fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Draga jurnalule,

de

Azi m-am trezit la pranz, mosmondita, fiindca toata noaptea statusem cu ochii cascati si ma gandisem la ziua de ieri, cand m-am gandit intens la ultimele luni, ma rog. Pusesem ceasul sa sune la 12, altfel dormeam si-n clipa de fata, ceea ce, probabil, mi-ar fi ingreunat oarecum redactarea acestor randuri. Daca m-am trezit eu, am trezit si laptopul, care statea pe Sleep, il furase somnul cat visam eu cateva herghelii verzi.

Am gasit, cu privirile carpite, un mesaj de la prietena mea din Toronto, Ramona, care a nascut un baiat. Am sarit in fund, cu ochii de data asta nisipos gogonati, si am hartanit imediat cele cateva randuri. Eu am plans si am ras citind despre cezariana-i fara complicatii si despre pruncul fara bazaieli exagerate. Nu mi-a spus o vorba despre ceea ce simte insa, mai ales ca e primul ei copil. De-aia fac psihologii averi, dupa ce ne trantim spinarea pe canapeaua lor si insiram toate prostiile, acompaniati de vesnica lor intrebare: „Si ce-ai simtit atunci?”. Daca oamenii ar invata odata sa mormaie mai tare ce simt in fata unui fenomen anume, o breasla intreaga de ascultatori platiti cu ora s-ar reorienta profesional.

Mai departe, draga jurnalule: inainte de a ma prelinge din pat, am vorbit la telefon cu vreo patru persoane, improscand vestea despre Ramona, desi unii n-o cunosteau si hhhmmmaiau doar din politete. Cat horcaia cafeaua in filtru, m-am intors la laptop sa vad pozele cu bebelusul. M-a deranjat din emotionata mea starmoceala interfonul. Ajunsa in fata dispozitivului, am realizat ca, de cand stau aici, n-am folosit niciodata interfonul si, deci, nu stiu ce buton sa turtesc. Dar s-o luam cu receptorul, ca pana aici e clar. „Alo”, zic, si de la celalalt capat, oracaie o voce de sex incert: „De la Romgaz, doamna! Ne deschideti si noua?”. Daaaa, lasa ca stiu deja bancul cu Romgazul, nu ma duceti voi pe mine, auzi tu, Romgaz duminica! Am inchis, din doua motive: sunt ceva mai desteapta decat iedul cel mare al caprei si, in plus, nu stiam pe ce sa apas ca sa se deschida usa, va spusei.

Mi-am lipait papucii stupid de pufosi pana in bucatarie, ca se copsese cafeaua. N-am apucat sa-mi umplu stacana mea cu buline, ca trrrr, suna la usa. Ma duc, ma chiorasc pe vizor, vad doi insi in oarece salopete. Zic „Cine e?”, ca si cum exista vreo dovada ca raspunde cineva sincer la aceasta intrebare. „De la Romgaz!”, o tin ei pe-a lor. Da curajul peste mine si deschid. Vizitatorii arborau mutra tipica a omului pus sa lucreze de sarbatorile legale. Cica in urma inspectiei precedente (care fusese, ce-i drept, acum o luna), s-a constatat ca instalatia mea de gaze naturale prezinta niste abateri de la normele stabilite legal, in conformitate cu prevederea, alineatul, paragraful. Bine, asta dupa ce m-au dojenit cu niste dezacorduri, ca de ce nu le-am dat drumul in bloc. Le-am spus ca nu folosesc aragazul decat ca sa fierb cate-un ou, n-am sarit in aer si nici nu fasaie nimic suspect. Dar ei au leganat din capetele dezamagite si mi-au inlocuit un surubel ce urma, potrivit prognozei lor, sa produca o bubuitura si-o explozie cu care mi-as fi garantat prezenta la televizor, la ore de maxima audienta. Le-am multumit din toata inima mea ca mi-au salvat viata, dupa care au plecat si le-am fluturat mana in zare. Peste o ora, m-a sunat administratora sa ma intrebe cum ma simt cu noul surub (parca era vreo plomba la masea), i-am zis ca ma simt senzational, si ea mi-a spus ca trei sferturi din bloc si-au schimbat suruburile si tevile azi. Deci nu eram eu acel pericol spectaculos, ci doar un parlit de caz tipic, un prototip de profilaxie domestica.

Draga jurnalule, e prima si ultima oara cand iti scriu, deoarece am constatat ca nu pot fi intr-atat de sincera cu tine, incat sa merite deranjul. Si, atunci cand as putea fi sincera, scriu despre filtrul de cafea si despre Romgaz. Am lenevit si m-am gandit toata ziua la bebelusul Ramonei, la viitorul meu si la fragilitatea destinului uman incolacit pe teava de gaze. Mai spre seara, am revenit la chestiunea sentimentelor innabusite. Oamenii nu spun ce simt, iti insira fapte, iar tu trebuie sa deduci hipoimplicarile lor in evolutie.

La ora cand iti scriu, blogul meu nu merge din Mozilla, ci doar din Explorer, a intrat un gandac verde pe geam si l-am ucis cu spray aromat, de camera (n-am vrut decat sa-l anesteziez si sa-l redau naturii, dar se pare ca era alergic la moleculele de piersica artificiala), mi-e frig,  la televizor se cearta astia pe cvorum si pe frauda parlamentara, beau suc cu gheata, acum realizez ca poate si de-asta mi-e frig, ma probez cu niste blugi mai batrani si intineresc in fata constatarilor.

Draga jurnalule, iarta-ma ca n-am fost capabila sa leg o relatie durabila cu tine, dar am recitit ce-am scris acum si am realizat ca una e sa treaca zilele aiurea prin firea lor acra, si alta e sa mai si scriu despre miraculoasa experienta a unei duminici la bloc. Ramai cu bine, eu ma intorc la gandurile mele stufoase, pe care – din fericire – nu le pot reciti de o mie de ori. Si cel putin am convingerea ca vor muri o data cu mine.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Tag-uri:
· · · · · · · ·
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • : )
    Doamne-ajuta. Ma bucur mult ( si de mai multe ori intr-un minut ) pentru faza cu jeansii tai . Restu’..cu gandurile si sinceritatea dinspre si pentru incaltatii verzi-copitati, e super sa le tii uneori numai si numai in carapacea ta. Te pup.
    Nu-ti fa griji, care vrea sa-ti gaseasca blogul o face si de pe schiuri si de prin barlogul lui Explorer sau Chrome.

    Una 19 septembrie 2010 22:10 Răspunde
  • Simona, mi-a zis un prieten ca iti prezinta google saitul ca fiind periculos (si pe al meu, care te avea in blogroll, la fel). Am fost sfatuita sa te scot, dar anunta-ma cand esti din nou safe, ca imi place sa te citesc. Dovada:

    http://www.motanes.ro/wp-content/uploads/sites/2/2010/09/avertisment.jpg

    innuenda 19 septembrie 2010 22:40 Răspunde
  • Innuenda, nu e absolut nicio problema, doar ca momentan nu se intra de pe Mozilla, fiindca e o eroare, dar administratorul nostru de site rezolva curand. Crede-ma ca nu e nicio problema de „atac” cu acest website, ai sa vezi ca de pe Explorer nu ai probleme…

    Simona Catrina 19 septembrie 2010 23:41 Răspunde
  • Una… tot ce pot sa sper e sa ai dreptate, draga mea… 🙂

    Simona Catrina 19 septembrie 2010 23:50 Răspunde
  • simone, daca frumusetea norilor -din clipul de care mi-ai amintit tu- ar fi vesnica, atunci mi-ash face jurnal, in fiecare zi, si pt prima si pt ultima data. 🙂
    ( cu sau fara Romgaz) 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=zdmbjaReGmY&ob=av3n

    daca nu, poate ash infrunta jurnalul asha cum bine l-ai luat tu la rost intr-o zi de duminica, caci nici eu nu-mi pot reciti toate gandurile pana la final de viata. 🙂

    NB, simone si voua, dar si voua – naufragiatilor. 🙂

    tania 20 septembrie 2010 0:27 Răspunde
  • Am infrant si de data asta! 🙂 MERGE SITE-UL si din Mozilla! 🙂 Bine, e tardiv, dormiti de sar fulgii din perna, huh? 🙂

    Simona Catrina 20 septembrie 2010 0:40 Răspunde
  • La loc comanda (:
    Poate maine…

    Simona Catrina 20 septembrie 2010 0:51 Răspunde
  • Sunt bune si zilele astea banale in care gasesti timp sa cugeti la viitorul tau si sa probezi jeansi. Oamenii…mai spun si ce simt, da’ nu chiar tot timpul sau cand am vrea noi.

    Justine 20 septembrie 2010 9:57 Răspunde
  • 1,2,3, proba de microfon

    omuldelamunte 20 septembrie 2010 10:50 Răspunde
  • Simone, ar trebui sa se inventeze rasul in casti, pentru ca aceia care te citesc (parafrazandu-te, de parca ne-ar putea citi cineva, vreodata 🙂 ) in timpul orelor remunerate in cu totul alte scopuri sa nu mai fie considerati: de colegi – „dusi cu pluta, care rad ca prostii, singuri” si de catre sefi: „mult prea concentrati la ecran ca sa fie vorba de ceva in beneficiul firmei”.
    Intre papucii stupid de pufosi (care au avantajul ca poti sta pe capul vecinilor fara ca ei sa simta) si gestul tau catre acea entitate cu mai multe capete si salopete, Romgaz, careia i-ai fluturat mana cand „bietii” oameni, treziti din somnul de frumusete Duminica, se asteptau sa le fluturi o hartie imprimata cu vreun poet, scriitor sau asa ceva (dar care, in acelasi timp, sa aiba mai mult cifre decat litere si sa nu fie carte), nu stiu ce mi-a placut mai mult, de aceea voi reciti, mai ales dupa ce ne-ai amenintat ca relatia ta cu acest jurnal va tine mai putin decat gravitatia domnilor cu surubul in jurul furtunului cu gaze 🙂

    Ana-fun 20 septembrie 2010 11:34 Răspunde
  • ODLM, sunetistul e turc si te-a lasat fara diacritice. 😀

    Ana-fun 20 septembrie 2010 11:34 Răspunde
  • Cezariana face din femei, temporar, legume: poftiti, domnule, luati-va sotia, freshly cut. Anti-agonizantul pe care presupun ca i l-au servit la desert, dupa ce au torturat-o cu felul principal, care consta din cutite, fara mancare, dureaza prea putin si, de cele mai multe ori, femeia regreta ca nu va mai putea merge desnuda pe plaje nesfarsite, laudandu-se ca e domnisoara 🙂

    Ana-fun 20 septembrie 2010 11:40 Răspunde
  • Peste ani , cand recitesti ce-ai povestit in jurnal, se poate intampla sa ai impresia ca esti indiscret,si anume ca parcurgi gandurile unei alte persoane.Nu stiu raspunsul corect la intrebarea: Sa tinem jurnal sau sa ne bazam pe amintiri nescrise ci doar scrijelite in minte sau in inima?

    Blanca 20 septembrie 2010 11:59 Răspunde
  • Eu am constatat ca mi-e greu sa scriu despre sentimente sau emotii puternice – pur si simplu, la o ulterioara recitire, imi par ridicole si imbibate de patetism. Dar un soi de jurnal vizual ma ajuta sa imi amintesc lucruri mai importante pe care le-am trait sau macar sa le pot ancora in timp. Viata noastra trece si noi ramanem cu niste amintiri din ceea ce am fost candva…

    Justine 20 septembrie 2010 12:20 Răspunde
  • cu niste ani in urma, ma apucasem sa scriu cateva pagini ce se voiau a face parte din litera sufletului meu. si am avut doua surprize:
    1. in timp ce-mi depanam simtamintele pe hartie, am avut nefericitul presentiment ca-mi fur din profunzimea trairii. plonjandu-mi starile interiorare in varful pixului, ma trezeam golita si nicidecum implinita, ca o recunoastere, prin cuvinte, a bucuriei sau, dupa, caz, a revoltei. stirbeam, stricam, oarecum, naturaletea veghei mele launtrice.
    2. daca reuseam, totusi, sa-mi exprim, cat mai fidel, trairea, a doua zi radeam copios despre cat de patetic (aici iti dau dreptate, justine) imi erau insiruite randurile inimii. ma intrebam astfel: «aceasta sunt tot eu sau alta?», «ma descopar, ma redescopar sau chiar nu ma stiu deloc despre mine?» 🙂

    tania 20 septembrie 2010 12:55 Răspunde
  • Multumim Simonei, pentru mostra de „jurnal”
    Eu chiar daca mai scriu in jurnalul meu, tocmai ca nu scriu despre lucruri din acestea concrete, materiale, banale; incerc sa descriu pe hirtie starea de moment din ziua sau noaptea respectiva; descriu intaplarile pe care deja le-am trait incercind sa le inteleg mai bine; scriu despre vreme si lumina din momentul in care scriu
    pentru ca prea multi oameni nu sunt pe linga mine atunci; scriu despre dorul de cineva, si-mi amintesc atunci intalnirile nostre anterioare
    Apropo , in seara asta postul TV : Prima tv, redifuzeaza un film vechi dar atit de frumos; Propunere indecenta…
    si, chiar pot sa recunosc singura in paginile scrise in jurnal, ca da sunt proasta de prea multe ori, desi citesc cu nesat si cu atentie invataturile scriitoarelor de la Rev. Tango!!!!

    iris 20 septembrie 2010 13:05 Răspunde
  • Oamenii sunt animale foarte ciudate: se deghizeaza punand pe ei blanurile altor animale, spun „pleaca de aici” in timp ce gandesc „te iubesc, ramai”, isi pun tot sufletul pe o foaie, cu cea mai sincera pornire, apoi recitesc si isi spun ca nu pot fi ei acea creatura slaba, plina de emotii, patetisme si dulcegarii si refuza sa se creada pe ei insisi atat de frumosi si de sensibili pe cat ii arata copacii taiati in forma de jurnal, scrijeliti cu penite de vulpe la palarie. 😀
    Ce patiti voi cu Jurnalul, mi se intampla mie cu vorbele spuse (si cu cele doar gandite). Ma intreb cum am putut sa fiu atat de penibil de sentimentala, stupid de sincera sau total lipsita de simtul realitatii, si asta legat de aproape toate momentele pe care le-am trait cu intensitate. Daca mi-as permite, as putea „intretine” o armata de psihologi, plus cea mai moderna tehnologie de care au nevoie (stilou cu penita de aur, plasturi pentru durerile in cot etc.) 🙂

    Ana-fun 20 septembrie 2010 13:37 Răspunde
  • @Ana-fun scriu de pe un laptop Mac, care, ai dracu’ americani, nu are diacritice la vedere, dar le ascunde si-i complicat sa le extrag. Acum, nani… de concediu

    omuldelamunte 20 septembrie 2010 14:01 Răspunde
  • ODLM: e un laptop Fast Write ? Ca doar e Mac 😀 Care e meniul zilei ? „Tastatura fara diacritice, cu suc gastric din colectia proprie si fruit-cake” ? 😀

    Ana-fun 20 septembrie 2010 14:11 Răspunde
  • Ana-fun, nu e vorba ca nu as crede ca sunt eu acea creatura slaba – ci ca ceea ce imi iese mie din penita, cand vine vorba de sentimente, nu reuseste sa redea ceea ce am simtit eu atunci. E mult mai usor sa scrii cu haz despre ceva, orice, pe cand pentru ca sa poti reda intr-o nota corecta anumite simtaminte e nevoie si de un anumit talent, pe care nu il au toti.

