fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Iubitii mei cu digestie proasta

de

Logodnicul meu din facultate avea un inceput de ulcer si macar avea o scuza. Urmatorii n-au mai avut atatea argumente medicale, dar aveau explicatii alambicate pentru faptul ca mancau doar 5% din produsele alimentare de pe piata. Asta a fost soarta mea. La inceput, am zis: la barza chioara face Dumnezeu cuib. Nu gateam nimic prin tinerete, iar mofturile iubitilor mei mi se pareau providentiale. Ulterior, desi pentru mine n-am chef sa fierb nici un ou si prefer sa mananc o conserva de sardine decat sa toc o salata, pentru barbatii pe care i-am iubit am gatit glorios. Am facut ciorbe multicolore, sarmale, cordon bleu, musaca, ardei umpluti, piftie de curcan, salata de boeuf, lasagna, tocanita, pilaf, placinta cu branza si cu mere, clatite, tort, zeci de feluri de salate si de carnite asezonate cu tot atatea sosuri, garnituri, zorzoane. Majoritatea abia au gustat din toate astea, au decretat ca le-au facut rau si ca le-au cam venit inapoi pe gat, lucru care ma umplea de duiosie si compasiune, va dati seama.

Poate gatesti prost, logic! – imi veti spune. Nu gatesc prost, gatesc bine, si asta spun toate femeile care au mancat vreodata ceva preparat de mine. N-am inclus in statistica mimozele ipocrite, am ignorat linguseala si aprecierile strategice, le-am pus la socoteala doar pe cele care, fiind la randul lor bune gospodine, aveau meteahna de a-mi tranti fara menajamente parerea lor despre opera mea. Am primit ovatii de multe ori si, intr-o vreme, chiar aveam vaga banuiala ca multe prietene ma vizitau mai degraba pentru tortul sau clatitele mele decat pentru aleasa mea capacitate de conversatie.

Toate astea nu m-au ajutat la nimic. M-am nascut cu vreo 50 de ani prea tarziu, astazi niciun barbat nu se mai insoara dupa o orgie cu ostropel si checuri. Azi, in loc sa titirisesti trei ore la o piftie cu decoratiuni interioare de morcovi sculptati, mai bine stai doua ore la epilat brazilian, coafor romanesc si oarece fitness cosmopolit, fiindca obtii rezultate amoroase mult mai bune si mai condimentate.

Pe vremuri, eu stiam ca barbatii mananca orice, ca sunt lacomi, intaratati de aburii sarmalutelor, ademeniti de crema de ciocolata, inrobiti de aroma placintei. Dar barbatii de azi – cel putin astia care au trecut prin viata mea – au tot felul de complicatii clinice care nu le permit sa aprecieze arta mea culinara.

Deci primul avea ulcer, iar urmatorul nu manca decat organic, desi pe vremea aia nici nu stiam ce inseamna organic, eu credeam ca mananca benzeni si tolueni. Manca oua de tara, gaini de tara, mere de tara. Urmatorul era supraponderal si vesnic tinea regim, desi nu slabea niciodata, doar ca avea un pretext grozav sa refuze meniul meu: scumpa mea, uite ce burta am, trebuie sa tin regim! – sifona el nasucul, dezolat. Si, dupa ce refuza politicos musacaua mea supraetajata, tinea el o dieta cu salam, rosii, branza topita si-o pizza (vegetariana, ce-i drept).

Altui iubit de-al meu ii gasisera in stomac, la o endoscopie, un cuib de helicobacter pylori, bacterie care iti da greturi, arsuri, dureri si, in cele din urma, ulcer, daca nu cumva mai rau de-atat. Tratamentul e lung si greu, nu exista un regim clar, ca la diabetici, iar doctorii spun sa te bazezi pe propriile criterii de toleranta gastrica. Si atunci, minunatul meu iubit avea scuza perfecta sa ma refuze, cand ii plimbam prin fata platouri cu bunatati. Dupa ani de zile in care ne-am luptat amandoi cu helicobacter pylori (desi numai el o avea in stomac), a recunoscut, la un whisky – asta nu-i facea rau, nu stiu cum – ca de fapt are si niscaiva prejudecati: ca nu crede in mine ca bucatareasa, ca am trait prea artistic toata viata, ca nu am experienta la cratita si ca e practic imposibil sa gatesc corect si gustos cu un atare CV.

Alti iubiti de-ai mei aveau colecistul scos chirurgical. Sau n-aveau colecistul scos, dar il aveau stramb. Sau nu-l aveau stramb, dar aveau ficatul cu steatoza. Sau aveau colon iritabil. Sau aveau foarte des stomatite aftoase. Sau diverticuli esofagieni Zenker. Sau esofagita de reflux. In orice caz, toata arhiva de gastroenterologie si hepatologie a trecut prin viata mea, mie asa mi se pare. Ca sa nu va mai spun ca majoritatea nu pun gura pe alcool, desi lumea spune ca barbatii sunt betivi si afemeiati. V-as confirma si ca barbatii nu mai sunt la fel de afemeiati si de libidinosi ca pe vremuri, au inceput sa ne respecte cam mult cateodata, dar cu asta intram in alta zona si nu e momentul.

Am facut revelioane cu barbati care au dat noroc cu apa plata la miezul noptii, deci credeti-ma ca sunt greu incercata. Altii, mai domni, isi turnau totusi o cinzeaca, sa scape de gura mea, dar nu beau, simulau la un mod cabotin, i-ar fi concediat un regizor si din echipa de figuranti din planul sase. Isi inmuiau botul in pahar si mai roteau si ochii in tavan, chipurile vaaaai, ce deliciu, cand eu vedeam ca nu s-a petrecut nicio deglutitie.

Barbatii din viata mea nu mananca mai nimic, desi nici unul n-a fost slab mort, iata un paradox care ma innebuneste. Nu fumeaza, dar racesc des si tusesc. Nu beau, dar au probleme cu stomacul si ficatul. Nu inghit nimic seara tarziu, dar noaptea au greturi. Nu sar niciodata peste micul dejun, dar dupa-amiaza ii doare bila. Nu uita niciodata sa-si ia pumnul de medicamente naturiste, dar au crampe in fiecare zi. N-am nimic cu ei, saracii, eu doar imi inventariez bafta chioara: mananc toate prostiile si, chiar si pe vremea cand aveam pietre la bila, ma simteam mai bine ca ei. Ei au ghinion, eu plesnesc de noroc.

