„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Nedreptate cu raspundere limitata

de

inegal copy

Stiu ca n-am niciun drept sa va stric cheful simbata, dar odata si odata trebuia sa aflati (aceia care nu stiati, deja): „echilibrul universal” e o fictiune, o escrocherie spirituala. Nu exista lume dreapta sau „legea compensatiei”, asa cum nadajduim toti, de fiecare data cind viata ne cafteste peste ceafa noastra cam prea expusa, iar noi amenintam, cu pumnul ghem: „Lasa ca vine si vremea mea!”. Ei, aflati ca e foarte posibil ca vremea noastra sa nu vina niciodata.

Daca iubirea si fericirea ar fi la fel de certe ca si moartea, am sta ca o closca pe cuibar si-am astepta, nu-i asa, sa ne vina rindul la huzur si la gindacul de aur. Doar ca norocul nu e aprioric. Daca, vorba lui Anemari, faci zece Revelioane singur printre toti imperecheatii si indragostitii si fericitii, nu inseamna ca viata va rezerva si pentru tine un logodnic ascuns pe raftul de sus al dulapului, ca pe un borcan de dulceata. De fiecare data cind cadem gramada in fund, pe imasul utopiilor, ne intremam la gindul ca universul ne va deconta suspinele si ne va trimite, fie si catre amurgul vietii, iubirea perfecta, banii perfecti, copiii perfecti.

Nu. Stiu vieti care au bolit de la un capat la altul. Daca nu era una, era alta – sau toate la un loc. Sunt oameni care au dat din iad in foc si din rug in spini. Oricit au asteptat o indexare a sansei, nu s-au ales decit cu reeditari ale scatoalcelor unei existente obraznic de nedrepte.

Dupa cum exista si exemplare umane carora nu li se infunda niciodata. Te uiti ca le merge totul din plin si gogonezi ochii la cer, zbierind la toate entitatile, ordonind sa ti se-aduca imediat condica de sugestii si reclamatii. Poti sa-ti tocesti plaivazul scriind acatiste si rugaciuni. Daca nu transpiri sa le traduci in limbaj fizic, te alegi doar cu caligrafia tragica a unor visuri infecunde.  

Il imploram pe Dumnezeu, in cele mai ciudate si blasfemice contexte, sa indrepte scripetii si vasele comunicante, sa ne dea si noua ce le-a dat altora. Ce eroare splendida si tragica! Dumnezeu ne-a dat, in fond, cel mai util si complex dar: liberul arbitru. Dar multi dintre noi nici n-am despachetat cadoul, l-am scuturat, am vazut ca e cam usor si l-am dat la o parte.

Stiu, unii se nasc mai frumosi, mai bogati, mai sanatosi. Dar dincolo de cruzimile astea, noroacele si ghinioanele noastre depind, in mare masura, de noi si de mintile noastre. In afara de marile catastrofe si lugubrele boli – care tin de niste legi nestiute si pe care le vom decodifica, probabil, in alte vieti – avem o puzderie de necazuri carora le-am semnat cu buna stiinta controlul tehnic de calitate.  Cheltuim impulsiv si apoi biziim in fata portofelului nud, indecent. Iubim cu obstinatie acelasi gen de oameni incompatibili cu noi. Bine ca nu se mai poarta pernele din fulgi de gaina, care miroseau a ferma plouata, cind le imbibam de lacrimi. Acum, in pernele astea de burete acrylic, putem sa bocim fara limita, cred ca au si termostat pentru inima incinsa de doruri si disperari majore.

Rabdam, facem concesii stupide, ne incapatinam, asteptam cu anii, facem abstractie de propria natura, ne agatam de cele mai fantasmagorice povesti de iubire – pentru ca suna al dracului de bine, pentru ca avem nevoie de dulcele asta fondant-vanilat, de promisiunile astea incandescente. Lava arata splendid, dar arde fatal. Iata un ciob de fizica elementara care nu reuseste sa ne intre-n capatini, oricit am ferfeniti cartea.

Nu exista echilibru, compensatie, egalitate. Exista numai urechi bune, care aud semnalul de trezire, si urechi proaste, care nu vor sa stie si sa afle, vor doar sa traga la nesfirsit de o idee si de-o dragoste, intr-o surzenie totala. Exista oameni care realizeaza imediat ca lucrurile trebuie schimbate radical, dupa cum exista altii care cred ca a fi consecvent si indirjit este egal cu a fi invingator. Stiu ca teoretic asa suna, dar de cele mai multe ori, ne infectam cu buna stiinta propriile rani. Apoi innebunim cind vedem ca „noua nu ne este dat sa fim fericiti”.

Tuturor ne este dat sa fim fericiti. Doar ca nu ne iubim suficient pe noi insine si nu vrem sa facem sacrificii, asteptam doar valetul care aduce tava cu iluzii. El e politicos, le orneaza rafinat si atractiv, apoi pleaca si noi facem un mic jaf in farfuria sanselor noastre. Tare-as vrea sa nu mai fim asa de lenesi cu noi, asa de inerti, de fatalisti, de convinsi ca doar destinul leaga si dezleaga, iar noi asteptam fericirea ca-n statia de autobuz, topaind de pe un picior pe altul.

Uite ce propun eu… Azi e simbata, nu? Ok. Pai, cam pe miercuri-joi, asa, sa zicem, vreti sa ne apucam de renovare?

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Simona draga, dureros:-) , dar adevarat. Eu m-am incapatanat sa cred, sa visez si sa sper la „cai verzi pe pereti”sau in traducere mai artistica, ca „atunci cand destinul si dragostea conspira impreuna, se pot intampla lucruri minunate! „Si cum stau prost cu urechea muzicala… tot am tras de idee si de …
    Buna propunere, eu ma apucasem de ieri 🙂 , dar azi fiind week end … va astept cu drag, unde- s multi, puterea… creste:-).
    Buna dimineata , fete dragi!
    Lm, ma provoci:-) ?
    Pupici…

    calina 30 ianuarie 2010 11:28 Răspunde
  • ador provocarile, am mai spus. mi se pare ca tu stii asta

    revin sa citesc ce a scris Simona. sunt in pline renovari de casa ,dar sunt cu ochii si mintea aici

    Lm 30 ianuarie 2010 11:41 Răspunde
  • Da, stiu…Poate, de aceea mi-am dorit, asa naprasnic, sa reusesc sa transform o… poveste , intr-o poveste doar a noastra…
    Ramona, iti mangai sufletul…

    calina 30 ianuarie 2010 12:11 Răspunde
  • Un text ca un pumn in stomac. Sau in barba. Esti groggy dar salvat de gong : stilul Simonei face acceptabila chiar si injustitia ! Un buchet de formule, care de care mai frumoase, îmblanzesc pana si crudele inegalitati ! Raza de la sfarsit e violet, binefacatoare. Suport de meditatie pozitivista. Ok, nu mai asteptam ajunul Pastelui pt curatenia de primavara.
    «Noroacele si ghinioanele noastre depind, in mare masura, de noi si de mintile noastre». Din pacate, «ghinionisti» cum suntem, tot pe noi ne suparam ! Ce bumerang rautacios e subconstientul !

    Thomas Man 30 ianuarie 2010 12:43 Răspunde
  • «Singurul motiv pentru care cumpar Tango este faptul ca Simona Catrina scrie acolo, E UN ADEVAR pe care nu am de ce sa nu-l spun raspicat. Este, la momentul acesta, din punctul meu de vedere, singura persoana care mentine aceasta revista pe o linie de plutire, si destui oameni sunt dispusi sa plateasca o foaie colorata si ”glamour-oasa” la pretul pietei pentru a citi ce scrie ea. E un fapt de care eu tin seama in fiecare luna in care o cumpar. Bineinteles ca are si autoarea cliseele ei in care mai aluneca, si de limbaj, si de subiect, se reiau unele lucruri, dar asta este alta discutie, important mi se pare stilul in care poate sa se reinventeze si sa abordeze, de absolut cate ori are chef, anumite teme, sau pasaje din viata.
    Nici macar nu trebuie sa fiu(m) de acord cu ce spune, parcurgandu-i textele, pur si simplu este un gen de scriere care atrage (atentia) si poate da dependenta»
    Total de acord, Una. Nu as fi reusit sa spun asta la fel de bine ca tine. Scriitura Simonei e o bautura ametitoare si adictiva. Restul e cam apa de ploaie. Apa de ploaie are si ea virtutile ei dar nu da niciodata vertij.

    Thomas Man 30 ianuarie 2010 12:44 Răspunde
  • Blogul Simonei e multicolor. M-am hazardat deunazi in a vedea pe acest interval o Reuniune de Lexicopati Anonimi sau de DJei constituiti in Sindicat de Initiativa însâ aria de activitati depaseste frontierele : în doar 24 de ore, citindu-l, mi s-a parut ca am de-a face cu un Ansamblu Coregrafic specializat in vals si tango, dupa care am asistat la un Mic Colocviu de Pupici prietenesti si la dezbaterile Cenaclului din Sufragerie – aici, atentie, se citeste la foc automat ! – apoi, totul a luat-o de-a dura pe pante alunecoase si curbe periculoase cu semnalizari fierbinti, uneori chiar sub (soseaua de pe) centura. Relaxarea indusa de sfarsitul de saptamana, meniul cu ghimbir si ciocolata, un nusce, au predispus la vise in doi si chiar destrabalare. Un striptease integral in direct cu un Trecator si Monica nu a fost departe ! Eram în bulinutza 16 deja si cascam ochii mari pt ca la mine si fantasmele sunt schioape (tot fugind dupa utopii, mi-am scrantit piciorul). Mi-era teama sa nu dam in ixixix cand un alt domeniu, in fond destul de apropiat, Clubul de Echitatie, a dat tonul : manej, cai (de rasa), etc. Juztine a completat curcubeul de peste zi cu o revista a presei din blogosfera. Orice, galbenus portocaliu peste albastru de Voronet, dar nu rutina. Si cu zambet rosu, va rugam.

    Thomas Man 30 ianuarie 2010 12:45 Răspunde
  • Scuze plate si multumiri prea plecate celor ce mi-au trimis chemari atat de amicale. Cu decalajul meu orar din fiecare clipa (va fac o dezvaluire dar ramane intre noi : sunt bolnav de jetlag permanent), nu sunt deloc pe faza. N-am raspuns la chemari si, sry, nu cred ca o pot face sistematic, ca intr-un plan de cariera : aparitiile mele vor fi aleatorii, probabil fugitive si sigur cam alaturi de drum. Va rog sa nu mi-o luati in nume de rau.
    Se spune ca în spatiul virtual vorbele nu au greutate.
    Salutari imponderabile,

    Thomas Man 30 ianuarie 2010 12:45 Răspunde
  • ei si- a revenit tastatura lui man . da si cand te pornesti nu te mai opresti,bag de seama

    calina ce te opreste naprasnic sa transformi povestea?

    Lm 30 ianuarie 2010 13:38 Răspunde
  • Chiar ieri îmi spunea un amic că el așteaptă să-i vină și lui rândul să găsească o nevastă frumoasă, deșteaptă și devreme acasă care să-i toarne vreo 2 copilași, fată și băiat dacă se poate, și să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți. M-am abținut de la orice comentariu și mi-am mâncat liniștită din salata mea cu struguri.
    Se vede treaba că strugurii au fost cam amari că mai pe seară l-am sunat și i-am urlat că din cer pică doar fulgi de nea și picături de ploaie…în niciun caz neveste, bebeluși, mașini și dolari (mai actual, euro).
    Eu m-aș cam apuca de renovat… după ce mi se termină cele două sesiuni nenorocite. 🙂

    Să ai un weekend liniștit!

    Ioana 30 ianuarie 2010 13:52 Răspunde
  • mda. cunosc expresia” frumoasa,desteapta si devreme acasa” . tot spusa de un barbat,care isi dorea acelasi lucru. dar cand a gasit femeia respectiva, cel putin din spusele lui(caci nimeni nu-i perfect), a replicat ca vrea sa stea un timp singur,sa urle in casa. a fugit ca un las. i-a aruncat fetei vorbe usoare in fata. apoi , s a dat ranit si suferind.si….the end of story.

    si nu, nu e povestea pe care calina o vrea doar a noastra….daca o doreai cu adevarat , nimeni si nimic nu te putea opri.sa se transforme.punct.

    Lm 30 ianuarie 2010 14:18 Răspunde
  • Ciao Simona.
    De ce pe miercuri-joi, hai sa scoatem picameru’ chiar azi, e ca la o dieta sau lasatu’ de tigari: de miine, de luni, de pe 1 al lunii, bla! Ca eu asa vad treaba cu renovarea, tre’ sa ruinam niste chestii intai ca sa putem construi dupa..Si sa-ncepi chiar in momentul ala, cand o gandesti.Nu e usor, dar e indicat, sunt sanse sa nu se fastaceasca ideea si nici sa se risipeasca din entuziasm:)
    Al, iti surad c-ai revenit. Banuiam ca te-ai retras discret sau ca esti foarte prins in realul tau, nicidecum ca citesti mai departe, si inca atat de atent:)
    Sa aveti un weekend super, la mine vin niste prieteni buni sa ma sarbatoreasca, a fost zilele trecute ziua mea de nastere.
    Pana la regasire, manej+menaj fericit urez tuturor: ))

    Una 30 ianuarie 2010 14:34 Răspunde
  • Simona, cam asa e, suntem raspunzatori in mare masura de soarta noastra. Referitor la asta, imi vin in minte 2 aspecte, unul legat de iubirile paguboase in care m-am lansat de-a lungul vremurilor, si altul legat de job. Daca in amor am tot alergat dupa cai verzi pe pereti, si – ghinion – cand ma hotaram sa nu mai fac asta, veneau caii spre mine, dar tot verzi si tot pe pereti, cu jobul am incercat sa fac ceva…Intrand in polemici necordiale cu un mare sef, nu mi-am mai gasit locul acolo, si la amenintarile lui cum ca ar avea ac de cojocul meu, m-am hotarat sa plec…nu de tot, ci doar in alta parte, sa ies de sub sectia lui. Ma gandeam ca peste tot voi intalni aceeasi nesimtire, aceleasi gasti si aceeasi proasta crestere, dar imi spuneam ca chiar daca voi schimba un rau cu alt rau, macar am incercat sa fac ceva pt viata mea.
    Aveam oricum suficient sange rece incat sa nu ma pierd cu firea in fata nici unei imprejurari.
    Dar parca innebunisem, vroiam sa plec, nu mai suportam toata mizeria si nedreptatea de acolo, si nu ma simteam o victima eu, cat ma deranja atitudinea gastii de acolo fata de restul oamenilor, lipsa lor de scrupule si mai ales de omenie…
    Asa ca am plecat…cred ca nu e nevoie sa spun ca aceeasi mizerie morala am intalnit-o pe parcursul unui an intreg peste tot – caci m-am tot plimbat prin vreo 3 departamente…Apoi, s-a intamplat ca mi s-a facut o alta propunere si acum se pare ca dupa atata ratacire imi gasesc din nou locul. Am gasit insa si aici oameni care se simt neimpliniti, si cred asa cum am crezut eu atunci, ca in alta parte poate fi mai bine…Mie imi este bine acum, dar daca as fi stiut ca am sa trec un timp din rau in mai rau, mi-as fi inghitit vorbele si n-as mai fi vrut sa plec, as fi ignorat lipsurile sefului meu de atunci, m-as fi setat sa nu le mai bag in seama…sau cine stie…
    Iar in amor, la fel, nedreptatea are hatisurile ei…caci, cine m-a obligat in timp sa cred vorbe pe care le stiam minciuni, cine m-a legat de vreun gest cat de marunt care m-a facut sa imi construiesc iluzii, cine m-a tinut sa nu vad realitatea, ca daca adoratul nu ma suna, nu e pt ca i s-a intamplat ceva neaparat, ci pt ca i s-a intamplat sa nu mai fie interesat de mine…asa ca, stiind in adancul sufletului meu toate astea, pot recunoaste ca sunt in parte vinovata de suferintele si nedreptatile pe care mi le-a servit viata. Dupa atatea toate, m-am vindecat sa imi spun automat ca toate mi se intampla numai mie. Dar, stii, parca Ileana Vulpescu a spus intr-o carte, ca echilibrul este epuizarea tuturor felurilor de dezamagire…

    je 30 ianuarie 2010 14:36 Răspunde
  • Simona Catrina, citesc foarte interesata ceea ce scrii si ce scriu unii dintre vizitatorii blogului. Permite-ti sa-mi prezint punctul de vedere. Sunt in asentimentul celor spuse aici si in postarile anterioare avand o singura remarca. Sclipirea mintii femeii este cea care inhiba caracterul domnilor doritori de intalniri mai mult sau mai putin sentimentale. Libertatea de miscare este rapid ingradita de o minte prea sofisticata de femeie. Ei prefera o femeie fara minte care uneori mai si minte decat o femeie cu minte care niciodata nu minte. Pentru ca minciuna le este familiara si atat de la indemana, preferand sa o utilizeze cat mai des posibil. Acestia ar putea fi numiti cu un apelativ semnificativ : Don Juan de Portofello ! Adevarul si cinstea sunt niste repere de care societatea omeneasca se indeparteaza vazand cu ochii si, pentru ca nimic nu se pierde ci totul se transforma, in locul lor minciuna si falsitatea fac jocurile. Ceea ce rezulta este o societate de consum. As sugera pentru renovare folosirea varul, este un foarte bun dezinfectant, omoara microorganismele.

    Moi 30 ianuarie 2010 15:10 Răspunde
  • Una, La Multi Ani!

    Simona… „jos palaria”… da trist, dar asa de adevarat! sa incepem curatenia!! de azi!

    iana 30 ianuarie 2010 17:43 Răspunde
  • Aceasta renovare – o incepi azi si o termini … maine, peste un an, niciodata. Intre timp simti numai deznadejde.

