„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Deutschland über alles

de

Pana sa ajung vreodata in Germania, am crezut ca suprematia fostului imperiu e doar un reflex comercial, asemeni celui american. De obicei, tind sa fiu capoasa cu sabloanele, nu ma supun, caut vesnic sa descopar singura colturi de lume si sa aman destinatiile obligatorii (gen Paris, Venetia, Barcelona, Roma) in favoarea unora care, la prima degustare, nu graiesc mare lucru.

Cand am plecat la Bonn, saptamana trecuta, ma asteptam sa gasesc acolo un burg cimentos, rigid, administrativ si plin de cravate cu dungi si picouri. Faima de fosta capitala federala l-a facut sa fie perceput, subiectiv, drept un centru de plictis imbelsugat. Cand colo, a fost splendid, lucru pe care l-am dedus din faptul ca ma dadeam de ceasul mortii, fiindca n-aveam cu cine imparti splendoarea (in afara de cateva colege din presa – dar stiti voi la ce ma refer).

Am sa scriu, in revista Tango de septembrie, un material mai colorat despre Bonn si imprejurimile lui tandre, pana atunci imi asez aici ilustra mutra de delegatie, atat cat am adunat (eu faceam poze si, logic, am fost mai putin pozata).

Tag-uri:
· · · · ·
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Simona, draga mea draga (ia fi atenta ce pot eu: Simona, meine liebe! A?)
    Germania este asa o tara frumoasa! Incepind cu Berlinul despre care ti-am povestit ca mi-a adus ce-a mai spectaculoasa si mai romantica poveste de dragoste si terminand cu Munchen-ul pe care totusi nu-l iubesc asa tare si in care m-am pomenit cantandu-i sora-mii la telefon in prima noapte petrecuta acolo, melodia de generic a filmului „Ringul”…e celebra, domnul Alifantis intr-un mare fel „mi-e dor de tara mea/ departe sunt de ea”..culmea e ca ei se intorceau de la Berlin, in film 🙂
    Si Frankfurt-ul…Doamne, as vorbi zile intregi despre Frankfurt, despre centrul lui spectaculos, cu zgirie nori si strazi largi si sedii de banci care lucesc in soare..si orasul vechi, cu stradute inguste si restaurante in care se maninca ….mmmm….imi lipseste adjectivul dar inghit in sec as I write! Si pentru doamne Zeil-ul, strada lor de shopping! A, si iata ca uitam de Koeln, cu catedrala lui superba, impresionanta si de Duesseldorf, cu cladirile de pe malul apei care par ca se clatina, si cu plaja din centrul orasului, locul in care poti sa bei un cocktail si sa stai cu picioarele in nisip, intr-un sezlong, sa apuna soarele pe tine! Da Simona, Germania ueber alles! Ce de te mai invidiez, frumos te invidiez ca iata, la Bonn n-am ajuns niciodata! Ah, si cat pe aci sa nu pomenesc de Hamburg, orasul-port, splendidul, recele, departele Hamburg….
    Germania e mai mult decat un sablon, e mai mult decat o destinatie de fita! Cu autostrazile ei superbe, cu oamenii ei reci, calculati, corecti, politicosi pina la a te scoate din minti! Germania cu istoria ei scandaloasa, revoltatoare, cu Hitler, cu lagarele, cu toate grozaviile! Cu fotbalul ei, fanii lui Bayern Muenchen sunt renumiti in toata lumea….
    Si daca e ceva ce-mi place cel mai tare in Germania…stiu ca-s o amarita s-o pacatoasa dar carnatii aia albi, imi scapa si cum ii cheama acum si brezeli lor cu sare si cu unt cu verdeata…mai Simona, daca am insemnat vreodata ceva pentru tine, maninca macar cate unul din mai sus amintitele si pentru mine 🙂
    Te pup cu drag, ich liebe dich 🙂

    Anca G 19 august 2010 18:00 Răspunde
  • Si eu am venit cu prejudecati ! Mi-am imaginat mult beton . Dimpotriva . E o tara verde si romantica, daca te lasi dusa de val si daca esti dispusa la asta.

    Grace 19 august 2010 18:26 Răspunde
  • Simona, uite aici: WOW! WOW! 🙂 si de Bonn dar si de tine.
    ma bucur ca ai avut o iesire frumoasa. astept sa ne scrii despre o iesire indragostita.

    iana 19 august 2010 20:12 Răspunde
  • Draga Iana, multumesc, si eu abia astept sa va scriu de o excursie indragostita! Cand va fi, veti afla… 🙂

    Simona Catrina 19 august 2010 20:47 Răspunde
  • Anca, tu esti o cutie cu povesti. 🙂 Ba nu, o cutie muzicala cu povesti. 🙂 E adorabil periplul tau! L-am citit cu o curiozitate justificata de experientele recente. 🙂 Te sarut si-ti multumesc.

    Simona Catrina 19 august 2010 20:48 Răspunde
  • Grace, mi-ai incitat curiozitatea cu muzica germana din film, e plina de substanta si mesaj etnic-sentimental frumos. Multumiiiiim cu totii! 🙂

    Simona Catrina 19 august 2010 20:50 Răspunde
  • Iulia, iti multumesc din nou pentru comentariul de la poza… 🙂

    De altfel, pozele astea se afla si pe pagina mea de Facebook, acolo sunt ceva mai multe, niste locuri in plus, peisaje, repere… Aici, in modestia mea, le-am pus doar pe cele care ma contin. 🙂 🙂 🙂

    Simona Catrina 19 august 2010 20:52 Răspunde
  • A, Anca, si inca un lucru: n-am mancat wurst si brezel, ca am un colecist lipsa 🙂 dar poate intr-un viitor mai omenos am sa incerc. 🙂
    N-am putut sa beau nici bere 🙂
    Am baut in schimb niste vin bun si un pic de sampanie. Si am gustat lucruri care in meniu aveau 30 de litere, dintre care cinci cu puncte deasupra, ghida ne traducea in engleza, sa stim ce naiba comandam. Nemtii mananca mult si foarte gustos, intr-adevar. 🙂 Dar foarte greu si gras, asa aratau majoritatea felurilor.

    Simona Catrina 19 august 2010 21:02 Răspunde
  • Chiar e frumoasa Germania, insa mie mi s-a urat complet sa vizitez locuri minunate singura…cu mine. Ce ma fascineaza e cat de plini de clisee suntem, cum ne presetam niste imagini si ne blocam asteptarile in functie…nici nu mai stiu de ce.
    Si eu am vazut Germania cu uimire, pentru ca o crezusem rigida si…foarte punctuala. Totul merge, desigur, dar nu e perfect, si ce bine ca e asa…De ce carnati si bere, de ce asteptari de geografie teutona? E asa multa diversitate si atat de multe idei preconcepute dispar cand realitatea ne tranteste un pic! Puteai sa gasesti si pizza italiana, si guacamole, si vin frantuzesc, precis. De ce sa faci neaparat ca romanii la Roma? Nu stiu. Desi da, la Roma in mai am mancat pizza aproape in fiecare zi, fir-ar.
    Si a propos de blogul asta, hm..ma plangeam ca da dependenta. Nu e asa rau:). Am senzatia ca te cunosc de foarte multa vreme, Simona. Pana la urma, o prietena in plus la care ai ceva de citit/admirat/inteles nu face decat bine. Pe toate planurile. Chiar daca totul e asa de virtual, so what? Si ma opresc, sa nu dau in patetisme penibile.

    Corina L 19 august 2010 21:54 Răspunde
  • Simona, eu am invatat limba germana in gimnaziu, aveam o profesoara pe jumatate nemtoaica, foarte simpatica si parc-o aud: ”was habt ihr fur heute forbereitet?” Asa ca, m-ai incantat cu pozele astea in aceasta seara. Nu era rau daca erau mai multe ca eu n-am sa ajung in Germania in veci.

    camellia 19 august 2010 22:05 Răspunde
  • Simona, cat de naturala esti in poze ! Pentru ce sunt stropitorile alea albastre din prima poza ?

    Grace 19 august 2010 22:29 Răspunde
  • Corina, imi face placere ca esti aici, ma bucur mult, scrii frumos si din suflet, apartii acestui cerc de prieteni, cei care ne-am adunat pe blog. Ai dreptate si cu Germania, bune observatii… Te mai astept. 🙂

    Simona Catrina 19 august 2010 22:37 Răspunde
  • Camellia, de ce spui ca n-ai sa ajungi in Germania „in veci”? Asta chiar n-ai de unde sa stii, draga mea. Mai multe poze am pus pe Facebook, am multe, insa devin sufocanta daca le pun pe toate pe blog. Lasa ca daca mai plec pe undeva, mai aduc poze. 🙂 Sunt sigura ca vei ajunge vreodata in Germania, trebuie, ai sa vezi… 🙂

    Simona Catrina 19 august 2010 22:39 Răspunde
  • Grace, multumesc. 🙂 Stropitorile erau puse pe marginea unei mici fantani care erau in fata mormantului lui Schumann. Apar si intr-o poza chiar in fata mormantului, cea in care am bluza gri si stau in picioare. Pozele se mai pot mari, daca faci click pe ele, deci se mai vad detalii. Nu stiu cine a pus stropitorile acolo, presupun ca ingrijitorii cimitirului vechi – care e o opera de arta, intre noi fie vorba.

    Simona Catrina 19 august 2010 22:42 Răspunde
  • Sper sa nu sune prea macabru, dar eu am vizitat ceva cimitire pe unde am umblat. Mie imi dau o pace sufleteasca si un sentiment ciudat , dar cald. Citesc ce sta pe pietrele funerare si imi imaginez viata traita de cei de acolo. Nu mai spun , ca intradevar uele sunt si contin operea de arta. Si totul a pornit de la Belu. Schumann e inmormantat la Bonn ?

    Grace 19 august 2010 22:52 Răspunde
  • Grace, mi-ai luat cuvintele si gandurile, ai vorbit (si) cu vocea mea, si eu fac exact acelasi lucru! Ador cimitirele frumoase, citesc pe cruci si evadez in timp, e un experiment metafizic, sublim. Fantatic, ma emotioneaza coincidenta asta cu preocuparile tale… Da, Schumann e la Bonn, uite ca am fost la el… cine s-ar fi gandit vreodata la asta, cand il ascultam in adolescenta?

    Simona Catrina 19 august 2010 22:57 Răspunde
  • PS: De fapt pozele e maresc de mai multe ori, prin clici succesivi 🙂

    Simona Catrina 19 august 2010 22:58 Răspunde
  • Simona, nu-mi fac iluzii, sunt bugetara, traiesc intr-un sat uitat de lume iar de la toamna am doi copii care trebuie sa stea la camin. De ceva vreme am inceput sa fac fel de fel de calcule si nu-mi iese cu rest. Salariile sunt umilitoare dar fiindca sant titulara si imi place profesia pe care o am mi-e foarte greu sa ies din sistem. Dar culmea, pe strada mea sant vreo opt vecini care lucreaza in Germania (in constructii si in abatoare), sant bine platiti si nu vorbesc decat despre corectitudinea nemtilor. Si eu ii ascult cu gura cascata…La poze m-am uitat de 5 -6 ori (marite) si am vazut toate detaliile.

    camellia 19 august 2010 23:00 Răspunde
  • P. S. ce bine ca ai scapat de colecist; eu tocmai sunt intr-o criza care nu mai trece de vreo saptamana….

    camellia 19 august 2010 23:03 Răspunde
  • Ach, carnatzaria germanica, visul oricarui stomac esteuropean ! 🙂
    Danke schön, liebe Zimona, ne-am plimbatara ochii prin Bonn prin fotoreportajul tau personal !
    Trag un guten habend colegelor de rubrika, si sperantza ca «Republica Federala» va intra întro buna zi si în buzunarul Camelliei si colecistul ei n-o va mai sacai !
    Cat despre necrofilii 🙂 ; de la mine la Sapantza e doar o azvarlitura de stück 🙂
    (of corse, e vorba de cartografie mintala)
    Grace, le zici cu gratzie 🙂 , îti conferim eine gold bretzel 🙂
    Eine kleine nacht musik, (unde se va vedea ca imaginea bate la fund muzica) la poarta somnilicului :
    Irene Grandi – Alle porte del sogno
    http://www.youtube.com/watch?v=_ReUhcPbLlM

    Thomas Man 19 august 2010 23:34 Răspunde
  • si eu … prin cimitire… e asa liniste si pace.
    cind a fostul postul ala cu apucaturile ciudate care ne califica oameni normali… am vrut sa spun si asta cu cumitirile dar mi s-a parut ca insirasem destule ca sa mai zic si ca imi place sa ma plimb in cimitire vechi, sa ma uit la pietrele funerare sa ma gindesc cum era la 1800 sau la 1900… ce oameni, ce vremuri.

    iana 19 august 2010 23:40 Răspunde
  • camelia,
    imi zice mie intuitia (ca testele cu care m-au testat inca nu au venit toate si din cazua asta nu ma primeste doctorul ca mai are de primit) ca facem un club pe tema colecistului.
    de fapt, ma rog sa fie asta! ca stiu cu ce se maninca. 🙂

    iana 19 august 2010 23:43 Răspunde
  • Te inteleg, Camellia, am banuit ca deocamdata situatia ta materiala e greu de infruntat, dar ceea ce voiam sa spun e ca nu stii niciodata cum se mai schimba lucrurile si ce oportunitati apar intr-o viata de om, in care destinele se pot schimba spectaculos. Eu iti doresc din suflet sa ajungi sa vezi nu numai Germania, dar si multe alte tari.
    Cat despre colecistul meu, ha, ha, eu aveam pietricele mici. 🙂 Tu, din cate deduc profan, ai vreun fel de dischinezie sau ai o vezicula mai lenesa, oricum, de te tine asa mult criza. Nu, pe mine ma apuca rar, dar bine: intre 2 si 10 ore de dureri atroce (era colica biliara si doare de zici ca nasti) si o data inceputa criza, ma intorceam pe toate fetele si stateam cand ghem, cand lunga, asteptam izbavirea (durerea inceta brusc) ori in doua ceasuri, ori dupa o noapte intreaga, nu stiam niciodata. Si stii cum e sa te rogi minut de minut, timp de opt ore, ca aia sa fie ultima contractie? Horror! 🙂
    Acum am scapat de pietricele, mi-au si dat vreo patru amintire, ha, ha, sunt niste panarame mici, gri-albe. 🙂

    Simona Catrina 20 august 2010 0:13 Răspunde
  • Iana, that’ terrific, bine ai venit si tu in Clubul Cimitirelor si Colecisturilor, ha, ha, ha, vezi ca suntem mai multe pe aici. De cand ma stiu ma plimb prin cimitire si citesc pe crucile vechi.
    Iar daca problema ta medicala e legata de bila, sa nu-ti faci griji, suna mai grav decat e in realitate, iar daca ai nevoie de operatie, se face laparoscopic si e simpla, sa nu-ti faci griji.

    Simona Catrina 20 august 2010 0:19 Răspunde
  • Draga Thomas, daca mai stai mult cu gandul la wurst-ul apetisant german, cred ca te primim cat de curand in CCC (noul nostru club), macar in aripa Colecisturilor cu angoase. Unii spun ca mancarea delicioasa germana merita sa risti, altii merg pe profilaxie. Eu merg pe intuitie. Si, desi m-a inselat de multe ori, am tot iertat-o. 🙂

    Simona Catrina 20 august 2010 0:22 Răspunde
  • Simona , eu cred ca nimic in viata nu e intamplator, cel putin asa mi-a cam aratat viata pana acum .
    Thomas , danke. Mi-ai facut o pofta de covrigi… Intru si eu in clubul colecistilor.

