„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Iubire, bibelou si bisturiu

de

niptuck1Ma indeletnicesc, de la o vreme – cu voluptate superficiala (dar intensa) – cu un serial care mi-a luat mintile: Nip/Tuck. Pentru cei care nu stiu despre ce vorbesc, actiunea se infasoara pe vietile a doi barbati superbi, chirurgi plasticieni/ esteticieni din America, practicieni in propria lor clinica. Si prieteni buni. Evident, intrigile si punctele culminante survin atat in spital, cat si in vietile lor spectaculoase, imprevizibile. Evitasem multa vreme serialul, l-am avut la indemana si cat am stat in Toronto, dar mi se parea ca se ocupa cu un domeniu care mi-e total strain. De la o vreme, insa, diabolica atractie fata de perspectiva unei cosmetizari chirurgicale m-a inrobit si pe mine.

N-am ajuns inca la stadiul in care sa mi se recomande lifting facial sau cine stie ce sculpturi drastice, dar la orice nivel s-au inventat proceduri care sa-ti schimbe viata (teoretic – de fapt, aici voiam sa ajung). Pana la urma, iti schimba viata cu adevarat o asemenea reconstructie? Eu as zice ca da, insa exista psihologi sau chiar psihiatri care sustin ca asta e doar o momeala, un gest care sa te motiveze sa lucrezi tu mai mult cu tine insuti. S-au ouat studii lungi si late despre cat de dramatice pot fi niste operatii estetice (fie ele si reusite, cu ovatii si urale), atata vreme cat adevaratele tare raman la locul lor, atata vreme cat refuzi sa vezi cauzele reale ale nefericirii tale.

Aseara, am vazut un episod din Nip/Tuck in care o sexagenara voia un retus masiv, din cap pana-n talpi, asta in conditiile in care se afla la a cinspea operatie, cam asa. Chirurgii i-au aratat pe computer, cu ajutorul unui soft destept, cum ar fi aratat ea daca nu facea operatiile precedente. Ar fi fost o smochina. La aceasta revelatie, sexagenara celebra a renuntat la pactul cu bisturiul, a realizat ca arata, intr-adevar, fabulos pentru varsta ei.

Cu toate astea, nu cred ca e totul relativ, in industria asta. Exista in mod obiectiv nasuri urate si nasuri frumoase, buze subtiri si buze senzuale, urechi clapauge si urechi astamparate, sani ofiliti si sani corupatori de zei. Exista pleoape sifonate si ochi diabolic de frumosi, exista abdomene pufoase si abdomene placut-concave, exista cicatrice si lipsa cicatricelor – adica distanta cosmica dintre relaxare si complex atroce. Si, nu in ultimul rand, exista multa, dureros de multa dragoste conditionata de trasaturile fizice.

Nu te poti duce la un medic plastician si sa-l intrebi pe el ce-ar trebui sa schimbi la tine ca sa arati perfect. Prin natura eticii sale, te va aborda ca in Nip/Tuck: „Tell me what you don’t like about yourself!”. Chiar daca te duci cu un ochi in palma, cu fruntea armonica, nasul in zigzag, un san deraiat si o buza franjurita, el se va preface ca nu vede nimic din toate astea. Iti va zambi si va privi prin tine ca prin sticla, pana cand vei articula o opinie personala. El vrea sa auda ce parere ai tu despre tine, ce crezi tu ca ar trebui sa schimbi, ce nu-ti da voie tie sa fii dezinvolt.

Ma fascineaza Nip/Tuck fiindca (si am sa va dezamagesc groaznic probabil, fiindca paream aceasta combatanta pentru drepturile frumusetii – ouch! – interioare) am senzatia ca, daca as avea o avere pe mana, as deveni dependenta de retusurile chirurgicale. Cred ca incepi de undeva, de unde te preseaza mai tare imperfectiunile, si ajungi treptat sa nu te mai poti opri. Stiu ca sunt multe voci aici care ar spune ca nu vor sa schimbe nimic in fizicul lor, ca se iubesc asa cum sunt si ca viata inseamna profunzime, valori morale, sensibilitate, poezie, dragoste. Dar eu nu pot sa va ascund, m-as opera furibund, desi in linii (foarte) mari ma impac destul de bine cu fizicul meu, privit in ansamblu. Totusi, in miezul simtamintelor mele, tanjesc dupa muuuulte ajustari si slefuiri fermecatoare.

Nu pot sa va mint, stiu ca suna groaznic ce spun acum, dar am zile in care, daca as avea de ales intre Premiul Nobel pentru literatura si a fi o femeie absolut splendida, as alege nebuneste a doua varianta, intr-o nauceala pacatoasa, intr-un impuls descreierat, dar care mi-ar darui mie fericiri de-o intensitate pe care nu le atinge orice fiinta umana. Sunt constienta ca-mi voi atrage compasiunea celor care sunt devotati trup si suflet valorilor cenacliste sau academice. Si admit ca traiesc, de multe ori, cele mai frivole tentatii, fapt care m-a apropiat mai mult de omul bleg si vulnerabil din mine.

Nu stiu cu ce-as incepe, daca mi-ar oferi cineva o operatie estetica in dar – sau trei, patru, opt… – n-am facut niciodata o lista de prioritati, dar stiu ca e o fascinatie pe care nu mi-o pot reprima nici cu riscul oprobriului. Si probabil ca multi oameni ar schimba ceva in infatisarea lor, chiar daca putini recunosc ca ar face-o si, ulterior, inca si mai putini recunosc ca au facut-o deja.

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • sunt la ora de studiu… adica m-am retras in biblioteca institutului sa studiez revista 😉 si asta tocmai cind Simona a mai ouat un articol. ce coincidenta splendida! si in plus, am urmarit si eu citeva episoade din serialul mentionat mai sus, desi marturisesc ca nu m-a prins prea tare.
    si marturisesc ca „daca as avea de ales intre Premiul Nobel pentru literatura si a fi o femeie absolut splendida”… nu cred ca as alege nici una din variantele astea, ca nu cred ca fericirea mea personala mi s-ar putea trage de la asa ceva. din pacate nu stiu nici care ar fi varianta alternativa, care mi-ar putea aduce garantat fericire… dar inca o caut 😉

    Dea Valma 4 noiembrie 2010 16:53 Răspunde
  • Stii, pot sa-ti zic din perspectiva unui om care a trecut prin asa ceva. Atunci cand ai un complex in ceea ce priveste propria infatisare, sau hai sa nu zic complex ci mai degraba o nemultumire, care te impiedica sa traiesti asa cum ai vrea, ideea ca ai putea sa schimbi lucrul asta incepe sa te framante din ce in ce mai des. Iar atunci cand schimbarea se produce…perceptia despre tine devine cu totul alta, iar schimbarea in atitudine e de multe ori cu mult mai mare decat cea fizica. Eu n-am ascuns nimanui faptul ca m-am operat, insa acest lucru nu e chiar atat de vizibil, iar persoanele care nu stiau m-au intrebat de multe ori dupa ce am facut. Si nu percepeau neaparat schimbarea fizica, ci mai ales faptul ca eram mai fericita, mai impacata cu mine si mai plina de energie pozitiva. E un pas pe care nu-l regret, si pe care l-as face inca si inca odata daca ar fi sa dau timpul inapoi.
    Cel mai mult conteaza cum te percepi tu. Daca esti fericit asa cum esti…foarte bine! Insa nimic nu-ti da dreptul sa judeci din perspectiva asta o persoana care a ales sa schimbe ceva. Pentru ca pur si simplu nu poti sa-ti imaginezi cum e sa traiesti cu o chestie care te macina zi de zi, fie ca e un nas stramb, niste sani lasati sau prea mici sau niste urechi clapauge.
    Realitatea e ca cea mai mare schimbare se produce in plan mental. Iar pentru ca am experimentat asta pe pielea mea, nu pot decat sa fiu pro chirurgie plastica 🙂 (si acum, sariti cu rosiile :D).

    Anca 4 noiembrie 2010 17:01 Răspunde
  • Anca, daca sar ei cu rosiile, ma asez intre tine si tirul nervos. 🙂 Bine ai venit, iti multumesc pentru destainuiri, pentru sinceritate… Inteleg perfect ce spui si recunosc, asa as actiona si eu…

    Simona Catrina 4 noiembrie 2010 17:40 Răspunde
  • Dea Valma, stiu ca asa e, de fapt fericirea personala conteaza. Poanta e ca, pentru unii, fericire personala inseamna frumusete fara cusur, pentru altii, fericirea inseamna implinire intelectuala, iar pentru altii, inseamna huzur financiar… etc. Si asta ne face sa avem perceptii drastic diferite asupra prioritatilor dintr-o viata. Bine, degeaba sunt adepta chirurgiei estetice, daca nu prea am acces la ea, din cauza preturilor prohibitive, dar in perspectiva, ma gandesc serios. 🙂

    Simona Catrina 4 noiembrie 2010 17:42 Răspunde
  • Simona, intotdeauna am admirat femeile frumoase. Adeseori, ma gandeam cat de minunat trebuie sa se simta o fata, care participa la un concurs de frumusete si ma gandeam ca acele momente nu fac altceva decat sa-i intareasca ei sentimentul de multumire ca Dumnezeu a inzestrat-o cu un fizic care sa-i permita participarea la asemenea competitii. Cred ca frumusetea fizica este un atuu pentru orice persoana dar ca ea este amplificata de lumina inteligentei care razbate din privirea superba. O frumusete lipsita de sclipirea data de o minte ascutita este, dupa parerea mea, o frumusete fada, care se risipeste la prima vorba rostita de dumneaei. Fii sigura ca nu te pot acuza ca refuzi premiul atat de ravnit in favoarea unei frumuseti fizice de nedescris. Inteleg perfect, caci nu cred sa existe pe lume vreo persoana de sex feminin care sa nu se simta magulita cand i se face un compliment referitor la aspecul ei fizic si care sa nu-si fi dorit sa fie daca nu cea mai frumoasa, macar pe un podium de miss. 🙂 Asta nu inseamna ca, personal, nu apreciez un premiant intr-un domeniu asa de frumos, ca literatura si ca intotdeauna frumusetea spiritului m-a impresionat mai mult si pentru o perioada mai lunga de timp. In ceea ce priveste faptul daca as schimba ceva in infatisarea mea actuala, pot da un raspuns afirmativ dar in acelasi timp stiu ca nu voi face nimic deocamdata. Nu blamez operatiile estetice, dar sunt o adepta a lor, doar in situatii de necesitate stringenta.

    Moi 4 noiembrie 2010 18:18 Răspunde
  • Odata corectat defectul care te frustra, iti dai seama de lipsa lui de importanta in contextul general. Cu toate astea, as face operatia din nou.
    Si doar acum, cand am corectat defectul, pot vedea dragalasia si inocenta din fotografiile copilariei, in care aveam parul prins in coditele plasate strategic sa-mi ascunda urechile clapauge:).

    dori 4 noiembrie 2010 18:19 Răspunde
  • Moi, draga mea, tu esti atat de buna, intotdeauna… Sigur ca, daca ma intrebi cand sunt fresh, dimineata, inainte de prima cafea si de prima dezamagire a zilei, si eu vreau premiul pentru literatura, nu operatii estetice. Dar soarele se supara, se urca-n bolta si arde, se aduna taceri sau discutii, apeluri telefonice sau, si mai degraba, lipsa lor, si la capatul zilei vreau sa ma lase toata lumea in pace. Si, mai presus de orice, sa fiu frumoasa – desi multe femei frumoase sufera mai crancen decat restul populatiei imperfecte.

    Simona Catrina 4 noiembrie 2010 18:39 Răspunde
  • Dori, stiu ce spui, corectarea unui defect nu face decat sa faca loc altora, care abia atunci ies la lumina. Tot in Nip/Tuck am contemplat multe cazuri in care pacientele nu se mai puteau evalua nici pe departe obiectiv, erau splendide si se credeau oribile. Asta e teama mea, ca daca m-as apuca de operatii, nu m-as putea considera niciodata suta la suta multumita, mereu ar fi cate ceva… Pe de alta parte, pana nu corectezi ceea ce te doare, nu ai liniste, oricum…

    Simona Catrina 4 noiembrie 2010 18:41 Răspunde
  • Simona, sigur sunt si femei frumoase care sufera carancen din lipsa unei vieti implinite prin fericrea pe care o ravnim cu totii, frumosi sau mai putin frumosi fizic. Am sa fac o remarca, care nu se vrea rautacioasa, desi ar putea parea. Am vazut, intr-o multime eterogena, mai multe cupluri de oameni mai putin frumosi decat cupluri frumoase. Nu stiu ce sa spun dar chiar nu inteleg cum de cele defavorizate isi gasesc perechea iar cele frumoase sunt singure, in foarte multe cazuri. Si tot ele sunt cele invidiate si apoi, ostracizate de uratele satului :))

    Moi 4 noiembrie 2010 19:06 Răspunde
  • Din pacate nicio operatie nu iti poate reda pielea pe care o aveai la 25 de ani, de exemplu, oricat de bune cusatorese ar fi doctorii respectivi. Daca ar exista o terapie genetica (da’ sa fie inclusa in asigurarea medicala privata, desigur), as fi foarte multumita si m-as inscrie cuminte pe lista. Da’ la ciopartit nu prea cred, mi-e groaza de spitale.

    Justine 4 noiembrie 2010 19:18 Răspunde
  • Simona… tu esti frumoasa!
    Crede-ma ca nu iti trebuie nici o operatie. Asta e numai in capul nostru ( al meu inclusiv). Credem ca daca felul in aratam fizic ne va schimba viata, gandurile, norocul…Am crescut intr-o lume in care parintii nu ne-au spus de trei ori pe zi ce bune, frumoase, si destepte suntem si acum nici noi nu credem prea mult despre noi. Nimeni nu ne-a invatat sa ne iubim asa cum suntem.

    CristinaC 4 noiembrie 2010 19:21 Răspunde
  • Mi-e greu în acest moment sa vorbesc lucid despre problematica zilei : arat ca dupa o operatie majora, un 253 cu perfuzii finale, adica dupa 2 nopti nedormite, am mancat în 5 minute 3 feluri de mancare ! Rezultatul, estetic vorbind, ma declaseaza spectaculos 🙁
    Unii barbati adevarati, nu ca sarmana fantoma TM, viseaza la noi croieli virilice, la pectorali lesinatori (pt damele adevarate), la operatii facute de/sub corpul medical al unei Pamele sau unei Angeline. O ureche mai erecta sau un nas mai fraged nu-i motiveaza asa de tare încat sa ajunga la bisturiu, o Pamela fara doar si mai poate. Unii si-ar taia chiar un deget de la picior pt o noapte cu Angelina, chestie care mi se pare un targ cam dureros, nu numai efemer.
    Povesteam recent (în episodul trecut) despre un tip care si-a facut o operatie de apendicita fara sa-l necajeasca deloc domnisoara ci doar ca sa-l sara o data randul la serviciul militar. Aceasta înfrumusetare punctuala nu l-a ajutat dar nici nu l-a dezavantajat în convietuirea cu sine. Ceea ce nici nu-i de mirare, apendicita nefiind listata la Banca de Frumusete.
    Pan’ la urma, operatia se desfasoara mai mult în cap decat la nivelul bubei (închipuite).
    Si mai stiu pe cineva care crede cu tarie ca elixirul tineretii se gaseste undeva, întrun pahar cu tuica de Buzau.
    Si mai stiu ceva, dar nu-i un secret pt cei de pe blog : Oglinda oglinjoara, Simona scrie cel mai spectaculos din tara 🙂
    E un bine egoist în nelinistea afrodistica a Simonei : noi lecturi euforizante în perspectiva, pt noi, pacatosii de baza.
    As face un bad joke zicand : Keep torturing yourself & make us happy !
    Sambata seara voi suferi o noua operatie estetica : un nou ospat supraetajat, ca si ora de iarna trebuie udata ca sa înfloreasca frumos ! 🙂
    PS : Desigur, toate întamplarile de mai sus sunt fictionale, nici cu apa chioara nu exagerez 😀

    Thomas Man 4 noiembrie 2010 20:07 Răspunde
  • pai, simone, am si eu dorinte ascunse de acest gen. 🙂
    cine nu ar avea de fapt? o linie mai bine conturata a pometilor? un nas mai in vant? buze mai carnoase? sau picioare mai highhhhh????? 🙂 🙂
    dar cum sa ma sarute barbatul pe buzele care nu-s ale mele? 🙂
    cum sa-mi mai priveasca bustul, eu stiind ca-i doar un fake? 🙂

    mi-ah face in schimb un test de genul asta pentru ceva timp. o zi ar fi suficient, spun si eu…
    retusharea mi-ar asigura, cu siguranta, o frumusete fizica la care visez, rasfoind reviste si oglinzi. cum ziceam, buze mai carnoase, sani mai mari, picioare mai lungi si mai sunt….:)
    ei, daca asha transformata intr-o mare splendoare, m-ash trezi ca ma ia cu asalt iubirea perfecta, ash divorta in secunda doi de ea. asta, pentru ca nu ar fi fair, de vreme ce-i conturata nu de mine, ci din bisturiu.

    te intreb mai bine: chirurgii astia doi or face shi bypass-uri aorto-sufleteshti?
    eu ash fi direct interesata, nu de alta. 🙂

    tania 4 noiembrie 2010 20:43 Răspunde
  • si ca sa spun pana la capat…ash alege si eu un portret doar de genul asta shi nu un premiu Nobel. 🙂

    http://farm4.static.flickr.com/3111/3126107504_6281a9b325.jpg

    tania 4 noiembrie 2010 21:02 Răspunde
  • Nu pot sa creeed…Am asteptat ceva reaparitia pe blog, dar a meritat:)! Incepem cu Nip/Tuck- m-am apucat de el acum un an, am terminat rapid toate sezoanele (pe care mi le-am cumparat in Londra, unde stateam de capul meu), mai putin ultimul ( pe care l-am primit descarcat de un prieten, nu mai spunem). Sunt dependenta, am murit dupa el, nu ma mai puteam opri, mi se pare excelent desi diabolic! Dilema mea este ca pana acum nu am gasit nicio persoana macar printre prietenii mei care sa fie macar un pic fan…Am zis ca sunt eu anormala ca am gusturi prea kinky (nu prea e de vazut cu copii in jur). Ce bine ca nu sunt singura! Celelalte dependente de seriale au fost cuminti (Gilmore Girls, ca sa vedeti ce gusturi am), dar cu Ni/Tuck recuperez big time.

    Subiectul cu chirurgia insa e mai greu de aplicat la mine inca, dar prevad ca, la cate dependente am, daca as incepe, nu m-as lasa cu una, cu doua. Da, Thomas, e fix in cap, mare dreptate ai, suntem vinovate si de un pic de superficialitate, printre altele:)Si, ce? Foarte bine.

    Corina L 4 noiembrie 2010 21:51 Răspunde
  • A, si chiar nu vreau premiul Nobel, zau:) Dar am o lista mai lunga de dorinte!

    Corina L 4 noiembrie 2010 21:53 Răspunde
  • Simona, si eu sunt nebuna dupa Nip si dupa Tuck! 🙂
    Dar stii ce e trist – de fapt, frustrant? (si tu stii bine de ce-ti spun asta). Sa ai un defect fizic pe care nicio operatie estetica sa nu stie a-l corecta.