    Justine 20 septembrie 2010 14:18 Răspunde
  • CA DOAR (SI POATE)
    Mancarea gustoasa si la ore regulate duce la un rezultat diaristic sanatos 🙂
    Ca doar, cum se zice, esti ceea ce iubesti 🙂
    Sau, cum spune aceeasi întelepciune poporala :
    Avem cvorumul pe care-l meritam 🙁
    Vorba ceea : scrisul e o supapa de liniste PERSONALA. De unde si injonctiunea : Taci si supapa !
    Am navigat cu candoare de bebelache între shadowriting si ghostwriting – ca doar aici în SW sunt pe post de baba oarba – dar n-am dat-o si pe diarywriting ca doar n-am baut Romgaz 🙂 O singura data am testat autojurnalul si atunci, fara cezariana, n-a iesit decat un bebe scalamb si anemic de verbe 🙁
    PS : Mai interfoneaza cu noi, Simona, pls ! Prin litere sprintare interpuse, cotidianul tau duminical ne e jovial ! 🙂 Chiar si cele mai banale activitati domestice devin, prin pixul tau, festivaluri folclorice laureate la Cantarea Romaniei 🙂
    PPS : Saptamana luminoasa, fantomaticelor !
    PPPS : Ai penita de bijutier, Ana-fun 🙂

    Thomas Man 20 septembrie 2010 14:18 Răspunde
  • Si ochi de soaima, Ana-fun ! 🙂

    Thomas Man 20 septembrie 2010 14:41 Răspunde
  • Justine, stiu ca e mai usor sa scrii cu haz (de aceea cele mai multe postari ale mele cauta sa sara peste tristeti, intepandu-se uneori in propriile ace de siguranta emotionala) decat sa redai ce te doare pe tine in acele locuri, vorba din „The Holiday” (preluata din alt, film, care o preluase din altul, care …), „care nici nu stiai ca exista in tine”. Ce incercam eu sa spun e ca ar trebui sa ne iubim putin mai mult pe noi insine si sa nu ne mai criticam azi scrierile de ieri (pe noi, ieri), pentru ca foile Jurnalului nu sunt facute sa duca la fundul canii si cele mai mici autoaprecieri ci sa scoata la suprafata cele mai mari trairi, nu ? Nu ne-am nascut toti proprietari de casa in Stratford upon Avon dar ma bate gandul (pana la invinetirea cerului) ca si cine nu stie sa scrie deloc e in stare de emotii care pe noi, cei cu conexiune la net si asteptari maxime de la eu-rile noastre (fara numar 🙂 ) , ne-ar face sa palim nu de invidie, ci de simpatie, de empatie… 🙂

    Ana-fun 20 septembrie 2010 14:47 Răspunde
  • Ma doare sincer capul! 🙂
    @Justine: tu nu te puteai abtine sa scrii pe-aici ca ne raman doar amintirile a ceea ce am fost?? este luni! e urat afara! asta imi lipsea mie acum! Imi suna in cap numai „Memory” din Cats! Si nici macare nu-mi place melodia aceasta!
    Valeu, Valeu!! Asa urla neuronii mei tepeni de amintirile care stateau linistite pt ziua in care trebuiau scoase de la naftalina! 🙂 🙂
    @Ana-fun: subscriu pt scrisul cu haz. Functioneaza ca un pansament …gastric! De multe ori ascunde dureri, dar vindeca. Sau alina…
    Eh, sa nu va pleostiti pe-aici, nu cred ca asta era scopul jurnalului cu Romgaz. 🙂

    Anamaria 20 septembrie 2010 15:28 Răspunde
  • macare=macar… sau si mancare??!! pofta buna, daca asta faceti.

    Anamaria 20 septembrie 2010 15:34 Răspunde
  • Ei, da, e luni, dar eu vineri ma teleportez la Londra si ma gandeam ca mai strang niste amintiri si de acolo 😛
    Ana-fun, eu m-as multumi si cu statutul de chirias intr-o suburbie londoneza, ca sa nu zic mai multe…

    Justine 20 septembrie 2010 15:42 Răspunde
  • Ramona, prietena Simonei, sa-ti traiasca bebe si sa va bucurati de el!

    Simona,
    si eu am fost la fel ca Ramona. Am insiruit fapte. Nu puteam sa redau ce simteam. Nu eram capabila sa spun in cuvinte si nici in mormaieli ce era cu mine. si nici acum nu stiu sa spun ce am simtit atunci.

    ma gindisem sa tin un jurnal. dar m-a facut sa dau inapoi tocmai ideea ca voi avea posibilitatea sa recitesc miine ce am scris azi si sa ma gasesc in situatia de a spune: „hai ma, ca nu e chiar asa”.

    iana 20 septembrie 2010 15:53 Răspunde
  • Justine, esti o urata pt ca pleci la Londra! [-( Sa aduci/trimiti amintiri si povesti colorate 🙂

    Anamaria 20 septembrie 2010 15:53 Răspunde
  • Anuska noastra, azi asa-mi vine sa fiu spirituala si sa-ti spun ceva frumos, frumos, asa ca tine. Dar a naibii, nu-mi iese nimic pe masura asteptarilor mele. Nu-i asa ca (si ) intentia conteaza? Iti doresc o zi minunata. Eu sunt franta, levitez pe-aici incercand sa tin pasul cu fiul meu la jocul de-a da-mi mami obiectele pe care le arunc pe sub mobile.

    Ulicica 20 septembrie 2010 16:40 Răspunde
  • TM, si inima cat un purice 🙂

    Ana-fun 20 septembrie 2010 17:04 Răspunde
  • Uli, a iesit pe masura asteptarilor mele 🙂 Multumesc 🙂

    Ana-fun 20 septembrie 2010 17:04 Răspunde
  • Ana-fun, ma gandeam eu ca tu esti cea frumoasa, frumoasa! hihi 🙂
    Uli, lasa ca e bun antrenamentul! Creste el mare si va dori sa joace fotbal prin casa, ca nepotul meu! 🙂 Daca te consoleaza gandul, macar acum ai mobile functionale sub care sa cauti! 🙂

    Anamaria 20 septembrie 2010 17:08 Răspunde
  • Draga Simona,

    dap…draga Simona, pentru ca mi-esti draga..la fel ca toti cei care imi fac zilele mai frumoase..se spune ca bucuria sta in lucrurile simple si uite cum tu, insirand niste cuvinte despre niste lucruri aparent banale, mi-ai inseninat sufletul si ziua..gasesc atata savoare in „insiruirile tale” si inca o data ma gandesc cat adevar e in Pilda talantilor: asta e talantul tau si Slava Domnului ca ai stiut ce sa faci cu el 🙂
    In alta ordine de idei si eu m-am bucurat pe rand, pentru multe dintre prietenele mele, cand au devenit mame..unele la varste la care eu ma credeam si le credeam „copii”..dar fiecare bucurie a venit cu o avalansa de intrebari nerostite: Cand voi fi eu mama? Cine va fi tatal? Cum va fi? etc..si pe masura ce copii lor cresc, vazand cu ochii :-P, ma departez si eu de raspunsurile pe care le caut..nu stiu daca are sens, dar simt cateodata ca iubesc si imi doresc atat de mult un copil, tocmai stiind ca sunt departe de materializarea acelui vis. Si privindu-le ma intreb cum de a fost atat de simplu sa ajunga acolo, cand mie mi se pare atat de „greu”.
    Va imbratisez cu drag, pe cele singure si deopotriva oe cele „alese” (de un pui de om, sa le fiti mame)

    Angelica

    Angelica 20 septembrie 2010 17:20 Răspunde
  • Buna dimineata.
    Trebuie sa recunosc ca au trecut aproape doua ore de cand am ajuns la PC (la birou) si va citesc … cu tot ce ati scris sambata dumininca si azi. Am lipsit, recunosc si mi-ati lipsit.

    Simona mi-a placut jurnalul tau.
    Nici eu nu pot scrie un jurnal chiar daca uneori simt ca ar trebui. Jurnalul meu sunt maiurile scrise din impuls prietenei mele, singura care intelege cum si de ce scriu chestii neinteresante in acele momente fara sa ma intrebe cineva ” and how do you feel abaout this?”.
    Aceasta intrebare se pare ca e cea de baza in cabinetul psihiatrului. Ei o adreseaza si cei care raspund deruleaza un jurnal al sentimentelor, astfel incat sa realizeze singuri ce li se intmapla. Psihiatrul este platit ( destul de scump) pentru ca are rabdarea si timpul sa asculte, ceea ce sotul. prietena, colega, sau altii nu au. Un alt avantaj este ca nu mai citim niciodata ce am declarat la psihiatru ca sa ni se para ridicol…

    …and how do you feel abiout this guys?

    CristinaC 20 septembrie 2010 17:31 Răspunde
  • Draga Simona,

    relatata de tine, experienta unei duminici la bloc pare chair miraculoasa…mie imi cam pare rau pentru relatia de scurta durata dintre tine si jurnal, caci relatarea asta pe mine m-a invioarat si m-a facut sa zimbesc. pe de alta parte stiu ca nu e cazul sa am regrete: orice scriitura de-a ta are un efect miraculos asupra mea, asa ca nu depling prea tare ruperea relatiei tale cu propriul jurnal.

    citind din comentarii, le-am dat dreptate si Blancai („peste ani , cand recitesti ce-ai povestit in jurnal, se poate intampla sa ai impresia ca esti indiscret,si anume ca parcurgi gandurile unei alte persoane”), si Taniei (ca odata asternuta pe foaie emotia se mai estompeaza si te poti simti „golita”) si lui Justine (ca dupa ce s-a stins focul trairii de moment, rindurle scrise iti par „ridicole si imbibate de patetism”). si eu am ajuns cam la aceleasi concluzii de cite ori incerc sa cuprind in scris emotia unei trairi…
    marturisesc ca nu tin un jurnal, la modul ca nu scriu cu regularitate. mai scriu din cind in cind niste experiente si trairi care mi se par importante la momentul respectiv. normal ca dupa ce se pune un pic de praf peste rindurile alea si le recitesc, mi se par uneori traite de o alta persoana. dar asta poate avea si efecte benefice/terapeutice. tot traversind eu pe cararile vietii perioade de lungi depresii si amare tristeti, in care aveam impresia ca nici soarele nu va mai rasiri a doua zi din cauza metafizicei mele intristari, mi-am dat seama ca memoria imi joaca feste si nici macar nu-mi mai amintesc daca am fost vreodata bucuroasa, entuziasmata, ridicol de patetica, daca am fost altcum decit trista, deprimata, panicata de viata…si m-am hotarit ca atunci cind ma mai ciocnesc frontal de bucurii sa ma surprind in scris cum arat „ridicol de entuziasta” si de efervescenta…ca sa-mi pot reconfirma paste timp ca m-a mai vizitat si pe mine, din cind in cind, bucuria. pe partea cealalta, sentimentele negative din crizele mele de panica de viata imi produc ulceratii profunde in intestine si in suflet. si pe cind stomacul mi-l mai calmez cu vreo ranitidina, pentru „arderile de suflet” am gasit ca functioneza cerneala asternuta pe hirtie.
    asa ca votez pentru valoarea terapeutica a juralului 🙂

    Dea Valma 20 septembrie 2010 19:12 Răspunde
  • Am motait si eu vreo ora si m-am trezit de foame. Prin frigider nu e decat manacare, gatita de soacra-mea. E pasiunea ei si deci nu ma amestec 🙂 Asa are motiv sa vina des pe la noi. Angelica, mie mi-a iesit din prima. Nici n-am apucat sa ma gandesc prea bine. Poate de ma gandeam bine, mai asteptam, muult. De fapt, de obicei nu ma gandesc la lucrurile pe care le fac. Ma gandesc doar la cele pe care nu le fac. Daca as tine un jurnal mi-ar fi foarte greu sa separ ceea ce-mi imaginez ca simt de ceea ce simt de fapt. De fapt ce vreau sa spun? Nu stiu, ca sufar de disconfort gastric, tanjesc sa rontai ceva dulce si nesanatos si am impresia ca trupul mi-e cu zece ani mai batran decat mintea si nu prea tine ritmul. De o saptamana m-am lansat intr-un proiect si acum sunt prinsa in febra competitiei. Sezonul rece ma da peste cap, mai ales ca noi acum stam pe o strada neasfaltata complet, stiti voi cum e, se asfalteaza cate-o lingurita, in zece ani ultima portiune e gata in vreme ce prima s-a dus drecu. In alta ordine de idei, abia-mi ridic mainile deasupra capului. De dimineata am innotat frenetic pentru ca, cu mine pe culoar s-a infiintat un fost, din anii indulgentei mele selective in materie de barbati, din categoria ma plictisesc teribil si accept prezenta ta la un pahar, pe scaunul de vis a vis, cat sa ma scuteasca de a parea iesita la agatat. Am iesit de cateva ori, atata cat am putut sa-ndur lipsa-i elementara de originalitate, dupa care m-am prefacut extrem de prinsa cu munca si….a trecut. Ei dar acu el ma astepta la capatul culoarului, cu siguranta pentru o mini-conversatie politicoaso-plictisitoare de genul ce praful s-a mai ales de viata ta intre timp, eu m-am facut flagrant ca nu-l vad si am facut lungimi fara pauza, ca o mare performanta. Va dati seama ce mi se cutremura muschii mei de amatoare din toate incheieturile! Nu stiu ce simte Ramona, da eu m-am simtit foarte depasita de situatie. Si asta a durat sase luni. Plangea el, plangeam si eu. Daca ma uitam in oglinda trebuia sa iau calmante, nu am dormit primele trei luni aproape deloc, si pentru ca avea colici si pentru ca, atunci cand intr-un final reusea sa adoarma, eram bantuita de paranoia. Se va rostogoli pe burta si se va sufoca, isi va trage paturica pe cap si se va sufoca, va impinge paturica si va raci etc. asa ca dormeam ca iepurii cu un ochi deschis si vorba Anei, inima cat un purice. Nu am formatie de mama, sunt un copil care creste un alt copil, pana acum insa mecanismul a functionat fara discrepante majore si rezultatul e satisfacator. Desigur, rolul tatalui are mare greutate. Cand puiu mic raceste si mama face atacuri de panica, se gaseste un adult prin preajma sa ne trateze pe amandoi. Saracul, il compatimesc de multe ori, dar uit repede, asa sunt copiii, se iau cu jucariile si uita de necazuri. Raspunsul meu tipic la intrebarile serioase cu privire la sentimente? Nu stiu, si in mod sigur nu vreau sa aflu. Daca as afla poate ar trebui sa sufar, sau sa iau masuri, sau sa ma maturzez, asa ca mai bine nu, cel putin pana la pensie , cand o sa am timp berechet sa ma intorc sentimental pe toate partile. Intre timp, trag cu ochiul la voi, mai documentez pt. proiect, mai citesc legislatie auto, invelesc puiu mic, incallzesc mancarea soacrei pt. sotu-meu, si toata lumea e impacata. O vreme….

