentru ca mie imi plac istoriile cu continut si tie dedicatiile, impacam capra cu varza si iti dedic o povestioara:
    Un intelept traversa o apa, pe un pod ingust. In capatul celalalt al podului, auzi pe unul graind: „Eu din fata unui prost nu ma dau inapoi!” Filosoful, il privi si rosti retragandu-se de pe punte: „Eu da!”
    Drept pentru care, ma voi lipsi de substanta dialogului infiripat si ma voi retrage la culcare.
    Nu inainte de a-ti atrage atentia: cu un singur „n”!

    Mirel Curea 10 septembrie 2009 21:07 Răspunde
  • multumesc pentru compliment. esti un dragutz dulce care nu se dezminte

    alexandra 10 septembrie 2009 21:10 Răspunde
  • raman la parerea meninnei. daca esti asa destept pricepeai din prima ce am vrut sa spun si gata, dar nu, tie iti place sa spui ultimul cuvant. exact ca cel care nu se dadea inapoi.

    alexandra 10 septembrie 2009 21:15 Răspunde
  • Alexandra, ce sa-ti spun? Ca n-ai de ce sa-mi multumesti? Eu cred ca ai. Ti-am explicat pe inteles sensul zicalei care spune ca „cine se joaca dezbracat in gradina de legume, risca sa se aleaga cu un castravete in fund”. Inteleapta observatie populara suna cu totul altfel. Las la imaginatia fiecaruia.

    Mirel Curea 10 septembrie 2009 21:16 Răspunde
  • raman la parerea mea cu acidul. daca am nevoie de intelepciune, am la cine sa apelez. la oameni care pot spune ceva fara sa jigneasca sau sa atace. e a 3a oara cand ai sarit calul fata de mine. ti-as spune exact cum meriti si ce meriti, dar m-as obosi degeaba. probabil ca ai multe frustrari.

    alexandra 10 septembrie 2009 21:20 Răspunde
  • alexandra te pup…cu mult sirop bineinteles, asa cum ne place noua…oamenilor de rand 🙂
    bine ai revenit la realitate carmens…cred ca era mai bine pe unde ai fost!
    pisica…de ce te-as lovi? eu nu ca ma laud, dar nu imi lovesc nici dusmanii (cu voia mea nu lovesc pe nimeni…in idiotenia mea mai lovesc unii oameni din cand in cand fara voie) de ce te-as lovi tocmai pe tine? vezi ca „curiosity killed the cat” …crede-ma pe cuvant ca stiu…

    meninne 10 septembrie 2009 21:29 Răspunde
  • meninne, cat ma bucur sa te vad. mi-a fost dor de tine. ce faci? cand e concertul u2. cred ca las rio pe mai tarziu. am gasit o oferta faina 4 zile la barcelona la 230 euro cu avion si cazare si asa ma tenteaza… am multe de vazut acolo. ma fascineaza gaudi.

    alexandra 10 septembrie 2009 21:36 Răspunde
  • meninne astept sa imi spui ce te-am rugat

    pisica 10 septembrie 2009 21:51 Răspunde
  • Buna seara,

    Meninne, fotografiile sunt gen tablou si nu am alta varianta. Dar gasesc eu o cale sa te distrez cu ele.
    Alexandra, stiu ce spui….

    mi 10 septembrie 2009 21:51 Răspunde
  • ei da alexandra…ce dor…stau cocotata pe blog mereu…nu prea am avut nimic de zis…nici acum nu am dar nu-i frumos sa te las sa vorbesti singura…sunt bine, „ocupata” „running in circles” cum zice vecinul meu…am un vecin, tot respectul pentru el! pentru ca la asta se reduce viata noastra de cele mai multe ori atunci cand avem copii, servici 🙂
    u2 e pe 6 oct. mai e pan atunci…
    clar rio pe mai tarziu…nu am fost in barcelona dar am inca vie in cap descrierea de catre o prietena care a vazut catedrala gaudi…eu am ajuns numai cateva zile la valencia si peniscola (o cetate unde a fost filmat „cidul”….fantastica cetatea asta! ) te las, imi vin copii la franceza in cateva minute. du-te la barcelona cu fara ezitare, clar o sa ai ca sa vezi!

    meninne 10 septembrie 2009 21:54 Răspunde
  • meninne Says:
    September 10th, 2009 at 12:41 am

    si pisica mea draga am prea mult respect si nu numai pentru tine ca sa iti spun de ce va “intelegeti” voi reciproc asa bine…te-as lovi daca ti-as spune

    … pentru aducere aminte.

    pisica 10 septembrie 2009 21:56 Răspunde
  • asa o sa fac. plec pe 14 noiembrie. va pup pe toate.

    alexandra 10 septembrie 2009 21:57 Răspunde
  • pisica mea draga poti sa stai si in coada si nu iti spun. tu stii si singura tot ceea ce stiu eu chiar daca nu stii „la suprafata” „inauntru” tot stii…cuvintele dor pisica mea, dor rau…si atunci cand nu e nimic de castigat prefer sa imi tin pliscul asa ca te rog nu ma mai ruga sa iti spun ca nu iti zic nimic.

    te salut mi! paunasa mea pitica. tu ce mai faci? inca nu ti-a trecut nostalgia dupa mare?

    meninne 10 septembrie 2009 21:59 Răspunde
  • mi, cand vii sa mancam prajituri?

    alexandra 10 septembrie 2009 22:02 Răspunde
  • meninne, nu ti-s deloc draga daca vii cu insinuari la care nu vrei sa raspunzi.
    stiu ca cuvintele tale dor, eu stiu… dar imi asum asta.

    pisica 10 septembrie 2009 22:02 Răspunde
  • 14 noiembrie? mai e o gramada pana atunci…mda…daca va zic unde merg eu in decembrie…imi e si rusine, dar asta este. mr. ex ne duce in bahamas 3 zile…ca doar asa se rascumpara pacatele 🙂 iar eu afurisita am zis ca daca imi convine unde „ne” invita merg…daca nu poate sa isi ia plozii si sa mearga…sansele sunt ca o se marg peste tot! ca doar sunt ahtiata dupa locuri noi 🙂

    meninne 10 septembrie 2009 22:02 Răspunde
  • sa ne indulcim viata cu un strop de vanilie si ciocolata

    alexandra 10 septembrie 2009 22:02 Răspunde
  • du-te meninne, indiferent de conjunctura. cu atat ramanem. ne bucuram sufletul cu locuri noi.

    alexandra 10 septembrie 2009 22:03 Răspunde
  • pisica, nu erau „insinuari”. 🙂 sincer… let it go!

    meninne 10 septembrie 2009 22:03 Răspunde
  • da alexandra…ne bucuram sufletul. dupa ce am vazut venetia si florenta (ma rog..un pic din ele) nu am avut nici un vis urat timp de vreo doi ani 🙂

    meninne 10 septembrie 2009 22:05 Răspunde
  • cred si eu. venetia vreau s-o vad tare mult, dar nu singura. as vrea sa ma plimbe si pe mine cu gondola un el.

    alexandra 10 septembrie 2009 22:08 Răspunde
  • mi, unde esti?

    alexandra 10 septembrie 2009 22:09 Răspunde
  • Pisica! Calmeaza-te! Mintea umana nascoceste multe netrebnicii. Una din ele se cheama „apropoul jegos”.

    Mirel Curea 10 septembrie 2009 22:09 Răspunde
  • meninne nu erau niciun fel de ghilimele. dar e adevarat, tot stand prin preajma lui mirel, curand o sa-mi desenezi si mie grafice in 3D.
    multumesc.
    si tacerea este un raspuns.

    mirel, ca tot veni vorba de tine, superba povestioara.
    si, un sirop de la mine, cu riscul sa ma ciufulesti prefer sa nu ma dau din fata ta.

    simona, un gand pentru tine. imi lipsesti.

    pisica 10 septembrie 2009 22:11 Răspunde
  • mirel… :D… athos!
    d’artagnette nu e nervoasa…

    pisica 10 septembrie 2009 22:12 Răspunde
  • ok am plecat la copii mei. sa aveti o noapte buna! 🙂 cu multa miere si cu mult sirop! daca adaugati si o bataie cu perne…cu atat mai bine! va pup.

    meninne 10 septembrie 2009 22:19 Răspunde
  • Pisico, voila! Doua citate cat doua RMN-uri.
    Primul: „as vrea sa ma plimbe si pe mine cu gondola un el”.
    Al doilea: „daca adaugati si o bataie cu perne…”.
    Astfel se ilustreaza magnific tabloul idilic in care cel ce s-ar spanzura si el nitel vorbeste in propria casa despre funia care ii lipseste.
    Cat de frustrat ma banuiesti a fi, Alexandra?
    Dar tu Meninne?

    Mirel Curea 10 septembrie 2009 22:32 Răspunde
  • Pardon! Iar am uitat! „Doctor” Meninne!

    Mirel Curea 10 septembrie 2009 22:34 Răspunde
  • mirel, eu te banui siderat, dar nu m-ai intrebat pe mine.

    pisica 10 septembrie 2009 22:40 Răspunde
  • ti-am spus mai devreme. nu meriti efortul

    alexandra 10 septembrie 2009 22:45 Răspunde
  • Pisico, nu-s siderat deloc! Doar nitel racit. Si pentru ca nu vreau sa fac amigdalita la „amigdalite”, sinuzita la „sinuzite”, otita la „otite”, pneumonie la „pneumonii”, meningita la „meningit” si in general inflamatii nasoale pe la diferite organe, ma voi duce sa iau niste buline si sa incerc sa adorm. Daca iti zic si de ceva secretii cu aspect dubios, ma crezi ca am si eu o diploma de medic aruncata in dulapul cu „scheleti”, cosmaruri, roiuri de lacuste si alte amintiri de realizari placute?

    Mirel Curea 10 septembrie 2009 22:53 Răspunde
  • muci verzi? am io! da ii tratez cu ghimbir cu miere!

    pisica 10 septembrie 2009 22:55 Răspunde
  • Si dupa aceea ce se face cu mierea? Sau n-ai apucat inca sa iei prescriptia integral? 🙂

    Mirel Curea 10 septembrie 2009 23:00 Răspunde
  • Meninne, nu imi mai permit nostalgii…Am griji!

    Maine pleaca fata mea la Bucuresti, cu bagajele ei, de copil aruncat in viata…
    Sa va spun ce simt? Simt, in primul rand, ca se mai goleste casa. Si e de rau, asta!
    Mai simt o grija imensa…o vad mica, intr-un oras care o poate inghiti…

    Am apretat si am calcat lenjeriile de pat, brodate de bunica mea, fetele de masa, brodate de bunica sotului meu, i le-am impachetat frumos, i-am pregatit un album cu fotografii, zacusca si dulceat de visine…si mi-e teama sa ma trezesc maine si sa deschid usa camerei ei!

    In iunie eram 4, a venit toaman si am ramas 2…

    Voi veni, Alexandra, sa gust prajiturile alea, in drum spre Bucurestiul care imi adopta copilul.

    Sa va mai spun cat pretuieste o clipa traita cu tot sufletul langa copilul tau, care creste prea repede?!

    mi 10 septembrie 2009 23:00 Răspunde
  • Da` chiar! Clisme cu ghimbir o fi incercat cineva pe aici? 🙂

    Mirel Curea 10 septembrie 2009 23:01 Răspunde
  • Mi! Mare, mare, mare bafta fetitei tale. Daca de tata esti mandra, vei fi mandra si de „mandra”! La ce facultate a intrat?

    Mirel Curea 10 septembrie 2009 23:03 Răspunde
  • mierea se inghite… cred. 😀
    mirel, io te pup, tu ciufuleste-ma… ma duc sa visez cum ne „intelegem” noi, intelegi?
    ca de inteles te inteleg eu…

    noapte buna.
    mi… iti doresc sa deschizi usa, maine dimineata cu curaj… poti si trebuie… nu e copil aruncat in lume, e copil ce merge mai departe, cum am mers toti.

    pisica 10 septembrie 2009 23:04 Răspunde
  • am avut impresia ca acesta este un blog cu mult suflet, in care si alice si simona ne invita sa vorbim despre sentimente, indragosteala, viata, dileme…dar vad ca nu e chiar asa.
    daca vreau sa ma judece sau sa ma analizeze cineva, consider ca daca vreau o parere avizata, accept ca acest lucru sa-l faca persoane care ma cunosc, care stiu exact cat am realizat si ce si nu vreau sa accept grosolaniile nimanui. e destula mizerie afara, in acest spatiu, aici nu credeam ca voi vedea manifestari urate. speram ca aici va fi un loc placut de evadare, in care sa-mi pastrez feminitatea, dar decat sa vad astefel de comportamente, prefer sa ma retrag. decat sa ma faca proasta in diverse moduri un personaj necunoscut, virtual, mai bine ma duc sa duc o batalie reala, cu oameni reali, pentru un ideal sau pentru viata, pur si simplu. regret sa va parasesc, pentru ca-mi sunteti dragi meninne, mi, si tu pisico si toate celelalte. la revedere

    alexandra 10 septembrie 2009 23:39 Răspunde
  • alexandra imi pare sincer rau de toata situatia asta…mi, alexandra daca vreti sa imi scrieti asta e adresa mea…eu sunt REALA si nu sunt nesimtita! tu blanca o ai deja meninne3@yahoo.com

    d-ul mirel curea se crede la televizor aici…sunt convinsa ca se da cu pudra pe nas inainte sa inceapa sa scrie…asta este …blanca, alexandra imi pare sincer ca s-a purtat ca un magar cu voi! eu sunt imuna la magariile oamenilor pe care nu ii cunosc…cam pe acolo incerc sa ajung si cu cei pe care ii cunosc.

    meninne 11 septembrie 2009 0:10 Răspunde
  • pisica mea draga…sper ca stii deja ca sunt o proasta cu litere mari…sa ai o viata frumoasa draga mea…

    meninne 11 septembrie 2009 0:16 Răspunde
  • Multumesc ,Meninne !

    Blanca 11 septembrie 2009 9:00 Răspunde
  • Phiii…dracia dracului…iata ca si pe blog se pot strange jucarii si tranti usi.
    Buuun! Odata facut magar si nesimtit s-ar cere sa (ma) explic:
    Cu o singura exceptie, sunt singura persoana din aceasta comunitate, care s-a prezentat cu nume si prenume. Din primele zile am vorbit si despre familia mea si desprea unele din preocuparile membrilor ei. Numindu-i si pe ei pe numele lor. Asa am inteles eu ca trebuie sa pasesc pe blogul Simonei. Intrand in oarece inevitabile biete(la inceput) polemici m-am trezit intr-o realitate(virtuala, desigur) asimetrica. Adica, m-am vazut contrariat de unele persoane care m-au abordat cu lejeritatea pe care doar anonimatul ti-o asigura.
    Atitudinea mea, pisaloaga ce-i drept, de a indemna lumea la niste chestii ceva mai de substanta a enervat. Si a enervat…si a enervat…Am trecut cu seninanatate peste primele reactii adverse. Prin ele mi se aducea la cunostiinta ca „nu inteleg nimic”. „Lasa sa nu inteleg eu nimic!”, mi-am zis. Eram convins ca in felul asta, dau un semnal si din miile de cititiori ai blogului Simonei vor fi multi atrasi de invitatiile mele la substanta. Chestie care s-a si intamplat si banuiesc ca se va intampla in continuare.
    O cititoare s-a si exprmat transant. Citez trunchiat si aproximativ „Intram doar ca s-o citesc pe Simnona, in rest nu ma interesa, erau prea multe pupauri in „coor””.
    Ca si in viata de zi cu zi, unii nu te inghit, altii te simpatizeaza. Am beneficiat si eu de regula asta. Mai ales din directia Pisicii si a Doctorului Adi. Vinovati brusc da a ma fi simpatizat, pentru ca neinspirat au aratat asta, au inceput si ei sa fie „dezegreabilizati”.
    Mai intai ciupiti usor, mai apoi incercati la capacitare prin flatare: „nu-i ala de voi, voi sunteti buni, ala…”, si in cele din urma Pisica atacata cum am mai zis prin apropoul jegos: „si pisica mea draga am prea mult respect si nu numai pentru tine ca sa iti spun de ce va “intelegeti” voi reciproc asa bine…te-as lovi daca ti-as spune”. Subliniez, cu cuvantul „intelegeti” intre ghilimele. La o analiza atenta ar reiesi ca Pisica s-ar intelege cu mine dintr-un motiv, care daca ar fi facut public, Pisica s-ar trezi intr-o postura penibila.
    Eiii, odata ajuns aici, ma intorc de unde am plecat. M-am vazut pus intr-o situatie in care vesela si curata mea amicitie cu Pisica era pusa sub semnul mizeriei. Ma intorc de unde am plecat: Pisica, o doamna in toata firea, maritata, femeie cu preocupari serioase si cu nazuinte unele tragic neimplinite si cu mine, om in toata firea si eu(49 de ani impliniti recent), si eu om cu nazuinte unele tragic neimplinite, tata de familie la casa mea solida si nepitit sub vreun nick, ne-am trezit tarati intr-o insinuare mizerabila. Ce trebuia sa fac? Va invit sa va raspundeti singuri.
    Despre Alexandra, n-am ce va zice. S-a varat singura in postura de „coateral”.

    Mirel Curea 11 septembrie 2009 10:58 Răspunde
  • Ultimul cuvant de mai sus are o litera mancata. Lipseste un „l”: „colateral”.

    Mirel Curea 11 septembrie 2009 11:01 Răspunde
  • Chiar asa , ce sa facem Simona noi acum?

    Blanca 11 septembrie 2009 11:08 Răspunde
  • Mirel , tu citesti revista „Tango” ?

    Blanca 11 septembrie 2009 11:21 Răspunde
  • Ori de cate ori sotia mea o cumpara. Unele numere le mai scapa.

    Mirel Curea 11 septembrie 2009 11:23 Răspunde
  • Uite ca-mi las un pic din trebile de la job si ma arunc un pic in discutie, mai ales ca-s si citata,mai ales ca-s si plina de chef sa-mi dau cu parerea:)
    Pai toti oamenii au nesigurantele lor inerente, unii si le-ascund mai mult sau mai putin bine . E drept si ca exista tendinta sa judeci un om, o imagine virtuala care se afla doar in mintea-ti proprie despre cineva, probabil e-n firea lucrurilor sa fie asa..
    Faptul ca de cateva luni bune sunt oameni care continua sa-si bifeze in programul cotidian venirea plus postarea de ganduri, asertiuni, citate, poeme personale sau de-ale altora, dedicatii din youtube, nu justifica indeajuns pentru mine plecarile /parasirile si micile suparari de acest gen, in cazul in care in acelasi spatiu mai vin si altii care-si tin de urat cumva, se mai amuza,se mai impresioneaza reciproc,etc. Ca doar aici nu e o casta perfect inchisa, sau daca cineva crede ca asta e s-o si recunoasca aici!
    De ce exista pagini/blog-uri, comunitati online?Ca sa se cunoasca oamenii, sa-si largeasca cercul de amicitii/cunostinte, pentru oameni mai mult sau mai putin insingurati. Nu putem pune la colt pe nimeni doar pentru ca este intr-un anume fel, cu totul altfel decat noi, zic eu, sau putem, dar deja avem o problema intima noi cu noi insine daca nu acceptam decat modelul visat..
    In definitiv fiecare isi are stilul personal de expresie, iar sensibilosii sa ma scuze, nu au de ce sa se lase atat de usor in balansoarul ranirilor online. Daca acest spatiu unde, din pacate pentru timpul pe care nu reusesc sa mi-l dramuiesc suficient de bine ca sa pot veni aici de cate ori as vrea, vin pentru a ma amuza, a mai afla ceva nou, a cunoaste oameni interesanti, se transforma intr-unul unde lumea se invita reciproc sa vorbeasca despre ce probleme are, apoi se da startul la programul de sfaturi si amabilitati/pupaturi/sosulete dulci eu sigur o sa-mi vad mai departe de-ale mele. Nu spun ca ar fi o pierdere pentru careva absenta mea aici, dar daca tot postez rar, am zis sa spun de ce nu am mai scris pana ieri prea multe in blogul Simonei Catrina pe care o indragesc si admir fara rezerve, fara sa o fi intalnit vreodata.
    Am remarcat ca doamnele de pe-aici se alinta cu apelative diverse,unde ”zeite” are o pozitie de palmares (intr-un top ad-hoc pe care l-as alcatui), isi fac promisiuni de prajituri si se mangaie reciproc, ceea ce e minunat, dar sunt niste versiuni de comunicare in care eu personal nu ma regasesc. Nu ma grabesc sa fac nominalizari de genul ”asta e super, asta nu” pentru ca gasesc asta nepotrivit, oamenii rezoneaza sau nu si cu asta basta.

    Una 11 septembrie 2009 12:14 Răspunde
  • Mirel Curea Says:

    September 11th, 2009 at 11:01 am
    Ultimul cuvant de mai sus are o litera mancata. Lipseste un “l”: “colateral”.

    Stimate Domn, daca as fi carcotasa la max as spune ca in postarea Domniei Voastre dinaintea celui citat de mine mai sus, ati mancat mai mult de o litera 🙂

    Una 11 septembrie 2009 12:21 Răspunde
  • Stimata Doamna, aveti dreptate! Observarea greselilor nu este deloc apanajul carcotasilor. Mai degraba al persoanelor inzestrate cu stiinta de carte, spirit de observatie, aparat critic si siguranta de sine. Imi asum jenat greselile comise.
    Nu am drept palida scuza decat faptul ca mai fac si altceva concomitent cu postarile pe aici si nu zabovesc cuvenit pe corectura. Observatia este foarte corecta si cat voi mai fi pe aici, voi fi mai atent.

    Mirel Curea 11 septembrie 2009 12:33 Răspunde
  • cu placere blanca.

    una…ma scuzi de te simti pupata in cuur dar mi-a placut cand ai spus ca „apoi se da startul la programul de sfaturi si amabilitati/pupaturi/sosulete dulci eu sigur o sa-mi vad mai departe de-ale mele”…asta si e ideea. pana la urma asta e un blog, o comunitate virtuala…iti place stai, nu-ti place pleci…dar nu e cazul sa te iei de altii oameni. si ca o explicatie pt. „zeite” care e un termen de alintare…alice nastase a inceput sa numeasca d-le ce i-au scris pe blog asa si a ajuns un termen siropos (sau nu) de alintare.

    meninne 11 septembrie 2009 15:00 Răspunde
  • dragelor…zeitelor 🙂 si eu va spun la revedere (si imi cer scuze pentru faptul ca m-am balacit pe aici).
    simona catrina spor la lucru, noroc in viata!

    meninne 11 septembrie 2009 15:30 Răspunde
  • Meninne, nu era nevoie sa te scuzi in nici un fel, din pacate eu nu trebuie nici sa ma simt in vreun fel anume scriind aici, nici pupata pe undeva; sincera sa fiu, are cine s-o faca la mine-acasa, si nu verbal si nici vorba virtual, ca s-o spun pe-a dreapta si sa mai si bat un cui pe ziua de azi!
    Stiu foarte bine de unde a pornit termenul de ”zeite”, inchipuie-ti ca nu am aparut din intamplare in acest site, ci am parcurs atat cartile Simonei Catrina, cat si pe cele ale lui Alice Nastase. Iar daca autoarele acestor carti nu mi-ar fi spus ceva prin felul lor de a fi e de prisos sa spun ca nu as fi avut habar de faptul ca exista acest loc minunat in care, iata ne intalnim si ne indragim cu totii,rezonand cu mic si mare..
    Eu mi-am facut cunoscuta parerea pentru ca am simtit ca am de ce, nu trebuie sa te simti vizata in vreun fel sau cu pacea interioara, Doamne fereste, amenintata de cuvintele mele poate nu indeajuns de gratios alese.
    Tocmai pt ca ” pana la urma asta e un blog, o comunitate virtuala…” consider ca pot sa ma exprim liber, fara sa ma ”iau de alti oameni”. Cred ca ai un deficit de intelegere in ceea ce-i priveste pe cei din jur care nu-ti seamana,desi, uneori, ceea ce crezi tu ca e nuanta se dovedeste a fi, de fapt, culoare direct din tub:).
    Nu suntem in locul asta pentru a ne certa, iar tonul, verbul agresiv care se tot perinda de ieri printre cei de-aici imi par un pic nepotrivite. Interventia mea nu e cazul s-o percepi ca pe-o interventie in (de)favoarea cuiva dintre cei care posteaza, desi rostul meu nu este sa explic nimanui ce si cum sa inteleaga ce spun.
    Subtilitatea invitatiei tale de a-mi vedea de drum ma onoreaza, sincer, dar e de vazut in ce masura ii voi da curs:)

    Una 11 septembrie 2009 16:00 Răspunde
  • Mirel Curea, cum spuneam si nu mai simt nevoia de un bis, nu sunt aici sa fac observatie cuiva, e detestabil ca gest, e si neinteresanta ca idee..
    eram amuzata de faptul ca ti-a sarit in ochi literara ”stropshita”din , si ai tinut sa te si corijezi ulterior : ))

    Una 11 septembrie 2009 16:09 Răspunde
  • * din „colateral”, dar nu l-a luat.

    Una 11 septembrie 2009 16:31 Răspunde
  • Meninne, te rog sa nu pleci !
    De ce tot ce e frumos ,sfarseste asa de dureros ?