    Alina Grozea 4 noiembrie 2010 22:08 Răspunde
  • TM,
    sigur ca e in cap. dar cine ne-a bagat ideile astea in cap? caci te pot asigura ca n-au venit singure. daca societatea ne-ar fi zis ca „interiorul” e pe locul 1 si pe locul 2 si d-abia pe al treilea vine „exteriorul” astia de-au facut filmul de care zice Simona nush’ ce audiente aveau. ori traiau pe food stamps ori mutau actiunea filmului din cabinetul medical la biblioteca. si noi, educate ca „interiorul” conteaza, am fi stat in virful patului cu cutia de inghetata in brate.

    Simona,
    ce bine ca ai revenit. mi-as face si eu citeva retusuri daca as putea, financiar si nu numai. mi-e groaza de anestezie. asa ca eu visez doar la chestii cit mai putin invazive. urmaresc de nebuna toate articolele despre procedee neinvazive. in mintea mea imi fac tot felul de programari pe la spa-uri si cabinete cosmetice.
    nu va ascund faptul ca de cite ori ajung in Romania merg la centre precum miko si altele asemenea unde urmez tratamente corporale, impachetari si alte rasfaturi. aproape ca lesin de pofta acum cind scriu. 🙂

    tania,
    ma inscriu pe lista de asteptare la bypass-uri aorto-sufletesti.

    iana 4 noiembrie 2010 22:21 Răspunde
  • Draga Simona, eu una sunt sigura ca pentru mine o eventuala reparatie estetica nu ar avea ca si consecinta imediata nicio reconciliere, nici cu minea mea 🙂 nici cu restu’ lumii. Mai cred (ca sa extrapolam) ca desi rolul fizicului nu e de nelijat, esentiala e acea „programare genetica” , structura ADN sau ce altceva mai vreti, care te face dezirabil, macar pentru o mica particica de lume daca nu pentru o unitate din ea. Exista exemple de femei pur si simplu urate (va rog sa ma scuzati, ma refer la concept) care au alaturi barbati fermecatori, precum si exemplul clar al femeilor frumoase care sunt si raman singure (asta ca se atingem si scopul lipsit de ipocrizie al „esteticii”). Asa ca subscriu (al naibii de rau) la ideea Taniei, cea legata de necesitatea chirurgiei sufletului, parerea mea e ca aia e nevoia reala!
    PS Arat bine ! :))))

    adriana 4 noiembrie 2010 22:25 Răspunde
  • Simona, nu cred ca exista femeie care sa nu se fi gindit macar o data la ce si-ar dori sa-si schimbe in infatisare. Rareori suntem multumite. 🙂

    Eu mi-as fi dorit, ca numai citeodata ( in niciun caz tot timpul!) sa arat a „Vampa”. Asa, cu un par rosu lung, niste solduri ca Sophia Loren, o gura mare pina la urechi si o tigara cu port tigaret de fildes (desi fildesul este interzis in Canada).

    Rareori cind ma duc la shopping, probez cite o rochie vampoasa si chicotesc citeva ore de cit de rau imi sta. 🙂

    Odille 4 noiembrie 2010 23:04 Răspunde
  • Da , interesanta tema ! Ce as schimba , de ce as schima ? La 20 de ani n-as fi schimbat nimic , atunci chiar nu ma preocupa deloc chestia asta cu fizicul , eram prea mult ocupata de suflet si minte . Privind acum inapoi cred ca nici nu ar fi trebuit sa schimb ceva .Acum la binisor peste 40 , in momentele de furie pe mine si pe lumea din jur parca as schimba tot !
    Eu chiar am sa spun pe sleau cum se zice, ce as schimba . Sau mai bine as spune ce as pastra , ca-s mai putine : buzele , ochii cu sprancenele , mainile si degetele de la picioare . Dar as vrea sa am glezne mai fine, genunchi mai rotunzi , picioare mai subtiri si mai lungi , un posterior mai mic in diametru , un bust mai ridicat de la sine – ma intelegeti , si evident ceva mai putine riduri . 🙂 As face toate aceste schimbari pentru ca un om pana sa-ti cunoasca sufletul si mintea te apreciaza dupa fizic si pentru ca eu am o mare problema cu degradarea fizica a corpului uman odata cu trecerea timpului . Nu vreau sa fac schimbari drastice , nu vreau sa arat la 50,60 de ani ca la 30 , precum Cher , dar as face orice sa am un chip si un corp care sa fie privit fara compasiune , fara dezgust .
    Asta e ce gandesc , ce voi face nu stiu . Stiu sigur insa ca la un moment dat lupta e pierduta , orice ai face . Na, ca am o pasa proasta , ma gandesc cum ar fi peste 30, 40 ani !
    Simona , exemplul pe care l-ai dat tu din film sa stii ca functioneaza . Acum vreo 2 ani am fost la o clinica specializata sa-mi scot o alunita . Ma incercau aceleasi convingeri in a schimba ceva . Doctorul , fara sa apuc sa-i spun ceva , mi-a pus palma perpendicular sub sprancene si mi-a zis ” sa vii intr-o zi sa-ti pun putin botox , intre partea superioara a fetei tale si restul , e o diferenta de cel putin 10 ani ” . Crezi ca am fost ? NU ! Am un rid transversal intre sprancene si riduri pe frunte , dar le am de la 20 de ani . Si , ei bine , psihologic am retinut doar chestia cu 10 ani mai tanara ! 🙂

    Marina 4 noiembrie 2010 23:32 Răspunde
  • Marina, am citit lista ta si, eu, fiind obiectiva, pot sa-ti spun ca arati superb.

    In privinta Botox, etc, cred ca cine decide sa faca o interventie estetica, trebuie sa se asigure de expertiza medicului. Am vazut citeva persoane care aratau ca niste masti dupa Botox si Hyaluronic Acid. Fetzele nu aveau nicio expresie.

    Odille 4 noiembrie 2010 23:47 Răspunde
  • Multumesc , Odille ! Parerea ta conteaza foarte mult pentru mine , tu sti un om deosebit , foarte sensibil si extraordinar de sincer .
    Cu botoxul am si eu rezerve . Se vede de la o posta cine apeleaza la botox.Au o fata senina , impietrita , nu mai exprima nimic . Baietii mei au ras cand le-am spus ” ce ar fi daca… ” . Mi-au spus ca nu-si pot imagina o mama a carei fata sa nu mai exprime toate trairile ei si mai ales care sa nu se incrunte chiar si atunci cand doar gandeste ! 🙂 Nu sunt vreo fiosoasa dar se pare ca incruntatul e un tic ! 🙂

    Marina 4 noiembrie 2010 23:59 Răspunde
  • Totusi , „r” nu e langa „s” ! De ce oi fi facut atatea greseli ?

    Marina 5 noiembrie 2010 0:02 Răspunde
  • Marina, baietii tai au dreptate. Oamenii devin mai frumosi atunci cind le citesti totul pe chip.
    Multumesc pt cuvintele frumoase. M-am cam imbujorat. 🙂
    Uneori am mari probleme cu sinceritatea!

    Odille 5 noiembrie 2010 0:13 Răspunde
  • E clar! Eu una nu stiu ce sa comentez pe aceasta tema! 🙁 Dar incerc, doar mai e mult spatiu liber pe aici. 🙂
    Draga Simona, eu fac o drama (de vreo 2 luni o tot tin in drame!) din a merge la stomatolog pt o extractie de masea de minte, care nu stiu cum a rasarit doar pe jumatate. Ideea de taiem-scoatem-coasem ma baga in boli si mai multe nu! 😀 Da, totul e bine si frumos atat timp cat vorbim despre chirurgie estetica la nivel „conceptual” 🙂 Pai, sigur, as schimba si eu multe, dar asta numai cand sunt intr-o pasa proasta. Cand vine insa vorba de practica, ma uit eu asa la mine si ma gandesc ca ar trebui sa merg undeva (nu spun spital ca nu-mi place! 🙂 ) si ar trebui sa las pe cineva sa ma taie la PROPRIU cu un bisturiu! Valeu! Ma auziti cum tip??? 🙂 😀 Eu si cand ma mai tai putin la un deget ma gandesc cum or sta oamenii sa ii taie altii…. De capul meu? Fara sa ma oblige cineva? Sa mai dau si bani celui care ma pricopseste cu ditamai taieturile?? Sa stau cu vanatai si cu fata umflata? Sa iau analgezice si antibiotice ca nu cumva sa ma infectez?? Si toate astea pentru ca VREAU??? 😀 Ete, na! Nici nu ma gandesc!
    Ei, cand are omu’ nevoie de operatii pentru ca nu mai are solutii si mai da cate un organ rateuri, atunci da, inteleg… Da’ eu nu m-as duce sa ma „aranjeze” cineva numai pentru cele 2 elemente ce insotesc o astfel de decizie: 1- sa arat mai bine si 2- sa ma iubeasca un nene. Zau! Nici nu ma gandesc.
    Si cand ma vad acum in oglinda, dupa putine ore dormite toata saptamana, cu ditamai cearcanele si tot mi se pare ca-s suportabila! 😀
    Nu ma intelegeti gresit, operatiile acestea mi se par o minune si totul pare frumos si acceptabil pana la punerea in practica… Asta ma omoara de-a dreptul!! 😀 Si ma mai gandesc ca mai bine m-as da cu capul de un perete si as sta cu durerea si cu cucuiul la vedere in timp ce-as filozofa ca durerile post-operatorii trebuie sa fie mult mai „finute”…
    Ca sa concluzionez: daca m-ar opera cineva fara sa sufar nici cat un bob de mazare, poate… da’ nici atunci nu-s sigura!
    Sifonata cum sunt, eu tot ma recunosc in oglinda 😀 Nu vreau sa ma trezec intr-o dimineata si sa vad o tanti de 20 ani care se hlizeste la mine, cea cu mintea de acum…Cam asta-i. 🙂

    Anamaria 5 noiembrie 2010 0:13 Răspunde
  • Si, Simona, eu am o intrebare… dar sa nu te superi, te rooog! Ca sa vezi cat sunt de superficiala si cat de putine am inteles din ce-ai scris, as vrea totusi sa stiu ce-o sa faci cand iti trece pasiunea pentru Nip/Tuck (care mi-a placut si mie, ca veni vorba! ) si te apuca, de exemplu, dragostea de … CSI? 🙂 … The Vampire Diares? :)… Jamie Oliver? 🙂 si tot asa…
    Scuza-ma, dar nu m-am putut abtine. 🙂

    Anamaria 5 noiembrie 2010 0:28 Răspunde
  • Ma gandeam…Simona…daca ai lua premiul Nobel, desi parca Pulitzer ti s-ar potrivi mai bine, cred ca ai castiga atatia bani incat ti-ai putea face mici ajustari sa ajungi superba. Problema e..ce ne facem daca , superba fiind tu, incepi sa frecventezi baruri, cluburi, diverse evenimente mondene, tipi aratosi, pleci la shopping in Milano, etc, ca deh…superbitatea se cere aratata, intretinuta, exploatata, si nu mai ai timp sa gandesti asa frumos sau sa scrii? Well? Noi ce ne facem?

    misandra 5 noiembrie 2010 0:43 Răspunde
  • Misandra , stai linistita . Simona e frumoasa si la trup si la mine si la suflet . Si daca gratie bisturiului Simona s-ar face si mai frumoasa noi n-am fi in pericol . Simona iubeste scrisul si pe noi , mai mult decat pe ea .

    Marina 5 noiembrie 2010 1:05 Răspunde
  • Marina, asa cred si eu! 🙂

    Anamaria 5 noiembrie 2010 1:12 Răspunde
  • @Adriana- Arată-ne şi nouă ce arăţi tu bine!

    Omuldelamunte 5 noiembrie 2010 1:53 Răspunde
  • Marina draga imi place lista ta… o am si eu pe a mea care suna cam la fel inclusiv ridul din frunte, cel de expresie incruntata. Eu cred ca te rasfeti acum caci arati foarte bine dupa parerea mea.

    Anamaria aici in Canada stomatologii au obiceiul sa extraga toate maselele de minte odata. Adica in aceeasi zi si pe aceeasi anetezie. Vorbesc din auzite..mie nu mi le-au scos a patit-o feta prietenei mele pe la 20 de ani . Nu ma intreba de ce dar asta se pare ca e o procedura, poate stiu stomatologii.

    CristinaC 5 noiembrie 2010 5:43 Răspunde
  • Sâni mici? Sâni mari? Buze ca ventuzele sau subţiri? Nu crezi că ţine puţin de incapacitatea noastră de scăpa de subiectivism? Şi de raportarea la părerea generală în ceea ce priveşte frumuseţea? Şi că, atunci cand un bărbat mărturiseşte că-i plac înmiit mai mult sânii mici decât cei „cu greutate” este privit cu neîncredere asortată cu un zâmbet ironic?
    Cineva îmi spunea la un moment dat că femeilor le place să fie minţite (frumos), iar atunci când le spui adevărul, sub formă de compliment-constatare-convingere-sistem de valori n-ai nici cea mai mică şansă sa fii luat în serios.
    Cum ar fi o lume de femei şi bărbaţi identici din punct de vedere fizic? Cum ar mai putea el să-i spună ei că e „cea mai frumoasă femeie din lume”? 🙂

    Dragos Cuzuban 5 noiembrie 2010 9:28 Răspunde
  • Opinie: Scenariul/textele apartin unor persoane care nu sunt perfecte dpdv fizic http://www.imdb.com/name/nm0614682/
    Mie imi place si http://www.imdb.com/title/tt0099334/….Cyrano de Bergerac.
    Si totul devine perfect cand se stinge lumina…

    Elena 5 noiembrie 2010 11:29 Răspunde
  • Trompetele si liftinguri.
    Antren garantat, Klotski, gipsy punk.
    Cat poate fi de frumoasa „uratenia” ? 🙂
    Parerile sunt împartite despre ultima transformare estetica a lui Tudor Chirila.
    Voi ce parere aveti ?
    VAMA feat. Ralflo – Sarkozy versus Gypsyhttp://www.youtube.com/watch?v=sT4aQNpdTOc&feature=player_embedded
    PS. Cu si fara legatura : Un tzigan intra întrun bar si zice : un rom. La care, barmanul : Stai linistit. Te-am vazut.

    Thomas Man 5 noiembrie 2010 11:33 Răspunde
  • Thomas Man 5 noiembrie 2010 11:34 Răspunde
  • @Elena- link-urile tale duc către „Page not found”

    Omuldelamunte 5 noiembrie 2010 12:01 Răspunde
  • draga Simona, eu la intrebarea : ce as alege dintre premiul nobel si a fi o femeie absolut splendida, trebuie sa recunosc ca as alege prima varianta si asta din cateva motive: si anume, premiul Nobel din cate stiu eu vine si cu o suma frumusica de bani pe care as folosi-o sa imi fac o serie de retusuri la fata (nu multe.. vreo3-4 😉 si atunci as fi: o femeie splendida cu un premiu nobel… ceea ce e chiar o raritate :))

    andra 5 noiembrie 2010 12:55 Răspunde
  • Sunt dusmanii de clasa la un meeting, asa ca imi permit sa ma delectez citeva minute printre voi 😉
    Nu ma consider o frumusete, dar stiu ca nu sunt respingatoare sau cu vreun defect fizic major, stiu probabil si cu ce imi sta bine, evit ceea ce nu-mi sta bine… reusesc, cind vreau si am timp, sa fiu frumoasa, reusesc, mai rar, ce-i drept, sa ma simt frumoasa. Dar dintotdeauna nu mi-a placut rolul de « papusa ». Am descoperit in timp ca pretuiesc de o mie de ori mai mult un compliment referitor la o abilitate ce tine de intelect, decit unul ce tine de fizic. Am admirat intotdeuna nu neaparat femeile frumoase, dar pe cele care stiu sa se se ingijeasca, sa se puna in valoare, sa se impuna printr-un stil personal, sa emane in jur o stralucita pornita de undeva din interior, poate de la faptul ca au patruns catre miezul cald, dulce si aburind al vietii… Si nu de putine ori, astfel de femei, care m-au suprins cu o discutie inteleapta, sau cu idee minunata, mi s-au parut cele mai frumoase fapturi de pe pamint. Poate ca unele dintre ele aveau si operatii estetice, dar nu cred ca asta face diferenta din stralucurea lor.

    Dea Valma 5 noiembrie 2010 12:57 Răspunde
  • @Dea Valma- ba consideră-te o frumuseţe românească într-o mare olandeză!
    Să vrei şi să ai timp! Reprezintă-ne!

    Omuldelamunte 5 noiembrie 2010 14:03 Răspunde
  • Dragos, mi-a placut mult comentariul tau si concluzia lui. Probabil ca ne-am deosebi prin ADN! 🙂

    Voi veni cu un exemplu. In Toronto sunt foarte multi chinezi si mie imi este greu sa-i deosebesc unii de altii. (Este adevarat ca sunt si unele chinezoaice foarte dragute. Asta am vazut numai in poze). Mergind cu Go-Train-ul la birou, am fost uimita, intr-o zi, ca am fost impinsa de o chinezoaica. Aici nu se obisnuieste sa fii impins.
    Peste citeva zile, mi s-a intimplat acelasi lucru. Mai trec citeva zile si din nou chinezoaica mea. Atunci i-am spus ca in Canada ar fi frumos sa luam obiceiurile canadienilor de respect unul fata de altul, etc, etc.
    Care credeti ca a fost raspunsul ei si al sotului ei? Era prima oara cind mergeau cu acel Go-Train. 🙂
    Mi-am cerut scuze.