    Ulicica 20 septembrie 2010 19:19 Răspunde
  • De a valma, stiu ca suna sadic, dar ma bucur sa aflu ca mai sunt femei care sufera de dereglari gastrice datorate atacurilor de panica, incepusem sa cred ca o iau razna 🙂 eu, sau stomacul.

    Ulicica 20 septembrie 2010 19:24 Răspunde
  • Anamaria, nu ma consoleaza, nu-s ale mele mobilele si-s urate ca naiba. Ma consoleaza gandul ca intr-o zi le voi da drumul pe geam de la etajul trei 🙂

    Ulicica 20 septembrie 2010 19:26 Răspunde
  • PS. Stiu ca about se scrie ABOUT dar mi-o iau degetele pe dinainte. Scuzati-ma va rog

    CristinaC 20 septembrie 2010 19:29 Răspunde
  • Purice potcovit cu 99 de ocale, AF ? 🙂

    Thomas Man 20 septembrie 2010 22:04 Răspunde
  • În amor, raporturile pot deveni intens intelectuale. Un subiect vizual pt inspiratia ta, Simona, mai putin muzica.
    Pt. un nou text pe tema declinata în frumoasele tale carti 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=hRacII5WXpk

    Thomas Man 20 septembrie 2010 22:06 Răspunde
  • Încet dar cu detasare, în acest no man’s land 🙂 detasamentul rosu de femei a devenit detasamentul alb de fantome 🙂
    Bantuiti, va rog, mariile dvs ! Ca n-am auzit vorbindu-se de fantome dezertoare 🙂
    Dea Valma a încercat, dar, dupa o ratacire printre portocali, ne-a revenit 🙂

    Thomas Man 20 septembrie 2010 22:09 Răspunde
  • Poate e bine sa ne reamintim multivalentele colegelor 🙂 :
    Eels – Spectacular Girl
    http://www.youtube.com/watch?v=6IjbYBHhCC0
    Cine stie ce-or fi fabricand la ora asta ? 🙂

    Thomas Man 20 septembrie 2010 22:10 Răspunde
  • Nusdece, stiloul ODLM danseaza din buric ! Molipseala de la autohtoni sau coregrafie nativa ? 🙂
    Ce-i al lui e minunat si se cheama Ilinca, de aceea nu cauta muze decat, poate, printre fantome 🙂

    Thomas Man 20 septembrie 2010 22:15 Răspunde
  • Si mie mi-a blocat serverul intrarea ieri, s-a auitat la moaca mea si a zis : nu.
    Ieri aveam idei geniale (singura zi pe cincinal cand 🙂 )
    Fuse si se duse 🙁 Cerem daune IT-istilor !

    Thomas Man 20 septembrie 2010 22:17 Răspunde
  • O reluare superfana sud-coreeana a unui cantec francez popular si depasit de vremuri. Originalul (Début de Soirée – Nuit de Folie) era deja distractiv :
    http://www.youtube.com/watch?v=NuDDC6i84fo

    Dar varianta sudasiatica e si mai si 🙂 :
    Jo Hye Ryun (조혜련) – 숑크숑크숑 (Nuit De Folie)
    http://www.youtube.com/watch?v=9lPqJGLRpdA&feature=player_embedded#!

    Thomas Man 20 septembrie 2010 22:18 Răspunde
  • Pt ca ma simt singur printre atatea constelatii… Tot kitschulica dar mai parodie :
    darwin deez – constellations
    http://www.youtube.com/watch?v=37sKI7d7-xA

    Thomas Man 20 septembrie 2010 22:21 Răspunde
  • Daca tot mi-ati încredintat pupitrul de expresie libera fara sa-l merit, ma întreb ce face Paca 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=bKj82imMg80&feature=related

    Thomas Man 20 septembrie 2010 22:23 Răspunde
  • Iubiri tinere, care sa va traverseze în lungime sentimentele aproape adormite la ora asta de langa somn 🙂 :
    introducing me – nick jonas
    http://www.youtube.com/watch?v=lqAQfKIJ0Tg
    Ilse DeLange – Next To Me
    http://www.youtube.com/watch?v=h4HEkTYRH5E&feature=player_embedded
    See You Soon For Another Saloon 🙂

    Thomas Man 20 septembrie 2010 22:26 Răspunde
  • Thomas… esti in forma azi!

    CristinaC 20 septembrie 2010 22:28 Răspunde
  • Thomas- se pare ca ti-au intrat in cont daunele cerute IT-stilor si ti-ai luat o sticla de veselie din care torni picaturi printre randuri. Exubranta conduita prezinti, domnule!
    Daca in Antalya este interzis YouTube, se poate accesa ocolind serverul de Turcia, dar este destul de complicat. TM, te vad pe Tube la intoarcere.

    omuldelamunte 20 septembrie 2010 23:51 Răspunde
  • …Draguta intamplare cea cu RomGaz-ul,dar ceea ce mi-a placut in mod deosebit e modul in care ai tratat insecta verzuie care vroia sa se aciueze ,credincios ca orice animal de casa, la tine in camera.Am patit si eu recent cu o prietena acelasi lucru.Insa insecta nu era verde,era cat se poate de neagra si cat se poate de mare,gandacul tipic de buda(aia de bucatarie cica is rosii,asa mi-a zis o vecina,una din acele vecine omnisciente care gaseste in Domestos raspunsul la toate problemele casei).Sa-l strivim nu am vrut,spray de gandaci nu avea,dar avea ceva parfum fin si scump.Nu e nici o problema, daca tot o sa scape si nu o sa moara macar nu o sa puta,ci sa miroase frumos.Oricum se pare ca spray-ul tau de aromaterapie chiar era concentrat se pare.De cele mai multe ori gandacii nu mor nici de la solutiile special create pentru exterminarea lor.Sau poate chiar era alergic la extractul de extract de piersica…Probabil ca nu vom stii niciodata,va ramane un mister ca si Iepurasul de Paste si bunul simt…

    AndreiAndrei 21 septembrie 2010 1:18 Răspunde
  • de dimineata m-am bosumflat teribil ca iar nu intra indemnizatia, si asa saracita, la timp. Si m-am apucat sa citesc de prin arhiva articole de-ale Simonei si de incantare am uitat ca nu stiu ce sa incalt cand merg in oras, pentru ca pe strada e noroi, eu am pantofi numai cu toc si statul roman nu ma lasa sa-mi cumpar o amarata de pereche de cizme (poate optez pentru guma) . Legislatia rutiera mi-a crescut aciditatea gastrica si cred ca am facut indigestie. Un limbaj mai stufos pe langa o chestiune simpla mai rar! Cel putin azi e soare, poate ma incumet sa iau tenisii mei cei rablagiti si merg sa ma dau in leagan cu pustiul meu. Ana, visez seminee, cabanute, plimbari pe carari cu miros de conifere si cantece de cintezoi. Visez, visez. Ana! Totul e in regula? Esti in apele tale? Imi lipsesc interventiile tale jucause. Cel putin Thomas e plin de verva si revigorant ca un Dry Lemon.

    Ulicica 21 septembrie 2010 8:30 Răspunde
  • No bine-atunci. Ma duc sa-mi indop epiderma cu ovaz inmuiat in lapte, ca masline nu-mi permit, dupa care scap pe mine sticla cu untdelemn de la Bunica sa probez alunecarea pe langa sotu-me in timp ce ma izbesc cu capul de chiuveta, patinand pe gresie. Poate pana deseara va vine cheful sa va dati in stamba printre litere ca mi s-a urat sa vorbesc de una singura.

    Ulicica 21 septembrie 2010 8:45 Răspunde
  • Leru-i ler si domnu-i domn si în salvari în Antalya ODLM 🙂

    Thomas Man 21 septembrie 2010 10:55 Răspunde
  • Sa dam calului ovaz 🙂
    Un Red Bull de trezire generala, pt ca tot sunt utilizat pe post de Dry Lemmon 🙂 (singura mea „utilitate”)
    Rock-ul ca un Energy drink, cu chitare mai vijelioase, prozodii sincopate si o fata îmbracata frumos.
    Sleigh Bells „Infinity Guitars”
    http://vimeo.com/15115149

    Thomas Man 21 septembrie 2010 10:59 Răspunde
  • Thomas, daca te intrebi ce face Paca sa-ti spun atunci: ce stie ea cel mai bine (si-i iese cel mai prost). Ameteste rotindu-se intr-un carusel de vorbe pe care nu mai poate sa-l opreasca.
    „Love is a fire
    It burns everyone
    It disfigures everyone
    It is the world’s excuse
    for being ugly”
    Si desi mi-e drag Leonard Cohen, il inteleg, dar nu-i dau (inca) dreptate.
    „M-am aparat zadarnic si ma strecor din lupta
    In umbra lunii albe, cu lancea nalta rupta.”
    … Cantare argheziana cu rasuflare fierbinte, soapta de poveste.
    In cele din urma,insa revin la vorbele sufletului meu pe care nu pot , nu vreau, nu stiu cum sa le uit.
    „Ca alte miliarde de humanoizi as vrea sa zbor.Cateva minute pe zi, fal-fal acolo sus. La economic sau affair, n-are importanta, ideea e sa plutesti, sa te apropii un pic de soare, de ceva orbitor, ametitor, sa uiti de gravitatia sociala care ti se depune in artere, insidios, inamical, inevitabil…
    Pionieri ai aviatiei suntem toti, ne cresc aripi indata ce dam de un suras in plina iarna, de o gadilaciune miraculoasa a mintii, de un fantasm cooperabil, de un fluture pereche”.

    PS: N-am vazut niciodata un motanel mai simpatic decat cel cu mocuta turtita care mananca pepene cu asa o pofta!

    Paca 21 septembrie 2010 10:59 Răspunde
  • Pe patinoarul din bucatarie, scrijelesti vorbe nastrusnice, Ulici 🙂

    Thomas Man 21 septembrie 2010 11:00 Răspunde
  • Hei, PL 🙂
    Ce citat 🙂
    Mi-e teama ca cele 2 Westlake-uri comandate nu erau chiar cele mai bune 🙁
    Suntem multi pe aici centrifugati lexical 🙂

    Thomas Man 21 septembrie 2010 11:03 Răspunde
  • Eu stiu una si buna, conceptualizata precedent : „una buna împreuna” 🙂

    Thomas Man 21 septembrie 2010 11:05 Răspunde
  • Si daca tot am vorbit/scris azi asa mult hai sa-ti dezvalui si ce asculta Paca zilele astea:

    http://www.youtube.com/watch?v=cCwvP2wX9aA

    Paca 21 septembrie 2010 11:05 Răspunde
  • Nu vreau sa te deceptionez, PL, dar Kelly Clarkson si genul asta de muzica nu ma inspira (ca sa fiu eufemistic si politicos) desi e cu oximoron în titlu. Mi-aduce aminte de „pisica strivita de tramvai” 🙁
    Fara suparare, pls.

    Thomas Man 21 septembrie 2010 11:12 Răspunde
  • De fapt, Westlake are cateva carti f. bune si fara gasca lui Dortmunder !

    Thomas Man 21 septembrie 2010 11:14 Răspunde
  • Se pare ca am re-ramas deja singur :

    Modà – Sono già solo
    http://www.youtube.com/watch?v=PdTEBPGNpKM

    Thomas Man 21 septembrie 2010 11:14 Răspunde
  • See Ya later 🙂 dragi aligatorite 🙂

    Thomas Man 21 septembrie 2010 11:15 Răspunde
  • Nu, nu esti singur, decat daca vrei tu sa ramai.

    Paca 21 septembrie 2010 11:18 Răspunde
  • Iar Kelly Clarkson mie imi place, mai ales melodia asta, asa ca nu ma supar daca nu te superi.

    Paca 21 septembrie 2010 11:21 Răspunde
  • Paca, TM, mie imi place Lara, daca nu va este cu suparare. 🙂

    niste versuri taman bune pentru rama unui jurnal. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=vJlyhCH5FRM

    tania 21 septembrie 2010 13:28 Răspunde
  • Tania, din pacate eu nu pot vedea link-ul, asa ca imi e cu suparare.

    Paca 21 septembrie 2010 13:56 Răspunde
  • „Plin de verva”* si bronzat
    Ca o pruna afumat
    De naluci abandonat
    V-am catat în lung si-n lat
    Sastisit de atat urat
    De arat si semanat
    De-ntrebari cu predicat
    Fara nume pe-nserat 🙁
    Ia mai manati, mai 🙂

    *Verva mea-i anorexica, Ulici 🙁

    Thomas Man 21 septembrie 2010 16:53 Răspunde
  • Simona, daca vorbesti de scrierea unui jurnal, sigur ca exista si clipe anoste in el, dar cred ca ar merita caci, cu umorul tau extraordinar, m-ai facut sa ma amuz oricat de banal era ceea ce relatai. A ramas hazul si a disparut banalitatea. Crede-ma pe cuvant. In ceea ce ma priveste, daca as incepe sa scriu un jurnal acum, ar deveni un jurnal de calatorie, deoarece maine zbor, la propriu, la Roma. Impreuna cu prietena mea, facem o vizita de cinci zile ruinelor romane si nu numai. Este un vis care se implineste si din acest motiv, chiar cred ca ar fi interesant ceea ce as nota in jurnal. Lenea va fi cea care ma va impiedica sa insirui frumos si rabdator impresiile pe hartie dar poate ca o retrospectiva, la intoarcere ar merita. Oricum, in ceea ce te priveste raman la parerea mea: esti deosebit de talentata si hazul randurilor tale descreteste frunti si suflete deopotriva. O saptamana frumoasa iti doresc! Eu sunt deja emotionata pentru zilele ce ma asteapta 🙂

    Moi 21 septembrie 2010 19:16 Răspunde
  • Cu clasa la iarba verde ?
    Adi-Simplu, Adriana, Alexandra Mihai, Alina Grozea, Amalia, Ana-Fun, Anamaria, Anna, AndreiAndrei, Anca, Anda, Andra, Angelica, Beatrice, Blanca, Brianna, Camellia, Carmen, Cathinterain, Ciresica, Cornelia, Cristina C, Corina L, Dana, DanaB, Dea Valma, Diana, Doar Un Melc, Doru, Grace, Iana, Ioana, Irina, Iulia, Je, Justine, Laura, Liliana, Livia, LM, Maria, Marina, Marrynusha, Miki, Monica, Nico, ODLM, O Pustoaica, Paca, Prinsa, Rose Dubai, Simfo, Simona Simona, Simona-Tiza-Ta, Tania, Teo, Tina, Ulicica, Una, Un Trecator, Victoria West, ca sa nu-i numesc pe toti…
    Fantome ierbivore 🙂 cine-ar fi crezut ?