    Blanca 11 septembrie 2009 17:02 Răspunde
  • Una,
    Meninne nu s-a referit la tine atunci cand a scris” daca nu iti place , poti sa mergi mai departe „, vorbea in general.
    S-a referit la tine numai cand a vorbit de „pupaturi”, asa cum bine tu ai inceput acest subiect .
    Acesta e mesajul ei catre tine.

    Blanca 11 septembrie 2009 17:22 Răspunde
  • Multumesc, Blanca. Eu am spus ceea ce gandesc si nici pe departe nu-mi doresc sa initiez plecari sau sa supar pe cineva aici. Dar, probabil, deja s-a intamplat inevitabilul.Stiam io de ce ma abtin sa ma bag in discutii:)

    Una 11 septembrie 2009 18:00 Răspunde
  • Meninne, atata lume din jurul meu…!( Iar ,,eu”???)
    Nu pleca!

    Am fost departe de voi, zilele acestea si prea ocupata cu propriile griji…egoista, intr-o masura destul de mare, incat sa nu ma implic nicicum…

    Ne-am departat de subiectul expus de catre Simona..de fapt, parca am vrut sa rasturnam teoria ei…Sau poate ca asa fac „oamenii mari”.

    Pisica, am deschis cu mai multa tarie decat as fi crezut azi, usa camerei fetei mele. Am inteles ca isi urmeaza calea…Multumesc!
    Mirel, calea ei este una in formare, la SNSPA, comunicare, multumesc pentru urari in numele ,,mandrei”.

    Haideti sa ne gandim la tot ce avem mai frumos in jurul nostru si in noi!

    mi 11 septembrie 2009 18:53 Răspunde
  • Una, nu-s de acord cu tine in privinta corecturilor/observatiilor. Am crezut intotdeauna ca cei ce s-au ostenit sa-mi observe si sa-mi corecteze erorile, au fost foarte generosi cu mine. De la cei indiferenti sau prevenitori n-am dobandit nimic.
    Prin anul 1990 mi-am incheiat un reportaj, ce aparea in saptamanalul Zig-Zag, cu o cugetare care se potrivea, ziceam eu, manusa la subiect. L-am mentionat si pe autor: J.P. Sartre. M-a sunat dupa aparitia revistei George Pruteanu (fie odihnit!): „Mirel, splendid reportajul, grozav subiectul, da1 nu-i Sartre, e Camus!” Am inghetat de rusine. Era redactor sef-adjunct la singurul saptamanal concurent, Expres. Mi-am dat seama, ca ma citise cu atentie si nu-mi venea sa cred dar si ca ma facusem de cacao la scara mare si in tiraj de masa. Tot el m-a linistit: „Nu pune la suflet, putini se vor prinde! Dar ai si tu grija, memoria joaca feste, verifica oricat de sigur ai fi!”
    Am tinut minte, lectia pe care mi-a dat-o, pentru tot restul zilelor mele. Daca imi citeste peste umar ce scriu acum, sigur se stamba a lehamite de lauda mea recunoscatoare.
    Daca vei avea chef vreodata, iti voi povesti cum, ca un bunic, domnul Corneliu Coposu m-a invatat sa ma imbrac.

    Mirel Curea 11 septembrie 2009 18:53 Răspunde
  • Intreaga viata ne este o lectie!
    Cei mai norocosi au privilegiul e a o primi de la oameni de valoare.
    Cei mai multi gasesc cate o lectie in fiecare pas , bun sau gresit. Important este sa acceptam, sa ne acceptam.

    Simt ca spun banalitati, dar incerc sa fac ceva.

    mi 11 septembrie 2009 19:19 Răspunde
  • Este, Mi! Doar ca, din cate am bagat eu de seama, important este si sa stii sa primesti lectiile. Romanul adevarat, ala verde si cu palaria data pe ceafa, zice cand aude de d`astea: „Da` cine p… ma-sii e asta sa ma invete pe mine? Pe mineee?

    Mirel Curea 11 septembrie 2009 21:30 Răspunde
  • Mi,
    te roaga Meninne, sa-i scrii pe mail, ai adresa mai sus .

    Blanca 11 septembrie 2009 22:46 Răspunde
  • Buna dimineata.
    Da Mirel, mi-ar placea nespus sa-mi spui ce si cat mai multe despre intamplarile esentiale care ti s-au perindat.Cu atat mai mult pentru ca ti-au marcat existenta, cu si mai mult daca este vorba de oameni aidoma domnului Corneliu Coposu sau alte nume cu istorie grea si zdruncinata in spate. In 1990 abia intram in adolescenta, tot ce conta era ca ai mei nu-mi mai interziceau sa spun bancuri la scoala(”acelea” auzite ani de zile in casa, dar acum era voie, n-aveam decat sa le spun si colegilor mei: ) ) si, mai ales, urma sa am prima pereche de jeansi.
    La TV(RL, daca nu ma-nsel) vedeam tot felu’ de traznai, dar, cum spuneam, varsta si preocuparile ma tineau departe de intelegerea celor care tocmai se petreceau sub ochii tuturor: oameni care facusera puscarie din cauza unui regim criminal erau huiduiti si scuipati de cei care,macar in prima faza, strigasera ”jos comunistii”.
    Poate ca este mai bine, zic eu acum, de la inaltimea adultului, ca nu m-a apucat sila de-atunci si mi-am trait anii frumosi impartiti intre mici nazbatii la scoala, indragosteli adolescentine si vacante minunate.. Sau nu.
    Cat despre generozitatea celor care corecteaza, ce sa spun?Esti tu sigur ca majoritarii sunt cei marinimosi? Am remarcat ca cei mai multi incearca sa-ti arate taios cat de putine stii, versus ei, niste docti:). Sunt convinsa ca nu este cazul meu, sunt sigura deja ca stii ca nu era o corectie ceea ce spusesem despre literele lipsa din mesaju-ti, ci facusem o pirueta mica si ma amuzasem. Nu e vorba ca nu as corecta vreodata pe cineva,daca situatia ar cere-o flagrant, dar mancatul sau inversiunea literelor scrise la repezeala sunt in 99% intre oamenii din tagma ta datorate tastaturilor, pentru ca atunci cand se intampla sa scriem ca pe vremuri cu creion/stilou pe hartie era exclusa chestia asta.

    Una 12 septembrie 2009 7:49 Răspunde
  • ” Un geam in fata noastra,
    Pe care-l stergem mereu de ploaie
    Cu amandoua mainile.
    Numai ca-l stergem pe dinauntru,
    Ploaia-l bate
    Din partea cealalta,
    E mereu cetos geamul nostru
    De o limba necunoscuta.

    Dupa un timp oarecare schimbam locul,
    crezand ca pozitia nu e buna,
    Incepem sa stergem geamul mai incolo.

    Zilnic , aceeasi miscare
    De servitoare
    In casa misterelor.

    Cu ochii de geam, lipiti de geam,
    Ne ducem un gand ca pe un deget meditativ la frunte,

    Si afara ploua rapaind egal,
    Si e ceata…

    M. Sorescu, Un geam in fata noastra

    Blanca 12 septembrie 2009 8:36 Răspunde
  • Una , nu stiu ce la ce provine ID-ul tau ( si chiar nu conteaza), dar daca are sensul de „una,din multele altele” ,nu e chiar asa . Nu esti chiar una ci aproape unica . Si o spun ,pt ca ai vazut dincolo de aparente si te-ai incurajat sa intervii ,cand aparentele pareau masacrante . Sper si imi doresc sa fie multi oameni ca tine ,care citesc si apoi sa intervina ( ceea ce s-a intamplat si cu subsemnatul) pt ca Simona merita mult, enorm de mult ! Si nu pentru audienta ,ci pentru apreceierea a ei ca om si scriitor .
    Bine ai venit ! Welcome ! Wilkommen !

    adi_simplu 12 septembrie 2009 8:41 Răspunde
  • Foarte frumoasa si…usor trista ,poezia ,Blanca . Eu personal o sa o recitesc pana o retin ! Desi ,eu ca om,cand observ geamul ala in fatza ochilor mei ,pe care curg ape,lacrimi si aburi , iau una bucata pumn si il sparg fara retinere .Trebe sa ies la lumina , nu suport sa mai stau in starea de ploaie ( cred ca mi se trage de la Suedia ,unde ploua enorm de mult 🙂 )

    adi_simplu 12 septembrie 2009 8:46 Răspunde
  • Si ca sa iti ofer o contrareplica ,la poezie, postez acest link ,ale carui versuri sunt absolut fantastic de emotionante.
    Ma gandeam cate semnificatii poate avea geamul acela din poezie ! Inclusiv mentalitati si aparente ,i se pot atribui .

    http://www.youtube.com/watch?v=Yt-IBJpEMzA

    adi_simplu 12 septembrie 2009 8:51 Răspunde
  • Dar unde sunt ,domne, restul prietenelor noastre ? Ema ? All blacks ? Corina ? Aimee? Carmen Sofianu? Alexandra ? Meninne ? Valin ??
    Lasati prostiile si nu-i sterpeziti dintii Simonei ,dupa ce noi ,ceilalti ,mancam coacazele !!!

    http://www.youtube.com/watch?v=2kuna7sC5ek

    🙂 🙂

    adi_simplu 12 septembrie 2009 9:13 Răspunde
  • Adi, stiu ca ma fac de ras definitiv, pe aici ; nu mai conteaza ,oricum armura mea e facuta din zdrentele ramase in urma deziluziilor lasate de oamenii ce m-au incredintat ca ma inteleg, dar care la jumatatea drumului s-au razgandit, asa ca iti multumesc mult,si recunosc ca m-ai facut sa plang cu cantecul respectiv!

    Blanca 12 septembrie 2009 9:39 Răspunde
  • Adi, m-ai salvat. Nu cred ca ai idee cit iti sunt de recunoscatoare. De citeva zile, ma agit (aproape invizibil, dar rascolitor pe verticala), sa gasesc un ton, o vorba, o forma de a interveni intr-un dialog cu inclestari majore, aici, pe blog. Stii despre ce vorbesc si stie toata lumea.
    Am vazut ca abordarile au devenit foarte inflamabile si, pentru ca mi-era imposibil sa pactizez cu una dintre culorile arborate, m-am trezit prinsa in linia de impact, intre sageti venind din doua sensuri. Nu paralizez sub suflarea socului, dar din locul in care ma gaseam, prin firea lucrurilor, mi-era peste puteri sa fac vreo miscare, fie si defensiva, egoista.
    Concluzia ta fenomenala – link-ul catre „Final Battle” – ma absolva de calvarul vreunui discurs cretin, la care m-as fi dedat din reflex, in incercarea diplomatico-anxioasa de a tranchiliza spiritele. Am inlemnit cind l-am vazut si am stiut ca, datorita tie si elocventei acestui decupaj beligerant, nu mai am nimic (dar nimic!) de adaugat. 🙂 MULTUMESC!
    In alta ordine de idei… ce devreme te-ai trezit, pentru o zi de simbata… O iau ca pe un compliment. 🙂

    simona 12 septembrie 2009 9:40 Răspunde
  • Buna dimineata!
    Aseara mi.a fost imposibil sa comunic cu voi. Nu am putut trimite mesajul meu. Era un fel de continuare a ceea ce spusese Mi. Plus faptul ca si eu scriu si iscalesc cu nume si prenume. Copiii chiar m.au intrebat: ” Tu de ce esti fraiera?”
    Sunt? Asa am simtit ca trebuie sa scriu.
    Blanca, mi.a placut poezia tocmai pentru ca e trista. Melancolia toamnei…
    Adi, visul tau sensibil…Multumesc voua!
    Una, bine ai venit! Esti prea cu picioarele pe pamant dar si necesara aici.
    Mie mi.ar fi placut sa fiu ca tine. As fi incasat mai putine palme peste obraz.

    sofianucarmen 12 septembrie 2009 9:42 Răspunde
  • Meninne… te rog mult sa ma intelegi; si STIU ca ma intelegi. Daca simti nevoia sa te izolezi, o poti face, in mod paradoxal, si printre noi, e suficient sa te detasezi de sursa revoltei tale. Stiu de ce te-ai suparat, e vina mea, exclusiv, in ciuda aparentelor – si nu am avut incotro, crede-ma. Tu ai fost aici de la inceput si ma (ne) cunosti suficient ca sa stii pina unde merge patima. Te rog, gindeste-te…

    simona 12 septembrie 2009 9:44 Răspunde
  • Pisico, dormi cam mult… ori ai avut vreun program prelungit aseara? 🙂 Hai ca stiu ca te-ai trezit, dar torci linga filtrul de cafea si astepti sa te imploram sa ne povestesti… 🙂

    simona 12 septembrie 2009 9:46 Răspunde
  • Adi_(pur si)simplu, multumesc de primire si vorba aleasa.Am descoperit acest blog inca de la inceputul anului, revista Tango pe hartie lucioasa imi semi-satisfacea cheful meu de citit reviste pentru cuconet si cum internetul era, cum se spune, la picioarele mele, din clik-in-clik am dat peste spatiul in care ne aflam acum. Am hotarat sa scriu cate ceva si sa nu ma mai rezum doar in a citi cand si cand intrucat mi s-a parut ca oamenii valorosi si necesari si (sau mai ales!) spatiului virtual trebuie sa ramana prin preajma, aplaudacii si pupaciosii cu sensibilitati exacerbate sunt lesne de intalnit pe restul potecilor.
    Weekend super va doresc, sper sa ne regasim duminica seara.

    Una 12 septembrie 2009 9:47 Răspunde
  • Simona draga noastra si a mea ! Nu stiu ce si daca ,am salvat ceva. Cert e ca tu m-ai salvat de la multe lucruri neplacute si de la multa monotonie si dezamagire . Tie iti datorez foarte mult .Si asistentei mele ,care mi-a adus pentru prima oara revista „Tango” .
    Cred ca cumnatul meu ,care a gasit ,cautand din usa in usa , blogul ,o sa se cam cocoseze de ras ,citindu-ma !

    adi_simplu 12 septembrie 2009 9:48 Răspunde
  • Simona,
    Aceeasi stare am trait si eu. Nu stiam cum sa scriu, ce sa scriu, cum s.o spun sa impac spiritele. Si, dupa cateva randuri „elaborate aseara” cat sa va impresioneze, dar absolut prin sinceritatea lor vizavi de persoana mea ( cateva destainuiri), nu am putut trimite mesajul. Probabil ca a fost mai bine asa.
    Va sarut cu drag pe toti.

    sofianucarmen 12 septembrie 2009 9:52 Răspunde
  • Carmen Sofianu, buna dimineata! Ai dreptate… si, de altfel, multi dintre prietenii de pe blog si-au deconspirat, intr-un fel sau altul, identitatea. Tu iti oferi numele intreg, la fel si Mirel, iar Adi stiu ca si-a postat la un moment dat un link cu o poza – plus ca, din discutiile lui cu Pisica, a reiesit cine, ce si cum – pe scurt, n-au cultivat secrete.
    Dincolo de asta, multe dintre fetele triste/vesele/triste/vesele de-aici au scris si in volumul „Cele mai frumoase iubiri” (Editura Cartile Tango) si, daca mergeti si pe blogul lui Alice (cum stiu ca mergeti), discutiile lor fac lumina in jurul multor aparente „pseudonime”. Multe identitati de pe blogul acesta, desi par criptate, sunt de fapt secretul lui Polichinelle – toate lumea stie despre cine si ce e vorba.
    Deci iti dau dreptate o data in plus, Carmen, si iti multumesc pentru reluarea acestui subiect, imi face bine sa clarific. Sunt mindra de voi toti si stiu ca nimeni nu e secretos cu adevarat, e doar o alintare generala. 🙂

    simona 12 septembrie 2009 9:54 Răspunde
  • Mirel, nu-mi vine sa cred! 🙂 Acum citiva ani, am savirsit si eu o crima monumentala in ziar, substituind fatalmente… tot un Camus cu un Sartre. Evident, a doua zi, dupa ce am plins pina la deshidratare, am publicat o scuza filigranata, cu energia ultimelor seve vitale – si mi-am turnat traditionala, obligatoria cenusa-n cap.
    Ma gindeam la gratia ilustrului meu profesor de literatura universala, din facultate, care m-ar fi rugat ca, daca tot doresc sa-l ucid, macar sa folosesc cianura, fiindca merge mai repede si l-as scapa de chinuri prelungite si barbare. Din fericire pentru luciul reputatiei mele, dumnealui nu obisnuia sa se insiropeze in dulceata presei cotidiene, astfel ca am scapat de datoria sacra de a-mi face seppuku in fata Universitatii.
    Atunci era sa mor de suparare, azi am forta sa rid (prosteste, dar rid) si, mai ales, sa ma las placut consternata de coincidenta ispravilor noastre jurnalistice! 🙂 Ha, ha! In fond, Mirel, mai zici si-asa… de la „Greata” la „Ciuma”, saltul nu-i decit o chestiune de perceptie… 🙂

    simona 12 septembrie 2009 10:10 Răspunde
  • Simona, daca si o filoloaga de talia ta i-a confundat pe astia doi, ala de acum 20 de ani se mai linisteste. Da` mai bine mi-ai fi dat un telefon acum 20 de ani, in care sa-mi fi zis ca vei face si tu aceeasi eroare. 🙂
    Simona, nu-ti asuma vinovatii care nu-ti apartin! Nu esti vinovata de absolut nimic. Eu sunt „vinovat” dar nu ma simt vinovat decat pentru faptul ca am stingherit o suma de „nebeligeranti”. Asa cum mi-am asumat perfect constient propria-mi „iesire din fire” intru albul laptelui din castronul Pisicii, la fel accentuez: nu esti vinovata de nimic ci, dupa cum te cunosc, ai fost si tu printre cei stingheriti. De stinghereala asta chiar ca ma simt vinovat.

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 10:58 Răspunde
  • Doctore, filmul din care ai ales secventele alea este despre batalia de la Termopile? Nu l-am vazut dar din ce ai postat tu pare un film grozav.
    Mahmur cumva? 🙂

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 11:01 Răspunde
  • Da, Una! Daca raportul corector-corectat nu sta sub semnul buneicredinte e fix vax. Am inteles exact natura vesel-ironica a piruetei tale. Doar ca, dupa ca am ras nitel cam cu dintii pe afara, am retinut ceea ce era de retinut: a nu-ti corecta un text pe care urmeaza sa-l pui sub nas oamenilor, este ca si cum ai sopti in urechea cuiva nespalat pe dinti.
    Dar peste toate, ca un apologet al (auto-)umorului ce ma pretind, cand sunt luat senin si limpede la misto de cineva, sunt singur de simpatia lui.

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 11:18 Răspunde
  • Si Adi, „geamul” , cred ca e „Antiglont” , ca -i-am dat mai multi pumni, nu unul, dar nici macar nu se crapa, fir’ar sa fie ! 🙂

    Blanca 12 septembrie 2009 11:22 Răspunde
  • Blanca, toate geamurile, oricat de antigloante ar fi, au un asa-numit „punct de cristalizare”. Mai putin alea compuse din straturi. Dar din alea nu se prea confectioneaza ferestre. Asadar, cauta cu atentie punctul ala. Odata gasit , spargerea geamului nu mai depinde decat de precizia loviturii.
    Iata-ma si geamgiu! 🙂

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 11:28 Răspunde
  • Geamgiu ,geamgii,geamgiii ; imi aduc aminte de la gramatica de exemple de substantive care/cum formau plualul articulat 🙂 🙂
    Si eu cred ca ” geamul ” acela are un punct slab .Nu se poate sa nu aiba .Si dupa pumnul plasat in punctul binemeritat ,va deveni un biet geam securizat ,care nici macar nu ne va mai rani !

    Da ,Mirel, e filmul cu Leonidas si cei 300 de Spartani ( „300” )
    Mahmur nu prea ,dar cu febra musculara la faciali-da . Si asta pt ca intalnirea noastra de aseara s-a lasat cu povestiri si rasete ,mai ales cand ( fii atent ) ,Cristina Bizu ne-a facut cadou cate un …sortulet de bucatarie, fina aluzie la preocuparile noastre tomnatice ,cu castravezi si alte muraturi , dar si un borcanel cu..zacusca ,decorat cu fluturasii ! Mai ,a fost extraordinara .Ne-am facut poze !

    adi_simplu 12 septembrie 2009 11:53 Răspunde
  • buna dimineata de langa castronul cu lapte, in miezul zilei. 😀
    am inca zambetul de ieri pe chip, cel pe care adi l-a consemnat in fotografii, si ma adap cu trairile serii petrecute cu prieteni dragi, le tot derulez, secventa cu secventa si aproape regret ca nu este astazi vinerea intalnirii noastre. ca a trecut, prea repede.
    simona, ma iarta deci, inca imi mustesc trairile in suflet, inca ma invelesc cu tot ce a insemnat ieri seara pentru mine… dar revin cu povestea, cu cronica intalnirii noastre, se pare ca eu sunt un fel de grigore ureche al trupei noastre brasovene.
    si voi mai adauga ceva, despre prietenii si prieteni, despre oameni si nevoi, cu permisiunea ta.

    mirel iti multumesc mult de tot. si nu, nu vreau sa spun pentru ce, e de-ajuns ca tu stii.

    una, fii binevenita. imi plac mult postarile tale. initial am avut impulsul de a-ti spune ca cei trei muschetari erau de fapt patru, dar nu cred in apartenenta la o tabara sau alta, in acest spatiu comun, ci in afinitati care ne-au adus aici, impreuna, pe toti.
    chiar daca, declarandu-mi simpatia si admiratia, am fost inteleasa ca fiind impotriva cuiva.

    pisica 12 septembrie 2009 11:59 Răspunde
  • Adi, cu toata febra facialilor, fa un efort si mai zimbeste o data, ca eu am aflat (nu spun de unde, persoana insemnata) ca pe sortuletele voastre de la Cristina scria (cu rosu!) „Voulez-vous TANGO avec moi?”. (mais oui, biensur, encore une fois…) 🙂

    Simona Catrina 12 septembrie 2009 12:13 Răspunde
  • simona, ma pregatesc sa scriu cronica si recunosc: pe sortulele scrie limpede si cu rosu intrebarea aceasta si raspunsul nu poate fi decat unul singur: da, cu siguranta da…
    😀 si zambesc pentru ca si sambata aceasta se anunta frumoasa.
    e bine.

    pisica 12 septembrie 2009 12:21 Răspunde
  • Hai, Pisica draga, recunoaste ca postul de Aramis oricum era vacant, pare-mi-se. Deci daca o primiti si pe Una, macar part-time, chiar aveti sanse sa bateti oamenii cardinalului (care, de altfel, vad ca au inceput sa se retraga de pe blog, deci cistigati cumva la masa verde). 🙂
    Dar bine ca te-ai trezit, noi te asteptam sa ne povestesti – ca altfel, imi pierd rabdarile si pun fotografiile pe blog, ca sa ia toata lumea la cunostinta cu ce va ocupati voi cind iesiti din raza vigilentei noastre. 🙂

    Simona Catrina 12 septembrie 2009 12:21 Răspunde
  • simona, postarea fotografiilor ar fi o onoare pentru noi… cand virtualul coboara in real (sau urca, nici nu stiu) nu poti fi decat bucuros ca cineva vede, aude, rezoneaza ca tine…
    gata, scriu cronica.. 😀
    cat despre postul vacant, cu mare drag, una. cu mare drag.

    pisica 12 septembrie 2009 12:30 Răspunde
  • deci… cronica unei intalniri asteptate.

    traim intr-o lume in care, daca este sa ne aruncam un ochi inspre celebra piramida a lui maslow, suntem mai mult guvernati de nevoile fiziologice si de nevoile de siguranta. cumva, ancorati intr-un real de multe ori bulversant si framantat, ignoram faptul ca, undeva in adanc, exista si dor acele nevoi superioare ale piramidei, cele care tin de credinte si valori, de identitate. dar ele exista. nu le putem ignora la nesfarsit.
    asa incat, izolati de lume, prinsi intr-o „fabrica” ce se chinuie de cele mai multe ori sa ne impuna o cultura a organizatiei fara sa tina cont de cultura tarii in care se aplica, apelam la internet ca o solutie salvatoare, cand nu este, de fapt, decat un paliativ, care nu aduce implinirea asteptata sau, in cel mai rau caz, un substitut nociv, pentru ca virtualul cel roz nu se suprapune pe realul pe care, daca l-am cunoaste, am fugi mancand pamantul.
    fie ca este vorba de blog, fie ca este mess sau e-mail, ne cautam unii pe ceilalti, pe criteriul afinitatilor comune, pana cand ne gasim. daca ne gasim.
    cam asa am aparut si eu, candva, in iarna, in aceasta comunitate tango.
    desigur ca stiti, cu totii, intalnirea de la brasov cu alice nastase, atunci cand am cunoscut-o pe cristina bizu, desigur ca va amintiti ziua cand l-am recunoscut pe adi ca fiind o persoana anterior cunoscuta in real si nu va amintesc intalnirea de acum o luna, cand cei pe care eu ii cunosteam in parte, s-au vazut prima oara.
    intalnirea de aseara a fost doar continuarea unei povesti. a unei povesti de prietenie dintre trei oameni ce provin din medii diferite, au preocupari diferite si un numitor comun: sunt pasionati tango ce locuiesc in acelasi oras. da, suntem norocosi. 😀
    am decis sa ne intalnim intr-un spatiu binecunoscut brasovenilor, locul de unde se poate lua autobuzul spre poiana brasov, un loc numit lovada postei, aproape de centru si de toate locurile in care am fi ales spontan sa ne depanam povestile si sa ne lansam hohotele de ras.
    putin inainte de ora fixata, cristina m-a sunat ca este deja la locul stabilit si, daca vreau, poate sa vina dupa mine. cristina, iti marturisesc acum faptul ca refuzul meu s-a datorat in intregime unui motiv egocentric: voiam sa vin singura spre voi, sa imi pandesc reactiile si emotiile intalnirii. ceea ce am si facut.
    intalnirea a debutat cu pupaturi, cu bucurie si ras in cautarea unui loc de popas si zambet. pe care cristina ni l-a propus si noi l-am acceptat cu drag. un loc deosebit, mai retras, ca in vechile castele, la care am ajuns trecand pe langa padure si apa, urcand pe o scara suficient de ingusta incat sa ne aminteasca de domnite furisandu-se in noapte la intalniri de taina cu cavaleri ce nu ar fi incaput niciodata in acele spatii.
    odata ajunsi acolo, ne-am impartit darurile cu care veniseram inarmati cu totii. voi descrie acum darurile primite de mine, lasandu-le prietenilor mei bucuria de a povesti despre ceea ce au primit ei insisi.
    asa cum ai spus, simona, cristina bizu, chiar daca nu scrie pe blog atat de mult ca si noi, ne citeste atent. astfel, noul model de sort tango, varianta verde praz, in acelasi ton cu pulovarul lui adi de la mediatizata-i prezenta la cerbul de aur, a ajuns in cele din urma si la noi, cei doi muschetari, insotit desigur de ultima reteta de zacusca a cristinei, frumos ambalata in borcane cu fluturi, pe masura fluturilor din capetele noastre.
    in acest moment, al darurilor cristinei, am sarit efectiv de pe scaune, imortalizand momentele in care am probat cu mandrie aceste noi obiecte de vestimentatie, extrem de potrivite pentru protectia uniformei de muschetar, atunci cand, luptele se desfasoara intr-un cadru cu risc major de patare.
    cristina iti multumesc mult. si va spun ca nu ma pot abtine sa nu rad amintindu-mi de bietul ospatar ce a fost pus imediat in rolul de fotograf si a asteptat apoi rabdator sa terminam noi cu efuziunile noastre, sperand intr-o comanda substantiala, care a constat in una sticla bere fara alcool si doua carafe cu limonada.
    da, ati citit bine, luati in graba si in zor de povestile noastre, am uitat sa mai comandam si altceva, desi bietul chelner mai ridica din cand in cand o spranceana interogativa catre noi, hat de departe.
    revenind la oile, pardon, cadourile noastre, eu am mai primit de la adi o cana in forma de cizmulita, pe care troneaza mandra o pisica si un breloc cauciucat cu numele meu. cana va fi altarul ceaiului meu verde cu ghimbir de-acum, sorbit la fabrica, prilej sa-mi amintesc astfel ca virtualul poate fi intrecut de real.
    despre ce am discutat? despre momentele in care am fost mirese, eu si cristina (adi, inca mai asteapta, desi, nu am putut pur si simplu sa-l dezamagesc spunandu-i ca, caracterele lui androgene, dobandite prin nascare, nu-i vor permite niciodata sa poarte voal si lamaita, pastrand totodata limitele normalului), am vorbit despre parfumuri si ganduri, viata si prieteni, cuvinte putine intr-un timp care, nici de data aceasta nu ne-a iubit.
    pentru ca timpul pe care il petrec cu prietenii mei adi si cristina, nu este niciodata de ajuns.
    iar acum, privind la fotografii, imi pun sortul de muschetar si pornesc la luptele de cenusareasca.

    pisica 12 septembrie 2009 13:20 Răspunde
  • Adi , de ce vrei sa retii poezia? sau ai glumit?