    Justine 30 ianuarie 2010 18:16 Răspunde
  • Mai exista multi naivi frumosi/naive frumoase care asteapta sa castige la loto lozul cel mare ? Sa pice de sus malaiata ploaia de aur ? Sa pice la drum de seara Miss/Mr Monde la patul personal ?
    Nedreptatea vine si din raportul (abscuns) dintre aspiratii si inspiratii. Fericirea nu se masoara in atomi, din fericire. Sa incercam sa fim mereu (cat putem de) creativi si poate depasim (fie si partial) zidul chinuielilor. Si iese astfel, IN FINE, soarele si pe strada noastra.
    La Multi Ani, Una ! Petrecere frumoasa !

    Thomas Man 30 ianuarie 2010 19:07 Răspunde
  • Nu e genul ala de deznadejde, daca mie imi scriai.

    Justine 30 ianuarie 2010 19:14 Răspunde
  • La multi ani, UnA!

    Justine 30 ianuarie 2010 19:14 Răspunde
  • Lm, eu ti-am spus ca sunt grea de cap, dar tu, nu si nu… N-am inteles ” end of story”,nici punctul. Si ma vad obligata sa adaug, simtindu -te putin iritata …ca eu, am avut parte de barbati (putin lasi, ce-i drept :-), dar care barbat nu e:-P) misto, care au stiut sa -mi construiasca arta revederii si ardoarea transformarii pov… Doar ca au adus ingrediente diferite, pe langa o voce placuta,mangaieri de suflet …si un joc … obositor…

    calina 30 ianuarie 2010 19:24 Răspunde
  • La multi ani Una! bea ceva si pt noi, cei de la celalalt capat de blog:))

    Lm 30 ianuarie 2010 19:25 Răspunde
  • end of story, adica nu mai aveam eu nimic de spus … daca barbatul s-a dat ranit ,ce ar mai fi fost de spus. eu una nu stiu ce.

    nu esti grea de cap. iar acum ai schimbat brusc subiectul.fir ar…puncte puncte

    Lm 30 ianuarie 2010 19:29 Răspunde
  • pt tine .caci tu esti numai Una:)) cu drag

    http://www.youtube.com/watch?v=M8h5eSpoYR8

    Lm 30 ianuarie 2010 19:33 Răspunde
  • La multi ani, Una! Sa fii fericita!
    Lm, Lm… ai un dar aparte, sa ma faci sa zambesc, chiar si atunci cand sunt bosumflata… Multumesc…

    calina 30 ianuarie 2010 20:29 Răspunde
  • Cat adevar si cata dreptate ai!!! Desi suntem toti constienti de realitatea asta cruda ne putem minti sau macar amagi ca nu-i chiar asa…dar acum cand am citit ceea ce ai scris parca am primit o palma peste frunte…as vrea sa zic ca nu-i asa si ca viata este ca un film american cu final fericit ,ca daca azi e rau maine va fi bine, ca dupa ploaie cerul e senin…dar din pacate nu-i deloc asa, cum ai zis si tu pentru unii toata viata e simplu si usor in timp ce pentru altii toata viata e greu si tot mai greu. Depinde si nu depinde de noi …uite la mine s-a potrivit o vorba din batrani care zice ca „ce e tau e pus deoparte” atata am auzit vorba asta ca la un moment dat chiar am crezut-o…si am familia care mi-am dorit-o, copilasul care mi l-am dorit , in schimb nu am multe alte lucruri pe care mi le-am dorit si probabil nu le voi avea niciodata…dar cum ziceai si tu „legea compensatiei” exista doar in visele si iluziile noastre , in realitate nope…Partea cea mai nasoala care o traiesc acum si pe care desi ma straduiesc din rasputeri sa o ignor /inlatur si nu reusesc, e ca ma simt neputincioasa in fata zilei de azi, sunt la „capatul lumii” departe de parintii mei si prietenii din Ro si aici nu prea pot sa fac mai nimic…si nu stiu cum sa incep sa fac ceva nu stiu incotro sa ma indrept; am inceput prin a-mi cauta un job, nimeni nu se uita la resume-ul meu cu experienta in Ro, sau si daca se uita nu le pasa; prieteni am gasit oarecum dar nici pe de parte ceea ce caut eu (noi) nu ca am fi pretentiosi sau ne-am dori prieteni din nu stiu ce categorie dar ceea am intalnit sunt foarte diferiti de noi..si uite asa trece timpul, anii si eu ma zbat sa fac ceva si din pacate nu-mi iese nimic, nu dau vina nici pe destin nici pe altcineva , eu sunt singura vinovata pentru neputinta mea si chiar nestiinta mea …si totusi in naivitatea mea vreau sa cred ca nu va fi asa mereu si pana la urma mi se va deschide o usa ….sau macar sper ca intr-o zi ma voi trezi si voi gasi calea spre implinirea totala….

    claudia 30 ianuarie 2010 20:52 Răspunde
  • Inca ceva: te pupic Simona cu drag si iti doresc tot binele din lume; poate nu ne mai vedem pana in Februarie cand pleci dar am sa citesc cu drag tot ce scrii….sa-ti fie bine , oriunde te afli in Romania sau in Canada.

    claudia 30 ianuarie 2010 20:54 Răspunde
  • Simona, letargia a ucis şansa şi dreptul la fericire. Speranţele pot fi de multe ori deşarte. Eu nu mai cred că speranţa moare ultima, ci că ar trebui dorită modest şi realist, ca sa nu moara ci sa se renasca in fiecare zi mai limpezita.

    Îndrăgostiţii orbesc în faţa liberului albitru şi confundă speranţa cu visul, iar încurcătura asta îi aruncă într-un fel de… vertij (thomas man- îţi recomand cartea cu acelaşi nume), suferindu-i undeva între fiertură de suflet, auz, văz şi agonie spirituală. Tu vorbeşti aici, atât de deschis şi de curajos, despre ridicarea frunţii, a ploapelor care ne ascund firescul, dreptul la viaţă, putinţele…, si subscriu integral la esenta postarii tale, pentru ca nimeni si nimic nu au dreptul sa oficilizeze suferinta…., intrucat nu este un dar, ci, cel mult, doar o trecere…

    Eu nu cred în aşa-numita voie a destinului. Sunt atât de sătulă de oamenii care îmi explică, enervant de senin, – asha a fost să fie, asha i-a fost destinul. Cata lasitate…cata depedenta de un nonaprioric atat de ietfin. Oamenii astia sunt multi si par sa detina cheia cerului neintelegator, autodeclarandu-se proprietari ai sensurilor supreme. Uneori ma revolta graba in care aceste fiinte pot vorbi despre potenta si influenta marilor noastre destine in fiece clipa a noastra buna-rea….De unde stiu ei oare ca nimic nu este intamplator în lumea asta? Si daca stiu, ce stiu ei cu atata certitudine de se arunca in astfel de enunturi cu titlu de explicatii absolute? De fapt, ei sunt primii care dorm, care refuza sa se privesca pe ei insisi- sunt atat de multi- incat nu pot incapea in toate statiile romanesti de autobuz….Nu-i compatimesc pe oamenii astia si nici nu ma feresc de ei, i-ash scutura in schimb un strop, doi stropi si i-as indemna la trezire, pentru a le aminti ca au doua maini si doua picioare, ca au fost inzestrati cu inmiite capacitati de actiune, de faptuire, de miscare, ca ei isi poarta amprenta destinului lor, pana la moarte, singurul adevar care le pecetluieste, atat de explicativ, sensul.

    In fine, am trecut si eu la renovari, iar cand am realizat ca schimbasem complet, mai putin mirosul lui, am vandut. Cu tot cu chei.

    Una, happy birthday!

    tania 30 ianuarie 2010 20:56 Răspunde
  • rectificare- «indragostitii suferinzi»

    tania 30 ianuarie 2010 21:01 Răspunde
  • Perfect! Vorbele Simonei mi-au venit ca o palma peste ceafa! Pe care o asteptam, de care stiam ca am nevoie …si pe care am incercat sa mi-o altoiesc singura, de atatea ori, doar ca am lovit usor, cu mila- ca doar nu era sa ma pocnesc mai abitir decat o facuse deja viata asta nedreapta…
    De data asta, insa, mi-am simtit capul scuturat zdravan. Zdruncinatura binecuvantata, care m-a mobilizat a indarjire, cu pumnii stransi aferenti… dupa care, la pret de cateva secunde, a venit si intrebarea (si pun pariu ca va suna cunoscut): cum fac sa schimb ceva?

    Anomis 30 ianuarie 2010 21:24 Răspunde
  • juztine, da, renovarea poate dura nelimitat. in functie de marimile sufletului si ale inimii. Pe cat de mari, pe atat de indelunga refacerea. Dar cea mai ideala ar fi operatia, pentru ca doar priceperea medicului, una obiectiva, deci sanatoasa, ar putea constata ca nici inima nici sufletul nu-ti mai apartin totalmente, fiind invadate, atat de ager si de adanc, de catre cel care si-a cerut intronarea, punand bazele unui regim totalitar, mistuitor, fara drept de bucurie si, poate si mai rau, de completare.

    tania 30 ianuarie 2010 21:36 Răspunde
  • Si eu ma apuc de renovare! Vreau sa emigrez in Canada….tot strang in caietel idei pro si contra.
    Ma ajutati, va rog, cu una? 🙂

    Adelina 30 ianuarie 2010 22:15 Răspunde
  • Adelina eu te ajut daca imi spui de ce vrei sa pleci. E foarte important sa stii de ce.

    CristinaC 31 ianuarie 2010 3:25 Răspunde
  • As vrea sa plec pentru ca am nevoie de un nou inceput…..Simt, pot, vreau.
    Am 27 de ani , ca pregatire sunt inginer, insa pentru ca se castiga mai bine, am lucrat 3 ani pe partea de vanzari, fara sa aprofundez cunostiintele tehnice (nu stiu sigur daca mi-ar fi placut sa lucrez pe partea tehnica, pentru ca imi place sa lucrez si cu oamenii). Jobul nu imi place si nu-mi aduce niciun fel de implinire, de un an si ceva, nu am pe nimeni aproape de sufletul meu si zilnic ma lovesc de piedici ce tin de oamenii de proasta calitate din jur.
    Am prieteni buni si luminosi, familia e langa mine, moral, pentru ca material nu le e deloc bine.
    Stiu ca as da cativa pasi inapoi, dar ma gandesc ca apoi poate as avea un parcurs drept si inainte….
    Ma gandesc ca merita incercat, ca pot mai mult, ca as putea sa fac un master, sa invat, sa cresc.
    Stiu engleza f bine, insa franceza deloc. Stiu ca se pleaca mai rapid in partea franceza…
    Nu cunosc pe nimeni acolo…..am niste prieteni care ma pot recomanda unor alti prieteni cat sa ma ajute cateva zile………ma tem ca ar putea fi o experienta dura…..insa as vrea sa incerc, sa nu regret mai tarziu, ca am fost comoda si lasa….
    Multumesc!

    Adelina 31 ianuarie 2010 4:17 Răspunde
  • Adelina e cam tarziu la tine

    cristinacentea@yahoo.com
    Stam de vorba. Iti povestesc care sunt experinetele mele si ale altora.
    Hotarartea va fii a ta.

    Acum culca-te

    CristinaC 31 ianuarie 2010 4:53 Răspunde
  • Adelina, e bine ca esti motivata , ai vointa si incredere ce o sa reusesti in Ca…asta e primul pas pentru a pleca si intr-adevar daca nu incerci, o sa-ti pui multe intrebari mai tarziu si nu o sa ai un raspuns…eu sunt aici de 4 ani si pot sa-ti impartasesc parerea mea cu draga inima. Hai sa povestim pe e-mail ,adresa mea este manclaus2001@yahoo.com . Probabil ca dupa ce o sa auzi mai multe pareri o sa te gandesti mai mult decat daca nu le auzeai, mai ales ca vin din partea unor persoane care sunt acolo unde iti doresti sa ajungi.

    claudia 31 ianuarie 2010 5:12 Răspunde
  • Una… la multi ani! 🙂 Ani traiti din plin.

    Simona Catrina 31 ianuarie 2010 13:28 Răspunde
  • Adelina, motivele pentru care plecam si venim in tara sunt nemilos de personale, de subiective. Deci un sfat limpede e greu de gasit, oamenii pot doar sa-ti impartaseasca experienta lor. Si vad ca sunt fete dragute care s-au oferit sa-ti povesteasca.
    Un singur lucru stiu cu certitudine: ca, daca ti-a incoltit ideea sa pleci, n-ai sa mai ai liniste pina nu incerci si asta. Altfel, daca renunti, ai sa te intrebi toata viata (mai ales cind iti va fi greu) cum ar fi fost daca ai fi plecat. Dar e decizia ta, e o decizie a instinctului si-a sufletului tau. (Mie imi place Canada, e benefica din multe puncte de vedere. Motivul pentru care ma intorc o vreme in tara are legatura strict cu o stare personala, cu decizii profesionale etc).

    Simona Catrina 31 ianuarie 2010 13:32 Răspunde
  • La asta ma gindeam si eu ,citind-o pe Adeline. Nemilosul cum ar fi fost daca te urmareste mai ales cind esti deriva. Si vine o vreme cind se instaleaza prea tirziul peste care nu mai poti trece (sau asa crezi si ti-e din ce in ce mai greu sa schimbi ceva)

    Asa cum ne-ai promis, Simona, ne-ai aratat solutie pentru vitata. Una viabila. O judecata lucida, o palma violenta si subversiva data cu putere iluziilor si himerelor instalate confortabil in mintea noastra. Ne place sa haladuim printre amagiri iluzorii , si mi-e teama ca desteptarea asta cu cit e mai tirzie cu atit e mai dureroasa. Stiu ca punguta cu doi bani nu va face cuib in portofelul meu si ca nu voi trage lozul cel mare . Si mai stiu ca barbatul ideal desenat de liniile inimii mele intirzie sa apara.
    Cred cu putere in linia destinului, insa cred ca liberul arbitru ne ajuta sa ne apropiem de ea, sau dimpotriva .
    Asa cum cred ca sta in puterea noastra sa frucitficam sau nu o sansa aparuta la un moment dat.
    De multe ori m-am suparat pe soarta pentru ce am trait, uitind ca deciziile mi-au apartinut in totalitate. Eu chiar aveam nevoie de solutie.
    Si nu voi astepta pina miercuri, pentru ca spoiala dulceag-tulbure a amagirii induce o foarte posibila razgindeala . Voi cauta insistent resurse chiar azi si cu cit mai repede ,cu atit mai putina suferinta.

    Una, La multi ani! Toate cele bune la tine sa se opreasca. Pentru tine:
    http://www.youtube.com/watch?v=wxtmOkImO7A

    Sunt intr-u totul de acord ca Tangoul e de departe cea mai buna revista de gen de pe piata.
    Poate singura care nu face rabat de la calitate si singura pe care imi permit fara retineri sa o cumpar.
    O citesc cu placere de la cap la coada. Rubricile Simonei , cu umorul aferent m-au facut de multe ori. sa privesc altfel frivolitatea , razgindeala si lasitatea sexului puternic. O astept de fiecare data sa se construiasca , pentru ca apoi sa se(ne) descopere.
    Insa nu intorc niciodata pagina fara sa ma opresc la editoralele sau interviurile pline de acuratete ale lui Alice. Cele doua protagoniste se imbina si se completeaza , produsul find unul de exceptie.

    La multi ani Ramona!

    marimari 73 31 ianuarie 2010 15:02 Răspunde
  • Mari, exista o linie a destinului sau doar destin? Eu nu cred in soarta, ci in forta celui care o provoaca, adica Dumnezeu. Nu de putine ori, incurcam vointa destinului cu vointa Creatorului. Sunt lucruri atat de diferite. Crestin vorbind, singurul care ne cunoaste «linia destinului» este Dumnezeu. In jurul lui este credinta si liberul arbitru. Adica un determinism universal fata de divinitatea care ne transcende prin nastere, viata si moarte. Cand stii tu ca te apropii de linia destinului si cand nu?

    tania 31 ianuarie 2010 18:24 Răspunde
  • Marimari73 si Dorulet, am inteles ca sunteti din oraselul meu meu micut si dragut,de care mi-e tare dor. Intr-una din postarile trecute, Maria intrebai ce sa faci intr-o Sambata seara in Mures??? acum cativa ani ma intrebam si eu acelasi lucru si raspunsul era mai nimic ,nu ai ce face in oraselul mititel in care ai senzatia ca nu se intampla nimic…acum dupa ce-i 4 ani petrecuti in alta tara , departe tare ma gandesc ca numai o simpla tura de centru ar fi senzationala…dar amu nu se mai poate cand vreau si cand am chef si nu am ce face…Pe unde locuiti voi..eu locuiam in Dambu , pe B-dul 1848 la nr 22…
    Salutari si ganduri bune muresencelor mele, va trimit cu drag din infrigurata si inzapezita Canada::)))))))))))

    claudia 31 ianuarie 2010 20:14 Răspunde
  • Claudia, eu ma fost doar cu serviciul citeva saptamini in Tirgu Mures. Mi s-a parut un orasel extrem de curat , iar oamenii de un bun simt cum rar intilnesti . M-am intors in Bucurestiul in care traiesc de ani buni,la injuraturile din trafic si la noroiul cotidian.
    Iti multumesc pentru ginduri, imi doresc si sper sa ma mai intorc in orasul tau.