    Thomas Man 21 septembrie 2010 19:16 Răspunde
  • Ah, Moi, si eu care tocmai te-am ratat în catalogul meu impovizat !
    Zbor placut si atentie : la Roma, mananci ca romanii 🙂

    Thomas Man 21 septembrie 2010 19:18 Răspunde
  • Simona, pozele turcesti ar încalzi ambianta 🙂

    Thomas Man 21 septembrie 2010 19:19 Răspunde
  • Fantomele din clasa asta sunt A Fading Rainbow 🙂
    O individa suedeza cu talent artistic în palarie :
    Jenny Wilson – Like A Fading Rainbow
    http://www.youtube.com/watch?v=TBxg_yqi7eM
    Tot ea, desi nu seamana cu ea din clipul precedent, pe un scaun de lemn :
    Jenny Wilson – The Wooden Chair
    http://www.youtube.com/watch?v=zPiSHukXvA4&feature=related

    Thomas Man 21 septembrie 2010 19:23 Răspunde
  • Thomas Man, multumesc ca m-ai inclus in catalogul tau, nu prea sunt din clasa aceasta. Dar imi place, si va citesc cu interes si placere adeseori. Interesata muzica… 🙂

    Moi 21 septembrie 2010 19:41 Răspunde
  • Doar tu si cu mine si culorile cerului :
    http://www.youtube.com/watch?v=FJV-iXf8kyg

    Thomas Man 21 septembrie 2010 19:42 Răspunde
  • Clipul „Tu si cu mine” e o calatorie pe aripile imaginatiei, of corse 🙂
    Poate ne împartasesti impresii de calatorie romane, Moi 🙂

    Thomas Man 21 septembrie 2010 19:44 Răspunde
  • Hello TM si toti cei care mai sunteti prezenti.
    Eu am fost la o sedinta albastra sau chiar mov nicidecum la iarba verde unde chiar mi-ar place.
    Cam multi elevi pentru o doamna invatatoare nu crezi?

    CristinaC 21 septembrie 2010 20:38 Răspunde
  • e bine Thomas ca nu e bulimica 🙂 A mea e pleostita rau. E o seara din aia in care nici gandurile nu mi le mai pot tine pe picioare asa ca zac cu ochii-n tavan sperand sa adorm degraba. Caci maine, iar manam zurgalai. Am saptamana asta un nivel crescut de sictir. De la ce mi s-o trage?

    Ulicica 21 septembrie 2010 20:41 Răspunde
  • Ulicica cum sa te ajutam sa iti scada nivelul acela?

    CristinaC 21 septembrie 2010 20:45 Răspunde
  • Nu pot decat sa va doresc o noapte splendida! Fantomelor…desigur.

    Ulicica 21 septembrie 2010 20:45 Răspunde
  • Vise frumoase care sa se adevereasca maine cand te trezesti

    CristinaC 21 septembrie 2010 20:46 Răspunde
  • Uli, o plimbare cu clasa la iarba verde s-ar impune in aceasta situatie de prodund…stii tu ce! 🙂 As zice, da’ poate mai citesc si aia mici !:) Si maine, ia-o de la capat! Curaj, vor mai fi jucarii de adunat, mobile urate de stricat, plictiseala de invins, povesti de scris, vorbit de unul singur pe blog.Sper ca n-am uitat ceva, nu? 🙂 Noapte buna!
    TM, eu merg la iarba aia verde! Nu conteaza unde e, merg.

    Anamaria 21 septembrie 2010 23:02 Răspunde
  • Thomas, iti multumesc mult ca faci prezenta asa frumos in lipsa mea… 🙂

    Dupa cum va multumesc tuturor celor care ati trecut pe-aici si ati scris, va sunt recunoscatoare!

    Am tot umblat brambura, dar noi suntem iar aproape de predarea revistei si de-aia vajaim asa… Va citesc si va savurez inventivitatea, ideile, glumele, muzica. Va ascult pasii.

    Simona Catrina 21 septembrie 2010 23:34 Răspunde
  • Moi, iti multumesc frumos, ma copleseste bunatatea ta. Cred ca va fi superb si interesant jurnalul tau… Calatorie pufoasa, draga mea! 🙂

    Simona Catrina 21 septembrie 2010 23:36 Răspunde
  • Simona, iti iertam orice daca ai de predat revista, ca nu stiu ce ne facem daca n-o predai:) Iata ca m-am reactivat si eu, ajunsa de la un spectacol cam penibil Guns’N’Roses, bien ca l-ati ratat. Am rezistat 30 de minute, un individ canta cu o voce sparta dupa ce il asteptasem ca pe Madonna. Nu era acelasi praf, doar noroi. O aiureala. Singurul castig: un mic si o bere cu prietenii (la pret de 5 stele).
    Thomas, mersi ca m-ai asezat printre alte fantomatice, ma simt din nou onorata…dar parca simt ceva unde de apatie azi? Sa fie martzea cu scartzaiala tomnatica si plictiseala ancestrala?

    Corina L 21 septembrie 2010 23:45 Răspunde
  • AndreiAndrei, m-a binedispus insectarul nostru, ha, ha, ha!!! 🙂

    Dea Valma, mi-a fost dor de tine si cred ca nu numai mie, dupa cum te strigau pe-aici… 🙂

    Angelica, ma rasfeti periculos, iti multumesc… 🙂 🙂

    Draga Iana, in ceea ce ne priveste, cred ca si continentul nord-american ne face sa apasam mai mult pe fapte decat pe simtiri… Asta e…

    Iris… multumesc! 🙂 Drept spui ce spui tu acolo.

    Ulicica, tu chiar ai verb de jurnal… 🙂 Frumos…

    Simona Catrina 21 septembrie 2010 23:49 Răspunde
  • Corina, inca n-am predat revista si inca n-am terminat sa scris tot, sa nu-i spui lui Ionut Banuta! 🙂 Tocmai asta e, ca am intrat iar in streche si panica. 🙂 Desi ma jur in fiecare luna ca nu mai scriu in ultimul moment.
    Si, intr-adevar, am ratat Guns N’Roses, tot din cauza proastei mele organizari si, in ultima clipa, si din cauza zvonului ca s-ar putea amana.
    Tu vorbesti serios ca a fost o oroare? In mod egoist si stupid, ma bucur, ca altfel as fi regretat atroce! 🙂

    Simona Catrina 21 septembrie 2010 23:52 Răspunde
  • Ce sa zic, maybe it’s me, sau poate nu am avut rabdare sa devina mai bun. Nu mi-a placut, dupa huiduielile din jur nu eram singura. Poate sunt si traumatizata dupa Madonna, cand am jurat ca nu mai stau ore in sir sa astept dupa nimeni.
    Cranberries a fost excelent, in seara asta insa (nu ca s-ar compara Cranberries cu GNR) am stat doar la o jumatate de ora de muzica un pic mediocra, o voce clar sub asteptari, si toate dupa o asteptare luuunga. Pentru mine, nu. Poate altii erau mai transpusi…
    Daca tu ti-ai petrecut timpul asta scriind, cred ca e mai multa lume castigata:)

    Corina L 22 septembrie 2010 0:20 Răspunde
  • Am uitat sa impartasesc asta cu voi toti…se pare ca se mai fac recomandari si din punct de vedere muzical pe aici.Toti stiti piesa ,insa nu stiu cati dintre voi stiti versiunea lui Eva Cassidy(care e cam moarta dar canta frumos)

    http://www.youtube.com/watch?v=ccCnL8hArW8

    AndreiAndrei 22 septembrie 2010 1:26 Răspunde
  • Ma intorc si daca nu ma coplesesc treburile ramase orfane, va impartasesc cateva teme ce-mi staruie-n retina.
    Sunt multe chestii bombate pe aici si nu cred ca-s Livia pentru ca prea vorbesc ruseste, consuma Mojito si sunt poleite cu aur. Blanurile se fac mai inspre plecare.
    Piscina este mare cat Gradina lui Dumnezeu si-i plina de animalute si mari si mici. Si bere…
    Daca tot l-am mentionat pe Atotfacator, trebuie sa spun ca multe rusoaice se imbraca de la aceeasi casa de moda, cu acelasi costum. Al Evei. Degeaba intorci capul…

    omuldelamunte 22 septembrie 2010 1:56 Răspunde
  • Omuldelamunte (ocazional de la mare), si eu tot la Adam & Eve am stat in Antalya. 🙂 Retina mea a insfacat aceleasi sortimente.

    Simona Catrina 22 septembrie 2010 3:06 Răspunde
  • Multumesc pentru atentia voastra, Anamaria si Cristina C. , desigur, si Simona! Nu doar ca aspect, dar sunt un fel de catel mare care se gudura bucuros cand primeste atentie 🙂 Va fac o confidenta care nu ma onoreaza, de doi ani nu mi-am vopsit parul, si, in mod infiorator, ma tund singura. Nu doar ca sunt lipsita de talent, mai sunt lipsita si de rabdare. Am o coama jalnica, de va consoleaza cu ceva, parul meu e cret si nu se observa modul anormal in care parul meu este ciuntat periodic la varfuri. Saptamana viitoare incepe scoala. Mi-am convins cu argumente si lacrimi sotul sa taie din bugetul de renovari casnice si sa aloce renovarilor consoartei. Ba mi-am facut-o aliat si pe soacra-mea, povestindu-i inlacrimata cum doctorita ma suspecteaza de ulcer, sau diabet (sau ulcer si diabet) si cum asta mi se trage de la depresie, si mai e si toamna, si uite, iar ma duc la scoala cu haine din epoca de gheata. Da, anul trecut mi-a stat ca un nod in gat, cu gust de lime insiropat cu grapefruit. Cand a inceput scoala eram in luna a opta, eram un fel de balon cu fund imens, cocotat pe doi butuci (care erau picioarele mele) . Pana si forma fetei mele, lunguiata si subtire, devenise rotunda si de nerecunoscut. In ianuarie, cand m-am intors la scoala dupa cele sase saptamani, eram o besica imensa, pentru ca ma dezumflasem, dar tot infiorator aratam. Ca sa va oripilez pana la capat, va explicitez, la momentul zero in care testul numit in mod jalnic barza arata doua liniute rosii pe care le visam cu sudori in spate, aveam 57 kg fix. La momentul 1 , cand apa statea sa rupa baierele…., aveam 85 kg fix. Din care vreo doua erau acumulate in crierul meu sub forma de depresie acuta spongioasa. Doctorita, care nu m-a lasat in primele patru luni sa ma deplasez decat de la pat la farfurie si apoi (inutil) la baie mi-a explicat ca acumulez multa apa si bla bla bla dupa ce nasc raman cu vreo 65-max 70 kg. De fapt erau 78 batute-n acu cantarului, cele de pe creier erau nestramutate. Ideea e ca in toata aceasta perioada greu incercata, ce m-a ars cel mai tare (la stomac probabil) a fost atitudinea generatiei de aur cu care ma insoteam (teoretic) la cursuri. Ca ma priveau fetele cu un ranjet in coltul gurii, treaca mearga, era de inteles, sacrificam si ultimul leut pentru viitoorul nostru cuibusor de bebelus, astfel ca eram imbracata dizgratios, cu haine ce le purtase sora mea in epoca de piatra, si m-o ierta de observatie, ea e si cu vreo 8 cm mai mica, si lipsita de stil 🙂 Mai stateam si singura in banca, nimeni nu catadicsea sa ma gratuleze cu un „ce faci fa, ma mair ca n-ai crapat inca ” si ma mai consola si cate-o profa intrebandu-ma ce-mi veni sa ma apuc de scoala, in mod sigur nu e o idee buna. La examenul de lucrare libera, unde (ma iertati) tot prostu avea peste sapte, eu am luat 5 , cica nu aveam limbaj academic. Bun, acu ca v-au dat lacrimile, tin sa va spun cu mandrie ca am ratat un singur examen din 20, ma deranjeaza, dar m-am impacat cu prostia-mi. Am reusit sa ajung cu multe sfortari la 61 de kg si tin neaparat sa dau hainele mai sus amintite material de toluri pe la bunica prin casa. Si mai tin neaparat sa demonstrez cui are indoieli ca a fost o idee foarte buna, ba chiar stralucita. Asa ca fara regrete am sa saracesc putin bugetul alocat unui cuptor electric, pe care oricum n-am timp sa-l exploatez, pentru a repara ce se poate din podoaba-mi capilara si a imbunatati stocul de textile din sifonier. Si abia astept sa ma las prina de curentul nesimtire power care circula prin scoala si sa ma imping in colegii mei care intra in sala de curs 🙂 Stiu, e o atitudine puerila, dar voi majoritatea sunteti femei si trag nadejde ca ma intelegeti.Iar daca nu, mie cel putin imi prinde bine sa mai descarc din incarcatura spongioasa si-i multumesc cu drag si recunostinta Simonei ca-mi suporta aberatiile pe frumosul si dragul ei blog cu care ma intalnesc zi de zi cu mare drag.