    Odille 5 noiembrie 2010 14:10 Răspunde
  • Buna ziua, Simone & SW 🙂
    Nemultumirile noastre legate de persoana care ne priveste sui din oglinda si se tine dupa noi ca o umbra cand e soare au, desigur, niste radacini (necomestibile), unele naturale, altele cu E-uri de origine animala. Zic animala pentru ca numai niste animalute neevoluate ar scrie in diverse publicatii ca, daca nu intri fara sa tai cu bisturiul printr-un sablon de 90-60-90, nu seceri barbatii la microsecunda cand le arunci cate-o privire model boomerang prin instincte si nu raspandesti primavara in plina iarna pe varful vreunui Omu nu te califici sa stai la coada pentru fericire. Sau te califici cam la coada cozii si, pana sa ajungi in fata, se termina marfa. Marfa, nu ? La coada la inteligenta n-ai cum sa te asezi, ca aia se da din oficiu. Din oficiul asistentelor, la nastere. Asortata cu o palma.
    Simone, eu te-am vazut „live” o data. Ionut uitase photoshopul acasa si nici nu era prin preajma, sa iti tina in fata vreo naframa ca in filmele din anii ’30, pentru glamour. Si eu am vazut o femeie frumoasa. Fara nici un defect. Care nu ar putea juca in reeditarea „Pe aripile vantului” din motive de culoare de ochi si pareri legate de sclavagism, dar ar putea juca cu succes in orice film care ar solicita o actrita desteapta, cu sarm, cu replica, cu modestie innascuta si cu o frumusete care nu tipa „machiaj”, „compania mea costa mult” , „m-am culcat cu regizorul pentru ca pot” etc.
    Ma alatur Taniei si iti spun ca, daca nu esti bolnava, n-ai nevoie de operatie. Cum ar fi, vorba ei, sa te sarute omul pe colagen sau ma rog, ce-o fi ala ? Si sa nu mai poti sa te incrunti la ce scriem noi din motive de botox ?
    Dar, daca tu crezi ca ti-ar face bine, nimeni n-ar trebui sa se opuna. Pentru ca tu, pe langa dreptul la fericire al muritorilor de rand, ai si dreptul la fericirea pe care ti-o dorim noi, cei care te citim, cei care nu te judeca dupa cum ai aplicat machiajul sau cum se muleaza bluza, cei care nu te judeca deloc si nu te-ar judeca nici daca azi ai arata ca tine si maine ca Cheryl Cole. Stim ca tu nu vei alerga dupa fotbalisti 🙂

    Ana-Bell 5 noiembrie 2010 14:43 Răspunde
  • @ODLM: multumesc, iau indemnul tau ca pe un compliment. si mi-am adus aminte de o zicere celebra de prin tara in care muncesc: cu cit mergi mai mult spre nord, cu atit vacile devin mai frumoase…

    Dea Valma 5 noiembrie 2010 14:54 Răspunde
  • Taniuca, am citit ce ai scris ieri 🙂 E un gest de o frumusete de cer de vara sa vrei sa definesti oamenii prin muzica. Oamenii sunt partituri care se scriu continuu; uneori ne uitam la pasajele din urma si ni se pare ca am sunat fals. Alteori ne dorim sa luam note inalte si nu putem decat sa cadem sub portativ. Sunt zile cand vine cate un dirijor si ne spune ca nu suntem orchestrati bine. Iar cine nu cunoaste muzica s-ar putea sa nu ne inteleaga deloc. Dar noi cantam in continuare, in speranta ca, intr-o zi, cineva ne va asculta din mijlocul salii, la Ateneul Roman, cu acustica lui fabuloasa, si ne va spune ca, auzindu-ne, a uitat de el, a uitat de proza si prozaic si ca va pleca acasa cu partitura noastra, sa o poata auzi in fiecare zi.
    Uneori sunt fix precum EmiliAna, doar ca eu am in plus cercei si in minus frunze 🙂 Alteori sunt asa:
    http://www.youtube.com/watch?v=8sgycukafqQ&ob=av2e
    Iar alteori asa:
    http://www.youtube.com/watch?v=FodfkqfJrhQ

    Ana-Bell 5 noiembrie 2010 14:58 Răspunde
  • TM: liturghie ? 🙂 🙂 🙂

    Ana-Bell 5 noiembrie 2010 15:42 Răspunde
  • Dragele mele, asa vrea sa aduc o completare la comentariile mele. Fiecare dintre noi are deplina libertate de a alege ce schimbari doreste sa-si aduca chipului, insa de cele mai multe ori femeile nu-si dau seama cit de frumoase si atragatoare sunt, pt ca se concentreaza pe un singur lucru, pe care-l vad ca pe un defect.
    Am vazut femei despre care nu pot sa spun ca erau picate din cer de frumoase, dar in momentul in care incepeau sa vorbeasca, erau ca un magnet.
    Si am vazut femei frumoase, care te pot ingheta cu rautatea, sau uneori cu lipsa de inteligenta. Este ciudat cum ne asteptam ca o femeie frumoasa sa fie si inteligenta, un package complet, si cu atit mai mare este deceptia cind isi deschide gurita.
    Desigur o femeie frumoasa, inteligenta si cu suflet bun este ca un lucru de arta, ne place la toti sa o privim. Dar admiram multe tablouri si poate niciunul nu este perfect.

    Odille 5 noiembrie 2010 15:45 Răspunde
  • tania, am citit comentariul tau la postarea anterioara a Simonei si mi-a facut placere sa-ti raspund.

    Odille 5 noiembrie 2010 15:47 Răspunde
  • Justine, asa e, nu-ti reda nimeni tesuturile de la 25 de ani, dar iti poate reda idealismul si exaltarea de la 20. Nu e obligatoriu, ai dreptate, dar ispita incercarii ne cam preseaza.

    Cristina, ce-ar mai rade chirurgii plasticieni cand te-ar auzi pledand pentru frumusetea mea! 😀 Tu esti nemeritat de buna si de indulgenta, dar noi stim ce stim, draga mea… 🙂

    Thomas, ne operam mintile si gandurile, de fapt, facem un push-up sufletesc, un lifting moral. Dar ca sa ajungem la etapa asta, incepem cu astea anesteziate, palpabile…

    Tania scumpa, hai ca, daca te mai descrii mult, ma apuc sa-ti fac portretul robot, ma pricep la desen – sau ma pricepeam, ca n-am mai strans de mult un carbune colorat sau o pensula de acuarela intre degete, trag nadejde ca imi voi relua intr-o zi aceasta indeletnicire. Nu, chirurgii nu fac si by-pass-uri sufletesti, dar fac uneori by-pass-uri care ne daruiesc cinci suflete de rezerva. E mult de spus…

    Corina, deci imi intelegi nebunia. 🙂 Eu vad toate serialele cu medici, intr-o disperare suspecta. Ma refer la House MD, Grey’s Anatomy, Private Practice, Nip/Tuck, chiar si parodia geniala Scrubs, deci diagnosticul mi se confirma. 🙂

    Alina, draga mea, pare destul de sumbra ideea cu defectele fizice pe care nu le poate corecta nimeni, eu constat cu exuberanta frivola ca, de la anotimp la anotimp, astia inventeaza ceva ca sa corecteze cam totul. E o chestiune de timp pana cand fiecare dintre noi vom putea ajusta orice, problema va ramane in doua sfere precise: banii si curajul.

    Iana, am trecut printr-o singura anestezie generala si iti spun, cu riscul de a ma considera vreo narcomana underground, ca mi-a priit. 🙂 Senzatia e aiuritor de placuta, e un drog care te amorteste si te transporta undeva, nu simti absolut nimic, nu stii de tine, oricat ar dura operatia, nu visezi, nu doare in somn, nu te rascoleste… Anestezia e ultima dintre probleme… 🙂

    Simona Catrina 5 noiembrie 2010 16:08 Răspunde
  • Adriana, stiu ca exista femei cu chipuri si trupuri perfecte, dar cu inimi mutilate de nenoroc sentimental. Dar asta nu ma opreste de la a tanji dupa valori superficiale. 🙂

    Odille, modelul Sophia Loren (ca si Marilyn Monroe) a ramas un mit. Daca azi vad astia vreuna ca ele, din „grasana” n-ar scoate-o. Relativitatea frumusetii ma terifiaza, cateodata. Am in jurul meu cateva prietene care se invartesc in jurul a 55 de kilograme (inaltimi normale) si care se perpelesc zilnic in dorinta disperata de a slabi, de a se infometa eficient, de a ajunge subtiri ca niste scovergi. Mofturile unora care au ajuns sa spuna ca o femeie de 1.70 si 60 de kg e „plinuta” vor aduce omenirea in cosmarul bolilor psihice pornite de la obsesia grasimii.

    Marina, asa e, facem atatea schimbari exterioare ca sa avem o fatada atractiva, altfel nu deschide nimeni usa, ca sa vada ce-i inauntru. Daca ajungi langa o casa modesta, nu esti tentat sa vezi ce mobilier boieresc se afla in interior. Indiferenta va lovi mai crunt decat stupefactia.

    Anamaria, tu ai o fobie destul de frecventa, e normal sa te temi de operatii, mai ales daca nu ai trecut prin niciuna pana acum. Te asigur insa ca operatia suna mult mai rau decat e in realitate. Medicina moderna are tehnici care te menajeaza mult. Nu se mai fac anestezii de-alea „rahi” (porecla groazei), dupa care aveai migrene doua luni, nu prea te mai taie masiv, multe operatii sunt laparoscopice, au anestezic bun, au calmante postoperatorii si mai bune, ca sa nu-ti spun ce clinici misto au tot rasarit in ultima vreme. Fatalitatile au scazut mult. Dar, desigur, iti doresc sa nu ai nevoie niciodata sa-ti incredintezi viata blocului operator.

    Misandra, ai dreptate, daca iau un asemenea premiu, il cheltuiesc (impreuna cu prietenele mele la fel de imperfecte ca si mine) intr-o clinica de chirurgie plastica. E cazul sa ma apuc serios de scris, mm? 🙂

    Simona Catrina 5 noiembrie 2010 16:18 Răspunde
  • Dragos, am parcurs si eu, de multe ori, acest scenariu horror: se facea ca eram o planeta de frumosi, de photoshopaiti, de computerizati, de operati, de superbissimi. Si viata era obositoare, ne dureau ochii de atata lipsa de personalitate, originalitate, farmec personal. Eram clonele unei substante pure, ale unei hemoragii de estetica desantata. Si eram socant de nefericiti. Asa ca suntem o planeta eterogena din punctul de vedere al frumusetii. Bine, acum sa fim intelesi, as vrea sa fac parte din randul celor a caror frumusete interioara mai iese, din cand in cand, si prin gradina, la vedere.

    Elena, draga mea, nu se pot deschide link-urile inserate de tine, Omuldelamunte are dreptate! Bine ai venit!

    Andra, ramane asa, atunci: suma frumusica am s-o sparg pe demersuri care sa ma faca si pe mine cel putin la fel de frumusica. 🙂

    Dea Valma, te admir ca pretuiesti mai mult un compliment intelectual. Eu pretuiesc mai mult un compliment legat de fizic, pentru ca aici am mai multa nevoie de validare, probabil. De certitudini. De incurajare. Iarta-mi aparenta aroganta pe plan spiritual, nu ma consider vreun geniu, dar sunt mai sigura pe ceea ce construieste creierul meu decat pe ceea ce vorbeste fizicul. Deocamdata! 🙂

    Ana-Bell, am citit, cu un egoism de prost gust si o lacomie frivola, tot ce ai scris – superb, scrii minunat, ca de obicei. Nu merit nimic din splendorile pe care mi le-ai daruit, dar ma bucur cu obraznicie de ele, mi le insusesc repezita, copilaroasa, tematoare ca n-am sa mai aud prea curand asa ceva, in viata asta. Iti multumesc din inima mea necosmetizata, rezistenta, treaza.

    Simona Catrina 5 noiembrie 2010 16:27 Răspunde
  • Simone, nu ofer niciodata nimic nemeritat (suna de parca pledez 🙂 ). Am putin de oferit, deci sunt atenta cat si cui dau 🙂 Iar tie ti-am scris fara sa ma uit cat mai ramane din ce am. Pentru ca nu stiu la cate ma princep, dar talentul stiu sa-l recunosc si sa-l apreciez, frumusetea asemenea, si mai stiu ca, oricate merite ai avea, daca nu iti spune nimeni ca le ai, poti ajunge sa crezi ca sunt toate in mintea ta, nimic in realitate. „Copilaroasa” ti se potriveste foarte bine 🙂

    Ana-Bell 5 noiembrie 2010 16:49 Răspunde
  • Simona, eu ma accept asa cum sunt si atat. Si sunt departe de a fi vreo miss…

    Anamaria 5 noiembrie 2010 18:13 Răspunde
  • Tania, stiu ca intelegi: o lacrima azi si sufletul trist.

    Anamaria 5 noiembrie 2010 18:13 Răspunde
  • Anamaria: pune-le si pe ale mele acolo. 🙁

    Ana-Bell 5 noiembrie 2010 18:16 Răspunde
  • ADRIAN PAUNESCU – Ca un fum de tigara, sufletul

    Am sa-ti spun buna seara si-am sa plec undeva
    Unde nu e nimic, numai scrum, numai zat,
    Am sa-ti spun usurat, am sa-ti spun cu nesat,
    Ce departe va simt eu de inima mea.

    Usa-n loc va-ngheta si nimic nu va fi,
    Ca un fum de tigara voi trece in sus
    Unde stelele sint, unde oamenii nu-s,
    Am sa-ti spun buna seara, desi va fi zi.

    „Nu serviti o cafea, nu doriti un fistic?”
    Nu doresc decat drumul spre cer, fara voi
    Si sa nu ma mai trageti nicicand inapoi.
    Buna seara pe veci, cred c-asa am sa zic.

    Buna seara din nou, buna seara adanc,
    Doamne dragi, domni stimati, eu am treaba, eu plec
    Si pe urma aici e un fum de ma-nec
    Nu-nteleg de ce parca…imi vine sa plang.

    Doar atat am ramas, o vuire si-atat,
    Si plamanii de-atata strigare se rup,
    Buna seara frumos, buna seara urat,
    Ca un fum de tigara mi-e sufletu-n trup.

    Simona Catrina 5 noiembrie 2010 18:18 Răspunde
  • Stii ce citeam acum Simona ? Te salut generatie-n blugi ! Iti mai aduci aminte ?

    Marina 5 noiembrie 2010 18:39 Răspunde
  • Daca sufletul tau intelege

    De la rock pan-la imnuri si rugi,

    Te salut, tineret in adidasi,

    Te salut, generatie-n blugi!

    Marina 5 noiembrie 2010 18:43 Răspunde
  • Sigur ca stiu, Marina… Sunt si eu un „decretzel”, un exemplar al generatiei in blugi si adidasi.

    Simona Catrina 5 noiembrie 2010 18:46 Răspunde
  • Thomas , te intreb asa din curiozitate , ai fost vreodata la un canaclu Flacara ? Daca el imbeciliza masele prin spectacole in care se canta , se recita poezie , se descopereau valori , ce fac televiziunile din Romania azi cum se cheama ?
    Te intreb pentru ca eu am fost . …. Cenaclul Flacara a fost drogul generatiei mele , generatie care in nicun caz nu a fost si nu e una de imbecili !

    Marina 5 noiembrie 2010 20:23 Răspunde
  • generatiile de dupa Cenaclul Flacara sint imbelicilii TM si tu stii asta foarte bine. o stie toata lumea. generatiile care au dat oameni cu valori morale, integrii, destepti sint exact generatiile Cenaclului Flacara. Restul, chiar inteligenti, si chiar scoliti, sint slabi, foarte slabi.
    de unde atita rautate? de unde atita venin? ce natie sintem fratilor?
    Eliade era legionar, Paunescu era comunist… nu ca ar fi avut Paunescu geniul lui Eliade…dar mentalitatea de a judeca pe cei care ies din turma si din mocirla e tipic romaneasca. le dam in cap. ca asa sintem noi smecheri. nu ma mir ca e atita violenta in Romania. nu ma mai mir de toti chilotii si toate titele care apar la TV. asa spectatori, asa public, asa popor, asa „artisti”, asa „valori”.

    iana 5 noiembrie 2010 20:39 Răspunde
  • sa ma scuzati… tocmai am citit ceva si sint in lacrimi de draci, imi vine sa ma urc pe pereti… uite romanii: unul si-a schingiut fiica vitrega de cind fetita avea 7 luni pina la 4 ani cind a murit. batuta. 4 ani, nimeni… nici macar mama fetei nu l-a indepartat de linga copil.
    „Intelectualii” scriu articole precum cel din postul tau TM si isi gasesc cititori. poporul e format din dobitoace care bat, omoara, violeaza. si vecinii, blocul, strada, satul sint in public, cu gurile cascate.
    cum mai rabda Dumnezeu pe fata pamintului bestiile? de ce?

    iana 5 noiembrie 2010 20:45 Răspunde
  • Off , Iana ! Si pe mine m-a dat peste cap articolul cu fetita de 4 ani . Daca as fi legiuitor as condamna-o pe maica-sa la inchisoare pe viata sau la pedeapsa cu moartea pentru ca a pus mai presus de propriul copil , bestia de amant .

    Marina 5 noiembrie 2010 20:53 Răspunde
  • simone, daca ma intrebi, iti mai spun despre mine. 🙂
    de dragul unui portret-robot trecut prin degetele tale, raspund la orice test. 🙂

    tania 5 noiembrie 2010 21:00 Răspunde
  • Marina,
    daca as avea bani, jur ca as da in judeca tot satul pentru complicitate la crima. pe toate babele alea care povestesc acum ca ala o batea pe micuta cu batzul peste fata – le-as bate cu acelasi batz peste fata.
    gata, nu mai scriu… ma duc la naiba!

    iana 5 noiembrie 2010 21:09 Răspunde
  • Iana , te inteleg atat de bine !
    Daca as putea l-as intreba pe cel care a scris articolul pe care l-a postat Thomas (si daca Thomas l-a postat inseamna ca si-l insuseste) cum imbeciliza Paunescu generatia-n blugi cand noi cantam cat ne tinea gura „Iancu la Tebea” , „Clopotul reintregirii”, „Tu ardeal” , „Treceti batalioane romane Carpatii ” si multe , multe cantece de dragoste . O singura data intr-un spectacol de 6,7 ore se canta „Traiasca Romania” care in afara de doua versuri strecurate in strofa 4 si 5 cu „Traiasca Ceausescu” e o poezie patriotica excelenta . Cantam cantecul pentru frumusetea lui , nu conta acel vers atata timp cat stiam ca facem jocul „celor cu ochi albastri din sala” .
    Poate imi raspunde Thomas…..

    Marina 5 noiembrie 2010 21:24 Răspunde
  • Marina, eu n-am mancat salam cu soia, n-am dreptul sa-mi dau cu parerea. Am postat un articol care nu ma reprezinta (poate partial, i-ar trebui multe corecturi) dar reprezinta un altfel de punct de vedere.
    Lasand joaca deoparte si generalizarile copilaresti ale Ianei : total respect pt simtirile voastre (cred deplin în sinceritatea lor !), ale celor care au crescut ca painicile calde cu flacari paunesciene. Eu încerc sa fac distinctia între ce as numi întelegeri afective si altele, mai asezate în perspectiva istorica, sa zicem (nu neaparat mai destepte sau mai bune). Între trairi personale si impacturi generale. Între versuri (unele chiar reusite) sau cantece si îndoctrinare în masa. Între oameni autentici si falsificatori. Între cei care «incaseaza» si conducatorii care distribuie. N-as vrea azi sa sadesc florile triste ale unui neam manipulat în pamantul proaspat scormonit. Suntem destul de amarati si asa 🙁 Si apoi : talentul ticalosit nu s-a nascut în Romania, are traditii «nobile» si vechi pe tot mapamondul.
    Am testat si eu flacarile de pe vremuri. Epiderma mea pastreaza înca arsuri de gradul 3 de la acele întalniri, desi ele au fost cat se poate de scurte.
    Dar pot întelege entuziasmul acelor generatii care (se) descopereau întrun happening popular artisti în devenire, un loc de (aparenta) libertate, o comuniune exaltanta (desi calculata si controlata de organe).
    Stiu, nu toate flacarile ard în iad.
    Mai sunt care palpaie frumos printre amintiri.

    Thomas Man 5 noiembrie 2010 21:24 Răspunde
  • Exista viata si în afara „Cenaclului Flacara” pe atunci, Iana.
    Exaltarile cu iz nationalist (si cantece „patriotice”) nu-mi mi-au mirosit niciodata bine, M.

    Thomas Man 5 noiembrie 2010 21:27 Răspunde
  • Nu mi-au ! Uite ca fac si miauuuu !

    Thomas Man 5 noiembrie 2010 21:28 Răspunde
  • Noi ceilalti f multi (cei din afara flacarilor cenacliste), suntem chiar asa slabi, Iana ?

    Thomas Man 5 noiembrie 2010 21:30 Răspunde
  • Nu era vorba de rautate, I. Nici de cinism. Nici de iconoclastism. Audiatur et altera pars, sa nu ascultam doar refrenele cu care suntem bombardati.
    Nu cred ca e bine sa judecam prin pori si numai prin pori chiar daca-s porii personali, singurii demni de încredere, spalati cu amor propriu si cu sapun Dove.
    Nu-i momentul acum sa vorbim despre oportunism si fratii sai de cruce rosie. Poate altadata. Sau niciodata.
    Pax vobiscum !

