„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Ceva enervant de romantic

de

Am fost intr-un scurt concediu care mi-a schimbat viata. Care m-a adus cu picioarele pe pamant – desi, paradoxal, am fost mai mult cu picioarele plutinde, inotand si visand. Aceste doua poze sunt cele mai dragi mie, una facuta de mine (Doru – la rasarit) si una facuta de Doru (eu – la rasarit).

Doru e primul barbat din viata mea care mi-a aratat un rasarit la mare, primul barbat care nu e lenes, care nu e comod, care nu e blazat, care s-a trezit la 5.00 dimineata (desi ne culcaseram la 4.00) ca sa-mi arate ceea ce, spre rusinea mea, nu vazusem pana la rumenita-mi varsta: un rasarit de soare, la orizonturi marine.

A fost o vacanta scurta, dar minunata (nu gratie serviciilor hoteliere, mult mai slabe in comparatie cu costurile, ci gratie acestui om de aur, Doru drag, pe care mi l-a trimis Dumnezeu, fiindca probabil El crede ca-l merit). Si imi cer iertare, aici, in fata voastra, pentru fiecare secunda in care m-am indoit de dragostea asta, de dragoste in general, de viitor, de sanse. Sunt fericita.

 

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Simona, superb! In sfarsit, fericita pe de-a-ntregul!
    Cand ai vazut rasaritul la malul marii cu cineva, acela e sortitul! Ti-o spun eu ca o baba ce sunt, uneori.
    Te imbratisez si va doresc fericire nesfarsita!

    Moi 19 august 2012 18:58 Răspunde
  • ……..m-ai facut sa plang… de fericirea ta! nu-mi aduc aminte sa fi citit in ultimul timp ceva mai… nu stiu, MAI! nu te cunosc, cu toate ca am copilarit pe la buzau, cam in aceeasi perioada, insa vreau sa-ti spun ca mi-ai luminat… apusul! sa tina fericirea ta, pana… sa nu se termine! multumesc!

    gabriela 19 august 2012 19:14 Răspunde
  • Si noi pentru tine, din tot sufletul! Dupa 2 ani extrem de grei mergem si noi in sfarsit la mare, in concediu 5 zile. Ne este putin groaza de ce ne asteapta in tara, mai ales ca nu am fost la noi la mare de 10 ani; si ne-am si obisnuit cu bunul simit, disciplina si ordinea nemteasca. Sper sa putem trece este multele inconveniente. Te imbratisez cu mult drag si va doresc sa fiti tot timpul asa fericiti cum sunteti acum, fiindca iubirea va creste oricum.

    Mara 19 august 2012 19:18 Răspunde
  • El crede, pentru că El ştie… Ce fain, ce fain! Nu am altceva să-ţi spun decât că mă bucur nespus, aşa cu ochi umezi, mă bucur! 🙂

    S. 19 august 2012 19:42 Răspunde
  • Ma bucur mult pentru tine. Fericirea asta despre care vorbesti apare uneori cand te astepti mai putin. La unii mai devreme, la altii mai tarziu sau la altii niciodata. Va urez sa fiti fericiti si de cat mai multe „rasarituri” (a se citi bucurii) sa aveti parte.

    Dana 19 august 2012 19:48 Răspunde
  • Simona, ma bucur pentru fericirea ta. Si va doresc sa fiti fericiti multi ani de-acum inainte!

    Victoria West 19 august 2012 19:51 Răspunde
  • Virsta matusalemica? Poate ciinele, draga mea, noi in nici un caz! Auzi la ea…virsta matusalemica…ce te bat cind te prind!:))) te pup.

    Gabriela 19 august 2012 19:52 Răspunde
  • La varstele matusalemice m-am incurcat si eu… Da’ cred ca descriai catelul gazdei;m-am prins. E fain cand esti fericit, prinzi aripi!

    Adriana Gianinna 19 august 2012 20:20 Răspunde
  • Sunt fericita pentru tine, pentru voi… si sunt alaturi de tine, ca intotdeauna :).

    Andrada Damian 19 august 2012 22:56 Răspunde
  • Ma bucur sincer pentru tine Simona, ai dreptul la cea mai mare fericire posibila! Bucura-te de ea (aidoma mie, indragostita iaca, dupa ceva ani, de un varsator exceptional intalnit aici, la Toronto), bucura-te de iubire,chitaie si zambeste pe ascuns atunci cand simti ca nu-ti ajunge cerul de fericire si pretuieste-o in fiecare zi, ora, minut 🙂

    Magdalena Manea 19 august 2012 23:38 Răspunde
  • Asa – DA! 10*********************************************************.

    Multa, multa, multa fericire si casa de piatra!

    ioana 20 august 2012 0:48 Răspunde
  • M-a atras titlul si pot spune dupa ce am lecturat ce a fost sub el… ceva enervant de simplu dar atat de minunat, inaltator, sublim … Fericirea are chipul tau …Simona, fericirea are chipul tau, Doru.

    Lacramior 20 august 2012 8:49 Răspunde
  • ….spre apusul vietii,ma bucur pentru dragostea ta rasarita odata cu superbul rasarit de soare…inca mai exista dragoste ,barbati tandri si romantici,femei fericite…doar ca d-zeu are criteriile sale ptr a ni le darui …varsta nu conteaza!!!!multa fericire la amandoi!

    caterina 20 august 2012 9:33 Răspunde
  • Sa aveti parte de cat mai multe momente frumoase si intense!