    Blanca 12 septembrie 2009 13:32 Răspunde
  • si, simona, banui ca ai adormit, o completare imperios necesara: la sectiunea mirese nu s-a discutat defel despre momente magice si siropoase. eu le-am povestit faptul ca, cu exceptia rochiei fara maneci si volane din perdelele bunicii cu care am socat asistenta, am fost prevazuta, preventiv, cu un herpes cat toate zilele contra pupaturilor de care nu am reusit sa scap insa, iar cristina ne-a delectat cu o intamplare la fel de savuroasa, in care ea, mireasa, cocotata intr-un cabrio alb, raritate in acele vremuri in urbea noaastra, privea stanjenita cum participantii la eveniment incercau sa urneasca masina ce nu mai voia sa porneasca sub privirile tuturor angajatilor primariei, revarsati pe la ferestre.

    pisica 12 septembrie 2009 13:43 Răspunde
  • si pentru ca sunt singura pe-aici… povestea cu prieteniile.
    pentru ca tot am traversat o saptamana pe care as dori s-o trecem la intamplari uitate, as vrea numai sa spun cateva cuvinte despre prieteniile care se nasc, s-au nascut si au murit aici, in lumea noastra tango.
    marturisesc ca am aparut aici, din admiratia pentru simona si alice, din drag de munca lor. multe zile am tot citit, fara sa postez nimic, asa cum face multa lume. apoi, intr-o buna zi, am scris. cautand un colt al meu, intr-un mediu in care toata lumea cunostea pe toata lumea si toti isi vorbeau.
    ma cunoasteti suficient de bine cu totii ca sa stiti ca nu mi-am ascuns niciodata identitatea, parerile, ca am acceptat critica cu zambet, ca v-am intins maini si am incercat sa va arat tuturor ca imi pasa. ca nevoia mea de prietenie se poate amagi si virtual.
    pe unii dintre voi i-am cunoscut si in real, cu unii dintre voi am mai vorbit si pe mess sau pe e-mail. si exista doua persoane carora le-am daruit sufletul cel real, pe cai virtuale.
    ce a primit in schimb? cealalta fata a monedei.
    acum, la finalul acestei saptamani zbuciumate, marturisesc ca imi sunt necesari prietenii, dar ii prefer pe cei reali. pe cei cu care nu ma suna numai ca sa imi toarne veninul lui iago in urechi despre persoane pe care nu le-a intalnit niciodata,de aici, de pe blog, pe cei care nu se revolta atunci cand, fara a fi impotriva cuiva si fara a jigni pe nimeni, imi spun parerea care, dintr-o data, nu este aceeasi cu a lor.

    si, mi, cu intarziere iti spun ca m-am gandit dimineata la tine. eu, care nu am copii, pot numai sa imi imaginez cum este sa simti ca se desprinde de tine si pleaca in viata…

    pisica 12 septembrie 2009 14:39 Răspunde
  • Nu Blanca,nu am glumit deloc,cand am spus ca voi memora poezia. Eu sunt un pasionat al Poeziei,iar cea postata de tine mi-a trezit mult interesul,inca de la primele 2,5 versuri .Recunosc ca nu stau ca scolarii cu ochii spre tavan ,repetand impiedicat cate o strofa, ci citesc si rascitesc poezia pana imi intra la capatana ! Te felicit,sincer,pt alegere. Chestia cu stersul geamului „inundat” de fitece surse de H2O (apa,lacrimi,sudoare etc) ma duce cu gandul la un material drag mie ,al Simonei,in care spunea ceva similar !

    adi_simplu 12 septembrie 2009 16:49 Răspunde
  • Adi, sunt aici. Am fost aici si zilele trecute, dar am ales sa nu spun nimic. E adevarat, si tacerea poate fi considerata un rapuns. Nu acuz si nu iau apararea nimanui, din simplul motiv ca discutiile voastre „in contradictoriu” au inceput cand eram in concediu si au atins punctul culminant, cand eu inca nu ma dumirisem „care-i treaba”.
    Am luptele mele in viata reala (cu siguranta aveti si voi!), care ma consuma (fizic si psihic) si zilele astea nu sunt buna de nimic. Imi zac tristetile si amarul, la tara, incercand sa-mi gasesc putere pentru zilele care urmeaza.
    Mi, bafta multa „mandrei” tale. Corina, in curand o sa-ti trimit si tu baiatul la Brasov, nu? Parca vad ca la urmatoarea intalnire a brasovenilor, o sa apari si tu in poze. Apropo de poze, mi le trimite si mie cineva?

    Ema 12 septembrie 2009 17:34 Răspunde
  • da ema, ti le trimitem.
    desi, ar trebui sa le transmita chiar autorul lor…
    si bine ca ne-ai amintit… uite un nou prilej de intalnire, pe langa ziua lui adi, venirea corinei la brasov… 😀

    pisica 12 septembrie 2009 17:48 Răspunde
  • Adi, multumesc. M-a zdruncinat rau chestia asta de pe blog( cred ca si-a bagat cel cu coarne codita, si zici sa nu asculti de semne, 9.09.2009. si de cei ce spun sa citesti rasurnat !!!) si poezia asta mi s-a parut ca -mi reflecta starea de acum. Stiu, trebuia sa fie cuvintele mele, dar poetul a spus-o infinit mai bine ca mine. 🙂

    Blanca 12 septembrie 2009 19:55 Răspunde
  • scuze, era rasturnat .

    Blanca 12 septembrie 2009 19:56 Răspunde
  • Ema ,cu mare drag iti trimitem pozele .De fapt consider ca pozele pe care le facem si despre care tot pomenim,nu sunt secret de Stat ,mai ales ca aici ne consideram o comunitate amicala.
    Daca Pisica (cu ochi oblici 🙂 ) are adresa ta de email ,fara sa ma intrebe, poate sa ti le trimita . Ii inteleg si ei retinerile cu trimisul pozelor,dupa niste traume din „copilarie” ! De atunci a decis Pisica, sa poarte constant si Kosmodiskul si tocurile ortopedice !!! 🙂 🙂

    adi_simplu 12 septembrie 2009 20:05 Răspunde
  • adi, adi… 😀 kosmodiskul e la locul lui, numai ca dupa saptamana aceasta a patimilor blogului nici nu mai stiu ce sunt aici, care este rolul meu…
    si nu mai rade de ochii oblici, iti exemplificam privitul printre gene, ca in duminica primelor noastre aventuri cu muschete, draga mie, desi muschetele voastre ma cam intepau in coaste…

    pisica 12 septembrie 2009 20:14 Răspunde
  • Cami, Blanca, Adi vreo recomandare pentru un film in seara asta? Mi.am terminat treburile si as vedea ceva bun.
    Si vreau si eu pozele intalnirii voastre. Cu sorturile Cristinei Bizu…va rog!

    sofianucarmen 12 septembrie 2009 21:18 Răspunde
  • ti le trimit acum, carmen.
    despre filme nu stiu e sa spun, eu il astept pe danu acasa… citesc…

    pisica 12 septembrie 2009 21:31 Răspunde
  • Intr-o lume total straina mie, am descoperit carti, oameni, cuvinte si suflete ce mi-au devenit dragi. Pe oamenii foarte dragi am facut tot posibilul sa-i intalnesc, sa-i cunosc si sa invat de la ei. Au fost generosi cu mine si mi-au oferit prietenia lor, pe care nu credeam ca o merit. Le-am oferit in schimb ganduri sincere, gesturi simple si tot respectul meu.
    Cu emotie v-am asteptat si eu Pisica mea draga si tot cu emotie scriu acum, desi amintirea intalnirii noastre ma face sa zambesc.
    Si pentru dumneavoastra domnule Mirel am un sort de bucatarie inscriptionat(nu puteam lasa un muschetar fara recuzita) pe care doresc din suflet sa vi-l daruiesc.

    Cristina Bizu 12 septembrie 2009 22:01 Răspunde
  • Pisica, multumesc pentru poze.
    Sunteti de pus in rama pentru zambetul vostru.

    sofianucarmen 12 septembrie 2009 22:06 Răspunde
  • cristina, draga mea, buna mea prietena, tu esti dovada clara ca uneori virtualul iti socate in cale oameni ce in real, se dovedesc a fi speciali.
    deja ma gandesc la urmatoarea intalnire, desi mai port in auz hohotele noastre de ras!

    pisica 12 septembrie 2009 22:13 Răspunde
  • …si la rana.
    Va sarut.

    sofianucarmen 12 septembrie 2009 22:17 Răspunde
  • Blanca, pentru spatiul ortodox cifra 666 nu are nicio semnificatie teologica. Are de ceva vreme semnificatii populare. Stiu, cifra este mentionata in Apocalipsa Sf. Ioan drept „numar al fiarei”. Numarul se zice ca va vesti a doua venire a Mantuitorului. De ce or fi oamenii ingrijorati de asa ceva? Desi…tot Mantuitorul ne spune, ca om nu ca Dumnezeu, ca nici El nu stie cand va veni sfarsitul. Dar deja aici intram in conceptul telogic numit filioque. Si aici as cadea inevitabil intr-o erezie majora.
    In opinia mea, este doar un numar care are niste propietati matematice mai speciale. Numere cu asemenea propietati sunt insa practic infinite la scara numerelor naturale (intregi si strict pozitive), infinita ea insasi. Daca te interesaza subiectul mai pe larg, ti-l pot detalia prin prisma teoriei numerelor, al calculului probabilitatilor si statisticii matematice si nu numai.

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 22:18 Răspunde
  • Doamna Cristina! Va multumesc frumos! Va fi un cadou de care sotia mea va profita! Nu, nu in sensul ca-l va imbrca ea! In sensul ca va cosidera drept adevar consacrat diviziunea muncii in care eu cam sed in fata aragazului. Daca citeste ce am scris, ala sunt!

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 22:25 Răspunde
  • Ha, ha Mirel eram sigura , ca te amuza chestia! Dar si pe celalat blog a avut loc o neintelegere, in aceeasi zi in care se intampla si aici…Coincidenta, nu?
    Da, ma intereseaza, sper sa si inteleg daca explici si pentru profani.

    Blanca 12 septembrie 2009 22:26 Răspunde
  • Blanca! Faptul ca si pe alt blog are loc o discutie pe aceeasi tema, tu o pui pe seama cauzalitatii. Adica, aplici aici conceptul yungian de sincronicitate (coincidenta semnificativa). Spune-mi pe ce alt site are loc o discutie pe o tema asemanatoare.

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 22:34 Răspunde
  • blanca, aici nu in aceeasi zi s-au inflamat lucrurile, durau de ceva vreme… si pareau ca nu se mai opresc.

    pisica 12 septembrie 2009 22:35 Răspunde
  • mirel, buna seara!

    pisica 12 septembrie 2009 22:35 Răspunde
  • mirel, pe blogul lui alice s-a iscat o cearta, desi este mult spus cearta. tema era total diferita.

    pisica 12 septembrie 2009 22:36 Răspunde
  • Blanca! Zi-mi te rog ziua, luna si anul in care esti nascuta.

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 22:37 Răspunde
  • Blanca! Pe multe din blogurile din lume, in multe din zilele anului, au loc discutii certuri, contradictii, chestii. Crezi ca avem de a face cu o determinare de tip cauzal? Sau cu intamplari generate aleator de firea umana?

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 22:40 Răspunde
  • Pentru ca, daca am avea de a face cu un mecanism determinist, ar trebui ca strict in toate datele calendaristice cu semnificatii teologice sau oculte si nu in alte date, pe toate blogurile, din toata lumea, sa fie haloimes total, scandaluri, sange, etc.

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 22:42 Răspunde
  • Blanca! Da-mi la intamplare o data de nastere a cuiva, nu ma intereseaza a cui.

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 22:45 Răspunde
  • Of! Pisico! Cand esti nascuta?

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 22:47 Răspunde
  • imi statea pe limba sa-ti spun 😀 : 7 ian 1969

    pisica 12 septembrie 2009 22:49 Răspunde
  • 22 nov 1971,

    Blanca 12 septembrie 2009 22:53 Răspunde
  • Pisica, mie mi s-a parut ca in aceeasi zi, sau cel putin atunci am simtit (cum bine stii)

    Blanca 12 septembrie 2009 22:56 Răspunde
  • Pisico, grav! 🙂
    Izolam secventa 969(666 cu inceputul si sfarsitul raturnate)! Mai dezvolt?
    7+1+1+9+6+9=33
    3+3=6
    Auuu! Iar 6!
    Luam doar anul: 1969. Suma cifrelor: 25. Adica 5 la puterea a doua! Adica numarul varfurilor pentagramei. Nu va mai zic de pentagrama: apare intre coarnele Celuidenenumit. Si e si la puterea a doua.Pisico…esti mancata!
    As putea continua asa inca mult.

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 22:58 Răspunde
  • blanca, sunt nascuta de sfantul ioan, dar nu port si acest nume.

    pisica 12 septembrie 2009 22:59 Răspunde
  • mancata sau mancatoare? 😀

    pisica 12 septembrie 2009 23:00 Răspunde
  • 22.11.1971
    Iar! Suma e 6! Nasol si la tine! Nu mai socotesc, ca plictisesc. Mai dau doar una: la tine sunt doar numere prime:1,2,7,9! Eu n-as mai dormi linistit! 🙂

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 23:02 Răspunde
  • ce anume adunat face 6?

    Blanca 12 septembrie 2009 23:07 Răspunde
  • si ce e cu numerele prime? ca 1 il avem toti, nu?

    Blanca 12 septembrie 2009 23:10 Răspunde
  • Uite Blanca! Daca tu te gandesti la un om pe care nu l-ai mai vazut de mult si dupa cinci minute il intalnesti pe strada, cazi pe ganduri. Nu esti insa si scoasa de pe ganduri de faptul ca in mii de alte zile te-ai gandit la mii oameni pe care nu i-ai intalnit imediat pe strada.

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 23:11 Răspunde
  • Pe 1 da! Dar toate prime? Eu as fi ingrijorat!

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 23:12 Răspunde
  • Si nu suntem compatibili? Adica noi trei, sau luati cate doi? 🙂

    Blanca 12 septembrie 2009 23:12 Răspunde
  • Aoleu Blanca! 2+2+1+1+1+9+7+1=24; 2+4=6!!!

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 23:14 Răspunde
  • Pai am zis eu ca n-am fi compatibili?

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 23:15 Răspunde
  • Blanca! Da-le dracu de cifre!

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 23:15 Răspunde
  • mirel, eu as zice sa ma fereasca dumnezeu sa ma intalnesc pe strada cu toti oamenii la care ma gandesc uneori. 😀

    pisica 12 septembrie 2009 23:15 Răspunde
  • pai zi si data ta de nastere

    Blanca 12 septembrie 2009 23:16 Răspunde
  • cu tot cu analiza
    chiar ce zodie esti?

    Blanca 12 septembrie 2009 23:17 Răspunde
  • 27.08.1960

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 23:19 Răspunde
  • blanca incepi cu zodiile?
    tu chiar crezi ca niste planete aliniate pe cer determina destinul unui om?

    pisica 12 septembrie 2009 23:21 Răspunde
  • bine, Mirel atunci zi-mi de ce s-a intamplat pe amandoua blogurile

    Blanca 12 septembrie 2009 23:22 Răspunde
  • Pisico! Nu!

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 23:22 Răspunde
  • Din intamplare! Ce s-a intamplat pe blogurile astea doua, s-a mai intamplat pe sute de mii de alte bloguri din milioane de bloguri.

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 23:23 Răspunde
  • vai , mirel si la tine face 6 🙂

    Blanca 12 septembrie 2009 23:25 Răspunde
  • Cum ai socotit?

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 23:26 Răspunde
  • Puteai aduna cifra cu cifra sau ziua, luna su anul…

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 23:28 Răspunde
  • 2+7+8+1+9+6=33, 3+3=6

    Blanca 12 septembrie 2009 23:28 Răspunde
  • Si apoi cifrele rezultatului. Observi ca ai acelasi rezultat?

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 23:29 Răspunde
  • nu, ce, mirel?

    pisica 12 septembrie 2009 23:30 Răspunde
  • 27+8+1960=1995
    1+9+9+5=24
    2+4=6
    Acelasi rezultat!
    Vezi cum este cu proprietatile numerelor astea?

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 23:31 Răspunde
  • da, ce bine ne intelegem noi doi…. cel putin asa reiese de aici, nu?
    si sotul meu e fecioara si ne intelegem

    Blanca 12 septembrie 2009 23:32 Răspunde
  • Am crezut ca ma intrebi pe mine cum e cu zodiile! Hai ca ne intelegem in seara asta, beton! Eu am o scuza, am baut un pahar de vin. 🙂

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 23:32 Răspunde
  • Blanca, intelegerea dintre oameni nu depinde de niste biete numere.

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 23:33 Răspunde
  • daca beai cafea , ar fi fost altfel?

    Blanca 12 septembrie 2009 23:34 Răspunde
  • Poate eram mai elocvent. 🙂

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 23:35 Răspunde
  • mirel esti suficient de elocvent. eu am inteles, o intrebam pe blanca, dar am inteles…
    😀

    pisica 12 septembrie 2009 23:37 Răspunde
  • Da omoloagele alea de ce s-au incaierat pe acolo? 🙂

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 23:39 Răspunde
  • Ce m-ai intrebat Pisica, ca am pierdut sirul

    Blanca 12 septembrie 2009 23:39 Răspunde
  • principii de viata…

    Blanca 12 septembrie 2009 23:41 Răspunde
  • Adica? Da si tu niste detalii…

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 23:43 Răspunde
  • sa spuna Pisica

    Blanca 12 septembrie 2009 23:43 Răspunde
  • una dintre ele spunea ca nu ar putea iubi niciodata un barbat insurat, cealalta spunea ca ba da, se poate… cu argumente din experienta fiecareia… celebrul „taiati saptele”

    pisica 12 septembrie 2009 23:45 Răspunde
  • da de ce sa spun io, blanca? 😀

    pisica 12 septembrie 2009 23:45 Răspunde
  • pai, Mirel, nu ma prea intelege, si mai bine sa fie mai clar

    Blanca 12 septembrie 2009 23:46 Răspunde
  • Aaaa…si ti-ai dat si tu cu parerea pe acolo, Pisica? 🙂

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 23:47 Răspunde
  • nu. am spus doar de partea cui sunt. dar nu voi spune public si de ce. 😀

    pisica 12 septembrie 2009 23:49 Răspunde
  • Maaamaaa…ce-i pe acolo…Eu acuma vad! 🙂

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 23:53 Răspunde
  • 😀 😀 😀

    pisica 12 septembrie 2009 23:53 Răspunde
  • Vai de mine, daca intri tu acolo, s-a dus linistea…

    Blanca 12 septembrie 2009 23:54 Răspunde
  • asta pentru ca un zambet mai mare n-au reusit sa gasesc…

    pisica 12 septembrie 2009 23:54 Răspunde
  • Pisicooo! Esti tare, soro, la sfaturi… 🙂

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 23:54 Răspunde
  • care liniste ca e depresie masiva de o vreme!

    pisica 12 septembrie 2009 23:54 Răspunde
  • adica? ce sfaturi, mirel?

    pisica 12 septembrie 2009 23:55 Răspunde
  • Mai ai nitel si le trimiti pe fetele alea la produs, dar cu inima fatalist impacata. 🙂 🙂 🙂

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 23:55 Răspunde
  • Pisico…da` cum de nu mi-ai zis mai si mie sa citesc ce-i pe acolo? Ca eu ca boul il citesc pe Kadare… 🙂 🙂 🙂

    Mirel Curea 12 septembrie 2009 23:57 Răspunde
  • te rog… nu mai pot de ras!

    pisica 12 septembrie 2009 23:59 Răspunde
  • Vezi Pisica aveai secrete…

    Blanca 12 septembrie 2009 23:59 Răspunde
  • nu stiu cum de nu ti-am zis. am banuit ca nu te atrag depresiile autumnale?
    😀

    pisica 13 septembrie 2009 0:02 Răspunde
  • Pai tu tii de mana adulterine, karenine…d`astea imi esti?

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 0:02 Răspunde
  • n-am secrete, blanca! au trecut ceva zile de cand nu fac altceva decat sa citesc. azi ce m-am bagat in ciorba.

    pisica 13 septembrie 2009 0:03 Răspunde
  • Pai cum sa nu ma atraga? Vrei sa ma uit la Tom & Jerry? La filme cu BD? La Benny Hill? Eu acum vad ce-i acolo! E apocaliptica combinatia aia! Noi suntem anosti pionieri! Vaaai…trebuie sa citesc totul si sa-mi notez personajele ca sa le stabilesc traseul. 🙂

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 0:05 Răspunde
  • ce ciorba?
    si era o gluma:)

    Blanca 13 septembrie 2009 0:05 Răspunde
  • mirel, motivatia e alta. dar nu pot spune pe blog. te rog.

    si, asa cum ai spus si tu, atunci cand nu ai de-acasa ce-ti trebuie, te duci si cauti.
    cine sunt eu sa impusc lumea pentru ca n-are acasa si isi cauta?

    pisica 13 septembrie 2009 0:06 Răspunde
  • mirel, Doamne fereste!
    blanca, ai vazut ce-ai facut.
    acum sa te tii, cum or sa zboare in toate directiile, care mai de care.
    deja ma ia cu frisoane numai cand ma gandesc.
    si abia ce mi-am tras sufletul dupa ultimele batalii.
    athos, athos, e grea meseria de muschetar langa tine! vai de sabia mea! 😀

    pisica 13 septembrie 2009 0:09 Răspunde
  • stiu ca era o gluma, blanca.
    ciorba e ca m-am bagat in seama, dar numai eu, ca ei au continuat cu ale lor.

    pisica 13 septembrie 2009 0:10 Răspunde
  • Ce am facut?
    pe mine m-a frapat coincidenta din ziua aia

    Blanca 13 septembrie 2009 0:11 Răspunde
  • Pai nu impusca, Pisico, nu impusca, da` chiar s-o tii de mana? Pisico! Incurajezi vitziul? 🙂
    Ah Pisica letala! De cand te asteptam neprincipiala! Te halesc asa pan` la Craciun! 🙂 Sa vezi ce-ti fac! D`aia nu ziceai tu nimic…Doctorul stie ce pozitii ai tu pe acolo? 🙂 🙂 🙂

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 0:11 Răspunde
  • De mine ce zici? Nu sunt la fel ca si aici?

