fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

La vita e belalie

de

gabi vranceanuZilele trecute, toate Antenele bubuiau in acorduri de Breaking News. Ati auzit miracolul? S-a intamplat o minune, ceva sublim, ceva mirific, tara plange-n poala de emotie: Gabriela Vranceanu Firea Pandele e insarcinataaaa! Taaa-tarata-tatata-taratataaaa! In sunet de tobe si pitigaieli de trompete, promo-urile anuntau cate-o editie speciala pe fiecare dintre posturile Voiculestilor. Foiala era penibila, nici regii Japoniei nu faceau atata caz cand ovulul mostenitor prindea un spermatozoid viteaz si lua o piatra de pe inima poporului – caci, desigur, nimeni nu simpatiza o printesa stearpa.

Dar sa recapitulam telenovela: la inceputul lui 2010, Razvan Firea, sotul Gabrielei, moare fulgerator. Durere mare, desigur, lacrimi suvoaie, cearcane nationale. Dupa 8 luni, transparenta ca Ofelia, nestiind daca sa-l mai planga mult pe raposatul sau sa-l laude asiduu pe actualul, Gabita se casatoreste civil, hodoronc-tronc, cu Florentin Costel Pandele, primar in comuna Voluntari, unde – ca sa vezi ce mana lata are destinul! – o purtau pasii si rotile limuzinei, caci avea de efectuat puzderie de acte succesorale, dupa primul sot, Dumnezeu sa-l ierte. De altfel, Pandele fusese prieten bun cu defunctul, asa se cunoscusera cei doi porumbei care au ajuns acesti Bobby si Pamela ai zilelor noastre. La jumatate de an de la cununia civila, minunatii s-au casatorit si religios, de data asta cu o ditamai nunta, mai mediatizata ca un tsunami.

Ma cunoasteti, nu sunt vreo habotnica si cu atat mai putin o ipocrita care sa ceara, cu cabotina smiorcaiala, ca o vaduva sa astepte cernita macar un an de la greaua pierdere, spre a se marita din nou, cu mare tam-tam. Dar recunoasteti: daca ar fi fost vorba de oricine altcineva, de-o femeie fara cohorte de PR-isti agresivi in jurul ei, un asemenea caz ar fi fost lovit de oprobriu. In fine, de fapt nu asta era chestiunea pe care voiam s-o toc.

Printre alte studiouri unde a fost blagoslovita, Gabriela a nimerit si la emisiunea lui Mihai Gadea, unde a insirat prostie dupa prostie, iertati-ma. Fapt care m-a ajutat sa ma intreb, a mia oara, cum se face ca oameni platiti cu jdemii de euro pe luna pot oua asemenea fraze inepte.

„Nu e tot timpul atat de bine sa fii numai serios”, suspina Gabi. De altfel, intreaga ei viata sustine lupta activa impotriva seriozitatii si intreaga ei topica vatamata sustine teoria mea de mai sus.

gabi vranceanu nunta„Nu am simtit emotia ultimei emisiuni, cel putin pentru un ciclu de ani”. Prin „ultima emisiune” (nu va grabiti cu bocetele) se intelege faptul ca i s-a luat o emisiune si i s-a dat alta, si mai manoasa (nu degeaba isi lauda ea patroana cu fiecare ocazie, neuitand sa adauge, enervant: „Nu spun asta fiindca e sefa mea”). Nu stiu nici ce inseamna „ciclu de ani”, va rog sa nu ma intrebati.

Modesta, doamna Pandele explica in detaliu cum a ajuns sa capete o noua emisiune: „Parca toata aceasta asteptare a Antenei de-a gasi pe cineva era pentru mine”. Asa e, a tot semanat pana a cules! Si continua doamna: „Plecarea din prime-time ne pune intr-o pozitie de parere de rau”. Pe mine, frazele astea neghioabe ma pun intr-o pozitie de tragere. Acum ma intelegeti de ce casc ochii nervosi cand aud de ce salarii si de ce scarpinaturi intre cornite au parte aceste vedete nationale?

Iar asertiunile ei culmineaza cu un angajament emotionant: „Nu suntem suficienti, in sensul daca avem rezultate frumoase sa ne culcam pe o ureche!”. Mai bine va culcati pe-o ureche si ne lasati si pe noi sa ne ducem la culcare, fiindca asa prestatie live sontoroaga n-am mai vazut de pe vremea cand Oana Roman isi lalaia parerile savante despre accidentul lui Huidu.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Ha, ha, ha! „Vedete naţionale”??? Ba p-a mămiţicilor lor!

    Doru 30 octombrie 2011 21:42 Răspunde
  • Esti geniala, Simona…ai un talent special de a pune punctul pe „i”, am urmarit tampeniile debitate de aceasta doamna !Este ridicola si cam tampita dar stie sa pupe unde trebuie si pe cine trebuie si este platita, probabil direct proportional cu linguselile si pupurile…Ma gandeam ca este ridicol, la aproape 40 de ani sa faci atata caz de indragosteala ( sa nu mai vorbim de bocetele dupa fostul sot ) si de faptul ca esti insarcinata, de parca esti SINGURA insarcinata de pe acest pamant si la aceasta varsta…

    alexandra georgescu 30 octombrie 2011 22:00 Răspunde
  • Epocal rămâne un status de-al demoazelei, de pe fb, din ziua în care a fost „invitată” la acces de tus… pardon, acces direct. Spunea ceva de starea de graviditate care a apucat-o şi, la un moment dat, apărea fraza: „Dar, asta e, noi sa fim sanatosi! Diseara, la Acces Direct, la emisiunea prietenei mele Simona Gherghe,de pe Antena 1, voi spune si cu…”
    Exact aşa, pentru că statusul era prea lung şi după cele trei puncte apărea linkul „See more”. I-am continuat însă eu statusul, în gând, cu pronumele „cine” în locul punctelor.

    Doru 30 octombrie 2011 22:05 Răspunde
  • Alexandra, iti multumesc, nu sunt geniala, sunt doar cam prea atenta la circul din jur. 🙂
    Dar sa nu crezi ca am ceva personal cu ea, Doamne fereste! Doar ca, asa cum spui, zarva mi se pare exagerata. Spun asta in numele atator milioane de femei insarcinate pe care nu le ovationeaza nimeni, desi ar merita. In fond, toata lumea se purta, la Antene, ca si cum ar fi ramas gravid un barbat din staff, nu o doamna inca fertila si (lucru deloc neglijabil atunci cand alegi sa procreezi) foarte bogata!

    Simona Catrina 30 octombrie 2011 22:08 Răspunde
  • Iar ca sa ramanem in tarcul Antenelor, acum n-am de lucru si ma uit la X-Factor. Si imi explic de ce audienta nu e pe masura asteptarilor lor. Show-ul e tras de par, iar simularile, ipocrizia si retorica ieftina alunga oamenii pe alte canale. Cu toate astea, am sa ma uit, sa vad pe cine arunca din schema azi. Daca vreti, comentam aici, cum faceam cu Eurovisioanele. 😀

    Simona Catrina 30 octombrie 2011 22:12 Răspunde
  • Va să zică tot te uiţi, ha? Ăsta-i masochism curat, parol! 😀

    Doru 30 octombrie 2011 22:15 Răspunde
  • 🙂 🙁 cei de la antene sunt in lumea lor acolo…

    Sorry, nu ma uit la x-factor… too boring…
    daca vrei, ma bag la vocea romaniei :)), pe asta nu o scap :).
    Brenciu face toti banii 🙂

    Simoniq 30 octombrie 2011 22:21 Răspunde
  • Să nu vă spun ce-a aşteptat-o antena lui Pandele, susţinut de voluntarieni fiind.
    Am căutat în DEX „ciclu de ani”, dar nu le-am găsit decât separate. Ca sintagmă, bănuiesc că-i o ruşinică.
    Prin alipirea posesiunilor mobile şi imobile s-ar putea să se gândească la un GVFP TV care să emită din Voluntari. Bani au, oraş au…

    Omuldelamunte 30 octombrie 2011 22:22 Răspunde
  • Simoniq, bine faci, te admir pentru selectie, asa e, plicticosenia e maxima, eu rezist fiindca mi-am pus un Bloody Mary pe-aproape (just in case), altfel m-ar fi casapit cuplul Razvan si Dani, precum si restul complicatiilor! 😀

    Simona Catrina 30 octombrie 2011 22:25 Răspunde
  • Omuldelamunte, tot ce stii si ce intuiesti tu imi aprinde si mie sfesnice-n minte. Ai dreptate, sunt sigura ca ai dreptate, desi multi romani si-ar dori sa n-ai dreptate, si-ar dori sa fii un rautacios cronic, exact ca mine. 😀 Pana la urmatorul OTVoluntari, sper sa supravietuim in castronul cu talente, la X-Factor. Inca n-am baut nimic pacatos, desi mi-am pavoazat cocktail-ul, dar tot nu inteleg ce naiba fac astia acolo, la Antena1, e halucinant. 🙂 Raman aici.

    Simona Catrina 30 octombrie 2011 22:31 Răspunde
  • Eu nu ma pot hotara daca mi se pare trist sau amuzant. Toata presa online(si nu numai, sunt sigura) vuieste. Cam la fel cum vuia cand doamna in cauza isi plangea sotul decedat. Prea putini oameni considera situatia anormala. E grotesc deja.

    Goldeneye 30 octombrie 2011 22:32 Răspunde
  • Doru, iarta-ma, abia acum am intrat sa moderez mesaje, n-am stiut ca au venit membri noi atat de curand 🙂 Da, statusul demoazelei era epocal, ai dreptate! 🙂 Bine-ai venit la barfa organizata, deci! Noi, astia fara viata, suntem in direct! 😀

    Simona Catrina 30 octombrie 2011 22:54 Răspunde
  • Goldeneye, nici eu ma hotaram daca sa rad sau sa ma enervez, dar oamenii au nevoie de hlizeala terapeutica, asa ca, in scopul de a nu innebuni banal, am ales o hahaiala-panaceu! 🙂

    Simona Catrina 30 octombrie 2011 22:55 Răspunde
  • Eu cred că dacă toată presa online vuieşte nu înseamnă că sunt prea puţini oameni care consideră anormală situaţia asta. Dar da, chiar e grotesc. Problema este că grotescul ăsta a început să ne copleşească de ani buni, nu de azi, de ieri…

    PS: Simona, mii de mulţumiri pentru primul comentariu 🙂

    Doru 30 octombrie 2011 22:57 Răspunde
  • Simona, ai mare dreptate! Iata ca cineva in sfarsit pune punctul pe i. Desi era o vreme in care aveam impresia ca Gabi Firea e o tipa desteapta( poate pt ca stiam ca si scrie insa e drept ca n-am citit niciodata ceva scris de ea) in ultimii ani o gasesc extrem de ridicola. Iar capac a pus aceasta casatorie, cu mult prea mare tevatura, mai ales in situatia data. Chiar daca nu e treaba mea, cred ca o femeie desteapta nu face un asemenea circ si nici nu se precipita asa, de parca i-l fura careva pe Pandele al ei. Asta ca asta, ca asa cum ziceam nu e treaba mea, insa am citit un interviu cu ea, in care explica sus si tare de cand a pus ea anticonceptionalele deoparte si alte detalii stupide, in speranta de a mai avea un copil.O femeie inteligenta nu discuta intr-o asemenea maniera. Ca sa nu mai zic ca am vazut negru cand am citit o alta declaratie a ei, cum ca, deoarece ea castiga mai mult ca si Pandele (asta daca o poate crede cineva) el de fapt(baiat bun cum e) a insistat sa faca un contract prenuptial, ca ea sa fie protejata. Nu stiu zau oamenii astia cat de destepti de cred si in acelasi timp cat de prosti ii cred pe cei din jur…

    Crina 30 octombrie 2011 23:01 Răspunde
    • Draga Crina, tu ai pus si mai multe puncte pe i decat mine, esti foarte documentata! Eu mi-am amintit acum ca declara doamna Pandele prin ziare ca sotul ii facea injectii cu hormoni, alt detaliu feeric al casniciei lor… Sa nu ma intelegi gresit, nu sinceritatea ma deranjeaza (dimpotriva, asta ar fi teoretic o virtute si prefer detaliile socante oricarei forme de ipocrizie), ci felul abrupt si banal in care spune toate astea…

      Simona Catrina 31 octombrie 2011 1:18 Răspunde
  • Totuşi, un Mugur i-a deschis apetitul pentru mărire 😉 Reţeta este mai veche, deci.