In cele doua imagini, sunt modestele mele productii culinare – o ciorbita de vacuta si o salata. Imi pare rau ca n-am altele, mai spectaculoase, dar din pacate ideea de a le poza mi-a venit abia in Canada, abia cand ma cam lasasem de gatit, fiindca iubitul meu ma parasise pentru o femeie care, mai mult ca sigur, gateste genial si dietetic.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Tag-uri:
· · · · · · ·
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Simona esti delicioasa!
    Iubitii tai mofturosi nu te meritau.
    Eu cred ca li se facea rau pentru ca incepeau sa vibreze ciudat in prezenta ta, ( energia pozitiva de invidiat) isi dadeau seama cat de buna esti, chiar si la gatit si li se apleca de ciuda!
    Si da, ai dreptate barbatii iubiti sunt mofturosi prin definitie sau din rasfat orgolios.

    CristinaC 3 martie 2011 2:49 Răspunde
  • Simona, ne-ai facut o surpriza, nu iti cunosteam acest talent ascuns nascut din indragostire.

    Banuiesc ca pasiunea si dedicatia ta erau ingredientele magice, care imbibau mancarea facand-o peste masura de apetisanta si nu sunt multi cei care au stomac si curaj pentru o femeie bucatareasa indragostita si intensa.

    Povestea ta ar putea fi inceputul unui basm…”A fost odata ca niciodata o zana frumoasa si priceputa ce adora sa gateasca bucate alese. Dar nici unul din iubitii ce i se asezau la masa nu reuseau sa guste. Iar zana nu stia ce sa mai faca…”

    Asteptam cu interes happy ending-ul 🙂

    Ava 3 martie 2011 5:05 Răspunde
  • Simona, sotul meu (din generatia asta, carevasazica nu din generatia noastra) adora mancarurile mele si uneori il banuiesc ca ma iubeste mai mult pentru ca-s gospodinoasa decat pentru ochii mei de turturica. 🙂 Ideea este ca nu e totul pierdut.

    Pe mine altceva m-a scos din minti: pomelnicul de boli. Da i-ai gasit maica! Ma intreb cum nu moare romantul in atari conditii.

    Eu stiu de unde ti se trage totul: intelectuala rasata + gospodina = exclus (cred ca asta e in capul lor). 🙂

    Anemari 3 martie 2011 6:35 Răspunde
  • Super fain articol ,Simona!!! Canada te saluta.Chiar eram intr-o pasa mai proasta si am zis :”Ia sa vad ce mai scriu Simona si Alice pe la Tango”.Nu ne-ai spus daca umpleai si bors.Doamne,ce talent culinar si nu numai,ai tu! Si ce fraieri barbati ai intalnit.!!!Si Anemari are dreptate ,nu se poate concepe sa fii intelectuala,sa vorbesti si scrii CORECT romaneste si sa faci si ciorba de vacuta si musaca…….Lasa,nu-ti para rau ca nu t-au apreciat calitatile de gospodina!Tu n-ai pierdut nimic.Ei DA !

    codrina 3 martie 2011 8:09 Răspunde
  • Am intampinat aceeasi problema cu sotul meu. Credeam ca gatesc bine si aveam drept martori pe tatal si pe fratele meu, care mancau pana la ultima farama tot ce gateam si ma rugau sa-mi fac timp sa le fac mancare mai des. Ei bine, iubitul meu sot stramba din nasuc la orice mancare gatita ii puneam in farfurie. Am ajuns cu problema la soacra-mea si, dupa ce am reinvatat sa gatesc, iubitul meu papa tot din farfurie. A facut si burta. Probleme cu stomacul si fierea nu are inca 🙂 Am avut eu, dar cu tratamentul de rigoare si mancarea soacra-mii, fara prajeli, m-am salvat.

    Aura Balint 3 martie 2011 8:36 Răspunde
  • Simona, ciorbita arata delicios! Si cu putina smantana cred ca e o nebunie!
    M-a surprins si pe mine faptul ca ai avut parte de atatia iubiti mofturosi si cu tot soiul de boli… 🙁 Eu nu am avut nesansa de a avea iubiti pretentiosi sau care sa sufere de vreo boala, care sa-i impiedice sa manance anumite bucate. Dimpotriva, chiar si cei care tineau la silueta preferau sa faca putin sport in plus, dar nu renuntau niciodata la mancare.
    Gatesc bine, la capitolul prajituri sunt in curs de „perfectionare”, am inceput de curand sa experimentez tot soiul de prajituri si torturi, dar uneori ma bucur cand sotul e plecat pentru cateva zile pentru ca nu mai trebuie sa gatesc. Nu de alta, dar mananc si eu cu placere alaturi de el 🙂 si cate o mica pauza de refacere e binevenita. In plus, gatitul zi de zi devine uneori „obositor”.
    Eu propun ca pe urmatorul „pretendent” sa-l „testezi” cu bucate alese inainte de a-i da verdictul… 🙂
    O zi buna si succes la lansare!

    li 3 martie 2011 8:56 Răspunde
  • esti foarte tare! si foarte simpatica:)) nu stiu daca asta ti-a fost tie norocul cu barbatii, oricum nu mi-a venit sa cred cand am vazut subiectul de azi:) deoarece chiar acum o jumatate de ora mi-am facut programare la gastroenterologie din cauza unei gastrite(dupa dr meu de familie) care ma chinuie de vreo luna asa ca am hotarat sa merg la un specialist .. sau poate iti spun tie simptomele si imi zici tu ce am:)))
    cam aceleasi experiente le am si eu cu barbatii ca tine in legatura cu mancarea.. actualul meu iubit mananca doar de doua ori pe zi(eu mancam de 4 ori inainte sa il intalnesc) asa ca mi-am facut programul dupa el (probabil de aia am gastrita:) si mananc si eu de doua ori pe zi , seara fructe si atat, paradoxal sau nu, m-am ingrasat vreo 2 kg de cand suntem impreuna pentru ca avand in vedere ca mananc doar de doua ori pe zi, cantitattea de mancare s-a marit.. si da, eu as manca tot felul de porcarii, el mananca sanatos, zilnic iaurt si banana la micul dejun iar la pranz eu as manca tot felul de nebuneli si chestii picante, (poate asta e si motivul pt care eu am facut gastrita si el nu).. partea buna e ca eu am mai reusit sa il convertesc cat de cat pentru ca inainte sa ma intalneasca nu avea niciodata o sticla de vin rosu in casa.. iar acum avem mai multe (din care eu mai nou nu am voie sa beau:))
    o zi frumoasa! te pup si te citesc cu mare drag
    fostul meu avea la fel un program strict de masa, de doua ori pe zi, la aceeasi ora,(90% din timp paste) doar ca avand in vedere ca nu locuiam cu el nu ma afecta prea mult asta..