    Blanca 13 septembrie 2009 0:12 Răspunde
  • Pai tu Blanca, esti cumintica, n-ai ardei rosu cum are pisica sub codita. 🙂 🙂 🙂

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 0:14 Răspunde
  • da, stie doctorul, stie chiar mai multe decat tine. ca de-aia ma vad cu el lunar!!!! sic! 😀
    haleste-ma, stiu ca nu scap… dar fa-o cu blandete macar!

    blanca, cum ce-ai facut? daca intra mirel acolo e ca uliul intre gaini!
    nici nu ma gandesc!! nu vreau!

    pisica 13 septembrie 2009 0:14 Răspunde
  • adica ce vrei sa spui mirel? ca eu nu-s cu… minte?

    pisica 13 septembrie 2009 0:16 Răspunde
  • asa , da pozele , unde sunt pozele?

    Blanca 13 septembrie 2009 0:16 Răspunde
  • Pisica, Pisica, esti…ce mai vorbim… 🙂 Frateee…da` tot citesc si nu-mi vine sa cred…Mai…ce dracu e cu sexul asta frumos? Baaaaaaaaai, in ce hal vorbesc de amaratii aia pe care ii au pe acasa…Mmmm…trist…pe cuvant!

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 0:21 Răspunde
  • Fetelor, sunt om batran. Mai, chiar in halul asta suntem vazuti? 🙂 🙂 🙂
    Am revelatii la senectute! 🙂

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 0:22 Răspunde
  • care amariti? ca nu prea sunt…

    pisica 13 septembrie 2009 0:23 Răspunde
  • lasa senectutea,ca mai ai pana acolo!

    pisica 13 septembrie 2009 0:23 Răspunde
  • blanca pozele sunt la adi… daca te referi la cele de ieri.

    pisica 13 septembrie 2009 0:24 Răspunde
  • pai tu nu ai?

    Blanca 13 septembrie 2009 0:25 Răspunde
  • Asa e…mai mult fostii sunt facuti pulbere…da` vad ca si unii „activi” sunt prezentati de jale mare…

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 0:25 Răspunde
  • in privinta asta sunt linistita. poti sa-l cauti pe danu meu pana te plictisesti. e al meu si nu-l spun la nimeni. (ca nu vreau sa mi-l fure careva) 😀

    pisica 13 septembrie 2009 0:26 Răspunde
  • Vai, Mirel ,tu nu trebuia sa intri pe acolo? chiar asa de ce ai fost curios?

    Blanca 13 septembrie 2009 0:27 Răspunde
  • era semnul !, scuze, in loc de ?

    Blanca 13 septembrie 2009 0:28 Răspunde
  • blanca tu l-ai starnit! e vina ta! 😀
    asa ca o sa te pedepsesc si iti trimit pozele maine…

    pisica 13 septembrie 2009 0:29 Răspunde
  • merci
    nu va e somn?

    Blanca 13 septembrie 2009 0:29 Răspunde
  • si nu gresesc, mirel, cand spun ca nici pe sotul blancai n-o sa-l gasesti pus la zid pe-acolo!

    pisica 13 septembrie 2009 0:30 Răspunde
  • nuuuuuuuuuu… acum cand ai trezit balaurul mi s-a dus si cheful de citit si somnul si linistea!

    pisica 13 septembrie 2009 0:30 Răspunde
  • Pisico, desi sunt trecut de varsta revelatiilor pamantesti, in cateva minute ma lamurii ca nu stiu nimic despre muieri. 🙂 Auzeam eu ca e fabulos sa te faci musca si sa tragi cu urechea printre ele da` n-am avut ocazia. Uite ca mi-o dadusi tu… 🙂

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 0:31 Răspunde
  • si sa inteleg ca la o asa revelatie te-ai gandit tu sa nu ma mai gatui?
    sau ca vei folosi toata blandetea de care esti capabil? 😀

    pisica 13 septembrie 2009 0:34 Răspunde
  • 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂
    Auzi texte (improvizez pe tema): ” Stii bine ca tin la tine, ca nu vreau sa te supar, ca te inteleg, dar daca iti zic ca esti cam parasuta, ti-o zic doar pentru ca ma gandesc tot timpul cu drag la tine.”

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 0:34 Răspunde
  • merci. o sa-l folosesc! pentru ca sunt o mica misogina!
    😀 😀 😀 😀

    pisica 13 septembrie 2009 0:36 Răspunde
  • Nu te gatui, Pisico! Cum sa te gatui? Mi-ai deschis posibilitatea cunoasterii cutiei Pandorei fara sa risc sa deschid capacul. Nu-i de colea! Iti iert tot! Chiar si in avans.

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 0:37 Răspunde
  • chiaaaaaaaaar?
    atunci ma fac un pic si misandra…

    pisica 13 septembrie 2009 0:38 Răspunde
  • blanca, da tu dormi?

    pisica 13 septembrie 2009 0:39 Răspunde
  • Pisica! Nu esti genul! Nu cred sa-ti iasa.

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 0:40 Răspunde
  • da misogina cum imi iese?

    pisica 13 septembrie 2009 0:41 Răspunde
  • Nu, pisico, super pozele

    Blanca 13 septembrie 2009 0:41 Răspunde
  • Hai pe mess, ca am ramas singuri p`aci.

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 0:41 Răspunde
  • hai

    pisica 13 septembrie 2009 0:44 Răspunde
  • Stati pe invizibil?

    Blanca 13 septembrie 2009 0:45 Răspunde
  • Eu da, intotdeauna! Te rog sa ma scuzi ca am zis ca am ramas singuri. Daca n-ai mai zis nimic, am crezut ca te-ai dus la culacare.

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 0:48 Răspunde
  • pai chiar ma duc, noapte buna!

    Blanca 13 septembrie 2009 0:51 Răspunde
  • noapte buna, blanca!

    pisica 13 septembrie 2009 1:23 Răspunde
  • buna dimineata tuturor.
    deja mi-e somn! 😀

    pisica 13 septembrie 2009 10:36 Răspunde
  • Vai , ce-ati reusit sa faceti !!
    L-ati condus pe Mirel (si in consecinta si echipa) ,pe terenurile neatinse si abundente ,tocmai de pe blogul lui Alice !! Ma duc sa anunt,deja, descarcerarea !!

    http://www.youtube.com/watch?v=bAG5vBKmvcA

    adi_simplu 13 septembrie 2009 11:30 Răspunde
  • adi… nu-mi aminti.
    nici nu am dormit de spaima ca vor incepe luptele de strada!
    de-aceea sunt cheauna acum!

    pisica 13 septembrie 2009 11:35 Răspunde
  • sa inteleg ca eu sunt dragonul ala urat? 🙁

    pisica 13 septembrie 2009 11:36 Răspunde
  • 🙂 🙂
    Nu,vai . Ala e doar inceputul razboiului ,modul in care va fi abordarea

    adi_simplu 13 septembrie 2009 11:54 Răspunde
  • Propun si un Imn al cauzei : http://www.youtube.com/watch?v=-bzWSJG93P8

    Va cer votul !

    adi_simplu 13 septembrie 2009 12:02 Răspunde
  • pe-al meu il ai!
    acum, ca am intrat in hora joc, ce sa fac? 😀

    pisica 13 septembrie 2009 12:04 Răspunde
  • Incarca-ti laserele si da drumul la hora .
    Sa aprindem focuri pe dealuri ,sa anuntam ca Voda otraveste fantanile

    adi_simplu 13 septembrie 2009 12:07 Răspunde
  • Dar nu e vorba de Eugenia Voda ,ci de…Voda …al nostru 🙂

    adi_simplu 13 septembrie 2009 12:08 Răspunde
  • O sa vezi ,ca la momentul in care Mirel o sa posteze ceva cu substrat pe blogul lui Alice, o sa si afisam linkul cu imnul . Stii ca si Greuceanu isi arunca buzduganul inainte,ca antemrgator -precursor al lui

    adi_simplu 13 septembrie 2009 12:10 Răspunde
  • Poate lui Mirel ii trebuia camp mai mare ,sa-si desfasoare fortele si artileria grea 🙂

    Blanca 13 septembrie 2009 12:16 Răspunde
  • Da, Blanca. Mirel aduce putin cu tatarii ! Acum trebe sa ma decid si eu ,in care tabara il plasez

    adi_simplu 13 septembrie 2009 12:17 Răspunde
  • daca, am trimite un sol ” cu naframa in varf de bat” si cu daruri, crezi ca ar fi indurator, ar avea mila , ne-ar cruta?

    Blanca 13 septembrie 2009 12:24 Răspunde
  • Nu va luati surorilor si fratilor dupa instigatorii astia doi: Pisica si Doctorul. Au chef de scandal. Ce avem noi cu fetele alea? Noi trebuie sa fim doar fini observatori, sa privim fara sa tulburam, asa…ca la un acvariu. Asa…o barfa mica si nevinovata merge. Ce, la muzeu rascolim dioramele?

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 13:08 Răspunde
  • Bine v-am regasit!
    Vad ca v-ati cocotat pe gard si pregatiti ceva gustos pentru blog-ul vecin si preten..
    Sau mi s-o fiparand, numa’ !?: )))
    Am dansat toata noaptea, am fost la o petrecere, dar uite ca nu mai dorm si vin mai devreme sa vad ce faceti.
    Pisico d’artangnete, reverente!
    Blanca, ma bucur sa ne intersectam pe-aici, din nou. Stiu ca zilele trecute ai incercat sa-mi explici ce anume voia meninne sa transmita, stiu ca am spus un multumesc nearogant si-atat.
    Deci, care-i treaba cu iubirea si oamenii casatoriti? Nu as vrea sa preluam teme, dar n-am reusit sa ajung a citi ce s-a intamplat dincolo si m-ati starnit, ca sa spun asa..
    Pentru mine amorul dintre oameni insurati [fiecare cu altcineva, asa-numitul adulter] nu a fost sa fie si nici nu va deveni un subiect-tabu. Mi se pare interesant ca subiect si dureros ca experiment. Sa nu credeti ca va deranjez cerand detalii aiurea, ar fi super daca mi-ati un link.
    Recunosc, eu citesc ce scrie Alice Nastase, dar nu parcurg si randuletele parfumate de-acolo, de la comentarii, ca mi se face rau bine.Bine de tot.
    Dar iar o sa va par unora rautacioasa daca-mi dau drumu’ la vorbe si la parerile care-i vizeaza pe admiratorii verbali desantabili si exclamativi:)

    Una 13 septembrie 2009 13:14 Răspunde
  • Ooo, Domnul Mirel Curea, sunteti prin zona.Tot proaspat si tot sarmant, cum ati obisnuit deh
    ja asistenta, pariez: )))

    Una 13 septembrie 2009 13:16 Răspunde
  • deh ja = deja*

    Una 13 septembrie 2009 13:16 Răspunde
  • Una, nu-ti imagina ca pe acolo, tema adulterului este dezbatuta in parametrii balzacieni sau tolstoieni sau…Nooo, nimic din toate astea. Limitele sunt asezate intre liberto-bovarism si recursul la morala frusta(de cartier marginas in Saptamana Mare).

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 13:32 Răspunde
  • Am plecat la piata! Ia mai certati-va si singuri! 🙂

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 13:32 Răspunde
  • una, imi ating muscheta de a ta, cavalereste, cum altfel?! in semn de salut.
    sunt prin zona, dar cu ochii carpiti si sabiuta grea, grea… si nu de la dansuri mi se trage ci de la razboiul al carui scenariu l-a postat adi si pe care eu l-am purtat in gand numai, sperand, disperand…

    mirel, eu nu ma regasesc deloc in rolul de instigator! am zis doar, pe la ore tarzii din noapte, ca mi s-a dus si linistea si somnul de cand blanca m-a asezat frumos pe tipsie ca pe un pui fript. 😀

    pisica 13 septembrie 2009 13:35 Răspunde
  • ooooooooo… un muschetar la piata?
    tare as vrea sa-mi fac ochii oblici si sa relatez de la fata locului!
    😀 😀 😀
    dar nu pot… eu ma incing cu sortul tango si plec la lupte gastronomice!

    pisica 13 septembrie 2009 13:37 Răspunde
  • Ooops, azi e in 13 !

    Blanca 13 septembrie 2009 15:28 Răspunde
  • da, blanca… e numar prim!

    pisica 13 septembrie 2009 16:05 Răspunde
  • seara buna dragilor.
    o poveste pentru voi, despre noi…

    Duminica dimineata. Septembrie, o zi inainte de inceperea scolii. In castelul lui Athos, acolo unde isi au resedinta de toamna muschetarii nostri este liniste. Noaptea a fost linistita si, de fapt, de cateva zile nu s-au mai intalnit cu oamenii cardinalului.
    De la Regina Simona nicio veste. De cand si-a daruit diamantele ducelui de Buckingham si a primit de la acesta in dar ultimul model de telefon mobil, ca semn al iubirii vesnice si al comunicarii nestingherite, tot proveste la el si smulge petalele tuturor florilor intalnite in cale, repetand aceeasi intrebare la care, insusi regele i-a raspuns, citind misiva interceptata de Cardinal.
    In salon, Athos sade la masa de lucru in fata calculatorului si butoneaza de zor. Din calculator se aud zgomote ciudate. Ceilalti muschetari stiu insa, este blogul reginei, iar Athos se razboieste iarasi si cineva.
    Pe Porthos il gasim zambind in fata oglinzii, admirandu-se: cu noul model de sort, primit in dar de la insasi doamna de companie a reginei, Madame Cristina, sigur va face ravagii prin urbe.
    Aramis este cufundat in rugaciunile sale. De fapt isi recupereaza fortele, extenuat dupa intreaga noapte in care s-a rugat ca amicii lui sa nu afle ca Sobosul de Preoti nu este altceva decat ultima discoteca deschisa in oras si, in care, el a dansat intreaga noapte.
    D’Artagnette doarme cuminte pe pervazul ferestrei. Toata noaptea a visat cum oamenii cardinalului se transofrmau in soricei si, desi nu mai vaneaza de multa vreme aceste mici creaturi, tot vedea scene de lupta in care nu le mai facea fata.
    Deodata, in linistea tihnita in care sedeau cu totii se aude un zgomot: Athos, plictisit de teoria numerelor prime, se ridica in picioare. Ceilalti trei in privesc mirati.
    -Fratilor, e timpul sa punem muraturi! Haideti la piata!
    Aramis isi deschide repede notebook-ul cu care este in conexiune permanenta si directa cu Divinitatea si tasteaza o rugaciune. Citeste repede, apoi spune sec: sa mergem!
    Porthos ofteaza desfacandu-si sortul, il impatureste cu grija si il pune in dulap, sub cheie, apoi raspunde si e, solemnl: sa mergem!
    D’Artagnette sare de pe pervaz si clipese somnoros: of, mai baieti, grea e meseria de muschetar!

    pisica 13 septembrie 2009 19:39 Răspunde
  • 🙂 🙂 🙂

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 19:45 Răspunde
  • Urmatorul roman dupa care sa ne inspiram si la care sa ne raportam, propun sa fie „Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Ce ziceti? 🙂

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 19:52 Răspunde
  • Cine e Aramis?

    Blanca 13 septembrie 2009 19:53 Răspunde
  • O fi 13, dar la mine a fost chiar bine…

    Manastire, slujba, racle, basilica , vii aurite , saramura de crap, gutui parfumate, dobrogea in toamna…
    De maine se numara bobocii!!
    Succes tuturor bobocilor si nu numai!

    mi 13 septembrie 2009 19:54 Răspunde
  • mirel, totdeauna am fost eu mandra de tine, chiar si cand nici nu stiam ca existi pe lumea asta!

    pisica 13 septembrie 2009 20:06 Răspunde
  • Sa va povestesc cum este cu 13 asta. Sunt mai multe variante.
    Una, ca ar aduce nenorocire pentru ca la cina Cea de Taina au fost 13 si, dupa cum stim, s-a terminat cam prost.
    Alta, al 13-lea zeu al mitologiei wikinge era unu` nasol.
    O alta , intr-o vineri 13 papalitatea le-a tras-o naspa de tot templierilor.

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 20:09 Răspunde
  • a doua varianta n-o stiam. multumesc.

    pisica 13 septembrie 2009 20:11 Răspunde
  • Pisico…si eu la fel! Voi fi mandru de mine, chiar si cand nu voi mai sti ca exist pe lumea asta. 🙂

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 20:12 Răspunde
  • negresit, mirel, negresit!

    pisica 13 septembrie 2009 20:14 Răspunde
  • daca nu tu, atunci cine?

    pisica 13 septembrie 2009 20:15 Răspunde
  • blanca, aramis e muschetarul pe jumatate popa!

    pisica 13 septembrie 2009 20:18 Răspunde
  • Da-ti dai seama sper, Pisico! La acea vreme, mandria mea post-mortem imi va fi sanctionata cu un sut in cur, care ma va proiecta direct in sala cazanelor.

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 20:18 Răspunde
  • 😀 im idau seama. adica incerc… imi cam cad ochii in gura in seara asta.
    daca nu sunt coerenta, sa nu ma executi prea tare, te rog.
    cu blandete, da? cu blandete? (doamne ce masochist suna! 🙂 )

    pisica 13 septembrie 2009 20:22 Răspunde
  • Stiu Pisica, dar ma referam cine il intrupeaza aici…

    Blanca 13 septembrie 2009 20:27 Răspunde
  • Sa vedem Blanca, sa vedem daca Una va accepta!

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 20:56 Răspunde
  • sunt sigura ca da. cred ca abia asteapta…

    Blanca 13 septembrie 2009 21:00 Răspunde
  • Phiii! Am auzit iar stirea cu Bazac. Omu` a gasit solutia! Si o tot repeta de doua zile! S-a prins ca romanu` isi mai ia concedii medicale la misto si a gasit remediul. Politia sa-l caute pe bolnav in spital, daca nu este in spital, sa-l caute acasa, daca nu este nici acasa sa-i anuleze concediul si sa-l amendeze.
    Uite! Asta este o rara ocazie in care regret ca nu mai sunt in presa!
    Ceee tembel! Ceee oligofren!
    Si daca omu` e la tratament ambulatoriu? Sau la farmacie? Sau sa-si ia paine? Sau s-a dus la tzara sa boleasca linistit? Sau s-a dus la ma-sa sau la copii ca sa fie ingrijit? Sau e in baie sa vomite? Sau e varza cu capu` si nu aude soneria? Sau i se rupe ca suna cineva la usa?
    Cel mai corect ar fi fost ca de problema sa se ocupa SRI-ul. Astia sa organizeze echipe de investigatii si filaj la toate locatiile in care ar fi posibil sa se afle impostoru`, sa-l pozeze daca apare pe afara vesel, sa-l retina in flagrant si sa-l duca la instanta pentru mandat.
    Da` dobitocul asta n-o fi aflat ca certificatul ala medical e un document medico-legal, care nu poate fi anulat decat printr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si in baza unei expertize medico-legale?
    🙂 🙂 🙂 Vorba muierii: „Corect ar fi ca militianu` sa ne verifice si corectitudinea diagnosticelor. Daca le gresim sau le exageram?” 🙂 🙂 🙂

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 21:13 Răspunde
  • Acum ai afacerea ta?

    Blanca 13 septembrie 2009 21:17 Răspunde
  • Asa si asa, Blanca! Sunt director de dezvoltare la un grup de firme iar afacerile mele erau in domeniul imobiliar dar le-am oprit la vreme. Am fost si eu inspirat odata in viata, altfel eram pe tobogan acum, atarnat prin banci!

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 21:21 Răspunde
  • doamne fereste, mirel! 🙁
    asta imi aduce aminte de unul dintre putinele concedii medicale avute, impus de doctori dupa ce m-am trezit ca am o anemie atat de severa incat umblam prin casa tinandu-ma de pereti.
    sefa mea, femeie cu inima larga, a trimis o colega sa vada daca intr-adevar este asa.
    of, mare om si ministrul asta!

    pisica 13 septembrie 2009 21:56 Răspunde
  • De ce nu revii in presa? Macar in cea online ?

    Blanca 13 septembrie 2009 22:04 Răspunde
  • Si Una , tu ce meserie profesezi ? Bineinteles ,daca poti si vrei sa ne spui…

    Blanca 13 septembrie 2009 22:07 Răspunde
  • si tu, blanca, ce profesie ai? cu ce te ocupi?

    pisica 13 septembrie 2009 22:09 Răspunde
  • mi, paunasa, ti-ai facut ghiozdanul, draguto? 😀

    pisica 13 septembrie 2009 22:10 Răspunde
  • tu, intai , draga muschetar…

    Blanca 13 septembrie 2009 22:10 Răspunde
  • eu, ce?

    pisica 13 septembrie 2009 22:12 Răspunde
  • pai sa raspunzi tu intai, intrebarii ce mi-ai adresat-o…

    Blanca 13 septembrie 2009 22:13 Răspunde
  • Pisico! Elucubratia analfabetului asta nu va avea cum sa se concretizeze. Juridic si procedural vorbind, demersul lui va fi nul in drept si inoperant in fapt.
    Pe mine insa ma bucura altceva. Bazac asta o tine asa de vineri dimineata. Tu iti dai seama, cam care este nivelul de intelegere si de consiliere al guvernului, daca astuia nu s-a gasit nimeni sa-i explice ca prinde „posturi straine”? Mai mult, si la nivel de guvern si la cel de minister al sanatatii exista juristi. Realizezi ca nimeni nu s-a obosit sa-i zica astuia ca este intr-o eroare demna de un banc cu Bula?
    Observ de ceva vreme fenomenul asta la multi „diriguitori”, care bat campii pe chestii elementare. Astia sunt atat de „fii ai ploii” incat chiar nimeni nu se mai oboseste sa le mai dea sfaturi si atentie.
    N-ai vazut? Basescu le zice procurorilor ce anchete sa mai faca si judecatorilor ca protestul lor este ilegal. Asta nu stie ca magistratii sunt independenti, ca „judecatorescul” este putere in stat definit ca atare de Constitutie, ca a declara ceva ilegal nu poate face decat obiectul unei decizii judecatoresti ramase definitive…
    Mai bine ma opresc, imi creste tensiunea…

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 22:22 Răspunde
  • Pentru ca nu mai cred ca, daca scriu eu ceva, mai are vreo importanta, Blanca.

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 22:24 Răspunde
  • Eu ma cam duc sa ma var in pat. Seara misto!

    Mirel Curea 13 septembrie 2009 22:30 Răspunde
  • blanca, daca stiam cu ce te ocupi, nu te intrebam.

    mirel, stiu ca vineri a lansat porumbelul si l-am vazut si pe basescu batand campii. de regula evit sa ma mai uit la stiri, de ceva vreme, din acelasi motiv pe care l-ai spus.
    intrebarea este insa alta: cati dintre privitori isi dau seama pe cine au ales sa-i conduca?
    of. ma enerveaza. hai sa vorbim de altceva. pregatisi ghiozdanul, frate? 😀

    pisica 13 septembrie 2009 22:34 Răspunde
  • somnorosule! cred ca merg si eu la somn, desi nu mai merg la scoala!

    pisica 13 septembrie 2009 22:35 Răspunde
  • Buna seara.Apar si io, mai la spartu’ targului, asaa..Pareti strinsi pe la cuiburi.

    Una 13 septembrie 2009 23:08 Răspunde
  • Mirel , daca si cei razboinici sa tine, capituleaza, nu sunt semne bune…

    Blanca 14 septembrie 2009 9:08 Răspunde
  • Hello, sper ca sunteti prin zona. Aseara am venit tarziu si am plecat devreme (sic!).
    Nu cred sa ma calific pentru Aramis, pi cuvant:)
    Blanca, ”profesez meseria” de consultant, stiu ca e aproape dubios cuvantul asta proaspat itit azi din tasta mea, dar asta fac. Sunt un fel de vanzator, numai ca nu stau la o tejghea, ci ma agit printre mase.
    Care mase se anunta uneori incantate de efervescenta-mi. Dar numai uneori:)
    Mirel, nici eu nu cred ca scriitura ta din presa ar mai putea schimba ceva din ceea ce la un moment dat ai crezut ca se va putea. Nu o spun cu apasari de tristete, ci doar inexpresiv si aproape rece. Majoritatea oamenilor care fac jurnalism in Romania mileniului XXI si traiesc minunat din asta, l-au abordat ca pe-un biznis, nu ca pe o profesiune cu idealisme si bun-simt.

    Una 14 septembrie 2009 10:06 Răspunde
  • adica ai vrut sa spui profesie=meserie?
    si ce vinzi ? sper ca nu iluzii dulci , parfumate…

    Blanca 14 septembrie 2009 10:10 Răspunde
  • sa stii ca nici nu mai auzisem pana sa ” itesti” tu, de cuvantul asta atat de nou , „consultant” 🙁

    Blanca 14 septembrie 2009 10:14 Răspunde
  • Cred ca ai vrea rolul lui Milady ( pacat ca nu-mi mai amintesc cum se scrie, dar , pe ea ca si personaj, n-am uitat-o )

    Blanca 14 septembrie 2009 10:17 Răspunde
  • Nu, Blanca, nu vand iluzii. Si,incerc, pe cat posibil, ca nici prestatia mea sa nu fie iluzorie:).
    Nu, nu stiu de ce crezi ca ar trebui sa vanez vreun rol, am sentimentul ca vrei cu orice pret sa-mi dai un sens pe-aici, nu inteleg, inca, de ce nu pot fi doar o tipa care posteaza pe blog si-atat. Daca ai timp si chef, detaliaza-mi, rogu-te, ce-ai in cap pe tema asta..