    Omuldelamunte 30 octombrie 2011 23:09 Răspunde
  • Doru, n-ai pentru ce sa-mi multumesti! Eu iti multumesc, pentru ca, intr-o duminica seara, esti cu noi pe un blog, in loc sa fii cu altii intr-un club! Uite ca s-a terminat X-Factor, l-au decapitat pe unul, dupa un scenariu kitschos, plin de suspans ridicol si artificial. 😀

    Simona Catrina 30 octombrie 2011 23:14 Răspunde
  • Ce-mi place barfa asta organizata !!!! 🙂 Doamna in speta , Vranceanu-Firea-Pandele – si nu stiu de ce am impresia ca pana la adancile ei batraneti o sa-si mai adauge vreo doua nume de familie – pentru mine nu e o doamna … si punct ! Comportamentul ei feciorelnic, mana in mana cu domnul primar – era sa zic „care este” , dar nu-i departe , cu bujori in obrajori de parca atunci abia aflasera cum se face un copil , mi-a facut greata .
    Ma bucur ca exista un jurnalist adevarat – Simona Catrina – care spune lucrurilor pe nume .
    Draga Simona , eu am incercat , jur ! sa ma uit la X-factor dar nu pot ! … dar pe tine te inteleg , esti jurnalist si trebuie sa vezi si ce nu-ti place …. mai ales ca stiu ca dupa aceea vei posta ceva ce-mi va bucura sufletul !

    Marina 30 octombrie 2011 23:15 Răspunde
  • Omuldelamunte, reteta e foarte veche. Si pragmatismul doamnei e si mai vechi. 🙂 Tocmai am aflat detalii respingatoare legate de o poveste de-a ei, insa astea nu fac obiectul subiectului, ca sa zic asa. 😀 Ma abtin.
    In schimb, nu m-am abtinut si-am vazut X-Factor pana la capat. I-am auzit spunand inclusiv premiul final va fi de 200.000 de euro, „cel mai mare premiu oferit de vreo televiziune vreodata”. Mint cu o dezinvoltura care le discrediteaza, practic, toate afirmatiile trecute si viitoare. Cica: „Acesta e cel mai mare premiu oferit vreodata de catre o televiziune, premiul e oferit de Orange!”. Poti sa crezi? 😀

    Simona Catrina 30 octombrie 2011 23:21 Răspunde
  • Sunteti rautaciosi : doamna Pandele fosta Firea e poetesa, îsi permite si ea niste licente, zau asa, eu am vazut-o de cateva ori pe sticla, era mereu suava si delicata si pura, asa ca o cavalera de Voluntari (ea doar s-a intors la locul de unde a plecat acum, dragostea cu sapa, din fundul curtii, ea facuse o saritura in inaltime ca sa ajunga la Firea, mostenitorul Federatiei Romane de Atletism), cu diplomatie in vorbe si nuante stilistice demne de centura (neagra) a limbilor romanesti, pe scurt, ce s-o mai lovim, ca doar face parte din preafrumoasa familie a Antenelor (a tunat si i-a adunat, antenistii si antenistele au umbrela bulgara la ei si asa o tinuta morala si culturala din strontiu ca te toxicizeaza instantaneu chiar daca treci pe trotuarul celalalt – sa ma ierte nevinovatii din echipele voiculesciene ca generalizez dar procentajul pe metrul patrat este mare, din pacate, acolo, problema e ca infesteaza tot felul de oameni necajiti si naivi, ceea ce face societatea damboviteana si mai dezbinata sau mai bolnavicioasa, pe scurt, Simona si dragi colegi de blog, ai/ati pus punctul pe i-ul din fata si dosul acestei dive nationale si vomitive pe care un om normal n-ar da nicio centima.
    Asta e solutia ultima pentru a-i da in vileag pe prea bine consideratii si platitii nostri : sa le despicam sintaxa si semantica si atunci, cu criterul asta care-i mai precis decat poligraful si mai clar decat montajul televizoristic, o sa intelegem ca nu merita – sa ma scuze urechile sensibile – nici un suflat de nas.

    Thomas Man 30 octombrie 2011 23:23 Răspunde
  • Ha, ha, ha! Eu în club? Neaaaah! N-o apărut încă stabilimentu’ ăla care să-mi consume inutil câteva minute din viaţă 😀
    Mă mai delectez şi cu ce citesc aici, cu ce dădu omuldelamunte pe blog şi mai lucrez la zdrăngănelile mele.

    Doru 30 octombrie 2011 23:24 Răspunde
  • Thomas, poetesă e şi Luminiţa Cioabă (da, sora răjelui), dar pe ea nu am auzit-o niciodată debitând licenţe poetice 😀

    Doru 30 octombrie 2011 23:26 Răspunde
  • Marina, draga mea, din fericire nu ma obliga fisa postului sa ma uit la ineptii televizate, in schimb ma motiveaza dorinta de a-i razbuna pe cei satui de gogomaniile lor. Imi place sa mai punctez cate-o aberatie, fiindca numai asa am senzatia ca scap de o sufocare lenta, de otravirea la care suntem condamnati. Si… da, si mie-mi place barfa organizata, seamana a sindicat sau a brainstorming in meserii liberale. 😀

    Simona Catrina 30 octombrie 2011 23:26 Răspunde
  • Simona , antenistii sunt incredibili in a-si asuma merite !!!! In locul celor de la Orange i-as amenda rau : oferiti premiul , daca tot va laudati !!!! …… chiar daca nu ar saraci familia Voiculescu din asta !

    Marina 30 octombrie 2011 23:27 Răspunde
  • Asta face toţi banii: „“Acesta e cel mai mare premiu oferit vreodata de catre o televiziune, premiul e oferit de Orange!”

    Să mor dacă nu e a cincea oară pe ziua de azi când mi-am amintit de vorbele lui Lincoln…
    „E mai bine să taci şi să dai impresia că eşti prost, decât să vorbeşti şi astfel să înlături orice dubiu!”

    Doru 30 octombrie 2011 23:29 Răspunde
  • Thomas, ca de obicei, elocinta ta ma inhiba – in sensul bun, daca exista si un sens bun 🙂 Si uite ca exista! 🙂 Ai dreptate, eu cunosc angajati ai Antenelor in posturi mai putin galagioase, reporteri prost platiti si mult munciti, care n-au incotro, pe praful asta. De-aia probabil mi-e sila de atata poleiala, fiindca mi se intampla sa cunosc si mizeriile. Si circoteca de la X-Factor o cunosc, in urma relatarilor din interior, de la oameni care au fost acolo si care au povestit lucruri incredibile, totul e o mascarada.

    Simona Catrina 30 octombrie 2011 23:30 Răspunde
  • Le multumesc tuturor „vedetelor” si posturilor tv pt programele lor din ultimii ani. Incetul cu incetul m-au facut sa ma uit mai putin la ele si sa redescopar cititul pe care l-am tradat cu nerusinare cativa ani buni.
    Simona, te ador!

    Atena 30 octombrie 2011 23:34 Răspunde
  • Sunt nostalgica, numai ce am postat un comentariu la textul tau anterior. Si smucita de la ritmuri vieneze la… inadvertente autohtone.

    Nu-mi place doamna Firea pentru ca e agramata, tendentioasa, fastidioasa, extrem de nepoliticoasa (imi amintesc o replica a domnului Adrian Nastase, care, agasat de agresivitatea dumneaei, i-a atras atentia: „doamna, m-ati intrerupt de 5 ori… poate daca voi apuca sa rostesc mai mult de 2 cuvinte fara a fi intrerupt, as formula un raspuns la intrebarea dumneavoastra”), partinitoare, fara opinii clare si mai ales fara cunostintele de politica necesare. Nu vreau nicicum a-ti canta in struna, dar am spus si eu de multe ori ca nu inteleg prezenta televizata a acestei doamne. Ii lipsesc cunostintele, harul, carisma. Si uneori si politetea elementara (am fost o vreme un observator atent al emisiunilor pe teme politice si vorbesc in cunostinta de cauza).

    Asa ca nu inteleg deloc…

    Andrada Damian 31 octombrie 2011 0:20 Răspunde
  • Interesant test referitor la populaţia lumii care va atinge în câteva săptămâni cifra de 7 miliarde.
    Încercaţi-l!

    http://www.bbc.co.uk/news/world-15391515

    Omuldelamunte 31 octombrie 2011 0:23 Răspunde
  • Omuldelamunte, e foarte interesant testul, il recomand tuturor (desi, daca ne cerea si ora nasterii, calculul ar fi fost si mai bun)! 😀 In alta ordine de idei, noroc ca BBC face statistici mai bune decat recenzorii nostri, altfel ne iesea populatia cu zecimale. 😀

    Simona Catrina 31 octombrie 2011 0:38 Răspunde
  • Andrada, multumesc pentru argumentatie, esti foarte decisa si limpede, ca de obicei! 🙂 Si, in general, iti multumesc pentru prezenta ta in jocurile, visurile si evenimentele noastre, mai mult sau mai putin oficiale! Si iti mai multumesc ca nu faci nani la 1.00 noaptea. D Te pup!

    Simona Catrina 31 octombrie 2011 0:40 Răspunde
  • Da’, apropos, tu nu faci nani? Că eu, de exemplu, cred că îmi iau mâine -adică azi- un concediu medical. Tocmai am constatat că dimineaţă voi face o criză de mătreaţă. 😀

    Doru 31 octombrie 2011 0:44 Răspunde
  • Cand citesc cate un asemenea articol, salta inima-n mine de veselie. Din doua motive: 1) ca e asa bine scris, 2) ca e prima oara cand aud ceva despre subiectul respectiv. Ceea ce inseamna ca citesc lucruri de calitate, iar scutul meu anti-tv functioneaza, desi stau cu mortu-n casa si-l mai si butonez. Selectiv. Suficient de selectiv, vad :D.

    Andrada 31 octombrie 2011 1:03 Răspunde
    • Andrada, iti multumesc foarte mult pentru incredere… Si pentru ca esti aici! Te mai astept.

      Simona Catrina 31 octombrie 2011 1:22 Răspunde
  • Nu m-aş da deoparte nici la a fi al şapte miliardelea locuitor.
    Sunt curios dacă ar mai fi cărţi atunci când deja aş fi învăţat să citesc, ce minţi sclipitoare ar mai fi produs ţara mea şi câte or fi fost rămase în ea.
    Fiind deja al trei miliardelea, ştiu o minte sclipitoare şi plină de haz nebun care ne găzduieşte şi la ora asta 🙂
    Sunt perfect lucid. Nu mi-am băut cocktailul 🙂

    Omuldelamunte 31 octombrie 2011 1:05 Răspunde
  • Vreţi să ştiţi unde şi-au petrecut Pandelii- Vrânceano-Firea o săptămână din luna de miere? Iote aici, intr-un „an attractive family camping site”, cum îi spune şi descrierea. Dar rog pudibonzii să se abţină de la click pe link:
    http://www.campingdemuie.nl/en/

    Doru 31 octombrie 2011 1:08 Răspunde
    • Precizare: Andrada Damian nu este una si aceeasi persoana cu cea care semneaza Andrada, sunt doua prietene distincte (si distinse) ale blogului, va spun asta ca sa nu se creeze ambiguitati sau confuzii bizare in conversatie 😀

      Simona Catrina 31 octombrie 2011 1:21 Răspunde
  • Na, că acum am observat că denumirea campingului e trecută în link. Simona, te rog să ştergi comentariul de mai sus. Cu scuzele mele.