    Cind stiu ca ma apropii sau nu de linia destinului? Mi s-a intimplat la un moment dat sa fiu pusa in fata unei decizii care mi-a schimbat radical viata si care s-a dovedit ulterior a fi una foarte proasta . La un an dupa aceea , printr-un complex de imprejurari pe care nu am cum, nu il pot explica ,am avut sansa extraordinara sa ajung in punctul de unde plecasem, insa fara a ma intoarce pe acelasi drum . MI-am continuat drumul pe care merg si astazi si pe care pina in momentul asta il consider cel bun . Este o experienta traita, a doua sansa, poate ultima.
    Cred in linia destinului trasata de Dumnezeu intre nastere si moarte.Si cred in vorba romaneasca : ce ti-e scris in frunte-i pus. Asa cum nu cred ca frumusetea sau talentul sunt doar mosteniri genetice.
    Cred in puterea suprema a Creatorului. Il am in sufletul meu in fiecare secunda.Si stiu ca fara El existenta mea nu ar avea nici un sens.

    O noapte linistita!

    marimari 73 31 ianuarie 2010 22:11 Răspunde
  • Bonsoir, va multumesc de urari si de muzici:)
    Detectez tensiune nedisimulabila intre Lm si Calina, posibil sa-mi scape sensurile de baza si o sa tac, deocamdata, pe tema asta, desi comentariile-mi urca vitezomane spre tastele ce se vor asta seara cuminti.. Revin la subiect de va fi cazu’..
    Al, cum suntem noi fara sa ne propunem de acord pe-aici cand ne dam in vileag parerile: )) Atata aparenta potrivire m-ar face sa zambesc, de nu m-ar pune pe fuga, deja leg strans sireturile pantofilor sport!
    Am avut un weekend incarcat si a trecut cam prea repede. Sper ca ati petrecut super, desi vad ca Tania, Trecator, Monica nu s-au intersectat zilele astea cu martori si aplauze aferente,dar mai sunt zile si sanse de maine incolo.E careva pe-aici, oare?

    Una 31 ianuarie 2010 22:54 Răspunde
  • Da, Una…La multi ani! 🙂

    all blacks 31 ianuarie 2010 23:20 Răspunde
  • Simona, am descoperit blogul tau de curand(noroc cu Huidu) si nu ma mai satur sa-ti citesc post-urile.Ceea ce scrii ma unge pe suflet
    Esti superba
    te pup

    deea 31 ianuarie 2010 23:31 Răspunde
  • chiar asa, Una. La multi ani! 🙂

    un trecator 31 ianuarie 2010 23:33 Răspunde
  • La Multi Ani UNA!

    Iti urez ca ziua ta sa iti aduca :
    tot ceea ce n-ai avut inca, dar ai vrea,
    sa imparti bucurii,
    s-aduci alinari,
    sa traiesti frumos
    si sa ierti duios

    CristinaC 1 februarie 2010 1:28 Răspunde
  • Una, La Multi Ani! si din partea mea, cu mult drag.

    amalia 1 februarie 2010 8:18 Răspunde
  • Mi-a soptit o viorea :
    Bucurestiul te asteapta cu valizele pline de iarna canadiana, Simona, numai ca tu, sîc, vei (re)veni cu simtirile pline de primavara botticelliana !

    Thomas Man 1 februarie 2010 11:20 Răspunde
  • Va imbratisez, mersi tuturor de urari.
    Thomas, tie ti-as dedica o melodie cu vreun link ceva, da’ nu ma taie capu’ in momentul asta ce ai vrea sa auzi, mai ales ca tu preferi muzici bestiale, iar io-s toata o modesta in domeniu.AZI
    🙂

    Una 1 februarie 2010 15:18 Răspunde
  • cam liniste pe aici.unde o-ti fi cu totii!?.numai ca munciti sa nu imi spuneti:))
    calina,razi tu razi…da’ macar atat sa faca si umila mea prezenta virtuala, pt tine..

    Lm 1 februarie 2010 15:42 Răspunde
  • ne decorticam…

    Juztine 1 februarie 2010 15:48 Răspunde
  • .. visele, nazuintele.Sau sefii aferenti, dupa caz: )))

    Una 1 februarie 2010 15:55 Răspunde
  • pe noi insine 🙂

    Juztine 1 februarie 2010 16:07 Răspunde
  • pentru ca intre destin si liberul arbitru e….cod galben 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=FDGz_js-roM

    tania 1 februarie 2010 16:09 Răspunde
  • ai putea face mai mult… sau nu?
    Mein lieber Man, pardon 🙂 Thomas, ma bucur sa te vad mai bine dispus, sambata imi dadeai si tu impresia ca esti putin iritat…
    La mine in oras ninge ca in povesti, deci putem visa,Una draga…
    Nu va mai pup, ca iar se ia thomas de mine

    calina 1 februarie 2010 16:14 Răspunde
  • ai vrea mai mult?!?

    Lm 1 februarie 2010 16:17 Răspunde
  • hai, sa-ti soptesc la ureche 🙂 . Nu stii ca sunt rusinoasa?

    calina 1 februarie 2010 16:27 Răspunde
  • daca eu nu stiu,atunci cine…ce mi-ai sopti?ca o sa ma furi?

    Lm 1 februarie 2010 16:49 Răspunde
  • da :)… dar, sa nu mai spui la nimeni, ok?
    juztine, esti draguta, chiar am ras cu pofta

    calina 1 februarie 2010 16:59 Răspunde
  • ca poate te fura vreun calin inaintea mea.

    calina 1 februarie 2010 17:01 Răspunde
  • atunci grabeste te ca te astept.nu ma lasa altuia

    Lm 1 februarie 2010 17:14 Răspunde
  • A propos de furat, un maestru : Dortmunder, personajul cam ghinionist imaginat de Westlake. Nu subtilizeaza inimi dar acompaniat de acolitii lui binedispune un cititor lambda ca mine. O duzina de carti jubilatorii pt cei/cele ce nu l-au întalnit încâ.
    Multzam de intentia muzicala, Una, conteaza mai mult decat un link. O întrebare : Personajul Una a scris intr-un episod precedent – „Io stiu de ce”. Eu nu stiu de ce ! Persoana Una din spatele personajului Una poate sa-mi lumineze lanterna ?
    Calina, eu nu cenzurez nimic, in afara de impulsurile mele. Asa ca liber la kiss kiss, fie el si french.

    Thomas Man 1 februarie 2010 22:01 Răspunde
  • Final de zi: 🙂

    Lm si calina se resping in timp ce se atrag.
    Thomas man a acaparat-o pe Una si veselia ei.
    Juztine citeste mult mai mult decat scrie.
    Maria face o retrospectiva a destinului de azi.
    Alma ne citeste din culise.
    Je apare si dispare cand vrea.
    Trecatorul laolalta cu monica au ramas inzapeziti.
    🙂

    Iar Simonei nu-i mai este dor de noi 🙁

    tania 2 februarie 2010 0:39 Răspunde
  • Iar Tania este in spatele ecografului:)
    Thomas, si personajul si persoana stiu de ce, o palida speranta ca si tu ai banui motivul ma stapanea de cand am scris.. Dar hai sa nu mai dau ocol filamentului(de bec de lanterna:) ) si s-o spun mai raspicat si negru’ pe alb si pentru cititorii ce se amuza (dupa caz) parcurgand randurile:
    pentru ca te gasesc altfel decat majoritatea celor ce semneaza uneori pe-aici cu cate-un gand,pentru ca nu faci parada cu eruditia, dar esti atent (la detalii si nu numai) si discret,exact asa cum isi doresc mai toate femeile lumii: adica un domn. Evitand sa scriu toate astea atunci, am preferat sa spun sintagma citata de tine.
    Doamnele firoscoase ale blogului poate se vor grabi sa vada un inceput de idila online pe care o infirip eu acum prin ceea ce spun, dar eu si cu tine, Al, ne vom preface ca nu observam asta:)

    Una 2 februarie 2010 8:51 Răspunde
  • buna dimineata dragii mei.
    daca se lasa cu french-uri ma inscriu si io:))

    Una, mie personal mi se pare absolut normal, ca cel putin la acest nivel de comunicare ,unii sa rezoneze mai mult intre ei si sa isi gaseasca ”legaturi” comune, iar altii nu.Pur si simplu .pot sa vad eventual un inceput fain de comunicare intre voi si un mod reciproc de a va admira…
    mie imi place ce gasesc si citesc aici. mai zambesc uneori.mai am ce invata de la voi. nu stiu cat ma potrivesc eu in acest peisaj, dar …ma trezesc:) ca ma trezesc cu gandul la voi.
    siii…poate ca si dialogul dintre mine si calina pare a fi de neinteles generand confuzie de care pe care sau cine ce e…asta daca totusi calina nu e de fapt calinul meu.ca asa am un feelingggg:_P
    dar, eu zic , ca atata timp cat gasim ceva comun toti ca sa ne adunam aici, inseamna ca avem mintea,spiritul,gandul …liber si nonconformist…
    well, kiss kiss…liber:)

    Lm 2 februarie 2010 9:18 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=i1nc7OPe_xA
    pt voi.la cat mai multe kiss uri.daca aveti cu cine.ca io n am:)))

    Lm 2 februarie 2010 9:20 Răspunde
  • Tania, nu am ramas neaparat inzapezit, desi ziua de ieri m-a intors putin pe dos, cu zapada ei cu tot. Ca tot citeam undeva mai sus ca ninge ca-n povesti. Voi n-ati auzit ca povestile sunt doar pentru adormit copiii? Si ca, asa cum spunea si Simona, ele nu prea exista? Ce e ala Fat-Frumos? Sau Ileana Cosanzeana? Desteptarea!
    Si, de ce musai cu Monica? De ce s-o pedepsesti? 🙂

    PS V-ati apucat de schite, pentru renovari? 🙂

    un trecator 2 februarie 2010 10:11 Răspunde
  • Destinul de ieri l-am masurat, pe asta de azi il numar.Si -mi iese cu minus.Nu resusesc decit sa acumulez o nenorocita de stare care ma face sa-mi uzitez din plin glandele lacrimare.
    Sper sa nu fie si una telepatica . Nu vreau ca cei care s-au cocotat pe o frecventa de rezonanatape care se presupune ca au gasit-o sa ramina in starea in care se presupune ca sunt :inzapeziti:). Se anunta dezapeziri masive.:)

    Lm, kiss liber , ok , dar vad ca si ca personaj am acelasi noroc . Ramina o firoscoasa singura.

    Va doresc o zi de marti inmiit mai buna decit a mea . Si ginduri albe. Ale mele sint sensibile la culori deschise.

    http://www.youtube.com/watch?v=rgvrRr9NRZQ&feature=related

    marimari 73 2 februarie 2010 10:26 Răspunde
  • cand am hotarat sa imi renovez casa ,aveam in minte clar ce trebuie sa fac. n-am avut nevoie de schite, .dar fara bani nu as fi putut face nimic.plus ca pe parcurs au mai aparut idei, care iarasi fara suport ,ar fi fost de lepadat.
    o sa imi renovez si viata… stiu ce vreau…bla bla. dar ..ceva parca tot lipseste. si nu schitele, nu banii,nu dorinta, nu atitudinea.

    si daca nu Monica, atunci cineee??

    Lm 2 februarie 2010 10:40 Răspunde
  • Mari , suntem pe aceleasi ganduri…tot o mie si la mine…

    Lm 2 februarie 2010 10:42 Răspunde
  • Lm, ala-i praf in ochi 🙂

    un trecator 2 februarie 2010 10:57 Răspunde
  • Buna dimineata, va sarut 🙂 ( azi e voie, nu?).
    Trecator drag:-) ti-am purtat de grija…
    Lm, tie iti port o mare de dor si drag, dar tu stii…
    Mari, o mie de ganduri senine sa ai! Au trecut cele trei ceasuri rele :-)…

    calina 2 februarie 2010 11:07 Răspunde
  • de aia nu te vad bine…

    Lm 2 februarie 2010 11:08 Răspunde
  • ei afla ca nu stiu…nu mi ai mai spus de muuuult,calinul meu drag.pe mine ma poti saruta.in caz ca nu ai uitat gustul..

    Lm 2 februarie 2010 11:11 Răspunde
  • Una, pare ca tu ai luat initiativa si l-ai invitat, intr-un final, pe mister thomas man la un beautiful tango. 🙂 zambesc la traducerea cuvantului firoscos. 🙂

    calina sau calin? Eu spun sa n-o provoci pe Lm la nesfarsit. 🙂

    Mari, iti urez numaratoare progresiva. 🙂

    Trecator, da-mi voie sa declar, de buna voie si nesilita de nimeni ca eu cred in povesti. 🙂 Inca. Povestile exista atat cat sa indemne la somnul lin si catre reveriile copiilor.

    Dar si in fiecare dintre noi exista acel copil (a), nu-i asha? Ia sa deschizi o carte de povesti, cu ilustrate mari si expresive si o sa vezi….:), apoi, nu-i bai, apuca-te de schite, daca nu ai facut-o pana acum 🙂 Glumesc. Azi visez la povestea rasaritului de soare primavaratic.

    S-o pedepsesc pe monica? Noop. In schimb cred ca ea ne-a parasit pe noi, suparandu-se de incapabilitatea mea de a ma deschide catre noi orizonturi si pe rautatea de a fi acuzat-o de lipsa de profunzime. 🙂 Eu recunosc, am incercat sa fiu rea, ca sa nu raman fraiera. 🙁

    Moniicaaa, cum se renoveaza stelele ? Prin realiniere??

    tania 2 februarie 2010 11:59 Răspunde
  • Ba daaaa, Tania, mi-e dor de voi. Doar ca marile mele doruri sunt mute, de obicei. Defect pe care il voi ajusta laolalta cu celelalte. 🙂
    Dragilor, sunteti tare simpatici si periculos de interesanti!

    Simona Catrina 2 februarie 2010 12:18 Răspunde
  • sunteti greu de prins din urma!
    va citesc si nu mai termin…si am si de lucruuuuuu…ufffffffff…de ce nu s-o fi inventat ca meserie cititul si scrisul pe blog?!
    voiam doar sa va spun ca m-am reintors din vacanta cu fluturi si sunt si eu pe aici si pe acolo, printre fluturi, printre stele, printre voi…

    Dea Valma 2 februarie 2010 12:27 Răspunde
  • Dor mut, simona? Ma intristezi. 🙁

    Ei, atunci sunam la cadastru rapidissimo pentru eliberarea unei autorizatii de remasurare. A dorului. Si incepem renovarile cu el si ce amintiri frumoase si de dor vor fi acelea de ajustare a dorului….., ai sa vezi…:). Il scoatem din mutenie si il coboram din tablourile casei vechi, ca sa capete forma 🙂

    PS raceala mea imi blocheaza gandurile si mintea, ca atare nu ma veti condamna pentru oaresce anomalii de exprimare a lor, prin si cu ele… )

    tania 2 februarie 2010 12:35 Răspunde
  • pt reevaluare avem si ordin si norme metodologice 3471/25.11.2008. ca tocmai il citeam inainte de a intra intr-o sedinta. ce m-ai prins tania. numai ca tot citesc dar al naibii ca de dooooor nu scrie.si mi-e teama ca nu vom afla nicicand ….valoarea lui justa sau contabila sau de inventar, oricate reevaluari cu scopul actualizarii la pretul pietei am aplica prin diverse hcl-uri. (hotarari clare si limpezi):))

    tania pt raceala ,un masaj,cred…

    Lm 2 februarie 2010 12:52 Răspunde
  • Nu scrie nimic de dor, Lm?? Inseamna ca-i abrogat? pesemne ca ar merge totusi o cerere pe la curtea constitutionala????? sau s-o fi prescris?

    Chiar, stii oare dupa cat timp se prescrie dorul? 🙂
    Deci asta ar fi cea mai complexa dintre renovari. Clar! Dor refacut din temelie 🙂
    Nu, nu cred ca dorul are valoare, probabil ca-i trecut intr-o anexa la contractul cu viata, pe acolo pe unde lista incepe cu iubirea si inima si in dreptul carora nu-i atasata nicio suma. 🙂

    Masaj…..:) triplu masaj, Lm 🙂

    tania 2 februarie 2010 13:05 Răspunde
  • O fi super sa nu-ti fie dor de nimeni si nimic, niciodata?
    Nu stiu ce mi-a venit sa bag o retorica la ora asta cand va pregatiti de pranz (unii) sau va intindeti printre cearsafuri si vise, altii. De aia cu permanenta jetlagului la purtator nu spun nimic , astept descarcerarea:)

    Una 2 februarie 2010 13:12 Răspunde
  • all blacks 2 februarie 2010 13:20 Răspunde
  • V-am citit din culise, dar n-am reusit sa ma adun si sa scriu.
    Simona, afirmai ca „Nu exista lume dreapta sau legea compensatiei…nu exista echilibru, eglitate…Exista exemplare umane carora nu li se infunda niciodata…Am cunoscut vieti care au bolit de la un capat la altul”.
    Intr-una din cartile sale, Yehuda Berg, fiul rabinului Philip Berg, vorbea despre lumea lui 1% in care ne este dat sa traim, din moment ce am ales sa coboram pe Pamant pentru a evolua spiritual si lumea lui 99%, spre care tindem. Intre cele doua lumi, o cortina. Mai presus, o lege divina care ne este necunoscuta.
    Din perspectiva lui 1% lucrurile par amare, nedrepte, injuste, numai bune sa ne scoata din minti, sa ne afunde in pesimism si in disperare. De sus insa, din lumea lui 99%, a sufletelor care isi asuma o sarcina pe care o vor implini intr-o viata din multe altele, detaliile au o alta semnificatie pe care merita sa incercam sa o patrundem. Avem nevoie de rabdare, de incredere, de perseverenta, de urechi bine deschise, de ochi cascati si atenti. De taria de a ne ocupa doar de traseul nostru fara sa facem comparatii cu ceea ce se intampla in ograda celorlalti.