    andra 3 martie 2011 10:02 Răspunde
  • Simna, cel putin le-ai demonstrat ca poti s-o faci si pe asta, cu performante chiar. Am cunoscut genul asta cosmopolit, desi mai de la distanta, boemia mea ii provoca un disconfort imens. Mi-amintesc de o cina cu paste de nu stiu care, ulei de masline, tigaie nu stiu cum, fructe de mare si delicatese, toate astea aflandu-se in dotarea lui si gatite de el. Cand am pomenit de sarmalute si salata de boef s-a uitat la mine ca la una din epoca de piatra. Nu mai zic de povestile gen, de ce bei cola, 3 cafele pe zi si cel putin un pahar de vin. Mai rau e ca pe atunci incepusem sa-mi revizuiesc obiceiurile culinare. Mi-a trecut la momentul in care insista sa merg la impachetari, sa-mi deschid parul la culoare si sa nu mai port ciorapi colorati, ca sunt la moda negrii, mati. A fost prea de tot. Si i-am urlat in cap ca n-a citit o carte fila cu fila in toata viata lui, habar n-are ce e ala teatru si oricum, n-are o para chioara, tot ce are e meritul creditelor. Vaai, ce prost s-a sfarsit „prietenia” noastra. Mi-a prezis un viitor mediocru de partial intelectuala, semigospodina, cu resurse financiare limitate. O fi avut dreptate, da eu tin enorm la ciorapii colorati, prajiturile cu muulte calorii, cafelele si viciile mele pretioase. Sunt convinsa ca daca faceai mai multe nazuri si le serveai doar paine uscata cu verdeturi (bruschete vezi Doamne) ti-ar fi ciugulit recunoscatori din palma 🙂 . Dar, nu-i de neglijat ipohondria care a cuprins barbatii vremurilor acestea imbibate de informatii, mai mult sau mai utin avizate in domeniu. Nu dai de-o revista, un ziar, o reclama tv, o emisiune, care sa nu-ti bage pe gat sfaturi despre ce sa nu mananci, ce sa mananci si mai ales, ce pastile sa ingurgitezi daca vrei sa te mentii cat de cat in randul lumii. Altfe, te ameninta ca e vai de digestia, prostata si tenul tau 🙂 . Ar trebui sa facem o statistica, sa vedem cine traieste mai mult, dar mai ales mai bine, ipohondrul sau viciosul iresponsabil.

    ulicica 3 martie 2011 11:23 Răspunde
  • scuze, ti-am mancat o- ul 🙂

    ulicica 3 martie 2011 11:23 Răspunde
  • Multam’ fain pentru portia asta imensa de ris – plins, dar mai mult ris: super portie din toate punctele de vedere ; ai dreptate acesta a fost pina acum norocul tau, dar poate ca in plimbarile tale prin atitea locuri din tara si pe afara o sa gasesti pina la urma un barbat care a invatat aceasta arta( Domne fereste , nu-ti doresc sa gasesti cumva din greseala exact opusul la ce ai descris tu) Li are dreptate : testeaza-l pe urmatorul inainte de a-i da verdictul

    iris 3 martie 2011 11:23 Răspunde
  • Nimeni nu gateste ca tine, iubita mea! Esti gospodina vietii mele, asa cum esti si interlocutoarea vietii mele, iubirea vietii mele, doamna vietii mele, scriitoarea vietii mele. Tu, cu metaforele si mamaligutele tale, mi-ai dat viata peste cap in cel mai savuros mod posibil!

    Alice Nastase Buciuta 3 martie 2011 11:31 Răspunde
  • Femeile mint, nu sunt credibile complimentele lor! 🙂
    „Vaai, draga, ce bine gaaateeesti” 🙂
    Apoi, acelasi personaj, la alta tipa: „Ai vazut draga ce prost gateste aia?” 🙂

    Arlequine 3 martie 2011 12:25 Răspunde
  • 🙂 🙂 🙂 Ca de obicei, iubesc articolele scrise de tine!

    Prima mancare pe care i-am gatit-o barbatului meu a fost lasagna cu legume (vazusem reteta la tv, o incercasem inainte cu mama + prietenele etc). Cand m-am postat cu tavita aburinda la usa lui, bineinteles ca lui nu-i era foame si ca „lasa c-o sa mananc eu mai tarziu”. Eu m-am bosumflat pt ca eram la prima reprezentatie culinara din dragoste si vazusem in filme ca reactia lui trebuia sa fie spumoasa.
    Prima mancare gatita de el pentru mine a fost muschi de vita la gratar (facut pe un gril electric 🙂 ), iar eu am topait „vai! ce bun e!”. Din ecuatia asta, nu-mi mai amintesc deloc care din noi a gatit primul pentru celalalt.
    De-a lungul anilor am tot auzit de la el „faci mancare buna”, sau l-am auzit spunandu-le altora „Dana (asa sunt eu) face mancare buna”, dar tot mai avem unele divergente. De ex: mie-mi plac pastele cu orice, el mananca paste maxim de 2 ori pe an si atunci fara placere. Mie-mi place pestele si as manca zilnic de 3 ori pe zi :), el mananca peste maxim o data pe saptamana si atunci pentru ca e sanatos sa mananci peste 🙂 Si, bomboana de pe coliva si motivul ultimelor noastre certuri 🙂 : mie-mi plac mirodeniile, ador busuiocul, oregano, curry, nucsoara etc, el nici nu vrea sa (mai) auda de asa ceva, desi, parca altadata nu era atat de radical in privinta busuiocului…… 🙁 )
    In urma cu cativa ani invidiam o colega de birou care avea acasa un barbat gurmand pentru care gatea tot felul de mancaruri si facea pajituri delicioase (partea cu prajitura imi starnea mai mare invidie, al meu barbat nefiind topit dupa dulciuri – in contradictie cu mine)

    DanaB 3 martie 2011 13:20 Răspunde
  • Dragalasilor, va multumesc pentru randurile voastre cu mult mai interesante si mai gustoase decat capodoperele mele culinare! Va sarut din fuga, pe toti, plec spre Valcea azi, avem acolo lansare de carte, probabil ma intorc in weekend, nu stiu exact… 🙂

    Alice, scumpo, am sa te vad in zece minute, cand vii sa ma iei cu masina, dar inainte de a aseza capacul pe laptop, iti mai multumesc o data ca ma vezi, intotdeauna, cu muuuuult mai buna decat sunt! Te iubesc! 🙂

    Simona Catrina 3 martie 2011 13:28 Răspunde
  • fir-ar al dracu’, mi-e o foame de crăp. şi văd poze şi texte cu „sarmale, cordon bleu, musaca, ardei umpluti, piftie de curcan, salata de boeuf, lasagna, tocanita, pilaf, placinta cu branza si cu mere, clatite, tort”.. e-tantal.ro, aia e aici.