    Thomas Man 5 noiembrie 2010 21:44 Răspunde
  • Privind inapoi poate parea desuet acel patriotism cultivat , poate parea exagerat acum intr-o Romanie in care acest cuvint a disparut complet . Nu poate intelege si nu poate judeca acel fenomen – „Cenaclul Flacara” – decat cine l-a trait . Nu mergea nimeni obligat , dompotriva , cu greu reuseai sa prinzi bilete .
    Cantecele patriotice n-au facut rau nimanui , cele in care se prea slavesc drogurile, prostitutia si limbajul de cartier , da.
    N-am sa-l uit niciodata pe Pitis recitand „Ultima scrisoare ” a lui Mihai Beniuc – tot un poet controversat , nu ? – transfigurat , cu chitara lui Mircea Vintila pe fundal .

    Marina 5 noiembrie 2010 21:49 Răspunde
  • TM,
    romanii din generatiile acelea… participanti la cenaclu sau nu.
    nici eu nu ma duceam la cenaclu. ascultam la radio. … dar asa spun statisticile. romanii care sint astazi intre 37 si 47-48 de ani se pare ca sint generatiile de aur ale romanilor. repet, statistica!

    iana 5 noiembrie 2010 22:00 Răspunde
  • Ma intreb dac autorul acelui articol Vladimir Tismaneanu, care traieste la Washington si este directorul Centrului de studii post-comuniste la Universitatea Maryland a auzit vreodata ca despre morti se vorbeste numai de bine sau nu se vorbeste?

    iana, Cenaclul Flacara ne aduna life sau la radio si ne invata sa fim buni cu ceea ce altii mai talentati aveau de spus la vremea lor. A fost parte din tineretea mea chiar daca depasesc intervalul tau.
    Si de fapt ce este rau in a-ti iubi tara?

    CristinaC 5 noiembrie 2010 22:10 Răspunde
  • De mortuis nil nisi bene.

    adriana 5 noiembrie 2010 22:34 Răspunde
  • Cristina C, m-am intrebat toata ziua unde esti… Te imbratisez pentru comentul de aseara 🙂
    iar acum iti spun bun venit ! Ma ingrozesc cat de invechiti putem parea unii dintre noi pentru altii !!!!!

    Marina 5 noiembrie 2010 22:48 Răspunde
  • S-a întors lumea pe acasă. Este vânzoleală şi-i mare păcat că un eveniment atât de trist naşte polemici între împătimiţi şi neîmpătimiţi.
    Prin simplul lui comportament de bun român, exemplar român în simţire şi-n gând, îi iert păcatul de a-i fi cântat lui Ceauşescu.
    Nu neg că i-aş fi cântat şi eu dictatorului, cu glas stins, sub nivelul de percepţie al vecinilor, în faţa unui calorifer rece şi-n mirosul de friptură al securistului de la III, un prohod duhovnicesc de ducere la cerul de jos.
    AP a fost un dicţionar de rime strălucite, o strună sensibilă a unui neam majoritar imberb şi dedat păcatului uneltirii încă de la acestă vârstă.
    Odihneşte-l Doamne pe un pat de nori!

    Omuldelamunte 5 noiembrie 2010 23:02 Răspunde
  • Marina sunt aici mereu .. am fost trista azi. Poezia lui Adrian Paunescu a fost si va fii frumoasa pentru mine.

    CristinaC 5 noiembrie 2010 23:11 Răspunde
  • TM, imi esti simpatic, imi place cum scrii, insa te suspectez de ceva vreme ca ai o varsta reala (sau doar emotionala!) ce se invarte in jurul a 20-30 ani… S-ar putea sa ma insel si, oricum, nu e treaba mea.

    Dar am ceva de zis: poate, macar azi, ai fi putut sa-ti pastrezi parerile pentru tine. In fond, nu ti le-a cerut nimeni…
    Si sa nu spui ca nu-s parerile tale pentru ca-mi amintesc prea bine ce ai scris cu cateva saptamani in urma, cand Tania a postat o poezie de Paunescu.
    Poate, de aceea, nici nu s-a mai chinuit sa-ti raspunda azi… O fac eu, dar imi pare rau deja.

    In fine! Nici eu nu sunt generatia cenaclurilor. Cand erau ele in perioada de varf si mai greu de organizat, prin ’84, am fost dusa de ai mei la un astfel de cenaclu. Aveam 6 ani si inca tin minte cat m-a mirat multimea aceea de oameni, fericirea lor, muzica. Nu mai vazusem asa ceva. Si am intrebat-o pe mama cum de toata lumea aceea stia sa recite in cor aceleasi poezii… Este una din amintirile marcante ale copilariei mele.

    Nici eu nu inteleg complet cenaclurile. Dar, inteleg clar 3 lucruri:
    1- de judecat viata unui om, numai Dumnezeu o poate face;
    2- scriitorii, pictorii, compozitorii lasa in urma ceva ce altii nu pot niciodata sa lase! In timp, viata lor se distanteaza de arta lor. Altfel, nimeni n-ar mai citi Eliade, Camus, Nae Ionescu si tot asa;
    3-gusturile si parerile oamenilor se RESPECTA si atat! ATAT!

    Anamaria 5 noiembrie 2010 23:28 Răspunde
  • Si eu sunt trista, recunoscandu-i toate greselile, abuzurile, nebuniile lui Paunescu. Sunt trista pentru ca moare o bucatica din adolescenta mea cu individul asta care nici macar nu-mi placea. Imi placea insa cum scria (fara sa aiba toate poeziile valoare reala), imi placea ca traia foarte intens, si am ramas in sange cu muzica din vremea Cenaclului. Era o minune acolo, sau poate parea o minune pentru ca in rest era o gaura neagra. Am fost (cu greu, ai mei se temeau sa nu ma corupa gloata) la vreo 3 intalniri cu cenaclul. Ascultam in fiecare joi muzica, o ascult deseori si acum, pot sa cant oricand un repertoriu intreg.
    Muzica e asociata cu el pentru ca nu ar fi existat sau nu am fi stiut-o fara el. Si- poate nu toata- e realmente minunata. Asa ca…da, numai de bine. Si o s-o tot ascult, Marina, ai dreptate!

    Corina L 5 noiembrie 2010 23:30 Răspunde
  • Simona, as vrea sa ma reintorc la dependenta de seriale si sa marturisesc ca si eu am o pasiune pentru dr House! Si nu-mi trece! Cu nimic! Am descoperit un site unde se gasesc toate sezoanele… toate, toate! Sunt atat de multumita… Acum sunt la sezonul 7, alternand cu episoade mai vechi pe care nu le-am vazut.

    Anamaria 5 noiembrie 2010 23:36 Răspunde
  • CristinaC , si mie mi-a placut si imi place poezia lui Adrian Paunescu . E acuzat ca a scris pentru cuplul Ceausescu . Asa o fi , o fi scris si pentru ei , eu n-am citit asa ceva , dar opera lui e atat de vasta incat sunt convinsa ca acea parte e ceva infim . Ca unii vor sau nu vor , Paunescu a fost si ramane un mare poet roman ce ” n-a insirat cuvinte doar din coada ar sa sune”.

    Marina 5 noiembrie 2010 23:37 Răspunde
  • Marina, sa stii ca a scris si pentru cuplul acela… Tatal meu imi zicea azi ca a scris pentru ei si ca, daca n-ar fi facut-o, cenacluri ca Flacara nu s-ar fi putut organiza in veci! … Lumea nu se vede doar in alb sau negru, nu-i asa?…

    Anamaria 5 noiembrie 2010 23:44 Răspunde
  • Mai bine vorbim de Dr House decat sa ne tot controversam pe teme paunesciene…parerile diferite nu sunt rele deloc, si articolul lui Tismaneanu are niste adevaruri, dar e scris destul de rautacios intr-o zi in care nu era cazul. In Cenaclu era o gramada de comunism si cult al personalitatilor (si AP, si NC), dar aveam ceva, ne agatam de orice. Nu prea se punea problema de concerte Queen (ca asta ne placea pe atunci), ca probabil realitatea ar fi fost altfel. Oricum, repet ca muzica era minunata. Si la Ruga pentru Parinti o sa bocesc oricand, instant.
    Revenind si la House- Hugh Laurie e de departe cel mai minunat actor, poate Michael Caine sa il mai egaleze:) Ca sa mai destindem atmosfera!

    Corina L 5 noiembrie 2010 23:46 Răspunde
  • Corina L, subscriu, hai sa schimbam subiectul! Nu stiu nici ce are Hugh Laurie asta, dar m-as uita la el non stop…

    Anamaria 5 noiembrie 2010 23:51 Răspunde
  • Cum spunea si Simona , nu stiu de ce sunt fana a tuturor filmelor cu doctori. Dar cel mai si cel mai mult sunt topita dupa Anatomia lui Greysi dr House . Sunt nebuna ! M-as uita non-stop ! 🙂

    Marina 5 noiembrie 2010 23:57 Răspunde
  • Am Jeeves and Wooster, dupa cartile lui Wodehouse, in care joaca Hugh Laurie cu Stephen Fry- umor englezesc desavarsit, pe cuvant! Din House nu am inca ultimul sezon- cred ca sunt la 6? Si Laurie mai si scrie bine, i-am citit si cartea, cred ca tocmai a fost tradusa si la noi. Genial, pacat ca nu ne cunoaste:)

    Corina L 5 noiembrie 2010 23:59 Răspunde
  • cu ochii inlacrimati si plecati marturisesc ca eu abia acum am descifrat tristetea acestei zile, faptul ca Adrian Paunescu nu ne va mai scrie de acum… si nu-mi vine sa cred.

    traiesc cam atemporar si cam deconectata de realitate in ultimul timp; mi se mai intimpla sa am prioade din astea, de cite o saptamina, in care nu deschid televizorul si nu citesc ziarele. mai glumeam din cind in cind cu o prietena, ca o sa vina sfirsitul lumii si eu nu am sa stiu, tot am sa plec in graba dimineata ca sa prind trenul…

    nu am stiut nici macar de boala lui. abia acum inteleg de ce acum 3 saptamini, cind am fost acasa intr-o librarie si am cerut si niste recomandari, mi s-a recomandat Adrian Paunescu… ce trist mi se pare.

    Dea Valma 6 noiembrie 2010 0:17 Răspunde
  • Dea Valma 6 noiembrie 2010 0:33 Răspunde
  • As vrea si eu sa avem voie buna,dar tot trebuie sa spun ca adaug lacrimile mele..
    O singura data am plans si am cantat pe-un stadion,dar in rest il ascultam cu sfintenie.
    Dumnezeu sa-l odihneasca!

    V-as spune si ce mi-as corecta eu dar tac;mi-e ca nu se va destinde nimeni.Recunosc totusi ca sunt intru totul de acord cu ce spui tu Simona;daca puteam ,acum as fi venit cu detalii despre bisturiu din proprie experienta..Curajul nu-mi lipseste si poate de aceea inca mai sper!
    Am terminat de citit revista si m-am trezit ca Simona scria pt a muulta oara despre zbaterile mele.Si acolo si aici.Foarte frumos. 🙂
    Odille,vino cu bunatatea ta printre noi..

    simfo 6 noiembrie 2010 0:37 Răspunde
  • Dea Valma,multumesc.
    Vin si eu cu ceva desi imi lipseste cu desavarsire inspiratia.
    Dar ascult indemul vostruAnamaria,Marina,CorinaL.:
    http://www.youtube.com/watch?v=RJAUX2yc2AU

    simfo 6 noiembrie 2010 0:45 Răspunde
  • Mereu gresesc,am mancat n-ul..:(

    simfo 6 noiembrie 2010 0:46 Răspunde
  • Corina L, eu n-am vazut filmul cu Jeeves and Wooster…;( vreau si eu! Imi plac cartile lui P.G. Wodehouse. Am citit o gramada in engleza (la noi nu s-au tradus prea multe) doar ca sa ma hlizesc ca fraiera dupa cate o zi cu probleme sau o carte prea serioasa. Cum se numeste filmul cu Laurie, chiar Jeeves and Wooster? …tre’ sa caut sa ma dumiresc si eu.

    Anamaria 6 noiembrie 2010 1:04 Răspunde
  • Nu stiu daca as face operatii. Proceduri minore, da, dar implanturi, lifting chirugical si alte cele nu. Nu din principiu, ci pentru ca nu am niciun defect care sa ma deranjeze atat de tare, sau care nu se poate atenua cu interventii mai blande. Nu stiu nici tu de ce zici lucrurile astea, pentru ca esti frumoasa si pari foarte feminina. Sunt altele/altii vai de capul lor, care chiar au defecte serioase care le afecteaza viata.
    Operatiile de intinerire sunt bune doar daca sunt subtile. Ma uit la Helen Mirren ce frumoasa si sexy e la varsta ei, si cred ca are cateva retusuri facute, dar n-a luat-o razna cu ele, ca alte staruri.
    In privinta modelului Sophia Loren, te contrazic. Nspe mii de studii despre atractie au aratat acelasi lucru: ca primul lucru care atrage un barbat e forma corpului (nu marimea), raportul talie-solduri, iar forma preferata e clepsidra (cica ar indica o fertilitate mai mare). In rest, modele vin si trec, iar femeile crispate pentru ca au 55kg in loc de 50 nu vor fi niciodata frumoase, pentru ca disperarea urateste, sau atrage tot felul de nenorociti.

    catintherain 6 noiembrie 2010 2:52 Răspunde
  • odille, ODML, ana-bell, anamaria, v-am raspuns.

    tania 6 noiembrie 2010 4:04 Răspunde
  • Anamaria, Jeeves and Wooster e serial, l-am luat din Londra, s-ar putea sa existe pe ebay sau Amazon, daca le accesezi. Nu stiu cate episoade sunt, vreo 10? Dar ti-i poti imagina pe amandoi…mai tineri.

    Corina L 6 noiembrie 2010 9:59 Răspunde
  • @Tania- eu nu am vrut să te invoc zilele acestea pentru că ştiu prin ce-ai trecut anul precedent pe vremea asta. Ai toată compasiunea mea!
    Dar chiar nu ştiu la ce mi-ai răspuns!

    Omuldelamunte 6 noiembrie 2010 13:26 Răspunde
  • Ca sa am succes deplin la barbati ar trebui sa-mi remodelez caracterul. Ar trebui sa-mi fac o micsorare a simtului critic, sa-mi reduc in dimensiuni simtul moral, sa-mi cresc apetitul pentru sexul fara implicatii emotionale si sa-mi largesc orizontul de cautare.
    Treaba cu fizicul e discutabila. Parerea mea…

    Marilena Guduleasa 6 noiembrie 2010 14:14 Răspunde
  • ODML, am avut un raspuns de spus in pagina anterioara, apropo de clipul Anei-bell.
    cat priveste un trecut…da, luna aceasta se face un an. pe data de 13.
    stiu ca stii, la fel cum tu stii ca si eu stiu…

    tania 6 noiembrie 2010 14:44 Răspunde
  • @Tania- am dat cu un post înapoi şi ţi-am aflat răspunsul. Dacă aidoma, aş putea da măcar cu un an înapoi şi să-mi strâng tatăl la piept, să-i spun să nu plece până nu-i repet de mii de ori că-l iubesc. Mă alină gândul că aşa fac cu mama mea acum şi, când vremea-i va veni, îi va spune şi tatii cât de mult i-am iubit. De parcă n-ar şti!
    Deplâng chinurile gemenilor mei când va veni clipa despărţirii. Îi simt atât de iubiţi iubindu-i şi ştiu că vor încerca suferinţa care mă macină pe mine acum şi mereu.
    Tania, sunt îndreptăţit să cred că şi tu ai vrea să faci la fel. O fiică simte mai intens căldura unui tată bun.

    Omuldelamunte 6 noiembrie 2010 15:36 Răspunde
  • tania si ODLM, am citit si am lacrimi in ochi. Stiu si simt ce spuneti.
    Dar voi stiti cit sunt eu de militanta, ma lupt sa inteleg, si nu pot. Mi se pare atit de unfair despartirea de cei dragi. Dar sper ca cei plecati stiu cit ii iubim.

    Odille 6 noiembrie 2010 16:07 Răspunde
  • Tania si ODLM sunt alaturi de voi in durerea ce o traiti . O inteleg atat de bine si o traiesc la randul meu pentru ca anul trecut in decembrie si tatal meu a plecat spre ceruri …..

    Marina 6 noiembrie 2010 16:08 Răspunde
  • voiam sa spun ceva despre operatii estetice…o poveste a unei prietene, haioasa foc, dar s-a facut o schimabre de subiect pentru ca a plecat dintre noi adrian paunescu…

    simona si eu sunt…”decreztel” si-am fost la cateva cenaclu-ri la noi in oras, unde, toti ne dezlantuiam, dansam, ascultam poezie si am descopeream talente din muzica folk; apoi acasa, joia, tin minte perfect, se transmitea la radio spectacolul, toti ai casei, pe vremurile alea…innegurate de lipsuri si frig, ne adunam in bucataire si ascultam mancand seara mamaliga cu lapte; nu radeti astia mai mici, asa era !!

    acum mi-am luat CDuri cu cenaclul flacara si, trecand peste anumite manifestari paranoice ale poetului, era….vulcanic, impetuos, se enerva la spectacole daca el recita si publicul nu facea liniste deplina……eu l-am iubit si mereu, cand il vedeam in vreun interviu in ultimii ani il urmaream pentru ca nu ma plictisea, avea ceva de transmis…. si ma leaga de el primele senzatii de liberatate si muzica folk si dansatul in tribune pe „hora unirii” si recitatul in cor…..posteritatea si oamenii academici sa -l judece ei; eu va scriu o poezie pe care o am scrisa de pe vremea liceului

    Plec imediat nicaieri

    Nu va mai faceti nici o problema
    Am sa va iau, precum pot, din poveri
    Si chiar pe mine povara suprema,
    Plec imediat nicaieri.

    Mana pe clanta, sapca pe frunte,
    Eu ma dau tie, tu te oferi,
    Plec sau spre mare, plec sau spre munte;
    Plec imediat nicaieri.

    Nu in orase si nici in sate,
    Viata imi este peste puteri,
    Fara bagaje, pe nemancate,
    Plec imediat nicaieri.

    Plec imediat unde nimeni nu pleaca,
    Plec unde toti veti cadea sub taceri,
    Si pe o lacrima foarte saraca
    Plec imediat nicaieri.

    Plec imediat, parasindu-mi averea,
    Plec imediat pe un drum de oieri,
    Plec imediat nicaieri-nicaierea,
    Plec imediat nicaieri.

    17 iulie 1985, Bucuresti

    celor tristi din motive personale, tania, ODLM, odille aveti compasiunea mea…dea valma si eu sunt trista..

    wind 6 noiembrie 2010 21:23 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=1M6WaChe5tA

    uite asa era la cenaclu , pe acorduri rock cantam cu entuziasm muzica patriotica si ce era rau in asta….nimeni nu reusea sa ne faca sa spunem cu mandrie ca suntem romani, paunescu da! scuza-ma simona ca m-am inflacarat….

    wind 6 noiembrie 2010 21:42 Răspunde
  • Cu gandul la voi tania, ODML… la mine se fac maine 3 ani si parca a fost ieri…Ne adunam azi cu mama si fratele, copiii pentru care a fost cel mai bun bunic sa ne amintim de dragostea tatii pentru noi!