    Una 14 septembrie 2009 10:48 Răspunde
  • Stii , ma deranjeaza ce ai spus despre ce scriu fetele pe blogul lui Alice !
    Nu mi se pare frumos… e vorba de sentimente, daca tu stii ce sunt acelea…

    Blanca 14 septembrie 2009 12:01 Răspunde
  • Blanca, ai dreptul tau sa te-ndoiesti despre stiinta mea in ale sentimentelor, dar as aprecia la fel de mult sa constat ca te bucuri si de dreptul de-a cugeta ulterior,macar,la ceea ce tocmai mi-ai plasat:) Ca sa nu mai vorbim ca treaba asta cu judecata e de dorit sa se-ntample doar atunci cand ne simtim chemati /invitati /indreptatiti s-o facem.
    Crede-ma, era suficient sa-mi fi spus ca ti-am creat un deranj prin ceea ce am gandit ”despre ce scriu fetele pe blogul lui Alice!”,eram eligibila la capitolul, eventual, de scuze.
    Nu fac niciodata comentariu pe propriul meu text, cum am mai spus, stiu ce spun si de ce sustin cand zic/scriu cate ceva pe o anumita tema.
    Tendinta ta moralizatoare in ce ma priveste nu-mi provoaca vreun clipit vinovat, dar e dreptul tau sa continui cursa, cum s-ar spune..
    Constat ca imediat ce apare un personaj nou fara fluturasi sau fundite-n plete, se gaseste instant o domnita pe-aici gata sa-i dea lectii gratuite de comportament si nota scazuta la purtare, morala, educatie civica, ceva.
    Am o vorba preluata de la cineva drag si mi-a folosit mereu, presimt ca a venit momentul s-o fac acum sa tasneasca pe monitor: ”n-aveti voi atata scoala cata vacanta am avut io”.
    Nu am pretentii de originalitate, de-aici si ghililmelele.
    Blanca, nu avea nici tu mai multe pretentii de la tine decat poti duce!
    E doar o rugaminte.

    Una 14 septembrie 2009 13:23 Răspunde
  • *ghilimelele

    Una 14 septembrie 2009 13:24 Răspunde
  • Dar , draga Una , daca esti asa curajoasa, nu mai barfi pe aici, du-te si spune-le fetelor acolo, ce ai de zis, nu te ascunde…

    Blanca 14 septembrie 2009 14:32 Răspunde
  • Confunzi lucrurile, nu am barfit pe nimeni, era o parere exprimata,poate, usor ironic.
    Atentia deosebita pe care o acorzi fiecarei nuante cuvantatoare intuibila sau macar inchipuita in postarile-mi ma flateaza.

    Una 14 septembrie 2009 15:21 Răspunde
  • Blanca, tu crezi ca rolul lui Milady e de lepadat? Ce ar fi fost muschetarii fara diabolica Milady? Niste petrecareti scandalagii, cam fara obiect al muncii, eroismului si onoarei. Doar ea face posibila punerea lor in fason.

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 17:32 Răspunde
  • Ciao,Mirel Curea.
    M-am gandit ca n-a aparut prea multa lume azi (si) pentru ca zilele de luni sunt mai greu de urnit. A mea n-a fost chiar asa infama, dimpotriva. Si sa nu uitam: ”La Rentrée”:)
    Spui ca ai decis sa lasi in urma presa scrisa.
    Nu ti-e dor sa mai faci cand si cand cate-un interviu, sa mai simti febra aia de om de litere care-si semneaza compunerea si apoi urmareste reactiile publicului?

    Una 14 septembrie 2009 17:44 Răspunde
  • Acuma, Blanca, daca eu am rezerve in privinta editiei Larousse din 1989, ce sa fac? Sa ma duc la editura, sa le zic de la obraz? Daca spun ceva nasol de ei pe aici, e barfa?
    Oamenilor care nu pot zice non-stop de bine oricand, oricui si la orice, ce le recomanzi?
    Dar celor incapabili sa incremeneasca prinsi captivi in jeleuri si marmelade?
    Zici de sentimente. Blanca, gama sentimentelor omenesti este infinita. Exista oameni pentru care sentimentele nu se reduc doar la cel de iubire dintre barbat si femeie. Gasesti ca pe aici nu se mai vorbeste despre sentimente? Se vorbeste, Blanca! Se vorbeste despre prietenie, sentiment nobil. Se vorbeste despre literatura, sentiment estetic. Se vorbeste despre ceva politica, sentiment civic. Se vorbeste despre prostia omeneasca, sentiment critic.
    Sentimentul, este orice atitudine pe care omul o are față de orice realitate si este expresia constiintei umane. Zici tu sa nu mai avem reactii si atitudini? Adica sa nu mai avem exact sentimente?

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 17:53 Răspunde
  • Buna seara, oameni buni!

    corina 14 septembrie 2009 17:56 Răspunde
  • Nu, Una! Am facut presa timp de 18 ani. In trufia mea am crezut ca ceea ce scriu eu, poate contribui la cumva la ceva. „Vanitas vanitatum, omnia vanitas” (Desertaciunea desertaciunilor, totul este desertaciune). Daca as fi fost convins de acest adevar biblic, nu as fi pierdut 18 ani pretiosi.

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 18:08 Răspunde
  • Buna seara, Corina!

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 18:08 Răspunde
  • Mirel, eu vreu sa spun ( da , nu ma pricep la vorbe asa ca voi, recunosc), ca oamenii sunt diferiti si nu cred ca , cineva care scrie aici si-si exprima niste ganduri ale lui despre ceea ce traieste in interiorul lui, sau daca simte nevoia sa spuna ca admira pe cineva sau ca-l intelege, asteapta vreo atitudine de la persoane carora nu li se adreseaza. chiar nu putem sa lasam pe fiecare sa scrie ce simte si daca noi nu suntem de acord , sa nu-l mai criticam si sa-l luam in deradere ?
    De ce nu multumiti cerului ca sunteti mai duri si poate mai impliniti decat altii, de ce nu intelegeti ca raniti prin vorbele voastre? Eu asta simt ca ma raniti..
    Si, asta e cred ca sunt si eu in plus , dupa cum se vede..
    Nu-i nimic, sunt lucruri si mai rele in viata decat sa nui faci , cu cea mai mare onestitate, pe ceilalti sa te inteleaga…
    Mai bine te retragi.

    Blanca 14 septembrie 2009 18:09 Răspunde
  • Blanca, ti se pare ca nu te inteleg, ca te agresez sau ca te ignor arogant, in conditiile in care ti-am raspuns cat am putut eu de pe larg si cu toata buna-credinta la tot ceea ce m-ai intrebat? Si vad ca si alti „comeseni” au facut acelasi lucru.
    Blanca, tu ai facut observatii unora cum ca nu scriu cum si ce ar trebui. Oamenii doar s-au vazut pusi in situatia de a se explica. Puteau sa te ignore. N-au facut-o.
    Se disting pe aici doua curente: pro si nepro-fluturasi. Cine va impiedica oameni-buni sa va amuzati pe seama saraciei mintilor si sufletelor noastre? Eu unul as citi si as polemiza absolut amuzat. Mama plange la telenovele de se indoaie. Eu rad cu tata de ea de ne prapadim. Ea se preface ca se supara, ne face fals indignata „nesimtiti” si…cand nu mai poate juca indignarea, o bufneste si pe ea rasul.
    Muierii mele daca ii aduc un film de amor, am liniste. Teo rade de nu mai poate: „Sssssst! Mama vede un film cu iubiti!” si ma cheama la ea in camera sa ne batem. Sigur…o va apuca si pe ea peste cativa ani.

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 18:29 Răspunde
  • Mirel , nu ma mai pot schimba acum ,si nici tu sau altcineva.
    Cel mai intelept lucru este, cum am spus si mai sus, sa ma retrag.

    Blanca 14 septembrie 2009 18:40 Răspunde
  • Blanca, un om in fata unei provocari poate sa se entuziasmeze sau sa dea inapoi. Nu-i nici de damnat, nici de laudat, in niciuna dintre alternative. Mie unul, imi pare rau. Imi pareai o fiinta senina si placuta.

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 18:45 Răspunde
  • Am reusit , in sfarsit, sa intru pe blog!
    Nu stau mult, vreau doar sa spun cateva vorbe! Draga mea Pisica, cand am gresit, am recunoscut, cand am vrut sa stiu ceva, am intrebat! Si am multumit cand mi s-a raspuns, chiar daca am facut asta cu oarece intarziere! Asta e si pentru tine Mirel!!!Imi pare rau pentru tot ce s-a intamplat pe aici si intr-un anume fel, ma simt vinovata, am sentimentul ca eu am aprins scanteia!
    Sint incapabila sa vorbesc urat, cele mai „tari” cuvinte sint tembel si nenorocit iar cea mai cea injuratura e pe naiba! Atunci cand oamenii lovesc, folosind drept arme cuvintele, ma blochez si ma intristez! Asta nu e o calitate ci un handicap dar asta e , asta sint! Baietii mei imi spun tot timpul ca trebuie sa depasesc bariera asta de comunicare, ca in felul asta ma izolez si ca, pana la urma, cuvintele sint doar cuvinte! Oare? Si atunci, daca toate sint o apa si-un pamant, de ce unele dor ca o rana iar altele alina ca un balsam? De ce reactionam la unele iar altele ne lasa indiferenti, nepasatori? Gata, ma opresc aici! E prea tarziu pentru intrebari si raspunsurile chiar nu-si mai au rostul!
    Vreau doar sa mai spun ca Meninne nu ar fi trebuit sa plece de aici, de fapt nimeni nu ar trebui sa plece, Simona ne-a primit pe toti cu drag! In fond e casa ei ! Ar fi trebuit sa fie loc pentru toti, si pentru cei mai sentimentali
    si pentru cei mai cerebrali, ar fi trebuit sa invatam unii de la altii!Ar fi trebuit dar n-a fost sa fie!
    Nu stiu daca am sa mai scriu, nu-mi mai gasesc locul pe aici…Cel putin asta simt acum!
    O toamna frumoasa tuturor!
    Simona multumesc pentru ospitalitate si pentru cuvintele frumoase! Venind din partea ta, au mangaiat si au pansat rani! Multumesc!
    P.S. Mirel am sa citesc cartea de care mi-ai spus ! Acum am o perioada incarcata si citesc, ghici? Ismail Kadare -„Amurgul zeilor stepei”! Urmeaza „Umbra” si „Palatul viselor”!

    corina 14 septembrie 2009 18:48 Răspunde
  • Mirel, nu e nici o provocare, credeam ca am depasit-o de sambata…
    As vrea sa fiu cum sunteti voi, mi-ar fi mult mai usor in viata.
    Dar nu se poate…
    asa ca , doar nu sunt masochista, sa caut sa fiu ranita.

    Blanca 14 septembrie 2009 18:50 Răspunde
  • Blanca , trebuie sa nu mai iei in nume personal ce ti se spune .Si chiar de iti zice cineva,ceva, de ce iti pasa ? Tot nu te vede nimeni ! Mie tocmai de asta imi place sa polemizez ,in spirit constructiv . Aminteste-ti ,de ex, ca printre primele postari ale mele ,spuneam lui Valin ca alege piese muzicale frumoase -dar prea triste .Asta nu insemna ca am ceva cu omul asta ! Efectiv imi dadeam cu parerea .Ca suratele au sarit si l-au aparat ,asta e altceva 🙂

    Salutare Mirel , servus Una ! Ce-aveti domne,cu fluturasii ? Eu si pe borcanul cu zacusca,am primit una bucata set fluturasi

    adi_simplu 14 septembrie 2009 18:56 Răspunde
  • Adi, tu chiar nu vezi ca blogul asta nu mai e cum era atunci cand am venit prima oara aici?
    Daca era ca acum nu mai intram si mai ales nu mai ramaneam
    Chiar nu vedeti ca blogul asta nu mai e pe pagina revistei?
    Chiar nu vedeti ca oamenii nu mai vin aici?
    E mai bine asa?

    Blanca 14 septembrie 2009 19:00 Răspunde
  • Uite un titlu de film care imi place si ma amuza ( precum subiectul filmului ) 🙂 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=_IkHi_1T_gE

    adi_simplu 14 septembrie 2009 19:02 Răspunde
  • Doctore! Nu-ti mai zic de fi-mea, toate clamele(clemele, cum dracu le-o zice) cu care ii prinde ma-sa parul, sunt lepidoptere.

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 19:03 Răspunde
  • Blanca, o sa repet un mesaj lasat mai inainte : De ce trebe sa ne razbunam noi pe Simona ,dac avem nemultumiri intre noi,ca gen de discutii ? ! Aici e loc pt toata lumea si nici nu trebe sa aprobe cineva parerile mai antisiropoase . Ba chiar mi-ar placea sa vad ca luati si voi in bascalie stilul . Pacat ca invitatii se razbuna pe gazda !

    adi_simplu 14 septembrie 2009 19:08 Răspunde
  • Doctore, intelege, ca-mi fac rau asa, eu cred in puterea cuvintelor.Daca le scriem , nu inseamna ca asa si gandim?
    Nu ma potrivesc ci stilul vostru, mai ales cu cel al „cotropitorilor” , ce naiba mai caut eu aici?

    Blanca 14 septembrie 2009 19:12 Răspunde
  • va salut si eu!
    corina, nu era o referire la tine in mesajul meu de-atunci si nu cred ca tu ai aprins nicio scanteie. dar… orice as comenta, acum nu mai conteaza ca sunt aici de mai bine de jumatate de an, ca, poate, am intins maini si am inteles nevoile oamenilor, ca am investit timp si suflet pentru unii. conteaza doar ca sunt altfel. dar mereu am fost asa!
    blanca…te-am citit la ionut. si nu vin sa spun nimic. faptul ca nu sunt ca tine sau ca tu nu esti ca mine e chiar un lucru bun. aminteste-ti cand tu ma rugai sa alung melancolii. si aminteste-ti ca, niciodata, dar absolut niciodata, nu am jignit pe nimeni. si nici nu imi permit sa o fac. si nici nu barfesc…
    una, o reverenta: e alegerea ta, daca accepti sau nu rolul de aramis. in fond te cunosti cel mai bine. oricum, ma bucur sa te citesc.
    baietii, un zambet… cu fluturi. 😀
    mirel! fusei la scoala?

    pisica 14 septembrie 2009 19:24 Răspunde
  • Da, Pisica cum ma simt acum cand stiu ca te rugam sa -mi alungi melancoliile ( ce sunt siropuri , evident pentru voi), si realizez ca tu radeai de mine si de slabiciunea mea?

    Blanca 14 septembrie 2009 19:30 Răspunde
  • nu am ras niciodata de tine, de nimeni nu imi permit sa rad, blanca.
    pentru ca asta ar insemna lipsa de respect si, nerespectand oamenii, inseamna ca nu ma respect pe mine!!! (sotul meu este mama romantismului, crezi ca rad vreodata de el?)
    aminteste-ti ca am relatii destul de stranse cu multe fete si de aici si de la alice, imi sunt diferite, dar le privesc asa cum sunt, le accept asa cum sunt, ceea ce fac si cu tine.
    hai, blanca… te-am ranit eu vreodata?

    pisica 14 septembrie 2009 19:37 Răspunde
  • -din toate discutiile de-aici, nu am vazut niciodata “multumesc, mirel, pentru ceea ce mi-ai spus” sau “nu inteleg ce vrei sa spui”-
    Draga Pisica, nu te-am acuzat de nimic, doar incercam sa corectez ce ai spus mai sus! Mirel m-a atentionat in privinta asta si eu i-am raspuns!Mai tarziu, e adevarat, dar am facut-o! Am mai spus si ma repet, sint corecta din punctul asta de vedere ! Tu consideri ca nu am deschis eu cutia Pandorei? Bine, asa sa fie! Desi , acolo, undeva, un sambure de indoiala tot exista!
    Indiferent de conflicte, mie imi place cum scrii si gandesti! De aceea m-am si „lipit” cumva de tine! Ca sa stii! Si cand numesc un om prieten, apoi asa ramane!
    M-am lipit si de Meninne, si-mi pare rau ca nu mai e aici dar asta e, voi tine legatura cu ea in alt mod! Incerc sa vad lucrurile drept si cinstit, ma feresc sa judec, sa arunc cu piatra…
    Te imbratisez cu tot dragul!

    corina 14 septembrie 2009 19:45 Răspunde
  • Buna seara, am revenit:)
    Blanca si Meninne si Corina, ca vad ca se-ngroasa randurile oamenilor cu gand de plecare..
    Imi permit sa va spun,repetanda, dar incapatanata, inainte de decizia finala care va va apartine, desigur, ca acesta este un loc in care ne dorim sa fim liberi;de orice apasari, tristeti, dezamagiri.Mi s-a parut firesc sa va raspund in stilul meu personal. Nici prin cap nu mi-a trecut ca s-ar simti cineva atat de usor flambat de ceea ce scriu.
    Sunt o tipa ca oricare alta,am in jur de treizeci de ani, descoperitoare de Simona Catrina in paginile revistei si, ulterior, ale cartilor publicate.Pana aici parem din aceeasi tabara.
    Mi se spune, a doua oara intr-o saptamana, cu aparenta invidie ca-s mai puternica decat semenele mele, sau ca macar par asa.
    Se-ntampla, cred eu, altceva. O data cu aparitia catorva oameni altfel decat cei care au venit prima oara aici, mica lume de oameni politicosi, draguti si plini de intentii bune pare ravasita; fara sa remarce, totusi,cineva cu glas tare si raspicat ca era nevoie si de alt gen de persoanaj aici; sigur, e loc pentru toata lumea, bine-ati venit, e blog-ul Simonei, ea e minunata, o iubim toti, etc, da’ ia indrazniti vreunul sa miscati in front si sa fiti mai altfel decat noi astia care suntem fani!
    Asta e mesajul , eu cel putin asta am inteles.
    Aici suntem/eram o mare familie si uite, au aparut niste unii care s-au gandit sa ne tulbure atmosfera, sa ne faca valuri in peltea, sa ne alunge, a, nu ne mai jucam, ne retragem, s-au schimbat lucrurile!
    Pentru mine nu e o problema sa citesc mai departe cand si cand ce se mai intampla pe-aici si sa urmaresc mesajele Simonei. Fac asta de la inceputul anului. N-ati stiut pana zilele trecute ca exist, revin in anonimat mai urgent decat isi poate inchipui careva.. Dar, cum spuneam si zilele trecute, trebuie sa decid eu asta, iar deocamdata exceptiile notabile din acest spatiu carora li se datoreaza prezenta mea au un cuvant mai greu de spus decat aparenta majoritate dezamagito-anxioasa.

    Una 14 septembrie 2009 19:48 Răspunde
  • Corina! Da` eu ce ti-am facut?

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 19:48 Răspunde
  • Pisic, ma bucur c-ai aparut. Sunt toata o ”vale a plangerii”azi, dupa cum remarci:P

    Una 14 septembrie 2009 19:52 Răspunde
  • Bravos ,Corina ! Punctaj maxim , bingo ! Mirel nu a vrut sa secere pe nimeni ,el a vrut sa gaseasca dialog si pe stilul lui ! Si crede-ma ca ai ce invata de la omul asta

    adi_simplu 14 septembrie 2009 19:54 Răspunde
  • Buna seara, Adi.Quelle honneur:)

    Una 14 septembrie 2009 19:56 Răspunde
  • corina, imi cer scuze! si sper, imi doresc, ca atunci cand vei veni in brasov sa ne vedem. pentru ca si tu mi te-ai lipit… 😀

    si iti mai spun ceva si tie si blancai, desi blanca stie povestea: in luna iulie a acestui an am fost implicata intr-un conflict cu cineva de pe blogul lui alice. intentiile mele, oricat s-au dorit atunci a fi de bune au deranjat o persoana (recunosc, avea dreptate). care a reactionat. si am fost ranita. cineva, pe numele ei cristina bizu (care este o persoana total diferita de mine, este calda si romantica si blanda si buna) mi-a spus atunci ceva ce m-a pus pe ganduri si m-a intors din dorinta de a parasi atunci lumea tango. mi-a spus ca admiratia mea este fata de gazda acestui blog si nu fata de oamenii care vin si pleaca. si ca admiratia, simpatia, increderea in cineva, asa cum este simona, asa cum este alice, mai aduce si rani. pe care eu mi le asun. mai gandeste-te.
    si tu, si mi, si meninne si blanca, voi toti cei care nu mai scrieti, chiar si tu ema (si nu mai zambi, ca stiu ce-i in ochii tai)… admiratia voastra nu e fata de cei care sunt diferiti de voi…ci fata de cei care construiesc tango…

    pisica 14 septembrie 2009 20:00 Răspunde
  • Ciau , Una ! Mai,dar bine le mai zici ,si tu !! Stii cu ce ma duc cu gandul ,cand citesc despre „disparitiile” zilelor noastre ? Cand eram copil ,rula filmul ala ,Arabela . Personajele alea invarteau un inel pe deget si pac, dispareau ,dar din perceptia optica ,pt ca fizic inca existau !

    adi_simplu 14 septembrie 2009 20:01 Răspunde
  • da, una, te vad :D… sa ma ierti, dar eu sunt o pisica de noapte. cam la orele acestea apar.
    ziua ma preschimb, datorita „strungului”, in caine lup!

    pisica 14 septembrie 2009 20:04 Răspunde
  • adi, vrei sa te botez rumburak??? 😀
    uite la ce te uitai mataluta in frageda pruncie!
    ca si mine, dragul meu doctor! recunosc…

    pisica 14 septembrie 2009 20:06 Răspunde
  • Dar Pisica, tu ne-ai intors spatele…

    Blanca 14 septembrie 2009 20:08 Răspunde
  • Ruburak ?? 🙂 🙂

    Ia,uite aici ( nu mai pot sta, trebe sa fug in urbe )
    http://www.youtube.com/watch?v=OvwmHgqFexk

    adi_simplu 14 septembrie 2009 20:09 Răspunde
  • Puteti sa radeti de mine, dar eu revad Arabela, e pe TVR2 , duminica. Am mai pierdut din episoade, dar imi placea teribil atunci, pe vremuri:) Adi, chiar crezi ca lumea care spune ca va ”parasi” acest blog va putea atat de usor sa nu mai vina aici?! Internetul da dependenta, va spune una care stie ce zice, pt ca am trait pe pielea mea chestia asta la inceputul de mileniu, cand, in fine, am avut si eu acces de-acasa de la mine la ”reteaua retelelor”..

    Una 14 septembrie 2009 20:12 Răspunde
  • cu ce ti-am intors spatele, blanca? cand? atunci cand am spus ca il admir pe mirel, ca mi-e simpatic? draga mea, faptul ca mi-e simpatic nu inseamna ca sunt impotriva absolut nimanui de pe blog. nici din cei care sunt, nici din cei care au ales sa taca.
    eu nu am comentat niciodata muzica pe care o postati, nici chiar dedicatiile pentru mine, chiar daca nu mi-a placut muzica aceea.
    si nici nu am jignit pe nimeni cu insinuari. crede-ma ca m-a durut cu atat mai mult cu cat meninne avea un loc special…

    pisica 14 septembrie 2009 20:14 Răspunde
  • Eu pe Simona nu as putea-o trada ,poate sa-mi zica Mirel ce-0 pofti : ca sunt ochelarist , ca sunt androgen, ca …etc. 🙂 Daca imi zice vreodata asa, o sa;l numesc si eu „Banderas” ,sau „Zorro” !!

    adi_simplu 14 septembrie 2009 20:15 Răspunde
  • una, chiar nu rad. si mie mi-a placut arabela… nu stiam ca il dau iarasi pe tvr2… dar cum televizorul nu e cel mai bun prieten al meu… o sa uit pana sambata, stiu! 🙁

    pisica 14 septembrie 2009 20:16 Răspunde
  • Ai facut o alegere…
    Trebuia, macar sa ne lasi sa ne limpezim lucrurile cu Mirel, nu trebuia sa iei partea unei parti..
    daca tu zici ca as e corect, sa inclini balanta…

    Blanca 14 septembrie 2009 20:17 Răspunde
  • Una, bine ca rezisti sa te mai uiti si ca nu trebe sa ascunzi vesela casabila din preajma .Pt ca asa ma enervam ,cand vedeam filmul asta ,de imi venea sa arunc cu televizorul in aragaz . Pai cand iti era lumea mai draga, pierdea Arabela aia un inel fermecat , spunea un secret esential ,cu voce tare tocmai cand Rumburak zacea ascuns pe langa ei… M-a adus cu nervii !!

    adi_simplu 14 septembrie 2009 20:19 Răspunde
  • si blanca, meninne mi-a fost draga mult de tot. corina imi este lipita de suflet (n-am sa uit in veci cand povestea cum va veni la brasov si o sa strige saaaarma), mi-paunasa… nici nu mai incape in cuvinte, carnem sofianu stie, tu imi esti simpatica cu felul tau cald si cuminte, ema… ema-ema, de ce taci, tu stii cat am numarat noi amandoua?
    in intreaga ecuatie mirel e cel mai nou (adi nu se pune ca mi-e drag si oricum ma vad des cu el) si zambesc spre una cu prietenie.
    ce-am tradat? pe cine?

    de simona nu mai zic, ca m-as duce pe jos pana in canada…

    pisica 14 septembrie 2009 20:20 Răspunde
  • Doctore! Daca te apuci sa faci misto de mine, iti vand doua ponturi: sunt cracanat si am deviatie de sept de la un pumn bine plasat. In plan intelectual, si mai rau. Nu prea inteleg teatrul, poezia si baletul. Asa ca, baga!