    Cougar 3 martie 2011 13:34 Răspunde
  • Oho! Si inca mai suporti barbatii dupa toate astea? :))
    Eu am avut noroc, prietenul meu nu este deloc mofturos la mancare, daca ii spun ca nu avem decat mamaliga cu ceapa, el e bucuros. Dar, ca o compensatie la toate acestea, e insuportabil cand e bolnav!
    Ma tin de mult sa-ti spun: cand am terminat „Andiamo”, am fost tare trista. E o carte superba, pe care iti doresti sa o citesti foarte incet, ca sa nu te desparti de ea.
    Stiu ca nu mai ai nevoie de confirmari, dar scrii grozav si m-as pierde in randurile tale zilnic.
    Imbratisari de la Iasi!

    Teodora 3 martie 2011 13:36 Răspunde
  • Simona, relaţia se începe dietetic, cu o salată de păpădie, rucola, cherry şi mozzarela. Săptămâna ce urmează, se adugă o aşchie-două de carne de pui şi ulei de măsline presate la rece. Apoi, vine vremea unor costiţe de berbecuţ cu uşoare urme de carne. Se trece la o mâncărică cu bucăţele de vită în sos de soia şi porumb, iar după o lună, gestul suprem, spare ribs cu boia dulce-iute şi un păhăruţ de vin alb demi-sec. Dacă după o lună încă este în picioare, te va aprecia atât în formaţiune de intelectuală cât şi viitoare.
    Nu ştiu de ce mă bântuie bancul ăsta:
    Sună telefonul.
    El: răspunde tu, draga mea şi spune-i că nu-s acasă.
    Ea ( la telefon): este acasă.
    El îi face semne disperate şi-i arată pumnul.
    Ea: ho, că nu era pentru tine! Era pentru mine…

    Omuldelamunte 3 martie 2011 13:48 Răspunde
  • buna simona.te citesc de ceva timp ptr ca sora mea mai mica m-a innebuneste sa citesc ce scrii de fiecare data.am inceput din obligatie,ca trebuia sa comentam si apoi din placere.sa nu te superi ca nu stiu daca e un compliment daca te fac feminista convinsa,am simtit fara sa fi stiut ca esti singura si dezamagita de cateva ori in viata.un compliment ti.l fac din toata inima-esti fff desteapta si taioasa.barbatilor le este frica de asa ceva dar sunt sigura ca iti vei gasi fericirea curand, alaturi de cineva care sa te merite!te citesc cu drag,multe vrem sa fim ca tine!apropo si sora mea e singura dupa ce a refuzat o cerere in casatorie si am ras cu lacrimi la articolul depre nunti si traditii romanesti!numai bine si fericire multa!

    lumi 3 martie 2011 14:13 Răspunde
  • Simona erau niste invidiosi si clar plini de prejudecati. Sunt si eu uimita unde ai reusit sa-i gasesti asa pe toti cu mofturi, din fericire prietenul meu desi are oaresice probleme mananca orice as gati eu ca doar e facut de mine:D. Va pup, mult succes la Rm. Valcea!

    Andreea Voicu 3 martie 2011 19:04 Răspunde
  • abia astept sa vin in tara de paste sa cumpar cartea voastra,am o parte din celelalte in biblioteca primite cadou de la sora mea.toate fetele de la revista sunteti niste revolutioniste,sper ca e corect,in ceea ce faceti.ma bucur de povestile voastre,fiecare e altfel dar tratati evenimente din viata voastra de fapt.imi place si va admir ptr ca sunteti cam putine ptr societatea mare de acasa.ciao

    lumi 3 martie 2011 19:27 Răspunde
  • simone, da-mi voie sa-ti acuz iubitii de fatarnicie. 🙂
    cine acuza asha indigestii ar trebui sa-si petreaca viata exclusiv prin localuri. 🙂
    era un vorba- nu stiu din ce nationalitate:
    sotia ishi intreaba sotul cand mai ies si ei la restaurant. iar el raspunde transant:
    – daca ai zis ca punem masa, mai bine te iubesc tot acasa. 🙂

    eu cred ca atunci atunci cand se petrece, dragostea trece si prin stomac. adica pana si cea mai putin appetisanta, saraca, mai putin reusita, mai putin delicioasa mancare are perfectul gust la masa unor indragostiti. care, culmea, cred ca mai si ingrasha.:) cazul meu a avut alta perceptie de asha context: eu am fost cea care si-a proclamat aparatul digestiv la rangul starii de bine. 🙂 adica devenise dependent de mancarea, preparatele facute de el. 🙂 si nu aveam cum avea o digestie proasta, decat doar daca nu eram in love deja de…bucatar. 🙂

    tania 3 martie 2011 22:02 Răspunde
  • Arlequine, ti-am raspuns la commentul din pagina anterioara.

    tania 3 martie 2011 22:05 Răspunde
  • nici unul nu ti-a zis ca te iubeste ca sarea in bucate! deci n’aveau talente culinare, nici papile gustative setoase de extazul mancarilor tale, prin urmare nu te meritau, d’ara’mite rasfat culinar! acuma, de la o vreme toti mananca pizze si saorme si alte alea, de ti-e mai mare „dragul” iar cand vine vorba de o sarmaluta in foi de vita se dau inapoi ca de la razboi…
    of, barbatii astia!

    monica 4 martie 2011 6:05 Răspunde
  • simona, da, suntem romance si iubim ciorba de vacuta cu mamaliguta, e in sangele nostru, orice ar spune x si y; am intalnit si eu simandicosi de-astia de nu mai suportau decat mancare chinezeasca si fructe de mare….dar, surprizaaaaa……in fata unei ciorbite aburinde ca a ta, cea de vacuta, „se bateau turcii” la gura lui, dar nu voia sa recunoasca apoi…nimic…ciudat nu? asa ca…ciorbita de vacuta cred ca devine test !!

    ulicica, te salut ! 🙂

    ODLM, super-fain de misto bancul tau, habar n-ai ce bine m-a tintit !