    Doru 31 octombrie 2011 1:11 Răspunde
    • Doru, nu-ti face atatea griji, ca n-ai inventat tu numele site-ului aluia… E o gluma, nu suntem asa fandositi 😀

      Simona Catrina 31 octombrie 2011 1:19 Răspunde
  • Atena, draga mea, iti multumesc mult-mult! 🙂

    Simona Catrina 31 octombrie 2011 1:24 Răspunde
  • Multumesc de precizarea facuta la aceasta ora tarzie :). Tocmai cand credeam ca am un nume rar :P…

    Andrada Damian 31 octombrie 2011 1:25 Răspunde
  • Omuldelamunte, trebuie sa-ti bei cocktail-ul! In sensul ca vreau sa-ti bei cocktail-ul. Daca esti asa inventiv cu alcoolemia zero, iti dai seama, sunt si eu suficient de inventiva ca sa intuiesc creatiile tale din vreme de euforie. 🙂 Oh, va trebui sa folosesc frana de verb, macar din cand in cand (spre deosebire de tine, eu mi-am baut cocktail-ul). 😀

    Simona Catrina 31 octombrie 2011 1:27 Răspunde
  • :))) imi place comparatia cu Oana Roman. Eu am vazut-o la Acces direct…spunand ca sotul ei ii facea injectii…si m-am intrebat, asa ca tine, de ce lumea inca mai doreste sa cada in penibil. E frumos ca e insarcinata, insa de aici pana la a da tot din casa e un pas mult prea mare…(pentru omenire) 🙂

    teogirl 31 octombrie 2011 2:32 Răspunde
  • Teogirl, opinia ta e foarte eleganta si la obiect, iti dau dreptate, si eu ma bucur ca e insarcinata si ca viata ei se imbogateste superb, n-as vrea sa ma inteleaga nimeni gresit, insa – asa cum spui – unii nu au, pur si simplu, simtul penibilului. Sau simtul limbii romane. Sau simtul masurii, in general. 🙂

    Simona Catrina 31 octombrie 2011 3:32 Răspunde
  • Andrada (Damian), 🙂 cu sau fara nume rar, personalitatea ta e rara, in cel mai frumos sens. Crede-ma! 🙂

    Simona Catrina 31 octombrie 2011 3:33 Răspunde
  • Ce ma surprinde la persoanele astea doua: Vranceanu-Firea si Pandele…cum vorbesc ei de Dzeu si cum citesc ei acatistele Maicii Domnului…aveam pretentia ca oamenii astia sunt mai educati, mai cititi, nu aruncati intr-un soi de misticism frate cu codru’. Iertati-mi indoiala credintei, nu vreau sa jgnesc pe nimeni, dar observ ca sentimentele lor de vinovatie (ca le au) se ascund ca treaba mica de pisica sub presul credintei. Si cum cei saraci cu duhul sunt multi…ehe, iata cum au reusit sa obtina simpatii si iertari de la popor: dom’le, sunt oameni cu frica si iubire de Dzeu…se iubesc…si creste rating-ul la Antene, si le intra bani in cont preacredinciosilor. Imi doresc s-ajung ziua aia in care oamenii au constiinta de sine si sa nu se mai plimbe din gura in gura cu credinta. Dar daca de la astia, persoane publice…ca sa ma exprim asa, vine un exemplu de habotnicie, apoi ma indoiesc de luminarea natiei.

    roarual 31 octombrie 2011 4:05 Răspunde
    • Roarual, probabil vor mai trece multe zile, multe vesnicii de intrebari. M-am obisnuit si eu sa ma intreb, sa-mi ofer raspunsurile pe care le cred corecte (asta nu inseamna ca si sunt, in fond sunt subiectiva, foarte subiectiva, ca toti oamenii). Nu am pretentia ca detin adevaruri, am doar tentatia ca, din cand in cand, sa-mi razbun prin cate-un pamflet uluirea ca lumea e din ce in ce mai stramba. In rest, probabil ca multe realitati vor ajunge la lumina in lunile sau anii ce vor urma…

      Simona Catrina 1 noiembrie 2011 11:59 Răspunde
  • Iata de ce piesele mele de teatru sunt universal valabile si nemuritoare…Hamlet in versiune moderna, pardon, mondena…

    Shakespeare (in love) 31 octombrie 2011 9:59 Răspunde
    • Shakespeare (in love), cu adevarat adie nemurirea… 🙂 Multumesc!

      Simona Catrina 1 noiembrie 2011 11:56 Răspunde
  • eu ma amuz. am citit in comentarii ceva despre un contract prenuptial. daca n-as sta pe scaun, la serviciu, m-as tavali pe jos de ras. noul cod civil, care, in sfarsit, reglementeaza contractul prenuptial in romania a intrat in vigoare pe 01.10.2011. adica acu’ fix 30 de zile. din punct de vedere juridic „contractul prenuptial” semnat de d-na in cauza este (sau nu, functie de textura hartiei) bun de utilizat acolo unde si regele merge singur.
    totusi, ramane valabila regula conform careia bunurile dobandite inaintea casatoriei sunt bunuri proprii si nu intra in masa partajabila in cazul unui divort. dar astea sunt deja tehnicalitati. 🙂
    a fost maica-mea la mine saptamana trecuta si a jucat pinp-pong intre realitatea si antena 3, asa ca „am vazut” si eu o bucatica de emisiune. norocu’ meu ca aveam ceva de „calculatorit” ca altfel mi se facea greata si credea maica-mea ca-s bolnava sau gravida. 🙂 nu-mi amintesc ca mai fi vazut atata …. periere (ca sa folosesc cel mai bland cuvant posibil). „drotu-i bun pana nu te arde” zice o vorba stramoseasca. unii n-au auzit de ea.

    ady 31 octombrie 2011 10:35 Răspunde
  • ping-pong, nu ce-am scris eu p-acolo. 🙂

    ady 31 octombrie 2011 10:36 Răspunde
  • Simona, cand n-ai simtul limbii, îti lipseste gustul. Ce papile ? Ai doar palat din ala cu turnulete 🙂 si ceru’ gurii negricios 🙂 (hei, nu-i nicio conotatie etnicoasa/belicoasa) Doamnelor alora le lipsesc atatea simturi incat zici ca-s nesi. Sau poate tocmai de aceea sunt scoase la vedere, ca la circ, sa te crucesti de atata nesimporceala.
    Ady, daca nu-i copyrightata, o sa scot chestia cu drotu’ la vedere 🙂
    Doru, chiar de Halloween sa te atace matreata atat de medical ? 🙂 Brrr, frica îti face parul maciuca 🙂
    Imi pare bine ca ma regasesc prin comentariile colegelor Andrade, Teogirl, Marina, Crina…, inseamna ca nu mi-am pierdut inca busola si mai suntem destui pe frontul de vest, cu ochii cat cepele pe VIP-ustele fabricate in laboratoarele de maidan ale unor televiziuni.
    Din pacate, nu avem butonul cu „delete” dar procedam „selectiv”, ca sa citez o antevorbitoare lucida 🙂

    Thomas Man 31 octombrie 2011 11:28 Răspunde
  • Salutare!

    Zilele trecute ma aflam la un salon de cosmetica (nu asta e subiectul, dar era musai sa fac introducerea:)
    Intr-un colt de camera, la TV era zarva mare pe subiectul de mai sus.
    Doamnele de la coafor comentau de genul : „hai ..draga, lasa..ca au mai facut si altii copii si nu s-au mai dat in stamba asa”..”sigur, sigur..si tie iti facea sotul pachetel cand erai insarcinata cu ala mic?”…”i-a uite la ei ce penibili..cel putin ea..parea femeie serioasa”..”auzi tu, i-a spus „albinutza” pe post”

    In sirul comentariilor m-am trezit povestind cum la botezul fetitei mele (acum trei ani) perechea de nasi (ce crestina un baietel) era formata din sotii Pandele (dar nu in varianta actuala)
    Acoperit fonic de discutiile incrucisate pe frontul coafor-manichiura 🙂 un baietel in varsta de patru ani si cateva luni (baiatul isi insotea mama) s-a oprit din lecturarea cu voce tare a catalogului cu preturi si proceduri cosmetice ..si a spus pe un ton indignat „cred ca domnii acestia exagereaza foarte un pic” :))
    Reactia celor prezenti a fost pe masura:))

    Dincolo de preocupari, educatie, interes (sau nu) pentru media TV..dincolo de bariera dintre generatii , departe de multe si de multi..se pare ca subiectul a reusit „foarte un pic cam mult”:)) sa cerseasca atentia publica…

    Cu drag,
    Ela

    Ela 31 octombrie 2011 13:23 Răspunde
  • Binevenita scatoalca de peste ceafa antenista, macar de-ar invata cate ceva din reactiile unei parti din publicul lor, numai ca eu nu cred ca-si pune cineva pe-acolo problema calitatii, se aplauda intre ei si se ajuta sa-si faca emisiunile : ). Sunt de acord cu Atena, cu cat sunt mai multi prosti la care nu mai vreau sa ma uit, cu atat castig mai mult timp pentru mine si pentru ceea ce-mi place sa fac. Al, ai halatul ”simandicoso-selectiv” pe tine, asadar:P

    Una 31 octombrie 2011 13:30 Răspunde
  • Una, daca dau textila jos, nu mai sunt simandicos ! 🙂

    Da, Atena, antenele jos si lectura sus !

    Cred ca Gabita-i suflecata pan’ la brau (de jos in sus) si, la ora asta, si-a iesit din Firea, hormonala cum o stim 🙂

    Thomas Man 31 octombrie 2011 14:49 Răspunde
  • Doamne pe cati i-ai bucurat astazi! Nu ca nu ai face-o cu fiecare articol…Ne bucuram cand descoperim ca sunt si altii care gandesc la fel ca noi si simtim un soi de solidaritate noi cei care inca isi mai pierd timpul la televizor pentru a vedea mormanul de falsitate, minciuna, ipocrizie, tupeu. Am ajuns la concluzia ca „trusturile” actioneaza ca sectele: spala pe creier. Ei chiar cred ceea ce abereaza! Poate in viitoare articole vei scrie si despre Simona Gherghe, Mihai Gadea, despre falsitate, despre „talentul” de a vorbi mult fara a spune nimic, despre placerea de a se auzi vorbind, despre cum au invatat toti prezentatorii de stiri sa citeasca cu o anumita intonantie avand totodata o fata plina de „suferinta”, despre cum se exagereaza voit orice stire ca sa faca rating…sa nu-l uitam si pe „clovnul” Maruta…Si te rog sa scrii si despre cei care fac emisiuni de calitate. Mai exista totusi Eugenia Voda, Catalin Stefanescu, Florentina Fantanaru, Carmen Avram…Kanal D nici nu intra in discutie, nu are rost..sunt mult prea jos.. (ce i-or fi facut lui Cristian Sabagh de l-au prostit asa rau..parca era mai normal acum cativa ani…la un alt post). Sigur, nu ne obliga nimeni sa ne uitam si poate ca intr-un fel ar trebui sa fim „recunoscatori” ca ne-am „calit” psihologic si ne-am dezvoltat intuitia de a vedea dincolo de zambete si glamour, ne-am prins de smecheriile lor. Cred ca de fapt ne deranjeaza faptul ca in jurul nostru sunt foarte multi care sunt (sau se lasa) prostiti, ne deranjeaza credulitatea, naivitatea, ignoranta.

    Sorina 31 octombrie 2011 14:59 Răspunde
    • Sorina, iti multumesc si tie ca ai venit aici, se pare ca subiectul a scos din discretia lecturii pasive multi oameni, asta chiar ma inspira si ma motiveaza. 🙂

      Simona Catrina 1 noiembrie 2011 11:55 Răspunde
  • Da, suntem două :). Deh, ce să-i faci, nici numele rare nu mai sunt ce-au fost…

    Andrada 31 octombrie 2011 15:50 Răspunde
  • Ady, m-ai binedispus, esti draguta! 😀 Mi te si imaginez calculatorind pe soundtrack-ul ravisant al unor destainuiri fantastico-ridicole, la tv! 😀 Si eu, ca si mama ta, am tendinta sa ma legan intre Realitatea si Antena3, mai mult ca sa aflu stiri, desi ma jur zilnic ca renunt, fiindca mai ales antenistii sunt groaznic de alarmisti, cu scopul (care cred ei ca le scuza mijloacele) de a-si dolofani audienta. Orice stire la ei e un dezastru, mi-au iritat deja subconstientul si tind sa devin fatalista. Asa ca inteleg – inclusiv faza cu actul prenuptial e interesanta, hahaha, ai dreptate! 😀

    Simona Catrina 31 octombrie 2011 15:56 Răspunde
  • Ela, m-a distrat relatarea ta si admit ca asta e perceptia generala – si ma bucur ca nu sunt singura (sau, ma rog, ca nu sunt intr-o minoritate stanjenitoare) care vede asemenea chestiuni grotesti. Stiu ca multi au impresia ca o invidiem pentru viata ei perfecta si plina de iubire, dar nu sunt intr-atat de naiva incat sa inghit nemestecate toate gogosile pe care le prajeste ea in direct la tv. Ca sa nu mai vorbim iarasi de factorul absolut penibil. Cu asemenea relatari de genul injectiilor cu hormoni sau pachetelului cu salam, nu face decat sa-l demasculinizeze pe dom’ primar! 😀

    Simona Catrina 31 octombrie 2011 16:00 Răspunde
  • Una, sunt magulita de cate ori te scot din coltisorul tau tacut si te aduc aici, la lumina, inseamna ca discutam ceva interesant. 😀 Eu am reperat de mult asemenea subiecte anteniste, dar am amanat rafuielile, din diverse motive. N-am vrut sa-mi las subiectivismele sa calareasca bunul simt. Nici invers, dupa cum vezi. 😀 Te pup si iti doresc o saptamana voioasa!