    CristinaC 6 noiembrie 2010 21:46 Răspunde
  • Tania, as avea atat de multe sa-ti spun, dar, din experienta pierderilor mele (desi nu identice), stiu ca toate cuvintele din lume sunt prea putine si prea terne ca eu sa-ti pot transmite acum ceva real. Asa ca te imbratisez si te tin strans si nu-ti dau drumul! Cu tot sufletul meu.

    Anamaria 6 noiembrie 2010 23:53 Răspunde
  • va multumesc. 🙁
    stiu, in adancul meu, ca nu voi depashi niciodata momentul disparitiei tatalui meu.
    ma mint, ma pacalesc, ma mint mereu. mi-e teama de orice clipa care se stinge in amintirea lui shi dor sa-mi spuna, ca in vremea primilor ani de studentie, ca ora 21.00 prea tarzie pentru o domnisoara nesosita acasa. 🙁
    http://www.youtube.com/watch?v=P1i9pS6yvkw
    maine, voi fi fiind pe aici, cu voi, in tema si realismul simonei, ale voastre.
    promit…

    tania 7 noiembrie 2010 0:15 Răspunde
  • Marina, ODLM, cristina, …., …., nu ma pricep la aceste cuvinte, dar voi ma simtiti mai bine. sfarsiturile de ani sunt, va sunt grele precum mie, atata stiu.
    de aceea, ma gandesc de pe acum, atat de pacatoasa, la sarbatori.

    tania 7 noiembrie 2010 0:21 Răspunde
  • si nu ma pricep, cel mai probabil, pentru ca nu sunt pregatita pentru un interviu al meu si doar al meu cu D-zeu.

    http://www.youtube.com/watch?v=XhSpvE9pjPY

    tania 7 noiembrie 2010 0:25 Răspunde
  • Simona, ce bine ca esti om. Si ce mai om! Eu imi amintesc bine ca acum sapte ani tot ce-mi doream era sa demonstrez cat sunt de desteapta, de capabila si competenta. Dupa cinci ani de demonstratii riguroase, m-am trezit ca tanjesc sa fiu frivola, aventuroasa si capricioasa, dar nu mi se mai permite, ajunsesem sa fiu luata foarte in serios. Daca initial ma deranjau anumite priviri, subtilitati si zambete deocheate, ajunsesem sa am impresia ca e ceva in neregula cu mine, pentru ca nu le mai primeam. Nu prea poti sa le impaci pe amandoua. Desigur, doar daca esti barbat, caz in care a arata bine, diferit de a avea capacitati intelectuale indoielnice. Nu pot sa-mi torn o rochie care mi se lipeste provocator pe corp, sa ma urc pe niste pantofi superbi cu un stiletto de 10 cm si sa tin o prelegere academica. Auditoriul probabil va urmari micile imperfectiuni, femeile vor studia croiala rochiei si calitatea dresurilor, in concluzie, textul meu miezos va trece pe langa. Fireste, in momentul de fata nici nu se pune problme. Am realizat foarte dezamagita ca in lipsa unui trup pe care sa-mi sprijin inteligenta, calitatile mele intelectuale nu imi aduc satisfactia dorita. Am urmarit multe emisiuni cu interventii chirurgicale in scop estetic, m-au oripilat, e drept, dar nu indeajuns cat sa nu ma intreb. Injectii saline pentru sani, au un efect miraculos. Botox injectabil pentru cuta dintre sprancene, ma rog, diverse mici retusuri. As apela la ele, nu e totuna sa intinzi pe sezlong cu nonsalanta un trup de zeita, sau sa arunci rapid prosopul si sa te asezi inainte ca cineva sa-ti scaneze nemilos (di)formele. Desigur, in timp si consistenta, interventiile intelectuale le depasesc cu mult pe cele fizice. Dar, in calitatea mea de femeie, mai inainte de toate, ochiul celorlalti ma doare mai abitir decat urechea. Privirea unei femei frumoase, care ma judeca avand un zambet ironi in coltul gurii, ma poate urmari saptamani la rand. Stiu cine sunt, si care-mi e valoarea. Dar oglinda nu tine cont de slefuirea mintii mele. Iar eu, in jalnica mea superficialitate, in nedreapta si totusi minunata materie, turnata in trup de femeie, ma plec smerita in fata oglinzii.

    Ulicica 7 noiembrie 2010 11:51 Răspunde
  • @Simona: Sa fim seriosi, frumusetea ta interioara iese la plimbare prin gradina tot timpul… Si nu numai cea interioara. Cred ca toata lumea de aici e de acord cu asta.
    @Odille: Multumesc pentru aprecieri. Referitor la chinezi, am auzit ca asiaticii patesc la fel ca noi, ma rog, exceptand culoarea parului si a ochilor, adica nu prea reusesc sa ne diferentieze.
    In legatura cu moartea lui Adrian Paunescu:
    @Marina: Regret ca n-am reusit sa-l conving pe maestrul Pittis sa mai recite o data „Ultima Scrisoare”, pe care am ascultat-o doar pe cd.
    @Celor care judeca: Amintiti-va ca nici Eminescu nu a fost vreun sfant. Si daca puneti in balanta bunele cu relele incercand (vai cat de greu e!) sa fiti obiectivi, cu siguranta stiti cum s-ar inclina.
    In alta ordine de idei, nu-i voi intelege in veci pe cei care judeca ce-au facut unii oameni acum 30 de ani si mai bine si care la vremea respectiva nu erau nascuti sau aveau maxim 10 ani. A judeca un sistem politic e una, presupunand ca ai avut de suferit chiar si la varste fragede din cauza lui. Dar a judeca oameni e periculos. Oare cate poezii ar mai fi scris Paunescu daca s-ar fi ridicat impotriva regimului Ceausescu si ar fi ajuns la Canal sau in vreo puscarie comunista?

    Dragos Cuzuban 7 noiembrie 2010 12:33 Răspunde
  • THEY SHOOT GHOSTS, DON’T THEY ?
    Toamna vrajbei noastre
    (Liturghie la capataiul propagandei reînflorite artificial pe pervaz, udata cu memorie afectiva)
    Eu nu judec pe nimeni. N-am roba, am un halat alb cu gluga. Notez doar, observ, privesc prin timp.
    Nu credeam ca trebuie sa reamintesc, în clasa asta cu eleve silitoare, rolul nefast-letal al strategiilor nationalist-exaltant patriotice cu alibi cultural. Nu o sa deschid cartea de geopolitichie pt descrierea amanuntita a «metodei» si a excrescentelor ei pervertistice, credeam capitolul închis si învatamintele trase din accidentele monstruoase al istoriei. Dar nu. Misuna viermii cadavrului «nationalismului patriotic» si printre generatiile mileniului trei.
    Indiferent de poleiala în care e îmbracata, de incantatiile artistice sau efuziunile mistice pe care le degaja, de iluzia de libertate înaltatoare sau de reala inspiratie pe care le induce, ideologia asta ramane potential o bomba de distrugere în masa.
    Nimeni nu va poate lua trairile tineretii, momentele extatice cenacliste, intensitatea vibratiilor personale de atunci, gura de aer proaspat pe care ati fost sigure ca o respirati în acel moment, desi era fara doar si poate infestata de toxicitati (propagandistice) si, pt autoritati, nu erati decat, ca de obicei, cobai, pioni, carne de tun.
    Dar.
    Întro societate «controlata», nu numai masina de scris are nevoie de autorizatie ci si corul de bocitoare. În tragedia greaca, ultimul era personaj principal, cu morala în voci. Nu credeam ca ma voi întoarce asa mult prin secole, fie si pentru un (dez)acord, în Conservatorul de Muzica SW.
    Poate ne vor spune porii, tot ei, saracii, ca TOATE durerile sunt respectabile.

    Flacarii vii, lebede cantatoare.
    Si fantomele se calugaresc, nu-i asa ?

    http://www.youtube.com/watch?v=1X6yuW40iw0

    Thomas Man 7 noiembrie 2010 12:49 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=xBbF74JnKhI&feature=related
    http://en.musicplayon.com/play?v=232104&r=240909&audioOnly=N#id435932
    Mie, schimbarile de atitudine imi prind bine, desi de multe ori ma vad intr-o cu totul alta infatisare decat cea pe care o am zi de zi. In rest, nu cred ca m-ar ajuta prea tare o operatie estetica la nas, desi in conceptia mea, ar cam fi nevoie… Omul e un etern nemultumit, fie ca e vorba de infatisarea lui, de ceea ce poseda el material sau spiritual .
    Va poop!

    nico 7 noiembrie 2010 14:32 Răspunde
  • @Thomas- deşi ai spus-o, totuşi nu te-ai dezbărat de obiceiul de a da nume. Ai găsit adepţi şi de-ai lui MB şi de-ai lui AP şi ai fost lovit în freză, deşi lumea te apreciază când ai un stil neutru de fantomă plutitoare şi cu viză de flotant pe YouTube. Dacă ai fi scris un editorial într-un jurnal( şi ai toate calităţile pentru aşa ceva), poate ţi-ai fi luat-o şi acolo, dar aveai o portiţă: mulţi ar fi apreciat că, de fapt tu nu gândeşti aşa, dar politica ziarului te-a forţat să denigrezi când inima-ţi spunea altcumva. Aşa, pe un comentariu pe blog, nu ai scăpare. Este politica trăirilor tale şi primeşti mormane în cap. Vrei tu asta? Eu, ca şi altă lume, te apreciem pentru stilul bombastico-plaisirsit greu de însuşit de orice altă fiinţă. Rămâi plăcut, aşa cum eşti între acte!
    Şi eu am criticat-o pe Kylie Minogue, dar tot eu i-am sărit în apărare şi era să mă dau afară de pe blog.

    Omuldelamunte 7 noiembrie 2010 15:27 Răspunde
  • Sorry: …plezirist…

    Omuldelamunte 7 noiembrie 2010 15:29 Răspunde
  • TM, in tragediile grecesti, toate opiniile erau adevaruri aproape absolute, prin urmare, ele-tragediile sunt mai noi decat crezi.
    Nu inteleg mai deloc de ce-ti place tie sa serveshti masa singur…
    http://www.youtube.com/watch?v=1ClCpfeIELw

    tania 7 noiembrie 2010 16:46 Răspunde
  • Odille 7 noiembrie 2010 17:33 Răspunde
  • OLDM subscriu la ceea ce apreciezi despre TM, tu te pricepi muuult mai bine decat mine;

    nus tiu de ce, m-am simtit „atacata ” de TM, fara sa fiu suparata pe el, dar recunosc, TM ai un talent deosebit de a scrie, dai o nuanta si o asociere unor cuvinte pe care eu nici macar nu le folosesc prea des; sa stii TM ca eram foaaarte tanara pe vremea cenaclurilor, dar, acum gandind la ce traiam atunci nu ma simtem deloc nici pion, nici cobai, nici carne de tun si cred ca nu eram chiar o gasculita; paunescu era si el om, dar avea ceva sublim si era talentat, pur si simplu si eu ma suparam pe el ca se infuria pe noi, publicul lui, deh, mai facea si el crize de nervi, dar il iertam ca era paunescu si tot el ne ridica pe culmi cu muzici si delir…:)

    simona,la subiect, zau, as face niste mici retusuri estetice ca sa fiu si o farama din ce are de la natura angelia jolie sau mai stiu io ce fotomodela la moda…oh….daca mai e si plus de inteligenta…uuaaauuuu pai devine fulminant

    wind 7 noiembrie 2010 20:21 Răspunde
  • Thomas, arata-te si nu te mai supara pe noi, vino inapoi- poftim, aproape ca ma apuc de poezii ca sa revii…

    Corina L 7 noiembrie 2010 22:11 Răspunde
  • simone, cand ai postat noua tema, stii care a fost primul lucru pe care l-am facut?
    ti-am privit fotografia si mi-am spus: (sa-i propun simonei sa afiseze o foto color) 🙂
    apoi te-am cautat pe google, color, fireste, dar pozele existente is mult prea mici. 🙂
    so, sa nu credem in coincidentele gandurilor. 🙂
    so so, esti frumoasa. 🙂

    tania 7 noiembrie 2010 22:16 Răspunde
  • Da, Simona, Tania are dreptate: esti frumoasa. 🙂 Nu credeam ca voi scrie asta unei femei! 😀 Si nici nu pricep ce tot vrei tu sa schimbi, dar ne vedem foarte diferit de cum ne vad altii, nu? Daca ai putea sa te vezi o zi prin ochii nostri, ai tutuor celor de aici, cred ca ai fi foarte placut surprinsa! 🙂

    Anamaria 8 noiembrie 2010 0:00 Răspunde
  • @ODLM: daca raspunsul tau pentru TM ar fi o petitie, eu as fi primul semnatar. Si i-as propune sa-si faca si el un blog al lui. Eu l-as citi si, TM, eu nu citesc decat acest blog si, in rarele clipe libere, il citesc pe-al lui ODLM. Asa ar exista un loc bine definit in care ai putea sa-ti primeasti mormanele, dupa cum spune ODLM si am fi si impacati cu ideea ca nu deranjam blogul Simonei!

    Anamaria 8 noiembrie 2010 0:10 Răspunde
  • ti-am gasit cartea in sfarsit!!! sunt tare incantata de ea (sex in perversiune clasica) multumesc!! 🙂

    andra 8 noiembrie 2010 10:43 Răspunde
  • Am urmarit si eu primele 2 sezoane din serialul cu pricina, dupa care m-am oprit, plicitisita cumva de repetitiva poveste a celor care, motivat sau nu, considera ca o astfel de interventie le poate schimba, in bine, vietile. Un prim motiv a fost acela ca cei doi chirurgi plasticieni, desi superbi, sunt aproape la fel de nefericiti ca si pacientii lor. Pe urma am vazut ca, daca au bani si curaj, unii pacienti devin dependenti de astfel de retusuri, executand operatii cam la fel de des cum ma duc eu la coafor sa-mi refac suvitele. Nu zic ca sunt multumita de felul in care arat, dimpotriva, daca as avea posibilitati tot as apela, daca nu chiar la bisturiu, macar la un botox ceva. Dar pot spune cu siguranta ca am avut ani in care nu mai suportam sa ma privesc in oglinda de kilogramele acumulate si depuse inestetic prin partile esentiale. Si atunci, dupa cure drastice de abia ma mai tineam pe picioare, cu 10 kg mai putin, singurul lucru pe care il obtineam fata de perioada pufoasa era o mai mare incredere in mine. Incredere care se spulbera rapid cand constatam, din nou, ca nu eram nici mai fericita, nici mai multumita, mai implinita sau mai curtata decat inainte. De ce? Mi-a luat ani si regimuri drastice sa inteleg ca, desi lucram la fizicul meu, ignoram cu totul psihicul, fara sa ma gandesc ca fragilul meu echilibru interior era ceva ce trebuia rezolvat mai intai. Asa mi-am putut explica de ce barbati superbi trec la brat cu femei banale sau cu infatisari departe de orice standarde actuale de frumusete, dar care sunt vesele, debordeaza de viata si te umplu de energie pozitiva. Si invers, femei frumoase cu barbati total nereusiti. Cum le iese asta, nu ma intreba. Insa cunosc destule perechi in care el (inca) nu a plecat de acasa pentru ca ea îi lumineaza viata prin optimism si buna dispozitie, nu prin forme sau infatisari iesite din sablonul 90-60-90. Pentru astfel de persoane viata parca merge bine-merci inainte, au familii, copii, cumetrii, socrii, concedii la tara cu verisorii din partea sotului, gratare, cununii, cu fiecare eveniment parca le creste prestanta si increderea in viata. Iar eu stau sa ma gandesc daca cu banii stransi din concediile neefectuate pe vreo 3 ani mi-ar ajunge de-o lipoaspiratie mica, ca simt ca asta e cam ce mi-ar trebui acum, cand a trecut mai bine de-un an de cand ultimul meu iubit a plecat cu alta mai frumoasa sau mai vesela, habar n-am sa spun 🙂

    roco 8 noiembrie 2010 13:08 Răspunde
  • Ultima piesa Taxi, primita de la pritene si, se pare, nepromovata de radiouri din nu se stie ce motive:
    http://www.youtube.com/watch?v=J0BkdKGPTxw pour nous 🙂
    Tania, presupun ca vei subscrie! 🙂 Si, nu stiu de ce, cred ca merge si pentru Uli. Sper sa nu ma insel 🙂 De Simona, ce sa mai zic!

    Anamaria 8 noiembrie 2010 14:27 Răspunde
  • Anamaria, superb.
    Of…superb. 🙂
    Of, of, of, chiar superb. 🙂 🙂 🙂
    reply:
    http://www.youtube.com/watch?v=J0BkdKGPTxw

    tania 8 noiembrie 2010 15:04 Răspunde
  • un pink floyd si mesaje de o profunzime frapanta, care mor si se renasc precum coada de shoparla. clip de urmarit cu atentie pana la ultima secunda.
    thomas, poate te bagi shi tu…

    Una, pe unde te mai preumbli?
    Un trecator pare si el preumblat.
    De Paca sa mai intreb?
    LM???
    Si mai erau pe aici niste pisici, si cu siguranta un semndefoc…

    Simone, am avut la un moment dat feelingul ca ai fi vrut a scrie despre A.Paunescu. Nu stiu de ce…

    well, anamaria?

    http://www.youtube.com/watch?v=YQWszrZHBPI

    tania 8 noiembrie 2010 15:39 Răspunde
  • Nu credeam sa revin asa repede dar tocmai am descoperit «urmarile» post-ului meu si sunt «siderat» (cum se zice prin unele ceruri).
    ODLM, ultimul meu text, conciliant si deloc vexant, pe o tematica ideologica («patriotismul nationalist»), nu apela de fel vreun raspuns dar cantarele tale s-au obosit prin a mi-l da ! De ce ? Mister. ïmi faci un bilant-analiza de activitati „ca la cadre” (era sa spun „ca la carte”), amestecand bauturile. Si stii ca asta da niste migrene ! Pe de alta parte, «a o lua în freza» este o expresie cam vulgara pt gustul meu desuet si, oricum, nu mi se pare ca am fost lovit asa cum zici. Nu stiu despre ce «mormane» vorbesti ; daca te referi cumva la încercarile hazlii si moralizatoare pe care si le-a permis o persoana, mormanele se labarteaza pe fruntea ei, nu ma ating pe mine nicicum. Vorba ceea, pe care o compun pt circumstanta : «Naivii beau apa cu paiul din ochii lor».
    Nu vad nici numele date despre care vorbesti. N-am dat niciun nume ! Esti sigur ca vedem acelasi film ? Singura data cand am dat nume si am folosit chiar un termen injurios, a fost cu AP dar si acolo era cu trimitere la celebrul „Sunt un porc. Sunt porcul dumneavoastra de Craciun liber.” pe care «bardul» însusi si l-a asumat, pentru a-si cere iertare. Aveam deci si acolo circumstante atenuante. Pt cunoscatori doar, e drept.
    «Raspunsul» tau nechemat mi se pare asadar în context mai acordat cu dialogurile ionesciene din Cantareata cheala 🙂 Sper sa nu te supere formula, e doar o „imagine” cheala 🙂
    Nici tu nici eu nu suntem depozitarii criteriilor de judecata (sau de tematica scrierilor) din SW.
    Simona e Open Mind si si-a lasat gradina deschisa florilor de tot felul, ca un Open Space unde pot exista si pareri contrarii, atata timp cat exista respect pt colegii de blog si oarece tinuta.
    Este limpede si pt miopii cu dioptrii foarte mari : putem, cred, sa ne aparam aici niste convingeri, atat timp cat nu ofensam partenerii de discutie (n-am avut în niciun moment aceasta intentie). Evident ca atunci cand o persoana nou venita îti atribuie varste emotionale sau te invita la plimbare, în loc sa te cheme sa-i admiri Boukhara-ul ( 🙂 ), se transgreseaza niste reguli de minima moralia. Dar asta, repet, nu ma priveste, e mormanul din obrazul ei. O operatie estetica-etica i se impune dar nu voi fi eu mana care tine bisturiul.
    Din fericire (pt unii) sau din pacate (pt altii), timpul nu-mi mai permite interventii frecvente.
    Voi reveni, mai ales daca mi se cauta nod în papura.