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 20:22 Răspunde
  • blanca, iti repet… NU AM LUAT PARTEA NIMANUI.
    mi-am spus parerea. atat.
    vrei sa-mi asum vina pentru ca gandesc si am pareri?
    vrei sa multumesc pentru ca am fost jignita?

    pisica 14 septembrie 2009 20:23 Răspunde
  • 🙂 🙂
    Mirel ,simpatic om : cracanat si la picioare si la nas !!! 🙂 🙂 Sa nu-mi spui ca ai fost rahitic ,copil fiind !
    Cat despre intelectul tau cracanat , poate asa o fi ,dar e asa ca la obezii aia care nu-si mai pot apropia picioarele de la atata materie grasa , adica cracanat de la informatie .Sau mai bine cocosat !
    Cu baletul nici eu nu le am,desi inca ma mai straduiesc 🙂 🙂

    adi_simplu 14 septembrie 2009 20:25 Răspunde
  • 🙂 🙂 🙂 „sa ne lasi sa ne limpezim lucrurile cu Mirel” 🙂 🙂 🙂
    „sa ne”…”ne”…Si cam cate doreati sa „va” socotiti cu mine?
    Pe cate sa „va” lase? Si pana unde sa „va” lase? Pana dincolo de unde i se sugera ca se „intelege” cu mine din motive care, daca s-ar afla, ar pune-o in situatie penibila?
    Of, Blanca! Iti dai cu stangulin dreptul. Esti ca australianul ala, care nu-si poate cumpara bumerang nou, pentru ca nu reuseste sa-l arunce pe cel vechi. 🙂

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 20:29 Răspunde
  • Cred ca esti constienta pisica ca toti enumerati de tine au citit si sunt tristi, pentru ca nu se mai regasesc.
    Tie nu-ti lipsesc acele zile si seri frumoase?

    Blanca 14 septembrie 2009 20:30 Răspunde
  • Mirel ai inteles gresit , iti spun sincer.

    Blanca 14 septembrie 2009 20:31 Răspunde
  • Blanca! Uite, te intreb eu ceva. Pe un blog paralel, un baiat cu care nu am nicio legatura si nicio intersectie, ma face „mitocan grosolan”. Daca ma facea „mitocan fin” sau „gentlemen grosolan”, pricepeam. Cam cum zici tu ca ar trebiu sa reactionez eu?

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 20:38 Răspunde
  • blanca eu vorbesc ca moise in pustiu aici…
    am obosit.

    pisica 14 septembrie 2009 20:38 Răspunde
  • *gentleman

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 20:39 Răspunde
  • Mirel tu esti noul bumerang?
    Eu pastrez si lucrurile vechi .Nu arunc un lucru daca vad ceva mai sclipitor

    Blanca 14 septembrie 2009 20:40 Răspunde
  • baieti, balet va invata pisica… 😀 😀 😀 desi o sa fie cam greu de la distanta sa va arat josse si pas de deux!

    pisica 14 septembrie 2009 20:41 Răspunde
  • Blanca, treci senina peste chestia cu bumerangul. E un banc, are si o poanta…lasa!
    Da` zi-mi ce ai face tu in locul meu cu baiatul ala.

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 20:46 Răspunde
  • Dar Mirel cum ai ajuns tu acolo?

    De ce nu-l intrebi pe el?
    mi se pare ca argumenta , ce spunea
    si n-ai zis tu sa ne exprimam?

    Blanca 14 septembrie 2009 20:50 Răspunde
  • Blanca, asta este important? M-a „sesizat” cineva.
    Ba da…are tot dreptul sa se exprime…n-am zis ca nu ar avea. Eu doar te intrebam daca si cum ar fi cazul sa-i prezint si eu opiniile mele, argumentele mele, in ce limbaj…chestii d`astea.

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 20:55 Răspunde
  • Mirel, gandeste-te ca tu ai cam cautat-o cu cantecul ala.putei sa nu mai zici ceva spiritual atunci cand ti-am spus cine a postat cantecul prima data . Lasa si tu lucrurile asa , macar o data , ca n-o fi foc! Poate deveniti prieteni si intr-o zi o sa radeti de asta.

    Blanca 14 septembrie 2009 20:57 Răspunde
  • Blanca, eu am zis de un cantec. Am cautat-o pentru ca am zis de un cantec? Uite, mie imi plac Parazitii. Daca cineva spune despre ei ca-s niste derbedei, crezi ca eu ii zic aluia ca-i „mitocan grosolan”?
    Te rog sa-mi explici si mie, cu ce am cautat-o, cand mi-am exprimat parerea despre un cantec si despre un autor?

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 21:02 Răspunde
  • Blanca, din ceea ce ai zis tu, eu am inteles ca flacaul acela, a luat si el peste picior cantecul cu pricina. Si si daca as fi stiut ca-i place, trebuia sa-mi inghit opinia?

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 21:03 Răspunde
  • Deci te intreb in continuare. Sa ii explic baiatului asa…foarte pe indelete, ce si cum? Sau tu esti de parere ca, pentru a ma face agreabil, nu este cazul sa reactionez la nimic?

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 21:05 Răspunde
  • Daca poti , eu as zice sa te abtii, ce castigi?
    Nu uita ca e colegul Simonei , pe care noi o respectam si datorita careia ne-am adunai aci’
    Poate esti si tu o data pacifist:)
    Ce zici?

    Blanca 14 septembrie 2009 21:09 Răspunde
  • Hai Blanca, invata-ma cum trebuie sa ma raportez la cineva care ma face „mitocan grosolan”, pentru ca nu-mi place muzica pe care o adora el.

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 21:10 Răspunde
  • Eu m-am abtinut sa- arat ce ai scris tu…
    Deci se poate..

    Blanca 14 septembrie 2009 21:12 Răspunde
  • Blanca, inteleg ce spui. Ca nu-s de acord, e altceva. Dar daca tu esti de parere ca eu ar fi bine sa inghit absolut orice, tu de ce vrei sa pleci de aici, in conditiile in care nimeni nu te-a jignit cu nimic?

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 21:13 Răspunde
  • pentru ca n-am armura, si eu am venit aici pentru cuvinte si sentimente frumoase, pe mine asta m-a ajutat , am trecut printr-o perioada grea si daca raman, in conditiil;e asta dure imi revine starea. si cred ca nu ar fi bine pt mine
    oricum nu e o pierdere ca nu mai sunt aici, spun asta fara ironie.

    Blanca 14 septembrie 2009 21:16 Răspunde
  • Blanca, daca eu te faceam pe tine „mitocanca grosolana”, pentru ca nu-ti plac Parazitii, pe care ii considerai niste scelerati, cum reactionai?

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 21:17 Răspunde
  • Chiar te rog sa-mi raspunzi onest, cum ai fi reactionat?

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 21:18 Răspunde
  • mai Mirel era vorba de George Nicolecu care e un om sensibil, intelege si tu

    Blanca 14 septembrie 2009 21:18 Răspunde
  • Poti sa-mi raspunzi cum ai fi reactionat?

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 21:19 Răspunde
  • Regret, nu stiu cine este George Nicolescu.

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 21:19 Răspunde
  • Pai , nu cum vrei tu, dar cred ca nu ajngeam intr-o asa conjuncura, sper, Doamne fereste

    Blanca 14 septembrie 2009 21:20 Răspunde
  • e un artist foarte bun, cauta pe youtube, daca vrei , o sa te convingi

    Blanca 14 septembrie 2009 21:21 Răspunde
  • Pai uite, de exemplu doar! Sunt sigur ca tie nu-ti plac Parazitii (injura, mascari, chestii). Nu prea au cum sa placa unei femei. Ai fi spus „mai, mie mi se par niste derbedei ordinari”. Reactie perfect posibila. Eu, as fi comentat: „mitocanca grosolana!”. Cam cum ai fi reactionat tu?

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 21:26 Răspunde
  • Blanca, n-am ce cauta! Daca n-am auzit de un cantaret roman pana acum, este clar ca nu-i de mine.

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 21:27 Răspunde
  • Ba imi place un cantec sau doua..
    Nu trebuie sa-ti placa Nicolescu, eu zic ca ar fi bine sa vezi despre ce e vorba

    Blanca 14 septembrie 2009 21:31 Răspunde
  • Blanca…esti de groaza! Eu te intreb una, tu imi zici alta. Te intreb iar:
    Sunt sigur ca tie nu-ti plac Parazitii (injura, mascari, chestii). Nu prea au cum sa placa unei femei. Ai fi spus “mai, mie mi se par niste derbedei ordinari”. Reactie perfect posibila. Eu, as fi comentat: “mitocanca grosolana!”. Cam cum ai fi reactionat tu?

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 21:33 Răspunde
  • Faci cum crezi …
    Eu te-am ” consiliat”, ca sa folosesc noul cuvant invatat de la una, de bine..
    Intelege ca a fost o conjuncura nefericita…

    Blanca 14 septembrie 2009 21:34 Răspunde
  • N-auzi frate ca am ascultat „Prazitii”? ce e asa de necrezut?

    Blanca 14 septembrie 2009 21:34 Răspunde
  • Balnca, tu intelegi limba romana? Poti sa-mi raspunzi la ceea ce te-am intrebat?

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 21:35 Răspunde
  • Pai as fi zis ca e o neintelegere…
    si as fi cautat cu blandete sa -l conving ca nu sunt asa…
    Stii , tu: vede ochii, crede inima 🙂

    Blanca 14 septembrie 2009 21:38 Răspunde
  • Da pisica nu mai zice nimic? nici adi? s-a facu nevazut cu pelerina?

    Blanca 14 septembrie 2009 21:40 Răspunde
  • Blanca! M-ai rupt. Cu numerele naturale n-am reusit, cu poante n-am reusit, cu logica elementara, nici atat.
    Adica eu te faceam albie de porci si tu te gandeai ca e o neintelegere…Iar pe aici nu te face nimeni asa si nu te gandesti ca poate e o neintelegere.
    Tare!

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 21:42 Răspunde
  • Deci ce-ai hotarat ?

    Blanca 14 septembrie 2009 21:43 Răspunde
  • In ce problema, Blanca?

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 21:44 Răspunde
  • Pai in asta , cum sa raspunzi…
    cred ca te-au suparat altii mult mai tare , cand erai la ziar si ai avut puterea sa treci mai departe…

    Blanca 14 septembrie 2009 21:48 Răspunde
  • si stii totul a pornit cand tu mi-ai spus ca numai desteptii au simtul umorului…deci ma catalogai si ma puneai in ierbar

    Blanca 14 septembrie 2009 21:51 Răspunde
  • Blanca, am facut o afirmatie generala, era vorba despre ce cred eu in general. Tu de ce te-ai gandit ca ma gandesc la tine?
    Blanca, tu chiar nu ai observat ca ti-am vorbit tot timpul cat am putut eu de mai atent si explicit?

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 21:58 Răspunde
  • Asa m-am gandit… ei lasa nu mai conteaza
    as vrea sa intelegi ca nu e bine sa faci afirmatii generale, asa nu s-ar mai isca neintelegeri

    Blanca 14 septembrie 2009 22:00 Răspunde
  • Oricum e timpul sa merg mai departe , in viata reala ,si cred ca am invatat ceva si din aceasta experienta, si poate ma va ajuta in viata.

    Blanca 14 septembrie 2009 22:02 Răspunde
  • mirel, daca iti spun ca nu imi plac parazitii, desi imi place genul, o sa zici ca te-am tradat?

    blanca, am recitit intrebarea mea de aseara, la care nu mi-ai raspuns. o sa iti spun ce sunt eu: de profesie economist, ca functie inspector coordonator.

    pisica 14 septembrie 2009 22:06 Răspunde
  • da pisica, multumesc. si eu sunt economist, dar momentan, de profesie somer 🙂

    Blanca 14 septembrie 2009 22:07 Răspunde
  • Blanca, generalizarea si particularizarea sunt operatori logici gnoseologici… Asta asa…in foarte mare…
    Daca eu din repetate observatii (observatii empirice le zice), trag pentru mine o concluzie cu caracter de generalizare (concluzie epistemologica ii zice), pot s-o comunic?

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 22:09 Răspunde
  • Pisico, esti mitocanca sadea! 🙂

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 22:10 Răspunde
  • da ce-ai patit, blanca?
    ca si economist in ce domeniu? contabilitate? financiar?

    pisica 14 septembrie 2009 22:11 Răspunde
  • saru-mana conasule! tot simpatic ai ramas! 😀

    pisica 14 septembrie 2009 22:11 Răspunde
  • Pisico, ai fugit cu Herr Doktor sa-i arati ceva figuri de baletista?:)
    Pe Mirel Curea nu l-as deranja cu intrebari, imi pare dispus sa lupte pana-n panzele albe pentru cauze precise, umanitare.
    Eu sunt prin zona, ma vantur prin interneturi si astept o dedicatie din youtube de-a Parazitilor..

    Una 14 septembrie 2009 22:13 Răspunde
  • Poate de aia am venit aici…
    finante-contabilitate

    Blanca 14 septembrie 2009 22:13 Răspunde
  • Vezi mirel , te-ai descarcat pe pisica…
    gata , s-a dus

    Blanca 14 septembrie 2009 22:15 Răspunde
  • una, eu fac balet de pe margine, numai de pe margine!
    stateam pe pervaz si motaiam… asta ca sa nu recunosc ca imi ascuteam gherutele!

    blanca, mirel nu m-a suparat. il cunosc suficient cat sa stiu ca e un grosolan fara pereche! 😀
    dar ce anume faceai? contabilitate, buget, analiza?

    pisica 14 septembrie 2009 22:20 Răspunde
  • Uno! Pui gaz pe foc! 🙂 N-am mai explicat asa si atat, de cand m-am luptat cu Teo sa-i explic cum sa citeasca ora zilei pe ceas. O dedicatie din Parazitii? 🙂 N-as indrazni. Nu-ti dai seama ce iese? Cine m-ar crede ca nu la el ma refer?
    Imi fac mana, din toamna voi preda pe bune. Daca si pe acolo patesc asa…

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 22:20 Răspunde
  • contabilitate

    Blanca 14 septembrie 2009 22:21 Răspunde
  • Nu s-a dus deloc Blanca, deloc. Sunt doar in asteptatrea punctului de maxim, ca-n analiza matematica.

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 22:21 Răspunde
  • pai ziceam ca nu trebuie sa se mai ia de ionut, ca s-a „razbunat” pe tine

    Blanca 14 septembrie 2009 22:23 Răspunde
  • atunci Mirel, am pierdut atata timp degeaba ? si nici nu am mancat , nici nu am baut apa?
    Pentru ce ?

    Blanca 14 septembrie 2009 22:25 Răspunde
  • ai cursurile de contabil, expert sau consultant fiscal?
    ai putea folosi aceasta ocazie ca sa faci ceva pe cont propriu. cu alte cuvinte sa gasesti partea buna… si a fi si aproape de fiul tau, pentru ca ai putea lucra acasa.
    ce contabilitate faceai?

    pisica 14 septembrie 2009 22:25 Răspunde
  • pisica, o sa se rezolve si treaba cu job-ul, acum ca a crescut piciul, ca racit mereu si n-am putut sa ma angajez, ca nu avea cine sa sta cu el…
    sa fim noi sanatosi

    Blanca 14 septembrie 2009 22:27 Răspunde
  • blanca, mirel nu se „razbuna” pe mine.
    ma mai trozneste cand are ocazia, ca mai gresesc si eu, dar nu il vad razbunator.
    insasi numele de muschetar il indica drept cel care gandeste intre zapacitii aia.

    pisica 14 septembrie 2009 22:34 Răspunde
  • N-o sa-i raspund Blanca!
    Ce sa-i raspund eu baiatului asta, care pare un fotograf sau un auxiliar prin presa si care fara sa fi schimbat, dupa stiinta mea, vreun cuvant cu mine, este de parere pe blogul sau, ca-s un „mitocan grosolan”, pentru ca nu gust lalaielile inepte ale unui cetatean pe gustul sau, care cetatean inteleg ca ar fi cantat si pe vremuri pe la Cenaclul Flacara, de la care el, baiatul asta, este sigur ca eu nu aveam cum sa lipsesc?
    Ce sa-i explic eu baiatului asta, care da poze de aparate de pozat pe blogul lui?
    Ca lipseam de la toate? Ca n-am crezut de mic in cultura de stadion? Ca o fatuca pe care o curtam printr-a 8-a, m-a invitat la un spectacol d`ala si ca, doar din cauza cosurilor care imi interesau mecla, am acceptat? Ca atunci cand „bardul cu plete date cu jintitza” ne-a pus sa ne ridicam, ca sa cantam de Ceausescu („carunta noastra tortza”), m-am ridicat si m-am carat de acolo pe viata, uitand de cosurile care ma adusesera acolo? Ca m-am mai ridicat odata si m-am mai carat odata, la vederea suinei nationale, atunci cand a preluat spre faliment, in toamna lui `90, fraiele Zig-Zagului, dupa demiterea lui Cristoiu? Ca dupa ce m-am ridicat si m-am carat, imediat am debutat in Expresul lui Nistorescu cu articolul „Manifest pentru sanatatea Zig-Zag-ului”?
    N-o sa-i raspund, Blanca. Desi daca i-as raspunde, i-as face un serviciu: in 48 de ore l-as scapa de obezitate.

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 22:38 Răspunde
  • Io te-as crede.E ciudat, cred ca sunt exacy opusul Blancai.Mie omu-mi spune sa ma car, imi trage si-un sut, si eu, totusi revin printr-o gaurica prin geam:)
    Aud/vad bine?O sa fii prof din octombrie?

    Una 14 septembrie 2009 22:38 Răspunde
  • Ei , Mirel gata, nu te mai gandi..
    Chiar ce o sa predai , cui si ce?

    Blanca 14 septembrie 2009 22:44 Răspunde
  • Da, Una! O incerc si pe asta! 🙂

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 22:45 Răspunde
  • Da, una , tie iti place al naibii sa bagi batul prin gard..
    dar orice nas isi are nasul..

    Blanca 14 septembrie 2009 22:45 Răspunde
  • mirel, chiar ai ajuns la varsta senectutii!!!… e asa un aer sfatos si obosit in ceea ce spui! 😀

    pisica 14 septembrie 2009 22:46 Răspunde
  • Un profesor universitar batran, care a invatat meserie de la ofiterii de Siguranta interbelici, se incapataneaza sa creada ca ar fi nimerit ca eu sa predau „tehnici investigative” la un masterat pentru absolventii de drept la care este el jupan.

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 22:47 Răspunde
  • lasa ca n-o incerci numai, mirel… iti place si o sa te prinda microbul :D.
    e frumos sa predai.
    e o munca faina… sa vezi cand se aprind luminile curiozitatii in ochii celor din jurul tau.

    pisica 14 septembrie 2009 22:48 Răspunde
  • Pai Blanca, la insistentele tale am precizat de ce nu-i raspund baiatului.
    „Blanca Says:
    September 14th, 2009 at 10:25 pm
    atunci Mirel, am pierdut atata timp degeaba ? si nici nu am mancat , nici nu am baut apa?
    Pentru ce ?”

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 22:49 Răspunde
  • Da, Pisico! Vad ce iese cand se aprind alea de zisesi tu… 🙂

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 22:50 Răspunde
  • Mirel, faptul ca cineva nu a schimbat vreo vorba cu tine si-ti gaseste urgent eticheta de mitocan pe care sa ti-o lipeasca (alege tu locul, io as numi vreo doua care m-ar trimite instant in lada cu frisoane licentioase) poate sa insemne ca acel cineva te stie de pe undeva.Nu inseamna decat ca a gasit ocazia sa-si stramute ideea in scris , public.
    Eu nu te cunosc, dar trebuie sa-ti spun ca am regasit stilul tau in cateva materiale de prin Adevarul, de exemplu. Iar lumea e mica, tagma asta de oameni care sa vad pe sticla sau isi vad numele tiparit este al naibii de orgolioasa:)

    Una 14 septembrie 2009 22:50 Răspunde
  • Mirel , dar sa fii mai bland cu bietii studenti
    Poate unii or semna cu mine…

    Blanca 14 septembrie 2009 22:51 Răspunde
  • Pai bine Blanca, n-am eu rabdare cu tine?

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 22:52 Răspunde
  • cine e curios mirel?

    Blanca 14 septembrie 2009 22:53 Răspunde
  • unde ai vazut, frate? 😀
    blanca… bland n-o sa fie mirel, dar parca imi vine sa ma duc sa fac dreptul, sa merg la masterat si sa invat… alea aprinse isi imagineaza…

    pisica 14 septembrie 2009 22:56 Răspunde
  • Ba da, recunosc, vezi ca nu doare?

    Blanca 14 septembrie 2009 22:56 Răspunde
  • Blanca, nu doar batul prin gard, dau adeseori si cu el in balta.
    Asa e, abia astept sa-mi gasesc un nas care sa-mi explice cum devine chestiunea, io o tot cer, dupa cum remarci:)
    Suna tare misto ”tehnici investigative”, cred ca-i o provocare asta cu predatul, are dreptate pisica.Vei fi asistent/preparator la seminarii, sau va trebui sa-ti gandesti cursul tau?

    Una 14 septembrie 2009 22:58 Răspunde
  • Cum adica vezi ce iese , cand se aprind ce zise pisica?

    Blanca 14 septembrie 2009 23:01 Răspunde
  • Una, dupa cum este limpede pentru mine ca esti familiarizata cu presa, ti-e clar ca ierarhiile informale sunt foarte stricte in lumea asta. Este deci foarte posibil ca baiatul sa ma stie si eu nu.

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 23:02 Răspunde
  • Voi preda cursul meu in calitate de „cadru didactic asociat”. Nu m-as baga intr-un viespar de catedra nici cu militia.

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 23:04 Răspunde
  • una, se cuvine sa iti spun ca functia mea nu explica in totalitate ce fac. la „fabrica” mai fac si munca de trainer… ceea ce e mult mai frumos decat predatul la catedra, pentru ca lucrezi mult pe motivational, folosesti jocul in invatare, o gramada de mici smecherii aparent fara sens, dar care pun pe ganduri. si e de nedescris ce poate iesi.
    de-aceea stiu cum e cu luminitele..

    pisica 14 septembrie 2009 23:13 Răspunde
  • Una iti doresc sa nu astepti prea mult…

    Blanca 14 septembrie 2009 23:20 Răspunde
  • Blanca, daca ai fi pe blogul meu, pe care nu-l am, ti-as ura si io ceva, dar cu semul exclamarii la final, nu cu puncte de suspensii.Eu zic sa ma ignori civilizat daca nu-mi faci fata, e mai bine pentru tine, mai ales.

    Una 14 septembrie 2009 23:28 Răspunde
  • dragii mei, eu ma duc la somn.
    asa ca va spun noapte buna.

    pisica 14 septembrie 2009 23:32 Răspunde
  • Somn usor, Pisica!

    Mirel Curea 14 septembrie 2009 23:39 Răspunde
  • Noapte buna,sa fiti cuminti .
    E timpul sa plec si eu.

    Blanca 15 septembrie 2009 0:08 Răspunde
  • Buna dimineata, as putea sa va zic; io la ora asta abia reusesc sa ajung aici; surpriza mare de tot: ori a cazut serveru’ n coor si nu se mai vede nika pe-aici,nu se mai deosebeste om cu persoana, ca s-o spun asa, ca pe maidan, ori toata lumea s-a dus la un nani cu profunzimi si petale roz desenate pe trena..
    Sa vedem ce se-ntampla. Vad ca de pe pagina Tango-ului, exact blog-ul asta-i pitit bine si de negasit, dar pun asta pe seama faptului ca traversam (serverul si noi o data cu el) o perioada de restriste a mentenantei.
    Vom vedea.

    Una 15 septembrie 2009 17:26 Răspunde
  • Nooo! Nu cred ca au picat serverele, nu ca m-as pricepe la asa ceva.
    Cred ca ne comfruntam cu strategia simularii abandonului pozitiei pe campul de lupta. Inamicul se credea stapan pe situatie, iesea din transee cu garda jos si era nimicit intr-un contraatac surpriza cu forte regrupate.
    Te asigur ca pe blogul asta sunt atintiti mai multi ochi decat oricand. 🙂

    Mirel Curea 15 septembrie 2009 20:00 Răspunde
  • Drace! Iar! *confruntam

    Mirel Curea 15 septembrie 2009 20:01 Răspunde
  • si ochii mei sunt atintiti… 😀
    doar ca astazi am alergat dupa hainute de botez (da, o sa fiu nasa finului cu nr. 3) iar acum fac… botosei.
    dar sunt, asa cum v-am invatat, pe pervaz, torc, va privesc, mai scriu…
    doctore, te declar pierdut in misiune si numai faptul ca stiu de apropiata noastra intalnire te mai scapa de ciufuleala aici (pentru ca va fi o ciufuleala live)

    pisica 15 septembrie 2009 20:36 Răspunde
  • Ciufuleala ? Glumestiii ? Cat as da sa mai pot fi si eu ciufulit !!! 🙂

    adi_simplu 15 septembrie 2009 20:40 Răspunde
  • Doctore! Pe unde umbli? Ai intat in vreun program de vizite si asitenta la domicilu?