    Ulicica 22 septembrie 2010 8:21 Răspunde
  • Jurnalul unui chin citadin (citat din minte, adevar graiesc): de dimineata (azi, mai precis) m-am sculat, am incercat sa ma trezesc si, dupa un dus caruia i-a scapat (pe teava) unul din scopuri (acela de a ma face „utila societatii” sau macar companiei), m-am imbracat stupid casual (varianta personalizata a lui smart casual) si am pornit-o nu va zic unde (fantomele care admit ca umbla ziua iti dau senzatia ca te aburesc). Pe o trecere de pietoni, pe care abordat-o cu curaj, nefiind semaforizata si avand aspectul unei parcari, la fix 3 m de linii albe legale a aparut o masina: domnisoara de la volan, cu volanul in mana, volanele pe ea si rujul mov, mi-a lasat de inteles din priviri (pe care le adresa posibilelor masini care i-ar fi putut incetini accesul in absolut…minunatul trafic local) ca nu mi-am calcat corespunzator pantalonii si ca ar face-o ea, de buna voie si cu voie buna, numai sa nu cer apoi spitalizare pentru camasa si accesorii. Tot din priviri (mai mult din ochiul drept, pe care il vedeam aproape integral), mi-a mai spus ca uraste Legea, caci ce e legea decat o ea cu multa carte, care nu-i foloseste oricum la nimic, doar n-o citeste nimeni. Eu, cu un rest de bun-simt primit de la chiosc, i-am sters masina pana la luciu, privind-o cu recunostinta ca mi-a permis sa mai traiesc cel putin pana la urmatoarea trecere de pietoni (pe sub masini) si am venit sa va citesc si sa ma recoresc 🙂

    Ana-fun 22 septembrie 2010 10:14 Răspunde
  • Inainte sa mai descopar si altele, mi-a scapat printre degete „recoresc”, a se citi „racoresc” 😀

    Ana-fun 22 septembrie 2010 10:16 Răspunde
  • TM: 99 de ocalecatrevoi 🙂

    Ana-fun 22 septembrie 2010 10:20 Răspunde
  • Uli, daca zic „esti bestiala” suna de bine ? Ca eu asta vreau sa auzi 🙂 Am citit si recitit postarea cea „grea”, care m-a usurat de 3 kg de ras si cam tot atatea de depresie auto.

    Ana-fun 22 septembrie 2010 10:24 Răspunde
  • Si un dus muzical pentru mine, va invit in baia de note si spalam putina mai tarziu:
    http://www.youtube.com/watch?v=x2gXMRoPv_M

    Ana-fun 22 septembrie 2010 10:26 Răspunde
  • Ana-fun 22 septembrie 2010 10:33 Răspunde
  • TM, incerc sa te ajung (ma refer la numarul de linkuri in muzici 🙂 ) ; eu nu pot vedea o parte din ce ai postat, imi apare un mesaj de la unu’ cam sony care zice ca n-am geana compatibila cu (s)clipirea muzicala.
    In Septembrie, Blue October: http://www.youtube.com/watch?v=s4HMxxN_3GA

    Ana-fun 22 septembrie 2010 10:52 Răspunde
  • TM: poezia Calaretul fara cap de tabel
    Era un calaret
    Saltaret
    Cu verva sa
    Crapa ceva
    Da, litera
    Astazi in doua
    Maine tot noua
    Si-avea ceva
    Ce-al lui era
    Un link atent
    Si pertinent
    In acest blog
    (Ce monolog!)
    Eu, mda, ma rog
    As mai sufla
    Din banca mea
    Ca dintre toti
    Acei mai ‘oti
    Lui imi parea
    Ca ii statea
    Cel mai shukar
    Cu un fular
    De abur moale
    Lung pan’ la poale
    Cu-o palarie
    Cat o felie
    De mar domnesc
    Si cu un cal
    Arab, normal
    Pe care el
    Fara mirare
    Il tot plimba
    La intamplare

    Ana-fun 22 septembrie 2010 12:17 Răspunde
  • Simone, scuze, nu mi-am dat seama ca am scris 5 vorbe pe un A4 🙂 Te rog sterge daca e prea lunga postarea. 🙂

    Ana-fun 22 septembrie 2010 12:17 Răspunde
  • ODLM: „degeaba intorci capul”, ca tot esti taxat verbal de consoarta (in varianta „consoarta pasnica, cu o adanca intelegere a naturii umane si a celei masculine, care se stie ca e diferita de cea umana) si, daca reusesti sa scapi de ea, taxat cu un Mojito cu guler de blana de Evele in cautarea marului lui Adam, mar verde, cu denumire de origine controlata in prealabil si poleit cu aur de 24 de „cara-te ca ma vede nevasta”.

    Ana-fun 22 septembrie 2010 12:39 Răspunde
  • Frumos m-ai aburit, AF 🙂 Toti calutii mei îti canta Imnul Recunoasterii” 🙂
    Rubrica „Din tabel în rastel” ti-e acordata cu Magna Cum Laudae 🙂
    Ne-ai lipsit ieri, manam pur sangele cu cea si hais pe aice 🙂
    Ai dreptate, Ulici e „bestiala” 🙂
    Simona, mai catinel cu încurajarile pt verbul nostru zglobiu ca pe urma te trezesti cu pozele noastre cu funduri. Rotunde 🙂
    Între Adam si Eva a fost mereu o problema de dezmat 🙂 Apoi la turcaleti, cu obiceiurile si climatologia lor calda si umida e normal s-o ia pe ulei din zori pana-n zori. (nu-mi corectati „climatologia”, pls)
    Mie de fapt nu-mi displacea dezinvoltura Liviei (sunem atat de plicticos de convenabili în general ca persoanele „autentice” devin rara avis) ; singura umbra din desen era ca se punea întro postura fragila. Pt ea. Chestie care a si penalizat-o.
    Digestie vesela (dac-ati spalat-o deja) ! 🙂 (diacritics game)

    Thomas Man 22 septembrie 2010 14:41 Răspunde
  • Ana, ce ma bucur sa-ti vad buchiselile sprintzare si incantatoare. Poezia e mortala! Mai ales faza cu fularul, mi-l si imagines pe Thomas, nu stiu de ce, saten, cu parul ceva mai lung, inalt, siluet si cu ten deschis si degete lungi. Sper sa nu se supere ca-mi permit sa mi-l imaginez. Pe tine draga Ana nu mi te imaginez, trag nadejde ca ne-om destrabala toghether macar doua zile la munte si vreau sa fiu surprinsa. Eu oricum te plac foarte tare si creierul meu e de departe organul cel mai greu de cucerit din dotare. Pe Simona mi-o imaginez relaxata la birou in timp ce un coleg de breasla lesinat tot dupa ea ii maseaza umerii, timp in care ea se gandeste ce mare pacat ca asa talent n-a fost plasat intr-un trup mai promitator 🙂

    Ulicica 22 septembrie 2010 15:16 Răspunde
  • TM, sunt calare pe plecare. Dar voi mai adasta, pana se termina „Imn de recunoastere a existentei aburului in poezie”, cantat pe 3 voci si 12 copite de niste cai cu putere in voce. Mi-as permite sa incep rubrica „Din tabel in rastel” din pozitie ecvestra, cuvant pentru cunoasterea sensului caruia am luat un 10 in vremuri imemoriale dar memorabile. Cum calul e greu de tinut in frau si gasca se misca periculos la extremitatea penitei mele, este posibil sa nu finalizez articolul azi. Am vazut ca ieri te-ai dat cu sania trasa de cai pe aici, ai lasat niste urme, nu doar in zapada. M-am dat pe ele cu sarg, de fapt cu doua sarguri, unul in fiecare picior 🙂 Si da, Ulici ar trebui sa scrie cu scopul publicarii, eu as citi-o; pentru posteritate, consemnez ca m-a citit si ea si a dat asta si in scris 😀
    Plec.
    Dii, Balane, ai grija sa nu dam in gropi, ca ramanem de caruta 🙂

    Ana-fun 22 septembrie 2010 15:21 Răspunde
  • Uli, ma provoci si sunt cu un picior pe casa scarii 🙂 Sa zicem de TM ca si cum n-ar fi aici 🙂

    Inalt era
    Cand ma duceam la el
    Cu scaunelul ma chema

    Ana-fun 22 septembrie 2010 15:30 Răspunde
  • Sunteti adorabili in dimineata asta!
    Ulicica mi-a aminitit de zilele de mult trecute in care ma simteam la fel…

    CristinaC 22 septembrie 2010 17:08 Răspunde
  • Ulicica,
    daca te consoleaza cu ceva… si eu m-am dus la scoala cu fi-mea cum te-ai dus tu cu puiul tau. eu stateam singura in banca fiindca ocupam toata banca. ar fi fost imposibil sa se inghesuie cineva in aceeasi banca cu mine. eu ramin de departe campiona kilogramelor acumulate in decurs de 9 luni. esti un pui scump cu doar 28. eu am pus (cica lichid acumulat, bla, bla, bla… ) cam 36. try to beat that if you can! 🙂
    si am trecut clasa fiindca profesorul meu era pe cale sa devina bunic si cind ma vedea mai ca nu plingea de induiosat ce era. vorbeam insa cu fi-mea (careia numai eu ii spuneam „fata lu’ mama”, toata lumea – inclusiv ecograful- fiind convinsa ca voi avea baiat) si ii spuneam sa asculte bine la clasa fiindca poate va vrea sa se faca doctorita intr-o zi (era o clasa de health).

    astept sa ne scrii impresii de la coafor. cit mai curind!

    iana 22 septembrie 2010 18:49 Răspunde
  • Talie cu carlionti.
    Nota ten (zece) pt ten si par saten, catelusului mare, cu parul pe moate 🙂
    De fapt, toata lumea stie, fantomele au ten de hartie 🙂 Eu chiar îmi scriu notitele pe obraji 🙂
    Cat despre celelalte trasaturi : fantomele n-au mustati, pedichiura facuta cu ruj de buze, nici sarmale-n perisori (din lipsa de bigudiuri), în afara de vreo ratacita cu peruca ce bantuie vreun vechi castel britanic 🙂

    Aici, doua fantome într-un bar :
    http://www.youtube.com/watch?v=MAtQUZ6gYuY&ob=av2n

    Thomas Man 22 septembrie 2010 19:17 Răspunde
  • TM,
    eu mi le scriu pe mina. in caz ca apare Una si ma asculta sa pot sa trag cu ochiul la notite.
    si da, am comis-o iar .. scuze pentru „banca cu mine”. viteza dar si ignoranta.

    iana 22 septembrie 2010 19:22 Răspunde
  • Esti o banca de date, Iana 🙂

    Thomas Man 22 septembrie 2010 19:38 Răspunde
  • Iana, esti foarta draguta! Cred ca nu ti-a fost deloc usor, ironia sortii e ca nu le descarci in tot 9 luni (doar de nu esti vreo Nicoleta Luciu 🙂 ) Inca n-am ajuns la artistul in defrisari capilare, dar am sa-ti povestesc cu lux de amanunte 🙂 Daca nu ziceai de banca, eu nu observam. Si eu am stiut ca e baiat, nimeni nu ma credea, l-am visat inainte sa stiu ca sunt insarcinata, i-am visat obrajorii bucalati, albi, ochii mari, caprui si parul carliontat.De fapt eu sunt convinsa de puterea unui crez, mie mi s-au intamplat lucrurile in care am crezut din tot sufletul, in mod miraculos. Mamele stiu cum e adoratia fata de propiul odor. Nu ma satur sa-l privesc. Cristina, felicitari! Sper ca a trecut perioada paguboasa si te privesti cu placere in oglinda. Le doresc mamicilor puiuti sanatosi iar lor energie si voie buna cat cuprinde. Sa aveti o seara minunata, mogaldeata si-a pus in gand sa-mi studieze globul ocular pe indelete, cred ca a realizat si el ca parul meu e tuns prost ca se ambitioneaza sa mi-l smulga. Sa va visati in piscina cu omuletul alpin 🙂 proslavind frumusetile naturii. Thomas, ma bucur. Inseamna ca esti o superba fantoma, pe mine mereu m-au fascinat fantomele 🙂

    Ulicica 22 septembrie 2010 19:46 Răspunde
  • Ulicica draga nu ma privesc cu placere in oglinda nici acum dupa 25 de ani.
    In timpul sarcinii s-a declansat hipotiroidie si am oscilat interesant in greutate de-a lungul anilor. Mi–as dori sa pot face ceva sa nu mai „oscilez” si care sa fie usor de facut. Am reusit cumva o scadere cu reteta ianei dar tot nu sunt multumita. Si ma apuca o pofta nebuna de mancare cand imi amaminteste soacra ce „frumoasa si slaba” eram la nunta. E un vres preferat al ei, caruia ultima data i-am si dat replica …” la fel si dumneavoastra”… nu spun urmrea.

    CristinaC 22 septembrie 2010 20:40 Răspunde
  • Cristina C,
    mor de ris? asa i-ai zis? hahahaha

    iana 22 septembrie 2010 20:51 Răspunde
  • Off , n-am apucat sa scriu la tema Simonei cu jurnalul dar v-am citit si mi-ati placut !
    Thomas te reinventezi pe zi ce trece , (ma) cuceresti pe zi ce trece ! Na , ca seamana a declaratie de dragoste , dar cum suntem doar niste fantome nu e periculos .
    Ulicica esti delicioasa !
    Iar tu Cristina si mai si ! Mi-ai adus aminte de ce mi s-a intamplat si mie odata de mult cand aveam soacra . La „ce slaba si frumoasa ai fost cand te-ai maritat cu fiul meu ” eu am raspuns ” eu macar am fost ! ” caci nu vasuzem nici o fotografie cu ea filiforma – era ca un balon , mica si rotunda . Mi-a spus ca sunt impertinenta si ca o jignesc de parca ea ma gratulase !

    Marina 22 septembrie 2010 21:41 Răspunde
  • Sa nu ne iluzionam, Ulici, o fantoma nu-i decat un miraj alb, o boare peste ponoare, o nea protectoare, cel mult o idee fixa. Evident : ma simt mai bine învaluit în toga de magician (de dincolo de perdea) decat printre camarazii cu carnurile gata de frigaruile existentei concrete, cu bata gata scoasa la o adica, cu mitocania atarnata în coltul gurii.
    Ca veni vorba : aici, în SW, sunt cateva pene publicabile (tu si AF sunteti prin fruntea batalionului ca si Una sau ODLM, ca sa nu mai vorbim de altii 🙂 )* În viata reala sunt pene puscariabile (în special prin serviciul unor televiziuni de stiri).
    Asa ca : între Simona Wonderland si Securistan, nu-i greu de ales.

    *Poate cu ajutorul tehnic al unui director editorial si al unui rewriter profesionist ?

    Thomas Man 22 septembrie 2010 21:45 Răspunde
  • Mersi la fel, Marina 🙂
    Adica, fetelor, vreti regim sec în perioada pastramei si mustului ? 🙂

    Thomas Man 22 septembrie 2010 21:46 Răspunde
  • Da iana asa i-am spus . Nu a vorbit cu mine doua zile dar nu scapa nici o ocazie sa comenteze aparopos de greutatea mea la genul: ai mai slabit? parca asa mi se pare…
    Noroc cu sotul meu care de cate ori incepe ii spune ca el ma iubeste oricum si sa nu-si mai faca griji.