    wind 4 martie 2011 9:22 Răspunde
  • Ce bine de mine ca nu gatesc !:))) Desi stiu ca dragostea trece prin stomac, mi-a dat D-zeu un sot care nu are pretentii la mancare. A inteles de la inceput ca nu am tangente cu domeniul, nu imi place si nu ma pasioneaza si s-a adaptat din mers situatiei, fara sa-mi ceara vreodata sa fac eforturi in acest sens. Cand ma mai apuca cate un elan culinar si ma mai chinuie talentele prin bucatarie, mananca cu stoicism ( ca sa nu ma simt eu jignita) tot ce prepar si ma minte frumos la final :)) Asa ca pot spune ca a facut Dzeu cuib la barza chioara:)) Iar tu, Simona, vei gasi un barbat care sa iti aprecieze si talentul la gatit ( pentru ca e evident din poze ca il ai) . Ar fi si pacat sa nu se intample asta !

    laura 4 martie 2011 10:29 Răspunde
  • @Wind, mai am unul pentru tine care însă, nu te ţinteşte. L-am postat şi pe blogul meu.

    Un locotenent, după ce a băut aproape toată noaptea, n-a reuşit sa se trezească dimineața. Sună telefonul. O voce plăcută de femeie:
    – D-le locotenent, doriți sex prin telefon?
    – Bineînţeles, porumbiţo!
    – Atunci vă fac legătura cu comandantul unităţii.

    Omuldelamunte 4 martie 2011 10:30 Răspunde
  • 🙂 OLDM

    wind 4 martie 2011 11:21 Răspunde
  • Simona, eu te suspectez ca ai cativa ani de medicina; postarea asta cuprinde toate bolile gastroenterologice iar in una din cartile tale am intalnit toata cazuistica bolilor genitale… Vine de undeva asta!
    Desi unii imi spun ca gatesc bine sotul meu n-ar recunoaste-o niciodata. Toata mancarea la noi in casa o face ZANUSSI 🙂 .

    camellia 4 martie 2011 13:53 Răspunde
  • Draga mea,

    Si literatura se savureaza tot cu simturile. Toate se leaga, felul în care scriem, de felul în care gatim, unii mai fad, altii prea condimentat… Strig lumii, daca e nevoie, ca tu gatesti dumnezeieste. (De la tine am învata un secretel pentru salata orientala pe care nu-l spun la nimeni).
    Uite o poezie inspirata de amintirea unei portii de salata orientala mâncata acum 21 de ani, pe genunchi.

    La Obor

    Mi-am luat tristetea calda, tocmai scoasa din cuptor,/in traistuta rosie de artizanat/si am plecat cu ea la Obor, s-o fac de râs.//M-a facut sa ma hotarasc dimineata de martie, nesfârsit de miloasa/ca o guma de mestecat pe care Dumnezeu o întinde de la gura lui pâna la crestetul meu.// Am presarat firimituri pe lânga borduri,/mizând pe voracitatea pasarilor cerului,/n-am putut sa rabd si am spus-o la toti./Am rupt bucati mari din ea (e o tristete pufoasa, o turta dulce in forma de inima/si am împartit-o în stânga si-n dreapta, parfumând aerul cu aroma ei de scortisoara si cuisoare. /Am plâns-o cu lacrimi adevarate, /pe la prieteni, ca sa-si aduca aminte de mine când vreau eu si nu când vor ei,/ pe la dusmani, ca sa -i îmbunez, sa-i îndop, sa le scurg ura din pahare.//-Nu, multumim, au refuzat prietenii politicos, /tocmai am terminat de mâncat, poate mai târziu, la cafea…/- -Sa vedem, au gustat dusmanii, nu e chiar ce am vrea de la tine la ora asta/, nu ai cumva si putina moarte, într-o/portie de racitura cu mustar?/- Deocamdata nu…/am spus umil si mi-am adunata gârbovita/bucatile de pe jos, le-am suflat de praf/si le-am bagat înapoi în traistuta.//Când m-am întors, se facuse întuneric bezna/si chiar dadeam în gropi, dupa cum mi se prezisese, /noroc cu firisorul fosforescent de langa borduri,/el m-a condus pâna la usa blocului./Balamalele m-au întâmpinat cu muzici de viori triumfatoare./Tot holul stralucea de miros de scortisoara si cuisoare!/
    Angelica Lambru

    Angelica Lambru 4 martie 2011 14:50 Răspunde
  • Simona, mi s-a intamplat si mie… Ba mai mult, un foarte bun prieten care ma stie din tinerete si-a exprimat nedumerirea dupa ce eu, casatorita intre timp, am gatit bunatati si l-am servit si pe el. Sunt anumite calitati (n-o sa le numesc caracteristici) la o femeie pe care barbatii destepti pur si simplu nu le pot asocia cu ideea de gospodina..

    ioana 4 martie 2011 17:43 Răspunde
  • Va urmaresc mereu si chiar daca vin mai rar imi sunteti la fel de dragi! 🙂
    Va doresc un sfarsit de saptamana placut,cu dedicatie speciala:
    http://www.youtube.com/watch?v=LBC7pilGoPc

    simfo 5 martie 2011 17:16 Răspunde
  • 🙂 nici nu mi-ar placea sa stau prin bucatarie pt cineva si nici cineva sa ma vada ca pe o gospodina . Eu cred ca barbatii se cuceresc cu altceva si se pastreaza tot cu acel ” altceva ” ….loooool
    sorry if i am wrong …:)
    Omul de la munte = mai mult decat delicious ….:)

    rose_dubai 5 martie 2011 22:20 Răspunde
  • rose_dubai, ce sa fie acel -altceva-, daca tot ai pomenit?