    Grace 20 august 2010 0:27 Răspunde
  • taxa in club : papaverina !

    Grace 20 august 2010 0:41 Răspunde
  • Grace, papaverina, daaaa, si sa nu uitam de Scobutilul nazdravan! 🙂 Amarrrr, da’ eficient.

    Simona Catrina 20 august 2010 0:44 Răspunde
  • Si Nospa !!!! Va sarut de noapte buna si de bun gasit !

    Grace 20 august 2010 0:58 Răspunde
  • PS – Pt Thomas si nu numai .Subscriu la Irene Grandi cu ,pt mine, hit-ul verii 2008.

    http://www.youtube.com/watch?v=xedkwgOVFt8&feature=related

    Grace 20 august 2010 1:05 Răspunde
  • Simona, vreau doar sa-ti spun ca esti splendind de frumoasa in pozele astea.
    Iti doresc sa ramai frumoasa si sa intalnesti o dragoste MAREEE.

    anemari 20 august 2010 10:43 Răspunde
  • draga simona, „aventura” mea cu cimitirele incepe in copilarie (prin clasa II cred) cand unchiul nostru (preot de altfel, putin nonconformist pentru vremurile alea) ne promitea cate o suta daca avem curajul sa mergem noaptea in cimitir. Noi plecam voiniceste si el venea in spatele nostru si facea buhuhuu, buhuhuuu si noi radeam si fugeam de mama focului inapoi acasa si ii povesteam de fantoma care facea buhuhuuuu 🙂

    roxana 20 august 2010 11:33 Răspunde
  • ANGELA MERKEL SEX SYMBOL ?
    Simona, nein ! 🙂
    Nu stau cu fantasmele calare pe wurst-ul alemanic, vorbeam doar din perspectiva generalizanta/sablonizanta a stomacului esteuropean. Mie mi-a cam scapat printre degete longitudinea estica dupa cum am ratat si latitudinea vestmondialista 🙂 Si cand privesc în ochi o grosse portione teutonica, ma apuca raul de marea nordului 🙂
    Eu am din pacate o mica problema cu arbeit-ul si firea cam prea patratzoase al nemtimii si cu limba, cam prea guturala pentru cerumenul auzului meu. Sunt si cuvinte pe care le suport cu oarece voiosie : spielhosen, romantische strasse, bad, siebte jahr blondes har, massagen, rote liebe plus ceva cu küssen, cremschnitt, 99 luftballons 🙂 , etc.
    De fapt, dupa cum s-a întrevazut printre literele mele cocosate, eu am o problema cu toate neamurile humanoide pe care le evit cu minutiozitate cand trec prin stari de luciditate 🙂
    Admir conationalii care pot trai în Germania : au de încasat ZILNIC mica mea problema de mai sus ! Sunt limbi si moduri de viata în care m-as simti ca un elefant pe o banchiza si Germanica face parte din ele 🙁
    Culmea paradoxului carpato-sufletesc : desi se spune ca romanii au mintea cracanata si sunt bordelici si stambisti si primitivisti si hotzi cat cuprinde 🙁 , as reusi, cred, cu eforturi supraomenesti, e drept, sa supravietuiesc printre ei !
    Ar trebui sa avem si parerea avizata a Laurei-Paca si a celorlalte concetatence germanofonizate, noi astilalti vedem cu ochelari de ausländersi Bundestagul si împrejurimile lui.
    Daca ar fi sa aleg între Germania si Asia, m-as apuca sa învatz mandarina 🙂
    Dar fiecare-i liber sa vada în Angela Merkel un sex symbol 🙂

    Thomas Man 20 august 2010 11:45 Răspunde
  • Mersi, Grace 🙂
    Special remember :
    http://www.youtube.com/watch?v=I1lMcPrJysI

    Thomas Man 20 august 2010 11:47 Răspunde
  • Buhuhuuuu de bun venit, Roxana 🙂

    Thomas Man 20 august 2010 11:48 Răspunde
  • Thomas, mai trebuie sa descifrez straturile simbolice, nu stiu la ce te referi cu „sex-simbolul” Angela Merkel. Ma rog, glumisem si cu wurst-ul, stiu ca nu esti mancacios. 🙂
    Iar in rest, perceptia asupra spiritului si locului e foarte personala, imi dau seama. Mie mi-a placut, dar eu sunt, in ciuda aparentelor, o persoana usor de entuziasmat.

    Simona Catrina 20 august 2010 12:08 Răspunde
  • uten Morgen! Schön euch wiederzusehen!
    De miercuri seara, cand am fost la concertul lui Leonard Cohen in Walbühne, nu sunt numai cu capul in nori, ci simt cum pasesc pe ei. I took this waltz to the end of love waiting for the miracle (in my secret life). Ma scuzati, dar a fost pentru mine visul unei nopti de vara si nu vreau inca sa ma trezesc.
    Asadar…
    In Bonn n-am fost niciodata dar ca iubesc Berlinul nu e secret. Si nu numai orasul, dar mie imi plac nemtii, asa tepeni cum par ei: n-or sa te ia in brate sa te numeasca prieten de la prima intalnire, si probabil nici de la a doua, dar sunt politicosi si zambitori iar cand se cearta isi spun dumneavoastra si nu tu (ceea ce pe mine ma face intodeauna sa rad) . E adevarat ca uneori regulile lor te scot din sarite, mai ales cand tu pari a fi singurul care nu le cunoaste, dar te asculta fara sa te intrerupa cand le vorbesti (oricat de incalcita ti-ar fi germana) si-ti raspund serios si clar. Si inca ceva: desi vorbesc tare, nimeni nu tipa (la tine). M-oi fi germanit eu dupa atata ani, nu stiu, si nici nu generalizez pentru ca fiecare land e practic alta tara, dar aici e un loc placut si de vazut si de trait.
    Ps: Dupa Rostbratwurst nu ma omor, dar covrigii sunt buni si cand cumpar ii impart intotdeauna cu Paca (cea adevarata).

    Paca 20 august 2010 12:09 Răspunde
  • Roxana, uite, iti marturisesc, nu am fost noaptea in cimitir! Imi place sa merg ziua, poate spre apus, cand e liniste si un pic racoare. Imi plac cimitirele toamna. Asa mi le amintesc din copilarie, cand am avut primele revelatii de genul asta, pe care nu aveam curaj sa le impartasesc cuiva la scoala, ar fi crezut cu totii ca am vreo aplecare morbida precoce. Abia mai tarziu am aflat ca nu eram deloc singura care… 🙂

    Simona Catrina 20 august 2010 12:11 Răspunde
  • Paca, e foarte interesant ce spui, eu nu stiu atatea despre nemti din interiorul structurii, am fost acolo doar ca turist care se infrupta din ceea ce au ei frumos si cald (mai putin din covrigii frumosi si calzi) :). Am avut si o primire extraordinara si am fost cocolositi, iar asta contribuie enorm la subiectivism. Dar am prieteni care au stat mult in Germania (luni de zile sau chiar ani) si, daca s-au intors acasa din motive personale, au facut-o cu inima stransa si ofteaza si azi dupa tara adoptiva…

    Simona Catrina 20 august 2010 12:14 Răspunde
  • Sorry, am pierdut un „G” pe drum.
    Thomas, parerea mea e subiectiva si nu avizata, Simona are perfecta dreptate – „perceptia asupra spiritului si locului e foarte personala”.
    Mie imi place limba (si mi-e ciuda ca o vorbesc cu accent ), dar am invatat-o prea tarziu – nu cunosc alta limba mai complicata si in acelasi timp mai precisa; nu e tocmai muzicala (ai ascultat-o totusi pe Miss Steen, remember?) si nici potrivita pentru metafore, dar e foarte usor sa te faci inteles si sa comunici (ma rog, dupa ce ai invins batalia cu gramatica).

    Paca 20 august 2010 12:24 Răspunde
  • Anemari, draga mea, iti multumesc frumos, esti prea draguta cu mine! 🙂

    Simona Catrina 20 august 2010 12:28 Răspunde
  • Draga Simona, cand am venit aici singura deosebire dintre mine si turistii japonezi cu priviri ratacite si uimite era ca eu stiam literele. Am mai spus si alta data, a fost cumplit de greu in primul an, singurul lucru care m-a impiedicat sa ma intorc acasa a fost faptul ca fiul meu reusise sa se adapteze la scoala, sa invete limba si nu puteam sa-i fac viata vraiste. Apoi am fost la scoala si eu, am inceput sa inteleg ce se intampla in jurul meu si in final mi-am gasit locul. Nici eu nu sunt o persoana din cale afara de expansiva si modelul nemtesc, mie personal, mi s-a potrivit.

    Paca 20 august 2010 12:42 Răspunde
  • Cassandra Steen e sortita sa proroceasca pe note (cf povestii) fara sa pot s-o cred, sry, LP. Ma uit în gura ei si mi se pare marzipanca (asa numesc eu locuitoarele planetei Marte), e ca si cum un teckel ar începe sa vorbeasca o franceza medievala, e ceva ce nu cadreaza. Daca ar canta o tiroleza postamoroasa mai mai ca as crede în sinceritatea vorbelor alemanice 🙂 Sau un mars triumfal, cocotata pe un car antibombe pe Unter Den Linden. Sau o vocaliza pe poarta Brandebourg. Densitatea de consoane pe centimetru patrat e un bemol în calea întelegerii mele definitiv impregnata cu traumatisme latine 🙂
    Eu te cred pe tine, PL, suna cu mult bun simt ce spui.
    E drept ca nu te aud cantand în germana ! 🙂

    Thomas Man 20 august 2010 13:12 Răspunde
  • multumesc de urare Thomas, bine v-am gasit 🙂

    roxana 20 august 2010 13:34 Răspunde
  • Ma alatur si eu clubului cimitirelor 🙂 dar sa nu intram in macabru. Noaptea nu ma intereseaza asa ceva, dar ziua e liniste, pace, poti sa ramai singur cu gandurile tale fara sa fii distras de altceva. Pietrele funerare sunt iarasi interesante, unele au diferite forme, chiar ca te gandesti la aspecte din viata celor care au trait atunci.

    Trecand la mancare as fi mancat si carnat as fi baut bere si tot ce se putea. Dar pentru cei care au probleme cu colecistul, imi inchipui ca nu-ti prea vine. Pofta pofta dar la asemenea dureri…
    Ce anume mancati, daca ati trecut prin experiente de genul asta? Cunosc o gramada de tinerei cu aceleasi probleme. Eu inca nu am avut si sper sa nu. Din ce povestiti voi e buhuhu…
    Sanatate multa!

    Foarte faine poze. Cultura, civilizatie, bun simt.

    Teo 20 august 2010 13:37 Răspunde
  • sa nu ma intelegeti gresit ….eu am expus un flash care m-a fulgerat in momentul in care am citit referirile la cimitire 🙂 cum ne amuzam noi in copilarie, asta nu inseamna ca a devenit hobby pe parcurs :).

    roxana 20 august 2010 14:29 Răspunde
  • vin si eu la masa voastra si va impartasesc ca eu nu am mancat pana acum un an , in RO , deloc paine neagra. Venind aici, m-am trezit ca painea alba nu-mi place ( aduce parca cu painea aia turceasca , pentru care faceam coada in anii ’90). Asa ca a trebuit sa trec pe paine neagra , iar acum o mananc cu placere. La fel cu varza acra…. chestie de obisnuinta gustului , pana la urma.
    Limba mi se pare foarte grea , dar are logica ei . E cau puzzle. Se spune ca atunci cand visezi in limba respectiva, devine si limba ta !

    Grace 20 august 2010 14:45 Răspunde
  • Buna dimineata…
    ei da, acum stiam ce voiam sa scriu de mincarea nemteasca… multumesc Grace.
    N-am fost in Germania niciodata. Dar piinea lor… cea mai buna! 🙂

    iana 20 august 2010 15:54 Răspunde
  • roxana,
    eu chiar asa imi inchipuiam… ca tu te trezesti la miezul noptii si te duci buhuhuuu prin cimitire… 🙂
    fii pe pace nu cred ca si-a imaginat cineva ca asta faci…

    iana 20 august 2010 15:56 Răspunde
  • Jana, unde sa-ti trimit niste ” belegte Brötchen ” ?

    Grace 20 august 2010 15:59 Răspunde
  • nu stiu altii cum… cred, dar limba nemteasca tot mi se pare extrem de…pietroasa (nicio legatura cu vinul. 🙂
    asadar, pentru simone, un recital din rainer maria rilke, ca sa fiu in tonul germaniei necimentate, asha cum de altfel o tot vad cu ochii mintii. 🙂

    Liebes-Lied

    Wie soll ich meine Seele halten, dass
    sie nicht an deine rührt? Wie soll ich sie
    hinheben über dich zu andern Dingen?
    Ach gerne möcht ich sie bei irgendwas
    Verlorenem im Dunkel unterbringen
    an einer fremden stillen Stelle, die
    nicht weiterschwingt,wenn deine Tiefen schwingen.
    Doch alles, was uns anrührt, dich und mich,
    nimmt uns zusammen wie ein Bogenstrich,
    der aus zwei Saiten eine Stimme zieht.
    Auf welches Instrument sind wir gespannt?
    Und welcher Spieler hat uns in der Hand?
    O süßes Lied.

    tania 20 august 2010 19:53 Răspunde
  • iana, tu vorbesti de painea nemteasca din america? 🙂

    un trecator 20 august 2010 20:33 Răspunde
  • Grace. multumesc…
    trecatorule, vorbesc de piinea nemteasca din Romania… era o brutarie germana la P-ta Dorobanti.. mai e?
    si da, si de cea facuta in US desi… stim cum e … 🙂

    iana 20 august 2010 20:40 Răspunde
  • Am crezut ca nu vad bine : un interviu cu groparul sef al democratiei si vietii romanilor dupa 1989 chiar pe prima pagina ! Hm 🙁 Noua linie editoriala ? Sper sa ma însel.
    Ceva mai încolo, intelectuala de anvergura textila MR cu fundul pe fundalul marii 🙁 Sunt femei mai interesante si mai destepte si mai merituoase aici pe blog, asta-i clar si evident. Promovarea parasutelor parvenite ar trebui facuta cu parcimonie la rubrica de «caini striviti».
    Cu M. Roman am intrat direct in lumea vipurilor rosii cu sange albastrui. Universitarism pregatit în laboratoarele lui WR, un om fermecator de altfel.
    M-am cam saturat de cuci si matracuci. Overdoza.
    Scuze pt acest post cam iritat si deplasat. Visam la altceva pt Simona si Alice. Deh, o sa ma întorc la caltabosi si apfelstrudel.

    Thomas Man 20 august 2010 20:58 Răspunde
  • Nu mai e, Iana, brutaria germana din Dorobanti. Dar painea germana E cum zici tu 🙂

    Thomas Man 20 august 2010 20:59 Răspunde
  • Un trecator, tu de ce ai devenit atat de scump la vorba? De la o vreme incoace, constat acum, dezbaterile tale lipsesc (aproape) cu desavarsire. bunaoara, se intindeau pe cateva zeci de propozitii de mai mare dragul sa le parcurgi shi bine (bune) de luat in seama. gresesc? sau le zic bine? 🙂

    tania 20 august 2010 21:00 Răspunde
  • Iana, carevasazica ai fi ramas cu milionaru 🙂 ?
    Si iubitu’ ? El nu merita o a doua sansa ?