    Uite, Tania, ca m-am bagat 🙂
    Corina L, am pus la rece un Chardonnay 🙂
    Windy, plec imediat nicaieri 🙂
    NirvAna, te cautam cu totii 🙂
    Ulici, taci si scrie ! 🙂
    Una e numai Una !
    Simfo 🙂
    Nico 🙂
    Un Trecator ?
    Saptamana luminoasa tuturor ! Fara exceptie de sex sau religie 🙂

    Thomas Man 8 noiembrie 2010 16:23 Răspunde
  • @Anamaria- clipul, o realizare cu haz şi dovedeşte că Dan Teodorescu are mulţi prieteni, dar o voce mai pe nas decât a lui n-am întâlnit-o decât la mine când cânt sub apă.
    El, ca realizator, este de multe ori inspirat, dar dacă l-ar fi lăsat pe Chichirichi ăla de Micuţule Will să cânte cu vocea lui sau chiar pe Cabral, cred că m-aş mai fi uitat o dată la clip.
    Sper să nu găsesc mormane la uşa mea, dar cine mă combate, n-are dreptate, frate!
    Poate mă trimiteţi lângă Thomas!

    Omuldelamunte 8 noiembrie 2010 16:37 Răspunde
  • Roco, esti foarte convingatoare. 🙂 Era sa ma opresc si eu dupa doua sezoane, din alte considerente, dar – brusc – m-au agatat iarasi. 🙂

    Va multumesc tuturor ca mi-ati rabdat absenta, dictata pe de o parte de un program plin, iar pe de alta parte de senzatia ca as fi vrut sa-mi spun (foarte vehement, recunosc) punctul de vedere legat de poet si de moartea lui. Insa aproape ca m-am razgandit, nu mi se pare potrivit sa insist.
    Voi reveni onorabil de curand.

    Simona Catrina 8 noiembrie 2010 16:57 Răspunde
  • @Thomas- ” a fi lovit în freză” şi ” a o lua în freză” sunt două expresii cu ditamai conotaţiile diferite. Asta dovedeşte că n-ai fost pe maidan ca mine şi un clopot de sticlă ţi-a protejat auzul, văzul la TV fiindu-ţi permis. „Ori suntem golani, ori nu mai suntem!”
    Îţi repet, eu apreciez calităţile tale, iar comentariul l-am făcut tocmai pentru a te pune în gardă faţă de eventuale şi ulterioare expuneri ciufulitoare.
    „Răspunsul meu nechemat” nu este un răspuns în adevărata accepţiune, ci o pură constatare a unor reacţii potrivnice şi manifeste. Nu pot dovedi, dar n-am dubii că persoane mai cizelate decât mine au gândit aidoma.
    Nu le văd menirea unor înţepături cazone cu baioneta prin gardul Unităţii, dar dacă tu aşa simţi că atenţionarea mea a fost de natură a te jigni, atunci îmi cer scuze şi chiar am să te rog să continui tot aşa pentru a culege singur roadele din pomul cu ofrande.
    Dacă timpul nu-ţi va mai permite intervenţii frecvente, bag mâna în foc până „la umăr, arm’!” că şi nodurile în papură vor fi mai rare, până a se disipa în noduri fantomatice cu iz de „TM unde eşti? N-ai mai luat pe nimeni în tărbacă de mult timp!”

    Omuldelamunte 8 noiembrie 2010 17:22 Răspunde
  • Thomas , imi pare rau ca te-ai suparat . Sincer nici nu cred ca esti indreptatit s-o faci intr-atat incat sa ne ameninti cu „timpul nu-mi mai permite interventii frecvente „. Tu ai fost cel care „ne-ai lovit in freza” pe unii dintre noi cu acel articol al lui Tismaneanu (el insusi cu mai multe pete si trecut comunist decat poetul disparut). Nu cred ca ar fi existat niciun fel de pareri aici pe blogul Simonei referitoare la moartea lui A.P. pentru ca iti cunosteam parerea de ceva zile in urma cand ai postat acel „porc,nesimporc” – expresie care se pare ca pentru gustul tau nu e atat de vulgara precum „ai fost lovit in freza” a lui ODLM, dar ai aruncat articolul lui Tismaneanu atunci cand chiar nu mai era cazul.
    Ma intristeaza si mai mult sa vad cum continui sa arunci sageti , asa cum nu au fost aruncate spre tine de nimeni . Am sperat, am crezut ca desi multi dintre noi nu ne cunoastem personal , ne leaga un soi de prietenie desi fantomatica, totusi adevarata . Poate pentru ca sunt naiva …….

    Marina 8 noiembrie 2010 18:28 Răspunde
  • Simona, m-a intristat faptul ca tu ai simtit ca, pe blogul tau, nu poti sa-ti scrii gindurile si nu poti sa impartasesti cu noi sentimente foarte dragi tie.
    Simt ca noi am incalcat legile ospitalitatii si generozitatii tale, si voi cere scuze in numele tuturor.
    Am speranta ca ne vei acorda increderea ta, asa cum ai facut si pina acum si ne vom bucura de mesajele tale scrise din inima.

    Odille 8 noiembrie 2010 18:51 Răspunde
  • Marina, m-ai facut sa reapar ! 🙂 Desi, jur, sunt peste cap de ocupat.
    «Întepatura», cum îi spui tu, viza numai persoana care si-a permis ce-am explicat mai sus. Te rog sa recitesti, nimeni altcineva nu intra în discutie. «Porc-Nesimporc» era, cum ziceam, te rog sa recitesti, si o trimitere la ce a spus chiar AP în decembrie 89, ca sa scape de linsajul multimii.
    E discutabila si pozitia lui Tismaneanu si am precizat ca nu sunt decat partial de acord cu articolul lui (cam prost scris fie vorba între noi) ; am pus linkul acela, repet, pt a avea si alt punct de vedere (uitam atat de usor unele suferinte si cauzele lor).
    Ma exprim poate confuz ? Sunt din naturelul meu prea rautacios ? Sa fac o operatie sa-mi scot bila ? 🙂
    Cu fantomatica prietenie 🙂

    Thomas Man 8 noiembrie 2010 18:52 Răspunde
  • ODLM, mersi ! 🙂
    Chiar recitisem textul meu în cautarea numelor despre care vorbeai ! 🙂
    Respect reciproc dezavantajos ! 🙂

    Thomas Man 8 noiembrie 2010 18:53 Răspunde
  • Simona, asteptam parerea ta despre AP !
    Chiar daca nu suntem poate pe aceeasi lungime de unda în ceea ce priveste „omul”, ne vom regasi în sensibilitatea ta oricum ! 🙂

    Thomas Man 8 noiembrie 2010 18:55 Răspunde
  • @Thomas- Ai vrut ultimul cuvânt. Poftim, îl ai!

    Omuldelamunte 8 noiembrie 2010 19:26 Răspunde
  • Vreau sa va gasesc in liniste si sa vin spre voi alergand,ca intotdeauna.De vreo 2 zile tot intru si ies de aici;caut „magnetismul” acela.stiti voi care..
    Stiu ca aici la Simona sunt incojurata de oameni incredibili,va simteam pe toti aproape si de aci si starea de bine.Haideti sa tinem de vraja-va roog!
    🙂
    Pana atunci,poate a vazut cineva filmul si vine cu invatamintele:
    http://www.waitingforsuperman.com/?utm_source=Twitter&utm_medium=SocialSharing&utm_content=Videos&utm_campaign=SocialSharing

    simfo 8 noiembrie 2010 19:59 Răspunde
  • Thomas, parerea mea se va regasi intr-un alt material pe care am sa-l postez curand pe blog.

    Simona Catrina 8 noiembrie 2010 20:13 Răspunde
  • Odille, stai linistita, iti multumesc mult pentru grija ta, mi-am mai revenit! 🙂

    Simona Catrina 8 noiembrie 2010 20:14 Răspunde
  • Simona, ma bucur ca te vad zimbind. 🙂

    Odille 8 noiembrie 2010 20:40 Răspunde
  • pe mine m-a zguduit sintagma „prea tirziu” de atitea ori! si tot nu mi-am dezvoltat simtul ala care sa imi spuna cind e „momentul”, cind a venit timpul sa actionez… sunt parca mereu cu un pas pre tirziu. nu de mult timp descoperisem blogul lui AP, care are (avea?!) si o sectiune „debut”… si vineri cind ma intorceam de la munca imi incoltise in minte un gind. dar a fost, din nou, prea tirziu… nu stiu despre ce as fi scris, nu mai are acum sens sa ma gindesc la asta… dar pot sa-mi scriu in continuare cuvintele aici, in speranta ca poate mai schimb un pic atmosfera, care am impresia ca a devenit melancolic-apasatoare…

    Ce-ti e si cu gindul asta, cum nu are el astimpar si nu poate sta o clipa locului! Acum i-a venit asa, sa ma poarte in urma cu aproape zece ani… Ma intilnesc cu tineretea mea, si privesc cu duiosie, precum batrinii intelepti si pastratori de taine si intelesuri adinci, la copila nelinistita, macinata de obsedantele intrebari : cine sunt ? de unde vin ? unde ma duc ? Si parca as fi trait de atunci o mie de existente, o mie de vieti sau poate o mie de morti… Iar sufletul meu pastreaza un graunte din zimbetul cu tilc al acelor batrini, care-au descifrat cite ceva din misterul vietii. Si e usor ca un fulg, senin si zimbitor.

    Nici nu iesisem bine din gaoace, cu puful inca umed, si-am indraznit sa ma masor cu viata ! Fara sa stiu nimic despre ea, la 23 de ani, am inceput sa o infrunt sfidator: intii m-am casatorit – fata sa stiu ce inseamna o casnicie – si ca sa fie pacatul complet, si el avea despre viata tot atita habar cit mine; apoi am plecat sa locuiesc intr-o tara despre care nu stiam mai nimic: nici limba, nici traditii, nici cultura… Si m-am pomenit alergind intr-un maraton, fara pic de antrenament prealabil, fara a-mi cunoaste potentialul fizic, ca sa nu mai vorbesc de rezistenta psihologica.

    Dar viata mi-a aratat ca ea ma guverneaza pe mine, cu existenta mea marunta, prea neinsemnata ca sa ma ia in serios. Mi-a demolat una cite una iluzille cladite pe castele de nisip. Dar m-a si invatat sa construiesc temeinic, pe temelii adinci sapate, care vor rezista valurilor si furtunilor ce vor veni.

    *

    Abia acum simt ca am crescut suficient de mare incit sa ma masor cu viata. Abia acum inteleg ca frica si panica lui “unde ma duc?” porneau de la faptul ca nu stiam sa raspund la “cine sunt?”. Dar astazi stiu cine sunt si de unde vin, pentru ca stiu sa iubesc, stiu pe cine iubesc si cine ma iubeste. Si-am inteles pentru ce lupt: ca sa-mi pastrez in sufletul imbatrinit o farima din inocenta copilariei, din naivitatea care imi va pastra sufletul neimpietrit, inca flexibil, capabil oricind sa se dilate si cuprinda mai mult frumos, mai multa bucurie, mai multa bunatate, mai multa viata. Si astazi stiu sa lupt, sa mor si sa renasc din cenusa. In flacara ce m-a mistuit m-am regasit! Si chiar daca nu stiu intotdeauna incotro ma indrept, am invatat sa regasesc mereu calea cea buna. Si asta e adevarata mea bogatie. Eu nu mai sunt un om sarac si nici nu voi mai fi vreodata! Am invatat sa-mi umplu sufletul!

    Si indraznesc sa impartasesc din revelatia lui Marin Sorescu, caci cred ca incep sa inteleg ceea ce se petrece cu mine : o viata de om, viata mea…

    Dea Valma 8 noiembrie 2010 21:22 Răspunde
  • Thomas, am receptionat si mesajul si jignirea. Multumesc. Copy-paste dupa ODLM: „Ai vrut ultimul cuvânt. Poftim, îl ai!” Atat.

    Anamaria 8 noiembrie 2010 21:51 Răspunde
  • Tania, ma bucur ca ti-a placut. 🙂 si mie imi place muuult Pink Floyd-ul tau. Multumiri. Pentru tine, in caz ca te afli in aceeasi dispozitie, desi nu-ti doresc:
    http://www.youtube.com/watch?v=-oaHHrNQVrg 🙂

    Anamaria 8 noiembrie 2010 21:53 Răspunde
  • ODLM, si mie mi-a placut mult videoclipul de la Taxi, de aceea l-am si postat. Desi, pt o femeie, nici mesajul nu-i de neglijat. 🙂 Dar, toti tipii aceia insirati in videoclip ca niste margele sunt foarte simpatici. Am constat surprinsa ca sunt capabila sa ii recunosc pe multi dintre ei. Ce iti e si cu mediatizarea asta… 🙂 Si, ODLM, multumesc.

    Anamaria 8 noiembrie 2010 22:00 Răspunde
  • Simona, imi pare rau.

    Anamaria 8 noiembrie 2010 22:02 Răspunde
  • Anamaria,ieri toata ziua am ascultat piesa asta..
    Apoi e f buna piesa de la Taxi,chiar ca prinde bine mesajul! 🙂

    As vrea sa uit de exemplu de ultimele 2 zile si ma gandesc sa-mi schimb cumva dispozitia:http://www.youtube.com/watch?v=Hz4Wd47-9Kc&ob=av2e

    simfo 8 noiembrie 2010 22:10 Răspunde
  • simfo 8 noiembrie 2010 22:11 Răspunde
  • anamaria, uneori dispozitia de care vorbesti e atat de dulce-amaruie. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=zanYf6c-DpA

    tania 8 noiembrie 2010 22:12 Răspunde
  • Dragilor,e zi de sarbatorea azi si la mine e si soare, hai zambiti va rog.

    La Multi Ani tuturor ce poarta numele arhanghelilor!

    CristinaC 8 noiembrie 2010 22:28 Răspunde
  • simfo, eu nu beu 🙂

    un trecator 8 noiembrie 2010 23:05 Răspunde
  • cristinaC, ma simt ca in fatza fotografului la – zambiti, va rog- 🙂

    tania 8 noiembrie 2010 23:18 Răspunde
  • Buna seara si la multi ani la toti sarbatoritii!

    Tania, esti Pink Floyd-ista sau a fost doar ocazia de vina? E o mare placere sa dau de cunoscatori, „Confortably Numb” e una dintre preferatele mele Floyd (marca Gilmour, dupa sonoritatea plananta si aerata).
    Dar cum fara speranta nu exista nimic, cu voia ta, eu prefer „Outside the wall”. E unicul meu suport moral… In continuare:

    http://www.youtube.com/watch?v=AV-HlBCmnDY&feature=related

    adriana 8 noiembrie 2010 23:38 Răspunde
  • tania… eu am vrut sa spun ca nu merita sa ne suparam… hai zambeste!

    CristinaC 8 noiembrie 2010 23:40 Răspunde
  • Tania, mai am putin si pang de-a dreptul… Ce-mi faci tu mie?? Acestea sunt cantece cu amintiri triste, triste…

    Anamaria 8 noiembrie 2010 23:42 Răspunde
  • Dea Valma, te-am citit si mi s-au impaienjenit ochii. Stiu, finalul este unul optimist, eu insa n-am ajuns acolo… parca ai fi scris pentru sufletul meu din seara aceasta. ..

    Anamaria 8 noiembrie 2010 23:44 Răspunde
  • Simfo, ma vezi? Zambesc cu lacrimi in ochi. Multumesc! Este superba succesiunea Taxi-Chris Isaac- „Eu beu”. Esti extraordinara! 🙂

    Anamaria 8 noiembrie 2010 23:45 Răspunde
  • „Only time will tell” – Mike Oldfield, e plin de un otpimism straniu, transcedental. Plus peisaje din golful Biscaya.

    http://www.youtube.com/watch?v=R2vTKzyt07o

    adriana 8 noiembrie 2010 23:56 Răspunde
  • Tania, sei pronta per Eros? 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=dIurFXcn9UI
    CUm a fost la fotograf? 🙂

    Anamaria 9 noiembrie 2010 0:20 Răspunde
  • anamaria, ziceam de stare dulce-amaruie. dulce melancolia, amaruie tristetea…ceva estimativ, adica, cu plus–minus. de genul: 🙂 🙁

    adriana, da. nu suta la suta. dar, sigur, cam pana la o suta. 🙂 datorita ermetismului dureros si educativ, un gen de muzica metafizista, in care mesajele se zbat intr-un continuu camp de lupta melodic-ancestrala. P Floyd are originalitatea reconstruirii melodice. o singura partitura, zeci de traduceri shi intelesuri. profund meditativ, deci:)

    revenind la repertoriul anterior:
    dragoste si…pantofi:
    http://www.youtube.com/watch?v=wUmkqn2jaQs

    tania 9 noiembrie 2010 0:23 Răspunde
  • anamaria, si, sono pronta. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=pfEC45CMbPQ

    noi sigur ne-am cumparat CD-uri de autori majoritar- identici. 🙂

    tania 9 noiembrie 2010 0:32 Răspunde
  • Tania, asa ma simt si eu acum: cand cu plus, cand cu minus! 🙂 Mai devreme eram pe minus, acum ma chinui sa stau agatata de plus… 🙁 Nu stiu, trebuie sa ajung cumva la zero, ca sa pot respira. Dar, 4 ore dormite si oboseala deja cronica nu ajuta.