    Simona Catrina 31 octombrie 2011 16:09 Răspunde
  • Uooofff… e chiar fain pe aici! Şi io-s la munci, că neserioasa aia de criză de mătreaţă a luat exemplul fandositei de apocalipsă, care ne tot anunţă că vine, prin fel şi fel de calendare şi voci de ultraexperţi în ale tarotului, ghiocului şi alte specializări în domenii din astea sofisticate, de înaltă calificare, proprii naţionalităţilor conlocuitoare cu abilităţi lăutăreşti (+ numita Hara Carmen), dar uită să se prezinte la apel.
    Citisem două comentarii un pic mai încolo, pe la articolul cu recensământul, şi m-am binedispus. Nişte răspunsuri date de ODLM şi Thomas Man.
    Thomas, man, you made my day! You too, ODLM. 😀
    Oh, m-am luat cu vorba şi am uitat să salut: bună ziua tuturor! 🙂

    Doru 31 octombrie 2011 16:26 Răspunde
  • Buna ziua, Doru! 😀 Daca suntem bine dispusi de lunea, asa, inseamna ca nu e totul pierdut…

    Simona Catrina 31 octombrie 2011 16:41 Răspunde
  • Aaaa, da’ lunea e ziua mea bună, că vine întotdeauna -să vezi poznă- tocmai după weekend! 😀
    E drept, am început ziua asta cu un „Ptiu, drace!”, urmat de regulamentarul „Piei, satano!” şi cam atât, că nu prea le am cu crucile – eu fiind într-o relaţie mai specială cu nenea cu barbă.
    Motivul: de bine ce am pomenit numele împricinatei susnumite şi răspomenite aici, pe această pagină, mă tot trezesc cu propuneri indecente de subscribe to GVFP pe fb. Şi zău că nu mă tentează! Da-mi tot zâmbeşte gingaş – suav – sadic din dreapta paginii mele…

    Doru 31 octombrie 2011 16:47 Răspunde
  • Ce curios, ce bizar, ce coincidenta : Doru, si mie îmi face cu ochiul vaduva recenta pe FB, doar doar s-o mai pacsa cinevasilea virtualmente cu dansa ca are o elasticitate proaspat casatorita mai ceva ca o starleta x. Era sa zic si eu : „Piei, Satano !” dar n-am. Caci, de fapt : in goana dupa vizibilitate/audimat, trustul cu pasarele disponibile si manevranti de opinii manevrabile isi plateste publicitati invazioniste. Asa ca sa nu ne iluzionam 🙂 : n-a picat doar pe noi doi magareata 😀

    În alta ordine de feromoni si feromoane : strategia emascularii e cea mai veche strategie din lume 🙂

    Thomas Man 31 octombrie 2011 17:09 Răspunde
  • Simona, ca de obicei, ești genială!!! Hi! hi! Hi!!! Între o ceartă cu fiul meu (mi-a desenat TOȚI pereții din baie, TOȚI!!!) și un text despre călugării mei din munți, mi-am bucurat creierașul cu minunile tale de pe blog! Mulțumesc! Te îmbrățișez! 🙂

    Dana Fodor Mateescu 31 octombrie 2011 17:28 Răspunde
    • Dana, si eu te pup si ma bucur sa te reintalnesc in acest cadru, chiar ma bucur! 🙂 Pe curand, asadar!…

      Simona Catrina 1 noiembrie 2011 11:53 Răspunde
  • aine si circ, oameni buni, asta vrea poporul asta ii dam. atitudinea asta am importat-o odata cu mult-iubitul capitalism. in marea saracie ne pacalim creierul cu stiri de genul asteia si-mi pare rau, simona, articolul tau contribuie nitel la circ… te citesc de la primul tango, pe cand eram inca in romania si zau ca tare-ti mai iubesc scriitura, dar sa scrii tu asa despre… oricine… le dai importanta si zau ca n-au nici una, nici de fapt si nici de drept. nu contrazic ceea ce ai scris, dar daca tot e sa te iei de serpi, ia-te de aia care-s ceva mai veninosi si mai si musca… lasa ieftinelile celor ieftini. fara suparare spun asta. doar cu respect si iubire fata de ceea ce poti tu sa faci cu scrisul tau. multumesc!

    zahar cubic 31 octombrie 2011 19:05 Răspunde
  • Simona,
    Iti multumesc. Ai reusit sa ma faci sa nu ma mai consider o ciudata. In timp ce emisiunile astora fac audienta eu aveam tot timpul ceva de comentat si vedeam numai greseli. Citindu-te mi-am dat seama, multumescu-Ti Doamne, ca sunt normala. Si altii gandesc ca mine.
    In ce o priveste pe doamna Vranceanu Firea etc. ar trebui sa ii reamintim proverbul romanesc cu prostu, care nu e prost destul daca nu e si fudul.
    Felicitari pentru articolele tale si succes in continuare!

    Maria Grindei 31 octombrie 2011 19:26 Răspunde
    • Maria, iti multumesc in primul rand fiindca ai venit pe acest blog… Si sper sa revii, poate si in contexte mai voioase ca asta. 🙂

      Simona Catrina 1 noiembrie 2011 11:53 Răspunde
  • Zahar cubic, ne-ai cam zaharisit cu acriturile dintre dulcegarii 🙂
    Adica vezi Doamne, sa combata Simona sacalii si sa nu ne dezvaluie cum se invart rotitele care fac moara lor. Articolul Simonei contribuie mai ales la atat de necesara igienizare a limbii romane, dar si la buna dispozitie a noastra, cei care nu gustam deloc bascalia grosolana care se raspandeste azi din micile ecrane carpato-dunarene, si la o demistificare a unor „vedete” si fenomene de la noi (care s-au instalat in cotidianul romanului ca niste lipitori hraparete).
    Nu ne pacalim creierul cu stiri de genul asteia, în primul rand pt ca acest „post” nu constituie o stire. Circul e facut de pomenita si tovarasii ei de stamba, biletul Simonei e o oglinda care subliniaza defectele cu inteligenta si umor. Un catharsis, o supapa detoxinizanta, o gura de aer nepoluat.
    Una peste alta, fara suparare, critica e buna, fiecare poate sa-si spuna parerea, dar eu parca te prefer zahar tos 🙂

    Thomas Man 31 octombrie 2011 19:37 Răspunde
  • Zahăr cubic, zici tu „paine si circ, oameni buni, asta vrea poporul asta ii dam.”
    Eu zic -dar asta e doar părerea mea- că asta e o lozincă perimată şi păguboasă. Poporului despre care se spune că asta vrea nu i se oferă altceva. Bine, nu mă refer la acei Dorei băutori de bere la pet cărora, oricâte alternative le-ai da, tot la „Tutorial: cum să-mi machiez nevasta după ce am machit o ladă de ciuc-încă-una-şi-mă-duc” vor bloca telecomanda. Nu mă refer nici la acele Paraschive cărora poţi să le bagi cu anasâna filme bune în bot, că ele tot la luis armando (sau cum dreaq îi cheamă pe alde ciudaţii ăia din telenovele) vor saliva cu priviri blând-bovine. În opinia mea mai suntem destui în ţara asta care spunem nu prostituţiei intelectuale ce se lăfăie şi în presă şi în televiziuni. Şi mai sunt mulţi care ar renunţa bucuroşi la astfel de circ dacă le-ai da o alternativă. 🙂

    Doru 31 octombrie 2011 19:51 Răspunde
  • na gut, o sa incerc sa explic mai bine decat am facut-o prima data. ce vroiam sa spun: cand cineva are asa o carca mare de talent e pacat sa se iroseasca -chiar si intr-un singur articol- in critici de genul asta (fie ele inteligente si cu unor) . eu una nu cred ca merita, in sensul ca sunt alte lucruri despre care a scris (simona) si care merg mai adanc…contribuind la fel de mult la igienizarea limbii si la buna dispozitie a cititorului. nu vroiam sa spun ca articolul e parte din circ ci doar ca-i da importanta – a luat un caz de (relativa, presupun) actualitate, a subliniat lucruri nu neaparat pozitive despre actorii in cauza si a concluzionat…oarescum.
    ideea la zaharul tos e ca trebuie sa astepti nitel pana-ti indulceste cafeaua 🙂

    zahar cubic 31 octombrie 2011 20:02 Răspunde
  • Ha, ha, ha! Simona, ce ziceai de xfactor???
    Dădui o tură pe la pretena mea, cealaltă Simonă importantă şi tocmai a zis şi ea câte ceva despre acest super extra mega show! Tot cam în acelaşi ton 😀

    Doru 31 octombrie 2011 20:02 Răspunde
  • @ Doru:
    imi place cand vad ca mai sunt dintre cei care cred inca intr-o armata de intelectuali romani si inteleg si bucuria de a citi un articol precum cel de mai sus. nu spun ca pe mine nu m-a racorit nitel 🙂 din pacate ascultatorii de barfe si barfologii nu cred c-ar disparea daca brusc toate posturile de televiziune ar deveni adevarate…posturi de televiziune, asa cum erau odata sau daca ar disparea tabloidele de pe tarabe. eu vorbeam de paraschive si dorei, ei erau poporul la care ma refeream. pe astia nu i-a cumintit niciodata lectura serioasa si nici nu citesc articolele simonei… 🙂 mai spun o data, nu ca ar conta neaparat, eu una cred ca simona poate si mai bine de atat si ca, asa cum o vad eu (foarte posibil sa gresesc, admit) si-a irosit nervii fiind atenta la circul asta. 🙂 si am spus-o cu drag! 🙂

    zahar cubic 31 octombrie 2011 20:21 Răspunde
  • Da, dar si carca de talent are uneori tovarasa de suferinta cate-o napasta de genul asta in care se inscrie fara concurs specimene ca madam Vranceanu-Firea si isi iese din pepeni, cred eu. Ce ma amuza, pe principiul ”canii latra,ursu merge” este ca acelasi fufet se tot pozeaza, in tovarasii de calibru apropiat (zana-surpriza, sau rivala ei cu care l-a impartit in alt mariaj pe absolut acelasi Elvis, sau mai gasiti si voi diverse alte nume ce se lafaie prin TV, tabloide, reviste printre care si Tango, trebuie s-o spunem deschis si sa-nchidem politicos apoi si paranteza) inregistrand succes nenumarabil, ca sa ma exprim dubios ; si ma intrebam daca imaginea lor vinde realmente produsul media care alege cate-o astfel de aparitie; bine, era ceva retoric, nu-mi prinsesem urechile in intrebarea cu pricina, si nici trena, doar curiozitate ocazionala : )

    Una 31 octombrie 2011 20:32 Răspunde
  • Zahăr cubic, ştii care e singura problemă pe care o văd eu vis a vis de armata aia de intelectuali? Că stau prea mult în banca lor. A se citi „precum struţul cu capul în nisip”. Din păcate aceştia se pare că încă nu au realizat cât de periculoasă este această poziţie, pentru că stând cu capul în nisip, îţi laşi vulnerabilă o altă parte componentă a trupului, foarte sensibilă de altfel, chiar dacă „înţelepciunea” populară îşi trimite toate durerile cu iz de indiferenţă, de miserupism, fix în acea parte anatomică (între noi fie vorba: nu prea cred în înţelepciunea cuiva care, pentru a-şi manifesta indiferenţa, a găsit tocmai acea parte anatomică unde să-şi expedieze durerea).

    Doru 31 octombrie 2011 20:43 Răspunde
  • Symphonie de l’innocence ne da prin miere luminisurile in prag de noiembrie, voilà ! : ))

    Una 31 octombrie 2011 20:52 Răspunde
  • Una, mulţumesc, bag de seamă că mi-ai făcut o vizită 🙂 Acolo nu sunt decât schiţe. La unele, cum e şi cea de faţă, încă mai lucrez.