    Thomas Man 20 august 2010 21:01 Răspunde
  • Trecatoru’i trecator, Tania, nu poate sa se eternizeze printre noi 🙂

    Thomas Man 20 august 2010 21:02 Răspunde
  • Schimbam placa.
    S-o angajam pe Charlize ca bodyguard :
    Brandon Flowers – Crossfire

    Thomas Man 20 august 2010 21:03 Răspunde
  • Pfui, lipsea link-ul cu Charliza 🙂 !
    Brandon Flowers – Crossfire
    http://www.youtube.com/watch?v=5AhU12zC8fc&feature=player_embedded

    Thomas Man 20 august 2010 21:04 Răspunde
  • Si s-o luam pe Nelly Furtado la «ia-ma nene» :
    N.E.R.D. – Hot-n-Fun
    http://www.youtube.com/watch?v=F6ZfA5QZDHY

    Thomas Man 20 august 2010 21:04 Răspunde
  • Caci viata e minunata, nu-i asa ?
    HURTS – Wonderful Life
    http://www.youtube.com/watch?v=PIJXqOvXb1A

    Thomas Man 20 august 2010 21:05 Răspunde
  • thomas, adica ce vrei sa spui? ca eternizatii nu is scumpi la vorba?
    Trecatorule, vino si descurca vesnicia! 🙂

    tania 20 august 2010 21:07 Răspunde
  • Si lumea e iluminanta :
    Cesare Cremonini & Jovanotti – Mondo
    http://www.youtube.com/watch?v=l-buUnXHYcs

    Thomas Man 20 august 2010 21:07 Răspunde
  • thomas, iar ai picat in musicbox?

    stai ca vin si eu cu un colet. 🙂

    tania 20 august 2010 21:08 Răspunde
  • Ziceam, Tania, ca trecatoru’i prin definitie mai efemer, asa 🙂
    Eternizatu’ are timp sa spuna kilometri de ineptii, ca mine 🙂

    Thomas Man 20 august 2010 21:09 Răspunde
  • Am despicat musikboxul, acum e break time 🙂

    Thomas Man 20 august 2010 21:09 Răspunde
  • tania 20 august 2010 21:13 Răspunde
  • thomas, dar de ce vorbesti tu in locul trecatorului, ha? 🙂

    tania 20 august 2010 21:14 Răspunde
  • ups, thomas. tu nu stiai ca ineptiile is mai trecatoare decat insasi efemeritatea? 🙂

    tania 20 august 2010 21:22 Răspunde
  • tania, nu am fost in germania, e simplu. ce-as avea de elucubrat la subiectul asta ? 🙂
    si nici nu mai am presiunea, ori capsa lui Thomas, sa am manifestari de tipul ploii de artificii la vedera make-up artistului marii aglomeratii. si nici a celorlalte nume sonore, chiar daca sunt de acord cu el, ca s-ar putea (si) altceva. dar cum este bine sa nu uitam ca scopul principal este ca publicatia sa poata trai viata (cat de) lunga mai departe, atunci de undeva zic eu ca este la fel de bine sa aiba si din ce trai.
    vezi ca pana la urma tot am spus mai mult de 8 cuvinte? 🙂

    un trecator 20 august 2010 21:34 Răspunde
  • TM,
    da, categoric daca eram eroina din Propunere Indecenta ramineam cu milionarul. De altfel, in timpul filmarilor, si Demi a declarat public ca, in viata reala l-ar fi platit ea cu un milion pe Robert Redford. 🙂 asa cum am zis filmul este propaganda comunista. ma mir ca, la final, dupa ce amorezii s-au impacat nu s-au inrolat pe un santier al tinerului comunist. 🙂
    continui sa cred, in nemernicia mea, ca postul lui Alice era cu mult mai adecvat pe blogul Simonei. am fi avut de discutat si dezbatut calea de vreo 500-600 de commenturi. si cind spun dezbatere inteleg dezbatere…

    iana 20 august 2010 21:50 Răspunde
  • Da, un trecator, logica frumoasa de supravietuire longeviva. Problema e ca nu stiu cum se conjuga strategia finantista 🙂 cu tenta politica si cu viziunea de cursa lunga. Si înca las originalitatea deoparte si nu zic pâs despre etica, în vremurile astea normal cam amorale. Eu nu prizez de fel «jurnalismul» de tip vomitiv practicat întro veselie pe televiziunile de stiri de la noi. Dupa charta internationala a jurnalistilor, domniile de pe «pantene» si «irealitati» n-ar putea avea un nr de carte de presa si nici avantajele ce decurg din ea (impozit, nr de acreditari, etc), ar fi numiti doar «comunicatori» si vazuti ca atare, un fel de subjurnalisti care fac parte din stafuri de campanie sau pregatesc foi de propaganda politicienesti. Bine, aici nu e si nu va fi cazul : am sansa sa o cunosc pe Simona 🙂 si stiu ca nu ar accepta compromisuri din astea. Problema de fond ramane însa : o revista cu «continut» si «nivel» nu se face cutia de rezonanta a celor 3 persoane susnumite. Mai curand, ca revista feminina care vrea sa mearga mai departe în intelesuri, as pune ceva întrebari (nu din alea care servesc supa) doamnei Nina si actualei sotii ale lui Petrica R, sa-i aflam pe domnii mai bine prin prisma doamnelor. E mult de ciripit pe tema strategiilor si mi-e teama ca abuzez de atentia voastra asa ca abandonez cu o pirueta de scuze.
    Dupa toate rautatile comise mai sus, nu-mi ramane decat rima buna, cuvantul fin si metafora filata ca sa mai pictez pisica în vorbe neprihanite. E limpede ca vinul tulburel : avem nevoie de poezie în aceasta lume de brute 🙂 :
    http://www.youtube.com/watch?v=CAV0XrbEwNc&feature=player_embedded

    Thomas Man 21 august 2010 11:50 Răspunde
  • Iana, înteleg ca testarea milionului sau milionarului poate fi motivanta pe planul confortului senzual dar cum ramane cu iubitul personal ?
    Stiu, suna prosteste, romantic si anacronic dar eu dau cu piciorul în milion sau milionar, si ma culc împacat si dezbracat cu ideea de iubire 🙂

    Thomas Man 21 august 2010 11:55 Răspunde
  • Iana, poate melodia de deasupra poate sa te pune pe ganduri, in cazul discutat, asa ca o propun si dedesubt : 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=CAV0XrbEwNc&feature=player_embedded

    Thomas Man 21 august 2010 11:58 Răspunde
  • Thomas, link-ul ala de mai sus era postat urmand ideea Ianei de-a muta dezbaterea de la Alice, aici? 😀

    un trecator 21 august 2010 12:01 Răspunde
  • Am amestecat voluntar subiectele, un trecator dar ai vazut foarte bine 🙂 Eu mai ma joc de-a contrapunctul si de-a antifraza, incerc, fara succes, sa trangresez niste coduri 🙁

    Thomas Man 21 august 2010 12:05 Răspunde
  • Iana, declaratia Demi-ei cum ca ar fi dat ea un milion sa… Redford, e praf în ochi, vezi bine ca acum face baby sitting cu un pusti 🙂 N-avea fibra gerontofila, te asigur, mi-a marturisit-o la telefon întro noapte de confesiuni 🙂

    Thomas Man 21 august 2010 12:09 Răspunde
  • Thomas, poate ca jumatate din Demi avea inclinatia aia de care spui….da’ pe total ar veni cam un sfert, asa ca…:)

    un trecator 21 august 2010 12:19 Răspunde
  • Buna socoteala 🙂 E sfertul academic care-o împinge spre varstnicii aureolati de milion 🙂
    Mai am o nelamurire, (alunec usor pe tema dezbaterii propusa de Iana) si poate îmi dai niste procente realiste, un trecator (sau altcineva ?), ca vad ca manuiesti bine % si esti mereu pe faza 🙂
    Cum se face ca romancutele noastre au ajuns chiar pe locul întai la prostitutie în Germania, Spania, Italia si chiar Franta (cf articolelor din presa internationala) ? Cum de-au reusit sa se cocoatze acolo sus conationalele ? Sa fie doar din ratiuni economice ? Sa fie si datorita calitatilor native (de necontestat) ? Sa fie vorba si de o eliberare din stransoarea celor 50 de ani de opresie macho-traditionalo-comunista ? Un fel de supapa, asa, si mamaliga a explodat ? Cat la suta din fiecare ? Ca povestea cu pacaleala tinerelor si prostutelor fete de la tara nu tine mai mult de 0,5%.
    Eu nu-mi explic usor acest clasament al disponibilitatii mintalo-morfologice.
    Multumesc anticipat pt raspuns(uri).

    Thomas Man 21 august 2010 12:52 Răspunde
  • Thomas, daca astazi ar fi zi de miting aviatic, as continua discutia despre parasute cu cea mai mare placere. dar pentru ca e sambata, ca e soare (inca) si e bland, vreau sa-mi prelungesc nitel vacanta abia incheiata si sa vad….

    http://www.youtube.com/watch?v=8IJzYAda1wA&feature=player_embedded#!

    un trecator 21 august 2010 13:33 Răspunde
  • Un trecator, sa vezi filmul cu acest nume? sau viata s-o vezi in roz? 🙂

    tania 21 august 2010 14:40 Răspunde
  • poate ca roz n-o s-o vad, dar cu siguranta am sa fac de-asa natura sa n-o vad cu stele. verzi.

    un trecator 21 august 2010 15:45 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=uzEJ7NV_g98

    actrita, al carei nume nu-l mai stiu, joaca superb. rar se intampla sa poti vedea si simti dificultatea unui rol. de vazut acest film.

    tania 21 august 2010 16:15 Răspunde
  • Un proverb satesc spune ca milionarilor, decat sa le duci grija mai bine le duci dorul.

    omuldelamunte 21 august 2010 20:27 Răspunde
  • mda…asta daca nu le duci odorul 😀

    un trecator 21 august 2010 20:43 Răspunde
  • Simona, multumesc pentru aprobare. Postez de pe coclauri, wireless, iar serverul Tango isi face datoria si nu ma recunoaste din prima.

    omuldelamunte 21 august 2010 20:43 Răspunde
  • Un Trek- Daca le-ai dus odorul te-ai aranjat pe viata! Allemony este de cel putin cateva milioane, iar ca sa cresti un odor iti trebuie maxim un milion. De restul…la boutique birjar!

    omuldelamunte 21 august 2010 21:00 Răspunde
  • Au ramas doar cei trei muschetari pe post de ultimul mohican ? 🙂
    Vad ca întrebarea mea cu trimiteri la gene, strontiu si feromoane a ramas în aer si muntele s-a dus pe coclauri 🙂
    Suntem campioane, suntem campioane, ole ole ole 🙂

    Thomas Man 21 august 2010 21:00 Răspunde
  • Moore are Demi gene din moment ce este fara jena si s-a inhaitat cu un prunc Demi varsta ei.

    omuldelamunte 21 august 2010 21:47 Răspunde
  • Omuldelamunte, credeam ca blogul meu recunoaste toti muntii tai, dar vad ca mai are trasee de marcat…

    Simona Catrina 21 august 2010 23:17 Răspunde
  • Simona, tare mi-e ca daca incerci marcaje wireless, s-or duce un’ le bate vantu’ 🙂

    un trecator 21 august 2010 23:20 Răspunde
  • Iana, Tania, Thomas, Trecatorule, Omuldelamunte, din motive de lucrari de consolidare la stalpii de rezistenta, viata in roz se suspenda temporar, ne cerem scuze pentru inconvenient. Pana la revenirea nuantei, procedam la parcurgerea traditionalei sambete tampite si fara program palpitant, in conformitate cu prevederile faradelegii sufletesti.

    Simona Catrina 21 august 2010 23:23 Răspunde
  • Trecatorule, si daca s-ar duce numai marcajele wireless unde le bate vantul… Poanta e ca mai tot ce emite ceva, o rezonanta sau o unda cat de mica in preajma, tot in bataia vantului ajunge. 🙂

    Simona Catrina 21 august 2010 23:25 Răspunde
  • @Simona-Sunt pe scurtatura, mai am poteci virgine si IP-uri nedestelenite.
    Dau mereu peste racoarea scrierilor tale.
    Sa admitem ca sunt carcotas si gandesc ca ai nevoie de zile pentru un post nou, dar cum se face ca raspunsul la comentarii il pritocesti in minute si au savoarea bucatelor Sandei Marin?
    Pai zi-i tu, asta nu-i esenta de talent !?

    omuldelamunte 21 august 2010 23:29 Răspunde
  • Vad ca pajii sunt la datorie 🙂 Pajistile nu stiu pe unde umbla 🙂
    Da, Simona le zice cu unt si patrunjel 🙂 D-aia o urmarim ca niste umbre în noapte !

    Thomas Man 21 august 2010 23:36 Răspunde
  • Simona, stau si încerc sa ma gandesc la sambata pomenirii si-mi spun : chiar daca suntem multi pe coverta, nu ma simt deloc numeros nici eu :
    ADANOWSKY – ME SIENTO SOLO
    http://www.youtube.com/watch?v=WLfCwl-gThA&feature=player_embedded

    Thomas Man 21 august 2010 23:37 Răspunde
  • sa vezi tu, Thomas, ce ne-om da noi cap in cap de-o stinge careva lumina lunii 🙂

    un trecator 21 august 2010 23:38 Răspunde
  • Mai pun si sare în bucatele dnei Marin :
    Ray Lamontagne & Damien Rice – To love somebody
    http://www.youtube.com/watch?v=ILA1HdwRnHo

    Thomas Man 21 august 2010 23:39 Răspunde
  • Un trecator, crezi ca va fi pana de luna ?

    Thomas Man 21 august 2010 23:40 Răspunde
  • Nu de alta dar sa facem rezerve de luni de miere 🙂

    Thomas Man 21 august 2010 23:41 Răspunde
  • Baietii destepti or fi pus mana si pe luna si fac economii pe capetele noastre ? 🙂

    Thomas Man 21 august 2010 23:42 Răspunde
  • Luna plina produce energii mai ceva ca o moara de vant lexicala ca mine 🙂

    Thomas Man 21 august 2010 23:43 Răspunde
  • Citeam astazi ca luna se indeparteaza de planeta noastra cu 4 cm/an. Va doresc tuturor sa ajungeti s-o vedeti micuta cat o stea, ceea ce va doresc si mie.

    omuldelamunte 21 august 2010 23:44 Răspunde
  • Mai bine in bataia vantului decat in bataia de joc.

    omuldelamunte 21 august 2010 23:46 Răspunde
  • Un trecator, ne ramane sa pictam luna în roz sau usa neagra în rosu cum le zicea subtiraticul Mike poate revin culorile voiosiei în caietul de capatai al Simonei.

    Thomas Man 21 august 2010 23:47 Răspunde
  • ODLM, coclauri, scurtaturi, poteci 🙂
    Cartografie cu relief promitator 🙂

    Thomas Man 21 august 2010 23:48 Răspunde
  • Thomas, ca sa inlaturam orice dubiu, zic sa ne limitam la roz, nu de alta dar ne-ar putea acuza unii sau altii de cine stie ce simpatii pentru dubiosi, nu mai nominalizez acum, ai adus aminte tu mai sus.
    si, eventual s-o facem si pufoasa, daca tot suntem in preajma Simonei 🙂

    un trecator 21 august 2010 23:51 Răspunde
  • Mai incet ! O treziti pe Simona care tocmai isi picteaza duminica in roz.

    omuldelamunte 22 august 2010 0:08 Răspunde
  • eu optez pt o luna plina, roz, pufoasa! 🙂

    tania 22 august 2010 0:12 Răspunde
  • Omuldelamunte, prea tarziu, m-ati trezit deja cu un ecou, acum sunt iarasi constienta si nu-mi mai amintesc deloc ce-am visat, deci nu mai stiu daca imi pare bine ca m-am trezit sau nu. Si iti multumesc, am senzatia ca esti protector cu tacerile mele…

    Simona Catrina 22 august 2010 0:40 Răspunde
  • Trecatorule, la mine pe strada, pe una dintre aleile inchipuirilor mele (traiesc in avans, la ceas de noapte, in gand, pentru orice eventualitate) a inchis cineva lumina lunii. Iar eu, fatalmente, mi-am amintit de Sonata Lunii, asa cum am ascultat-o saptamana trecuta, la casa lui Beethoven din Bonn. Si cred ca de-aia s-a inchis lumina lunii. Ai spus ceva sublim.