    Alma 2 februarie 2010 13:39 Răspunde
  • Simona, nu sunt de acord cu ce ai scris in aceasta postare. Echilibrul universal nu este o escrocherie spirituala. Acolo legile actioneaza perfect. Sa-ti povesteasca Alma, cat de perfect este arborele sefiroturilor (imaginea divina a omului). Nu da vina pe planul spiritual. La tine este eroarea.

    Tare pesimista postarea. A vorbit Saturn prin tine. Opozitia lui la Soarele tau. Nu vrei sa-ti asumi singuratatea. Nu vrei sa-i inveti lectiile.
    Daca stau bine sa ma gandesc, tot el te aduce in Romania, te intoarce din drumul tau, nu ca sa-ti renovezi trecutul, ci ca sa sa te impaci cu o situatie din trecutul tau. Iti pune pe tapet ceva ce ai mai trait in jurul varstei de 27sau 30, sau 33 de ani.
    La 60 de ani vei fi fericita, cu siguranta.

    Dupa ceea ce ai scris acolo sus, aştept ceva ce nu mai vine niciodata, ca-n piesele lui T. Becket. Dar, personajele lui se duc la intalnirea cu Dumnezeu, chiar daca El nu vine. Era datoria lor sa ajunga, chiar isi propun si se indeamna, ca TREBUIE.
    Sau imi ramane sa fac ceea ce i-a zis Hamlet Ofeliei.
    Alta varianta mai tare: raman in lumea asta si devin visul lui Iago. Daca Desdemona nu-si pierdea batista, ar mai fi avut o sansă în fata lui Othello?

    Imi place propunerea din final cu renovarea, dar unii au inteles sa-si renoveze casa. Draga mea, eu renovez in mine de 20 de ani si n-am terminat inca. A ramas acolo ceea ce am pus. Exact ca niste semnite aruncate, care au dat rod.

    Ti-ai retrait vreodata momentul botezului? Acolo, in inima ta este un mic cer al iubirii. Se afla ceea ce ai primit ca menire in viata asta, cand te-au botezat. Vine de la Iisus Hristos.
    Cu cat te lasi doborata de testele saturniene, cu atat vei deveni mai pesimista, si te vei imbolnavi. Si lasa-i pe altii in pace, nu-i mai da exemple negative, pentru ca nu stii exact de ce trebuie ei sa traga. Stie Dumnezeu de ce le da situatii grele. Nu m-ai convins cand ai scris despre ei, si nu vreau eu sa te conving sa faci ca mine, pentru ca eu mi-am ales o cale grea. (M-am nascut in anul in care toti bunicii mei au murit de cancer.)
    Nu-l mania pe Dumnezeu!
    Si daca timpul meu vine la 60 de ani., eu tot fericita voi fi ca traiesc 90 de ani si-i ingrop pe toti. Asa cu sensibilitatile mele, cu bolile etc. etc. Dar vine.
    Anul acesta si anul viitor trebuie sa ai multa rabdare si Dumnezeu te va intari, indiferent prin ce situatii vei trece. O sa vezi tu.

    Pe 1 februarie a fost ziua lui Caragiale si nimeni n-a pomenit la radio. Eu i-am scris o scrisoare si am trimis-o unei prietene.Am suferit, pentru ca n-a amintit nimeni de el, doar eu l-am pomenit.

    „Fii tu schimbarea pe care doresti sa o vezi in lume” a zis Mahatma Gandhi

    Poti dar trebuie sa-ti modifici gandirea. Mai bine mai tarziu decat niciodata, asa zicea un proverb, nu?

    Alma, inainte de a citi „Oedip interior”, de Anick de Souzennelle, citeste „Oedip Rege” de Sofocle. Ai sa vezi de ce. Este mult mai accesibila decat „Simbolismul corpului uman”.

    Pentru ceilalti, n-am ajuns aici ca nu ma simt bine.Mi-a fost rau si inca nu ma simt bine.
    cu drag,

    Monica Andrei 2 februarie 2010 14:10 Răspunde
  • Monica… ma inspaiminta uneori cit de usor cred oamenii ca stiu toate reactiile universului. Si, apropo, ideea mea era undeva in spatele fizicii, al astrologiei sau al cunoasterii la care ati avut acces tu si Alma. Si nu era un eseu pesimist, imi pare rau daca asta rasare din text, ideea era ca trebuie neaparat ca NOI sa facem ceva ca sa schimbam, nu sa asteptam sa ne rasplateasca universul lacrimile. Nimeni nu-ti taie chitanta pentru suferintele pe care ti le provoci din proprie neglijenta sau infatuare sau nebunie, asta voiam sa spun, nimic mai mult.
    Cit despre singuratate, te rog, ti-as propune sa nu presupui prea multe acum (cel putin nu in ceea ce ma priveste) fiindca simt in tonul tau un pic de condescendenta si compatimire care (iarta-ma) nu cuprinde nici pe departe realitatea. Daca nu-mi povestesc toata viata aici, nu inseamna ca sunt a nimanui. Sper sa nu te superi pe mine, dar speculatiile pe tema revenirii mele in tara (nici macar nu stiu pentru cit timp) nu ma incinta peste masura. Motivele sunt cu mult mai personale decit crezi. Si mai pline de rosturi.

    Simona Catrina 2 februarie 2010 14:43 Răspunde
  • Monica, iertare de data asta, ”unii”, doar spuneau ca isi renoveaza casa. era o coincidenta in contextul si indemnul Simonei de a ne incepe renovarile interioare. doar nu crezi ca m-am apucat tam nesam de casa pt ca am inteles gresit sensul. hai sa nu ne intrecem, ca ma mai duce si pe mine capul. nu cred ca e cazul,sa ne intepam unii pe altii,gratuit,pe randuri scrise sub protectie, cand de fapt nu ne-am privit niciodata in ochi..si nu stim nimic concret si real unii despre altii.

    Lm 2 februarie 2010 15:21 Răspunde
  • Simone, cum e sa impachetezi o parte din viata ta si sa te muti dincolo de ocean? Ma refer si la prima ta plecare, spre Canada.. Pe mine fiecare mutare m-a sfasiat. Si cum m-am mutat mereu prin case straine, am ajuns sa imi doresc, mai mult decat orice, sa am o casa a mea, cu ferestre largi si copaci prin preajma. Dar una e sa te muti in acelasi oras, si alta sa pleci la capatul celalalt al pamantului… Ce faci, lasi totul in urma si te urci in avion doar cu periuta de dinti sau inchiriezi un vapor pentru toate cutiile de pantofi si toate cartile si, si, si…?

    Juztine 2 februarie 2010 15:57 Răspunde
  • Zi buna pe plaiurile voastre (interioare, of corse) !
    Una, esti prea generoasa, nu merit CU SIGURANTA gandurile tale, „stiu eu de ce”. Deja, ti-am inselat speranta cand n-am stiut sa descifrez metamesajul. Nu exista FF nici IConsanzeana, are dreptate Treacatorul care si-a scos manusile de caprioara pe care le pune cand scrie aici, poate un pic agasat de schimburile noastre rose bonbon (eu nu pot sa-mi scot decat ochelarii de cal).
    Simona, as scoate cuvantul „speculatii” din dictionarul amicitiei.
    Deocamdata, la capitolul renovare, nu pot sa scot decat maturoiul. Asta nu-i o amenintare, va asigur.
    Sf Valentin sa stea de paza lânga inimile voastre frumoase !

    Thomas Man 2 februarie 2010 16:07 Răspunde
  • Asa se apara Saturn, ca tine, draga Simona. Nu ma supar. Lectiile saturniene nu se refera la a fi singura adica fara barbat. De la lectiile despre singuratate ajungem la razvratiri. Asa vrea Saturn.
    Si ma bucur ca nu scrii aici despre viata ta intima. Iar in memoriile alea cu care ne ameninti, pentru batranete, sigur vei croi povesti pentru noi, ca asa este mai bine. O imagine mereu confectionata. Asa cum fac actorii.
    Nu stiu nimic despre tine. Citesc ce scrii. Esti frumoasa şi diplomata ca o Balanta.
    Uite, la renovare, Thomas a iesit cu maturoiul. Ce ma fac, ca n-am. Oare mi-ar folosi?

    Lm, n-ai auzit de Feng Shui? Faci curatenie in casa si aranjezi lucrurile in spatiu. Dai locului din casa energia lui. etc. Eu am auzit, dar am aplicat doar intr-o directie, doar din curiozitate, si a fost bine. Si te-ai enervat de pomana. Nu crezi?

    Monica Andrei 2 februarie 2010 16:47 Răspunde
  • Nu cred ca il minii pe Dumnezeu pentru ca imi asum o resemnare bolnaviocioasa din care ma zbat sa ies de ceva timp. II multumesc lui Dumnezeu ca am primit un imbold de a tine piept razgindelii . „Dumnezeu iti da , dar nu iti baga si-n traista”, parca asa era vorba.
    Monica , daca te refereai la casa inimii , sau a sufletului, eu m-ma hotarit odata , m-am razgindit de mai multe ori, pentru a ma hotari cu mai mult avint. Sper sa gasesc material , pentru ca e mult de tencuit.
    Nu stiu daca e bine sa fac o asemenea remarca , dar cred ca sub umbrela moderatiei ne sta bine impreuna.
    Maria.

    marimari 73 2 februarie 2010 16:50 Răspunde
  • imi permit sa imprumut matura d-lui Man pentru a matura gindurile-mi de culoare intunecata. Ca tot e marti inca.

    marimari 73 2 februarie 2010 16:57 Răspunde
  • Una, cum sa nu-ti fie dor de nimeni niciodata? Ar insemna sa fii NiciUna. Si nu ar fi super.

    ca un exercitiu, asta apropo de dor, cred ca mi-e dor ca simona sa zambeasca in fiece dimineata- asha cum ne obisnuise-, mi-e dor ca maria sa mai vina cu o melodie buna, mi-e dor ca trecatorul sa mai propuna jocuri antrenante de perspicacitate (creionul, mai tii minte? 🙂 si ar mai fi un pachet consistent de doruri, dar virusul AFRTD 🙂 imi intarzie efectul gandului in cuvinte. 🙁

    tania 2 februarie 2010 17:03 Răspunde
  • monica andrei, tu ce defecte crezi ca ai, asha privite din stele? ca, uite, calitatile le stiu. 🙂

    imi pare ca personajul din spatele personajului de aici nu mai tinde catre perfectiune, pentru ca deja o poseda…..

    tania 2 februarie 2010 17:07 Răspunde
  • tania..nu-i abrogat…din pacate.nici nu cred ca se prescrie.il purtam cu noi asa in spinare,greu cum e, dar nici nu il poti arunca cum arunci sacul de cartofi.
    iar retorica sa nu iti fie dor de nimeni niciodata,cred ca ar insemna sa fim din piatra,sa nu ne curga sange prin vene.si nu cred ca ne-ar fi mai bine nici atunci.

    Lm 2 februarie 2010 17:20 Răspunde
  • Juztine, totul in regula cu fisierul trimis de tine. Multumesc.
    Monica Andrei, dupa cum iti povesteam in spatiul celeilalte postari a Simonei, prima carte cumparata a fost „Cuvantul in inima corpului”. Deocamdata am strabatut primele doua treimi: profunzime a gandului, surprinzatoare cunoastere a Bibliei, explicatii impecabile sprijinite pe accesul autoarei la origini, umilinta, generozitate, traire a adevarului.
    De la Juztine am primit „Simbolismul corpului uman”, iar duminica am gasit la librarie „Egiptul interior”. In orice caz, voi reciti Sofocle inainte de a aborda tema din perspectiva lui Annick.

    Alma 2 februarie 2010 19:05 Răspunde
  • Taniutzo, era o retorica in ce-am aruncat eu mai devreme, cam buimaca, ce-i drept, dar atat. Nu cred ca exista astfel de intamplari semnalate de mine, cu, ziceam, ma a[ucasera intrebarile..
    Thomas, stiu ca eroii de basm raman doar acolo si noi ne incrancenam inutil sa-i gasim prin apropiere, iar complimentul despre generozitatea-mi ma rasfata acum:) Sau o faci tu, asa, discret, cum te pricepi, nesmintit : )))
    Altfel, ce sa spun?! Ma uit prin ce-ati scris, treaba cu Saturn imi da de furca, eu sunt de cand ma stiu mai inceata!
    Lm, ca sa nu ne aruncam in nervi Feng Shui, si sa nu ne ridam inainte de vreme: ) mai bine mi-ai spune daca mai ai mult de stat cu zidarii la tine-n casa? Pentru mine ideea de demolari si ce mai faci tu pe-acolo echivaleaza cu o stare de nervi.. Asa ca tot aman..Ma tenteaza teribil sa fac un efort financiar , sa dau cheia vreo luna unei firme de curatenie care face si modificari, zidarie, tot, si sa plec de-acasa, iar la revenire sa gasesc totul pus la punct.

    Una 2 februarie 2010 19:29 Răspunde
  • ”cum ziceam, ma apucasera..*
    anemica mai sunt la scris martea: ))

    Una 2 februarie 2010 19:35 Răspunde
  • parca numai martea….. 😛 (hai sa si traduc, ca n-am mai facut-o de mult timp, glumeam ). Una, nu stiu daca ai gasi ceea ce spui pe final. Doar daca nu ai avea nici cel mai mic comentariu legat de tarife si costul lucrarii, in rest, cam greu cu tine acasa sa-ti iasa ce iti doresti, darmite in deplasare :))

    un trecator 2 februarie 2010 19:49 Răspunde
  • sara buna
    draga Una…am tot amanat de un an si eu.si m am apucat tocmai pe frigul asta ,pt ca am depins de meserias.si vroiam musai cu meseriasul asta.:))
    deci, prima si ultima renovare in casa am facut o cam acum 6-7 ani.iar acum initial si teoretic am vrut sa reimprospatez peretii cu lavabila. atat.
    dar de la lavabila am ajuns la tapet. apoi am schimbat parchetul si ceva mobila(le am dat unor prieteni ca sa ii ajut), apoi ceva schimbari in baie,un retus, o idee in plus. si….inca vreo 2 saptamani…
    si eu am o stare de nervi cand vad casa santier.si imi tot zoresc baietii…dar eu vin de la munca doar seara, cad franta, nu mai vad nimic din jur.dimineata inspectez si comentez.ca nu pot sa ii iert:)) in casa mea…pe muzica mea ….si pe banii mei…:))
    lucreaza doi baieti, dintre care unul imi e verisor. cand o fi sa platesc poate uita ca suntem neamuri….:)
    cam asta e povestea si detaliile ei .
    10 ani de acum nu mai fac absolut NIMIC. ca mi-a ajuns renovarea asta. e greu pana te apuci ca apoi te bagi tot mai mult in pereti si in bani.
    o fi asa si cu renovarea si finisarea detaliilor din inima facuta cenusa??sau o fi doar chin zadarnic???

    ma intreb si eu…dar nu pt ca e marti…

    noapte albastra sa aveti

    Lm 2 februarie 2010 22:44 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=p4HACt_TqD4
    cu melodia asta,eu vad numai albastru….de dor…neprescris…

    Lm 2 februarie 2010 23:34 Răspunde
  • Lm, floare albastra, dor în glastra 🙂 Stiu, distih facil dar destul de potrivit.
    Inspirata alegere muzicala cu cei doi vechi meseriasi ai blues-ului si chitarei.

    Thomas Man 3 februarie 2010 1:56 Răspunde
  • Cata dreptate ai, Simona, cata dreptate. Subiectul merita aprofundat.
    As fi ramas oarecum trist, sub impresia celor spuse in prima parte, daca nu ai fi incheiat cu niste concluzii ce merg dincolo de logica lucrurilor, dincolo de astre si de aparente.
    Si totusi…. exista si un dram de optimism si o Dreptate Universala!

    Vreau sa o intreb pe Monica Andrei, cum tata-mare reuseste sa imbine atat de armonios doua concepte atat de antagonice: notiunea de Divin cu fenomenele Astrologice?! Mi se pare ca se pierd din vedere detaliile, daca se pot amesteca astea doua. Nu cred ca cele doua se pot tolera, la fel cum nu cred ca exista „magie alba” si „magie neagra” (magia e magie, indiferent de coloare sau practicant).
    Scuze pt divagatie.

    adi_simplu 3 februarie 2010 2:37 Răspunde
  • Alma, as vrea sa o intalnesti pe Anick. Traierea ei exprimata in gandurile puse in carti este inegalabila. In asta consta profunzimea ei. Este foarte modesta si foarte evoluata spiritual. „Simbolisnul corpului uman” a aparut in Romania cu zece ani mai devreme. Spun asta pentru ca nu suntem pregatiti pentru a citi aceasta carte. Prima oara cand am citit-o n-am inteles mare lucru. Aveam nevoie de niste lecturi in plus. Am reluat-o dupa cativa ani, si am citit-o foarte repede. Mai lecturez si acum capitole din carte, cand am cate o intrebare fara raspuns.Cand nu inteleg o cauza spirituala a unei boli, ceva de natura karmica. Se pare ca ea cunoaste si traditia chineza. Nu am intrebat-o despre surse. Eu aveam aici o sursa din domeniu, un prieten care invatase chineza veche si se apucase de acupunctura in tinerete. Facea diagnostic dupa fata omului, apoi intepa. Am stat langa el si am furat mai mult decat am primit explicatii.Acuma ocupa o loja imperiala in cer, si doi metri sub pamant la „Bellu”, fie iertat!
    Pentru „Egipt…” si „Oedip…” porneste de la miturile Greciei Antice. Citeste teatru scris de autorii: Eschil si Sofocle. O sa-ti fie mai usor , daca ai in minte povestea.Apoi citeste cartile ei. Nu mai este necesar sa ajungi la Freud. Daca vrei poti citi, daca ai timp.
    E un timp fericit, cad gasesti o lectura profunda,care-ti lumineaza anumite directii. Este o mare bucurie sa o impartasesti cu ceilalti.Eu caut mereu.