    Doru 31 octombrie 2011 21:06 Răspunde
  • 🙂 simone, am zambit crescator, citindu-te. :), asta pt ca ti-am simtit revolta.
    si cred ca in prima foto e blonda de la Mondenii. 🙂

    tania 31 octombrie 2011 21:23 Răspunde
  • doru, acum ce sa zic, sunt noua in perimetrul comments-urilor si nu te-am citit (nu ca n-ar merita, pur si simplu m-am temut sa nu ma las inghitita mai mult decat trebuie de internet asa ca m-am limitat la a citi articolele simonei – evident, sunt pe cale de a indrepta treaba asta stramba) asa ca nu stiu sigur daca prin ceea ce ai spus mai sus o laudai pe simona pentru ca ea nu sta ascunsa si lupta, prin articole ca cel de sus, impotriva prostiei, ca sa zic asa (si nu altcumva, ca altcumva nu-mi vine, pe moment). scopul nu scuza mijloacele mereu. cand lupti, trebuie sa alegi dusmanul, momentul si armele cu mare atentie. daca te iei de cei mici, ei vor deveni si mai mari. uite numai aici cata literatura despre vranceanu-firea s-a adaugat articolului simonei. cu ce rost? in americi (sau ma rog, si aici) se spune ca orice publicitate e buna, fie ea si negativa. ma supara tare cand vad ca oameni care au evident ceva muuuult mai bun de facut se impiedica de micicsme, oarescum. acu’ nu sunt tocmai eu in masura sa ofer alternative, nu de alta, dar cei ca simona le-au descoperit deja, dar poate ca armata ar trebui sa ofere alternative la cancan si barfa fara a baga in seama (prea mult) laturile raspandite prin click-uri si libertati. evident, din armata s-ar transforma in altceva, dar eu una zic…ar fi mai bine asa. am citit aici scriituri atat de valoroase! iti clatesc mintea si-ti intremeaza sufletul si te fac fericit…mult mai mult decat criticile directe (desi hazoase foc) la adresa pseudo-vedetelor autohtone. articole care misca omul. na, ca iar am cris mai mult decat vroiam 🙂

    zahar cubic 31 octombrie 2011 21:28 Răspunde
  • Nu, Zahăr, în nici un comentariu nu am făcut vreo aluzie la o eventuală „luptă” de-a Simonei. Eu vorbeam la modul general, exprimându-mi opinia referitor la o realitate cotidiană. Realitate de-a mea, bineînţeles, ştiut fiind faptul că realitatea mea nu e aceeaşi cu realitatea persoanei din faţa mea.

    Doru 31 octombrie 2011 21:33 Răspunde
  • Pentru sanatatea dumneavoastra evitati excesul de zahar cubic 🙂
    Nu umblati cu zaharelul daca-i dati cu tulburelul (prin exprimari) 🙂
    Daca esti noua, lasa-te inghitita, sa vezi cum e 🙂
    Primii pasi sunt sovaitori dar fermecatori (printre nori) 🙂
    N-as duce doru 🙂 de zahar la puterea 3 dupa schimbul asta de idei dar Simona Wonderland e un tinut primitor in care incap si dulcegariile 🙂
    Na, ca iar am scris mai mult decat voiam 😀

    Thomas Man 31 octombrie 2011 23:44 Răspunde
  • O singura mica nedumerire, Simona: cum de merita atita energie pamfletara Gabi – pentru ca indrazneste sa traiasca si sa se bucure de asta (iubire + banet, la pachet), ca o prezenta relativ benigna in media (cum nu strica, asa n-ajuta) – cind scapa nevatamate specimene cu adevarat nocive, neostenite in a otravi cu duplicitatea lor tot ce misca (si sint promovate pe varii canale cu o tenacitate vrednica de subiecte cu adevarat consistente)?!
    O otreapa palmuita pe aeropoarte pentru ca buzunarea amantii de ocazie si care a parazitat copertile cazute secerate in fata gambelor impodobite cu pantofi din pachet, iar acum pozeaza in mama demna si neprihanita?!
    Sau o figura caritabila care jeleste – din postura de sotie devotata si mama – calitatea prezentelor in emisiunile tv, cind nu a ezitat vreo clipa sa-si scoata sfircurile prin bluze impaienjenite in pictoriale?!
    Sau – mai rau! – o fosta activista PCR care s-a remarcat prin ditirambii adresati Ceausestilor si a ajuns reper in epurarea morala si calauzirea noilor generatii prin labirintul luptei anti-comuniste?!
    Sau – mai bine! – chiar angajatoarea Gabrielei si a multor altora… care acopera cu nu stim ce fonduri crescent-ute de nu stim unde o mega-frauda, strigind pe cite guri tv poate deschide „hotii!”
    Nu-mi dau seama ce imi scapa…
    Sau, poate, e – cum zici – doar o birfa organizata, un mic exercitiu de Chix Factor, ca un divertisment alternativ de week-end, caci „sintem la Portile Orientului, unde totul e luat in usor”….

    Miky 1 noiembrie 2011 1:07 Răspunde
  • thomas man: :)) norocul meu, ca e Simona Wonderland. trebuie sa te fi suparat tare rau, de te-ai deranjat a doua oara sa ma pui la colt (stiu, imi sta bine la colt, d’asta mi-s cubica). sunt noua si-mi place si cred ca si cei noi isi pot spune parerea – de-asta-i blogul public. unele dulcegarii sunt doar atat, ale mele-s mult mai mult. sunt dulcegarii cubice si bune, mai ales la cafea. de data asta cred ca am scris cam cat voiam 🙂

    zahar cubic 1 noiembrie 2011 6:12 Răspunde
  • No, Zahăr, nu eşti mai nouă decât mine. Te-am liniştit? 😀
    Bună dimineaţa! 🙂

    Doru 1 noiembrie 2011 8:11 Răspunde
  • Miky, tu vrei ca Simona sa fie Batman si sa se lupte cu toate dihaniile raului din Chitila Land ? Hm, fictiune maniheana, frustrare personala, pragmatism zero la suta ?
    Gabita e doar o fata (fatza) grotesca a iceberg-ului, cu destula putere de nocivitate (din ce am apucat eu sa observ). Si celelalte (pe care le mentionezi) ar merita stetoscopul Simonei (lingvistic, umoristic…). Dar nu au scos atatea perle „limbistice” (recente). Si inspiratia (in scrisul de nivelul asta jubilator) nu se comanda, nu se organizeaza. Mai sunt poate si anumite raporturi speciale cu susnumitele, pictorializate de revista de dans argentinian ?
    Zahar, nu m-ai suparat, e chiar distractiva glucoza ta. Ascult „Fara zahar” dar nu-mi beau cafeaua cu aspartam 🙂

    Thomas Man 1 noiembrie 2011 10:23 Răspunde
  • Zahar cubic, multumesc pentru analiza subtila, chiar iti multumesc… Pe de alta parte, chiar imi pare rau ca am lasat impresia ca as avea ceva personal cu doamna Vranceanu Firea Pandele, va dau cuvantul ca nici n-am cunoscut-o personal, de fapt am cunoscut-o formal pe cand lucra cu Isarescu sau asa ceva, deci nu ne mai raportam la aceasta intalnire – nici eu, nici ea… Ca se intampla sa stiu multe despre ea… asta e altceva, dar nu lucrez la tabloide, sa colportez tot felul de fapte scandaloase sau picante sau… in fine. Nu e treaba mea, in fond.
    A fost o intamplare ca, exact cand ma uitam eu la tv, era si ea acolo, iar interventia mi s-a parut penibila la mai multe niveluri. Atat. Nu am nimic cu viata ei, cu trecutul ei, cu lupta ei pentru fericire, ci strict cu acele stridente care o fac sa-si dea cu firma-n cap. Dar probabil ca am exagerat…

    Simona Catrina 1 noiembrie 2011 11:38 Răspunde
  • Miky, ceea ce i-am scris lui Zahar Cubic iti este dedicat si tie, incepand cu aceleasi multumiri (deloc ironice, sa nu crezi asta) ca ti-ai gasit timp pentru insemnarile mele. Tu ai dreptate, exista in colectia de mutre publice foarte multe personaje care merita ciufulite. Repet ce-am zis mai sus, intentia mea nu era sa distrug reputatia acestei doamne, nici n-as avea aceasta putere, nici intr-o mie de ani. A fost o parere, o impresie de moment, o intamplare ca am vazut-o la tv. Puteam sa n-o vad, asa cum n-am vazut-o de atatea alte ori, si n-as fi scris nimic despre ea. Fiindca nu aveam chef de dezvaluiri – ci doar de o cronica tv care s-a vrut pamflet.
    Te asigur ca voi taxa, cu proxima ocazie, si alte prezente ciudate sau nepotrivite de pe micul ecran, asta si pentru ca imi place sa fac asta (sunt si eu un platitor de satelit, in fond, nu sunt obligata sa ma uit la orice maimutareala televizata cu adulatie divina), si pentru a demonstra tuturor ca nu am nicio rafuiala personala cu nimeni, Doamne fereste. Chiar am spus undeva mai sus ca ma bucur daca Gabriela e fericita, nu asta e problema mea, mi s-a parut ridicol si tras de par doar modul in care-si manifesta aceasta fericire si, mai ales, modul in care o exprima verbal, la pozitia ei. Atat. :))

    Simona Catrina 1 noiembrie 2011 11:45 Răspunde
  • Tania, pai era cat p-aci sa iau o poza de la Mondenii. 😀 Mersi frumos, draga mea…

    Simona Catrina 1 noiembrie 2011 11:46 Răspunde
  • thomas mann, eu n-am copyrigtat vorbulita cu pricina. am intalnit-o intr-o carte, cu multi ani in urma. acolo era mentionata ca inspirata din „intelepciunea populara”. chiar daca n-ar fi asa, nu cred ca autorul s-ar supara daca ar fi folosita. doar sa mai stie lumea ce e ala drot. 🙂
    simona, din fericire, mi-am format un sistem de autoaparare destul de bun, asa ca n-am auzit chiar tot ce s-a debitat in emisiune. emisiunea cu pricina mi-a captat atentia in cele cateva momente in care s-au dat imagini de la revelionul cand d-na in cauza si mircea radu i-au pastisat pe al banno si romina power. la revelionul cu pricina, in trecuta mea adolescenta, fratelo a umplut casa de prieteni, ceea ce a dus la umplerea dulapului de hol cu haine. dulap care s-a rasturnat. iar pe dulap erau doua torturi, care, bineinteles, s-au facut terci. mama era sa faca ori un infarct ori un atac cerebral. 🙂 a facut doar o criza de nervi, din fericire. 🙂
    de vreo 2-3 ani refuz cu o insistenta care se apropie de obstinatie sa mai vad/urmaresc vreo emisiune care se vrea de stiri sau, in general, refuz sa urmaresc orice altceva decat filme/seriale/documentare. nici nu-ti pot spune cat e de bine.

    ady 1 noiembrie 2011 15:29 Răspunde
  • De fiecare data o incantare sa parcurg aceste superbe randuri. Placerea cu care zambesc
    mi se pare cel mai minunat moment al zilei.(asta si pentru ca sunt la job) Ma minunez de perfectele asocieri ale cuvintelor pe care le devorez cu o bucurie aproape inexplicabila. Sunteti unicat!!!!!!! Va imbratisez cu sufletul zambind!!!

    Nicoleta Chir 1 noiembrie 2011 15:48 Răspunde
    • Nicoleta Chir, iti sunt recunoscatoare pentru ca impartasesti cu mine si cu prietenii mei atata afectiune si apreciere! Bine ai venit! 🙂

      Simona Catrina 1 noiembrie 2011 22:11 Răspunde
  • M-am pierdutr printre comentarii si nu mai am timp sa citesc. Un singur lucru: Un articol extrem de frumos, scris cu tenta incisiva, cu mult talent. M-a uns pe suflet, as zice ca un coniac bun, dar mie-mi plac doar dulciurile.

    nicoleta 1 noiembrie 2011 16:25 Răspunde
    • Nicoleta, multumesc mult! Si stai linistita, si coniacul e desert! 😀 Deci comparatia ma onoreaza si ma rasfata.

      Simona Catrina 1 noiembrie 2011 22:10 Răspunde
  • De acord cu ultimul alineat scris de ady. Total de acord. O spun din proprie experienţă, fiind unul din cei care refuză să mai privească la televizor altceva decât un documentar, cam tot de atâţia ani. Nici filme ori seriale nu urmăresc, le găsesc foarte bine pe net, cu sau fără bani.