    Mirel Curea 15 septembrie 2009 20:42 Răspunde
  • atunci zgariat… ca de-aia are pisica gherute! e bine? 😀

    pisica 15 septembrie 2009 20:44 Răspunde
  • Asa,da . Zgariat ! Ca da bine la dame !
    De ce sa fi intrat in vizite la domiciliu? Par stors de vlaga ? Nuuuu, am avut doar treburi multe azi .

    adi_simplu 15 septembrie 2009 20:50 Răspunde
  • Ultima mea treaba foarte importanta a fost sa ma uit la Stargate SG1. E serialul meu favorit ( dupa Arabella )

    adi_simplu 15 septembrie 2009 20:52 Răspunde
  • adi, bati campii si nu te cred. iar ai alergat dupa cine stie cine… dar te descopar io, n-ai grija!!!
    stargate? unde?

    pisica 15 septembrie 2009 20:57 Răspunde
  • Felino ,scuze ca nici nu te-am saluatat ! Sarut mainile !
    O dedicatie pt tine http://www.youtube.com/watch?v=mSZv9KKf0g0

    Mirel, salutare . Si pentru tine ceva,sa-mi clatesc pacatele :
    http://www.youtube.com/watch?v=CHXA4_O-MXM

    adi_simplu 15 septembrie 2009 20:59 Răspunde
  • danke schonn meine freund! se pare ca am ajuns de pomina cu u2. sunday… e favorita mea, din concertul de la slane castle…
    dar tu imi pari… nu obosit, zaharisit… cred.
    vrei sa-ti dedic holograf… cu tine cantand ami tare ca ei?

    pisica 15 septembrie 2009 21:04 Răspunde
  • Pe AXN , Pisico curioasa, draga ! O sa-ti povestesc ,odata, cum m-a salvat Stargate Atlantis de la depresie si bulimie ,in Suedia , fiindca aveam 3 serii pe DVD ( a cate 22 episoade) . A fost o experienta extraordinara ! Am reusit sa ma refugiez in actiunea filmului ,ca sa nu capiez cand am vazut ca in iulie -august am masurat 4 grade celsius ,intr-o dimineata !!!

    O dedicatie pt cine vrea
    http://www.youtube.com/watch?v=jWAFC8uxKio

    adi_simplu 15 septembrie 2009 21:04 Răspunde
  • ami=mai, sunt repezita, obosita, habar nu am

    pisica 15 septembrie 2009 21:04 Răspunde
  • Nu zaharisit ! Sunt fondant ! Si tras in ciocolata . Dedica-mi ,dar piesa Undeva,departe….

    adi_simplu 15 septembrie 2009 21:06 Răspunde
  • mirel, ajuta-ma. adi e bolnav!

    pentru tine, adi: http://www.youtube.com/watch?v=fs44kzPWm9M&feature=related

    pisica 15 septembrie 2009 21:07 Răspunde
  • Pe cuvant ca nu stiam ca asta e piesa ta favorita, cu U2 ,dar astama gandeam ca iti va placea

    adi_simplu 15 septembrie 2009 21:09 Răspunde
  • adi, undeva departe e iubirea ta… si tu umbli brambura prin urbe?
    te rog… nu-mi place holograf de cand sunt comerciali…

    pisica 15 septembrie 2009 21:09 Răspunde
  • Doctore! De ce sa mi le clatesti, doctore? Fara pacatele astea, nu faceam cat o ceapa degerata. Toata viata i-am suspectat pe aia de pareau fara de pacate. Nu pacatele ne-or umaniza?
    Si daca tot vrei sa-mi clatesti pacatele, macar dedica-mi Psalmul 44. 🙂

    Mirel Curea 15 septembrie 2009 21:11 Răspunde
  • Mirel o dedicatie pentru tine :

    http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=44

    adi_simplu 15 septembrie 2009 21:13 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=zWZsQB3S7ps
    pentru voi de la mine, cu tot dragul… ;D

    pisica 15 septembrie 2009 21:14 Răspunde
  • adi, cand ai tu chef si timp… u2-sunday bloody sunday, primul minut,atat: the edge si bono…
    nu-l posta, asculta-l.

    pisica 15 septembrie 2009 21:19 Răspunde
  • apoi incearca sinead o’connor si roger waters- mother in concertul de la berlin…

    pisica 15 septembrie 2009 21:20 Răspunde
  • Da, Doctore! Asa da! Desi nici dedicatia pisicii nu-i de lepadat. 🙂
    Cat s-a mai luptat un unchi de-al meu sa-mi explice Psalmii astia. Ii stia pe toti.

    Mirel Curea 15 septembrie 2009 21:22 Răspunde
  • Pai comertul e inima economiei de piata , Pisica ! Cum ar putea sa fie ei necomerciali ? Adica sa zaca pe rafturi ? Ha ?

    adi_simplu 15 septembrie 2009 21:24 Răspunde
  • mirel… sunt onorata! 😀

    adi, apoi, te trecem pe rock clasic si, daca rezisti eroic, o sa ajungi la muzica pe care o ascult eu, intotdeauna singura!

    pisica 15 septembrie 2009 21:27 Răspunde
  • ti se pare ca u2 zac pe rafturi? sau multe alte nume de trupe care chiar fac rock.
    ai ascultat vreodata sigur ros?

    pisica 15 septembrie 2009 21:28 Răspunde
  • Uite ceva dragut .Special pentru tine Pisica
    http://www.youtube.com/watch?v=VmFkU_zrp2U

    🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

    adi_simplu 15 septembrie 2009 21:29 Răspunde
  • si… te bat… acum chiar ascult sunday… intr-o zi n-o sa mai aud, stiu…

    pisica 15 septembrie 2009 21:29 Răspunde
  • frate, am parul ondulat, mai mult de-atat nu se increteste. stiu. de ce nu vrei sa intelegi?
    vii tu la mine la fabrica, vii tu…

    pisica 15 septembrie 2009 21:31 Răspunde
  • Ma bagi la strung si ma raschetezi ,stiu ! 🙂 🙂 🙂
    Mi-am amintit cum comentai candva de dintii artistului .Si am facut nesabuinta sa sau un search pe google !!!

    adi_simplu 15 septembrie 2009 21:34 Răspunde
  • iti trimit sinead? aia ascult acusica… si astept sa vina mirel si sa ma ciufuleasca. 😀
    de fapt e singura muzichie ce o ascult cu ea… in combinatie cu waters…
    nu te raschetez… nu-s misandra si nici n-o sa devin vreodata! 🙂

    pisica 15 septembrie 2009 21:37 Răspunde
  • sigur ca da ! Ja, natürlich ! Schiecken Sie mir,bitte !

    adi_simplu 15 septembrie 2009 21:40 Răspunde
  • intra pe mess si ti-o trimit!

    pisica 15 septembrie 2009 21:44 Răspunde
  • si sa cauti, adi, wonderful tonight- eric clapton si dire straits la concertul pt nelson mandela din 1983.

    pisica 15 septembrie 2009 22:16 Răspunde
  • Buna seara
    Gata, suntem doar cativa ?Ne dam niste dedicatii?
    🙂

    Ati urmarit conferinta lui il prezidente, din plenul parlamentar?

    Una 15 septembrie 2009 22:28 Răspunde
  • 🙂
    simt adiere de boicot si lucratura de coiot.Prima e suportabila, a doua e de la server, cred;
    nu stiu daca aveti si voi problema sa accesati blog-ul cu mozilla firefox, dar daca eDA, treceti urgent pe explorer.La mine au tot aparut problemele astea
    si inteleg ca-i o problema de browser.

    Una 16 septembrie 2009 20:57 Răspunde
  • una, eu sunt pe pervaz… problemele de browser au tot aparut, disparut…
    acum e problema de cuvinte. le tot mestec in mine si nu gasesc puterea sa le si scriu.
    in seara acesta nu am nicio poveste noua.

    pisica 16 septembrie 2009 21:10 Răspunde
  • in tacerile serii si in serile tacute, numai o pisica neagra mai trece, cand si cand, pasii ei amintind de rascrucea dintre visul cu soricei si castronul cu lapte, umbrele zambetului pe mustatile timpului, timpul cernut ca o faina aspra, din care o sa facem povesti ca din lut, pe masa unui olar, inca necunoscut.
    noapte buna.

    pisica 16 septembrie 2009 23:10 Răspunde
  • ti s-a intamplat ceva, pisi?de unde neputerea-ti de a scrie?

    Una 17 septembrie 2009 0:07 Răspunde
  • buna dimineata, una!
    nu s-a intamplat nimic. oboseala si apasare exista mereu. sunt factori externi si nu-i pot controla, cel mult pot sa ma prefac ca nu-i vad.
    am insa zambetul, chiar daca e colorat cu taceri.
    si sunt aici, chiar daca nu la fel de efervescenta.
    sa-ti fie ziua buna. sa ne fie ziua buna tuturor.
    si o astept cuminte pe simona.

    pisica 17 septembrie 2009 7:41 Răspunde
  • buna seara.
    tot eu si cu mine.

    pisica 17 septembrie 2009 19:56 Răspunde
  • noapte buna, pisica!
    si pisica raspunde: noapte buna!
    o zi buna simona…
    si simona…
    si una?
    si baietii?

    pisica 17 septembrie 2009 22:09 Răspunde
  • buna dimineata…buna inima, buna viata!
    noapte buna, simona!

    pisica 18 septembrie 2009 7:37 Răspunde
  • Buna dimineata si tie ,Pisica si tuturor . Sa avem un inceput de week-end frumos .

    adi_simplu 18 septembrie 2009 12:01 Răspunde
  • seara buna prieteni tacuti…
    pisica voastra il cauta pe olarul necunoscut (cateva postari mai sus) dar e pe-aici.

    pisica 18 septembrie 2009 20:21 Răspunde
  • Luuuumeeee unde sunteti? Mi-i dor de voi. M-am gandit in ce tabara ma incadrez, dar s-a investit mult in educatia mea si m-am gandit sa ma joc si cu grobianii si cu cei mai putin grobiani. Si pe cei mai putini grobiani ii astept sa imi spuna daca sunt ok. Pentru toti cu drag…

    http://www.youtube.com/watch?v=n6r4KT8-VX0&feature=fvst

    Daca dragutul de Adi nu a reusit cu “ultima batalie”, poate reusesc eu sa va anunt ca e pace. Meninne, Blanca imi este tare dor de voi!

    all blacks 18 septembrie 2009 22:48 Răspunde
  • ”Bonsoar” la toata lumea care mai trece pe-aici sa ”vaza” ce se mai intampla..Sau, hai un bonsoar si pt aia care nu trec si nu-i mai intereseaza nimic!
    Pai uite ca s-a suparat toata lumea si a decis sa dispara!
    Pisic drag, te pup.Am avut doua zile infernale la job, incerc si sper sa-mi revin zilele astea. Si sa dorm mai mult.
    Mirel Curea, bun gasit, nu (prea mai) pari prin zona.Si tu, Brutus?
    Herr Docteur, ça va?
    S-a votat chestia asta cu disparitia in masa, sa-nteleg?
    Nu prea mi-e somn, care sunteti pe-aici, aveti invitatia mea in lastaris 🙂 Hai luminis, atunci, nha:)
    Realizez ca prinsa in micul infern pornit saptamana trecuta nu am apucat sa va cer o parere in ceea ce priveste mesajul lansat de Simona : vor fi existand iubiri de unica folosinta? Si daca da, cat de norocos tre’ sa fi fost in vreo sase vieti anterioare ca sa dai peste asa ceva?..

    Una 18 septembrie 2009 23:03 Răspunde
  • Buna all blacks. N-am inteles-o p’aia cu grobianismul, dar nu insist sa problematizam:)

    Una 18 septembrie 2009 23:06 Răspunde
  • All blacks, nu ca as apartine categoriei „mai putin grobian” dar eu zic ca asti OK!

    Una, copile! Am avut cateva zile mai complictate, Teo a inceput la noua scoala. Eu am avut o revelatie uriasa iar ea a trebuit ajutata sa inteleaga ceva cu totul nou. Mi-e si teama sa imi arat bucuria. La noua scoala lucrurile stau cu totul altfel: alt sistem, alta atitudine, alte exigente. E eleva la o scoala in care copii nu au voie cu telefoane mobile. Daca doresc sa reclame, acentuez sa reclame, ceva parintilor sau sa-i anunte orice, o pot faca ori, de cate ori doresc, de la telefonul invatatoarei ori directoarei, ori al oricarui profesor. Toti sunau sarcina sa-si puna telefoanele, prevazute cu impusuri la discretie de catre scoala, la dispozitia oricarui copil.
    Parintii au dreptul sa intre si sa asiste nelimitat la orice ora, precum si la orice alta activitate.
    La programul de after-school, copii isi fac temele sub supravegherea invatatoarei care le-a si dat temele, se fac doua limbi straine (engleza cu o calugarita englezoaica si italiana cu o calugarita italianca, profesoare ambele) iar la joaca, cu fiecare grup de cate 8 elevi se joaca o eleva de clasa a 12-a. Cu baietii, cate un elev de a 12-a.
    In pauze, elevii sunt supravegheati de profesori de serviciu, cate doi pe fiecare culoar pe care sunt cate patru clase: un profesor si o profesoara, pentru a-i putea ajuta pe cei mici si daca au dificultati pe la toaleta.
    De acasa este luata de un microbuz, acasa este adusa de acelasi microbuz, condus de un profesor de matematica haios.
    De vechea scoala, prezentata drept „a mai de elita din Sectorul I”, n-as vrea sa va mai povestesc.

    Mirel Curea 19 septembrie 2009 0:51 Răspunde
  • Buna dimineata.
    Mirel Curea, congratulations, ce sa zic?! Pari incantat, ceva ce ti se-ntampla rarisim, in general. Stiu ca ma exprim cam prea nonsalant in ce priveste un domn despre care nu am habar cine este, dar asta-i impresia pe care mi-ai dat-o din prima clipa in care am citit ce scrii aici: ca se-ntampla rar sa te mai uimeasca ceva.In sensul de uimire-extaz, nu surprindere-macaz.Unde ”macaz” e de dragul rimei mai mult, dar ma refeream la descoperiri de doi bani pe care avem ocazia sa le traim mai curent asa..
    Cat despre Theodora …hm.E deosebit sa aiba un astfel de parinte. Nu degeaba este ”darul lui Dumnezeu” pentru voi. Daca este o astfel de scoala, si daca mai apar astfel de scoli cu genul cu un astfel de stil unde oameni cu copii inteleg ce este responsabilitatea si vor decide sa-si trimita copilul intr-un astfel de sistem, poate ca generatiile ce ne urmeaza mai au o sansa pentru poporul asta care mi se pare intr-o cadere libera, scufundator in propriile metehne si greseli.
    ps.
    ca nu se putea astfel: tot atenta cum ma stii , vin sa-ti spun ca erai obosit, deci ”copiii” din textul tau este articulat cu articol hotarat enclitic ”i”.dixit!

    Una 19 septembrie 2009 11:26 Răspunde
  • PS la ps.
    Recitind, vad ce fraza gaunoso-spectaculoso- ranjita am formulat mai sus despre scoala lui Teo, asa ca fac tiptil un ”mea culpa”, dar corijati-ma, trageti-mi una peste sintaxa, io raspund ”fara ura si fara partinire”: )
    Sunt topita dupa sintagma asta ghilimelata de prin scoala, cand mancam televizor pe paine pentru ca tocmai intrasem in anii ’90 si in casa noastra nu numai ca se tinea tv-ul deschis, semi-continuu, dar incepusera sa se cumpere si mai multe aparate, ca sa nu ne mai batem pe telecomanda..
    si mi se parea la vremea aia ca orice nene mai rasarit care baga vreun cliseu smecher este demn sa apara pe sticla; ce bine ca au trecut anii, ce pacat ca nu am renuntat de tot sa uzez de citatele vechi, la misto!

    Una 19 septembrie 2009 11:36 Răspunde
  • Una, copile! Eu in salvari ori mantuiri colective pe meleagurile noastre nu mai cred de ceva vreme. Nu mai cred decat in solutiile individuale. Decompozitia culturala, valorica si morala a romanilor e desavarsita.
    Am facut recent o calatorie de cateva zile in sudul Frantei in zona pre-Pirineilor. Doar prin oraselele din regiunea denumita „Pays Cathare”: Carcassonne, Peyrepertuse, Limoux, Lastours, Rennes le Chateau, Queribus, Albi, Lautrec si altele cateva. Nu voi intra in detalii economice ori culturale. Arat doar ca nu am vazut niciun tanar in izmene pana la genunchi, din panza colorata pana, vreo fata cu rinichii la vedere sau pe cineva incaltat in papuci. Am vazut duminica dimineata o catedrala medievala monumentala, dintr-o localitate de 30-40 de case, plina de nepoti, parinti si bunici, toti senini, curat imbracati. In dosul catedalei, cimitirul munusculei urbe de viticultori: pana si mormintele de 80-100 de ani pline de flori proaspete. N-am vazut in toata regiunea nicio shaormerie, niciun mall, niciun magazin Boss, nicio pravalie de pokere electronice. Doar casute vesel colorate, pline de flori si cu tractorase parcate intr-o latura. Casute, scoli care aratau ca muzeele parisului, catedrale, cetati din primele secole ale mileniului II aranjate impecabil, fiecare centimetru de camp muncit si cultivat, pravalioare pline de bunatatiuri si bistrouri cu charm. Si in fiece satuc cu cateva familii, obligatoriu un birou de turism. Unde o fatuca vorbitoare de doua-trei limbi straine iti explica ce ai de vazut in zona.
    Mai mult decat oricand, am inteles ca pentru noi nu mai exista nicio sansa colectiva.

    Mirel Curea 19 septembrie 2009 12:30 Răspunde
  • da ce cuminti sunteti astazi cu totii!
    avem doua variante: sau cautati toamna prin parcuri, ceea ce este bine; sau asteptati cuminti sa ne strige simona, ceea ce nu e bine.

    un strop de oboseala, un zambet, un gand… ieri am lipsit, dar v-am citit de dimineata.
    ma bucur mirel pentru ca teo are totusi o sansa de normalitate, nu de bine sau mai bine ci de normal… pentru ca asa ar fi normal sa se desfasoare actul de invatamant. despre care nu mai spun nimic, pentru ca am pareri de outsider.
    dar stiu si ca tu esti dascalul ei personal…
    ma bucur all blacks, pentru ca si mie imi este dor de aparitiile tale.
    una si io te pup, asa pe fuga trecerii dinspre duminica spre luni, dupa un week-end tulburator si emotionant, pentru ca este extrem de emotionat sa crestinezi un copil si e tulburator sa incerci sa spui crezul cat mai corect cand preotul te zoreste putin, copilul incepe sa planga, stresat ca nu recunoaste trupul mamei si atmosfera din jur si tu, cireasa de pe tort, esti peltica. 😀
    adi… cu tine nu vorbesc. esti un mare tradator! 😀 😀 😀
    dar numai pana maine dimineata cand am sa te sun, ca sa te urez… banui ca zilele acestea te-ai sarbatorit, asa ca iti inteleg tacerea. octoberfest la brasov si ziua ta… nu e cam mult?

    pisica 20 septembrie 2009 18:13 Răspunde
  • Adi, la multi ani! Sa inteleg ca esti Fecioara? 😛 Of…Of…:) Pisica, te salut. Si mie imi lipsesc aparitiile multora. Pe unii i-am gasit pe blogurile vecine si am inteles ca sunt ok, desi imi este in continuare dor de Meninne, Blanca, Corina.
    Corina, tot tu esti si acea „Corina” de pe blogul lui Alice, sau ma insel eu? 🙂

    all blacks 20 septembrie 2009 18:44 Răspunde
  • Pisi, eu cred ca lumea care posta pana acum vreo saptamana tace indaratnic din motive lesne de banuit; multe din doamnele omniprezente aici precum hidrogenul au luat decizia asta si e clar ca nu-s sanse sa revina prea curand.. apoi mai e si acest server obosit care respira anevoie, iti spun sincer ca ma enerveaza sa astept sa se-ncarce pagina de parca as fi pe dial-up conectata la net; asta nu ma impiedica sa revin, spun doar ca e agasant.
    Spunea Adi la un moment dat ca va fi o razbunare pluralista, indemnand lumea sa nu se supere si sa plece, dar eu credeam ca vedea el mai negre lucrurile decat erau.
    Nu o sa concluzionez nimic, deocamdata, nu din abtinere, ci din credinta ca oamenii care se simt suficient de merituosi s-o rasfoiasca pe Simona Catrina o vor face citind si postand in spatiul ei personal din online, indiferent care-s ”coechipierii” din zona.Sau ”muschetarii”. Sau nesimtitorii, sau ce alte nume se vor mai fi putand da celor altfel in a caror tabara m-am regasit instant.
    Am rasfoit azi si celelalte pagini, au aparut nume noi de blog-uri, am avut parte de surprize placute ( Amalia Nita , Anemari Necsulescu).
    Sa-ti traiasca piticul nasit zilele astea si voi impreuna cu el, sa fiti sanatosi!
    Ciao Mirel.Nu, nu cred sa existe o ”salvare colectiva” in ce ne priveste ca popor, dar cum unii dintre noi se incapataneaza sa ramana in tara asta din motive puternice momentane, va trebui, totusi, sa ne urnim cumva din starea de jalnicie, in loc sa privim cu sila in alta parte. Eu incerc, din rasputeri, inca, sa rezist.

    Una 20 septembrie 2009 18:52 Răspunde
  • corina ingman este corina din elvetia, draga all blacks. sunt doua persoane total diferite. 😀
    ziua lui adi… urmeaza. si sunt putin trista pentru ca nu am nicio idee de cadou pentru herr doctor… adica am ceva in minte, dar nu se poate materializa (oferta pe piata momentan este minima)…

    pisica 20 septembrie 2009 18:53 Răspunde
  • una, credeam ca numai eu ma-nchin la pagina sa se descarce, mi-ai luat o piatra de pe inima. banuiam ca m-au ajuns ceva urari de bine in vreme ce credeam, naiv, ca sughit din cauza ca spasmofilia mea se activeaza in fiecare toamna, ca un sarpe flamand, trezit din somn.
    despre tacerile voite ale unora sau altora, crede-ma ca nu-mi pun intrebari. ce nu este problema mea, nu ma intereseaza. am suficiente motive sa ma bucur de postarile celor care, asemeni mie, o citesc si pretuiesc pe simona. si care aleg sa nu taca.
    am vazut si eu noii colocatari in spatiul-blogul tango, dar incerc sa ma limitez la ceea ce imi este aproape de suflet, desi bantui frecvent pe toate paginile, n-am sa neg asta, mai ales de cand mirel m-a primit pe post de pui fript :D, desi el numai m-a „admirat” pe tipsia pe care, cu totul altcineva m-a asezat intru frigare.
    multumesc de urarile pentru finul meu.

    pisica 20 septembrie 2009 20:08 Răspunde
  • 🙂
    cred ca am prins franturi din discutia cu ”puiul fript”
    nu mi-e somn, mi-am luat de lucru-acasa, sper sa reusesc sa fac ceva in urmatoarea ora..
    ai fost vreo zi la festivalul berii, pisi?am vazut ceva la stiri cu un pahar de bere aruncat nustiucui..peste fata..

    Una 20 septembrie 2009 22:58 Răspunde
  • „in tacerile serii si in serile tacute, numai o pisica neagra mai trece, cand si cand, pasii ei amintind de rascrucea dintre visul cu soricei si castronul cu lapte, umbrele zambetului pe mustatile timpului, timpul cernut ca o faina imponderabila, din care o sa facem povesti ca din lut, pe masa unui olar, inca necunoscut.”
    si intr-o zi, mica pisica, curioasa precum toate suratele ei si deopotriva sperioasa, porni in explorarea casei cu un singur gand: sa afle cine este olarul. sa fie el cel care detine secretele timpului? sa fie el cel care stie unde incepe si unde se sfarseste timpul? sa stie numai el ce este timpul? este oare timpul, pasta aceea moale si galbena?
    se furisa incet, prin usa intredeschisa, pe care vazuse iesind un copil ce ducea un teanc mare de cearceafuri albe, scrobite, ca foile ciufulite de vant dintr-o carte inca nescrisa.
    urca incet, treapta cu treapta, cu urechile ciulite la zgomotele casei care, de afara, parea scufundata in tacere.
    la capatul scarii dadu peste o alta usa pe care o atinse cu labuta…
    ei??? curiosi? eu, nu… mie mi-e somn.

    peste mai putin de o ora, declaram oficial deschise serbarile toamnei, adica, mai pe romaneste spus, ziua lui herr doktor. dar intrucat patul este mai ademenitor decat asteptarea in fata laptopului a mugurilor zilei de nastere a prietenului nostru, ma retrag cu emotie anticipata si cu o urare de suflet: adi, prietene, sa ai mereu in calea ta oameni buni, sa fii sanatos si sa ai maine telefonul deschis, ca sa pot sa rad de tine ca ai mai imbatranit cu un an! La multi ani! La multi ani…

    pisica 20 septembrie 2009 23:11 Răspunde
  • Pisica draga, pe langa Corina Ingman, mai exista o Corina pe blogul lui Alice. La acea Corina ma refeream. 🙂
    Valin, traiesti?
    Simona, toate gandurile mele bune!

    all blacks 20 septembrie 2009 23:14 Răspunde
  • una, n-am fost la oktoberfest din doua motive: unul ar fi ca am fost ocupata cu lucruri mai frumoase (crestinarea lui dragos) si al doilea ar fi ca imi lispeste spiritul de turma.
    din fericire pentru mine, gloata nu m-a atras niciodata, iar cea consumatoare de licori bahice nici atat. am incercat totusi, o data, acum cativa ani, cand se numea festivalul berii si nu oktoberfest (adica inca nu se intorsesera sasii, cred 😀 ), am incercat sa vad daca rezist eroic in adunarea aceea. si n-am rezistat.

    acum ma duc la somn.
    noapte buna tuturor.

    pisica 20 septembrie 2009 23:22 Răspunde
  • Acum, daca tot ne-ai spus, ok, o sa-l pup si io pe Herr Docteur de la multi ani.Chiar acum.Si o sa vada el, cand o mai trce pe-aici:) La multi ani, Adi!