    CristinaC 22 septembrie 2010 21:48 Răspunde
  • Dupa o zi de alergatura, am citit si eu pe-aici si -am ramas cu o singura nelamurire:

    TM, de unde stii tu ca fantomele n-au mustati?? Cat esti de sigur? Eu ma gandeam ca daca ne-om impiedica de fantoma lui Einstein, de unde stim ca-i el? Einstein fara mustata??!!

    Daca asta am inteles eu din tot ce s-a scris azi, e un semn clar ca tre’ sa dorm, sa visez frumos si fantomatic, sa-mi refac neuronul epuizat de venirea toamnei…

    Uli, nu stiu ce-ai cu parul tau cret. Probabilistic vorbind, esti in clasa selecta a celor „rari” si, intre noi fie vorba, vei putea sa bantui cu succes un castel britanic! 🙂 In timpul tau liber, sigur! 🙂
    Daca ma mai gandesc bine, poate merg si eu la „artistul” acela! 🙂

    Anamaria 22 septembrie 2010 22:24 Răspunde
  • Dragul de Thomas, cum e el atent si delicat. Mi-as dori sa ma iluzionez, nu ma deranjeaza nici cu riscul unei potentiale deceptii. In varianta in care a fi realist = a te raporta la lumea palbabila (altfel spus evidenta ) si a te iluziona = a te raporta la una probabila, fie ea si nedefinita (subtila ) prefer ochelarii de cal si vederea drept inaintea gandurilor mele, idealiste, ilogice, absurde dar indiscutabil frumoase. Recunosc fara retineri ca am avut mereu un surplus de imaginatie, in copilarie si adolescenta mi-au fost aplicate crunte corectii din toate categoriile imaginabile. Mama s-a nimerit a fi o fanatica in sensul crestin, sau ma rog, o cititoare sarguincioasa a Bibliei, in special a Vechiului Testament ( ca doar in vremuri erau oamenii tematori de Dumnezeu ) iar eu, ca raspuns, studiam si mai abitir aceasta mostenire fascinanta. Diferenta era ca ea credea si nu cerceta in vreme ce eu interpretam, aducand-ui argumente stiintifice, studii istorice si arheologice etc. Mi-am luat la palme de abia puteam duce, nu ma intelegeti gresit, nu sunt o pagana. Eu cred doar ceea ce pot sa inteleg, in felul meu, si mai ales ceea ce simt. La un moment dat incepusem sa scriu diverse studii cu privire la om, de la pagan la crestin, de societate, m-au fascinat mereu oamenii. Ma fascineaza diferentele de mentalitate, fragilitatea emotionala dar mai ales prea putin exploatatul domeniu al imaginatiei si creativitatii, pana la urma, singurul taram in care limitele sunt „afara din chestie” . Port ochelari pentru ca citeam pe ascuns, oricum mi-au aruncat o multime de carti. Totusi, am plans foarte tare cand matusa mi-a descoperit intr-o lada veche din pod comoara mea ascunsa si anume colectia de reviste Tabu si Tango si le-a aruncat, pentru ca erau lucrarea diavolului. Voi veti rade acum, privind in spate, rad si eu. Pe atunci insa mi-era frica si sa gandesc. Sper ca treptat voi reusi sa gandesc liber, la un moment dat. Inca mai am sechele, mi-e teama de opinia publica, de atitudinea familiei mele, inca imi rasuna in cap toate judecatile aplicate de-a lungul timpului. M-au dus la preoti care spuneau ca diavolul vrea sa ma distruga si sunt invadata de duhuri necurate si daca nu ma pocaiesc voi fi crunt pedepsita. M-au dus la psiholog care zicea ca am comportament deviat si imi recomanda pastile ca sa dorm noptea. Dar noptile le iubeam eu cel mai mult, cand paznicii adormeau, iar eu, cu lanterna dupa dulap, citeam, visam si scriam (apoi rupeam si aruncam ) . Vezi, e ciudat, oricat m-am crezut eu de puternica in convingerile mele tot mi-e plin capul de sintagme descurajante. Pana si acum, in 2010, sunt profesori care te taxeaza drept impertinent daca iti expui un punct de vedere, pentru ca nu stiu ce teoretician a zis asa, asa e. Si daca nu e, ce naiba? Ala o fi avut un lob in plus, poti sa si argumentezi, e cu atat mai rau. Parca oamenii te prefera prost si dezinteresat. Inca mai trebuie sa ridici mana si sa-ti cantaresti bine cuvintele. Nici nu poate fi vorba de libertate in gandire, astia sunt toti fixati pe aia 25 % , altii pe capra vecinului . Stiu, sunt si oameni sarmani,ma doare sufletul pentru ei, dar culmea, ei isi plang cel mai putin de mila. Ca mama, ezit, ma intreb cum sa-i astern fiului meu. Da, sunt o fantoma. Plutesc intr-o lume desenata. Ma amagesc, visez si desenez. Poate o mana divina va prinde din zbor o foaie din blocul meu de desen, si, fascinata de daruirea cu care am apasat varful creionului, pentru si cea mai neansemnata liniuta, o va inrama si o va aseza cu grija ca marturie ca fiecare are dreptul sa indrazneasca, sa creada, si ca, cine stie, poate lumea e a celor care indraznesc. Macar sa viseze.

    Ulicica 23 septembrie 2010 8:17 Răspunde
  • CristinaC, iti propun sport, daca sanatatea iti permite. L-am testat pe propria piele, mi-a hidratat-o in profunzime, pana la creier, adica 🙂 (efectul s-a intins pana in moalele capului). Are efect euforizant si poti sa incepi si sa te opresti cand vrei (sau cand cazi, ceea ce e un semnal destul de bun ca e vremea pauzei). Poti alege ce sport vrei / te lasa bugetul bogat/sarac in calorii verzulii. Poti sa mergi, cel mai simplu si nepericulos sport (atentie pe unde mergi, totusi! 🙂 ) , poti sa alergi dupa autobuz si, cand l-ai atins, sa ii spui soferului ca e prea plin (autobuzul, soferul) si-l iei pe urmatorul (autobuz 🙂 ), poti sa mergi pe bicicleta, sport periculos si foarte periculos, in functie de orasul prin care te dai pe 2 roti si-un cadru (mai mult sau mai putin adecvat), poti sa te dai cu rolele sau orice alt fel de sport e pe gustul corpului tau si sub suspiciunea de a-ti deveni placut si tie 🙂 Sportul are acel frumos efect de eliminare prin transpiratie a supararilor, grijilor, micilor rautati pe care le avem toti, uneori, in noi, si, daca il practici in natura, are efect insutit si vei vedea tu de ce 🙂

    Ana-fun 23 septembrie 2010 11:16 Răspunde
  • TM, am in minte imaginea ta, citindu-ti notitele de pe obraji. Fantomele se uita crucis ? 🙂

    Ana-fun 23 septembrie 2010 11:18 Răspunde
  • Poezie pentru toate fantomele:

    Sa luam notite, Thomas, aduceti un obraz
    Tu, Ulici, tu, de-acolo, zi repede-un necaz
    Pe moate facem vorba, pe vorbe spunem oful
    Stati dragii mei o tara, ca mi-a cazut pantoful
    ODLM, din cada, arunca-te-n serbet
    Si niste nopti straine, trimite-ne-n colet
    Cristina,Ce zici oare, sa publicam simtirea ?
    Sau, poate, printre randuri, sa furisam trairea ?
    Aduceti o masina, pe Tania culegeti
    Sa ne livreze suflet (sper ca nu ai sa pregeti!)
    De Paca e pe unde, vom cere-o melodie
    Sa puna ea in versuri, mai multe ce le stie
    Si de gresi-vom drumul, cararea sau furtuna
    In luminisuri calde, cred ca ne-o scoate Una
    Apoi Justine din Londra, ne va aduce ploaie
    Si Iana, grijulie, ne-o scufunda in baie
    Cu spuma de bezele, om incheia iesirea
    Si „cinspe” definitii, avea-va fericirea 🙂
    Simona, din coperte, ne va privi discret
    Si fara nici-o vorba, ne-o face un portret 🙂

    Ana-fun 23 septembrie 2010 12:06 Răspunde
  • Draga, bate-n lemn cu ploaia aia,vrei sa stau cu umblela-n brate? Ma uit pe weather forecast si astia se bat cap in cap, ba e soare duminica, ba e ceata, ba ploua sambata, ba nu. Daca-i duminica, e Cambridge, deci ori e grey cloud, ori few showers, nu mai stiu nici eu si nici macar umbrela din aia chinezeasca, mica si stricabila nu mi-am luat inca..

    Justine 23 septembrie 2010 14:25 Răspunde
  • Justine, tu ai scris sa bat in lemn, eu am citit ca bat apa in piua, era cat pe ce sa ma „atac” 😀
    Sa nu-ti iei umbrela de la Londra, sunt cele mai proaste umbrele din lume. Si nici macar nu sunt ieftine. O sa fie soare si frumos, listen to me 🙂

    Ana-fun 23 septembrie 2010 14:50 Răspunde
  • Nici pe mine nu m-a intrebat nimeni cum ma simt dupa ce-am nascut, Simona . 🙂 Nici nu avea cine . Mai bine, caci n-as fi avut un raspuns . Parintii departe, prietenii la fel ,nicio cunostinata nu aveam aici. Si totul s-a intamplat cand ditamai panica cu gripa porcina era in toi. Sotul mi s-a ingripocit exact a doaua zi . Copilu la incubator , sot lipsa , asa ca pret de o saptamana m-am bucurat de vizitatorii colegei de camera. Dar pentru ca totul a fost atat de rapid ( a venit barza cu doua luni mai repede ) , nu reusesc sa-mi amintesc ce stari am trait, daca le-oi fi trait.

    Grace 23 septembrie 2010 15:15 Răspunde
  • Hm, tot o dedicatie cu ploaie mi-ai facut 😛 Fie, pentru 5 minute

    Justine 23 septembrie 2010 15:57 Răspunde
  • Ulicica,

    please… cauta Joseph Campbell. ai sa vezi ca esti printre cei care cred cu adevarat. are sa-ti placa, stiu sigur. si te va face sa scrii fara sa rupi dupa aceea.

    iana 23 septembrie 2010 16:02 Răspunde
  • Justine, am gasit o dupa-amiaza cu soare:
    http://www.youtube.com/watch?v=1h1oRP7FfBw&feature=related

    Ana-fun 23 septembrie 2010 16:07 Răspunde
  • AF, ai putea versifica miraculos în alexandrini si cartea de telefon, cu usurinta cu care fierbi un ou ! 🙂
    Da, îmi fac semnul ala si ma uit crucis la mine 🙁

    Ulici, subscriu : imaginatie ! imaginatie ! imaginatie !
    Priveste-ti mana cu atentie : ea poate deveni o mana divina 🙂

    Anamaria, nu-mi pot închipui o fantoma mustacioasa, te-ar întepa cand ai pupa-o, e un accesoriu nebanuibil la specia invocata. E ca si cum Miss Monde, echipata în costum de baie, ar afisa o mustata à la Salvador Dali la ceremonia de încoronare 🙂

    Corina L, confirmare de primire, din tot spectacolul cu pusti si trandafiri am retinut doar berea 🙂
    Una buna împreuna 🙂

    Grace, barza sta intr-un picior 🙂

    Thomas Man 23 septembrie 2010 16:14 Răspunde
  • TM, depinde unde ar trebui sa fierb oul; daca imi oferi un cadru natural salbatic, eu si natura, fara ustensile moderne, fara ou – de care ar trebui sa fac rost – si fara ploaie sau cu ploaie fara trasnete, basca recipientul in care sa fiarba apa fara sa ia foc „oala”, s-ar putea sa versific cartea de telefoane in intervalul dintre Cretacic, perioada zilelor de nastere ale ultimilor dinozauri cu ouale lor minunate, si „Jurassic Park”, perioada cea mai fertila pentru Spielberg, aici nu mai spun nimic de oua. 😀

    Ana-fun 23 septembrie 2010 16:32 Răspunde
  • draga tania,
    am citit blogul Victoriei West… stiu ca iti va placea.
    are un post cu Manola Blahnik… 🙂

    iana 23 septembrie 2010 20:47 Răspunde
  • Manolo

    iana 23 septembrie 2010 20:48 Răspunde
  • Simona, te imbratisez, te citesc mereu, desi iti scriu rar, si te admir neincetat. Continui sa rad, sa plang, sa traiesc si invat de la tine…

    Te sarut!

    Alexandra Bohan 23 septembrie 2010 21:46 Răspunde
  • Nu am reusit sa tin pasul cu voi , dar am reusit sa parcurg in cele din urma tot. Ce povesti savuroase aveti !

    Grace 23 septembrie 2010 22:28 Răspunde
  • Da, Thomas, si eu tot berea o tin minte de la spectacol, desi se pare ca am ratat jumatatea mai buna, din lipsa de rabdare. Nu prea mai rezistam oricum, dar berea si micul au fost de exceptie.
    Iana, si mie imi placea Joseph Campbell in facultate, adica demultisor,am ramas nostalgica:)
    Ana -fun, mai scrie-ne poezii, esti tare simpatica!Dragii mei fantomatici cu/fara mustati, imi faceti zilele mai …ar suna prea clisheistic, dar imi place cu voi, asta ar fi ideea… Si mai vine si un weekend in care nu mai am nici nunti mov, nici drumuri pe coclauri…ce viata!

    Corina L 23 septembrie 2010 22:59 Răspunde
  • TM, hmm… si, totusi, de ce-as vrea sa pup o fantoma?? Stii tu una tocmai buna de pupat?
    Inca nu sunt convinsa ca n-are voie si fantoma cu mustata…daca tot a patimit si a indurat in viata asta, macar pe partea cealalta ar trebui sa aiba dreptul de a bantui in legea ei, cu tot cu mustata, daca asa-i place! 🙂
    Dar, trebuie sa recunosc, imaginea ta despre fantome este mult mai romantica decat a mea! 🙂
    Noapte buna, fantomaticilor, dragilor, scriitorilor si poetilor!