    Simona Catrina 22 august 2010 0:43 Răspunde
  • Thomas, intre luna plina, luna noua si luna de miere, stau in liniste, in nelumina, si ascult Crai Nou. In rest, stelele spun ceva, dar mii de ani i-au trebuit povestii sa ne-ajunga. Deci nu-mi ramane decat sa mizez pe nemurire.

    Simona Catrina 22 august 2010 0:47 Răspunde
  • Tania, daca vezi vreodata luna ca aluneca in roz, sa-mi spui, s-o desenez. Astept de mult.

    Simona Catrina 22 august 2010 0:48 Răspunde
  • simone, roz sa fie, cred ca ar fugi noaptea de ea ca de soare. 🙂 dar, mi-am notat sa stii. 🙂

    tania 22 august 2010 1:02 Răspunde
  • simone, trecator, ne-am face nimic fara lumina lunii.

    http://www.youtube.com/watch?v=fhGyOvNvJoc

    tania 22 august 2010 1:11 Răspunde
  • Simona, sunt putin dezamagita c-ai fost pe aici si nu ne-am intalnit..poate altadata. cine stie:) ?! …ma distreaza sa vad atatia admiratori ai carnatului german. intr-adevar, cand esti in concediu pare o tara minunata. cand stai aici iti dai seama ca e o tara ca oricare alta, cu bune si rele.Si cu oameni ca peste tot – rigiditatea dar pe de alta parte si corctitudinea si punctualitatea nemteasca sunt numai legende;)

    Delia 22 august 2010 2:23 Răspunde
  • Draga Delia, imi pare nespus de rau, dar crede-ma, am fost intr-o vijelie, am avut program pe ore, abia am avut timp de plimbari personale cate o ora pe zi (shopping, mai exact), in rest am fost in grup prin multe locuri si am alergat non-stop. Te rog mult nu te supara, lasa ca mai vin. 🙂 Te sarut! 🙂

    Simona Catrina 22 august 2010 11:50 Răspunde
  • Delia, carnatul german are magneti, romantism exotic, atractie calorica si speranta de viata mai lunga 🙂

    Thomas Man 22 august 2010 17:38 Răspunde
  • Pt ca tot suntem la capitolul Germania, teutonii se lauda cu o noua Norah Jones, de-a lor dar cu nume metis. Iat-o înconjurata de cerbi si alte salbaticiuni simpatice (reamintesc : nemtisorii sunt mari iubitori de animale, mai mult decat alte natii, ma întreb de ce), întro reluare a marelui hit A-Ha :
    Graziella Schazad : Take On Me
    http://www.youtube.com/watch?v=fEFqBYrxuiA

    Thomas Man 22 august 2010 17:39 Răspunde
  • Drumul reîntoarcerii acasa e presarat cu strafulgerari si intermitente :
    http://www.youtube.com/watch?v=pSgcOuh9j7Y

    Thomas Man 22 august 2010 17:41 Răspunde
  • Colocatarele se joaca de-a vatiascunselea 🙂
    O sa scot creta si o sa le descopar labirintul 🙂

    Thomas Man 22 august 2010 17:43 Răspunde
  • Simona, fotografiile sunt superbe si tu arati foarte bine! Ma bucur ca te-a surprins in mod placut coltul vizitat de Germania si ca ai sa ne scrii, in Tango-ul iubit de septembrie, pentru ca eu n-am ajuns niciodata acolo si cred ca mi-ar prinde tare bine putin din entuziasmul tau asezat printre cele mai potrivite cuvinte, ca intotdeauna.

    Te imbratisez!

    Alexandra Bohan 22 august 2010 20:00 Răspunde
  • Simona cum sa ma supar pe tine. Lasa, data viitoare, neaparat! Asa e Thomas Man(n):) carnatul german are de toate, mai ales calorii:)aici in Düsseldorf este apreciata o varianta mai „modernizata” a bratwurstului- currywurst-ul…guten appetit!:)

    Delia 22 august 2010 20:12 Răspunde
  • Ce de’a dragaliciuni pe portativ: )) ..
    Smile plus ”bonsoar” toujours! N-as mai preciza pe cine French-salut ca am sensibilitati de rulment si daca se trezeste careva sa ma puna sa conspectez o sa ma simt vreo cenusareasa’n crinolina cu cheita: )
    Nu par nici serverele in somaj, nici domniile voastre din cale’afar de plictisi(nd)te.
    Inteleg dintr-un scurt metraj de peste o suta de alocultiuni ca temele ardente ar fi : doamne fereste sa nu ne fure/ stinga cineva felinarul cu picturi selenare la purtator, dar si cum de-am ajuns coorfele top(less) europene. Asta ca sa nu ma pierd in sofisticarii de limbaj, ca si mie mi-ati lipsit.
    Al, firul ariadnei sa-ti fie lung si de bun augur: ) De fapt, nu neaparat lung, cat sigur, sa te tina cat vrei tu.
    Smith, in peisajul tau din Calea Lactee sa stii ca profa de germana poate la un moment dat sa te-ntrebe cum e treaba cu verbele modale.Vei pica.Garantat! : )
    Daca deja v-ati dus pe la rendez-vous-uri sau sarbatoriti duminical prin realitatile personale o sa ma prind si eu la un moment dat, sa stiti !

    Una 22 august 2010 20:14 Răspunde
  • Hav fun, ne gasim cand reveniti.
    Andries – ”Am o problema..”

    http://www.youtube.com/watch?v=vpEovKFdbnQ&feature=related

    Una 22 august 2010 20:55 Răspunde
  • Alexandra… iti multumesc! 🙂 Nu-ti face prea mari idei despre articolul de calatorie din revista, ca n-am fost prea creativa, m-a terorizat dorul de Bonn si am fost vulnerabila. 🙂

    Simona Catrina 22 august 2010 22:22 Răspunde
  • Simona,
    am savurat simbata timpita. inca nu am terminat sora ei, duminica timpita… 🙂 si imi place. si le-am dus lipsa! 🙂

    iana 22 august 2010 23:44 Răspunde
  • Iana, eu de we tampit, in totalitate, n-am auzit pana acum, 🙂

    un trecator 23 august 2010 0:04 Răspunde
  • Trecatorule, fericiti cei saraci cu weekend-urile tampite 🙂 Caci a lor va fi imparatia zilelor minunate de luni!

    Simona Catrina 23 august 2010 1:15 Răspunde
  • Iana, macar weekend-ul asta am avut ce face: am lucrat, am fost in redactie. 🙂 Nu ma plang, in cel trecut eram in Germania. Daaaaaarrrr…… intelegi. 🙂

    Simona Catrina 23 august 2010 1:16 Răspunde
  • Am o problema mica, Una : un elefant se legana pe firul Ariadnei 🙂
    Bâtzâiala la troc, cf zicalei „cainii latra caravan palace” :
    CARAVAN PALACE – Jolie Coquine
    http://www.youtube.com/watch?v=EE7XkaFFtGE

    Thomas Man 23 august 2010 10:32 Răspunde
  • G’Morning tuturor!
    E careva cu ibricu-n poala?
    OK, hai macar (la) niste yogurt, macar: )) Asa, de la prima ora de luni dupa, se pare, un soi de weekend mai tampitel sau zanatec, dupa caz.

    Una 23 august 2010 10:34 Răspunde
  • Deutschland alles bules, cum ar zice prietenii nostri hypermediatizati, purtati din cort in cort.
    Currywurst pt toti, se impune democratizarea carnatului trendy pe toate latitudinile ! 🙂

    Thomas Man 23 august 2010 10:35 Răspunde
  • Al, problematicule cu trecere: ) Acum vad ca erai prin zona si te fatzaiai printre muzicute..
    Batzaielile sunt bune, iar tu o stii de niste ani buni. Din pacate nu m-am prins de unde pe tine clasamentul ala cu romancute primele-n bordel! E o chestie est-europeana, iar topurile alea vor fi fost emise si de feministe urate cu mustati si/sau universitari posomorati de atata sedere: ))
    Smith, sper ca nu chiulesti mereu de cate ori vin si io pe-aici : ))
    Doamnele razletite la inceput de saptamana au facut ochisori? Sau, hai, treaca de la mine, ochisorii mari?: )))

    Una 23 august 2010 10:38 Răspunde
  • Cafea cu iaurt, lapte cu piper si prune cu amor, frumos debut de saptamana doresc colegelor !

    Thomas Man 23 august 2010 10:38 Răspunde
  • una, morning!
    si eu mai avut parte de o duminica mai tampitzica, de i-a luat fetisoara sambetei.
    la ora asta is cu ibricu. ne infruntam face to face. 🙂

    monday morning:

    http://www.youtube.com/watch?v=sG8QgSzY3nI

    tania 23 august 2010 10:39 Răspunde
  • Sunt informatii din presa internationala, Una, dupa romancute vin tare din urma bulgaroaicele prin Germania, magrebincele prin Spania, negricioasele prin Franta, etc. Nu stiu cum devine dar se pare ca si în insulele Maiestatii sale urcam pe podium cu chestia asta…

    Thomas Man 23 august 2010 10:41 Răspunde
  • thomas, cafea cu lapte si miere, plus biscuit pufos. 🙂 mai bine suna asha.

    tania 23 august 2010 10:42 Răspunde
  • N-am nimic (deocamdata) de împartit cu „cea mai veche meserie din lume”. Ba chiar o consider mai cinstita si mai putin nociva decat prostitutia jurnalistica practicata la televiziunile de stiri (acolo da gunoaie umane).
    Le-as numi terapute pe doamnele alea (cuvant valiza, de la terapie) si le-as da un statut mai onorabil.

    Thomas Man 23 august 2010 10:45 Răspunde
  • Lapte si miere, ff bun cocktail pt indigestia provocata de stirile cotidiene, Tania 🙂

    Thomas Man 23 august 2010 10:46 Răspunde
  • Nimeni n-a putut sa-mi dea o explicatie mai stiintifica. De ce suntem campioane europene la sportul asta extrem ?

    Thomas Man 23 august 2010 10:48 Răspunde
  • statut mai onorabil, thomas?
    care sa fie, care sa fie?

    tania 23 august 2010 10:49 Răspunde
  • Ciao Taniuto: ) La toti probabil ca ne-a sunat un pic duminica a gol.
    Al vad ca-i cu goliciunile la zi: ) La zi in agricultura, chiar, noi tragandu-ne nu doar de la Ram, ci si dintr-o patrime eminamente agrara..
    Am auzit de vehicularile presei occidentale, nu-i vorba, dar istoriceste vorbind noi ca romani am cam fost niste coorfe la viata noastra mai mereu. Sigur, ne-a ajutat geopoliticul, noi aparam cu flinta si altii inaltau catedrale, stim poezia, dar faptele ne sunt dovezi, iar explicatiunile prielnice. Una dintre posibilitati ar fi ca si noi si bulgarii si alti ‘experimentati’ central-sud-estici am intrat direct cu tocurile cui in cortina banuita candva de fier.Dupa ’90 devenita, aparent, de catifea..

    Una 23 august 2010 10:49 Răspunde
  • Nu e sport extrem, pare a doua natura.. Ca tot spuneai si de cotcodacurile mass-media.Si nu numai acolo, suntem intesati de genurile astea improscante. Si mi se pare ca orice explicatie in plus ne acuza si mai mult pe aia care discuta si se bat (sau asa cred ei) cu morile de vant.

    Una 23 august 2010 10:53 Răspunde
  • Eu aveam o imagine mai idilica, aproape pastorala despre femeia romana traditionala care asteapta cuminte pe prispa cu colaceii calzi barbatul care vine de la munca pamantului 🙂
    A explodat mamaliga !

    Thomas Man 23 august 2010 10:55 Răspunde
  • Imaginea idilica isi avea si ea sensul ei daca nu aveam un 23 august’44.
    Am fi fost un fel de Belgie acum,probabil, cu cea mai lunga regalitate romaneasca..
    Presimt ca incepem si niste perdafuri politice, numai bune sa izgonim toata lumea care vine pe-aici sa se simta bine si sa se scuture de puf sau/si de coceni: ))

    Una 23 august 2010 11:02 Răspunde
  • Stiut fiind ca practicile astea sunt frecvente si de multe ori îmbracate în aparente mai onorabile (dar exercitiul e acelasi, finalmente) ar fi cazul sa fie încadrate de niste texte de legi mai în pas cu timpurile (felia sanatate-impozit-recunoastere). E o munca civica periculoasa prea desconsiderata.

    Thomas Man 23 august 2010 11:05 Răspunde
  • La Multi Ani ! 66 de ani fix de cand hm 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁
    Las perdafurile deoparte si iau cearsafurile si invit toata lumea la Simona Land Of Puf :
    Takida – Curly Sue
    http://www.youtube.com/watch?v=VmNJJ-QWeSk&feature=related

    Thomas Man 23 august 2010 11:07 Răspunde
  • Sau, pt depesari, daca vor mai fi prin SLOP&L (S. Land of Puf & Love)
    depeche mode – a pain that i’m used to
    http://www.youtube.com/watch?v=OhqdIAU9Rrk&feature=related

    Thomas Man 23 august 2010 11:12 Răspunde
  • ca tot veni vorba, voi de ce nu sunteti la defilare si susotiti pe-aici? 😀

    un trecator 23 august 2010 11:33 Răspunde
  • Simona, am tras cu ochiul si la pozele de pe facebook, sa stii, dar mai faine-s astea in care apari tu. N-am fost prin Germania (inca), motiv pentru care, dupa ce ai publicat articolul asta, am avut un vis incalcit in care imi cumparam un bilet pentru Berlin si mai departe nu stiu ce s-a intamplat, caci m-am trezit. Acum cativa ani, cand inca nu ma invatasem cu calatoritul, mi s-ar fi parut sublim sa ajung la Munchen, unde se gasea firma mama a firmei pt care lucram; intre timp, am plecat de la ei si am ajuns si la Munchen, dar numai in aeroport, ca de acolo ne-am trambalat cu autocarul in Austria. Imi amintesc ca am fost un pic consternata cand am trecut granita – mai precis nu era nicio granita, doar un semn pe autostrada care zicea ‘bine in ati venit in Austria’. Am fost un pic fericita atunci ca uite, se poate si asa, exista si o alta normalitate…

    Justine 23 august 2010 11:36 Răspunde
  • Trecatorule, eu sunt la defilare, dar mi-am uitat inelul de la cravata acasa si m-au mutat in randul din spate, sa nu vada tovarasii de la partid ca e cravata innodata. Le-am zis ca eu compensez cu trese galbene si trese albastre si insigne si medalii si snur bleu de loctiitor de comandant de unitate (aveam de toate), dar au zis ca nu, deci stau in umbra si susotesc. 🙂

    Simona Catrina 23 august 2010 11:46 Răspunde
  • Incercam un mic party, imbatranim urat la 66 de primaveri: )
    Tu pari cu ganduri de vacanta azi, plus crezi ca sosotim, cand vorbim de ni se sparg zidurile de cremene-n plina mecla!: ))
    Justino, te pup. Bine-ai reaparut si tu de prin peregrinari.Nici io nu am fost in Germania, sper s-o vizitam cat de curand pe Paca. Poate ne-ajuta ea cu o cazare convenabila, ideea de hostel cu o parte serioasa dintre cei care ne intretinem pe-aici logourile pertinente mi se pare misto..