    Doru 1 noiembrie 2011 16:44 Răspunde
  • draga simona, chit ca au trecut vreo 20 de comentarii de cand ar fi trebuit sa raspund (dar dormeam, ca p’aci sunt altele orele), vreau sa precizez ceva: nici i clipa n-am gandit sau vrut sa spun ca ai avea ceva PERSONAL cu madama in cauza, jur pe rosu! 🙂 doar ca nu-si merita prezenta aici, nici macar asa, criticata. se pare ca nu mai reusesc sa ma fac inteleasa in nicio (inca ma enerveaza sa scriu nicio impreuna) limba, probabil ca ar trebui sa ma las de comentarii… imi pare sincer rau daca asa s-a inteles si imi cer scuze. faci asa bine ce faci, nu’sh ce naibului a trebuit sa ma bag io! 🙂

    zahar cubic 1 noiembrie 2011 18:49 Răspunde
    • Draga Zahar Cubic, eu sunt de vina, am reactionat cam prea serios, banuiesc ca eram setata pe faptul ca, in mod inevitabil, am sa-mi atrag si critici legate de acest material… Esti draguta, nu-ti face griji, te-am tot citit si am inteles exact, in cele din urma, care e pulsul opiniei tale… 😀 Multumesc frumos ca ai revenit! 🙂

      Simona Catrina 1 noiembrie 2011 22:09 Răspunde
  • Zăhărel, eu unul te-am înţeles, sunt convins că şi alţii. Ceea ce nu ai înţeles tu este că pe aici încă mai taxăm prostia, infatuarea, snobismul, incultura şi toate celelalte „calităţi” de care inclusiv madama în cauză dispune din plin. E un fel de stand up comedy. Nu ştiu câţi ani ai şi nici nu contează, vreau doar să te întreb dacă ai prins grupul Divertis prin anii ’90, când băieţii încă erau un grup de umor. Umor bun, chiar foarte bun, cu condiţia să îi vezi live, nu la tv (eu am constatat de câteva ori ce diferenţă imensă era între show-urile lor televizate, la normă, şi un spectacol adevărat, live). Ei, scriitura Simonei este ceva în genul ăsta. Mai mult o satiră. Foarte spumoasă.

    PS: şi eu urăsc să scriu „niciun”, „nicio” etc, de aceea nu le scriu aşa ci cum am învăţat eu de la diriginta mea din clasele V-VIII, care era una dintre cele mai renumite şi apreciate profesoare de limba română din judeţ.

    Doru 1 noiembrie 2011 19:16 Răspunde
  • Da, da, da, achiesez! Coniacul e desert! Singurul desert valabil şi după 7 zile, şi după 7 săptămâni, şi după 7 ani de la achiziţionare! Asta dacă rezistă consumatorul să-l ţină atât!
    Simona, de-a dreptul te iubesc pentru declaraţia asta oficială prin care se repară o nedreptate istorică făcută împotriva coniacului considerat, auzi tu ce crimă!, beutură alcoholică! 😀
    Eeee… un Louis XIII n-ar fi chiar de aruncat. Ori măcar un Metaxa Special Res… 😀

    Doru 1 noiembrie 2011 22:44 Răspunde
    • Doru draga, esti dragalas (ca sa comit o mica, suava aliteratie), eu nu ma omor nici cu coniacul, nici cu desertul, dar… 🙂

      … Una draga, imi place de Jack, e baiat fin si consecvent! 😀 Mi-a fost alaturi si la bine, si la rau (si sper sa-mi fie si la mai rau, cand o sa sufar din cauza lui, intr-un fel sau altul). 😀

      Simona Catrina 1 noiembrie 2011 23:20 Răspunde
  • Io daca-l ador pe Jack ma inscriu in diagrama cu deserturi interesante?: ))). Nu, nu ma intereseaza si vreju’de fasole, doar ce e interesant cu miscari unduitoare in recipient etichetat!

    Una 1 noiembrie 2011 22:59 Răspunde
  • Aia-i zamă die ploşniţă, Una! Face rău la ten şi exfoliază unghiile. Cercetătorii britanici în colaborare cu ăia afgani au demonstrat. S-a şi transmis rezultatul-şoc într-o emisiune special făcută, pe ddtv în direct. Sau era rezultatul special într-o emisiune-şoc? Na, nu mai ştiu sigur, da’ oricum era ceva cu şocaţi. Adică şocuri. Electrice.
    Aplicate celor din studio.

    Doru 1 noiembrie 2011 23:17 Răspunde
  • Simona, no, aşa cevaaa… Întâi spui că e desert, apoi îl degradezi la stadiul de „nu mă omor cu el” şi, cireaşa de pe colivă (nah! iar am comis-o!) îl trădezi în favoarea sclifositului ăluia de Jack!
    Adicătelea, cum ar veni, îl seduci, îl vrăjeşti şi la urmă îl abandonezi! :))

    Doru 1 noiembrie 2011 23:29 Răspunde
  • Oricum, sunteţi nişte haioase acolo. Nu ştiu cum naiba a tunat şi v-a adunat, dar e o echipă tare de tot. Nu credeam că voi spune vreodată asta, pentru că în mintea mea de bărbat (recunosc, nemisogin) asociam Tango-ul cu o revistă eminamente de învăţat cum se fac unghiile roz cu picăţele mov şi de gătit cât mai corect ouă ochiuri fără să le afumi. 😀

    Doru 1 noiembrie 2011 23:41 Răspunde
  • Simona, îmi amintisem de comentariul lui Zahăr, ăla cu pâinea şi circul pe care le-ar cere poporul, apoi ţi-am văzut -mai bine spus, revăzut- fotografiile alea de la Sibiu, din iarnă şi mi-am amintit de ceea ce văd că se întâmplă în acel oraş de vreo 4, îndată 5 ani de zile încoace. Practic în Sibiu există un „sezon” cultural care se inaugurează oficial pe undeva prin luna aprilie a fiecărui an şi se încheie cu Târgul de Craciun. În timpul acestui sezon, de regulă în fiecare miercuri începe o manifestare culturală care ţine până duminică. Repet, în FIECARE miercuri, deci în fiecare săptămână. Festivalul Internaţional de Teatru (care e al treilea din lume ca importanţă, cu sute de spectacole în doar 10 zile), cel de film, festivalul medieval, fel de fel de concerte, târguri populare, reprezentaţii în aer liber… Absolut TOT ce ar dori un om. Demn de remarcat, la nici o manifestare din asta nu găseşti mioriticile grătare. Ei, vreau să îţi spun că anual străzile şi pieţele Sibiului sunt invadate şi de turişti -români şi străini- dar şi de localnici. Oameni simpli, nu feţe simandicoase şi snobi care trebuie „să fie văzuţi” la vreun concert. Au alternativă la televizor. Şi profită de această alternativă din plin. Şi atunci se impune din nou întrebarea: oare chiar circul îla ieftin de la televizor îşi doresc românii?

    Doru 2 noiembrie 2011 0:03 Răspunde
    • Doru, sa stii ca deja sunt indragostita de Sibiu si ii stiu zambetele, fanteziile, argumentele. 🙂 Dar si daca n-as fi fost asa hotarata, m-ai fi convins, esti foarte persuasiv.
      Nu stiu cum ti-ai putut imagina ca suntem o echipa din seria zece-sfaturi-anticelulita-si-inca-zece-antiadulter, dar ma bucur ca ne-ai descoperit ascunzatoarea.

      Simona Catrina 2 noiembrie 2011 2:14 Răspunde
  • @ doru: daca n-ar fi destui romani carora sa le curga balele dupa circul de la televizor, s-ar inmulti emisiunile culturale, documentarele produse de televiziuni autohtone si nu emisiunile de barfa…in fine, s-ar vinde mai bine ziarele serioase sau oricum, mai bine decat tabloidele. (imi suna gresit s-ar vinde, de ce naiba?!?) eu una cred ca oferta e tot pe masura cererii. altel cum se explica?!?
    sunt dintre cei care au plans cand s-a inchis teatrul de opereta din brasov si cand eram in tara, eram prezenta la fiecare festival de teatru (si din sibiu). e marea mea iubire, teatrul, intre ne-paranteze fie spus. stiu ca sunt multi care nu vor circul si foarte multi al caror gust se dezvolta stramb tocmai pentru ca nu mai stiu daca si/sau cum sa-l evite (pe circ). eu cred ca si saracia lucie si viata gri au un cuvant de spus – poate n-ai bani de carti, de teatru, poate nu mai ai chef sa gandesti cu adevarat cand deschizi televizorul seara, dupa o zi frustranta in care nici macar nu ti-ai terminat proiectul de la munca pentru ca-ti faceai socoteala de unde sa mai tai ca sa-ti hranesti familia. zic si eu, poate gresesc. si apoi la TV dai de-alde vranceanu-firea-si-cum-o-mai-chema care te supara si mai tare 🙂
    ramasesem datoare cu un raspuns: prin ’90 sa fi avut vreo 10 anisori sau aproape, dar tatal meu era fan divertis asa ca-i aveam mereu la TV sau pe casete si tin minte ca m-au dus ai mei la dramatic sa-i vad live…radeam de rasul tuturor dar, dupa alti cativa ani, am inceput sa-i ascult ca sa-i inteleg. inteleg ca asta se practica aici si printre altele, de-asta m-am si abonat. uneori nu sunt de acord cu tema si mai zic si eu ca da ori ba, asta nu insemneaza insa ca nu apreciez 🙂

    zahar cubic 2 noiembrie 2011 1:24 Răspunde
  • Toate ca toţi, dar vă conjur să nu-i găsiţi E-uri Oanei Stancu! Este flebeţea mea, iar dacă vă spun că şi Simona este, n-o să vă împotriviţi afirmaţiei mele că aceste două fiinţe pornesc un carusel de semnificaţii care plăsmuiesc cu voci profunde o realitate răscolită de evenimente jenante sau hilare. Şi totuşi, dragele de ele, şfichiuiesc subcutanat, cu un zâmbet dezarmant 🙂
    Iar eu, cu trimitere expresă de la medicul romanticilor incurabili, le ascult şi le citesc pentru o rupere din starea tensionată care ne înghionteşte şi ne agasează pe toţi, cotidian.

    Omuldelamunte 2 noiembrie 2011 1:50 Răspunde
    • Omuldelamunte, era cat p-aci sa-mi pierd uzul ratiunii (nu ca mi-ar fi fost de vreun folos, vreodata), cand am realizat ca nu stiu daca „Simona” care ti-e feblete sunt eu ori alta (ca s-a vorbit si de Simona Gherghe mai devreme). Dar stii ceva? Lasa-ma sa cred ce vreau eu. 😀

      Simona Catrina 2 noiembrie 2011 2:42 Răspunde
  • He, he, he! Eşti tu un etalon de modestie, da’ nu ne păcăleşti cu ce i-ai spus Omuluidelamunte. Păi cine-i febleţea tuturor? Sau, ca să fiu mai explicit, cine-i Simona Gherghe? Nu-s răutăcios, sunt doar cam ignorant într-ale personalităţilor mondene dâmboviţene. 😀
    Simona, mea culpa! Pentru că am putut să cred aşa ceva, că sunteţi şi voi o echipă „din alea”. Bine, acum vreun an, un an şi un pic parcă, citisem pe undeva pe un forum ceva care se spunea că îţi aparţine. Era ceva cu speranţa care moare ultima, după ce te-a omorât pe tine, dacă nu mă înşel. Puteam să mă gândesc şi eu că acel text e posibil să fie un stil şi nu un accident. Dar, deh! Prejudecăţile, bată-le vina! Parcă şi tu vorbeai de prejudecăţi şi etichetări, la articolul cu paharul de gin tonic vs cel de apă :).
    Despre Sibiu, numai de bine şi foarte bine. Eu am fost -şi sunt încă- sibian adoptat, momentan nu sunt acolo de vreun an şi un pic, dar încă mă leagă unele lucruri de orăşelul ăla. În special copiii pe care i-am lăsat cu mama lor. Soră-mea -care-i canadiancă şi ea de ceva anişori buni- îmi spunea odată că dacă nu aş fi păţit eu ce am păţit acolo, cu siguranţă i-ar fi plăcut şi ei locaţia. Am tras-o bine de urechi, eufemistic vorbind, ca să-i vină mintea la cap şi să îi placă necondiţionat, chiar dacă ea e cu vreo 6 anişori mai mare decât mine -adică exact cu anii necesari ducerii la îndeplinire a planului de a mă arunca de la balcon în ziua în care am fost adus de la maternitate :D.
    No, destul cu vorbăria! Mai stau pe aici cu un ochi, din când în când, mai bifez o treabă terminată în planul de muncă zilnic… iote ce uşor trece ziua de muncă acum! 😀

    Doru 2 noiembrie 2011 9:00 Răspunde
  • @Simona- Simona Gherghe, deşi are un surâs zăpăcesc, este un bibelou de ţinut în vitrina de pe hol, pentru musafiri precum Cătălin Botezatu când îşi prezintă colecţia de top-model toamnă-iarnă.
    Îl are pe „vino-n-coa'”, dar te plictiseşti de atâta „vino” când mobila de la etaj este atât de firavă. Două şipci şi-o balama. 🙂
    A mai rămas o Simona despre care se face vorbire în procesul meu verbal.