    Thomas MAn, ti-e dor de poeziile lui Eminescu, cantate la chitara? Cine esti tu, oare?

    Adi-simplu, esti la varsta marilor intrebari?
    Ca sa-ti raspund la intrebarea „imbinata” in mintea ta, ca la mine este totul foarte clar, pot sa-ti spun ca traiesc in crestinism si privesc spre stele. Dumnezeu a creat lumea in sapte hohote de ras, apoi l-a facut pe Om, „dupa chipul si asemanarea LUI”. Altfel spus: cerul cu stele, pamantul si Omul, care-i o autosugestie a lui Dumnezeu. Ai priceput?
    Despre „pasele magice”, afli de la tiganci, ca eu nu stiu.

    Monica Andrei 3 februarie 2010 9:22 Răspunde
  • Simona, ce faci, pui poze cu mine pe aici?? Da, ala mic, penultimul din dreapta, care a adormit in pahar, ala sunt eu! 🙂
    Despre postarea ta ce sa-ti zic, ce ti-am mai zis si in particular, stii ca sunt de aceeasi parere contrara cu tine, vorba lui tata! :))

    Alina Grozea 3 februarie 2010 10:08 Răspunde
  • Buna dimineata.
    Al, hai, desteptarea, lasa ochelarii sub perna si vino:)
    Trecatorule, poate ai dreptate sa te-ndoiesti privind ce-as gasi in casa mea, la final..Dar eu, nu stiu daca tu traiesti in Bucuresti, am intalnit cazuri de firme care s-au achitat onorabil de task, pe o suma frumusica, ce-i drept; iar proprietarului, la revenire, i-au fost inmanate cheile, si-a gasit casa pusa la punct, mobila asezata asa cum au gandit-o designerii lor {aveau si un departament decoratiuni interioare}, iar maruntisurile, cartile, obiectele personale, asezate in saci etichetati.
    Adi_simplu, ce placere, nu te-am mai ”vazut” de-o vesnicie:)
    Cat priveste Dreptatea Universala mie, una, in urma experimentelor traite, nu neaparat in legaturile de amor, ci in relatii in general, relationand cu oamenii, am gasit adeseori echilibrul pe care eu l-am asociat acestei legi compensatorii.. Poate totul era in mine, iar siragul de trairi imi dadea puterea sa ma schimb, intr-un fel, iar rasplata ulterioara sa fie ceva frumos, un fel de cadou.
    Da, eu cand nu voi mai fi la varsta marilor intrebari, voi fi de fapt, foarte aproape de moarte, asta apropo de intrebarea Monicai ce nu-mi era adresata, dar eu am tendinta sa raspund si cand nu-s vizata:)

    Una 3 februarie 2010 10:46 Răspunde
  • Una, ma sochezi prin afirmatia asta: «Da, eu cand nu voi mai fi la varsta marilor intrebari, voi fi de fapt, foarte aproape de moarte»

    cred ca este una dintre cele mai profunde concluzii ale unei examinari personale pe care am auzit-o (citit-0 🙂 in ultima perioada. Da, foarte aproape de moarte inseamna momentul in care te-ai oprit a mai pune intrebari. Dar nu e vorba neaparat de «varsta» marilor intrebari, e vorba pur si simplu de intrebari. De acord cu tine de cinci ori- daca se intampla sa transformam semnul intrebarii in puncte sau chiar semne ale exclamarii, ne oprim oarecum trairile.

    Monica, sunt departe de interpretarea vietii sau a divinitatii prin intermediul astrelor. Recunosc, nu ma pricep, dar te citesc. Uneori imi pare insa ca trasezi afirmatii absolute si nu stiu daca astrele sunt cele care au definit perfect, pana acum, imixtiunea divinului in realitatile noastre.

    Legat de tematica propusa de Simona, va propun sa parcurgeti o parte din filosofia veche a lui Sf Augustin in privinta liberului arbitru si a lui Dumnezeu. Simplu, la obiect, pe fondul intrebarilor unora dintre noi:

    « Teoria liberului arbitru este în cadrul doctrinei augustiniene strîns legată de teoria graţiei, a predestinării si a preştiinţei, ea fiind definită în funcţie de acestea. Dorind să afle de unde vine răul, Augustin ajunge în urma dezbaterilor la concluzia că răul nu se poate naşte decît din liberul arbitru, al voinţei. Voinţa e cea prin care se şi păcătuieşte, se şi făptuieşte binele. Drept nu se poate trăi decît dacă voinţa e ajutată, prin graţia lui Dumnezeu, să se elibereze de servitute, de vicii, de păcat.

    Se ridică astfel întrebarea de unde provine răul si dacă Dumnezeu este autorul răului. Răul, spune Augustin, nu provine de la Dumnezeu, însă Dumnezeu pedepseşte un rău săvîrşit. Răul e consecinţa unui rău facut. Faptele rele sînt pedepsite prin justiţia lui Dumnezeu. Relele nu se pot învăţa de la alţi oameni deoarece ele nu sînt conţinute in disciplină. Disciplina e cea care te învaţă numai binele. Cel mult, relele se învaţă pentru a fi evitate şi nicidecum practicate, căci aceasta ar însemna o deviere de la disciplină. Deci, a face rău înseamnă a devia de la disciplină.

    În tot genul de a face rău (homoicid, furt, etc.) predomină libidoul. Căci gandul de a înşela, chiar dacă nu se materializează în fapt, este tot un mare rău comis. Cineva care se teme, ucide un om sperînd că va trăi fără teamă. Dar a trăi fără teamă înseamnă a dori binele. Binele e dorit de cel ce doreşte o viată liberă de teamă. Libidoul sau cupiditatea culpabilă este „amorul acelor lucruri pe care le poate involuntar pierde oricine”.

    Justiţia divină atribuie fiecăruia ceea ce i se cuvine. Există genuri de lucruri eterne şi genuri de lucruri temporale şi omul prin voinţa sa se îndreaptă spre una dintre acestea două, alegînd, astfel, binele sau răul. Lucrurile eterne sînt cele de care se bucură mintea şi le percepe prin sine, le iubeşte, iar lucrurile temporare ţin de ceea ce e pămîntesc şi trecător, incert, aici incluzîndu-se toate faptele rele. A te pierde în cele temporare înseamnă a te desprinde de cele divine şi a face rău prin liberul arbitru, al vointei.
    Dumnezeu a dat omului liberul arbitru. Acesta a fost dat pentru ca omul să aleagă să facă binele. Însă, tot prin liberul arbitru, omul poate ajunge şi să păcătuiască. Se ridică, astfel, întrebarea dacă trebuia sau nu dată libera voinţă a omului.

    Simţurile omului ajută în a detecta lucrurile exterioare. Există, însă, şi un simţ interior al sufletului prin care cunoaştem ceea ce vedem în exterior. Omul recunoaşte existenţa acestui simţ interior cu ajutorul raţiunii, raţiune ce îi este proprie numai lui. Lucrurile exterioare sînt definite prin intermediul raţiunii. Raţiunea este cea care examinează; omul poate simţi prin acel simţ interior, cu ajutorul organelor de simţ, lucrurile percepute în exterior. Deasupra raţiunii, care uneori ajunge la adevăr, alteori nu, stă Dumnezeu. »

    tania 3 februarie 2010 11:10 Răspunde
  • Buna dimineata…
    Domnule Adi_simplu, credeam ca nu vad bine, ce placere sa va regasim, dupa atita vreme! 🙂 Plecaserati dintre noi (iertat sa-mi fie tonul funebristic, asta ca sa va citez, din frumoase scrieri mai vechi, de pe acest blog!).
    Adi, multumesc mult, interventia ta imi aminteste benefic de alte vremuri spectaculoase intelectual, cind – impreuna cu tine si alte nume care ne-au parasit prea devreme (din nou, iertare pentru acest priveghi), derulam discutii cosmic de lungi si de profunde!
    Dar nu ne-am adunat aici ca sa rascolim zapezile de altadata, ci ca sa avem grija de cele curente. La mine, la Toronto, nu ninge, in schimb gerul musca lacom.
    Bine ai revenit! 🙂

    Simona Catrina 3 februarie 2010 11:13 Răspunde
  • Ballade (des dames de temps jadis)

    Dictes moy ou, n’en quel pays,
    Est Flora la belle Rommaine,
    Archipiades ne Thaïs,
    Qui fut sa cousine germaine,
    Echo parlant quant bruyt on maine
    Dessus riviere ou sus estan,
    Qui beaulté ot trop plus q’humaine.
    Mais ou sont les neiges d’antan?

    Ou est la tres sage Helloïs,
    Pour qui chastré fut et puis moyne
    Pierre Esbaillart a Saint Denis?
    Pour son amour ot ceste essoyne.
    Semblablement, ou est la royne
    Qui commanda que Buridan
    Fust geté en ung sac en Saine?
    Mais ou sont les neiges d’antan?

    La royne Blanche comme lis
    Qui chantoit a voix de seraine,
    Berte au grand pié, Beatris, Alis,
    Haremburgis qui tint le Maine,
    Et Jehanne la bonne Lorraine
    Qu’Englois brulerent a Rouan;
    Ou sont ilz, ou, Vierge souvraine?
    Mais ou sont les neiges d’antan?

    Prince, n’enquerez de sepmaine
    Ou elles sont, ne de cest an,
    Qu’a ce reffrain ne vous remaine:
    Mais ou sont les neiges d’antan?

    François Villon c.1461

    … si tacerea este un fel de a vorbi, Simona. si purtam in tacerile noastre, nerascolind zapezile, precum spui, recunostinta pentru ca aici, la tine, cu tine si din cauza ta, ni se mai face un dor cateodata si ne cautam si ne regasim.

    pisica 3 februarie 2010 11:25 Răspunde
  • Juztine, draga mea, frumoasa (si intensa) intrebare…
    Eu nu impachetez mult, nici la propriu, nici la figurat. Am venit in Canada cu doua valize si plec tot cu doua valize inapoi. Dar nu am bulversari, fiindca eu nu iau decizii pe viata, niciodata. Deciziile mele pot fi vesnice, insa depind intotdeauna si de ceea ce se intimpla in jurul meu. Mi-ar fi fost usor sa spun „ramin in Canada toata viata” sau „plec in Romania definitiv”, insa e greu de evaluat situatia, acum. Vin in Romania pe termen mai lung, intr-adevar, multa lume traduce asta printr-0 repatriere, mi-as dori din toata inima sa fie asa, insa avind in vedere ca oricum imi pastrez ambele cetatenii, am confortul moral ca ma pot razgindi oricind.
    In principiu, ti-o spun cu mina pe suflet, starea mea generala depinde de statusul viitor al sufletului meu, al iubirilor mele, al asteptarilor mele personale. Si, desigur, de multe alte detalii concrete, practice. Nu e greu, e interesant. Mie mi-au placut schimbarile mereu, atunci cind deciziile se coc suficient.
    La ora actuala, a te muta dintr-o tara in alta nu mai implica renuntari dramatice. In cazul meu, am profitat de o situatie personala ca sa ma pot rupe de Canada, i-as spune superficial „pauza de iubire”, planuiam de mult sa revin o vreme in Romania, insa structura de cuplu in care ma gaseam presupunea sa nu iau hotarirea asta pe cont propriu. Si nici n-am avut puterea, sincer.
    Insa inima mea tinjea de mult dupa casa, imi doream ca pentru o vreme (cel putin) sa revin pe strazile inceputurilor mele. Am un sentiment foarte placut, desi sunt constienta de realitatile din tara si nu reneg nimic din ceea ce am scris pe tema asta cindva. Dar e o schimbare si, o data cu ea, vor veni si alte schimbari esentiale, minunate, sunt sigura! 🙂

    Simona Catrina 3 februarie 2010 11:32 Răspunde
  • Pisica frumoasa si pufoasa si cu pernute moi, m-ai facut sa pling!… In sensul cel mai duios si bun…
    Ce de regasiri interesante azi, nu ma asteptam sa-ti aud pasii usori la usa noastra, iti multumesc din suflet! Prezenta ta si poezia (pe care instinctiv o evocam si eu in minte, cind am pomenit zapezile) mi-au energizat gindurile.
    De fapt, am stiut mereu ca esti aici – asemeni altora care aparent se retrasesera, dar stiam ca inca mai cititi si mai stiti de noi.
    Ai dreptate, anumite taceri vibreaza cuprinzator ca un poem.

    Simona Catrina 3 februarie 2010 11:39 Răspunde
  • Adi simplu, ce intrebare buna ! 🙂
    Pacat ca raspunsul ne ameteste, ne invarteste si ne lasa si mai nedumeriti ca la inceput 🙂

    Blanca 3 februarie 2010 11:42 Răspunde
  • ”’Pentru a nu renunţa la ideea de perfecţiune a naturii divine, gânditorii creştini Vasile cel Mare şi Fericitul Augustin recunosc existenţa liberului arbitru, adică libertatea omului de a alege între posibilităţile care i de oferă. Răul şi eroarea devin astfel rezultatele alegerilor greşite ale omului.
    Liberul arbitru implică în esenţă existenţa libertăţii ca stare de fapt, nu doar ca o stare mentală de posibilitate, căreia nu îi corespunde ceva efectiv.
    Libertatea are mai multe planuri de exprimare şi manifestare, anume:

    1-Libertatea numai conceptuală, libertatea de a gândi ce vrei.
    Poţi gândi ce vrei, dar niciodată nu poţi gândi tot ce poate fi gândit. Dacă ar fi posibil ca fiecare om să gândească totalitatea conţinuturilor conceptibile şi coerente, nu ar mai exista libertatea gândirii personale şi nici gânduri individualizate, proprii fiecărui subiect. În consecinţă libertatea de ‘a gândi ce vrei’ este logic limitată la posibilitatea efectivă de a acoperi numai un teritoriu limitat al posibilului exprimat prin reprezentări video sau limbaj, adică a formulării de gând cu orice fel de conţinut. Pe de altă parte posibilitatea de a gândi orice ar duce la un paradox, ar implica posibilitatea celui liber şi efectiv capabil să gândească orice conţinut, să îşi construiască acele gânduri care vor fi concepute şi trăite în orice viitor sau trecut. Regândind trecutul poţi retrăi evenimente care au fost sau poţi simula minţile indivizilor din trecut. Regândind fără constrângeri la timpul prezent, poţi asuma orice eveniment sau personalitate contemporană. Anticipând mental viitorul poţi accesa stările mentale proprii indivizilor viitorului depărtat, poţi primi gânduri care descriu opere de artă, teorii ştintifice complicate sau tehnologii superavansate, momentan inimaginabile

    2-Libertatea de a spune ce vrei, libertatea cuvântului.
    Este condiţia democratiei, a acelei societăţi în care oamenii au dreptul să îşi spună părerea în legatură cu toate deciziile economice, politice, culturale sau de alt tip care le pot modifica sau înrăutăţi cumva existenţa. Şi această libertate de exprimare impune restricţii etice sau polititice celui care încearcă să o exercite. Omul socializat este liber sa spună orice, dar trebuie să fie atent să nu calomnieze, să nu mintă, să nu îşi insulte semenii, să nu îşi trădeze ţara, dezvăluind secrete de stat şi aşa mai departe. Aşadar şi această libertate practic are frontiere de utilizare

    3-Libertatea de a face ce vrei.
    Probabil este cea mai dorită şi în acelaşi timp cel mai puţin accesibilă libertate şi asta din motive temeinice. Toţi indivizii doresc satisfacţii cât mai intense, mai de durată şi mai uşor de dobândit. De regulă, în societatea tehnologizată, majoritatea obiectelor sau situaţiilor care aduc plăcere se cumpără sau se negociază şi schimbă , prin calităţi personale, prin efort de punere în evidenţă a calităţilor proprii. Să ne imaginăm ce ar deveni societatea dacă fiecare am face ce vrem pentru a primi o satisfacţie intensă şi dorită de majoritate dar inaccesibilă majorităţii, neţinând cont de semenii noştri şi de efectele acţiunilor noastre asupra lor. Dacă Dumnezeu este creatorul oamenilor şi al naturii, cu siguranţă a reglat liberul arbitru, adică libertatea de a alege a fiecăruia, astfel încât orice om să aleagă mai degrabă acele fapte care duc la respectul şi ajutorul dat semenului, decât fapte violente şi distructive care duc la ură, nepăsare şi dispreţ între indivizi. Şi totuşi în lumea actuală este multă violenţă, multă ură şi mult dispreţ şi atunci ne întrebăm cu cât mai mult ar fi dacă fiecare ar putea face ce doreşte, în sensul împlinirii cu orice preţ a plăcerii proprii.”’

    Una, inteleapta afirmatie. dar oare cand suntem aproape de moarte nu ne mai intrebam nimic?se face ca suntem impacati cu toate raspunsurile pe care le-am dat si le-am primit?