    Una 23 august 2010 11:49 Răspunde
  • Justine, vei ajunge in Germania (merita, e splendid totul)! Cat despre granita lor celebra, imi amintesc ca eu in 1991 eram intr-o vacanta in Alpii Austrieci si de-acolo am trecut ilegal, cu un grup, in Germania, la Obersdorf (o statiune montana). Iar pe poteca de munte era un indicator obisnuit, pe care scria doar „Achtung, Deutschland”, atat. Ok, am zis, si-am trecut, nu era nimeni sa ne opreasca, desi la vremea aia Romania avea nevoie de vize peste vize. A fost o aventura adrelinoasa, evident ca seara ne-am intors la cuibul din Austria (eram departe, in Tirol, aproape de Innsbruck).
    Am niste amintiri extraordinare de-atunci, cateodata am o stranie parere de rau ca nu mai pot savura Occidentul cu exaltarea omului scapat din estul Europei, acum poti sa mergi oriunde si e si Romania plina cu de toate (mai putin cu bani si cu bun simt), deci fascinatia comerciala nu mai e aceeasi… Insa in ’91 inca era haos la noi, eu am plecat prin Liga Studentilor atunci, si ma bucuram de fiecare tricou, disc de vinil, sticla de coca-cola sau ciocolatica pe care le gaseam acolo.

    Simona Catrina 23 august 2010 11:51 Răspunde
  • Uno, da’ esti fantastica, zau!!! mereu ma vezi in vacanta cand eu repet materia si bag de nebun, ca migu-n brazda. se pare ca degeaba, mi-ai pus gand rau sa ma lasi repetent 🙂

    un trecator 23 august 2010 11:54 Răspunde
  • Smith, in locul tau nu m-as mai urzica asa si as trage speranta ca trec, totusi, clasa: ))
    Mai ales ca pari asa inofensiv spre sfios cand vine vorba de note si referate. Misto asta cu migu si brazda, o sa le retin pentru vreun poem. Cand o sa ma simt singura si nepeticita, ofcors.Loool

    Una 23 august 2010 11:59 Răspunde
  • Thomas, eu nu stiu cine intocmeste statisticile astea si cine la publica, dar a ajuns un fel de mandrie perversa a esticilor sa se laude cu asa ceva (ca si ungurii si cehii se mandresc cu prezenta lor la marginea trotuarelor Europei).
    Eu trec aproape zilnic pe langa o strada din asta „rosie” si de fiecare data impulsul meu e sa le incolonez pe fatucile alea (multe sunt aproape copii), sa le dau sa manance si apoi sa le trimit la scoala ca-mi rup sufletul cand le vad. E un tablou jalnic si de multe ori imi feresc privirea, nu din dispret, ci din mila.
    Si n-am auzit niciun strop de romana pe aici ( si ma bucur).

    Paca 23 august 2010 12:05 Răspunde
  • Oona, eu va astept!

    Paca 23 august 2010 12:08 Răspunde
  • Simona, in 1991 am fost si eu prima data in Germania, in vizita la niste romani care locuiau langa München, intr-un satuc care mie mi se parea decupat din povesti. Era prima mea iesire din Romania si cum am ajuns ei ne-au invitat la cina… in Salzburg. N-am putut sa inghit nimic toata seara din cauza emotiilor, nu-mi venea sa cred ca dimineata plecasem din Galati si seara mancam in orasul lui Mozart, a fost o experienta pe care nimic din ce-am vazut ulterior n-a mai egalat-o ca intensitate.

    Paca 23 august 2010 12:18 Răspunde
  • Paca, draga mea, ma bucur ca esti cu noi azi!
    Al vrea, cred, sa i se vina cu argumente (pro, contra) si sa aiba loc sa se miste confortabil printre dileme: )
    Smith, in schimb, pare fermecator cum il stim, printre roze, maci si stapani ai gliei: ))

    Una 23 august 2010 12:19 Răspunde
  • sa fim in tonul zilei de astazi? 🙂 🙂
    unde va sunt steagurile? 🙂

    Într-o atmosferă de puternică însufleţire, de profundă mândrie patriotică pentru marile înfăptuiri ale prezentului nostru socialist şi de încredere în viitorul comunist al patriei, noi, asemenea întregului popor, strâns uniţi în jurul partidului, al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, am sărbătorit miercuri, 23 august, împlinirea a 45 de ani de la revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă, eveniment de însemnătate crucială pentru destinele ţării, care a deschis o eră nouă în istoria României, în dezvoltarea ei pe calea independenţei şi progresului social. – 23 august 1989.

    tania 23 august 2010 12:30 Răspunde
  • aoleu, Tania, m-ai lovit in moalele democratiei cu citatul ala din…Scanteia?

    un trecator 23 august 2010 13:06 Răspunde
  • Tania, lasa-ma sa adaug: „mandra corabia, mester carmaciul”. Ba parca as si canta ceva: soarele si pionierii?

    Paca 23 august 2010 13:24 Răspunde
  • Un trecator, in august 1989, bilanturile erau destul de bogate. 🙂 In acel august, un singur judet putea raporta o productie de 70 de miliarde de lei, caci productia de grau recoltata cu o saptamana in urma se inscria printre cele mai mari. Transfagarasanul, de pilda, un cuvant nou care imbogatea cu rezonante eroice fondul de aur al limbii romane, de altfel o podoaba noua a Carpatilor milenari, opera monumentala construita peste piscuri inalte in locuri accesibile pana mai alaltaieri doar vulturilor cu caprioarelor, a necesitat 1611 zile si nopti de munca eroica in cel mai deplin inteles al cuvantului. Astazi, 23 august 1989, transfagarasanul este acolo si acolo va ramane si in anul 2500 si-n anul 3000 si cat or mai fi carpatii carpati. 🙂 🙂

    nu stiu cum sunteti voi, dar eu ma prapadesc de ras si ma aflu intr-o totala lipsa nostalgica. «Secera si ciocanul», trecatorule. 🙂

    tania 23 august 2010 13:31 Răspunde
  • Paca, da. 🙂

    soarele si pionerii
    epoca si brigadierii
    graul si caprioarele
    raul, ramul si mioarele. 🙂

    tania 23 august 2010 13:32 Răspunde
  • Va salut si eu 🙂
    La Carturesti se vindeau, nu cu mult timp in urma, frumoase cravate rosi pionieresti. Tin minte ca pretul mi s-a parut exorbitant pentru o bucata de stamba…mai ales ca nici foarte nostalgica dupa vremurile apuse nu sunt. Daca nu spuneati p’aci de 23 august, zau ca nu bagam nimic de seama…

    Justine 23 august 2010 13:53 Răspunde
  • Simona draga, eh, ce frumos pare a fi pe-acolo! Dar, aceasta a fost toata „vacanta” ta?! Eu propun sa mergi intr-o vacanta din aceea sanatoasa!!! Si, neaparat, sa faci poze din care sa tipe relaxarea!!! 🙂 (nu ca n-ai arata relaxata si in delegatie!:))

    p.s. eu am fost la paris o saptamana, am venit ieri si m-am trezit azi amintindu-mi cum dansa o clasa de tango formata din oameni de toate varstele in mica piata de la Palais Royal, seara, pe la 9, pe muzica din anii ’40, printre pilonii mici pictati in dungi alb-negre… acest Paris merita vazut si revazut si simtit…
    nici nu stiu ce-mi veni de ti-am povestit tocmai asa ceva.

    Anamaria 23 august 2010 14:22 Răspunde
  • Anamaria, nu stiam ce lipseste: 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=Vl214Pq2OfU&feature=related

    tania 23 august 2010 14:32 Răspunde
  • Thomas, bunicel depeche-ul tau.

    Shi mai bun pe aici:

    http://www.youtube.com/watch?v=F72xD4cU8Qg&feature=search

    tania 23 august 2010 14:47 Răspunde
  • Una, eu am stat la un hotel ieftin in Bonn, nu stiu cat era, ca nu l-am platit eu, dar stiu ca era ieftin, curat si linistit, se numeste Rheinland, e in centru, in Berliner Freiheit 11, 53111 Bonn, se coboara la Bonn Central Station, unde te lasa autobuzul de la aeroport, si de-acolo sunt zece minute de mers pe jos. Just in case. 🙂
    Dar sunt sigura ca prietenii abia te-asteapta…

    Simona Catrina 23 august 2010 14:53 Răspunde
  • Paca, interesant… Eu cand am trecut prima oara pe o strada „rosie” a fost tot atunci, in 1991, in Austria (la Viena, de data asta), unde eram socata de cate oferte erau din metru-n metru, unele foarte frumoase, altele oribile, in fine, care dupa tarife si posibilitati. Dar atunci eram tanara si nu ma confruntasem cu peisajul, intre timp m-am mai pus la curent cu sociologia libertinajului. 🙂

    Simona Catrina 23 august 2010 15:27 Răspunde
  • buna dimineata. buna saptamina!
    am recitit Noaptea de Sinziene! asta am facut tot week-endul. deci n-a fost chiar un week-end timpit. 🙂

    iana 23 august 2010 16:03 Răspunde
  • Justine… mi-ar fi placut sa mai am propria mea cravata. Nu in amintirea regimului, fireste, si in amintirea anilor mei terifiant de tineri si visatori. 🙂

    Simona Catrina 23 august 2010 17:11 Răspunde
  • Anamaria, deocamdata asta a fost vacanta, sa nu uitam ca eu am revenit in Romania doar acum cateva luni, nu ma grabesc sa pretind concedii peste concedii, adica am sa fac si asta, dar cand voi avea un motiv frumos. 🙂 Si Paris… ei, da, n-am fost niciodata la Paris, mi-am amanat acest dar, probabil am sa-l pastrez pentru o dragoste.

    Simona Catrina 23 august 2010 17:13 Răspunde
  • Iana, am citit prima oara Noaptea de Sanziene in vara cand am intrat la facultate, vara care mi-a amestecat rasul victoriei cu plansul iubirii, a fost ceva straniu, superb. Si mai tarziu, prin anul 3 sau 4 parca, atunci cand profesoara de literatura de la curs s-a strambat cum ca Noaptea de Sanziene nu e vreo mare isprava de-a lui Eliade, am dispretuit-o instantaneu (si eu, si Alice)… Am avut Noaptea de Sanziene cu mine, in Canada. N-am mai adus-o inapoi, i-am lasat-o fostului meu iubit. Stiu eu de ce… si stie si el.

    Simona Catrina 23 august 2010 17:16 Răspunde
  • Eeh, nostalgiile astea..ne omoara…
    Tocmai pentru ca acum traiesti in Romania ar trebui sa iti iei o vacanta 🙂

    Justine 23 august 2010 17:21 Răspunde
  • Simona, cand pleci la Paris sa-ti iei o ”vacanta mare” si sa fie numaidecat cu dragoste si cu muuuulte poze aici pe blog. Promiti?

    camellia 23 august 2010 17:31 Răspunde
  • tocmai mi s-a spulberat, cu zgomot, mitul neamtului blond si sobru. Circul si eu, ca tot omul, cu capul plin de stereotipuri, insa e grozav cand reusesc sa mai scap de cate unul. Discutam in jurul unei mese rotunde cu oameni din mai multe tari si, cand domnul simpatic care ne povestise despre nu mai stiu cate locuri de pe fata pamantului a zis, in sfarsit, ca e neamt, m-am entuziasmat cu gratie si am prins, in ultima fractiune de secunda, intre dinti, replica: „I can’t believe it!!!” Am produs, in schimb, un „wonderfulllll!!” si am vrut sa ii stiu opinia despre America, asa ca ne-am lansat intr-o discutie cu bune si cu rele despre tara tuturor posibilitatilor.

    amalia 23 august 2010 17:39 Răspunde
  • Eiii, Amalia, urmasii „brumarilor” au cam luat drumurile Sudului de cand cu Doicea Mark si nevoia de verisoara indiana 🙂 Deduc : stereotipu’ tau nu era blond 🙂
    Dar si neamt simpatic e aproape un oximoron 🙂 Poate dupa paispe beri Hell 🙂

    Thomas Man 23 august 2010 19:22 Răspunde
  • Evident ca susspunerea n-are neam de conotatie etnica 🙂 Am nemtisori prieteni si aciuiati prin crengile arborelui genealogic 🙂

    Thomas Man 23 august 2010 20:13 Răspunde
  • Jawohl, miturile mele sunt ne-sfarama-bile : ), am putea sta cuminti asta seara sa vedem de ne-apar barcagii mai noi sau mai vechi s-o pieptene pe Loreley, de exemplu: )) Sau nu.
    Amalia draga, si eu te imbratisez si ma bucur ca ne dai cate-un clipit si pe-aici prin curtea cu porumbisti si privighetori: )

    Una 23 august 2010 20:49 Răspunde
  • 🙂
    Daca tot s-a cumintit lumea,uite ca ne-ncumetam.
    Seara buna,dragii mei! 🙂
    Oricum sunt intotdeauna cu ochii pe voi,insa uneori parca nu-mi vine sa stric farmecul.
    http://www.youtube.com/watch?v=RaG-pniUMQk

    simfo 23 august 2010 21:48 Răspunde
  • Nu stiu altii cum sunt , dar eu ma-nfiripez in aripa vaslasilor. 🙂
    Germania mi-a parut , doar in treacat fiind, un soi de abuz de poveste la vazul unui mic orasel in care-mi venea sa m-aplec si sa caut vreun firicel de mizerie pe jos. 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=3OHZmS341sQ
    http://www.youtube.com/watch?v=16zWghCYTIM 🙂

    nico 23 august 2010 21:57 Răspunde
  • Nice choices, Nico 🙂 BBBrunes e limit subversiv sau argutic.
    Simfo, sry dar Bela Scortzaru, în ciuda faimei si farmecului nu ma pasioneaza din cale-afara. Dar daca suna privighetoarea adunarea mai ca-mi vine sa ma prezint si eu 🙂

    Thomas Man 23 august 2010 22:28 Răspunde
  • Simona draga, da, Parisul merita pastrat pentru o dragoste, dar merita pastrat si pt vindecari…
    Eu mi-am dorit sa vad Parisul de la 15 ani (in aceleasi conditii ca si tine!) si mi l-am oferit prima data la 30 ani, satula de dureri, nesigurata si asteptari…
    Pana la urma, Parisul a lipit timid cioburile…
    Ii sunt datoare multe, deci…

    Tania, merci beaucoup pt link, aveai dreptate, asta lipsea! 🙂

    Anamaria 23 august 2010 22:31 Răspunde
  • ah, uitasem: să ştii că eu, cand scriu, vreau să spun „Simona draga”, nu „Simona, dragă”. Aşa îmi vine mie să-ţi spun, de parcă ar fi un singur nume… 🙂 sper să nu te superi.

    Anamaria 23 august 2010 22:39 Răspunde
  • Ce de muzica buna, rasfat total…intr-adevar nu ma prindeam ca e 23 august si ca am facut atatea veri in soare in costume de PTAP care-mi veneau sinistru. Am uitat repede parca, mai bine ne concentram pe lucruri frumoase, un pic de Pink Martini de exemplu? Si cat de bun a fost concertul Cranberries de la Bucuresti…si ce pacat ca trece vara. Am avut un an cu Londra, Roma si Paris, nici nu mai stiu ce-mi place de fapt. Londra, desigur, dar toate sunt tare frumoase si de toate mi-e dor permanent. Si nici eu nu cred in miturile cu neamtul fixist si francezul romantic, sau cu scotianul zgarcit, sunt asa de amestecati toti ca e oricum o prostie imensa sa generalizezi.