    o melodie extrem de…digestiva, asha, inainte de o alta iarna. 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=Pr_qdWITMRs

    tania 6 martie 2011 10:59 Răspunde
  • Bună dimineața, Simo!
    Well, uite-mă și aici. Am venit, după cum mi-ai recomandat, fără alegorii inutile și periuțe penibile.
    Am venit, în sfârșit, (pt că de curaj era vorba) să îți spun din tot sufletul MULTUMESC!
    Restul, am spus la sor*ta, Alice 😉
    O zi faină!
    Te (vă) aștept la Timișoara, să bem cafeaua aceea alintaromată și să vă îmbrățișez cu drag 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=mVX5Dz7NV1c

    simo04 7 martie 2011 6:58 Răspunde
  • Simone, invatam pe de rost Tango-ul de Martie cand am dat peste povestea ta de un an (nou) romanesc. De-aia n-o sa zic nimic de mancarurile romanesti importate de stramosii otravitori de fantani de la cotropitorii care isi faceau sejurul cu arma in mana in tara noastra ci am sa iti spun ca m-am gandit cu drag la tine si ca n-0 sa ma mai trezesc vreodata – de am facut-o – laudand una sau alta din tari, recomandandu-ti indirect sa te stabilesti cu sufletul si actele pe unde vor orgoliile cititorilor. Imi doresc sa iti fie bine si frumos, indiferent de limba in care va scrie pe punga cu alimente. De altfel, peste tot, barbatii se decongeleaza treptat si, uneori, doar pentru a afla ca iubirea n-are termen de garantie, de fapt n-are garantie deloc si nu ti-o testeaza nimeni inainte sa o iei acasa si sa vezi daca functioneaza sau ii lipseste vreun cablu de alimentare. Care nu se ia de la „Alimentara”.
    Cantecel pentru ziua de luni, peste care nu e frumos sa sarim 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=g7eyqCQYBGY

    Ana 7 martie 2011 12:10 Răspunde
  • Iar si iar ….sunt obligata sa observ cata dreptate ai,draga Simona.
    Iata cum stomacul barbatesc este direct responsabil de personalitatea proprietarului!
    Intotdeauna m-am gandit ca sotul meu a trecut testul culinar” ,cu mai bine de treisprezece ani in urma,acest lucru fiind decisiv in hotararea noastra de a ne uni si iubi pentru toata viata.Aflata in acel moment intr-o relatie cu un posesor de organe digestive hipersensibile,insa inzestrat cu multe alte calitati intelectuale ,carieristice …. financiare,brusc l-am intalnit pe sotul meu .
    Cu ocazia unei prime invitatii ,(nici nu mai stiu ce ce scop),dupa ce m-am straduit indelung sa gatesc „”sofisticat”, niste paste,a consumat o portie…apoi inca una….si intrebarea finala:acum ce mancam””?Precizez ca nu este nici obez nici hipertiroidian.

    Mari 7 martie 2011 14:55 Răspunde
  • Dragele mele, nu va voi dori nici azi si nici maine sa fiti fericite si iubite, va doresc insa sa aveti mereu parte, in toata viata voastra, de LINISTE, care deja inglobeaza fericire, iubire, suflet usor, zambet si pace in casa si mai ales in inimile voastre!
    Magnolie…de ce? Pentru ca ACASA, in Timisoara mea draga, vor innebuni in curand magnoliile :)*

    http://photos-d.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-snc6/183672_187669674603933_100000827061833_441385_1219096_s.jpg

    simo04 8 martie 2011 1:46 Răspunde
  • Pentru voi toate:

    „Pentru ca sunteti cele care insenineaza zilele barbatilor – desi ei se plang dar
    numai pentru ca asa s-au obisnuit

    Pentru ca sunteti cele care suflati dragoste peste orice faceti voi si familia
    voastra,

    Pentru ca sunteti cele care numai cand priviti catre copiii vostri, dati lumii mai multa frumusete,

    Pentru ca sunteti cele care gasesc in fiecare zi timp pentru orice problema si orice nevoie a celor dragi,

    Pentru ca, desi va mai plangeti cateodata, o luati de la capat in fiecare zi, mai puternice si mai hotarate,

    Pentru ca sufletul vostru stie ce e iubirea, cum se daruieste si cum se primeste ea…
    si
    Pentru tot ceea ce reprezentati…

    pentru voi timpul se opreste putin in loc la fiecare inceput de Primavara, sa va
    aduca un omagiu… ”

    La multi ani!

    CristinaC 8 martie 2011 2:45 Răspunde
  • Simone, LA MULTI ANI! 🙂

    Ana 8 martie 2011 10:36 Răspunde
  • In asteptarea „Zilei barbatului”, barbatii ar putea sa isi faca simtita prezenta aici, de „Ziua femeii”. Cel putin azi, nici un barbat nu va fi contrazis 😛

    Ana 8 martie 2011 10:38 Răspunde
  • Simo04, unde-i liniste, nu-i pasiune, sunt relatii pneumatice ! 🙁
    AcZ, ocazia fiind rara – „Cel putin azi, nici un barbat nu va fi contrazis” – m-am executat si acum amenint doamnele cu toporasi 🙂
    Muzi bunaciuni la toate, indiferent de digestie, ca doar de, voi dati tonul la salata 😛
    Zicea un nene : Femeile cumpara mai des frigidere din spirit de conservare. Poate, dar ele investesc mai mult în caloriferele iubirilor 🙂 de care barbatii doar se reazama cand îi ia cu frigarui 🙁
    Simona & The Simonettes, peace, love si sarmalute !

    Thomas Man 8 martie 2011 12:14 Răspunde
  • TM: imi place ca pot conta pe tine 🙂 As fi spus sa nu te executi, ca te executam noi cu tirul vorbelor reglat la nimereala, in floarea ghioceliana a varstei si anotimpurilor, da’ am promis sa nu contrazic azi nici un barbat. Nici macar cand imi va spune ca sunt cea mai frumoasa, cea mai desteapta si cea mai extraordinara din Universul cunoscut si cel banuit laolalta 😀 Deci, cine are de gand sa imi spuna asta sa nu se teama, go ahead, o sa dau din cap aprobator (si a nimicstiutor) 😛
    Daca salata are ton (maruntit?), cine face muzica? Tocmai azi sa nu ne incalzim la iutubul caloriferului? Femeile se pricep la salata de varza, TM 🙂 Si la sarmalute in cap, daca le-a dat natura par lung, des, lins si usor de sarmalificat 🙂 Nu te-am contrazis pana acum, nu?
    Si muzica pentru SW, desigur:
    http://www.youtube.com/watch?v=oRrb1Eip4rk

    Ana 8 martie 2011 12:30 Răspunde
  • La multi ani tuturor femeilor si mamelor si de 8 Martie!
    Sa aveti o sarbatoare frumoasa!

    li 8 martie 2011 12:33 Răspunde
  • AcZ, „tonul” e un peste cantator 😀
    OK, portative cu sexapil si cifre atunci, adica opturi 🙂 :
    Pentru ca fetele sunt de matase (tot anul) ! Si pentru ca ODLMV ca noi nu sunt insensibili la materia asta : ) :
    Jessie J – Sexy Silk (from Easy A)
    http://www.youtube.com/watch?v=q4A36HRRRho&feature=watch_response
    Si cu extrase «animate» din film :
    Sexy Silk by Jessie J on Easy A
    http://www.youtube.com/watch?v=AcLCXV-vpVE&feature=related
    De fapt, ce-i aia o anagrama ? 😛
    (cestiune retorica, Ana ca Zapada, pt ca tr sa o sterg rapid de pe scena asta atragatoare 🙁 )