    Anamaria 23 septembrie 2010 23:40 Răspunde
  • Pentru a va face o idee, va redau cu copy/paste una din povestile care a castigat un aparat foto pe concursul organizat de coffeechat:
    concediu intens
    August 17, 2010 de mdanp Momente Intense
    25 Comentarii
    Bai de ce naiba suna telefonu la 4 dimineata. La naiba asta mare a inceput sa lucreze si sambata, dupa ce ca ma lasa numai cu mama de luni pana vineri. Alo tovarasu, eu nu merg la munca de ce ma imbraci? Eu vreau sa dorm. Nenea, tati cum ti-o mai ziceN vreau sa dorm la mine in patut. na ai cu cine. Na si ce intuneric e afara. Bine ca am luat masina si am landou aici sa vezi ce somn bag.
    Alo, sefa mi-e foame. cat zici ca e ceasu? 6.30 Si de ce stau toti oamenii astia aici in masina? nu-i da banii lu aia, ia-mi mie jucarele cu ei. na ca ia dat bani si s-a ridicat bariera. Ba unde ma duceti? nu auzi ca mie somn. Hai sa mai dormim un pic.
    La naiba cu soarele asta, nu puteam sa dorm la mine in patut, ma chinui in limbricu asta de landou in masina, daca si la 5 luni ma tin tot in asta eu imi dau demisia. dece sunt astia asia veseli frate, parca merg sa-mi ia mie jucarele. Hopaaa, pastia doi ii stiu de undeva? da sunt aia care m-au dus la biserica acu 2 luni si m-au dat la barbosu ala sa ma bage in apa. Upss nu-i a buna, am imbulinat-oooooo.
    O catamai cazanu cu apa, frate doar nu ma bagati in asta, ati inebunit? Nu mai vreau. Nebunilor lasati-ma. Unde mai pui ca e si aglomerat. Si muzica asta ce e? si toti nebuni astia in chilorti intra in cazanul asta de buna voie. C enaiba e aici frate? iauzi la ei Piscina. ma lesi? Lasa ca va stiu eu. Unde e barbosu unde l-ati ascuns? Hai ca plecam. Am scapat. pesemna ca Barbosu nu era. frate ce e asta? Mult Praf pe jos. si astia se intand pe el. ba maturati si voi inainte.
    Hopaaaa. Am pus-o tata!!! Ce e asta?? Muica, AJUTORRRR. Cata-mai cazanuuuu. Frate. si cati nebuni in chiloti in el. Ba da in asta intri da unde are iesirea. Mama ce de apa. ce MARE e. cica e Marea asta. parca eu am sis ca era mica. Ba nebunilor sper ca nu ma bagati in apa. Mama si nu e nici Barbosu pe aici. Ala macar se mai pricepea. V-am zis eu ca nu-i a buna cand i-am vazut paia doi dimineata. Vin ei cu jucarele lugu lugu da eu tot in apa sfarsesc. Ba fratilor. stati asa nu intrati cu mine. Ba nu vreau in apa. Mi-a facut tati baie aseara Sunt curata. BBAAA. e ce marfa e. e clda. Are si valuri ce tare e. i-a sa mai tip un pic sa nu le dau satisfactie la astia. fi atent imi fac si poze poze. ce sexi sunt. Maine poimine ma vezi pe net in curu gol. Ba mai usor cu pozele da. iaute ce misto e in apa. asa. Acu iesim? dece???? mai vreauu in apa, vreau la mareeeeeeeeeeeeee.

    Juriul a citit aceasta monstruozitate si a considerat-o poveste demna de premiat!
    Oricine de pe acest blog ar fi avut mai mult talent si limba romana la el.
    Ce parere aveti?

    omuldelamunte 24 septembrie 2010 1:04 Răspunde
  • Eu am ras cu lacrimi pt ca nu vroiam sa PLANG in HOHOTE! 🙂

    In cazul in care cineva de pe-aici prinde acel juriu pe undeva, sa arunce dupa ei cu vreo 10 kg de Indreptare, DEX-uri plus Gramatici de toate clasele. Va fi fara folos, dar trebuie incercat. Scuzati instigarea la violenta!;)

    ODLM, tu crezi ca cei de pe forumul minune stiu cine este Simona? Cred ca daca ar citi-o, i-ar da o penalizare pentru „dificultatea citirii materialului din cauza catimelor, vigulelor, acordurilor dintre subiect si predicat, etc”, plus o amenda pentru „folosirea cuvintelor necunoscute publicului larg si lipsa crasa a expresiilor elevate si obligatorii (de exemplu: ba, ma lasi?)”. 🙂 🙂

    Anamaria 24 septembrie 2010 2:10 Răspunde
  • Raportez mancatul literei R de vreo 2 ori in postul de mai sus…gust bunicel si datator de somn!

    Anamaria 24 septembrie 2010 2:25 Răspunde
  • Vin eu cu cafeaua ! Din pacate fara caimac , dar neagra foc !

    Grace 24 septembrie 2010 9:57 Răspunde
  • ODLM , am ramas fara cuvinte ….. Daca n-ar fi fost postat de tine acest material as fi fost mai degraba tentata sa spun ca nu este adevarat . Chiar mi-e greu sa cred ca acest lucru s-a putut intampla intr-un concurs din revista noastra ! Oare Simona stie ?

    Marina 24 septembrie 2010 10:08 Răspunde
  • E dimineata, sub ochi am ceata
    Intr-o vitrina, trece-o masina
    Un dor de duca, ma tot apuca
    Imi rupe luna, si saptamana
    Le face praf; pe poligraf
    O poezie, pe o hartie
    Devine suta si pare muta
    Si de mirare, si de-ncantare
    Ca tocmai ea, cam cheal’-asa
    S-a aratat, pe-un A patrat
    Intr-o lumina, plina de vina 🙂
    Muzichie pour le matin: http://www.youtube.com/watch?v=XJ4lH-Q1YhI

    Ana-fun 24 septembrie 2010 10:17 Răspunde
  • ODLM, postarea avea si o poza ? „Ba frate” cel mic – nascut intr-o familie fara acees la invatamantul gratuit din tara tuturor gropilor acoperite cu frunze – avea cumva un lant gros de aur la gat, un casetofon model cu maner in mana, un tatuaj cu o sirena si o burta cu inceput de balonare ? 😀

    Ana-fun 24 septembrie 2010 10:38 Răspunde
  • Neata, iluzionistelor ! 🙂
    Un sarut cu o fantoma ar trebui sa fie un pupat electric cu bzzzzz prin toata caroseria, Anamaria. Un scurtcircuit prin piept si revarsare de adrenaline prin toate canalele.
    Greu de presupus pilozitati pe obrazul fantomelor dar fiecare cu «fantosme»*-ul lui, cum zicea grecul la mama lui 🙂 De altfel, nu le acord nici par pe picioare 🙂 nu ar fi conform cu carta grafica 🙂
    Imagini spectrale direct din orasul/lumea fantomelor :
    First Aid Kit – Ghost Town
    http://www.youtube.com/watch?v=2BKUjnyf8uY
    Animal Collective – Bluish
    http://www.youtube.com/watch?v=YTCg1Ovu64E

    Thomas Man 24 septembrie 2010 11:15 Răspunde
  • AF, ce tastatura inspirata posezi ! 🙂

    Thomas Man 24 septembrie 2010 11:16 Răspunde
  • Oameni si caini.
    Homo homini lupus ? Nu în SW.
    Fantomele se reîncarneaza uneori în caini. Simpatici, jucausi, bine crescuti, unii chiar poeti în felul lor . Sau poetese 🙂
    «Support animal rescue», cine stie ce fantoma adapostesc :
    http://www.youtube.com/watch?v=nHlJODYBLKs

    Thomas Man 24 septembrie 2010 11:18 Răspunde
  • Un remember în care apar si colegele noastre de blog 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=FJV-iXf8kyg

    Thomas Man 24 septembrie 2010 11:21 Răspunde
  • TM, homo res sacra homini est. 🙂

    Ana-fun 24 septembrie 2010 11:21 Răspunde
  • TM, nenea EMI (sau doamna Emilia cu forme dar fara fond) nu ma lasa sa accesez linkul cu „colegele noastre de blog”. Cai laturalnice ar fi ?

    Ana-fun 24 septembrie 2010 11:23 Răspunde
  • AF, cauta pe Google „Guillaume Grand – Toi et Moi video” poate e un link mai de treaba 🙂

    Thomas Man 24 septembrie 2010 11:34 Răspunde
  • E cu un tip care canta într-un bar, are un T-shirt de un alb îndoielnic si sunt 4 muze care-l harceleaza 🙂
    S-ar putea sa-i placa si ODLM ca-l stiu sensibil la frumusetea feminina 🙂

    Thomas Man 24 septembrie 2010 11:36 Răspunde
  • Daca nu cumva experienta Adam vs Eva cu turcoaice/rusoaice nu i-o fi rascolit criteriile 🙂

    Thomas Man 24 septembrie 2010 11:37 Răspunde
  • TM, se pare ca la-bas:
    „Et pleins de bouteilles
    Du rhum, du vin, du miel”
    de unde, printr-o simpla deductie ilogica, rezulta ca lui ODLM o sa ii placa, daca nu e complet crita, ca observ ca domnul cu o fata rasa indoielnic le asociaza marii (dar, desigur, nu stim daca e vorba de Mediterana, si daca e nu stim daca e cea care se sparge in figuri valurite in Belek si daca aia e nu putem garanta ca sticlele cu alcool au ajuns taman pe plaja de la Adam si Eva, si daca au ajuns nu suntem siguri ca nu le-a oprit Eva pe toate pentru ea 🙂

    Ana-fun 24 septembrie 2010 12:11 Răspunde
  • grace, mai ai cafia neagra foc, de la coada pan-la bot. 🙂

    tania 24 septembrie 2010 12:57 Răspunde
  • stiam eu ceva despre semnul intrebarii, care trebuie sa vina la…final. «?». 🙂 🙂

    Ana-fun, nu fac negotz cu suflet (e). 🙂 De-abia ce mi-am facut eu rost.

    tania 24 septembrie 2010 14:07 Răspunde
  • Tania, nici nu mi-am imaginat asa ceva (si am o imaginatie bogata 🙂 ). Ma duc sa imi torn niste pamant de flori amestecat cu apa pe cap, pentru folosirea unui termen total nepotrivit intr-un context cu suflete frumoase. De unde ti-ai „facut rost” de suflet ? (m-as lega de formularea ta, dar inca mai am pamant de flori pe cap, deci tac 🙂 ) 🙂

    Ana-fun 24 septembrie 2010 14:50 Răspunde
  • TM, fie, nu vreau sa-ti stric imaginea despre fantome. Capitulez! Le punem pe toate sa-si dea jos mustatile! Sa speram ca-s frumoase si-asa! 🙂

    Anamaria 24 septembrie 2010 15:03 Răspunde
  • ODLM, abia acum am vazut povestioara premiata 🙂
    Cred ca si premiul e o pacaleala de genul aparat de fotografiat-jucarie 🙂
    Te propun presedintele juriului la concursul Cafia Neagra Ciat 🙂

    Thomas Man 24 septembrie 2010 15:05 Răspunde
  • CNC = Centrul National al Cartii, desigur.
    Povestea e : ar dori cu adevarat colegele noastra nastrusnice sa-si trimita prozele rotunde la un astfel de concurs ? 🙂

    Thomas Man 24 septembrie 2010 15:08 Răspunde
  • Le radem la zero, Anamaria 🙂
    Asa suntem siguri ca avem si noi pielea fina 🙂

    Thomas Man 24 septembrie 2010 15:09 Răspunde
  • TM, eu mi-as trimite rozele-prozele la orice concurs, dar daca ar fi prea rotunde le-as…tunde pe la colturi, sa fie mai patrate, deci mai apreciate 😀

    Ana-fun 24 septembrie 2010 15:11 Răspunde
  • Observ ca Simona ne-a fluturat prin fata ochilor niste poze probabile cu Adam si Eva 🙂 si totul n-a fost decat o amagire 🙂
    Numericul se developeaza doar în noaptile cu luna plina ? 🙂

    Thomas Man 24 septembrie 2010 15:12 Răspunde
  • Uli, in caz ca esti cu cositele pe aici…sa stii ca am citit tot ce ai scris si ca imi e drag tot ce scrii. Scrii frumos 🙂

    Ana-fun 24 septembrie 2010 15:12 Răspunde
  • Ana-fun, cu sticla de apa in mana, nu am avut ce face si m-am gandit sa si scotocesc in pamantul din ghiveci. 🙂 si, astfel, mi-am dat de radacinile tulpinei. 🙂
    printre ele, tzop si sufletul. da, al meu. 🙂
    l-am facut rost, deci, dintr-o intamplare. foarte probabil- fericita. 🙂

    tania 24 septembrie 2010 15:13 Răspunde
  • AF, o proza rotunda e frumoasa ca o statuie antica 🙂
    Una patrata ar fi mai colturoasa si s-ar putea sa ne raneasca retina 🙂

    Thomas Man 24 septembrie 2010 15:14 Răspunde
  • TM, de cand au fantomele retina? 🙂

    tania 24 septembrie 2010 15:16 Răspunde
  • Eu mi-s cu sufletul în zacusca da nu zic nu nici la ghiveci daca-i cu legume din gradina ursului 🙂

    Thomas Man 24 septembrie 2010 15:16 Răspunde
  • TM, o sa fac una cu forma de bumerang. Asa, toate prostiile scrise or sa se intoarca mereu la mine 🙂

    Ana-fun 24 septembrie 2010 15:16 Răspunde
  • La greci, fantomele au retsina :), la noi au o pielicioara fina sub pleoape, numita stiintific „holb” pt ca se holbeaza 🙂 dar vulgus pecum o numeste ca la oftalmolog : retina 🙂

    Thomas Man 24 septembrie 2010 15:18 Răspunde
  • Ana-fun, asta cu bumeranul nu ti se potriveste. Cel putin nu tie. 🙂 Sau este un bumerang-tombola cu premii? 🙂

    tania 24 septembrie 2010 15:19 Răspunde
  • Îti trimiti flori atunci, AF 🙂
    Ca tu semeni floricele cand dai drumul la litere sa iasa din causul tastaturii 🙂

    Thomas Man 24 septembrie 2010 15:20 Răspunde
  • Sa inteleg ca fiecare isi tine sufletul in alta parte ? Tania…in ghiveci, TM in zacusca (cu bureti ? ), frumoasele scriitoare de la Tango in palme, eu intr-o minge cu colturi…si, desigur, sa nu uitam dimensiunile; am stabilit ca al meu e cat un purice (macar sa fie bun daca e asa mic, oare „suflet mic” si „suflet bun” se exclud ?), ca al cui stim noi e mare si pufos, oare celelalte suflete cat de mari sunt ? Si ce forma au ?