    Corina L 23 august 2010 22:45 Răspunde
  • pink martini ai spus Corina? 🙂

    poate fi cu o recomandare?

    amalia, iata un neamt de nota 10:

    http://www.youtube.com/watch?v=IDJmS3DzFf4

    (schiller, wolfsheim)

    tania 23 august 2010 22:55 Răspunde
  • Thomas,nici pe mine,ma executasem doar 🙂

    simfo 23 august 2010 22:57 Răspunde
  • Pai se-aude clopotelul de september si voi fantezimati printre triluri si zbateri din aripioare: )
    Uff..

    Una 23 august 2010 23:00 Răspunde
  • Cultura si entertainment la nemtisori. Clasicul Friedrichstadt Palace din Berlin în plimbare la Stuttgart. Dupa cum se vede romancutele lui Veniamin Oprea danseaza schön si aproape topless cand nu seamana cu niste wursti din gumiplastic :
    http://www.metacafe.com/watch/2498336/sudfunkball_1997_stuttgart_friedrichstadt_palace_veniami/
    Aufwiederhausen 🙂

    Thomas Man 23 august 2010 23:12 Răspunde
  • Ma vedeti? ma auziti? Mi-au disparut brusc mesajele din seara asta, ultimul pe care il zaresc e cel al Taniei de la 12.30 pm. Mai are si altcineva probleme? Sau sunt singura careia spatiul virtual i se impotriveste?

    Paca 23 august 2010 23:33 Răspunde
  • Paca, eu te vad.

    tania 23 august 2010 23:35 Răspunde
  • din cate aud, si mie mi se impotriveste. 🙁

    tania 23 august 2010 23:37 Răspunde
  • Eroarea da semne bune, poate de adunare.

    nico 23 august 2010 23:46 Răspunde
  • esti singura, Paca, stai linistita 😛

    un trecator 23 august 2010 23:47 Răspunde
  • iar naufragiem. pfu!

    tania 23 august 2010 23:53 Răspunde
  • Acum stau, ca am inceput sa va vad, dar m-am speriat o clipa ca m-am ratacit ca Gretel (fara Hansel) si nici covrigi nu aveam sa las urma de firimituri!

    Paca 23 august 2010 23:53 Răspunde
  • hmmm, si nici wurst, sa inteleg ca nu aveai. ne scoteau ei aitistii la liman in cateva zile, ca au experienta, ce, noi n-am vazut ? :))

    un trecator 24 august 2010 0:01 Răspunde
  • well:

    http://www.youtube.com/watch?v=n7ZMFLyZ4BU&feature=related

    NB, pe orice val de corabie v-ati afla. 🙂

    tania 24 august 2010 0:18 Răspunde
  • Paca si mie mi-a disparut mesajul. Nu mi s-a mai intamplat pana acum. Stie cineva de ce?

    camellia 24 august 2010 8:37 Răspunde
  • Dragii mei, mii de scuze, dar se pare ca niste probleme recente cu serverele (mutari de pe unul pe altul) au facut sa dispara mesaje postate in cursul zilei de ieri.
    Speram ca firma care ne asigura hostingul va remedia complet si definitiv problema, si mesajele vechi vor reaparea.
    Va multumim pentru rabdare si intelegere.

    Alina Grozea 24 august 2010 12:24 Răspunde
  • Ca o consolare, au disparut si unele comentarii de-ale mele, deci suntem in aceeasi barca. 🙂 Nu-i nimic, ne-am regasit, asta e important…

    Simona Catrina 24 august 2010 12:35 Răspunde
  • Calamitas ! Suntem overfrustrati ! Genialele noastre comment-uri înghitite de neant ? 🙂
    Întrebarea e : unde-i groapa cu comment-uri ? Sau : se triaza pe categorii interventiile ? 🙂
    Suntem în continuare aserviti… serverului. Serverul e mort, triasca aservitii !
    Servus tok !

    Thomas Man 24 august 2010 12:54 Răspunde
  • sunt atâtea locuri frumoase pe lumea asta, şi chiar în ţara asta, doar că nu prea mai dă bine să nu îţi faci concediul în oraşe sau staţiuni de care a auzit toată lumea. deşi mai câştigat eşti dacă nu ţi cont de asta. eu am fost în Spania într-un orăsel micuţ Roquetas de Mar, în care m-am simţit excelent. şi mai vreau!

    daniel rus 24 august 2010 13:21 Răspunde
  • Ne-a anuntat cineva ca face eforturi sa puna la loc comment-urile, Thomas, deci mai verificati din cand in cand in amonte. Si credeti in miracole, caci numai asa se intampla. 🙂

    Simona Catrina 24 august 2010 13:29 Răspunde
  • Simone, suntem inca agatati de lustra? 🙂 Inca ne tinem cu varfurile degetelor de varfurile stancilor sa nu ne prabusim in gol? 🙂 Se mai anunta reflux la orizont? 🙂 Cati km mai sunt pana la mal? 🙂 Vantul bate spre nord? sau spre sud? 🙂

    agatati sau nu, mai este un strop din vara:

    http://www.youtube.com/watch?v=J-_ZasUeqSA

    tania 24 august 2010 14:27 Răspunde
  • De ce toata lumea posteaza cand n-am eu accese de Internet (sau acces la internet…) ? De Simona Catrina. Adica pentru Simona Catrina. Si pentru mine 🙂
    Am fost la Berlin, unde nemtii mi-au aratat cea mai frumoasa ospitalitate mie, trecator strain care nu cunostea decat 3 cuvinte nemtesti (for the record, doua din ele sunt ya si nein si nu le-am folosit acolo, nici pe al treilea, de altfel). M-am plimbat seara pe jos, singura cu orasul, cu urechile palnie la muzica Sud-americana care acolo suna nemtesc de corect. Am traversat pe rosu si strada goala, in privirile nereprobatoare ale nemtilor care stateau cuminti pe trotuar. Am fost la Stuttgart pe care l-am iubit fara sa stiu de ce, cred ca si el m-a iubit. Am stat cateva zile in Baden-Württemberg (da, v-ati prins, am luat cu copy/paste denumirea zonei, din motive de maxima lipsa de atractie lingvistica pentru brozbrizurile limbii germane), zona muntilor Padurea Neagra, am vazut de unde izvoraste Dunarea (parea mult mai mica, pe modelul cismelelor din Cismigiu). Am mancat carnati cat sa imi ajunga strict pentru acea sedere; as manca zilnic, alaturi de o bere sau un cidru. Mi-am cumparat cei mai frumosi papuci si am cascat gura international in toate vitrinele. Mi-a placut, m-as mai duce oricand. C’est Bonn ou non ?

    Ana 24 august 2010 15:46 Răspunde
  • brozbrizurile = brizbrizurile (fara traducere)

    Ana 24 august 2010 15:47 Răspunde
  • corect era brözbrizüri, Ana 😛

    un trecator 24 august 2010 15:50 Răspunde
  • M-am exprimat anapoda aseara, nu am vrut sa spun ca au disparut comment-urile mele personale, ci ale voastre de pe monitorul meu. Ascultam muzica lui Nico si m-am trezit brusc fata in fata cu citatul din Scanteia care nu s-a dat nici sters, nici dus – a ramas sa ma bantuie!
    Vad insa ca astazi miracolul despre care vorbea Simona s-a produs. Multumim din inima…IT-ului?

    Paca 24 august 2010 16:05 Răspunde
  • Paca, si eu tot cu citatul respectiv m-am «scanteiat». 🙂
    Trecator, cuvantul tau nici nu poate fi pronuntat, darmite scris.
    Corina, eu inca te astept cu un pink martini bun. chiar si de bucuresti.
    pana atunci, o mica desfatare?

    http://www.youtube.com/watch?v=xfsnVYVd3iI&feature=related

    tania 24 august 2010 17:02 Răspunde
  • C’est bonbon, Ana. La Viena se valseaza atunci Cismeaua Albastra 🙂

    Thomas Man 24 august 2010 17:08 Răspunde
  • O dedicatie spectacularelor doamne cu duble vieti (internetul e un spatiu «ofertant» pt multiplicarea identitatilor) :
    Eels – Spectacular Girl
    http://www.youtube.com/watch?v=6IjbYBHhCC0&feature=player_embedded

    Thomas Man 24 august 2010 17:28 Răspunde
  • Trecatorule, ma corectezi ? ………. Zehr gut (scris fara sa caut pe net, astept o noua postare, Trecatorule 🙂
    Thomas, Man – da, am vrut sa pun virgula acolo, imi pare rau ca nu poti sa si auzi cum am vrut sa sune (click dreapta pentru varianta fonetica 🙂 – la Viena se valseaza si pe un fir de apa de la chiuveta, numai albastra sa fie si sa „incapa” sub privirile creatoare ale vreunui Strauss, ya ? Mi-ai facut o pofta de „bombonuri”, ma duc sa vad ce imi ofera vanzatoarea la chiosc (Trecatorule, sa fie kiosk ?)

    Ana 24 august 2010 17:41 Răspunde
  • Tania, stiu ca nu era pentru mine, dar iti multumesc pentru Herbie Hancock. Loved it(him)!

    Paca 24 august 2010 17:50 Răspunde
  • Paca, era pentru…voi, noi. 🙂 I love him too. 🙂

    tania 24 august 2010 17:55 Răspunde
  • Oona (winke-winke), tu pe unde esti ? Daca-ti trimit ceva frumos iesi de pe unde te-ai ascuns?

    India Arie – Beautiful
    http://www.youtube.com/watch?v=pOfhbLn8fw8

    Paca 24 august 2010 18:01 Răspunde
  • Paca , m-ai lovit in moalele vaslei cu song-ul asta! 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=viwLOxKwwFE 🙂

    nico 24 august 2010 19:07 Răspunde
  • nico 24 august 2010 19:08 Răspunde
  • Waw, Nico!
    Bun bun primul link. nu-l stiam pe baiatul asta-minune, cu voce de soprana. Ruseasca intotdeauna are incarcatura ei originala atunci cand e vorba de tristete. Bine, bine, eu am impresia ca limba rusa este una dintre cele mai triste dintre vorbele oamenilor.

    Al doilea link m-a trezit din oboseala zilei. 🙂 dar ce ne facem, nico, cu blondele acelea sclipicioase si siliconate? 🙂 Au luat fetzele viorilor si a adolescentului atat de tare, de am neplacuta impresie ca notele baiatului au ramas undeva spanzurate prin opera. 🙂

    fara silicoane sau fara botox, whatever….:)

    http://www.youtube.com/watch?v=ClG2IIh4I3c&feature=related

    tania 24 august 2010 20:36 Răspunde
  • Ce bine, v-ati intors, dimineata nu mai erati si nu intelegeam daca am luat-o razna si mi-am imaginat numai ca am scris un pic… era ca in filmele in care personajului i se spune din toate partile ca nu a vazut ce crede el ca a vazut, asa incat innebuneste si nu mai stie ce a facut de fapt. Ei nu, nu era chiar de thriller, doar ca am dat vina pe unica bere bauta:)
    Bine ca sunteti (cu alte cuvinte…blogule, ce bine ca esti, ce mirare ca sunt), bine ca trimiteti muzica, desi clar trebuie sa-mi schimb providerul, nu prea se incarca bine. Fiind, cum spuneam mai demult, filoloaga si nu IT-ista, nu stiu ce altceva sa fac daca nu merge youtube-ul ca lumea… A propos, Simona, noroc cu facebook- si eu am terminat in ’92, doar ca limbi straine. Precis ca ne-am intersectat prin camine si prin E Quinet…Ce vremuri, cu mineri si razvratiri. Ce de blazare:)

    Corina L 24 august 2010 20:38 Răspunde
  • Tania, aproape ca nici nu am bagat de seama sclipicioasele la cat de numeroase si trufase sunt oriunde… ar mai conta inca vreo doua-trei? 🙂

    nico 24 august 2010 21:31 Răspunde
  • Si io mi-as pune silicoane, poate-mi apare si sclipiciu! La interval: )))
    Va pup, TU!: p

    Una 24 august 2010 21:34 Răspunde
  • nico, doua in plus ar fi facut un cvartet. trei, un cvintet. impreuna, scoteam de-o orchestra de camera. dar nu de zi 😛

    un trecator 24 august 2010 21:37 Răspunde
  • Buna mia Paca, multumesc mult pentru muzica. Am venit un pic sa fac verificare de rutina a serverului cu fitze de kioscaroase!: ))
    Va ascult imediat muzicile, am avut o zi in care m-au alergat si ingerii si cerbii lopatari: )

    Una 24 august 2010 21:50 Răspunde
  • Trecator, asta-i chiar buna! Sa-nteleg ca noaptea e un sfetnic bun mai ales pentru barbati cand pe portativ stau imbufnate si botoase cvartetele acoperite? 🙂

    nico 24 august 2010 21:54 Răspunde
  • eu spun ca in cazul botoaselor si-un sfesnic e bun. macar stii cum te organizezi :)))

    un trecator 24 august 2010 21:57 Răspunde
  • Lui Te cred ca-i place intre corzi, as opina: )))

    Una 24 august 2010 21:57 Răspunde
  • S-a (si) botosit careva pe-aici? Dejaa?: )

    Una 24 august 2010 21:58 Răspunde
  • Yo-s botosita toata de ras! :)) Si inca nu mi-am gasit sosoni pe masura.

    nico 24 august 2010 22:01 Răspunde
  • haaaaaaaaaaa! nu camera de zi auzi. 🙂 asta a fost tare, trek. 🙂
    iote ce va distrati pe tema botoaselor. cred ca-i cuvant nu de la „bot”, ci de la „botoshel”, asta ca tot ai spus, nico, despre shoshoni. 🙂 si iar am ajuns la pufoshi. 🙂

    tania 24 august 2010 22:13 Răspunde
  • de regula botoseii apar dupa ce trec botoasele, cre’ca (sa rimeze si cu trek) asta-i ordinea fireasca a lucrurilor 😀

    un trecator 24 august 2010 22:22 Răspunde
  • trek, eu sunt un soson intreg de ras. sau botosh, botoshel? m-ati ametit, nu mai stiu. 🙂

    acum, asta-i botoshel 3D, fara silicon, cu adresabilitate exclusiva sexului frumos: 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=dti1MpO5vZo

    tania 24 august 2010 22:26 Răspunde
  • Unde-apar, drague, botoseii? In galantar? In masina de spalat vase?: ))
    Adorabila ideea de botos care din si dupa propriile principii o da de gard si(-i) moare decapitat, dar fara mari tulburari..

    Una 24 august 2010 22:33 Răspunde
  • Una, prin ecuatia de nu stiu cat simpla, botoseii apar pe…trecere, dupa ce trec botoasele. 🙂

    tania 24 august 2010 22:38 Răspunde
  • nico 24 august 2010 22:41 Răspunde
  • Tania, da’ ceva cu adresabilitate exclusiva pentru sexu’ nasol n-ai?