    Lm 3 februarie 2010 11:48 Răspunde
  • Tania, eu n-am interpretat divinitatea prin astre, asa cum scrii tu: „interpretarea vietii sau a divinitatii prin astre”. Interpretarea vietii, da, fara „sau a divinitatii”. Nu-i totuna.Nu i-am facut lui Dumnezeu horoscopul. Da, se stie din Biblie ce combinatie astrala l-a adus pe Hristos in lume. Evanghelia are cel mai frumos zodiac din cate am vazut. Sa mergi la biserica si sa vezi. Uite, duminica la slujba de liturghie, cand scoate popa Evanghelia si se inghesuie toti sa o pupe.
    Ce ai tu cu stelele mele? Pe mine m-au convins, cred in traseul stabilit si in arhetipul lor, si nu vreau sa conving pe nimeni de nimic. Vorbesc cu ele, ca mie imi place sa vorbesc singura, daca tot te-ai intrebat de defectele mele, si nu ti-am raspuns. Si cred ca „afirmatiile absolute” iti apartin, nu le trasez eu. Sa stii, ca marile adevaruri au fost demult descoperite, eu doar caut, pentru ca sunt curioasa, si la unele ajung, la altele nu ajung.
    Ma bucur ca ai adus un text din Sfintii Parinti. Citeste, te rog Toma d’Aquino, pentru ca Toma ii răspunde, pornind de la un citat din Sfântul Augustin: într-adevăr, „dacă Dumnezeu este binele cel mai mare, El nu ar permite existenţa nici unui rău decât dacă omnipotenţa şi bunătatea sa ar voi să creeze bine până şi din rău”.
    Aşa trebuie înţeleasă bunătatea infinită a lui Dumnezeu: a permite existenţa răului pentru ca şi din el să facă Bine. Raul si binele exista, depinde la ce ne raportam noi ca oameni. Faci rau, atragi rau, faci bine primesti mai mult bine. Este o lege a compensatiei. In ceea ce nu crede Simona. Fiecare are experienta lui, si-n zilele noastre proaste nu credem in nimic.
    Si mai citeste, sau poate ai citit Aristotel, si ideile Renasterii, si filosofia lui Plotin, si discutam. Sa nu amestecam lucrurile, cand ne gandim la Sfintii Parinti.
    Sf. Augustin are si idei despre estetica frumosului. Le gasesti in volumul „Estetica”, autor Kun
    Stii ca Sf. Augustin a jucat teatru, si pe mama lui o chema Monica?

    Pisica, ce bine ca ai sosit. Ma bucur. Cum e la tine, acolo?

    Monica Andrei 3 februarie 2010 12:01 Răspunde
  • Simona, o sa vii impreuna cu primavara, sunt sigura ca te vei simti bine in Ro. Aseara am dat peste un articol al tau de pe blog in care povesteai cum a fost plecarea in Canada – spre deosebire de 2003, acum pari mult mai senina 🙂

    Juztine 3 februarie 2010 12:03 Răspunde
  • Tania, ai uitat de trecator? Maimutica noastra. Hai, ajuta-ma sa-l aducem aici. Vrei? Te rog. Lasa filosofia,ca e grea si-ti pui mai multe intrebari. Hai sa ne jucam.

    Monica Andrei 3 februarie 2010 12:11 Răspunde
  • Monica Andrei,

    In cartea pe care o citesc acum, Annick povesteste ca dupa ce a scris „Simbolismul corpului uman” l-a cunoscut pe doctorul Kespi, presendintele Asociatiei de acupunctura din Franta, care a intrebat-o: ” Doamna, stiati ca ati scris o carte de acupunctura ?”, ceea ce insemna ca „simbolul este universal”.
    Mi-as dori sa o intalnesc si m-as bucura daca perioada in care stau eu in tara va coincide cu vizita ei in Romania.

    Alma 3 februarie 2010 12:35 Răspunde
  • Monica, sunt, cum ati banuit, un agent sub acoperire, infiltrat pe blogul Simonei pt a demasca traficul de cuvinte pretioase. Politicienii burduhanosi care m-au angajat sunt f intrigati de limbajul codificat utilizat aici (de ex. o pisica foloseste franceza medievala pt a transmite mesaje !) – în general, imaginile poetice îi înspaimanta, cred, si aici e o adevarata desfasurare de forte – si vor sa legifereze obligativitatea întrebuintarii limbii de lemn !
    Lasand glumitza deoparte, nu stiu de fapt cine sunt nici ce cauta eul meu profund pe scara cosmogonica. Îmi pun încâ întrebari si mâ întorc cu ontologia între picioare (scuze pt formulare). Am fost mereu învinuit/taxat de o oarecare „anormalitate” pe care am sfârsit prin a o recunoaste si chiar a o revendica. Ori, chestia cu anormalitatea nu e un atribut de atractie universala, nu-i asa, Una ? Vorba ta, frumoasa : atat timp cat mai sunt întrebari, totul nu e definitiv pierdut.
    Atat timp cat apetitul e bun, totul e ok.
    Pofte mari, primavara e dupa coltz !

    Thomas Man 3 februarie 2010 12:56 Răspunde
  • Macar stim ca porti ochelari, iar de aici creionarea portretului se va desfasura vertiginos.

    Prea profunde pasajele din Augustin, nu reusesc sa tin pasul cu conversatia care s-a mutat printre astre si sfinti. Nu are nimeni ceva imbietor de superficial de spus / citat?

    Juztine 3 februarie 2010 13:06 Răspunde
  • «Oamenii n-ar putea trăi laolaltă dacă nu ar avea încredere reciprocă, adică dacă nu şi-ar manifesta adevărul» – zicea la un moment dat Toma d’Aquino….

    Eh, monica, uite cum te strici tu. De ce iti place sa bravezi, in incercarea de a te ridica deasupra tuturor de aici? Eu spun sa nu subestimezi pe nimeni, pentru ca astfel ti-ai contrazice preceptele morale si vii pe care le trambitezi, jucandu-te din cartile recomandate aici, daca afirmi ca iti place atat de mult sa (te) inveti astfel. Nu suntem la olimpiada, iar filosofia nu este grea pentru nimeni. Incearca sa faci diferenta intre un student al vietii, care incearca sa-si deschida orizonturile citind filosofie si mai putin traind si un matur care se defineste sau se redescopera prin revelatiile… pietrelor vechi ale maestrilor intelepti din filosofie si….o sa vezi. Eu nu stiu din care categorie faci tu parte de pilda. Nu-mi dau seama, desi ne vorbim de atata timp…

    Imi place totusi ca «traiesti» cartile si inclin sa cred ca traiesti bine, dar nu transforma acest blog, ar fi rugamintea mea, intr-o biblioteca virtuala, decat daca este necesar. Nu am nimic cu stelele tale. Imi sunt doar simpatice atunci cand ba se aliniaza, ba se imprastie, probabil tot in tonul jocului propus de tine, dar, sincer, ash aprecia daca in locul stufoasei bibliografii enuntata de tine de fiecare data, ti-ai sugera opiniile proprii- ca si concluzii nu-I asha, a unei intregi vieti lecturate sau, stiu eu?, experimentate pana acum. Astfel, cred, ai fi mult mai interesanta pe drept cuvant si poate chiar originala- presimt. Am afla, mai lesne, care sunt teoriile si practicile tale de viata, in numele unor discutii positive. Repet, parerile tale, nu ale autorilor pe care ii parcurgi, care pot fi declarate pe aici prin simpla formula a parafrazarii, specifica noua- restului.

    Cat il priveste pe trecator, nu stiu in ce calitate l-as aduce eu aici mai mult decat ai putea-o face tu, de exemplu, de simti nevoia sa-I vorbesti. Iar apropos de «maimutica noastra», da-mi voie sa-ti spun ca pot face diferenta intre ceea ce se vrea o gluma si o persiflare. Asta-mi suna a zeflemisire si astazi nu ma aflu, sincer, in postura de a-ti raspunde tot peste picior.

    PS Si nu, stai linistita. Nu m-ai muscat. De nicio maimuta.

    tania 3 februarie 2010 13:09 Răspunde
  • nici eu nu reusesc sa tin pasul cu conversatia voastra, pe care nici nu pot sa o caracterizez, pentru ca, recunosc, sunt depasita de teme…
    pe Monica si pe Alma le-am pierdut de mult, nu am bazele pentru a aspira la intelesurile spirituale la care se desfasura schimbul lor de idei.
    sunt deci depasita, dar cu atit mai mult mai curioasa si mai incitata…mai ales ca exista si o tema un pic mai accesibila (de fapt ar trebui sa spun la care as vrea sa am exces) referitoare la sfinti si divinitate…si caut si eu sa inteleg ceea ce nu simt, dar au simtit altii…si nu stiu inca de va fi posibil sa cuprind alte simtiri…

    sper sa ma prind in jocul vostru si sa revin curind.

    Dea Valma 3 februarie 2010 13:25 Răspunde
  • Bravos, Dea Valma. Vii exact pe fondul problemei. Iti va fi greu sa intelegi ce au simtit sfintii, vechii filosofi, daca nu exista un canal al comunicarii tale interioare cu ei. O spun din propria mea experienta. Studenta fiind, traiam intr-o revolta permanenta. Incercam sa inteleg mult dintre scrierile grele recomandate. Imi ramanea doar sa ma ajut in citate si ma caracterizam, sincer, prin superficialitate. Nu vei cuprinde simtirile lor daca acestea nu-ti preexista pe un fond al intelegerii cu o radacina in realitate sau intr-un cumul atent de intrebari existentiale. Vei da dovada doar de o cultura generala sublima si nu stiu daca te vei multumi doar cu asta. Pe de alta parte insa, sunt oameni care, studiind feroce, au ajuns sa patrunda sensuri pe care foarte rar le simtim proiectate in viata de zi cu zi. Asta ar fi o alta discutie, ei…oamenii astia se traiesc doar astfel.

    tania 3 februarie 2010 13:35 Răspunde
  • Juztine, Dea Valma, Tania, subscriu. 🙂
    Si ma gindesc (am atitea de slefuit in gindurile mele…).
    Dea Valma, n-ai niste fluturi in plus? 🙂 Macar imprumut, pina la salariu. 🙂 Mi-ar prinde tare bine. 🙂

    Simona Catrina 3 februarie 2010 13:40 Răspunde
  • Thomas Man, am avut de la inceput senzatia ca esti fie Cal Troian, fie agent infiltrat. Acum singura nadejde imi ramine sa te transform in agent dublu. 🙂

    Simona Catrina 3 februarie 2010 13:42 Răspunde
  • Eu n-am incetat sa… citesc blogul tau, Simona, si nici alti prieteni, spadasini prin inclinatie, desi nu ne-am mai luat ragaz de ceva timp, pt interventii. Dar, oricum, tu stii asta.
    Si eu n-am incetat niciodata sa-mi pun intrebari, mari ori mici, desi pot parea lipsit de orice dram de modestie. Sint si voi fi permanent la „varsta marilor intrebari”. Sint omul care ma bag singur in sedinte si imi fac cea mai intransigenta autocritica, ceea ce va doresc si dvs… Stiu ca intreaga omenire se distreaza cu Zodiacele si influenta planetelor asupra noastra, dar nu trebuie decat 1 min de sinceritate, sa aflam ca stiinta Astrologiei e in antiteza totala cu notiunea de Divinitate, excluzand din start Omnipotenta unui Dumnezeu. Dar ma rog, cine sint eu sa vin cu asemenea probleme?! Nu fac decat sa-mi incasez critici si chiar nu e cazul. Oricum de la Astronomie pana la Astrologie, e o cale luuuuuunga, ce nu se intersecteaza in fond.

    Pisica draga, inca un vers si o luai pe urmele Coanei Chirita ! Urmeaza sa ne traduci, ca sa priceapa si onoratul auditoriu …. :))

    Blanca si eu ma bucur sa te „aud”.

    „Una”, ciau Una, vechea mea prietena si aliata. Sar’mna pt salut. O sa ti-l intorc, pe cai mai ocolite.

    adi_simplu 3 februarie 2010 13:44 Răspunde
  • hehe, Simona,
    ba cum nu? sunt cu fluturii la purtator…cam citi ti-ar trebui? ca de unu-doi ma pot lipsi (iti trimit o pereche, sa se inmulteasca la tine in suflet), dar mai mult nu pot…
    sa ai grija de ei, stii tu cum, cam asa cum descrii tu in penultimul paragraf al postarii tale…ca asa am facut si eu, nu am mai stat sa astept prin statii, si uite citi fluturi am 😉

    Dea Valma 3 februarie 2010 13:47 Răspunde
  • Justine , uite , pentru ca nici eu nupot tine pasul cu discutiille de azi (am o privire nepriertenoasa in ceafa si in spatele laptopului) amintesc de o conditie de rezonanata ce ne aduce aici : Tangoul perfect.
    shall we dance!?
    http://www.youtube.com/watch?v=4u6ycs90YIk

    marimari 73 3 februarie 2010 13:54 Răspunde
  • marimari73… in sfirsit! 🙂

    Simona Catrina 3 februarie 2010 13:57 Răspunde
  • mari ma inscriu…

    juztine,imi place blogul tau.si io-s pasionata de foto. si nu superficial iti spun

    Lm 3 februarie 2010 14:15 Răspunde
  • Tania, nu cred ca (in cazul meu, cel putin) ar fi vorba de inexistenta vreunui canal de comunicarii. De revolta, nici macar. Eu nu prea mai imi pun intrebari mari, am numai intrebari mici, marunte si banale (si nu, nu sunt nici moarta, sau pe acolo, asta apropo de cei care inceteaza sa isi mai puna intrebari). De asta ziceam ca nu tin pasul cu scierile lui Augustin, sau Annick sau mai stiu eu cine. Adevarurile sunt in tine (mine), oricat l-as citi pe Sofocle, n-o sa gasesc nimic acolo daca nu stiu sa gasesc intai in mine, asa cum bine ziceai si tu. Iar mie cartile mi se par niste unelte – nu rezervoare de raspunsuri la dilemele vietii. Dar asta cred eu. Oamenii ca Monica, care cauta sa ajunga la „marile adevararuri” imi lasa impresia ca de atata cautare, au toate sansele sa isi rateze obiectul cautarii…

    Juztine 3 februarie 2010 14:25 Răspunde
  • Juztine, eu cred cel mai mult in filosofiile personale de viata. Dincolo de Sofocle si Platon, Freud si Yung, Shopenhauer sau Kirkegaard, Aristotel etc etc etc (cu astia m-am rafuit mult timp, de aceea imi vin primii in minte).

    Nu vin aici pentru a lua cuvantul in cadrul unui Cenaclu literar, desi, admit, unoeri, imi place sa asezonez clipele atmosferei de aici cu un Nichita si ar mai fi. Cei citati sunt monstri sacri demni de parcurs intr-o viata de om, dar doar aduci cand iti striga sufletul sau creierul sau inima sau mai ales spiritul. Asta incerc sa spun si o repet a nu stiu cata oara. O apreciez pe monica, o admir, a mai spus asta si o repet a nu stiu cata oara, dar ma aflu la o varsta in care inteleg ca lectiile de si din viata sunt cele care isi pot spune mai pregnant cuvintele decat au facut-o vreaodata toate operele prin care m-am oglindit. Altfel, v-as vizita mult mai rar sau poate deloc, preferand sa-mi reiau la rost intelepciunile de prin biblioteca.

    tania 3 februarie 2010 14:47 Răspunde
  • iubesc blogul asta din in ce mai mult!
    calitate, inteligenta, inelepciune, minti ascutite, lectii de viata, talent, inspiratii si aspiratii…si mult mai mult…si lucrurile se filtreaza, se sedimenteaza, se cerne nisipul, ramin desupra pietrele…vintul mai bate, dar cineva are mereu grija si inchide la timp fereastra ca furtuna sa nu navaleasca inauntru…cite un musafir curios mai deschide o usa, ciuleste o ureche, dar cind intelege ca nu-i e nici un mesaj adresat lui, paraseste incaperea…
    emitem judecati, desi nu suntem judecatori…mai si intelegem, desi nu suntem (mereu) intelegatori…emitem idei, desi nu suntem (chiar toti) idioti…;-)
    cautam si uneori gasim raspunsuri, prietenii, plasturi pentru suflete si alte organe ranite…
    si uneori viata e frumoasa…

    Dea Valma 3 februarie 2010 15:03 Răspunde
  • Lm, multumesc. Eu mi-am reluat de curand o pasiune mai veche, de pe vremea cand aveam un aparat foto cu burduf si film alb-negru. Il aveam de la unchiul meu, acum mort, care avea acasa si instalatie de developat. Ce timpuri…tin minte ca faceam fotografii, dar nu avea bani sa si developez filmele, pentru ca eram foarte mica si nimeni nu mi-ar finantat experimentele mele alb-negru 🙂 Acum totul e digital…
    Mi-ar placea sa iti vad fotografiile 🙂

    Marimari – in sfarsit muzica!

    Juztine 3 februarie 2010 15:09 Răspunde
  • Juztine, cand ai surprins cel mai placut realitatea in fotografia ta? Sau care a fost cea mai atipica mirare capturata in retina aparatului? Chiar sunt curioasa. Imi amintesti de un fotograf, personaj intr-un film al carui nume l-am uitat, care a reusit sa filmeze dansul inert al unei pungi printre frunze de toamna. Well, era doar traducerea unei stari interioare…:) dar superba traducerea…:)

    Intreb…

    tania 3 februarie 2010 15:29 Răspunde
  • Tania, te referi la filmul American Beauty 🙂
    Nu stiu daca mi-am gasit pungameadehartiecaredanseazainaer… Am una sau mai multe fotografii preferate, imi place una facuta in Londra, pe o ploaie torentiala, dar asta pentru ca imi aduce aminte de o anumita stare pe care mi-e greu sa o definesc. Initial nu mi-a placut deloc orasul – si, ca de obicei, lucrurile care nu imi plac la prima vedere, imi plac prea mult ulterior…

    Juztine 3 februarie 2010 15:58 Răspunde
  • looooooool@nu m-ai muscat de nicio maimuta.Va citesc pe apucate si-mi surade fericirea ca a reaparut fluturasul Dea Valma, precum si Adi, care numai simplu nu e: )
    Dupa cum stiti deja, sunt toata o incapatanare si Thomas ramane partenerul meu preferat, acest MataHari fara fusta, de care eu ma simt tot mai pregnant atasata in acest blog in care vin de ceva vreme. Si n-o fi anormalitatea atributul atractiei universale, dar macar un compliment direct tot imbraca el, impreuna cu actiunea de baza: a intamplarii, a facerii.
    Pisicuto, quelle plaisir:)
    Tania, postarile tale imi dau cand si cand cate-o scatoalca peste ”eu-mi”:) Da, sunt sanse sa ne transformam in bibliotecari virtuali, dar Monica a si recunoscut, ii place sa se joace.Ca joaca este printre si cu stele, ca e mai spre teluric, pe blog-ul asta sau unde vrea ea, material didactic poate fi/deveni oricine, depinde din care parte vrei sa vezi lucrurile.Si depinde si unde, ca cititor/postator ai chef sa te situezi, real, virtual, etc.