    Ana-fun 24 septembrie 2010 15:21 Răspunde
  • stafii holbandu-se, TM? 🙂
    acum inteleg de ce mi-au intrat niste priviri in retina. 🙂 🙂

    tania 24 septembrie 2010 15:22 Răspunde
  • Tania, e un bumerang de rang (nu foarte inalt, ca sa-l pot prinde) 🙂

    Ana-fun 24 septembrie 2010 15:22 Răspunde
  • Un banc de sezon si de bumerang 🙂 :
    Sta un tzigan pe un deal cu un boomerang in mana si cu botul plin de sange.
    Se apropie altu’ :
    – Ce faci, ma ?
    – Stau…
    – Da’… ce ai in mana ?
    – Nu stiu.
    – Pai, si de ce-l tzii ? Arunca-l !
    – Arunca-l tu.

    Thomas Man 24 septembrie 2010 15:22 Răspunde
  • Tm, stai asa ca am un ghiveci proaspat eliberat cu propriile-mi maini 🙂 Sunt flori cu radacini ? Si daca nu, crezi ca le pot face eu sa prinda radacini ? 😀

    Ana-fun 24 septembrie 2010 15:24 Răspunde
  • Tm = TM cand scap eu literele 🙂

    Ana-fun 24 septembrie 2010 15:25 Răspunde
  • Florile fantomatice n-au radacini vizibile, AF 🙂
    S Y L (later) !

    Thomas Man 24 septembrie 2010 15:26 Răspunde
  • Ana-fun, sufletele au forma oamenilor. Zice-se. Deshi eu nu stiu, sigur- sigur, daca al meu arata ca mine. 🙂

    tania 24 septembrie 2010 15:26 Răspunde
  • TM, un boomerang scris corect e un bumerang in stare de functionare 🙂

    Ana-fun 24 septembrie 2010 15:27 Răspunde
  • TM, daca n-au radacini vizibile nu inseamna ca nu au radacini, nu ? Adica, daca voi nu-mi vedeti sufletul…sper ca nu inseamna ca n-am…na, acum am cu ce sa ma framant tot week-end-ul ! And you can’t see me later, ‘cause you can’t see me at all, remember ? 😀

    Ana-fun 24 septembrie 2010 15:29 Răspunde
  • Va pup pe fruntile invizibile si ma duc sa fac munca mea vizibila, ca altfel s-ar putea sa vad eu ! 😀

    Ana-fun 24 septembrie 2010 15:30 Răspunde
  • TM, promisiunea unei epiderme fine m-a dat gata definitiv! 🙂 Acu’, tot ce trebuie sa mai fac este sa posed un „holb” ca sa nu ratez vreo fantoma! 🙂 Hai ca ma pun pe treaba!

    Uli, ou es-tu? (ca tot era asta titlul unei carti pe care n-am citit-o! 🙂 ) Te declar pierduta pe ziua de azi. Sau tunsa? 🙂

    Anamaria 24 septembrie 2010 15:45 Răspunde
  • Tania, nu stiam ca sufletele au forma oamenilor! Daca e asa, cred ca a fi slaba nu mai e nici o filozofie! 🙂

    Anamaria 24 septembrie 2010 15:47 Răspunde
  • forma nu are legatura cu greutatea, Anamaria. 🙂

    tania 24 septembrie 2010 16:25 Răspunde
  • Am venit sa semnez condica. Azi am fost trup si suflet la dispozitia fiului meu, de la 6:30 la 20:00 cand a adormit. L-am lasat sa-si faca toate poftele si sa ma manevreze dupa bunul plac al inimioarei lui dragi. Amandoi am avut parte de o zi minunata. V-am citit, m-am gandit la voi. Anamaria, eu de obicei parcurg cu mintea mult mai mult decat e bietul meu trup in stare. Tot ca o baltata arat. Nu ma deranjeaza ca e cret, doar ca fiecare suvita are lungimea ei si graviteaza unde-o duce capul 🙂 Ana, pe zi ce trece dezvalui tot mai multa forta, daruire, talent. Si cand ma gandesc ca abia ai desfacut aripile nu pot decat sa astept cu nerbadare si emotie sa te vad in toata splendoarea inaltandu-te in zbor. Thomas, cred ca esti un rasfatat. Femeile trebuie ca te iubesc mult si deznadajduit. Pentru ca fantomele, pe cat sunt de fascinante, pe atat de halucinant iti scapa printre degete. Sunt franta, ma asez cu capul pe perna, pe perna de langa ma asteapta un capsor rotund, o uimire, un vis in care curge viata. Si de acolo, va desenez in gand, va visez si tes povesti.

    Ulicica 24 septembrie 2010 20:22 Răspunde
  • Iana, ai dreptate. Multumesc! Imi place mult.

    Ulicica 24 septembrie 2010 20:24 Răspunde
  • Cristina C, poti face ceva. Sa-l dai naibii de cantar, si pe soacra de-un perete si sa te placi cu oscilatii cu tot. Daca vrei neaparat sa fii slaba, se poate cu hipertiroidie, doar ca vei munci atat de mult si te vei lipsi de atatea placeri culinare, incat la momentul acela iti va fi lehamite de toata slabaciunea ta. Eu nu m-am strofocat prea tare doar ca de obicei nu am timp sa mananc, alerg de acasa la scoala, de la scoala la piata, apoi iar acasa, apoi cu caruciorul in parc, iar acasa…..Si alerg la propriu. Mai si pierd noptile cand am examene, proiecte sau fantezez in exces. Iar cand am cate-o duminica de trandavie mananc pana aung la pastile de rau ce mi-e si nu ies din pijamale nici pentru musafiri 🙂 Soacra-mea, culmea, ma simpatiza mai mult cand eram imensa. Oare de ce? O compatimesc pe soacra ta, e si rea si deloc inteligenta. Sunt convinsa ca esti la fel de frumoasa.

    Ulicica 24 septembrie 2010 20:43 Răspunde
  • Scumpilor, stiu ca am umblat aparent brambura, iertati-ma, asa cum ma iertati mereu, dar noi suntem in plina predare a revistei si, conform traditiei, suntem nebuni. Stam in redactie si finisam paginile, trebuie sa plece la tipar in noaptea asta.
    Sunt cu ochii si inima si stelele pe voi! 🙂

    Simona Catrina 24 septembrie 2010 20:43 Răspunde
  • Cred ca am sa visez comploturi socresti, nu e de bine 🙂 Am infulecat biscuiti cu ciocolata, ma duc sa caut triferment. Imbatranesc….imbatranesc….azi maine imi caut proteza prin pachetul de biscuiti. Ma duc sa dorm, pana nu ma imaginez stirba .

    Ulicica 24 septembrie 2010 20:47 Răspunde
  • Uraaa, Simona preda revista si mai e si vineri seara, my very favourite! Ce poate fi mai bun? Ma duc sa-mi fac o margarita adevarata…ce-mi place weekendul asta. Ma asteapta doua zile de rasfat total, am chef de umblat nebuna prin frunze, cine stie cate weekenduri caldutze mai sunt anul asta?!

    Corina L 24 septembrie 2010 21:41 Răspunde
  • Ulici, m-ai ghicit ? !
    Entitatea Thomas Man s-o rasfata si ea pe aici, îsi da nas cat îl tin fraiele în S. Wonderland ca-i un loc pt «chosen few», pt inimi sensibile, pt priceperi jucause, pt urechi delicate, de acord în context, Ulici, e un context frivol, poetic si amical, dar nu si în substanta, pt ca fantomele, saracele, îsi bantuie sufletul-ghiveci prin locuri bantuibile si nu-si gasesc de fel linistea, cf cliseului ; or fi ele fascinante asa, întrezarite, între doua usi, între doua clipiri, dar au cromozom de criminal de sentimente daca revin si revin la locul faptei, neîncetat. O neobosire care duce pan’ la urma la rutina… Asa ca si o fantoma poate deveni previzibila 🙁 – QED – quod erat demonstrandum, silogism subnutrit

    Thomas Man 24 septembrie 2010 23:23 Răspunde
  • Se vorbeste mult, constat, despre soacre.
    Cred ca stiti toate diferenta dintre o soacra si un terorist f periculos ?

    Thomas Man 24 septembrie 2010 23:33 Răspunde
  • Cu un terorist periculos mai poti trata…

    omuldelamunte 24 septembrie 2010 23:42 Răspunde
  • ODLM, esti la curent cu tratativele 🙂

    Thomas Man 25 septembrie 2010 0:12 Răspunde
  • Îti pun pe blog un articol care mie-mi graieste adevaruri 🙂

    Thomas Man 25 septembrie 2010 0:13 Răspunde
  • Chemare de noapte :
    Sly Johnson ft. Ayo – I’m Calling You
    http://www.youtube.com/watch?v=mz30-4qkib4

    Thomas Man 25 septembrie 2010 0:18 Răspunde
  • TM, mai degraba o chemare de weekend: 🙂

    si pt o NB desavarsita:

    http://www.youtube.com/watch?v=ZctjBM16dAc&feature=related

    tania 25 septembrie 2010 0:40 Răspunde
  • tania, forma nu are legatura cu greutatea? poate…doar daca este vorba de un balon!;) oricum ai lua-o, cele 2 tot sunt dependente. chestie de gravitatie!;)
    levitatie usoara tuturor!

    Anamaria 25 septembrie 2010 1:44 Răspunde
  • Anamaria, cum spui tu, levitatia n’are vorbe cu gravitatia (levitas = usor) 🙂 Îmi place si urarea si forma figurii de stil 🙂
    Eu as fi zis „levitatie greusoara” !
    Mersi de îngaduinta, ODLM.
    WE imponderabil, cu iubiri levitante ! 🙂

    Thomas Man 25 septembrie 2010 11:02 Răspunde
  • anamaria, ai punctat bine. 🙂 da, forma si greutatea se presupun. dar nu si in cazul sufletului. indiferent de forma lui, el nu are greutate. 🙂 si nici culoare. 🙂 si nici miros. 🙂
    niste capete luminate din trecut il asemuiau cu… respiratia. 🙂 unii spuneau ca o poti pune pe cantar, altii nu. eu raman la ultima opinie. 🙂
    levitatie perfecta sa aveti. 🙂

    tania 25 septembrie 2010 12:47 Răspunde
  • Thomas- aşa este! N-ar trebui să abordeze defectele fizice ca facând parte din defecte de conduită, comportament, conducere.

    Omuldelamunte 25 septembrie 2010 19:45 Răspunde
  • Liniste si pace între fantomatice moace :
    Lansez si eu un pestisor la apa. Ca tot sunt pe aice din belsug pene muiate-n calimari nazdravane.
    Asadar, ideea ar fi (nu stiu daca o sa si prinda, ca-i vorba de timp disponibil si de chef, si de pus cap la cap 🙂 ) sa scriem la mai multe maini o poveste. Am deveni o echipa de scriitorasi fara pretentii dar pusi pe «sugubatii». Si am semna Shiva 🙂
    Eu as zice asa la prima fraza :
    «A fost o data ca niciodata, întro tzara minunata, un trecator*» 🙂
    Continua cineva ?
    *Acum aveti ocazia sa-i puneti în carca amicului nostru ce va tuna : ca-i plecat la cules de vie, ca s-a îndragostit de fata împaratului (nu Eba, alta 🙂 sau de o broscutza fermecata, ca visa sa devina alpinist dar în tzara asta minunata nu erau munti, etc.
    Duminica sugubeatza !

    Thomas Man 25 septembrie 2010 22:29 Răspunde
  • ODLM, nu-i prima data cand suntem pe aceeasi lungime de unda 🙂
    Asculti Radio Telepatie ? 🙂
    Sper ca turcoaicele ti-au picat bine la lingurica 🙂
    Si ti-ai întregit colectia de poze cu burice 🙂

    Thomas Man 25 septembrie 2010 22:31 Răspunde
  • Viata nu ne e de ajuns, noua, nalucilor :
    Legendary Tiger Man* – Life Ain’t Enough For You
    http://www.youtube.com/watch?v=JGM7rSMubYU
    * Nenea Furtado e trendy, Asia Argento e… cum vreti Dvs.

    Thomas Man 25 septembrie 2010 22:32 Răspunde
  • Îmi inchipui ca va plac ursuletii Panda asa ca am un mic cadou pt voi : 🙂
    http://www.funnyordie.com/videos/70f83c05f3/never-say-no-to-panda?rel=player

    Thomas Man 25 septembrie 2010 22:51 Răspunde
  • Se face tarziu 🙁
    Acum va scarpin pe toti/toate, pe spate, pe scufita, pe burtica, în chip de somn usor :
    http://www.youtube.com/watch?v=3A2s70Z_LTg&feature=player_embedded

    Thomas Man 25 septembrie 2010 22:57 Răspunde
  • si daca ma mananca-n alta parte, nene Thomas?

    un trecator 25 septembrie 2010 23:04 Răspunde
  • Daca te mananca în alta parte, iti dau putin laptic : 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=azl0T99eqo4&feature=player_embedded

    Thomas Man 25 septembrie 2010 23:10 Răspunde
  • mi-e sa nu fie putin branzit 😀

    prefer

    http://www.youtube.com/watch?v=2JFef4hUUUc&feature=related

    un trecator 25 septembrie 2010 23:18 Răspunde
  • Pesemne tot la Una buna împreuna îti fuge gandul 🙂
    Sper sa n-ai somnul întrerupt de mici obligatii dupa chintalele alea de ceai de hamei 🙂

    Thomas Man 25 septembrie 2010 23:22 Răspunde
  • un trecator 25 septembrie 2010 23:26 Răspunde
  • Suntem numai noi băieţii, pentru că fetele sunt cu alţi băieţi.
    Aceasta este varianta acceptabilă în patria noastră a melodiei Toi et moi/Guillaume Grand pe care Thomas ne-a recomandat-o, dar era interzisă.
    http://www.dailymotion.com/video/xdms9d_guillaume-grand-toi-et-moi_music
    Guillaume, aici este asaltat de fete care mai de care, însă el o ţine pe-o dungă cu muzica şi nu-i pasă de atâta evidentă gâţă.
    Observaţi că am venit acasă şi mi-am găsit diacriticile intacte.

    Omuldelamunte 26 septembrie 2010 0:30 Răspunde
  • „… si-acel trecator prin viata zanelor din tara minunata obisnuia sa mearga prin propria viata citind mereu cate ceva. Azi, intr-o zi de toamna blanda, se plimba prin padurea de safire citind … Crima si pedeapsa!”

    TM, sa nu zici cumva ca nu-ti continuam creatia! 🙂

    Tania, cata dreptate ai… 🙂 Eu as pastra mirosul ciocolatei pentru toate sufletele blande… ma lasi? 🙂

    Levitatie usoara/greusoara (dupa preferinte :)) printr-o ultima duminica de septembrie.

    Anamaria 26 septembrie 2010 0:46 Răspunde
  • Eu cred că trebuie să mă corectez singur: „…diacriticele…”. O să-mi iau critici cât cuprinde!

    Omuldelamunte 26 septembrie 2010 1:13 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title