    Omuldelamunte 2 noiembrie 2011 10:20 Răspunde
  • Io zic sa va amorezati un pic si de mine, ca-s din Sibiu : )) . E-adevarat, de peste 20 de ani venita in orasul cu mitici si oportunitati din motive obiectivo-parentale. Buna dimineata! Gata, ati dovedit cafiaua din cana pe azi?:P

    Una 2 noiembrie 2011 10:34 Răspunde
  • Una, bună să-ţi fie dimineaţa, ardeleanco! 😀
    Eu unul tocmai am dovedit-o. De cafea zic. Prima cană pe azi, că dimineaţa, înainte de a ieşi din casă, nu beau o cană ci o halbă de cafea. E bine să o bei fără televizor deschis, o spun din proprie experienţă. Nu de alta, da’ rişti să intre cumva pe vreo parte greşită şi să abuzezi de amabilitatea celei care răspunde la 112 :D.

    Doru 2 noiembrie 2011 10:45 Răspunde
  • Simona draga, stii pe multi care sa-ti spuna „La multi ani!!!!” o data in iulie si pe urma in noiembrie, cand ziua ta e in 22 octombrie? M-am gandit la tine pe 22, sa stii. Dar cred ca pana la urma si iulie si noiembrie merg, pentru ca te iubesc in fiecare zi si in fiecare rand.

    amalia 2 noiembrie 2011 17:58 Răspunde
    • Amalia, te pup si-ti multumesc foarte mult! :)) Nu-ti face griji, am fost rasfatata oricum de ziua mea! Abia imi prelungesti sarbatoarea… Tu mereu esti prea draguta cu mine! 🙂

      Simona Catrina 2 noiembrie 2011 20:13 Răspunde
  • Bune dimineti tuturor colocatarilor, mai fierbinti colocatarelor !
    ODLMV, am gugalit dupa Oana Stancu si m-am nelamurit 🙁 Un cui nu se invarte in gaoacea lui.
    Simona E NUMAI UNA 🙂
    Roarual, ok, da 🙂
    Acum stiu de ce Sibiul e atat de vestit, Una. Ca doar nu era de la salamsen 🙂
    Halbe gustiboase, Doru 😀

    Thomas Man 2 noiembrie 2011 17:59 Răspunde
  • Thomas, man! Ţie îţi voi spune special „noapte bună” înainte de a pleca eu la job. Oricum va trebui în curând să mă obişnuiesc, pentru că sor-mea va trebui până la urmă să se reîntoarcă la ea în Calgary de pe unde a hălăduit, şi va trebui să o salut zilnic conform fusului orar din vestul Canadei 😀

    Doru 2 noiembrie 2011 19:54 Răspunde
    • Doru, sora ta sta in Calgary? Fratele meu sta in Calgary!! 😀

      Simona Catrina 2 noiembrie 2011 20:16 Răspunde
  • Nu ştiam de ce sunt ameţit fără să fi băut nimic: m-am cam învârtit în jurul cozii cu „trebuitul” ăla de mai sus! Man, m-ai confuzat în aşa hal cu „bune dimineţile” alea la ora 18.00 -ora României, încât nu pot să cred că într-o amărâtă de frază l-am folosit de TREI ori! Mă gândesc ce pedeapsă să îmi aplic.
    Cred că îi voi face o vizită fostei mele diriginte din şcoala generală. Dacă va mai trăi, săraca…

    Doru 2 noiembrie 2011 20:19 Răspunde
  • Sărut mâna, Simona! 🙂
    Da, acolo are casa, dar…
    HEI!!! Păi dacă fratele tău stă în Calgary, sunt aproape sigur că se cunosc :)) Românii de acolo se adună relativ des la câte unul acasă. Ştiu că de multe ori erau chefuri monstru pe la soră-mea 😀
    Acum vreo 5 ani ai mei au plecat temporar din Canada în China, unde au stat vreo 6 luni, apoi s-au mutat în Singapore vreo 4 ani şi ceva. Cumnatu-meu, cu jobul… Astă vară au părăsit şi Singapore şi au venit mai „aproape”, în capitala Omanului. Nu ştiu nici ei cât vor sta în Oman, dar chiar azi soră-mea mi-a jurat că de acolo vor pleca direct acasă în Calgary, că s-a săturat de umblat cu cortul prin lume.

    Doru 2 noiembrie 2011 20:24 Răspunde
  • Dupa o tragedie precum Hamlet, ce-ar fi sa trecem la o comedie a erorilor: pictorialul Elenei Udrea. Dna Udea ar avea mare succes la Saturday Night Live. Si-a ratat vocatia..ca actrita ar fi fost geniala. ca politiciana este jalnica si penibila. Simona, spune-ne ceva pe tema asta, te rog…

    Shakespeare 3 noiembrie 2011 0:07 Răspunde
  • Da’ Saturday Night Live aia unde se face? În Red Light District cumva?…

    Doru 3 noiembrie 2011 0:59 Răspunde
  • Hopaaaa! A intrat ciocănitoarea Udrea sub lupă…

    Omuldelamunte 3 noiembrie 2011 23:36 Răspunde
  • Simona, repet: esti un spectacol lingvistic…….Multam pt. starea de bine si pentru zambetele generoase pe care expunerea ta mi le-a daruit.

    alch 4 noiembrie 2011 10:02 Răspunde
  • Tocmai cand se mai dezamortise treaba cu subiectul asta cu vita belalie si-mi ziceam ca miroase a polka si a farandola, iata ca revenim la un silenzio stampa pe corso.
    Nu stiu daca o ciocanitoare poate sa satisfaca gusturile elevate ale fanilor Simonei.
    Niste mierle, ceva, ca privighetorile sunt pe cale de disparitie pe harta pasarimii valahe ? 🙂
    ODLMV, febletea ta pt OS mi se pare suspecta, incredibila, o farsa, ce mai. Faci glume cu dioptrii ?

    Thomas Man 4 noiembrie 2011 10:38 Răspunde
  • Moaaamaaa, da` ti-ai gasit subiect, nu gluma, Simona!
    Publicat zilele astea, pe revistatango.ro, este fix bumerang cu glont pe tzeava, este taman joaca in poponeata goala prin preajma castravetilor la maturitate.
    Sa dezvolt? Sau mai bine, nu?
    Dracu ma puse, sa intru p`aci! :-))

    Mirel Curea 4 noiembrie 2011 12:31 Răspunde
  • Dezvolta, te rugam, Mirel Curea, cucurbitaceele la maturitate merita un desen 🙂
    Nu ca poponeata goala n-ar merita 😀
    Ai ridicat postul Simonei la bumerang de maresal suicidar.
    Asadar ?

    Thomas Man 4 noiembrie 2011 12:46 Răspunde
  • Mi se pare ca in ograda belalie isi pot gasi toate suratele zburatacite un loc al lor. La ce mixturi efervescente s-au disclocat in ultima saptamana prin revistele colorate nici nu ma mir ca au reaparut in aceasta zona miraculoasa domni generosi din garda veche: )). Joaca printre castraveti imbraca scenarii cu accent aigu!

    Una 4 noiembrie 2011 14:02 Răspunde
  • Eu cred că de fapt era un bot d-ăla. Ştiţi voi, progrămelele alea care rulează diverse task-uri, având pluralul bots. Iote şi o sursă mai bună de colectare a explicaţiilor semantice: http://en.wikipedia.org/wiki/Internet_bot.
    Cu singura observaţie că acest roboţel a fost făcut de un român, la strung şi luat din pilă la finisaj, că pare un pic defect. Apoi i-a dat drumul pe veveve.

    Ah, urăsc „documentarea” asta de google şi wikipedia, dar de data asta nu am avut altă alternativă.

    Doru 4 noiembrie 2011 16:18 Răspunde
  • Mirel, bine (si caustic) ai revenit, cu a ta abilitate proverbiala de a prinde din zbor orice detaliu! 🙂 Nu dezvolta, stim, doar ca am vrut sa ne etalam obiectivitatea, tocmai spre a nu se crede ca avem ceva personal cu cineva. Fiecare se joaca in camera lui si are viziunile proprii asupra oamenilor, locurilor, faptelor. 🙂 Dupa cum vezi, frazele imi sunt din ce in ce mai eliptice de cate ceva si din ce in ce mai cocosate de pronume nehotarate. 😀 Las’ ca-i mai mumos asa, deocamdata ma bucur ca te-ai intors, fie si ocazional, in acest perimetru minat (avem harta, totusi). 🙂 Cu drag!

    Simona Catrina 4 noiembrie 2011 18:46 Răspunde
  • Shakespeare, iti multumesc pentru increderea in parerea mea, dar te previn ca sunt subiectiva, mai ales ca pictorialul cu Udrea a aparut la revista care concureaza direct Tango-ul – culmea ironiei, revista Tabu a fost fondata si realizata tot de mine si de Alice, alaturi de Catavenci, in 2002, dar asta se stie deja… Sunt cu atat mai patimasa in a ma stramba, asadar.
    Insa dincolo de asta, la halul in care se traieste in Romania la ora actuala, mie atitudinea ministresei mi se pare o gafa politica, umana, ia-o cum vrei, o sfidare si o inconstienta. Doamna ministru mizeaza pe voturile barbatilor siderati de asemenea nuri? Cand aia nu si-or mai putea plati ratele la banca, numai frumusetea lui Udrea nu le va sta-n creieri. Cat despre femei, o vor uri instantaneu. Tragand linie, chiar si cu modestele mele cunostinte de artitmetica, ma prind ca pierde masiv. Nu dezvolt mai mult in plan politic, nu ma pricep.

    Simona Catrina 4 noiembrie 2011 18:51 Răspunde
  • Doru, imi plac deciziile surorii tale, ma voi inspira din aceste strategii. 😀

    Simona Catrina 4 noiembrie 2011 18:52 Răspunde
  • Sunt deja un fan inrait al surorii lui Doru.
    De doua zile tot incerc sa imi imaginez Singapore.

    amalia 4 noiembrie 2011 20:35 Răspunde
  • Simona, venita dinspre tine, pana si cenzura are farmec. Fie! 🙂

    Mirel Curea 4 noiembrie 2011 20:50 Răspunde
  • Ha, ha, ha! Simona, am să-i comunic! Poate vă întâlniţi la următorul tău drum în Calgary. 😀
    Bineînţeles, dacă acesta nu se va întâmpla prea devreme.

    Amalia, când te gândeşti la Singapore vizualizează foarte mult verde, un verde permanent, pentru că orăşelul-stat se află la doar câteva grade nord de Ecuator, oameni zâmbitori şi o curăţenie enervant de impecabilă pe străzi. Mai imaginează-ţi un loc în care clădirile se demolează obligatoriu după 20 de ani de folosinţă, pentru a se construi altele. Asta ţine de siguranţă şi protecţia împotriva seismelor. Cu toate astea, deşi vedeam şantiere tot la fiecare cinci – şase kilometri, nici măcar un fir de praf nu vedeai în jurul perimetrului împrejmuit. Există însă şi unele detalii care pe mine m-au şocat, cum ar fi de exemplu autodiscriminarea cruntă la care se supun asiaticii şi „superioritatea” pe care o atribuie rasei caucaziene. Au un adevărat cult pentru feţele-palide şi pentru pielea albă. Filipineza care stătea cu nepoată-mea plângea literalmente când le vedea pe ea şi pe soră-mea la plajă. „Aveţi o piele atât de albă şi de frumoasă şi voi o stricaţi! Ştiţi cât ne chinuim noi să ne-o facem mai albă şi nu reuşim?” A, şi când te uiţi la Simona mai imaginează-ţi că ea e aproape blondă. Fără nici o conotaţie 🙂 Asiaticii au o viziune mai ciudată despre „blond” 😀

    Doru 4 noiembrie 2011 21:26 Răspunde
  • În fine, unele din cele de mai sus sunt normale pentru cineva care a trăit „în afară”. Pe celelalte te las să le descoperi singură -sunt multe la care nici cu gândul nu gândeşti, dar nu vreau să ocup prea mult spaţiu- într-o eventuală călătorie. Merită, garantat. Toţi cei cărora le-am recomandat s-au întors cu dorinţa de a mai merge acolo 🙂

    Doru 4 noiembrie 2011 21:29 Răspunde
  • Dl Curea are o banana in ureche. E scuzabil, se pare ca are bune amortizoare 🙂

    Thomas Man 4 noiembrie 2011 21:56 Răspunde
  • Thomas, cred că e mai bine aşa şi sunt sigur că pe undeva îmi vei da dreptate 🙂
    Ar fi păcat să stricăm locul mărgăritarelor…

    Doru 4 noiembrie 2011 22:00 Răspunde
  • Doru, nu stiu locul ala despre care vorbesti (pe undeva 🙂 ) dar sunt de acord cu locul margaritarelor.
    Ma rog, daca nu sunt puse in fata unor mamifere domestice omnivore 🙂
    Amortizoarele mele erau un compliment, asa ca o batista parfumata pe un instrument scartaitor.
    Oricum, fantomele nu se trateaza cu buna ziua 🙂
    Sing a song in Singapore ! 🙂

    Thomas Man 4 noiembrie 2011 22:18 Răspunde
  • Thomas, next time I’ll go there, I’ll definitely sing! Some of my own songs 🙂
    He, he, he, ştiam eu că vei înţelege! 😉

    Doru 4 noiembrie 2011 22:25 Răspunde
  • Simona, am văzut că îi spuneai ceva lui Shakespeare de pierderi în planul politic. Păi de ce crezi că nu le ies la socoteală vreo 2.000.000 de români la recent-încheiatul referendum? Ăia stau cuminciori la domiciliile lor permanente şi aşteaptă un semn să iasă, cu mic, cu mare, la votare, vorba cântecului (care nu cred că există, he, he). Îi poţi găsi la casele lor cu grădini… numai grădini: Eternitatea, Bellu, Învierea etc.
    So: pierderi? Care pierderi? 😀

    Doru 4 noiembrie 2011 22:46 Răspunde
  • Poate l-aţi auzit, dar eu îl spun celorlalţi.