    Una 3 februarie 2010 16:00 Răspunde
  • Tania, ma bag si eu ca musca in lapte acum sa spun ceva.Ca am iesit dintr-o sedinta si speram sa ma destind cu voi, cand colo mi-am prins urechile. Si nimic inteligent nu imi vine acum,dar stiu clar ca sunt cu totul de acord cu tine si admir felul in care le spui. Eu sunt o fata simpla .nu sint in stare sa descifrez trecerea mea prin univers,stele si …drumuri. si de altfel nici nu imi pun totusi prea multe intrebari mari cu retorica la divinitate.(daca m-am exprimat bine aici). ma limitez strict la viata de acum si de aici ,pe care incerc sa mi-o fac frumoasa si altora deopotriva.intrebarile mici si dese la mine sunt aceleasi in fiecare zi”de ce sunt oamenii atat de rai?”…si scorpionul mai are putere sa intepe..?
    Cred cu tarie, ca singura bogatie a omului sau a mea, sa nu generalizez, e ceea ce am in minte si suflet si puterea de a lupta cu ceea ce ti-e dat numai si numai de la Dzeu. Oricat de multe as citi, nu pot sa spun ca imi fac trecerea mai pufoasa sau ma fac mai inteleapta. Dar cred, ca si tine, ca omul se defineste prin fiecare lectie de viata pe care o traieste, ca experienta traita pe propria piele face inmiit decat orice teorie, ca un om este suma cu plus sau minus a lucrurilor prin care a trecut, ca adevarurile existentiale de fapt nu le vom putea descifra niciodata, iar intelepciunea adevarata o castigam numai daca intradevar se poate castiga .
    e interesanta polemica care se naste aici intre oameni din capete diferite de lume si viata,dar cred ca , daca nu am incerca neaparat sa iesim in evidenta,daca am cauta mai mult in noi,poate am mai descoperi prafuit undeva, acel bun simt nativ care face oricand si oriunde diferenta.
    toti suntem egali si toti avem de invatat de la toti.

    Lm 3 februarie 2010 16:12 Răspunde
  • Lm-ule, ne ”altoiesti” de numa;: ))) Bunul simt nativ, de care vorbesti tu se simte pe-aici, dar numai dupa ce multa lume etaleaza ce are mai bun si mai de aratat ”auditoriului” cu tasta in dotare..

    Una 3 februarie 2010 16:31 Răspunde
  • Draga Una, sincer, sincer…nu stiu sa pun emoticonul ala care trage cu ochiul. dar, tu sa stii, ca eu ti-am facut cu ochiul smechereste, asa..
    imbratisari…

    Lm 3 februarie 2010 16:57 Răspunde
  • Elegia oului- Nichita Stanescu

    Într-un ou negru mă las încălzit
    De aşteptarea zborului locuind în mine;
    Stă unul lângă altul, nedezlipit,
    Sinele lângă sine.

    Sentimentul unei aripi îmi curge-n spinare,
    Senzaţia de ochi îşi caută o orbită.
    O, tu, întuneric mare,
    Tu, dezgustată naştere încremenită
    S-a aşezat pe mine o idee
    Şi mă cloceşte maternă.

    Acum, tot ceea ce este e
    rotundă căldură şi fermă.
    Sare din mine un fel de plisc
    În toate părţile şi deodată.
    Refuză să fie un obelisc
    Şira intimă, curbată.

    Sparg coaja pielii mele, arsă
    Lipită de-a dreptul pe suflet,
    Ca să-mi rămână ne-ntoarsă
    Întâia încercare de umblet.

    Sar cojile negre, oho!
    Mai mare mă aflu şi nezburat,
    Lipit de acel încotro,
    Cu o boltă de jur împrejur adăugat.

    Scot ochi cu priviri nereale
    La dreapta, la stânga, în sus şi-n jos,
    Născând şir de regi-animale,
    Care ştiu cum se moare frumos.

    Întind şi o pană de os, irizată
    Atinge negrul concav.
    Sar cojile negre deodată
    şi iată-mă, iarăşi, suav,
    Închis într-un ou mult mai mare,
    Clocit de-o idee mai mare,
    Gălbenuş jumătate, pasăre jumătate,
    Într-un joc cu paşi pe furate.

    Ou mare! Silabă răcnită
    Într-o perpetuă creştere smulsă
    Fără tavan stalactită
    Sedusă.
    Ouă concentrice, negre, sparte
    Fiecare pe rând şi în parte.
    Pui de pasăre respins de zbor,
    Străbătând ou după ou,
    Din miezul pământului pân’la Alcor,
    Într-un ritmic, dilatat ecou.

    Sinele” încearcă din „sine” să iasă,
    Ochiul din ochi, şi mereu
    Însuşi pe însuşi se lasă
    Ca o neagră ninsoare, de greu.

    Dintr-un ou într-unul mai mare
    La nesfârşit te naşti, nezburată
    Aripă. Numai din somn
    Se poate trezi fiecare,
    Din coaja vieţii nici unul,
    Niciodată.

    Simona, ultima strofa mi se pare dementiala, poate tocmai datorita tematicii acestui post.

    tania 3 februarie 2010 17:53 Răspunde
  • Imaginati-va blog-ul Simonei ca pe o masa imbelsugata: aperitiv, supe, peste, carne, prajituri, torturi, fructe, inghetata, cafea sau ceai…”Bucate” pentru inima, intelect, vointa, spirit…Este evident ca diabeticii nu vor manca dulciuri, ca vegetarienii nu vor inghiti bucati de carne, ca cei cu colesterolul marit nu se vor atinge de carnati, ca nu vei bea cafea daca ai hipertensiune. Nu-i mai comod sa se bucure fiecare de ce si-a pus in farfurie si sa stea in tihna la taclalele cu ceilalti ? Daca va tot suparati unii pe altii s-ar putea sa faceti indigestie.

    Alma 3 februarie 2010 18:29 Răspunde
  • Perfect adi_simplu. nu cred ca se poate mai bine. nu exista magie alba si magie neagra… doar magie. nu exista bine si rau…
    cind ajungi sa intelegi asta, esti in echilibru.

    Lm subscriu… si asa cum zicea Una cam asa se intimpla pe blogul Simonei … la inceput se etaleaza fiecare cu ce are si chiar cu ce nu are prin tastura. 🙂
    eu tot astept sa se termine „afisarea” si sa devenim „normali”.

    iana 3 februarie 2010 18:49 Răspunde
  • Off, alma. Uite, eu, de ceva timp, supravietuiesc dintr-un suflu si cu inima la niste aparate. Adica, organul meu vital, in speta inima- s-a autoconectat exclusiv la niste dispozitive speciale pentru a se asigura, ca dupa un tratament care sa ma revolutioneze, se poate repune la locul ei de nastere. Pana atunci (nu stiu cat va dura acest atunci, dar sper sa fie pe aproape ), nu am interdictii. Nu sunt nici diabetica, nici vegetariana, beau si cafea, imi plac si dulciurile etc, iar ce este mai inovator pentru cat poate incapea intr-o astfel de stare curabila, este ca, vrand-nevrand, trebuie sa-mi tin mintile supravietuite. Drept urmare, pentru cat reusesc sa ma supravietuiesc pe aici, ii multumesc inexprimabil, simonei.

    tania 3 februarie 2010 19:22 Răspunde
  • Tania, atit de relaxata m-am scufundat in poezia de la tine, incit dupa ultimul vers mi s-a parut ca am atins nisipul din adincul marii. Si ca m-am oprit, abia atunci incercind sa inteleg ce-i cu mine si de ce pot trai atit de bine si fara sa respir. E minunata.

    Simona Catrina 3 februarie 2010 19:56 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=KNZH-emehxA&feature=fvst
    dintre pereti renovati,mobila noua,amintiri alungate, sperante noi pt inceputuri noi..pt voi…

    Lm 3 februarie 2010 20:09 Răspunde
  • adi, prietenul meu de-o viata si de-o spada, ar fi meschin sa spun/scriu ca in ciuda absentelor noastre literar bloguistice mi-ai disparut din prefata ochelarului si a sufletului. si totusi mi-e dor de tine, asta pot sa spun cu certitudinea celei care stie ca de-a dreapta ta, in real si in virtual, multe fapte demne de grigore ureche am faptuit. si inca mai avem.
    si ca nu am fost spadasini prin inclinatie ci din tot sufletul, voit, asumat… si am eu un iz pe mustatile-mi atinse de lapte ca asa vom si ramane. care dintre voi doi ma contrazice??? am rezistat si tacerii, si invidiei, si timpului.
    si iata ca vin degraba si-aduc si traducerea stihurilor frantuzesti antepostate, ce nu apartine insa chiritei deghizata in muschetar:

    Balada doamnelor din alte vremuri

    Pe ce meleaguri, unde mi-s
    romana Flora, cald încânt
    Archipiada şi Thais
    ce-s vere bune prin orând?
    Echo ducând orice cuvânt
    spre larg, în zvoană murmurată,
    frumoasă coz?… Dar unde sunt
    zăpezile de altădată?

    Unde-i mintoasa Heloise
    de dragul cui, scornit şi-nfrânt
    Pierre Esbaillart, la Sainct-Denys,
    purtă monahicesc veşmânt
    Şi unde-i Doamna ce mormânt
    făcu din Sena-nvolburată
    lui Buridan?… Dar unde sunt
    zăpezile de altădată?

    Şi Doamna Blanche – un crin deschis,
    neîntrecută-n caldu-i cânt,
    Lungana Berthe, Bietrys, Allys,
    sau Harembourges în Mayne tronând?
    ŞI Jehanne ce-n Rouen s-a frânt
    Pe-un rug de flăcări? Prea Curată
    unde-s acum? … Dar unde sunt
    zăpezile de altădată?

    ÎNCHINARE
    Pe unde-s doamne, şi de când,
    nu căuta! Cheia-i păstrată
    în versul meu : …Dar unde sunt
    zăpezile de altă dată ?

    … postarea din miez de zi tocmai de nostalgicele zapezi imi fusese motivata. si de aceea intreb: unde sunt duminicile noastre de alta data? si nu, nu oricare ci una anume… UNDE ESTE DUMINICA NOASTRA? din pacate acel server n-a pastrat-o marturie… dar memoria ne este prieten. eu stiu.

    una si tie iti zambesc public, asa cum o fac si in particular, si constat cu emotie/simpatie/amuzament o fratie nescrisa pe care o infaptuiesti acum, cu incapatanare cum spui, tocmai tu ce aparusesi intr-o unicitate de netagaduit, la un moment de pomina al spadei… cand grupuri, hoarde, rauri, isi iesisera din matca. ceea ce n-am reusit noi atunci, involburati, navalnici, justitiari sau doar nebuni, iata ca a reusit altcineva. felicitari! 😉

    monica andrei iti multumesc… doua postari pe zi, dupa luni de tacere e totusi cam mult, asa ca permite-mi sa ma retrag degraba spre cele cunoscute mie, cartile, tacerile…
    nu de alta, dar nici firul naratiunii voastre nu-l prea stiu si nici n-as vrea sa il perturb.
    la mine e cu saturn aproape, multumesc de intrebare.

    simona, confirmarea pufoseniei si a frumusetii …penelului, ca despre el vorbim frumos, o s-o ai curand, in real… imi fac eu drum la usa ta, n-ai grija. 😀
    pana atunci, te-as ajuta la valize, dar cum numai doua sunt, iar tu priceputa, prefer sa dau tarcoale gardului de la aeroport si sa-mi amintesc amuzata o intamplare, cum ca dupa redeschiderea internationalului baneasa, asteptand pe cineva sa aterizeze, am intrebat cuconetul de la informatii daca avionul a sosit. replica e mai mult decat caragialeasca: „ati vazut cumva la gard? a venit?” in cazul in care am uitat cum se anunta sosirile/aterizarile, e bine de stiut.
    asa ca, pe cand s-o priponi avionu, ne vedem la gard, draga mea.

    dea valma, tu cu fluturii tai frumosi, pe fuga si in public iti spun ca imi esti datoare cu niste fotografii de cand ne-am intalnit. si cand scriu asta, aproape ca nu imi vine sa cred ca totusi am furat impreuna timpului un zambet.

    pisica 3 februarie 2010 20:48 Răspunde
  • Nu stiu cum devine cu legea compensatiei, probabil ca nu a fost votata acolo sus din lipsa de fonduri christice, dar daca reusim sa ne dam mana aici, printre prozele Simonei, exista o forma de justitie divina.
    Iana, mie mi-e cam teama de normalitate asa cum ni se arata ea, in paradigmele stiute. O prefer transfigurata, in kilt sau in kimono, de ex. Cei care viseaza cu cuvintele deschise iau drumul potecutei, nu se duc sa numere masinile pe autostrada.
    Una, adun probe pt o actiune la tribunalul apelatiilor neobisnuite : nu ma tratase înca nimeni de MataHari fara fusta ! S-ar putea sa cer despagubiri !

    Thomas Man 3 februarie 2010 21:23 Răspunde
  • thomas mata hari, da mi voie sa iti spun ce tu stii oricum asa de bine, ca pt toate exista un inceput.fara despagubiri. doar inceput. Una, scuza ma ca acum m-am bagat eu inseama cu el in locul tau. oricum nu depasesc aria de aplicabilitate:)))

    Lm 3 februarie 2010 21:28 Răspunde
  • Simona, ma bucur ca ai savurat elegia. Comentariile pe marginea versurilor lui nichita sunt de prisos, parca s-au implozat cu fiecare cuvant undeva in strafundurile sinelui nostru…

    Thomas man, ai devenit o prezenta agreabila. Sincer, cred ca ai cumulat ceva debite catre Una. 🙂 Cred totusi ca nu il eclipsezi pe un trecator, in ciuda lipsei prezentei sale pe aici. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=MbbgvaVWG4I&feature=related

    pentru o seara minunata.

    tania 3 februarie 2010 21:44 Răspunde
  • Lm, da-mi voie sa-ti spun ceea ce oricum mi se parea o evidenta (chiar si prin ochelarii mei de cal) : era doar o încercare de umor, lucrurile luând pe interval intorsaturi (existentiale) destul de grave. Eseu ratat, ca de obicei, eseu sinucigas daca e sa interpretez interpretarea ta. Bineînteles, totul are un inceput si un sfarsit, sau ma insel ?
    Mi-e frica de întelegeri gresite, de conceptualizari rapide, de cei care detin cheia solutiilor. Sa ramanem in interogatii, cei care au raspuns la aproape tot sant cu un pas în fata tuturor, ei au deja un picior dincolo de linia de orizont. Eu nu vad asa departe.
    Si nu fii modesta, te rog ; cu trairile tale albastre, depasesti orice arie de aplicabilitate !

    Thomas Man 3 februarie 2010 22:02 Răspunde
  • Simona, as dori sa te intreb daca sunt publicate in limba engleza cartile tale, daca se gasesc prin librarii in Canada ? Le vor multi, nu numai romani, dar n-au gasit )))

    ema dobre 3 februarie 2010 22:03 Răspunde
  • p.s. eu stiu doar de doua. mai sunt ??

    ema dobre 3 februarie 2010 22:04 Răspunde
  • Thomas, am verificat inainte sa-ti raspund… am scris „normali”…
    mie nu mi-e frica de normalitate fiindca nu stiu ce e aia normalitate… cuvint mai fara sens decit „normal” mi-e greu sa gasesc.

    iana 3 februarie 2010 22:06 Răspunde
  • Simt pe aproape vremea ghilimelelor si parantezelor.
    Buna ziua ti-am dat… Cer inorat !

    Thomas Man 3 februarie 2010 22:13 Răspunde
  • Tz, tzz, tzz.. Thomas, ai o reputatie de pastrat – in doar doua postari ai bifat doua greseli, dintre care una majora si alta, evident, minora. Nota 7, la culcare cu tine!

    Juztine 3 februarie 2010 22:27 Răspunde
  • siii ceea ce s- a vrut tot o incercare de umor,mi-a fost replicata , nu albastru,ci verde… glumeam , normal, cand am spus ca pt toate e un inceput, dat fiind faptul ca nu te mai tratase inca nimeni asa. dar…uite , nu ne mai intelegem. si eu nu stiu sa pun emoticoanele salvatoare care sa ma ajute atunci cand nu ma fac inteleasa. doar glumeam…
    avem ceva in comun,modesta spun, adica nici eu nu vad departe si mie mi-e teama de intelegeri gresite,de cei care detin cheia…de cei care au raspuns la tot, de cei care iti taxeaza orice cuvant .

    seara faina sa aveti

    Lm 3 februarie 2010 22:31 Răspunde
  • parca ar fi stat timpul in loc…de ieri. tot marti a fost si azi, aici?

    un trecator 3 februarie 2010 22:37 Răspunde
  • De ce, ne repetam?