    Goldeneye 20 august 2012 10:05 Răspunde
  • rasarit de soare este zilnic dar numai cand iubesti el este unic;numai un indragostit te scoala la 5 dimineata sa-ti arate rasaritul;este ca o cerere in casatorie,ca o declaratie de dragoste profunda si romantica;s-aveti o dragoste frumoasa ca…..un rasarit de soare!

    stefana 20 august 2012 10:20 Răspunde
  • deci speranta sa nu moara… ma bucur pentru tine fara sa mi fie rusine sa recunosc ca mi doresc sa mi se intample si mie. sa ai parte de astfel de sentimente cat mai mult cu putinta!

    nicoleta 20 august 2012 10:49 Răspunde
  • Batu-te-ar norocul sa te bata,Simona!Dar-ar sanatatea si forever love-ul peste voi!Ca si eu ti-am scris candva ca va veni „the one”!!!

    hanna 20 august 2012 12:41 Răspunde
  • Va multumesc tuturor, mi-ati facut ziua pufoasa!
    Am renuntat la ”matusalemica”, m-au amenintat multi ca am exagerat, asa ca am pus ceva mai putin agresiv, ha, ha!
    Dincolo de asta, a fost primul rasarit de soare pe care l-am vazut la mare, in viata mea.
    Ideea e, asa cum va spune si Alice mereu, ca speranta moare (evident) ultima, deci intr-un final ne va aduce un dar incredibil. Cand nu mai speram.
    Va tin la curent… 🙂

    Simona Catrina 20 august 2012 14:39 Răspunde
  • Draga noastra,

    Iti doresc multa sanatate, zile pufoase:) ..o viata frumoasa si implinita!
    Astept cu nerabdare vestea.. darul tau cu dor si dragoste mare.

    Te imbratisez cu drag,
    Ela

    Ela 20 august 2012 14:59 Răspunde
  • Simona,

    Fericirea vine intotdeauna… cand ai rabdare s-o astepti! Ma bucur din suflet pentru tine si iti doresc sa ai numai rasarituri pline de iubire.

    Irninis 20 august 2012 15:28 Răspunde
  • Irninis, ce surpriza! 🙂 Iti multumesc din sufletul meu abia rasarit!…

    Simona Catrina 20 august 2012 15:30 Răspunde
  • sa te tina toata viata!

    iana 20 august 2012 20:31 Răspunde
  • Simona,
    si eu ma bucur pentru tine si iti doresc sa fii fericita mereu!

    jeni 21 august 2012 7:30 Răspunde
  • Deci acum putem, te rog frumos, sa bem un ceai impreuna si sa-mi semnezi in fata ochilor mei inmarmuriti celelalte exemplare ale cartilor tale, care nu au autograf deja?!??!?
    Simona, ce ma bucur pentru tine si pentru numitul Doru. Nu vreti sa veniti la nunta mea sa-mi purtati si mie noroc?!? Intrebam si eu, sa ma aflu-n treaba 🙂

    Anca G 21 august 2012 13:27 Răspunde
  • Multa, multa, multa fericire!
    🙂
    Nina

    Nina 21 august 2012 15:29 Răspunde
  • Simone, asha parca mai vii de-acasa. 🙂
    ma intrebam cand si mai ales Daca tu o sa rostesti asha cuvinte.

    tania 23 august 2012 14:57 Răspunde
  • Draga Simona, înseamnă ca şi ţie ţi-a răsărit inima ca un răsărit de soare, încet, sigur şi splendid. Şi pe iubitul meu îl cheama Doru şi îmi arată răsărituri, dar nu este Doru al tău, este altul. Deci, se poate! :))

    Georgia 24 august 2012 8:31 Răspunde
  • E a nu stiu cata oara ca citesc aceasta postare care ma incarca , ma bucura tare mult Simona … Acest ceva „enervant de romantic ” il meriti din plin !

    Arual 29 august 2012 10:52 Răspunde
  • Dublu răsărit, așadar! Unul surprins cu aparatul foto și celălalt în cuvinte_ Nu e așa că viața e frumoasă?
    Gânduri bune!

    Monica 30 august 2012 21:05 Răspunde
  • E minunat ce ti s-a intamplat! Ma bucur din toata inima pentru tine 🙂 cel mai frumos lucru este sa iubesti, asta aduce si fericire!

    Folii auto 30 august 2012 22:44 Răspunde
  • asa-ti trebuie ! 😛

    un trecator 1 septembrie 2012 12:11 Răspunde
  • De asta si rasare soarele in fiecare zi,pentru cei care(inca) se mai indragostesc.Am postat ieri „Scrisoarea pentru fata mea”.A fost ca si cand as fi contemplat, cu bucurie si impacare, un apus de soare.
    Dar n-as fi putut scrie despre apus daca n-as fi trait,foarte demult,cu mare intensitate, fiecare nuanta a rasaritului.
    Nu esti enervant de romantica,esti enervant de curajoasa.

    rodica 3 septembrie 2012 22:22 Răspunde
  • Iubesc ultimele randuri „sunt fericita”!!!!!!!

    teogirl 7 septembrie 2012 12:42 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title