    Una 20 septembrie 2009 23:24 Răspunde
  • La multi ani, draga Adi! 🙂 Trezeste-te, sper ca ai o sarbatoare cu sarutari si rasfat, cu ornamente fondante etajate si ce vrei tu – baloane cu heliu, ginduri colorate, iubire propulsata in focuri de artificii, galagie, speranta, idei bune si prieteni ingeniosi – care sa-ti organizeze hollywoodiana petrecere-surpriza, in caz ca n-au facut-o deja. Daca n-ai ametit de la atitea culori si veselii metafizice, mai treci pe-aici, sa-ti recuperezi imbratisarile blogului! 🙂

    Simona Catrina 21 septembrie 2009 1:49 Răspunde
  • La multi ani, Adi. Ganduri bune si din partea mea. O zi minunata tuturor!
    P.S. Pisica, iti sunt datoare niste poze, un telefon, o imbratisare calda!

    Angi D. 21 septembrie 2009 6:28 Răspunde
  • La multi ani , draga Adi !
    Sa fii fericit , sa ai parte numai de bucurii si sanatate !

    „Am zarit lumina pe pamant,
    Si m-am nascut si eu
    sa vad ce mai faceti.

    Sanatosi? Voinici?
    Cum o mai duceti cu fericirea?

    Multumesc , nu -mi raspundeti.
    Nu am timp de raspunsuri,
    Abia daca am timp sa pun intrebari.

    Dar imi place aici.
    E cald, e frumos,
    Si atata lumina incat
    Creste iarba.

    Iar fata aceea , iata,
    Se uita la mine cu sufletul…
    Nu , draga, nu te deranja sa ma iubesti.

    O cafea neagra voi servi, totusi.
    Din mana ta.
    Imi place ca tu stii s-o faci
    Amara.”

    M. Sorescu , Am zarit lumina…

    Blanca 21 septembrie 2009 10:07 Răspunde
  • Ziua buna tuturor,

    Sa aveti o saptamana minunata!

    La multi ani, Adi! Sa fii sanatos si iubit de cine vrei tu!

    aimee 21 septembrie 2009 13:05 Răspunde
  • La multi ani, Adi!

    Ema 21 septembrie 2009 15:49 Răspunde
  • La multi ani Adi!Toate dorintele sa ti se indeplineasca!

    florentinamurgoci 21 septembrie 2009 15:54 Răspunde
  • La multi ani, Adi!Sa fii sanatos si iubit!
    Esti nascut in aceeasi zi cu Leonard Cohen. Acum un an eram la concert la Bucuresti.
    Pentru tine,
    http://www.youtube.com/watch?v=Ki9xcDs9jRk
    Va sarut.

    sofianucarmen 21 septembrie 2009 19:09 Răspunde
  • angi, intre prieteni nu exista datorii… dar ma las cuprinsa in imbratisarea ta, privesc fotografiile de atunci si sper cam vom mai face si altele.
    iar pe cele de la tine, stiu, le vei trimite cand poti.
    ganduri bune si de la mine pentru tine si copiii tai, gand de nou inceput, de casa, de viata… de toamna.

    pisica 21 septembrie 2009 19:46 Răspunde
  • Senzational dialog, overall.

    Felicitari, toate imbratisarile si admiratia mea, Simona.

    Mirel? Esti Mirel Curea fost coleg, asa e? Este pacat de un asa topic sa-l deturnez dar as vrea sa stiu de urma ta. ..da-mi un semn la: magda@acasamedia.com

    Magdalena Manea 22 septembrie 2009 1:22 Răspunde
  • Oau ,cate mesaje de urare am primit . Va multumesc frumos ,pentru ca v-ati gandit la mine . Anul asta a fost special, efectiv special ,pentru cate felicitari am primit ,la cei 36 de ani !
    Pisica ,tu esti o felina speciala.Serbarile toamnei au inceput in Brasov cu Oktoberfest-ul din Septembrie ( ! ) in Brasov, apoi a continuat cu aniversarea mea ,cum frumos spui tu . Saru´mana ,sau Sarut Mainile ( cum preferi ) !
    Una -esti o simpatica si te pup in consecinta ,pentru urarile facute
    Angi , draga noastra Angi , ne-ai lipsit de la intalnirea clanului nostru din BV ! Iti mutumesc pentru gandurile bune !
    Blanca ,simpatica , ma onorezi tare mult . O sa am ocazia sa te felicit si eu ,cu mare satisfactie si drag,daca o sa deconspiri data ta de nastere
    Aimee – de asemenea, iti multumesc frumos si te pup
    Florentinamurgoci – Si tie numai bine si fericire . Esti simpatica si iubita de toti de pe aici (macar) !
    Sofianu Carmen – Mi-ai facut o dedicatie absolut superba . Ma onoreaza coincidenta cu aniversarea lui Leonard Cohen. Tot timpul ziceam eu ,in sinea-mi , ca mi-am ratat vocatia de cantaret !! 🙂 Iti multumesc !
    Simona – esti adorabila cu gandurile tale frumoase ,de care ma bucur ca un kinder . Ma simt special pentru atentia pe care mi-ai oferit-o si pt urarile deosebite !

    adi_simplu 22 septembrie 2009 13:40 Răspunde
  • buna ziua.
    sunt pe-aici… dar am un frig la inima, asa ca prefer sa tac.

    adi si tu esti un muschetar special. si stiu ca ne vom vedea saptamana asta… 😀 la mine la fabrica!
    mirel, nu ma certa… scriu, scriu… deocamdata in minte… mici tuse din cuvinte simple, cat se fierbe „ceva de mnacare”, cat incerc sa alung frigul…

    pisica 22 septembrie 2009 18:13 Răspunde
  • peste doua ore vom spune La multi ani inca o data, cuiva nascut pe 23 septembrie… pregatiti-va gandurile bune si urarile… 😀
    pregatiti-va tacerile.

    va zambesc in noapte, de pe pervaz.

    pisica 22 septembrie 2009 22:04 Răspunde
  • Bonsoir, pisicule.Ce e cu frigul asta al tau, opereaza in plin ventricul, oare? E frig de la rece sau de la frigare? Iote ca iesi un fel de monorima.
    Imi pare rau ca nu esti ok, adica asta am inteles eu cand ai zis ca preferi tacerea..
    Sper sa am vreme sa mai apar asta seara sa aflu a cui este ziua de nastere peste cateva ore. Simona stiu ca e-n Octombrie nascuta..
    In rest miscari putine de trupa. Herr Curea pare fugit in lume:)

    Una 22 septembrie 2009 22:15 Răspunde
  • una, buna seara.
    frigul asta e un soi de neputinta in fata a ceva ce nu depinde de mine. ceea ce s-ar putea traduce ca fiind de la frig. cu frigarea am fost mereu deficitara… 😀
    ziua este a lui meninne.
    si da, simona este nascuta luna care vine.
    mi-ar fi placut si mie sa fie mirel pe-aici, dar banui ca se bucura de ultimele zile cu soare. cand l-o prinde si pe el frigul, cel autumnal, nu la inima, parca il si vad la gura sobei, ciufulindu-ma pe mine.
    desi eu ii recomand de pe acum ca, la anii lui, sa mai stea pe-acasa.
    asa cum i-as recomanda si lui adi, desi e mai tanar si sprinten decat mine.

    pisica 22 septembrie 2009 22:29 Răspunde
  • Pai sa-i spunem lui Meninne ” la multi ani”, asadar. Nu stiu daca urarea de la mine ar fi binevenita pentru ca nu ne stim si nici nu am parut a fi pe aceeasi freceventa, dar eu ii urez toate cele bune si sa fie sanatoasa alaturi de cei dragi.
    Pisule, cat despre frigul tau de la neputinta..mi-as da cu parerea, dar ar suna idiot si aproape fals. Idiot pentru ca s-ar transforma in cliseu, aproape fals pentru ca nesigurantele-mi in gand, vorba, fapta sunt usor depistabile.
    Da, am banuiala mea ca neputinta si durerea ca nu poti face nimic sa schimbi ceva ce s-a intamplat deja te macina un pic (mai mult). Dar cred ca daca la o prima privire oamenii se impart in tabere de genul ”asa da” si ”asa nu”, relitatile suna altfel: asta simt, asta e altceva decat sunt eu.
    As conchide cu un ” pisi, capul sus si coditza si mai sus! ”, insa ar fi ciudat, pentru ca, din moment ce nu- s capabila sa dau sfaturi nici in general, nici in particular, nu ma simt prea vivace nici la capitolul urari optimiste.
    Imi pare doar rau ca ai zilele astea un colt stingher in inima ta.

    Una 22 septembrie 2009 22:59 Răspunde
  • multumesc una. e chiar numai un colt stingher, cum bine ai zis, asa ca o sa iau urarea ta si mi-o agat de clopotelul de la zgarda (caci toate pisicile de casa au clopotel) si mai spun o data ceea ce spunea si Nichita Stanescu :” nu mor caii cand vor cainii”
    si pentru frumusetea versului iti trimit tot gandul:

    Atunci va fi o poveste scurtă, o confesiune scurtă,
    Acum doua-trei după-amieze, primesc un telefon de
    la un necunoscut, care era îngrijorat că aş fi bolnav,
    care era fericit că m-aş fi însănătoşit, mă rog… Şi-mi
    spune un lucru care m-a lăsat aşa… nemaipomenit
    de bucuros. Mi-a spus, zice: bă, poete, zice, nu mor
    caii când vor câinii. Şi-mi spun mie: ştii că are
    dreptate, am spus eu, să ştii că omul ăsta are
    dreptate. Păi nu mor caii când vor câinii! Şi, de
    altfel… (Nichita Stanescu- Gand 4)

    si spun si eu ca peste putine minute incepe in romania ziua lui meninne.
    La multi ani, meninne, desi la tine este dupa amiaza de dinainte de ziua ta.
    La multi ani!

    pisica 22 septembrie 2009 23:30 Răspunde
  • LA MULTI ANI, mennine!… la miezul noptii…

    pisica 23 septembrie 2009 0:00 Răspunde
  • LA MULTI SI FERICITI ANI, mennine!

    http://www.youtube.com/watch?v=YS3Z0KJGW0U

    Angi D. 23 septembrie 2009 2:03 Răspunde
  • Buna dimineata, buna viata,

    Va urmaresc tot timpul, sunteti simpatici si uneori sunteti comici cum va infierbantati si comentati si va suparati 🙂
    Pisica, mi-a placut mult comentul tau acela cu prietenii din virtual as oposed acelora din viata reala…nu-mi place sa aud de coltul tau stingher de suflet dar stii Pisica, toti avem…colturi stinghere, adica. Si le tacem si le pitim (hi, hi, hi) si pe urma, intr-o zi, un soare orbitor isi trimite razele calde pana acolo; si se face lumina. Stiu ca pare citit din carti ce zic eu dar asa spune experienta mea. Curaj! Si soare 🙂

    La multi ani, Adi, nu ne cunoastem (n-ai pierdut nimic, sa-ti spuna fetele astea!) dar te felicit sincer si …intarziat!

    Mennine din padurea adormita, Mennine, a Pisicii pana la jumatate si a fetelor ei frumoase pe de-a intregul….la multi ani ,draga noastra, sa-ti fie viata lina, sa fi sanatoasa si sa-ti traiasca copilasele! Mie de ziua mea cel mai mult imi plac telefoanele de felicitare, facand o analogie prosteasca m-am gandit sa-ti scriu, si sa-ti mai scrie si altii, nu e asa de personal ca un telefon dar nici de ignorat….La multi ani fericiti!

    Pentru tine, Mennine

    http://www.youtube.com/watch?v=-4A4UnFi2C8

    Si sa nu ma intrebi cum mi-a venit ideea sau de ce exact melodia asta! Inca de cand ne-am ciondanit noi prima oara online am vrut sa-ti dedic melodia asta…I should have known better 🙂
    Te pup cu drag, va pup cu drag!
    Si va mai scriu sa va mai spun ce vrajitorii mai face mica Samantha

    Ah, Simona, draga noastra, schimba-ne si noua pagina! Scrie doar atit: „pagina noua, umpleti-o voi”…si conteaza ca nu ramane alba 🙂
    Cu dor! Si drag!

    Anca G 23 septembrie 2009 10:11 Răspunde
  • cred ca sunt proasta rau – tot incerc de vreo saptamana, doua, sa intru pe blog, de fiecare data dand peste mesajul „We are performing website maintenance. Please come back in a few …” si eu tot „come back” in fiecare zi, fara succes, pana azi, cand mi-a traznit prin cap sa dau un „gugal” search, ca poate si-au schimbat oamenii adresa si..bingo, e alta adresa si eu pot intra pe ea, nu e o conspiratie a departamentului IT care incearca sa imi blocheze accesul pe blog 🙂

    Una- bine ai venit, desi nici eu nu sunt „veche” pe aici. te-am citit cu interes, dar sunt impotriva propunerii blancai, parca, de a fi tu Milady, aia vreau sa fie io, sunt si scorpie, si scorpioanca, ca sa nu mai zic ca mi-a placut mult vechea casa a cardinalului Richelieu din Paris si parculetul de langa. numai de asta si as fi pactizat cu dusmanul, sa pierd vremea pe acolo, tesand intrigi si plimbandu-ma prin gradina… revin, mi-e foame rau.

    juztine 23 septembrie 2009 12:46 Răspunde
  • La multi ani, Meninne! Sa fii sanatoasa si iubita!
    Pentru tine,
    http://www.youtube.com/watch?v=aHRTP8kLIGY&feature=fvw
    Va sarut.
    O zi cu spor pentru toata lumea!

    sofianucarmen 23 septembrie 2009 14:06 Răspunde
  • La multi ani, Meninne (tiza mea draga) , sanatate si multa fericire , langa minunile tale !
    Iti doresc soare , lumina si dragoste, in casuta din padurea povestilor tale , a indepartatei Americi.

    monica 23 septembrie 2009 15:38 Răspunde
  • frate , sunteti tari !
    citesc de doua ore, sa tot fii parcurs vreo 800 postari sau mai multe…m-am amuzat teribil, dar Mirel draga, cu asta m-ai dat gata :
    „N-o sa-i raspund, Blanca. Desi daca i-as raspunde, i-as face un serviciu: in 48 de ore l-as scapa de obezitate.” – rad cu lacrimi, mi-am inchis usa la birou ca , deja, colegele mele nu mai inteleg nimic din apucaturile mele…
    Bravos, sunteti altfel (mai putin unsi cu magiun si marmelada), dar sunteti „adevarati” cum ar spune cineva…
    mai vin pe la voi….

    pisica, mai da-mi ceva gheme, mie nu mi-ai daruit niciodata unul (asa cu autograf!)
    ma intorc la munca, astazi din cauza voastra stau peste program 🙂 – recunosc a meritat!

    monica 23 septembrie 2009 17:12 Răspunde
  • La multi ani Meninne! Dumnezeu sa-ti dea sanatate tie si fetitelor tale dragi. Sa aveti numai zile frumoase pline de dragoste si impliniri.

    Draga Angi D ma bucur sa te reintalnesc, aici la Tangoul Simonei. Cand mi-e dor de tine si de copiii tai ma uit la pozele din vacanta si tare as mai vrea sa ne dam impreuna in leaganele din parc.
    Saruta-l pe Andrei si imbratiseaz-o pe Andreea din partea mea.

    Cristina Bizu 23 septembrie 2009 17:46 Răspunde
  • monica… nu mai trimit gheme de multa vreme, dar pentru tine, cu scuzele ca pe vremea cand o faceam nu ti-am trimis unul cu autograf (si nu stiu cum mi-a scapat), voi inventa acum ghemul tau de lumina si noroc.
    si iti spun ca si eu mai recitesc… cu zambet.

    ancag multam de gand. tu stii, banui ca stii, draga mi-ai fost cand nu mi-ai mangaiat blanita! si drag mi-e sa citesc postarile tale. coltul stingher se umple incet, trebuie, asta pot sa fac pentru mine… dar cum esti tu? tania?
    parerea mea despre prietenii virtuali si cei reali este ca tot ceea ce scriu: ce simt si ce gandesc. cu exceptia adi, care dintr-un client real a devenit un zambet virtual si un prieten real, cu exceptia cristina bizu, al carei suflet deosebit bate si virtualul si realul, adunate, inmultite sau combinate factorial.

    si mai spun o data, pentru ca e inca dimineata la atlanta: la multi ani, meninne!

    simona! simona! simona!
    o pagina noua, te rugam… o umplem noi… 😀

    pisica 23 septembrie 2009 18:07 Răspunde
  • La multi ani, Meninne! Sa fii fericita! Pupici

    all blacks 23 septembrie 2009 19:03 Răspunde
  • Meninne,La multi ani! Fii fericita draga mea,sanatoasa si iubita!

    florentinamurgoci 23 septembrie 2009 19:23 Răspunde
  • La Multi Ani, Monica – meninne…
    uite ca pina si eu ies din umbra de dragul tau… sa fii fericita si implinita draga mea caci meriti cu prisosinta.

    iana 23 septembrie 2009 20:19 Răspunde
  • somatie publica: frate adi, maine iti expira malpraxisu’ si daca nu apari in prefata ochilor mei sa-ti revendici acea bucata de hartie, incomensurabila, care te pune la fereala de pacientii tai despre care stim cu totii cat de vindicativi pot fi uneori, nu te vad bine, cu tot cu ochii mei tunati.
    asa ca pune-ti tu insuti tunningul pe ochi, citeste mesajul si hai!
    o sa se lase cu hohote de ras, stiu, sper sa le auda si mirel.
    in situatia in care, datorita varstei inaintate, n-o sa ne auda, iti promit ca-i fac eu un rezumat de 500.000 de caractere, cu tot cu interjectiile lansate in eter!

    pisica 23 septembrie 2009 20:45 Răspunde
  • am uitat mutrita… era asta: 😉

    pisica 23 septembrie 2009 20:51 Răspunde
  • Draga Simona, voi aveti sambata asta festivalul romanesc la Toronto, asa e?

    amalia 24 septembrie 2009 4:10 Răspunde
  • La multi ani, Meninne! Tu chiar ai plecat?…… Nu cred…

    Simona Catrina 24 septembrie 2009 6:52 Răspunde
  • Da, Amalia, pe 26 septembrie e Festivalul Romanilor… Vii? 🙂

    Simona Catrina 24 septembrie 2009 6:57 Răspunde
  • IANAAAAAAaa , stiam eu ca esti ” in umbra”….
    Mi-e dor de tine, tu stii, tu simti !
    Mi-e dor de pragmatismul tau, scris, vorbit si trait…
    Asa ca, te astep, cu drag, cu dor….
    Vine toamna povestilor noastre de odinioara, vine iarna vinului rosu cu scortisoara, baut la gura sobei si a povestilor..
    Hai o sa fie ca atunci cand eram noi tinere, si frumoase (adica anul trecut!:):):)
    Menienne, si pe tine te asteptam….

    Pisica draga, pastrez in coltul de rai al sufletului meu, ghemul tau de lumina si noroc, ca martor al unei povesti traite, si al unei prietenii ce sper sa ramana reala, adevarata si inalta – dincolo de timp si distante.

    monica 24 septembrie 2009 11:06 Răspunde
  • Hello, bine ca v-am regasit. Si eu am umblat in haihuiala, asa se intampla cand iti pierzi mintile si zilele si noptile pt cate-o idee:)
    Va detaliez altdata, pt cin’ m-o-ntreba..
    Pisicuto, se pare ca domnii aia bine de pe-aici si-au luat picioarele la spinare si s-au asternut drumului; io zic, totusi, ca n-au rezistat prin atata cuconet:)))
    Juztine si mie imi pare bine sa te aflu aici, stii, eu nu prea m-am exprimat pana luna asta, si cand la un moment dat, am facut-o, nu a fost chiar o idee stralucinda pentru blogul Simonei. Multa lume m-a perceput, probabil, drept o figura artagoasa, amorala, lipsita de fineturi. Sincera sa fiu imi doresc largirea cercului de prieteni, imi plac oamenii deosebiti alaturi de care am sentimentul de dialog, online sau real, dar nu cu pretul de a ma pretinde alt fel de om decat sunt.
    Asa ca multumesc de cuvintele-ti frumoase, ne mai intersectam prin aceste pagini.
    Simona Catrina, mai vino pe la noi, lampa-i aprinsa, te pandim la poarta:)

    Una 24 septembrie 2009 18:06 Răspunde
  • Nu stiu ce sa mai zic si sa mai si cred, dar pagina Simonei iar nu e vizibila pe site-ul Tango.Asa ca eu ma duc la Alice, sau alt blog din cele 4 consacrate [alea gen ”cap limpede” pentru aceasta publicatie] si apoi aleg ”Simona Catrina” de la ei, din pagina, ca sa ajung aici!
    Ticaloseala maxima cu serverele astea, uff!
    Ca sa nu mai zic si ca explorer-ul este la mare ”moda” , fiind browserul preferat de admin, sau de cine va fi gandit site-ul revistei, caci din mozilla firefox nu merge in unele zile nici daca dai de-a dura cu leptopul prin casa/masina sau pe unde te afli..
    Si da, exact cum spunea si juztine, sunt exasperante mesajele de genul “We are performing website maintenance. Please come back in a few …”.
    Dar poate ca se stiu deja problemele astea si ”sunt in lucru”, ca sa folosim o expresie ”profi”:)

    Una 24 septembrie 2009 18:27 Răspunde
  • 😀 una sa stii sa si eu tot soricariile acelea le fac, sa pot ajunge la destinatia „simona”. dar nu am probleme cu modzilla. am avut insa atunci cand s-a facut celebrul transfer de pe un server pe altul si uite=asa s-au pierdut mugurii acelei duminici in care baietii erau acasa, ne jucam…
    despre absentele lor nu-mi fac griji prea mari si iti spun de ce:
    adi e o persoana simpatica si calda, inconjurat de multi si buni prieteni, probabil si-a esalonat sarbatorirea zilei de nastere, ca sa isi poata etala sortul tango de mai multe ori, de aici si absentele lui, cred.
    dom’ profesor mirel e ocupat, banui eu, cu tehnicile lui investigative, ca numai maine nu este 1 octombrie. asa ma bate gandul… nu stiu. poate pentru ca si eu ar trebui sa fac cam acelasi lucru… si totusi aman.
    monica… nici nu stiu ce sa iti spun. multumesc.
    seara buna sa aveti cu totii.

    pisica 24 septembrie 2009 19:20 Răspunde
  • Pisi, ai idee ce e cu Dea Valma de nu mai apare?Acum cateva luni o gaseam pe-aici, foarte simpatica doamna, traitoare prin Olanda, daca am retinut eu bine..Si tot scria pe blog-ul asta, eara asaa..cum sa spun: foarte activa:)
    Pe tine te pup, sper ca esti ok.
    Pari tristuta in ultima vreme, sau asa-mi pari mie, ca te citesc in fuga, pe diagonala si-ti raspund tot repede, cand apuc..

    Una 24 septembrie 2009 20:01 Răspunde
  • sunt numai obosita, foarte… am cam tras de mine si degeaba astept sfarsitul de saptamana, pentru ca nu am nicio sansa sa ma odihnesc. si nici in saptamanile care vin… e toamna, deci incep scolile, cursurile, lectiile…

    am habar de dea valma, 😀 (acu ma simt ca mama omida) licuriciul, cum ii spuneam eu: traverseaza o perioada mai dificila. mutarea, seaparea, noul job care este altceva, problemele care le-a avut aici, decesul bunicii… de fapt trebuia sa ma vad cu ea, cand a fost in romania si n-am mai ajuns, ea n-a mai putut sa ajunga…
    si mie mi-au mers la suflet postarile ei.

    pisica 24 septembrie 2009 20:49 Răspunde
  • Ca orice dependenta numai tu singur te poti salva,trebui numai sa vrei si sa fi puetrnic,ca si cazul drogurilor cu cat onsumul este mai mare cu atat creste si nevoia si dependenta.

    zaharia robert 8 iunie 2011 14:33 Răspunde
  • Si eu am fost dependent de iubire,si m-am vindecat singur dar abia in momentul cand am crezut ca am suferit indeajuns si am reaslizat ca o sa-mi distruga viata m-am trezit si am gasit puterea sa lupt cu aceasta dependenta,si cred ca ma reusit.Am invatat sa ma abtin sa-mi controlez nevoia sa numai cer celor din jur sa ma iubeasca sa cum vreau eu sau cat vreau eu,am invatat ca mai intai trebuie sa iubesti daca vrei sa fi iubit,am invatat sa dau in loc sa cer ,sa accept in loc sa incerc sa shimb,sa numai fac presupuneri,sa iau cat mi se da si sa nu cer mai mult.

    zaharia robert 8 iunie 2011 14:42 Răspunde

Dă-i un răspuns lui Andra Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title