    Thomas Man 8 martie 2011 12:51 Răspunde
  • La multi ani Simona!La multi ani tuturor! 🙂

    simfo 8 martie 2011 13:28 Răspunde
  • @Thomas- filmul „Easy A” cu Emma Stone este tare îndrăzneţ, dar noi, bărbaţii, suntem viteji şi nu ne e frică de goliciuni arătoase, pentru că, nu-i aşa, toate sunt o apă şi-un pământ: frumoase ( prin interior), seducătoare (pe deasupra), jucăuşe (în foi de viţă), intuitive ( cu o clasă peste noi), inteligente (cât noi), sensibile ( pentru că vorbesc cu florile), capodopere ( sunt femei, ce te aştepţi?).
    La mulţi ani frumoaselor Terrei!

    Omuldelamunte 8 martie 2011 14:45 Răspunde
  • La multi ani, fetelor, dragelor, bucatareselor! 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=kR5YqaKLYWU

    Anamaria 8 martie 2011 16:02 Răspunde
  • Eu, cu digestie buna, te pup si te imbratisez de ziua fetelor de pretutindeni!

    Simona Radoi 8 martie 2011 16:33 Răspunde
  • Simona,
    trag concluzia ca poti deveni un medic foarte bun, specialist in probleme gastro-intenstinale. 🙂
    Sincer, imi cam pare rau ca ai irosit atat de multa mancare pe astfel de domni lipsiti de imaginatie, dar si cam invidiosi, din cate pricep eu! 🙂
    Intr-adevar, femeile de cariera si cu un CV bun sunt suspectate ca n-ar sti sa gateasca. Dar, si tipii astia cu ditamai functiile si ulcerele aferente, care sunt mari consilieri pe probleme de foie gras, pot-au-feu sau fondue, dupa ce-i scoti din restaurant, constati surprinsa ca sunt mari fani shawarma (se pare ca nu-i cuvant romanesc! 🙂 ) sau mici cu bere! Astora li se spune „cunoscatori” si sunt o categorie destul de des intalnita in ziua de azi! 🙂 Ceva mananca acasa si altceva in oras.
    Nu te-ai impiedicat de nici unul?
    Normal, e foarte greu sa-i faci sa recunoasca la ce viseaza ei in timp ce rontaie branzeturi frantuzesti. Dar si cand recunosc, rezolvi repede problema: tu gatesti pt tine, el suna si comanda celebra mancare, iar la restaurant mancam toti chestii sofisticate. 🙂

    P.S. M-am uitat cam mult la pozele tale, merg sa mananc! Bine mai arata supa…dar revolz mai repede cu o salata asemanatoare. Sa ai o zi superba!

    Anamaria 8 martie 2011 16:36 Răspunde
  • La multi ani, Simona de ziua zeitolor! te pup

    Andreea Voicu 8 martie 2011 20:06 Răspunde
  • La Multi ani femei, mame! La Multi Ani, draga Simone si dragi simonefile!
    sa va fie primavara un dantz etern de roze!

    http://www.youtube.com/watch?v=LdRpDbuyxVQ&feature=related

    Pe verdea margine de sant
    Crestea macesul singuratic
    Dar vantul serii nebunatic
    Pofti-ntr-o zi pe flori la dant
    Intai patrunse printre foi
    Si le sopti cu voce lina
    De dorul lui le spuse-apoi
    Si suspina, cum se suspina

    Albeata lor de trandafiri
    Zambind prin roua primaverei
    La mangaierile-adierei
    A tresarit cu dulci simtiri
    Pareau naluci de carnaval
    Cum se miscau catifelate
    Gatite toate-n rochi de bal
    De vantul serii sarutate

    Scaldate-n razele de sus
    Muiate in argintul lunei
    S-au dat in bratele minciunei
    Si rand pe rand in vant s-au dus
    Iar vantul tainic le soptea
    Luandu-le pe fiecare
    S-un valt nebun le invartea
    Un valt din ce in ce mai tare.

    tania 8 martie 2011 20:08 Răspunde
  • la multi ani tuturor fetelor din SW ! si la cocalit,copt sau fiert macinici, da? va pup! flori pentru fete de la mine !

    maine urmeaza baietii, sa-i vedem cum se descurca cu cele 40 de pahare! hi hi hi

    wind 8 martie 2011 21:08 Răspunde
  • Simona…te admir in cel mai adanc si nedismulat mod cu putinta, pentru felul in care gatesti (asa cum admir tot timpul femeile care, pe langa alte valente, sunt gospodine veritabile).

    Hm, mie inca nu mi-a iesit asta, sunt inca novice in ale bucataritului desi nu mai sunt la varsta la care sa-mi permit sa fiu. Si am avut si bafta ca prietenii mei, la acel moment, sa fie mai maestri in bucatarie decat mine, ceea ce nu m-a dus prea departe…:(
    Dar citind textul tau savuros ca forma si continut…pleiada de mancaruri pregatite, asortate cu deficientele digestive ale iubitilor tai, mi-am spus ” Pai tipii astia aia ori erau cu capul ( excluzandu-i pe cei care nu erau grav loviti de probleme medicale, aici inteleg si sunt empatica) ori….” Oare cum sa nu apreciezi rasfatul culinar pregatit de femeia din viata ta? Exista asa ceva?!