    Uno, botoseii? apar nu in galantar, nu in masina de spalat vase ci…cand nu te-astepti :))

    un trecator 24 august 2010 22:43 Răspunde
  • Sau doar sosonul?

    nico 24 august 2010 22:44 Răspunde
  • Tanito, asta-mi doresc de cand sunt mica: sa vad botosei pe zebra, lool
    Nico, lucky you: )

    Una 24 august 2010 22:44 Răspunde
  • Ana mea zice ca-i botosita … hihihi in loc de obosita.

    iana 24 august 2010 22:45 Răspunde
  • un trecator, si care e sexul nasol, mm?

    iana 24 august 2010 22:46 Răspunde
  • o fi ala opus sexului frumos, iano? 🙂

    un trecator 24 august 2010 22:48 Răspunde
  • si tania,
    cum zici tu ca buzatele alea din videoclip sint pentru sexul frumos??? care e sexul frumos acolo? dintii, poate?

    iana 24 august 2010 22:49 Răspunde
  • loool, Doamno Iano, bine-ai reaparut sa ne dai peste branduse!
    botoxatele au si ele garantia lor si-s arc in timp: )

    Una 24 august 2010 22:54 Răspunde
  • iana, buna intrebarea ta. 🙂 dar nici sex slab nu merge. 🙂 cum ai spune, nu e bine.
    trek, sexu nasol? vaaaiiii mie, Doamne, cum suna. 🙂

    o sa incurcam sexele rau de tot, va spun eu.

    tania 24 august 2010 22:57 Răspunde
  • cata vreme nu le incurcam intre noi, io zic sa stam linistiti :))

    un trecator 24 august 2010 23:00 Răspunde
  • gata. adresabilitate exclusiva pt sexu nasol. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=hON6QYhLdSI

    🙂 🙂

    tania 24 august 2010 23:00 Răspunde
  • Asta da delectare! Sexul nasol se intrezareste de aproape mai frumos decat daca as ramane in botoseii mei! 🙂

    nico 24 august 2010 23:08 Răspunde
  • Asadar, n-am incurcat nici andrelele nici sexele…sunt pe calea cea buna. 🙂

    nico 24 august 2010 23:10 Răspunde
  • (scuzati lipsa apostrof…atelor. tastatura din…. 90 toamna. 🙂 )

    tania 24 august 2010 23:10 Răspunde
  • nico, dap. cateva dintre costume is dementiale.

    tania 24 august 2010 23:11 Răspunde
  • aha, cica adresabilitate exclusiva pentru….si cine se uita si comenteaza!!! :)))))))))))))

    un trecator 24 august 2010 23:14 Răspunde
  • :))))))))))))))

    trek, asta a fost intentionata. voiai sa vezi reactia sexului slab, clar. asta nu se pune. 🙂

    tania 24 august 2010 23:16 Răspunde
  • Sexul gras e urat?Asta se (s)pune?: ))

    Una 24 august 2010 23:18 Răspunde
  • Nu asta er

    nico 24 august 2010 23:18 Răspunde
  • Pardon… nu asta era intentia? Sa urcam pe templul soarelui , sexul puternic si frumos?

    nico 24 august 2010 23:19 Răspunde
  • aha, sa-l jertfiti, feciorelnicele de voi :)))))))))))))))

    un trecator 24 august 2010 23:22 Răspunde
  • nico, barbatii trebuie sa recunoasca faptul ca pana si aici:

    http://www.youtube.com/watch?v=DQ8UvP5ZwkM

    femeile tot au ce comenta. 🙂 🙂
    adica…..gasim noi ceva. oricum. orice dar gasim. 🙂

    tania 24 august 2010 23:24 Răspunde
  • :)))) pfuuuu. jertfa. sacrificiu. temple. pt sexul nasol???? 🙂

    tania 24 august 2010 23:25 Răspunde
  • eu vad ca am intrat in panta. limba romana imi joaca feste si risc sa inteleg altceva din ce-am vrut sa spun. pardonati-mi, rogu-va, polisemantia nevoluntara. 🙁

    nicos, ce zici de un nicos? 🙂

    tania 24 august 2010 23:33 Răspunde
  • ca asta mi se tot fredoneaza cu de la ea putere.

    pt NB:

    http://www.youtube.com/watch?v=fXZYMeGL2GM&feature=related

    tania 24 august 2010 23:35 Răspunde
  • Perfect, Tania! Somn placut si iar pufos! 🙂

    nico 24 august 2010 23:36 Răspunde
  • Noapte buna pufosilor! 🙂

    iana 24 august 2010 23:41 Răspunde
  • Ups, credeam c-am gresit usa si m-am trezit pe vreun sexodrom ! Dezmat grasut dupa cum vad, Bivolaru poate sa vina sa-si ia notite :). Eu n-o sa intru-n joc cu o pilula de genul viagra pt toate sexele ca «Sexual Healing» de la batranul Marvin Gaye cetire ci dau tonul la programul de noapte buna :
    Eels – I need some sleep
    http://www.youtube.com/watch?v=Fy8hK3blQOQ

    Thomas Man 24 august 2010 23:42 Răspunde
  • Revin pt ca nu pot sa cred ce vad la televizor si nu mai pot de ras : e un serial comic (pe care vi-l recomand ca terapie) cu unu’ Chitic si altu’ Giugula ca nici comediile vechi sovietice nu ma distrau asa de tare ! 🙂 Trombonirea la prostime o fi fost o buna metoda medievala dar acum nu mai produce decat hohote 🙂 Mai au putin si-l scot pe Base serial f…r sau killer, cum vreti voi 🙂
    Ciprian si Ionesco n-ar fi reusit monologuri/dialoguri asa de savuroase.
    Si au si niste moace paraciosii, fie-mi iertat, nu ma joc de-a delictul de facies dar chiar nu le-ai da fata sa ti-o duca la biserica nici pt un catralion 🙂
    Cum zicea Aliosha, mestecand prune : Don’t tell me bananas ! 🙂

    Thomas Man 25 august 2010 0:07 Răspunde
  • O fi criza de ras in seara asta… T-ii le-au cam zis pe seara asta: unul cu boticiunea si altul cu prunele si bananele! 🙂

    nico 25 august 2010 0:11 Răspunde
  • vedeti daca nu dormiti noaptea? nu va mai dati trezite dimineata 🙂

    un trecator 25 august 2010 12:51 Răspunde
  • o cafea, apa plata, doua cafele, apa plata, trei cafele, apa plata. 🙂
    si asha stai treaz (a) toata dimineata. 🙂

    tania 25 august 2010 13:30 Răspunde
  • o cafea, o apa plata, doua…doua ape….
    si asha stai treaz (a) toata dimineata. 🙂

    tania 25 august 2010 13:31 Răspunde
  • Am venit sa va povestesc depre un articol citit astazi, care se potrivea de fapt cu tema precedenta, dar hai sa zicem ca merge si aici pentru ca e vorba de un studiu facut la nemti: se pare ca atunci cand acorda notele profesorii sunt influentati de numele elevilor. Asa ca Maximilian sau Alexander vor lua intodeauna note mai mari decat Justin sau Kevin, iar Charlotte decat Celine. In plus fetelor li se acorda de cele mai multe ori punctaje mai mari decat baietilor. Sa mai ziceti ca nemtii nu-s subiectivi!

    Paca 25 august 2010 14:34 Răspunde
  • Hello tuturor !
    Care nu dormiti(inca la ora asta), haideti in corcodus: )
    Unii sunt alergati prin campii, altii printre dune. Cei mai multi isi fugaresc propriul cerc (stramt) sau, si mai ”naspet” minunata si personala umbra..
    Nemtii cei subiectivi, draga mea Paca, sunt perfect asamblabili in geografiile noastre personale, iar daca ne plictisim in istoria teuton-saxo(fo)na ne mai putem imagina si ca suntem suficient de fortosi sa ne-aruncam peste bord albumele de familie.
    Pana la regasirea urmatoare si probabil nocturna va doresc armata usoara!: )

    Una 25 august 2010 15:30 Răspunde
  • ‘neata!
    am vazut si pe Chitic… ce mai comedie… ca la gradi: „Doamna, Basescu m-a facut dobitoc si mi-a tras si una peste fata!” „Da’ Doamna, da’ Chicit a inceput ca mi-a zis .. rusine.”…. 🙂
    si se uita lumea la ei. ca de… nu era la DD in direct era la Realitatea.

    iana 25 august 2010 15:34 Răspunde
  • Zarzarind printre ferestri, m-a apucat dorul de voi si va smotocesc urechile cu ceva muzici:
    http://www.youtube.com/watch?v=vJ4XGYyhlj0
    http://www.youtube.com/watch?v=eYNNV7NtvcQ 🙂

    nico 25 august 2010 17:25 Răspunde
  • Iana, si înca nu l-ai vazut pe Giugula care se plangea pe la pantene ca l-a scuipat carmaciul in ureche acum vreo 7 ani ! Un deliciu caragialesc. Eu-nteleg ca opozitia vrea sa-l darame pe «I-am ciuruit» (normal, e opozitie) dar chiar atata lipsa de creierasi sa aibe încat sa nu faca un casting si o repetitie doua sa nu para în halul asta de caraghios ! Au luat si ei doi histrioni etichetati partizani (unul înscris în pnl si altul în psd), cu priviri alunecatoare ca nu tr sa fii fizionomist sau semiologist ca sa te prinzi ca-i gogonata, si le-au dat drumul pe posturi cu niste aberatii ca zici ca n-au absolvit nici macar un trimestru la scoala primara a baronului Münchhausen ! Îti dai seama ? Sa stai 7 ani cu scuipatii presedintelui în urechi si sa-i prezinti acum popolatiei 🙂
    Cine le scrie scenariile astea la opozitionisti îi saboteaza 🙂
    S-a dus silueta mea la vale pt ca m-am îngrasat vazandu-i : am facut niste burti de ras cu Birlic si Giugaru (pardon, cu Chitic si Giugula) 🙂 !

    Thomas Man 25 august 2010 17:48 Răspunde
  • Nico, frutas y verduras 🙂

    Thomas Man 25 august 2010 17:49 Răspunde
  • Una ne trimite urari kaki. Noi ei magenta cu bulinute 🙂

    Thomas Man 25 august 2010 17:49 Răspunde
  • Vad ca Tania tine regim cu apa plata si cafea 🙂 Cocktail lichefiant si, în doze majuscule, exploziv 🙂
    Noroc ca se drege cu Pink Martini 🙂

    Thomas Man 25 august 2010 17:50 Răspunde
  • Paca, cum ar fi notati Laura si Thomas în Nemtia ?
    Delictul de onomastica are damfuri rasiste 🙁

    Thomas Man 25 august 2010 17:51 Răspunde
  • Nu-mi (mai) place rapul pt N motive pe care n-o sa le însir acum. Dar ca sa mai schimbam macaza (am o slabiciune si pt femininul singular substantivelor neutre) si sa ne proiectam în lumi paralelipipedice cu miros de sudoripare, iata doua OZN-uri rapizante în spaniola si finlandeza (da, se rapeaza si la Helsinki) :
    Mala Rodríguez – No Pidas Perdón
    http://www.youtube.com/watch?v=uW5jhkN7elA
    Cheek – JippiKayJei
    http://www.youtube.com/watch?v=pzGNWayhrZw

    Thomas Man 25 august 2010 18:00 Răspunde
  • 2 bizarerii f trendy, cu titluri înselatoare (inimile sensibile sa nu se uite) :
    Niste felicitari în desert :
    MGMT – Congratulations
    http://www.youtube.com/watch?v=gNLNfQucoUU
    Of Montreal – Coquet Coquette
    http://www.youtube.com/watch?v=hx01UXtjuFg

    Thomas Man 25 august 2010 18:22 Răspunde
  • Thomas, da, e o forma de discriminare: in timpul comunismului esticii alegeau pentru copiii lor nume neobisnuite, cu rezonanta straina, ca o forma de evadare dintr-o existenta gri. Asa ca aceste preferinte onomastice au ajuns sa fie asociate cu fostii locuitori ai DDR-ului care se lupta inca cu prejudecatile si sunt tratati, in unele locuri, ca fiind cetateni de mana a doua. La asta se adauga ciudatenii greu de explicat – aparent „Kevin” e un nume asociat cu un comportament problematic. Si explicatii mai sunt, dar Haide sa ma opresc frumos:
    „Intr-o limba barbara
    Ti-as spune povesti dintr-o tara.
    Vorbele, ca o tarana
    Din sesurile ei ti le-as presara pe mana”
    …altcandva.

    Paca 25 august 2010 19:18 Răspunde
  • Alles Guten Abend,
    Fertig?
    Suntem capsati si ne-am retras in transee?? Exact cand vin si io sa ma delectez cu muzici misto
    (Nico sa ne traiasca! ) dupa ce-mi sar si cateva hartoape argheziene prin rucsacel, gasesc franjurii nederanjabili si freziile atoase..: )

    Una 25 august 2010 21:15 Răspunde
  • Am auzit si eu de sondajul mentionat si Paca, chiar cunosc doi KEVINI si amandoi sunt , din punctul meu subiectiv- parental- de vedere, problematici….

    Grace 25 august 2010 21:48 Răspunde
  • Lool..
    Si io obisnuiesc a merge la KevinStyle, e un asezamant pe-aici prin Bucale. Au cosmeticiene dulci la pipait: ))

    Una 25 august 2010 21:51 Răspunde
  • si tu le pipai ? 🙂

    iana 25 august 2010 21:58 Răspunde
  • iano, ti-ai luat bilet in loja? 🙂

    un trecator 25 august 2010 22:04 Răspunde
  • ..doarunmelc pe unde-o fi?
    pe vreo frunza canabeza: ))

    Una 25 august 2010 22:15 Răspunde
  • Iano, io nu-s asa indrazneata cum incerc sa par pe-aici: )
    Totusi!

    Una 25 august 2010 22:16 Răspunde
  • da trecator, mai e un loc. il vrei tu?

    iana 25 august 2010 22:33 Răspunde
  • doarunmelc, te rog, vino si scap-o pe Una de obsesie.

    iana 25 august 2010 22:34 Răspunde
  • Kevin era si ex-ul lui B. Spears. si ala arata a orice numai a normal nu.
    deci poate sa fie ceva adevar in studiul acela german.

    iana 25 august 2010 22:35 Răspunde
  • Hai ma Iana, cum sa judeci un copil dupa ce nume are?

    Paca 25 august 2010 22:41 Răspunde
  • iana, Kevin sunt si eu. si prietenul lui Barbie era un Ke(vi)n, in varianta prescurtata. ca era papusa. sau papuse? sau papusoi, oare? 🙂

    un trecator 25 august 2010 22:42 Răspunde
  • Mie imi plac studiile French. Nu si francezii, bineinteles.
    Cum o fi sa vorbesti cu un neamt in franceza, lool?
    Bai, sunt mega-aberanta, oferiti-va careva si puneti-mi o piedica. In calea uitarii, ceva: ))

    Una 25 august 2010 22:42 Răspunde
  • ..sau coocoo-ruz se mai spune la noi, la motzi: )))

    Una 25 august 2010 22:43 Răspunde
  • motzato :)))) auzi, Uno? da’ daca vin eu ca un melc, te mai linistesti putin? pan’ la Anul nou ajung :))

    un trecator 25 august 2010 22:44 Răspunde
  • Pana la Anu’ Nou s-ar putea sa mai risti inca un an de repetentie!
    O sa fii eminentul etern student: ))
    Si iminentul printre imanente, ca sa aratam ca nu imbatranim inutil printre litere, „nha, poftim”!

    Una 25 august 2010 22:47 Răspunde
  • „nha, poftim” ? sa fie primit, ce sa zic si eu ? :))

    un trecator 25 august 2010 22:49 Răspunde
  • Ce era cu melcul ala de-l tot strigati? Ca eu nu i-am zarit nici macar cornitele!

    Paca 25 august 2010 22:51 Răspunde
  • Paca, draga mea. E un nickname amuzant (doar pentru mine, normal!) si a venit si omul pe-aici candva.Asaaa, ca o boare. Si mie atat mi-a trebuit, ca de-atunci nici ca i-a mai ars sa se urce pe clanta: ))) De la bec!