    Anamaria 9 noiembrie 2010 0:32 Răspunde
  • anamaria, se spune ca intre minus si plus e zero. 🙂
    un zero pozitiv al echilibrului si linistii mentale. important este ca, dupa ce tragi linie, sa ajungi la zero si sa nu te sperii. daca iese totushi minus, apasa butonul Alarma. daca iese plus pe hartie, iar tu esti tot in lipsa, denota o eroare. 🙂 cunosc din experienta celor patru ore dormite si alte…celor. 🙂

    tania 9 noiembrie 2010 0:49 Răspunde
  • Tania, da, stiu si eu 🙂 si nu incetez sa ma minunez! Intr-o zi ar trebui sa calculam probabilitatea ca asa ceva sa se intample! Crede-ma, ar fi fooooarte mica! 🙂 Hai ca incerc marea cu degetul:
    http://www.youtube.com/watch?v=W0vLdQPFMZY 🙂 Nu este exact genul meu, dar asta imi place. Si este trista rau, ceea ce nu-i tocmai bine. Dar, daca este chiar si o probabilitate de 10% sa-ti placa, ar fi prea de tot!
    Si, vorba aceea, inca una si ma duc:
    http://www.youtube.com/watch?v=0I6MK13wRj8 asta e aproape certa. 🙂

    Anamaria 9 noiembrie 2010 1:00 Răspunde
  • Anamaria… pentru ce? 🙂

    Simona Catrina 9 noiembrie 2010 1:11 Răspunde
  • Simona, stii tu… 🙂

    Anamaria 9 noiembrie 2010 1:14 Răspunde
  • Pentru o zi frumoasa,pentru Simona noastra,pt Dea Valma care scrie frumos,pt Omul caruia nu am curaj sa-i povestesc despre bicicleta(inca),pt
    un trecator,Anamaria,adriana,Nico,Ulicica,Ana fun,Corina L,Windy,LM,Paca,pt draga de Odille,pentru tania si pt una,pentru Iana cea care imi lipseste mie si da,pentru Thomas.
    Sa zambim deci CristinaC! 🙂
    Si desigur,pt voi toti,dar fiind relativ dimineata,lasati-ma sa urc repede pe acoperis.Poate am sanse sa-mi revin(m-ati cam pierdut aseara) 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=CR8logunPzQ&feature=related

    simfo 9 noiembrie 2010 10:31 Răspunde
  • admir sinceritate cu care iti recunosti aceasta slabiciune,daca mi-e permis s-o numesc asa, pentru ca tocmai asta ne indeparteaza pe noi, de noi: negarea slaiciunilor. Vrem sa fim puternici, imbatabili, dar ne refuzam un start de care avem nevoie, pentru a realiza toata aceasta forta care vine pe parcurs, de SUS, din noi, din ceilalti. RESPECT!:)

    andra 9 noiembrie 2010 10:44 Răspunde
  • Exista multe momente in viata in care ne intalnim cu acesti virusi ai mintii. Ideea pe care nu o luasei poate in considerare pana acum iti apare in chipul unui film, sau imagine sau melodie sau pur si simplu a cuvintelor unei anumite persoane. Atunci incep cercetarile interioare. Si mie mi-a trecut prin cap de multe ori ideea unui singur retus. Un nas mai frumos. De ce?Pentru ca am avut un tata care imi spunea mereu” esti foarta draguta, dar ai fi si mai draguta daca ai avea alt nas”. Dragul, de el ce constatare inconstienta care mi-a stirbit putin din increderea in sine. Apoi am stat si m-am uitat in una din zile la un documentar despre mumia lui Ramses care era cunoscut dupa nasul lui unic. Si am stat sa ma gandesc la unicitatea noastra si la faptul ca poate ar trebui sa privim partea corpului pe care vrem sa o schimbam ca un element distincitv si sa o acceptam , poate chiar sa radem de ea si cu siguranta efectul in atitudine va incepe sa se vada. Acceptarea e mult mai putin periculoasa decat bisturiul si si efectul pe care de fapt il cautam este acelasi: Cresterea increderii in propria noastra persoana, schimbarea atitudinii. Oare ce e mai bine? Sa ai forme perfecte si sa fii privita ca un bibelou al spiritului animalic masculin sau sa ai un nas stramb si o personalitate care te cucereste dintr-o simpla privire, te contagiaza cu buna dispozitie. Imi vine acum in minte o expresie care se poate aplica si aici: Oamenii nu-si vor aminti ce le-ai spus, isi vor aminti cum ii faci sa se simta. Parerea mea umila este ca intre o operatie estetica si una de imbogatire a personalitatii intotdeauna iesi mai castigata in a doua varianta.

    Cristina 9 noiembrie 2010 14:10 Răspunde
  • Anamaria, supeeerba piesa Taxi. Superbi barbati, ador Despot 🙂 Ca sa nu mai zic de imaginea aceea de tocilar romantic, cu buchetoiu-n mana, o alta slabiciune de-a mea. Simfo, o zi preafrumoasa si tie! Tania, sper ca nivelul optimismului ti-a crescut simtitor. Eu stiu bine senzatia, de care se vorbea zilele trecute. Asta-i tot ce pot sa spun, mai mult nu pot, am un nod in gat. Dea Valma, ma bucur ca ai scris aici, te-am citit si in alta parte si iti admir sufletul asternut frumos in cuvinte. Adriana, nu te-am vazut de mult! Si ai si plecat! Thomas, eu inteleg cum simti nevoia sa-ti expui o opinie, s-o argumentezi. Eu am invatat cam greu sa exprim fara sa lezez, sa am opinii fara sa judec. Esti tanar, esti in forta, e admirabil totusi ca nu vrei sa stai pe fundul tau, dar uneori mergi prea departe cu supozitiile. Nu stiu zau, ce te-ai fi facut tu in comunism. Am scris!

    Ulicica 9 noiembrie 2010 15:41 Răspunde
  • 🙂 ulicica, buna analiza , imi place cum ai incheiat, am scris! se pare ca sunteti aici un grup de prieteni si va cunoasteti foarte bine intre voi, ma bucur ca v-am gasit , din intamplare si va citesc cu placere

    wind 9 noiembrie 2010 16:04 Răspunde
  • Buna Dimineata Simf, Buna Dimineata tuturor!

    Simf, tu vii intotdeauna ca o briza vindecatoare.

    Cu voia ta, voi ma poposi pe blogul tau pt a gusta din bucuria voastra pt noua casa.

    In Canada se spune sa-ti doresti ” a home”, si nu „a house”. Si voi aveti „a home”.
    Ma bucur pt voi. 🙂

    Odille 9 noiembrie 2010 16:13 Răspunde
  • Ulicica, nu cred ca cineva poate sa fie inversunat contra sistemului comunist far sa fi trait in el si fara sa-l fi simtit. Eu stiu cum simt si eu si prietenii mei romini din Canada. Cu atit mai mult in cazul in care ti-ai parasit tara din cauza acelui sistem. Nu poti sa-l ierti.

    Am intilnit aici un grup de argentinieni, tineri absolventi de facultate, veniti in Canada sa-si perfectioneze Engleza. Visau la comunism. In conversatiile mele cu ei vroiau sa ma convinga de faptul ca noi nu am implementat un comunism pur si din cauza asta a fost atit de oribil.

    Am incercat sa am o discutie echilibrata, insa am simtit ca nu pot sa patrund in mintea si sufletul lor, ei deja decisesera

    Odille 9 noiembrie 2010 16:22 Răspunde
  • «Am mai multe amintiri decat daca as avea o mie de ani» spunea un Poet adevarat, acum un secol si jumatate, si-i reiau refrenul, Ulici, în semn de senectute 🙂
    Te asigur, ODLM, de ultimitatea mea amicala 🙂 Îti multumisem, în semn de apreciere, glumind, dar probabil n-am facut-o ca în cartierul tau si… nu ne-am înteles 🙁
    Despre polemici : nimic nu-i doar alb, nimic nu-i doar negru, suntem, cum zice cliseul, plini de lumini si umbre. Eu m-am cam radicalizat pt ca n-am acceptat compromisuri majuscule, desi mi-ar fi adus castiguri si/sau faima, si pt ca nu suport usor ipocrizia si/sau lipsa de recul istoric si/sau cultural. Dar respect total parerea celorlalti cand e bazata pe argumente de bun simt nu pe «invitatii» de a «elibera ringul». Nu fac procese de intentie, deci nu le încasez usor, mai ales daca n-au nicio acoperire. Admir interlocutorii combativi si civilizati. Detest sistemele care umilesc omul. Nu mai folosesc lame de ras. Am cantecele-n pancreas.

    O stire nelinistitoare, din lumea mediatica romaneasca, mai jos. Tot sper ca dracul sa nu fie asa de negru, sa mai aiba si bulinute albe prin care sa treaca si muza noastra !
    http://www.evz.ro/detalii/stiri/directorul-editorial-adrian-halpert-a-demisionat-din-functia-de-director-editorial-al-adevarul-hold.html
    Cu consideratie, salutari cordiale si urari de pastrama frageda,
    TM

    Thomas Man 9 noiembrie 2010 17:30 Răspunde
  • @Odille- nu am timpul necesar acum pentru o analiză mai aprofundată despre cine-şi doreşte cu ardoare comunismul. Esenţa este că unul greuleţ de cap, care nu vede altă cale de a avea acces la tortul vecinului decât o lege care să-i susţină mâna întinsă, nu-şi doreşte să promoveze prin muncă ci statul să aibă grijă de cei 10 copii ai săi, a căror îndemnizaţie plus certificatul onorific de retardat să-i asigure un somn pe un ţol aruncat pe patul de lângă chirpici.
    Comunismul rade vârfurile sinusoidelor aducându-i pe aproape toţi la o linie paralelă cu orizontul. Exact ce înregistrează aparatul conectat la un corp trecut clinic dincolo: o linie lungă, verde şi un ţiuit a jale.
    Eu şi acum îi aud ţiuitul…

    Omuldelamunte 9 noiembrie 2010 17:35 Răspunde
  • Ulicica, eu aici scriu de obicei (aici s-a nascut Dea Valma :D); prin alte parti o fac mai rar… Voiam sa-ti spun ca mi-am cumparat Iubita locotenentului francez… abia am inceput-o, dar m-a prins. Multumesc pentru recomandare.

    Dea Valma 9 noiembrie 2010 17:36 Răspunde
  • Simfo, cu multumiri pentru blandete si melodia saltareata, care te face sa topai pe scaun, te-as ruga sa te substitui o secunda stelei lucitoare si sa te „cobori in jos” de pe acoperis! Stai acolo de dimineata, sper ca nu ai racit. 🙂

    Anamaria 9 noiembrie 2010 17:46 Răspunde
  • am si eu o intrebare pe care o adresez tuturor, ca azi am tot citit articole pro si cotra Adrian Paunesc si cenaclul ………chiar in evz e un editorial al lui sorin ionita despre AP…….care m-a pus pe ganduri……………prin comparatie, spectacolele organizare de Motu Pitiis, Poezia muzicii tinere….cu poezie, muzica folk , hippie si alte emotii artistice, erau de mai mare calitate? e cineva aici care a participat pe viu la spectacolele astea???

    wind 9 noiembrie 2010 18:13 Răspunde
  • chiar astazi, imi povestea cineva despre spectacolele A.P. fusese, cum spui tu wind, pe viu, cu un grup de medici si judecatori, la multe dintre reprezentatiile Flacara.
    Mi-a descris acea emotie artistica ca pe ceva sublim, in care descatusharea valorilor culturale atinge actul creator al mintii si al sufletului. imi vorbea despre o stare de bine, necesara noua, oamenilor, care obisnuim sa mai credem in ceva. un nivel relaxant al valorii, imi spunea, in care sufletul shi mintea se dezmierdeau reciproc, prin poezie shi chitara, transformand neputintele in putinta si neshtiintza in creatie.
    stiu ca suna patetic ce spun eu acum, mai ales ca vorbesc din impresiile facute indirect. dar, sincer, mi-ash fi dorit enorm sa fi trait si eu aceste trairi cu siguranta inaltatoare…

    adriana, mai am o portie: 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=vyqgjCKm9nQ

    tania 9 noiembrie 2010 19:16 Răspunde
  • Tania, tu glumesti ? 🙂
    „Medici si judecatori” atinsi de fibra „emotiei artistice pana la sublim” ? în „descatusharea valorilor culturale” ?, „actul creator al mintii si al sufletului” ?, „sufletul shi mintea se dezmierdeau reciproc” ? „sa fi trait si eu aceste trairi cu siguranta inaltatoare” ?
    Visez cu ochii cat cepele ? Cantecele din pancreas au lasat locul fluturasilor DV ? 🙂 Îmi pipai limba, nu-i înca din lemn de brad 🙂 Taniaaaaaa 🙂 🙂 🙂 Esti o prea fina manuitoare a vorbelor ! Pls ! 🙂
    Despre „nivelul relaxant al valorii”, hai, mai treaca mearga, e probabil o parafraza pt mediocritate ? 🙂
    Sigur, nimic nu e doar ras sau plans dar nici chiar asa, cadem întro galeata de lacrimi cu expresiile astea 🙂
    Windy, AP e cu dus si întors (e o personalitate cu brate de shiva !), eu n-am avut decat bilet „dus” dar pot, cred, sa-i înteleg un pic si pe cei care s-au lasat prinsi în hora. E doar un dans traditional la noi 🙂

    Thomas Man 9 noiembrie 2010 20:30 Răspunde
  • TM, da’ tu de unde stii ce fumasera oamenii aia? :))

    un trecator 9 noiembrie 2010 20:35 Răspunde
  • Un Trec, poate nechezol ? 🙂 Poate zaibar ? 🙂
    Nu stiu ce i-au pus in cafea Taniei sa ne ameteasca-n vorbe 🙂

    Thomas Man 9 noiembrie 2010 20:45 Răspunde
  • am inteles ca, totusi, zaibarul e sanatos, nu cred ca d’acolo li se trage 🙂

    un trecator 9 noiembrie 2010 20:56 Răspunde
  • Poate le-au pus praf de copt în zaibar ? 🙂
    Sau taic, de li s-au umflat asa simturile ? 🙂

    Thomas Man 9 noiembrie 2010 20:59 Răspunde
  • TM, tu chiar nu poti trai fara adrenalina?!
    imi esti simpatic; am incercat aseara o diversiune, dar vad ca nu te lasi… si cam miroase a pirlit 😉
    si nu te mai lua de fluturii mei, ca acusi te transform in molie 😀 ceam mai simpatica si fantomatica molie

    Dea Valma 9 noiembrie 2010 21:08 Răspunde
  • Bai fratilor, voi stiti asta?:))

    http://www.youtube.com/watch?v=W6ydSXOSWVA

    adriana 9 noiembrie 2010 21:24 Răspunde
  • Adriana, sunt in stare de soc! ma apuca plinsullllllllllllllllllllllllllll

    Dea Valma 9 noiembrie 2010 21:27 Răspunde
  • DV, inculpatul AP poate fi aparat cu alte multe argumente, nu asa ! 🙂
    Mi-e teama pt aripioare 🙂

    Thomas Man 9 noiembrie 2010 21:38 Răspunde
  • TM, ma apuc de pansat cuvintele cuvintelor melancoliei acelui om.
    promit sa te anunt la finalul operatiunii.

    tania 9 noiembrie 2010 21:49 Răspunde
  • Dea Valma, e un blues „muscat”, tipic american, numai ca adaptat la valorile vernaculare, si e de ras! 🙂

    adriana 9 noiembrie 2010 22:08 Răspunde
  • Adriana, foarte dragut. Oare de ce n-o fi fost promovata piesa? 🙂

    Tania, pentru cand termini operatiunea:
    http://www.youtube.com/watch?v=DykU2Ip6_Xg&feature=share

    Anamaria 9 noiembrie 2010 22:16 Răspunde
  • Anamaria am vrut sa ma mai las rugata dar piesa adrianei m-a convins: sunt pe jos :))
    Intre timp caut stralucirea…

    simfo 9 noiembrie 2010 22:46 Răspunde
  • @ODLM, voi raspunde comentariului tau, numai in numele meu si dragii mei, nu voi cere nimanui sa gindeasca ca mine.

    Am plecat din Romania nu pt a fi bogata ci pt ca vroiam sa fiu libera sa gindesc si sa vorbesc. Eram satula sa-mi fie frica de totul, pina si de o scrumiera, sau o vaza, plasate pe cite o masa. Ce sistem oribil, sa ne fie frica la 20 de milioane de oameni, de niste scrumiere!
    Despartirea de tara si de cei dragi a fost sfisiietoare. Dupa primii ani in care ne-am zbatut sa ne adaptam, am inceput sa citesc cit mai mult despre gindire pozitiva, deoarece cu cit trecea timpul, cu atit eram mai inversunata pe comunism, eram mai nefericita si suferinta departarii era tot mai mare. Am luat si citeva cursuri scurte de „cum sa meditez”, doar, doar, voi deveni vesela ca o ciocirlie. 🙂
    Se pare ca am reusit cu gindirea pozitiva pt ca ma trezesc dimineata si iubesc si raza de soare. Cu meditatiile inca nu am reusit pt ca in primul rind ar trebui sa-mi opresc complet gindurile si sa ma concentrez pe o imagine. Daca imi aleg o fereastra spre o gradina, mi se pare ca se misca perdeaua 🙂 si s-a terminat cu meditatia, daca ma gindesc la imaginea marii, imi apare o barca cu pinze. 🙂

    Insa am resuit sa-mi gasesc bucurii in lucruri mici si am reusit ca primul gind care-mi rasare sa fie cel bun. 🙂
    Dar totul pina vine vorba despre comunism. Cum aud ceva despre comunism, se duce toata gindirea pozitiva, toata meditatia si vad rosu in fata ochilor.

    Va trebui sa ma concentrez pe acest subiect. Si anume, cum sa gindesc pozitiv despre comunism. 🙂

    Odille 9 noiembrie 2010 22:48 Răspunde
  • Simfo, te rog sa ma scuzi. Cind m-am adresat tie, am vrut sa scriu „simfo” si am scris „Simf”. 🙂

    Odille 9 noiembrie 2010 22:52 Răspunde
  • Odille, daca vezi rosu simplu, fara secera si ciocan, eu zic ca esti pe drumul cel bun 🙂

    un trecator 9 noiembrie 2010 22:52 Răspunde
  • Un Trecator, nu stiu de ce, dar am stiut ca tu vei comenta. Poate fiindca ai si acel simt al umorului, un pic mai negru. 🙂

    Odille 9 noiembrie 2010 23:02 Răspunde
  • TM, comentariul meu nu avea nimic de-a face cu AP
    ti-e teama pt aripioarele tale sau pt ale mele? mie de ale mele nu-mi e nici teama, nici mila; le-am pirlit de-atitea ori! au devenit imune… dar nu-s sigura ca-mi place sa ma joc cu focul, desi, recunosc, simt o atractie cam fatidica, sper ca nu fatala

    Dea Valma 9 noiembrie 2010 23:05 Răspunde
  • Adriana, multumesc de precizare, ce usurare… si merci ca m-ai facut sa ma mai uit si eu in dictionar 😀

    Dea Valma 9 noiembrie 2010 23:06 Răspunde
  • Dea Valma, daca ai aceasta atractie, as sugera o relatie buna cu Zeul Focului. 🙂
    Am avut o colega de birou care se ruga la Foc. La inceput mi s-a parut ciudat, apoi mi-am dat seama ca este mai de inteles sa te rogi la Foc, despre care se poate spune ca are si un mister, decit cum traisem eu infricosata, fara sa fi facut nimic rau.
    M-am dat jos de pe piedestal! 🙂

    Odille 9 noiembrie 2010 23:13 Răspunde
  • Odille, stiaam,fii linistita.Sunt bucuroasa ca ai vorbit cu mine,iti multumesc.
    🙂

    Va doresc tuturor o seara frumoasa!

    http://www.youtube.com/watch?v=xuzZBDh8U5w

    simfo 9 noiembrie 2010 23:15 Răspunde
  • Simfo, la noi este blocat acest video, dar multumesc pt gindul bun.
    O seara frumoasa si tie. 🙂

    Odille 9 noiembrie 2010 23:20 Răspunde
  • Stiu, DV, ca n-avea de-a face, dar vorbeai despre parleala si încercam sa clarific pozitia mea fata de AP, fata de ce spusesem mai devreme.
    Sper sa te joci la focuri blande 🙂

    Thomas Man 9 noiembrie 2010 23:40 Răspunde
  • Adriana, întamplator eu n-am avut nevoie de dictionar dar îti multumesc si eu 🙂

    Thomas Man 9 noiembrie 2010 23:41 Răspunde
  • Odille, a vedea rosu sau negru in fata ochilor nu-i un lucru tocmai atat de rau uneori 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=N4cGbtdS0-Q

    un trecator 9 noiembrie 2010 23:48 Răspunde
  • Un Trecator, cu asa niste imagini superbe, teama imi este ca nu vei putea medita niciodata. 🙂 🙂
    Cred ca nici ODLM nu ar avea un scor mai bun la capitolul „Mediatie”. 🙂

    Odille 9 noiembrie 2010 23:53 Răspunde
  • Veseli si galagiosi ! Imi place ! Odille , mi-a placut teribil chestia cu meditatia, sau mai degraba de ce nu poti tu medita . Am avut si eu cateva incercari si nu mi-a reusit cam din aceleasi motive . 🙂

    Marina 10 noiembrie 2010 0:16 Răspunde
  • Si Odille, nu cred ca se poate gandi pozitiv despre comunism .