    Oricum, cand il vei intalni pe acela care nu are nici o retinere in a se imbuiba fara o lista de alergii in fata si fara reflux esofagian, atunci vei sti ca el e 🙂

    Te imbratisez,
    Cezara

    Cezara 9 martie 2011 10:29 Răspunde
  • Simona,imi permit sa spun(dupa cate am vazut eu in viata) ca un barbat nu sta cu o femeie ptr ea gateste extra si casa arata ca un cristal…NICIODATA!..Ei spun despre femei ca sunt dificile si de neinteles..Ei sunt varza!(ma rog,unii…ca sa nu se simta lezati cititorii masculini ai blog-ului tau-nu e frumos!)..Am cunoscut femei extraordinare care gateau,spalau,cresteau copii,-aveau si job in paralel-si care au fost lasate ptr o loaza care nu facea nimic(decat probabil sex la diverse ore incitante)..Ei au dat mancarea aburinda si cearsafuri scrobite ptr sandwich-uri cu parizer si asternuturi gri(ca tin mai mult la tavaleala)..Altii tot pleaca (dar se intorc) de langa cate o casnica devotata si asudata in fata cuptorului si nu ptr ca ar aprecia-o mai mult ci de teama de a nu imparti agoniseala…Am vazut cupluri fericite(oarecum-asta fiind o notiune abstracta) desi ele habar nu au sa gateasca si nici nu se prea omoara cu gospodaria(din varii motive,ce nu trebuiesc comentate acum)..Eu am inteles din cate am observat, ca unui barbat ii trebuie o femeie calda care sa il admire ptr ceea ce face el,sa ii puna comprese pe frunte cand este bolnav si sa nu se isterizeze(cum fac 85% din femei)ptr lucruri ce ii cad in sarcina si pe care el nu le rezolva mereu…Daca poti fi o draguta(fara a fi ipocrita,insa-nu ma refer strict la tine) si sa accepti defectele ,treaba ar putea merge,daca exista un temperament vulcanic atunci,rezerva e mare…Oamenii ptr care ai facut sacrificii nu au meritat…Pt urmatorul tau prieten,lasa lucrurile sa mearga de la sine-nu ai chef sa gatesti,nu gati!-s-o gasi ceva de mancat prin frigider-nu ai chef sa bagi aspiratorul-n-o face!-oricum ei nu au un simt dezvoltat al observatiei ca noi, femeile(ceea ce pana la urma,cred ca se transforma in defect).Cam asta ar fi! Sper sa nu se supere cineva de pe aici,dar ceea ce am scris,sunt cazuri din viata,observate de mine(poate,mai mult sau mai putin obiectiv,vor spune unii)..Te imbratisez,Dani

    dani 9 martie 2011 12:28 Răspunde
  • Simone, unde esti? 🙂

    Ana 9 martie 2011 12:45 Răspunde
  • TM, perdelele erau la spalat cand ai scris? 😛

    Ana 9 martie 2011 12:46 Răspunde
  • ODLM, toate suntem o apa si un pamant? Nu e prea onorant pentru noi 😛 Si unde sunt siliconul, colagenul, ma rog, chestiile alea care fac apa si pamantul sa aiba forme care nu exista in mod … natural in natura 😛 Cum reactioneaza barbatii la goliciuni nearatoase?

    Ana 9 martie 2011 12:48 Răspunde
  • Scumpilor, mi-as fi dorit, ca de atatea alte ori, sa va pot raspunde individual… Dar am lipsit cateva zile si, desi v-am citit rand cu rand, n-am avut ragazul sa va spun fiecaruia in parte cat de reconfortanti mi-ati fost. Va multumesc fiindca imi intelegeti, ca intotdeauna, plecarile si revenirile stranii. 🙂
    Lansarea cartilor noastre a fost adorabila, oriunde am fost, pentru moment am amanat-o tocmai pe cea din Bucuresti, din motive care ne depasesc, insa fiti siguri ca voi anunta detaliile, in caz ca stabilim ceva intre timp.

    Angelica, draga mea, iti multumesc! – iar pentru ceilalti prieteni de-ai mei de-aici, explic: Angelica Lambru mi-a fost colega de camin si prietena buna inca din facultate, am cunoscut-o cam la doi ani dupa ce-am cunoscut-o pe Alice a mea, asa ca radacinile noastre sunt intortocheate si adanci. Angelica locuieste in Spania de multi ani, de pe vremea cand aceasta tara avea rost prohibitiv pentru romani, de pe vremea cand ne trebuia viza pentru orice loc civilizat. A plecat din dragoste si, desi de-atunci mi-e dor de ea in permanenta, intotdeauna voi intelege plecarile din dragoste.

    Va multumesc tuturor pentru tot ceea ce scrieti, pentru muzica, ganduri, idei, nebunii, romantism, sinceritate! Va imbratisez si revin. 🙂

    Simona Catrina 9 martie 2011 16:06 Răspunde
  • @Ana-Bell – da, pământul şi apa dau viaţă Terrei, voi daţi viaţă lumii. Noi suntem din bolovani şi ne rostogolim ca unii, în căutarea perfecţiunii: VOI.
    Siliconul şi colagenul sunt produse derivate, sunt introduse de degete butucănoase avide de sume şi care transformă o gingăşie într-o marţiană cu aspect de sol lunar, pe faţă. Aia nevăzută.
    Cu goliciunile nearătoase e mai greu. Nu trec de ochiurile plasei şi-ţi rămân pe cap.

    Omuldelamunte 9 martie 2011 18:27 Răspunde
  • AcZ, eu cand fluier, cant fara perdele 🙂 (nu spun clasicul banc „cu perdea”, ca-mi pierd aura fantomatica si se duce tot glamul pe prundul garlei)
    ODLMV, foi de vita, da, supa calda si tocanita ! 😛

    Thomas Man 10 martie 2011 15:05 Răspunde
  • ODLM… degetele alea butucanoase care plimba masini cu volane (nu volanase :D) trase in piele au efect costisitor asupra fetzei vazute…asta e problema…ca nimic din ce e … ma rog … nu ramane etern nevazut…decat in rare si nedocumentate cazuri 😛

    Ana 10 martie 2011 15:46 Răspunde
  • TM, tu cand fluieri…fluieri in baie? „aura” nu se scrie cu litera mare? 😛 Ce i-ai dat lui ODLM, reteta pentru masca de fata? 😛 Ce de intrebari…

    Ana 10 martie 2011 15:48 Răspunde
  • Iar scriu ecrane intregi, dar trebuie 🙂
    Angelica: poezia ta, citita tarziu, e … speciala in sensul cel mai frumos. Prietenii, cei cu care luam masa tristetii, tot timpul, si masa bucuriei, uneori. Si ar fi frumos sa ii invitam tot timpul la masa bucuriei, pentru ca la masa tristetii vin si se aseaza singuri si mananca toata tristetea noastra pufoasa, si noua nu ne mai lasa nimic, pentru ca prietenii sunt egoisti…si lacomi…si necesari la toate mesele…

    Ana 10 martie 2011 16:14 Răspunde
  • Simona, te-am vazut la televizor!!! As vrea sa te vad mai des pe ecran!!!

    camellia 10 martie 2011 20:03 Răspunde
  • Camellia… mersi, poate apar la tv si cu alte subiecte 🙂

    Simona Catrina 10 martie 2011 23:04 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title