    Una 25 august 2010 22:53 Răspunde
  • Paca, melcul era din secolul trecut… dar cind i se omului pata stii cum e.. nu-i trece asa usor si nici uitarea nu vine repede. 🙂
    si normal ca e aberant sa judeci omul dupa cum il cheama. doar imi venise si mie un Kevin in minte. altul nu cred ca mai stiu.

    iana 25 august 2010 23:01 Răspunde
  • iana, un scream bun pt un kevin celebru? 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=4DgbUBoxa48&feature=related

    tania 25 august 2010 23:03 Răspunde
  • La un magazin de papusi:
    Clientul: Aveti Barbie?
    Vinzatoarea: Sigur ca da. care dintre ele va intereseaza?
    Clientul: Pai pe care le aveti?
    Vinzatoarea: Avem „Barbie la Plimbare” – $15, „Barbie pe Bicicleta” – $15, „Barbie si Kevin” – $20 si „Barbie Divortata” – $60.
    Clientul: Dar de ce e asa scumpa Barbie Divortata?
    Vinzatoarea: pai Barbie Divortata vine la pachet cu casa de vacanta a lui Kevin, cu una dintre masinile lui Kevin, cu cartile lui de credit…. 🙂

    iana 25 august 2010 23:06 Răspunde
  • : )))
    Te pare plecat dupa lem(n)e prin padure, iar Al s-o fi nelinitit iar prin vreun talkshow..

    Una 25 august 2010 23:08 Răspunde
  • iana, prin locurile mele, barbie divortata a ramas in stoc, la juma de pret, cu ganduri mari sa fie vanduta mocca. 🙂 motive: casa lui kevin e ipotecata, masina lui kevin e cu 5 leasing-uri neachitate, iar cartile de credit au, toate, liniile…oblice 🙂

    tania 25 august 2010 23:16 Răspunde
  • tania, aia o fi fost Barbie made in China, oare ? :))

    un trecator 25 august 2010 23:23 Răspunde
  • nu, trecator. nu cred. 🙂 de Barbie de China divortate nu prea am auzit. 🙂 de fapt, unde am mai vazut noi frumusete de papusha maritata cu scaietzii aia mici mici mici, de par piticii rataciti si mongoloezi ai globului. 🙂

    tania 25 august 2010 23:31 Răspunde
  • am uitat….semnul intrebarii: ? 🙂

    (sorry, cred ca de la melc mi se trage. 🙂 sau de la doarunmelc, tot susotiti voi ceva pe aici. 🙂
    nicos, pe unde esti cu cd-ul cantzonetelor tale interesante?

    tania 25 august 2010 23:39 Răspunde
  • eu cred ca majoritatea Barbies sint made in China. Doar conteaza ce cetatenie reusesc sa obtina. 🙂

    iana 25 august 2010 23:41 Răspunde
  • Aha, de asta rolul lui Ken nu trebuie subestimat! El de unde vine?

    Paca 25 august 2010 23:45 Răspunde
  • drept urmare, barbie e femeia mondiala. K. este ce apuca. 🙂

    tania 25 august 2010 23:49 Răspunde
  • Paca,

    ma luai repede dupa trecator…. il cheama Ken pe omul… sorry… Ana n-a ajuns la virsta pentru Barbie…

    iana 25 august 2010 23:54 Răspunde
  • din barbie in barbie, am ajuns la Aqua. stiti voi…haiosii care o tot cantau 🙂

    dar eu va propun:

    http://www.youtube.com/watch?v=F-ALQyVDJM4&feature=related

    tania 26 august 2010 0:07 Răspunde
  • Iertati-ma, va rog, pentru taceri, abia am ajuns acasa, noi in seara asta am trimis revista la tipar si am lucrat non-stop azi, n-am avut timp sa vin sa ma joc cu voi. Sper ca maine sa fiu mai zdravana… 🙂 Noapte pufoasa va doresc! 🙂

    Simona Catrina 26 august 2010 0:16 Răspunde
  • In primul rand,felicitari pentru stilul tau natural cu care reusesti sa abordezi atat de usor orice subiect.Esti o jurnalista demna de apreciat,si nu sunt linguseli,deoarece nu faci parte dintr-o anumita mocirla.Din punctul meu de vedere,vacanta inseamna pentru fiecare altceva,iar locul pe care il vizitam ne reprezinta.Sunt sigura ca in Bonn ai gasit oaza ta de relaxare, pentru ca asa esti tu.Nu apartii destinatilor mediatizate care si-au perdiut valoare,deoarece renumele cantareste mai mult.In septembrie o sa plec in Viena si sper sa vin cu aceeasi stare de spirit cu care te-ai intors si tu.Sa ai parte de vacante pe gustul si sufletul tau alaturi de cei dragi ,de data aceasta.

    andreea 26 august 2010 0:40 Răspunde
  • Pe net a circulat o „plângere” a unui nene din Fundu Moldovei. Am găsit-o în arhiva mea şi am postat-o pentru cine n-o ştie. Este demenţial nenea.

    Omuldelamunte 26 august 2010 13:31 Răspunde
  • KEVIN = KLAUS BARBIE

    Citesc pe retina Ianei : Ana
    Una si-a desenat doarunmelc pe frunte
    ODLM a configurat papusa mondiala : Ilinca
    PL si-a tatuat Arghezi pe antebrat
    Pe CV-ul meu s-ar potrivi Kevin

    Thomas Man 26 august 2010 14:20 Răspunde
  • Dorinta compulsiva : ma întorc mereu si mereu acasa. Desi casa eu nu am :
    Amatorski – Come home
    http://www.youtube.com/watch?v=Gnv4er8I684&feature=related
    http://www.youtube.com/watch?v=F0517vepieA

    Thomas Man 26 august 2010 14:22 Răspunde
  • Îngerasii danseaza ! (mamele vor întelege)
    Pt cele/cei care au nostalgia ledzeppelinilor, un comeback castigator :
    http://www.youtube.com/watch?v=-LREVZSIcL8

    Thomas Man 26 august 2010 14:23 Răspunde
  • Pt „muncitorul” de la revista! 🙂
    Si pt noi, toti:
    http://www.youtube.com/watch?v=HPIo30kQXyI

    Anamaria 26 august 2010 14:27 Răspunde
  • Anamaria, cine-i stakhanovistu’ ? 🙂

    Thomas Man 26 august 2010 14:29 Răspunde
  • Una palabra m-a dus cu gandul la Adanowski (poate si rima „bogata” cu Amatorski de mai sus). Adanowsky, cel cu «Estoy Mal» (va mai amintiti ?) are un idol (re)cunoscut, Christophe (cel cu hitul «Aline») pe care-l puteti revedea aici, la varsta senectutii :
    Adanowsky – El Idolo
    http://www.youtube.com/watch?v=RwNLSC8UAsQ&feature=related
    Si, pt aducere aminte :
    http://www.youtube.com/watch?v=3BoBlZHVXAQ

    Thomas Man 26 august 2010 14:31 Răspunde
  • „Dansu’ ” asta al meu, e compozitor de nueva trova din Cuba. Ma pocni oboseala si mi-am amintit de el.
    Imi place si domnu’ tau. Dar, e cam vesel 🙂 Amatorski merge mai bine acum…parca.

    Anamaria 26 august 2010 14:45 Răspunde
  • Mie Con toda palabra imi suna ( sper plus cred, ne-compulsiv ) de azidimineata printre dune, da’ io-s cu gandul fir intins la oaza mea draga. Da, da,de Lhasa e vorba, care ma impinge cand ma prinde cu stilul ei, direct intre buruienoasele falfaituri emo..: )
    Al, desenul de pe fruntea mea ar putea semana cu doarunmelc, dar de departe: )) De ”fuarte” departe, parol!
    In rest? Ken ala a ramas vreodata somer? L-a matrasit careva din vreun post-cheie? Ca prin videoclipuri parea suspect de voios si ma-ntrebam daca se lasa vreodata impins de pe treptele abundentei..: ))

    Una 26 august 2010 15:29 Răspunde
  • Scumpa mea Simona,te gasesc atat de privilegiata pentru faptul ca poti calatorii.Poate iti faci timp sa ne scrii un pic si despre „aventura ” ta din Canada.Ma intereseaza tot ce vrei sa impartasesti cu noi:daca a fost un soc cultural,daca te-ai integrat usor,ce te-a impresionat cel mai mult in America.Scrie, te rog,in inconfundabilul tau stil.multumesc.Ador.

    eu_si_tu 26 august 2010 16:04 Răspunde
  • thomas, multumiri, zeci, pentru adanowsky.

    tania 26 august 2010 16:05 Răspunde
  • Eu_si_tu, multumesc! Uite ca mi-ai dat o idee, ca tot ar cam fi vremea sa mai scriu ceva, lasa ca vad eu… M-am ferit sa intru in prea multe detalii cu viata mea canadiana, ca sa nu plictisesc.

    Eu tocmai m-am uitat iar la videoclipul postat de Thomas Man, MGMT, Congratulations, si am fost pe buza plansului, nu stiu daca de duiosie sau de deznadejde. E superb, nu stiu unde le gaseste omul asta…

    Andreea, iti multumesc din suflet, ma voi stradui sa si merit cuvintele tale – asa cum zic eu mereu si cum simt eu… Inca ma gandesc la vacanta (toata viata ma gandesc la vacanta), desi parca azi mirosea un pic a toamna, deja. Pe de alta parte, in mintea si perceptia mea, toamna are gust de dragoste.

    Simona Catrina 26 august 2010 16:33 Răspunde
  • Hi! My name is Carmen and I have no colicist. Mi-ati lipsit cat am lipsit! Nu pot sa va spun de ce nu mai am colecist de la 28 de ani, ca nu ma crede nimeni. Simona, mai vreau in Germania cu tine! A fost superb! Va pupic !

    carmen 26 august 2010 19:04 Răspunde
  • Simona,
    toamna are intr-adevar gust de dragoste. uite asa m-am indragostit eu cind eram mai tinara:
    „acopera-mi inima cu ceva
    cu umbra unui copac sau mai bine…. ”
    a fost foarte-foarte frumos.

    iana 26 august 2010 19:18 Răspunde
  • iana, simone, ma bag si eu. 🙂 mi-e dor de toamna, chiar cand e pe drum. asha sincron nu am mai patit de cateva toamne. 🙂

    toamna are gust de dragoste. si miros de dragoste. si stare de nori de dragoste. si de soare pe deasupra lor. a norilor.

    Dunai (world) de la Bliss:

    http://www.youtube.com/watch?v=S6vT_G7fUmk&feature=related

    tania 26 august 2010 20:58 Răspunde
  • Cu placere, T, be my ghost 🙂

    Thomas Man 26 august 2010 21:03 Răspunde
  • Simona, cei de la Sony nu vor sa te vada lacrimand si au interzis clipul MGMT.
    Copyright sau copiratul) ne priveste pe toti 🙂
    Pt cine vrea sa-l (re)vada (dar repet : inimile sensibile sa se abtina), se poate, fara aplauzele din final, pe site-ul grupului :
    http://congratulations.whoismgmt.com/intl

    Thomas Man 26 august 2010 21:06 Răspunde
  • Thomas Man, pe mine m-ai ucis cu clipul asta ingrozitor de frumos, si de ciudat, si de trist, azi numai la pasaroiul ala m-am gandit, cred ca o sa-l visez la noapte.
    Acu’ ma uit la festivalul de la Mamaia, behaie unele pe National TV. Jalnic.

    Alina Grozea 26 august 2010 21:36 Răspunde
  • Thomas, eu am scapat cu viata, nu reusesc sa deschid.

    un trecator 26 august 2010 21:49 Răspunde
  • Pe mine m-a scapat Te din devalmasii, ca nici io nu am avut cum sa deschid.. : )
    Decat catalogul!

    Una 26 august 2010 22:06 Răspunde
  • A(h), buna seara tuturor!
    Parem cam putini, dar suficient (i de) ”alfabetizati” prin tuburi: ))

    Una 26 august 2010 22:09 Răspunde
  • Mai bine, Oona, mie imi pare rau ca l-am vazut, mai bine nu eram curioasa!

    Paca 26 august 2010 22:12 Răspunde
  • Paca draga mea : ) curiozitatile mi se par bune in viata, decalibrarile ni se intampla oricum la un moment dat.
    Si m-am si cam plictisit de retinerile mele fascinante, dar uneori inutile..

    Una 26 august 2010 22:18 Răspunde
  • thomas, un link mai bun avem? mi-ati aliniat curiozitatea. 🙂

    tania 26 august 2010 22:22 Răspunde
  • Oona, fascinanta e ispita, retinerile sunt doar acumulari de energie.

    Paca 26 august 2010 22:29 Răspunde
  • L-au interzis astia. Nici sa-l piratez nu am mai gasit. Dar mai caut pasaroiul, nu ma las.

    Alina Grozea 26 august 2010 22:30 Răspunde
  • Avem nevoie de felicitari, cum spun baietii cu pasaroiul în brate.
    «Achtung baby», eu am pus stelutza pt inimile sensibile ! Îmi pare rau de ravasiri si alte afectiuni colaterale.
    Curiozitatea si… pisicutza ?
    Pt cei cu cordul tare, pt supravietuitori, daca nu ati reusit nici pe site-ul grupului, poate aici :

    http://www.wat.tv/video/mgmt-congratulations-31ob1_2ey0j_.html
    Cum MGMT sunt din New-York, o completare la culoare ar fi piesa lui Ray LaMontagne – New York City’s Killing Me. Din pacate ea nu exista înca în varianta video în conditii sonore decente.

    Thomas Man 26 august 2010 22:34 Răspunde
  • Deci asta seara pot raspunde la apelativul ”energeticiana” ! Nur heute Abend!
    Energetica suna barbar, energica imi pare un ricoseu de bumbac: ))

    Una 26 august 2010 22:35 Răspunde
  • Carmen, esti de-a noastra! Eu pot sa-ti spun ca desi il mai am ,mai bine nu l-as avea. E mai bine fara: nu tu dureri, nu tu greturi, nu tu regim…

    camellia 26 august 2010 22:50 Răspunde
  • Oona, nu ma pricep eu, dar energeticienii astia nu sunt aia cu… high-voltage?
    Thomas, mein Schatz, te iert pentru Amatorski si Come home.

    Paca 26 august 2010 22:59 Răspunde
  • thomas, trebuie cuiva destule cuie-n minte pentru un comercial absurd sa desparta dintr-un loc privirea aia de piesele si componentele trupesti.

    cum MGMT-ul mi-a palmuit curiozitatea de nu am apucat sa-i mai prind in profunzime, mai bine niste «felicitari» pentru o privire…intreaga. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=O9p9S4LeRqw

    tania 26 august 2010 23:01 Răspunde
  • saracu’ pasaroi! prea multa tristete in ochii lui …:(

    thomas, mi-a sarit somnul si s-a agatat pe luna!!!

    Anamaria 27 august 2010 0:43 Răspunde
  • @Anamaria-Pe lună sunt eu şi s-a agăţat de mine. Noapte bună !

    Omuldelamunte 27 august 2010 0:46 Răspunde
  • Sper ca n-ati visat camile care se dezmembreaza prin deserturi…

    Thomas Man 27 august 2010 13:39 Răspunde
  • Bine ca ati sters-o de aici, scrisesem si eu ceva, adica incercam, si cu incercatul am ramas ca iara ne-am intors in timp, in ziua cartitei 27 august 2010.

    Justine 30 august 2010 16:09 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title