    Marina 10 noiembrie 2010 0:19 Răspunde
  • Marina, ma bucur ca mi-am gasit partenera de incercari in acest domeniu. 🙂
    La un moment dat mi-am ales o poienita cu flori. Atunci cind trebuia sa am o imagine linistita, imi apareau, fluturi, gize, briza. Si renuntam. 🙂

    Odille 10 noiembrie 2010 0:20 Răspunde
  • Odille, tu ma faci sa cred ca nu voiai sa meditezi :))

    un trecator 10 noiembrie 2010 0:23 Răspunde
  • Marina, asa cred si eu, dar ideea acestor carti este ca in orice, trebuie sa fie si un pic de bine. 🙂
    S-ar putea ca autorii acestor carti sa nu fi trait nici unul din ei, in comunism. 🙂

    Odille 10 noiembrie 2010 0:24 Răspunde
  • Un Trecator, sincer, as fi vrut sa invat sa meditez. Am suferit foarte mult de dorul Romaniei. Insa asa de multi fluturi, barci cu pinze, perdele miscindu-se, nu am crezut ca exista! 🙂 🙂

    Odille 10 noiembrie 2010 0:26 Răspunde
  • Odille, 😀 extraordinar! Iti admir rabdarea! eu am avut o singura data aceeasi idee, dar mi s-a facut somn rau de tot! Mi-a trebuit cafea de urgenta si s-a dus totul. Mi-as dori mult sa-mi iasa macar o data! 🙁

    Anamaria 10 noiembrie 2010 0:34 Răspunde
  • Odille ! Imi furi imaginile ! Am vrut sa sciu mai devrem chiar asta ! Am incercat cu o pajiste – cica verdele ajuta foarte mult . Si ce mi-am zis eu ? hai sa fie cu margarete ca e mai frumos si mie imi plac foarte mult aceste flori .Si ce crezi ? mie mi-a aparut o turma de oi ! 🙂

    Marina 10 noiembrie 2010 0:36 Răspunde
  • Marina, sa nu razi de mine, da’ margareta e nume mai degraba de vaca, eu nu imi dau seama cum ti-au aparut tie oi :))))

    un trecator 10 noiembrie 2010 0:39 Răspunde
  • Trecatorule , nici eu nu stiu 🙂 Am mai incercat si cu o padure . Si „m-a deranjat” o bufnita si o caprioara . 🙂

    Marina 10 noiembrie 2010 0:41 Răspunde
  • Marina, ce sa faci? salbaticiuni si ele…. 😀

    un trecator 10 noiembrie 2010 0:50 Răspunde
  • @Odille- Aş medita pe buza piscinei pentru o Sophie Bextor, dar numai părul şi costumul de baie ar fi de luat în calcul şi încă mi-e teamă că aş renunţa la ele dacă-i privesc în plan apropiat obrazul cu nişte fălcuţe care au mestecat chewing gum tot timpul cât a stat trează.
    Nu-i o fineţe, aşa cum nici Andreea Marin, pe care am zărit-o-n piaţa de zarzavaturi de peste drum de mine, nu are picioare frumoase, zilch, nada, dar părul, ochii, fruntea, pomeţii, graţia, sunt de fabrică.
    http://www.youtube.com/watch?v=eMW3EPwvXE4&NR=1

    Omuldelamunte 10 noiembrie 2010 2:13 Răspunde
  • Imi pare rau, abia acum am revenit la computer si voi toti sunteti intr-un somn pufosel. 🙂
    Marina, ce mi-ai facut! 🙂 Acum imi va fi si mai greu sa-mi blochez gindurile. O caprioara, bufnita si padure? Un Trecator, o vaca imi va ocupa toata fereastra! :)Margarete aveam si eu in poiana mea, sunt Ok, abia m-am obisnuit cu ele, numai ca vin si albine. 🙂

    Odille 10 noiembrie 2010 3:07 Răspunde
  • @ODLM, te rog sa nu te superi pe mine, 🙂 dar cu imaginatia si admiratia ta pt imagini superbe, dar miscatoare, 🙂 nu cred ca ai avea vreo sansa sa treci din Beta Waves, in Alpha (sper ca am spus bine!).

    Noapte Buna tuturor!

    Odille 10 noiembrie 2010 3:16 Răspunde
  • Odille, eu nu dorm inca, dar ma tot uit la perdeaua mea si sa stii ca se misca! Na! ce ti-a facut tie Marina nu stiu, dar ce mi-ai facut tu mie?? 🙂 cum mai dorm eu? 😀

    Anamaria 10 noiembrie 2010 3:19 Răspunde
  • Anamaria, daca ai sti cum te inteleg! 🙂
    Cred ca va trebui sa iau un curs in „communication” pt a convinge perdeaua sa stea cuminte. 🙂 Cu caprioara si bufnita Marinei va fi mai greu. 🙂

    Odille 10 noiembrie 2010 3:31 Răspunde
  • Fetelor sunteti delicios de normale!
    Liz din Eat Pray Love s-a dus in India sa invete sa mediteze…. asa citeam eu acum vreo trei ani in carea ei… acum am vrut sa vad si filmul sa vad exact cum a reusit ca sa o iau pe urma ei dar in film au sarit peste acel capitol. In concluzie ne adunam si plecam in India. O luam si pe Simona ca sa stim de ce ne va pufni rasul in timp ce meditam. Sunt convinsa ca umorul ei va convinge pe toata lumea, chiar si pe guru sa zambeasca!

    Si apropos, eu dimineata nu functionez prea bine… se poate incepe cu lectii de meditatie seara?

    CristinaC 10 noiembrie 2010 9:15 Răspunde
  • @Odille- nu pot să meditez decât pe zi cu soare.
    Dacă mă uit pe termopan şi văd marea înspumată, imediat iese de acolo ceva unduitor, cu un costum de baie din două piese sumare, nesimţit de sumare pentru gustul babelor, aleargă înspre mal, calcă graţios peste castelul meu de nisip şi se prăbuşeşte secerată de glonţul privirii, cu faţa în sus şi mâinile aidoma. Îmi strică concentraţia! Poftim imagine!
    Emisfera mea meditativă are numai cameră de filmat, cu imaginile în perpetuă mişcare. Pentru cele statice, secvenţiale, nu am buton de „pause”. „Delete”, nici atât!
    Aş da pe „fast forward”, dar Divinitatea mi l-a pitit şi mi-a zis că o să mi-l arate muuult mai încolo, ceea ce vă doresc şi vouă.

    Omuldelamunte 10 noiembrie 2010 11:48 Răspunde
  • @Simona- serverul vostru a rămas pe ora de vară.
    Şi eu aş mai vrea vară, dar ne aşteaptă o iarnă cu gaz ruseasc în sobă.

    Omuldelamunte 10 noiembrie 2010 11:50 Răspunde
  • Odille, povestind despre comunism si dor de ce ai lasat in urma, incerc sa mi inchipui cam cum ar fi, daca as suporta si ma gandesc la cei care au fugit din tara pe vremea comunismului, nestiind daca se vor mai putea intoarce vreodata….in ’90 am iesit din tara intr-un grup studentesc, organizat si din 200 insi plecati, acasa ne-am mai intors vreo 60, cum oprea trenul pe undeva prin occident, coborau si nu se mai intorceau….n-am simtit prea rau cum „arde” comunismul vise si sperante pentru ca aveam 19 ani, dar imi amintesc cu ce umilinta a trebuit sa particip in 1989, ca studenta la o intrunire televizata sa transmitem conducatorului iubit felicitari pentru al…14 congres parca si cum un securist zbiera la noi desfigurat si cu amenintari sa batem din palme….cred ca a fost prima data cand am dat nas-in -nas cu dementa sistemului comunist si aroganta periculoasa a securistilor, apoi a venit Revolutia si am scapat de comunisti….ma rog, vorba vine, de mentalitati nu scapam asa usor….tu odille cand ai plecat din tara si cum? si de ce ti-e dor cel mai tare? oare ne permite simona sa povestim pe blogul ai altceva decat la subiect? eu ‘s mai noua pe’aici si nu vreau sa deranjez:)

    wind 10 noiembrie 2010 15:31 Răspunde
  • Thomas Man 10 noiembrie 2010 16:02 Răspunde
  • Windy, of, asa e, cu mentalitatile 🙁 si cu ignoranta 🙁 si cu traditiile de stamba si inginerii 🙁
    Înca 2 generatii sacrificate în morisca vietii crapato-danubiene ? 🙁

    Thomas Man 10 noiembrie 2010 16:05 Răspunde
  • Wind, esti un om norocos daca acel eveniment este singurul nefericit legat de comunism.
    Crede-ma ca eu nu am putere sa ma intorc inapoi cu gindul. Daca incep sa povestesc, as retrai acele timpuri, si asa cum spunea Un Trecator, as incepe sa vad si secera si ciocanul.
    Scuze, wind, dar nu pot

    Odille 10 noiembrie 2010 16:14 Răspunde
  • 🙂 sorry odille, n-am vrut sa rascolesc amintiri dureroase….uneori, cand povestesti iti mai usurezi sufletul, faci cum crezi tu ca ti-e bine 🙂

    wind 10 noiembrie 2010 16:43 Răspunde
  • Wind, multumesc pt intelegere. 🙂 🙂

    Odille 10 noiembrie 2010 17:10 Răspunde
  • Wind, pe un ton mai vesel, am o amintire pe care o pot impartasi. Cind ma duceam dimineata la facultate cu autobuzul, era asa de aglomerat si eu eram asa de slabuta, incit nu aveam putere sa ajung la usa si sa sar din el, la statia mea. Ca urmare, rugam pe cite cineva:
    – Va rog frumos sa ma impingeti!
    Gaseam intotdeauna pe cineva amabil si ieseam ca o racheta. 🙂

    Si asa ajungeam la facultate. 🙂 🙂

    Odille 10 noiembrie 2010 17:18 Răspunde
  • odille, m-ai facut sa rad cu umorul tau negru….. :)) 🙂

    wind 10 noiembrie 2010 17:24 Răspunde
  • Unde ati disparut cu totii la ceas de seara ?

    Marina 10 noiembrie 2010 21:50 Răspunde
  • Sper ca v-a mai ramas un pic de apetit pentru scandalosenii de aseara 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=EtI0HPW-ZMs

    adriana 10 noiembrie 2010 22:35 Răspunde
  • la mine in gradina e o zi suuperbaaa
    Va trimit zambetul meu si ganduri senin.e, calde, de toamna aurie.
    Ana, te astept cu drag!
    Thomas-obrazul tau s-a mai rumenit de la lumina trandafirie a acestei toamne de vis?
    S-aveti vise indraznete cu aroma de gutui!

    Ulicica 11 noiembrie 2010 11:13 Răspunde
  • Well, Thomas Man,

    Zestrea ta nativă de a-ţi justifica opiniile, acuzând şi criticând părerile celorlalţi se naşte dintr-o doză infertilă de a percepe, detaşat, lucrurile şi oamenii.
    Atunci când îţi priveşti interlocutorul în cuvinte, excelezi prin a-ţi aprecia, în fapt, realităţile tale şi în niciun caz pe cele ale lui, ale interlocutorului.
    De pildă, dacă eu îmi exprim punctul de vedere într-un context anume, despre un subiect cert, primul lucru pe care ai putea să-l parcurgi ar fi acela de a apela la putinţa de înţelegere, renunţând la efectul (pe care doar tu ştii să-l exagerezi) primei impresii, apoi, dacă este cazul, poţi avea la îndemână întrebările, pentru a analiza concret cele-mi spuse, ca tocmai apoi să-ţi poţi asuma libertatea acuzaţiilor, maliţiozităţilor, criticismelor, pentru care, recunosc, însuşi Eugen Simion te-ar invidia.

    TM, tu nu eşti Pro discuţii constructive, tu eşti Pro impunerea exclusivă a personalităţii tale, care, în propria-ţi opinie, stă foarte bine aşezată pe un piedestal al adevărului absolut.
    Tu te percepi şi te stabileşti, voluntar, prin prisma cuvintelor celorlalţi, fără să-ţi acorzi şansa cunoaşterii lor. Dacă ai face un minim efort de a consimţi la părerile entităţilor de aici, ţi-ai reduce, într-un mod absolut pozitiv, numărul oglinzilor reflectorizante prin care încerci să te autoprecizezi, obositor de consecvent, doar tu.

    Spunea cineva că unul dintre cele mai importante lucruri care subzistă la începutul şi la capătul cuvintelor este acela de a putea stabili realităţile fiecăruia în parte, pentru că fiecare expresie are independenţa şi esenţa ei. Pentru că doar aşa poţi percepe, corect, mesajul transmis, în ansamblul lui. Dar cum preocuparea ta este aceea de a lovi cuvintele, înainte de a le observa, în ciuda acurateţii excelente care te caracterizează, pentru mine eşti aici o fantomă amatoare de profunzime, cu un deficit dramatic de bună-voinţă, dar o dovadă şocantă de siniubire feroce.

    tania 11 noiembrie 2010 12:59 Răspunde
  • Uf,nu am chef si timp sa citesc toate comentariile.
    Dar am ceva de spus 🙂 Foarte obiectiv zic eu.
    Si eu sunt de parere ca orice femeie cat de cat „cosmopolita” ar schimba ceva la ea.Eu as schimba nasul, atat, deocamdata. Culmea e ca fostul meu iubit , medic >ORLmi-s spus ca am un profil roman si ca daca l-as opera nu as mai fi EU. Mi-a zis „nu stiu daca ti-ar place. Mi-e teama ca odata cu micuta cocosica ti-ar disparea luminitele din ochi”. De atunci nu m-am mai gandit niciodata sa imi operez nasul. Dar citesc cu interes povestile celor care au recurs la OP si nu e nimic de condamnat. Mai tarziu, cand gravitatia o sa-si spuna cuvantul poate ca imi voi opera sanii.
    Ieri am fost intr-un magazin de lenj intima si la Sale am gasit doar cupe trecute de C si D. Oare exista si G, H………..M?

    Cat despre operatii………pentru ca vorbeam de obiectivitate.Am o prietena care si-a facut o operatie la fata………una foarte complicata- maxilar si mandibula.Era necesar…….a suferit mult si a platit mult. Rezultatele………..nu sunt asa cum s-ar fi asteptat ea si suferintele ei vor mai continua un an sau doi , cand i se vor scoate placutele. Fata ei era foarte asimetrica…………dar inca nu stie cum va arata la final.
    Alta prietena…….a avut tot o disfunctie fiziologica – un piciormai lung si unul mai scurt. Schiopata FOARTE foarte putin. Totusi………..a taiat din cel sanatos. NU ea, chirurgii. Doi ani in pat cu greutati agatate de piciorul sanatos. Apoi doi ani de recuperare.Inca se resimte cand se schimba vremea. Sa stiti ca ultimul exemplu tot un fel de „infrumusetare” il consider. Noi cei care o cunosteam demultnu ne dadeam seama ca schiopata, putea purta tocuri si nu radea nimeni de ea. Dar a fost alegerea ei……….apoi a devenit nemultumita pentru ca e foarte scunda…………..NU am intrebat-o daca ar face operatia din nou
    Voi cunoasteti in jurul vostru persoane care au facut diverse OP? Cum se simt si cum se percep?

    Jo Anne 11 noiembrie 2010 14:09 Răspunde
  • Jo Anne, bine-ai venit (si) aici, mi-ai facut o surpriza (din seria celor care-mi plac). Ai dreptate, te-am citit si te-am inteles si am recunoscut in ceea ce spui tablouri familiare. 🙂

    Cristina, cu intarziere iti spun si tie: ma bucur ca esti aici. Intr-adevar, provocarea de a te iubi asa cum esti e mai profunda si mai nobila, cu atat mai nedemna ma stiu, in contextul asta. 🙂

    Andra, multumesc mult! 🙂

    Simona Catrina 11 noiembrie 2010 14:14 Răspunde
  • Lipsa de buna-vointa are multe forme, inclusiv aceea de a-i reprosa cuiva ca nu are buna-vointa sau ca si-a exprimat parerea fara a i se fi cerut. Nici mie nu mi-a placut AP.

    Justine 11 noiembrie 2010 15:29 Răspunde
  • ” Eu am dreptate si tu nu ai dreptate . Dar pentru dreptul tau de a nu avea dreptate eu sunt in stare sa-mi dau si viata ” – Winston Churchill.

    Marina 11 noiembrie 2010 15:48 Răspunde
  • Tania, ma dau batut ! Carnaj, macel si chiftele cu crizanteme 🙁
    N-am milioane de solutii, în afara intoxicarii cu cartofi prajiti si versuri patetice. Sau :
    1 : Sa-mi extirpez furunculul pe care-l folosesc pe post de creier (si cu ocazia asta intru în tematica postului)
    2 : Sa ma angajez cu mana pe legitimatia de liber schimbist sa nu mai folosesc manusi de bucatarie în relatiile cu doamnele care bucataresc si sa-mi procur manusi de caprioare, mai elegante si mai pufoase, asa ca cele ale ODLM.
    3 : Sa-mi procur manusi de box sa-mi fac harakiri ? 🙂
    4 : În fata acestui argumentariu atat de hotarat, nu-mi ramane, probabil, decat franghia de rufe spalate în familie ?! (inimile sensibile sa nu se uite)
    http://www.youtube.com/watch?v=mnJ_bZV9X3o&has_verified=1

    PS : AP avea cel putin o mare calitate : un baiat OK care i-a fost coleg bun Simonei.
    PPS : Poate ar fi mai bine sa-mi amutesc convingerile pe aici. Dar discutiile conventionale, trocul de politeturi îmi suna cam «fake» uneori si ne-am cam depersonaliza. Fiecare are credintele lui, le respect pe ale celorlalti (chiar daca nu le înteleg !) si nu fac prozelitism decat pt Zeita Simona 🙂

    Thomas Man 11 noiembrie 2010 16:20 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=WHq7WQ99sLE&feature=related

    uite ce vedeam eu la 9 ani la TV….”antena va apartine” si ce muzica ascultam si priveam pe paunescu si pe pittis nestiind ca mi vor marca tineretile si le voi iubi muzica, poezia, spectacolele, ca-mi vor deschide inima, sufletul si mintea ….acum ce vem la TV-uri?…pai sa va amintesc: OTV-isti, „in puii mei”, „soacra pentru nora” si exemplele pot continua…..adica….nimic

    wind 12 noiembrie 2010 21:33 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title