    Un recenzor nu s-a întors nici acum de pe teren. Este în continuare la Florin Piersic acasă 🙂

    Omuldelamunte 6 noiembrie 2011 11:01 Răspunde
  • Ha, ha, ha! Chiar dacă l-am mai auzit, tot bun rămâne, Omuldelamunte! 😀

    Doru 6 noiembrie 2011 12:23 Răspunde
  • Mai vrem articole 🙂

    teogirl 6 noiembrie 2011 16:09 Răspunde
    • Teogirl, revin cu un material nou, promit! 😀 Multumesc!

      Simona Catrina 8 noiembrie 2011 11:36 Răspunde
  • Hahahaha, eu nu-l auzisem, mersi mult, Omuldelamunte! 😀

    Simona Catrina 6 noiembrie 2011 21:09 Răspunde
  • Simonica, un xfactor, un vr, o atenţie, ceva? De comentat acum, live? Dacă-ţi zic un banc, te atragem aici? Ia să te vrăjim noi un pic, nu de alta da’ ai cam lipsit de pe firmament 😀

    Doru 6 noiembrie 2011 22:53 Răspunde
  • Adam şi Eva – în Eden. Adam ajunge mai târziu acasă şi o găseşte pe Eva nervoasă:
    -Adame, tu mă înşeli!
    -Cum să te înşel? Eşti singura femeie de pe pământ!
    Eva începe să-l pipăie.
    -Ce naiba faci acum?
    -Îţi număr coastele!

    – Iubitule, unde e cadoul meu?
    – Iubito vezi Ferrari-ul ăla roşu de afară?
    – Waw iubitule…
    – Ei, ţi-am luat un ruj de aceeaşi culoare!…

    Peace, my dear friend! 🙂

    Doru 6 noiembrie 2011 23:13 Răspunde
  • Bulă se codea să se arunce cu paraşuta. Instructorul îl încurajează:
    -Păi tragi de cordeluşa asta şi se deschide
    B: şi în timpul ăsta eu tot cad şi dacă nu se deschide?
    I: păi mai ai şi paraşuta de rezervă. Tragi de cordeluşa astălaltă în timp ce cazi
    B: şi cât o să cad aşa?
    I: păi, cam toată viaţa…

    Omuldelamunte 6 noiembrie 2011 23:45 Răspunde
  • Ha, ha, ha!
    OMLD, apropos de bancul cu Piersic: lucram la aeroportul din Sibiu şi într-o zi a aterizat chiar maestrul, venind din Germania. A sunat-o pe nevastă-sa de la Cluj, să vină cu maşina după el. Vreo cinci ore cât a durat drumul nevesti-sii, Piersic a stat cu noi, lucrătorii (nici nu mai era nimeni altcineva, pe atunci Sibiul era un aeroport cu trafic foarte mic). Cinci ore a vorbit continuu, iar noi am râs 😀

    Da’ pe ăsta îl ştii? 😀
    Moare un tip şi merge în iad, unde descoperă că există un iad pentru fiecare ţară. Merge mai întâi în iadul german şi întreabă:
    – Ce ţi se face aici?
    – Te pun pe scaunul electric pentru o oră, pe urmă te aşează pe un pat cu cuie pentru o oră, şi restul zilei te biciuieşte dracul german.
    Merge tipul mai departe în iadul rus, american, chinez şi primeşte răspunsuri asemănătoare. Ajunge apoi şi la ia…dul romanesc şi descoperă ca este o coadă foarte mare la intrare:
    – Aici ce ţi se face?- întreabă tipul.
    – Păi te pun pe scaunul electric pentru o oră, pe urma te aşează pe un pat cu cuie pentru o oră şi restul zilei te biciuieşte dracul român.
    – Este la fel ca şi în celelalte iaduri, de ce vrea atâta lume să intre?
    – Eeee, pentru că scaunul electric este stricat şi nimeni nu vine să-l repare, cuiele din pat au fost date la fier vechi iar dracul român este un fost senator. Vine, semnează de prezenţă şi se duce la bar.

    Doru 6 noiembrie 2011 23:52 Răspunde
  • Nu stiu daca recenzorii nostri i-au contabilizat si pe astia din clip :
    http://www.youtube.com/watch?v=RWdlPXZUj6w

    Thomas Man 6 noiembrie 2011 23:53 Răspunde
  • Na, am anagramat iniţialele, dar ai înţeles dumneata, ODLM 😀

    Doru 6 noiembrie 2011 23:55 Răspunde
  • O aluzie, ceva, Doru, la anagramati ? 🙂
    Voi 2 aveti ceva in comun : o piersica 🙂

    Thomas Man 7 noiembrie 2011 0:01 Răspunde
  • Thomas: omîfîgî! omîfîgî! omîfîgî! Da, ţi-ai dat seama: am văzut clipul 😀
    Mai luaţi unul de aici, să vezi ce ma ia şi pe mine Simona cu măturoiu’ când l-o citi! 😀

    Coadă de bărbaţi la Poarta Raiului. Petru deschide şi îi triază:
    – Căsătorit?
    – Da.
    – În Rai.
    – Căsătorit?
    – Da.
    – În Rai.
    – Căsătorit?
    – Da, de două ori!
    – În iad!
    – De ce?
    – Raiul este pentru martiri, nu pentru înconştienţi!

    Doru 7 noiembrie 2011 0:05 Răspunde
  • În peşteră. Liliacul 1 zice:
    – Băi, mie mi-e tare foame.
    Liliacul 2: – Este 3 noaptea. Unde găseşti tu mâncare la ora asta?
    L1: – Ies. Oi găsi eu ceva…
    Se întoarce L1 pe la 6 dimineaţa plin de sânge la bot.
    L2:- Băi, ce noroc pe tine. Deci ai găsit de mâncare. Unde?
    L1- Vezi copacul ăla mare de colo?
    L2- Îl văd.
    L1- Ei, eu nu l-am văzut!

    Omuldelamunte 7 noiembrie 2011 0:37 Răspunde
  • Încă unul şi e ultimul pe azi:
    Fiind foarte meticuloşi, englezii au statistici pe baza cărora pot prezice câţi oameni vor muri anul viitor. Pe de altă parte însă, sicilienii pot să precizeze şi câteva nume…

    Noapte bună, stimabililor 🙂

    Doru 7 noiembrie 2011 0:37 Răspunde
  • Mai, dar ce dispozitie zglobie aveti inainte de sfanta zi de luni! 😀 Am ras… 🙂

    Simona Catrina 7 noiembrie 2011 0:38 Răspunde
  • Iote-o! Să nu ne cafteşti prea tare! 😀
    Cum? E luni? Atunci weekend plăcut tuturor! 😀

    Doru 7 noiembrie 2011 0:41 Răspunde
  • Hai să vă dau şi o melodea, e de privit pe full screen 😀
    http://www.youtube.com/watch?v=00aiHxAGJTE

    Doru 7 noiembrie 2011 0:43 Răspunde
  • Doru, s-a crapat de luni, cu atat mai mult nu-mi arde de somn (sau trebuia sa spun „cu atat mai putin imi arde”). 😀

    Simona Catrina 7 noiembrie 2011 0:49 Răspunde
  • Simona, îl văzuşi pă amărâtul ăla de câine de ţi-l postai pe uol? 😀

    Doru 7 noiembrie 2011 0:50 Răspunde
  • Doru, n-am anagramat glumitele dar am vazut melodeaua ta 🙂
    E asa, daca-mi permiti o parere fantomatica, un fel de generic mai lung de Teleenciclopedia, sponsorizat de WWF si Greenpeace. Ceea ce spune destule despre bunele sentimente care te anima !
    Ati auzit, fetelor ? Ce mai asteptati ? 🙂

    Thomas Man 7 noiembrie 2011 10:08 Răspunde
  • Ouch! Thomas, da’ ci triabâ sâ aibi fietili în iecuaţii? :))
    Io-s uom bătrân, ‘ai di pacatili mieli!

    Senks! Partea cu Teleenciclopedia am luat-o ca pe un compliment acum, că tot mi-ai amintit de melodia aia. 🙂 Cînd o auzeam mi se părea că e un fel de jumătate din Moonlight Sonata a lui Beethoven – vorbind de gradul de dificultate al interpretării.

    Doru 7 noiembrie 2011 15:02 Răspunde
  • Adică jumătate din gradul de dificultate de aici: http://www.youtube.com/watch?v=zucBfXpCA6s
    Chiar dacă, pe alocuri, blonda ucraineancă apasă clapele alea cam mecanic, parcă. Chiar şi aşa, eu o iubesc de nu mai pot când o aud cum cântă! 🙂

    Doru 7 noiembrie 2011 15:05 Răspunde
  • Doru, sentimentele bune fiind rare si fetele sensibile la ele, algoritmul cardiac creste, precum pacatele matale 🙂
    Da, o felie de luna cioclopedica 🙂
    Ucraineanca mecanica de locomotiva, calare pe pian cu o suta de degete.

    Thomas Man 7 noiembrie 2011 17:11 Răspunde
  • No, în cazul ăsta voi pune ceva link-uri cu decapitări de pedofili în pieţele publice arabe 😀
    Ptiu, Doamne feri! :))

    Doru 7 noiembrie 2011 19:27 Răspunde
  • @Doru- despre Teleenciclopedia- Nicolae Kirculescu uite aici:
    http://blog.digitalreviews.ro/?p=3213

    Omuldelamunte 7 noiembrie 2011 21:34 Răspunde
  • Omuldelamunte: mulţumesc! Chiar a fost o surpriză foarte plăcută să o reascult.

    Doru 7 noiembrie 2011 22:22 Răspunde
  • :D:D:D
    Până atunci, să-l lluăm p-ăsta la pritocit:
    http://www.dailycotcodac.ro/2011/11/tatoiu-pe-6-din-49-canale/

    Doru 8 noiembrie 2011 13:17 Răspunde
  • na! am uitat că aici nu pot să-mi corectez mesajul după ce i-am dat drumul să zburde de nebun pe câmpiile blogului…

    Doru 8 noiembrie 2011 14:28 Răspunde
  • Doru, mersi ca m-ai pus sa vizualizez verdele de la cateva grade nord de Ecuator, ca altfel nu stiu pe unde scoteam camasa starii de spirit in dimineata asta gri de la Chicago. Mi-ai starnit ingrozitor curiozitatea pentru Singapore.

    amalia 8 noiembrie 2011 19:19 Răspunde
  • Amalia, atunci du-te! Dacă suporţi căldurile de 28 de grade din lunile noiembrie – martie şi umiditatea mare -cu care oricum te obişnuieşti într-o săptămână-două :D. Cu paşaportul românesc poţi să stai o lună fără viză. Mai bine spus, viza e gratuită şi se obţine direct în aeroport. 🙂

    Doru 8 noiembrie 2011 20:51 Răspunde

Dă-i un răspuns lui zahar cubic Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title