    Juztine 3 februarie 2010 22:44 Răspunde
  • nu neaparat va repetati, cat parca v-a ramas un ceas d’ala mai trist…

    un trecator 3 februarie 2010 22:49 Răspunde
  • Ti se pare, ai citit tu doar pasajele care ti s-au parut triste…

    Juztine 3 februarie 2010 22:53 Răspunde
  • Doar 2 greseli, Juztine ? Fain, ma duc sa ma culc bucuros, merci. Omonima ta facea mai multe greseli în Sade. Si mai groase. Si haina de profesoara este o greseala de gust. Sau trimiterea la culcare era doar o invitatie politicoasa la plantat varza ? Oricum, nu vanez nicio nota de trecere si cifra 7 îmi convine chiar si pronuntata stramb.
    Multumesc, Lm, la fel si tie si celor care mai poposesc pe aici.

    Thomas Man 3 februarie 2010 22:53 Răspunde
  • Bonsoir, vin abia acum, ca ma strang si io de pe drumuri, acasa la mine.
    LeMe-ule draga, nu-i bai, nu consider nicio clipa ca te-ai ”bagat”, Thomas e ca un camp de lupta ce se cere perpetuu bombardat. O sa-i tatuez, unde o sa am io chef cand il prind, cuvantul Hirosima (la alegere Katakana sau Romaji) : ))
    Al, sper ca nu te superi, deja te abordez lejer, ca pe-o cunostinta veche, desi habar n-am de unde mi-ai aparut in cale: (in)voluntar si volubil: )
    Cat despre reactia prompta a Juztinei o sustin fara retineri, desi pot paria ca ai facut intentionat erorile, sa vezi de cata atentie te bucuri; dar asta deja stiai, deci te alintai. Mai exista si varianta ca de la atata jetlag gramatica iti joaca feste. Sau poate in lumea reala in care traiesti nici macar nu mai gandesti in limba romana, si n-ai apucat sa revezi ce-ai postat.. Da’ ia sa nu-ti mai caut io atatea scuze!
    Iana, te pup, cam rar pe la noi.Ori preferi sa citesti mai mult decat scrii, ori nu prea te lasa Ana sa respiri: )
    Alma, gasesti ca se supara careva pe-aici? Si daca DA cine? Si daca NU, ce-ti veni?
    Libertatea de expresie, ca sa ma avant intr-o sintagma mai perimata asa, e un drept, iar pentru altii risca sa devina obligatie. Dar blogul asta nu e o clasa de elevi care-si risca vara pentru corigente, asa cum nici premiantii n-or sa ia cununa cu lauri la un moment dat pentru cat se dau in stamba..
    Pisicuto, te pup fericita (pe mustati); faptul ca tu si Adi ati reaparut astazi mi se pare un fel de miraj. Mai mult n-as comenta, deocamdata, mi-e teama sa nu dispareti la loc: )

    Una 3 februarie 2010 23:05 Răspunde
  • Trecatorule, cum adica? Care ceas si care tristete?! Mie iar tre’ sa-mi explicati despre ce vorbiti, ca pana ma prind io posteaza Simona alt text: )

    Una 3 februarie 2010 23:07 Răspunde
  • TM, fiecare cu omonimul sau, ce sa-i faci. Dar vezi ca daca esti asa sensibil s-ar putea sa ma invat prost si sa-mi pun mai des costumul de eleva paracioasa. Cuum, si zici ca Justine a facut mai multe greseli (decat tine)?!? Nu pot sa cred, ce chestie, daca asa zici tu asa o fi… pacat ca niciodata nu mi-am dorit sa fiu Julieta. „Succesuri” la cultivat varza. Cand inveti sa faci si sarmale sa ma chemi, mie nu-mi plac, dar gasim vreun amator, doar suntem in RO.

    Juztine 3 februarie 2010 23:19 Răspunde
  • am sa incerc sa va delectez cu altceva

    http://www.youtube.com/watch?v=3yIcoPrAgvs&feature=related

    un trecator 3 februarie 2010 23:25 Răspunde
  • Ai vazut f bine, cam pe toata linia, Una, desi cerul e înnorat. O sa „fiu” mai vigilent cand/daca o sa (mai) scriu aici.

    Thomas Man 3 februarie 2010 23:25 Răspunde
  • oh, n-am vrut sa adun norii, scuze…
    eu doar scriam ce imi trecea prin cap.

    iana 3 februarie 2010 23:39 Răspunde
  • Ooo nuuu, inca cineva care ne paraseste. emoticoncareseapucacumainiledecapsiplangeinhohote

    That was easy. Presupun ca daca o sa (mai) scrii pe aci o sa vorbesti autist doar cu Una. Sesizez cumva pe mama’s boy care reactioneaza foarte pozitiv la laude si mangaieri pe cap dar nu suporta sa i se aduca nicio atingere ego-ului sau? Hai, infurie-te lingvistic si intimideaza-ma cu eruditia ta, mi-a placut faza cu varza.

    Juztine 3 februarie 2010 23:41 Răspunde
  • Juztine,
    chiar nu cred ca e cazul sa ne dai extemporal… please! doar ce vorbisem de „hai sa ne dam rotunzi”.
    eu v-am mai spus… sint pe aici oameni care se bucura ca mai stiu citi romaneste. de ce sa ii inhibi tu? . Please, take it easy!

    iana 3 februarie 2010 23:44 Răspunde
  • chiar ” se apuca cu miinile de cap” hahaha. chiar asa face?

    iana 3 februarie 2010 23:47 Răspunde
  • i’m taking it very easy, ca altfel nu ma jucam cu dl.man. may i play with him, pity please?

    Juztine 3 februarie 2010 23:47 Răspunde
  • superb bach. chiar superb.

    tania 3 februarie 2010 23:52 Răspunde
  • poti sa te joci cu el, cu o singura conditie:
    emoticonul sa se ia cu miinile de cap. 🙂

    iana 3 februarie 2010 23:52 Răspunde
  • Eu m-as juca acum, pe-aici, dar n-am cu cine:)
    Sunt matinala, rau, am de invatat ‘neshte chestii’ pt un examen. Al, sper ca era o gluma paranteza aia. Cu plecatu’ si ne(mai)postatu’, zic: )
    Iana, nu cred ca se dadea careva rotund pe-aici, cel putin nu in cazul lui Thomas, iar Juztine nu pare genul care-si pune poalele eruditiei in cap. Era un teasing de forma fara fond, cel putin din partea mea, vizand gramatica facuta cateva secunde cocolos; iar Al sper ca va fi avut aplecarea spre intelegere si toleranta, si nu va fi crezut ca i se aplica ”corectii”altfel decat in gluma si cu simpatie..
    Iar daca nu, iar o sa asistati o vreme neputinciosi la cum il strig si-l chem io pe-aici.
    Semnat: Patetica
    : )

    Una 4 februarie 2010 5:47 Răspunde
  • Simonoooo, macar tu esti prin zona? Sau ai fugit si tu ”la dodo”?:)

    Una 4 februarie 2010 5:50 Răspunde
  • Unaaaa, sunt prin zona, dar muncesc sa-mi predau ziarul la tipografie! 🙂 Si pe urma am de scriiiiis cevaaaa. Of! 🙂 Te pup!

    Simona Catrina 4 februarie 2010 7:48 Răspunde
  • Ema Dobre, iti multumesc – nu, inca nu sunt publicate in engleza cartile mele, iar pentru cei care le vor in limba romana, se gasesc pe Internet, la diverse librarii. Nu am foarte multe detalii, Google se ocupa de asta. 🙂 Bine-ai venit.

    Simona Catrina 4 februarie 2010 7:51 Răspunde
  • 🙂
    Mai am vreo 3 ”slide” uri si plec din asternutul cu laptop intr-o excursie la bucatarie sa fac o cafea. Si eu te pup, somn usor cand termini pe noaptea asta cu Jurnalul. Ce pacat ca oricat as rascoli netul, editie online la ziarul tau de Toronto nu gasesc:( Sau nu stiu eu toate secretele sa gasesc materialele scrise de tine acolo..

    Una 4 februarie 2010 8:03 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=qneh8eJTcas
    chiar daca la noi e dimineata
    dar pt tine Simona cred ca e la moment:))sau la fix:))

    Lm 4 februarie 2010 8:49 Răspunde
  • quiet

    Juztine 4 februarie 2010 14:50 Răspunde
  • Juztine. eu nu am multe. dar sper sa ti le arat candva. imi spui unde sa iti trimit

    Lm 4 februarie 2010 15:12 Răspunde
  • pe e-mail? poti trimite la myjuztine at gmail 🙂

    Juztine 4 februarie 2010 15:21 Răspunde
  • Draga Simona,

    Eu, de la o vreme, tot inventez stratageme sa ma relaxez intre muncile cu cifre, caci am momente cand imi dau (imaginar) demisia si de trei ori pe zi. Deocamdata, in loc de „I quit”, imi iese pe gura numai „Sure, you are welcome”, dar, vorba lui Lapusneanu, intr-o zi pe multi am sa popesc si eu, asa, pentru diversitate.

    Si ieri, in pauza de pranz, m-am ascuns intr-un magazin chicios, din cele pline cu carnetele care declara dulce „New horizons await those who believe in their goal and follow their heart”. E usor, nu? Mai departe era sa fac tandari o farfurioara pe care scria „Friends are kisses blown to us by angels”. Apoi am pus usurel la loc o faianta pe care se specifica „It’s 5 o’clock somewhere”.

    Apoi am admirat cum ne mangaie astia pe capsor cu felicitari scrise in fabrica si m-am bucurat ca tu nu ne lasi sa ne zaharisim, ca ne scuturi de sa ne circule iar adevarurile prin sistem si da, cu o perspectiva mai realista chiar putem incepe sa actionam mai eficient.

    Am adunat si cateva ganduri legate de intoarcerea acasa, contin admiratie, intelegere si increderea ca va fi bine.

    cu mult drag.
    Amalia

    amalia 4 februarie 2010 18:35 Răspunde
  • UNA, ma intrebai: „Alma, gasesti ca se supara careva pe-aici? Si daca DA cine?”

    Vezi raspunsul Taniei, din 3 februaie, ora 1:09. Ti-l atasez.

    „Tania Says:

    February 3rd, 2010 at 1:09 pm
    Eh, monica, uite cum te strici tu. De ce iti place sa bravezi, in incercarea de a te ridica deasupra tuturor de aici? Eu spun sa nu subestimezi pe nimeni, pentru ca astfel ti-ai contrazice preceptele morale si vii pe care le trambitezi, jucandu-te din cartile recomandate aici, daca afirmi ca iti place atat de mult sa (te) inveti astfel. Nu suntem la olimpiada, iar filosofia nu este grea pentru nimeni. Incearca sa faci diferenta intre un student al vietii, care incearca sa-si deschida orizonturile citind filosofie si mai putin traind si un matur care se defineste sau se redescopera prin revelatiile… pietrelor vechi ale maestrilor intelepti din filosofie si….o sa vezi. Eu nu stiu din care categorie faci tu parte de pilda. Nu-mi dau seama, desi ne vorbim de atata timp…

    Imi place totusi ca «traiesti» cartile si inclin sa cred ca traiesti bine, dar nu transforma acest blog, ar fi rugamintea mea, intr-o biblioteca virtuala, decat daca este necesar. Nu am nimic cu stelele tale. Imi sunt doar simpatice atunci cand ba se aliniaza, ba se imprastie, probabil tot in tonul jocului propus de tine, dar, sincer, ash aprecia daca in locul stufoasei bibliografii enuntata de tine de fiecare data, ti-ai sugera opiniile proprii- ca si concluzii nu-I asha, a unei intregi vieti lecturate sau, stiu eu?, experimentate pana acum. Astfel, cred, ai fi mult mai interesanta pe drept cuvant si poate chiar originala- presimt. Am afla, mai lesne, care sunt teoriile si practicile tale de viata, in numele unor discutii positive. Repet, parerile tale, nu ale autorilor pe care ii parcurgi, care pot fi declarate pe aici prin simpla formula a parafrazarii, specifica noua- restului. „

    Alma 4 februarie 2010 20:14 Răspunde
  • Hello
    Activitate nu gluma pe-aici..
    Thommmass?

    Una 4 februarie 2010 20:14 Răspunde
  • Alma, multumesc.L-am parcurs din nou, nu vad suparare,ci reactie.
    Tania are o parere, ca si tine, ca si mine, ca oricine are chef sa scrie ceva aici.
    Are dreptul sa o expuna, asa cum tu detaliezi uneori despre cartile care-ti plac, sau eu despre nimicuri. Daca ma gandesc bine, oamenii care-si scriu in blog, imaginandu-se prieteni cu cei care se-ntampla sa le si raspunda, pot gresi atat de usor! Ca sa nu mai vorbim de cazurile in care strigi in pustiu, iata-ma exemplu de ne-urmat: Thooooomasss!
    Si n-o sa ma auda!:)

    Una 4 februarie 2010 21:06 Răspunde
  • Una,

    Am detectat in postarea Taniei un ton iritat. Din cauza asta incercam sa explic ca fiecare e liber sa adauge si sa preia ceea ce ii prieste cel mai mult. Evident ca are dreptate sa expuna, dar fara indarjire si suparare. Nu expunerea era problema, ci starea de spirit.

    Alma 4 februarie 2010 21:46 Răspunde
  • Alma, da, a fost o reactie. O reactie la o persiflare. Nu-mi plac persiflarile. De fapt, cui ii plac? :

    Monica Andrei Says:

    February 3rd, 2010 at 12:11 pm
    Tania, ai uitat de trecator? Maimutica noastra. Hai, ajuta-ma sa-l aducem aici. Vrei? Te rog. Lasa filosofia, ca e grea si-ti pui mai multe intrebari. Hai sa ne jucam.

    Si, Una, legat de prietenii, iti dau dreptate. Pe un blog, din cate cred, se pot lega, cel mult, simpatii. Dar de la simpatie la prietenie este cale lunga. Si ca sa inchei ideea, daca monica a ales sa faca oaresce glume – jucause- la adresa mea si a trecatorului, eu nu le-am gasit sensul. Trecatorul, recunosc, imi este simpatic, asha cum multi de aici imi sunt, sau probabil cum tie, Una, iti vine Thomas Mann. Dar, repet, nu-mi plac glumele rasuflate. Oricum, dupa cate vad, trecatorul nu a avut nicio reactie la spusele monicai, posibil sa nu-l fi deranjat asha cum au facut-o in cazul meu.

    Hei, trecatorule, vii sa fii maimutica noastra, pentru ca asha vrea monica si eu, care avem chef de joaca cu tine? Poate eu, tania, ma pricep mai bine la asta, ca filosofia oricum imi este grea si poate mi se intampla sa-mi pun si mai multe intrebari, daca n-o las deoparte ?????? Ceva de genul asta ar fi trebuit sa fie, Alma, reactia mea, ca tu sa nu te superi pe mine????

    tania 4 februarie 2010 21:47 Răspunde
  • Tania, nici vorba de suparare din partea mea. Credeam doar ca blogul Simonei este un spatiu al ideilor si nu mi se parea firesc sa se transforme intr-o arena a conflictelor personale(chiar si la nivel virtual pentru ca nu stiu daca voi intre voi va cunoasteti). In mintea mea blogul exista ca o zona a mintii si a sufletului, nu ca o scena pentru luptele dintre ego-urile celor ce scriu aici.

    Alma 4 februarie 2010 21:56 Răspunde
  • Tania, sa am, sau nu, o reactie (uite cum o dau in Hamlet 🙂 ) ?. Puteam s-o am, insa cui folosea? Oricum starea mea generala nu este data de ceea ce se scrie/spune aici (nu ma refer la ceea ce ne scrie Simona, pentru ca da, asa imi pot schimba (mai) usor starea).
    Ca discutiile purtate pot contribui la mai bine, da, insa stiu foarte bine cum decurg lucrurile in astfel de spatii. Pot fi foarte tolerant, am mai spus-o, si nu vad de ce as strica prin insistentele mele pe vorbe spuse fara rost, starea altora? Pot spune ca, o reactie la acel moment ar fi fost ca paiele scapate peste un foc mic. Si-am spus ca-i mai bine sa-l las asa pana se stinge.

    un trecator 4 februarie 2010 21:59 Răspunde
  • Pai tocmai asta e, Alma. Sincer? Ego-ului meu, adica mie, nu-i place sa fie luat peste picior. Accept glumele, dar pana la ironia intentionata si subliminala. Si nu cred ca blogul simonei este o arena a conflictelor. Ba din contra, este chiar un spatiu definitoriu al ideilor. In cazul de fata, monica s-a jucat prin cuvinte si ironie, iar eu, din pacate, unoeri, am orgoliu. Cu atat mai mult ca nu ne cunoastem, cred ca ar trebui sa pastram un respect reciproc, care sa ne lege fiabil caracterele, glumele, ideile…pe noi.

    tania 4 februarie 2010 22:06 Răspunde
  • trecator, tu ai dreptate in felul tau. Greseala mea este ca dau importanta unoeri si unor lucruri poate nesemnificative. Iar daca Alma a inteles ca trebuie sa-i raspunda Unei cu privire la motivul ei de suparare, adica eu, iata ca am raspuns. Cu toate ca am raspuns, cred ca nici acum inteleasa. Oricum, mi se face pentru a doua oara, cred, din tantar armasar. Motiv pentru care pentru a… treia oara o sa-mi iau, preventiv, masuri.

    tania 4 februarie 2010 22:12 Răspunde
  • Tania, doar o nuanta. Ai scris: „Ego-ului meu, adica mie…”.
    Tu nu esti ego-ul tau. Tu esti mult mai mult decat atat. Nu te identifica cu ego-ul tau, care, in cazul de fatza te-a impins catre orgoliu. Ego-ul tau si al tuturor este Maya, pura iluzie, care ne intuneca privirea.

    Alma 4 februarie 2010 22:17 Răspunde
  • Alma, in discutiile pe aceasta tema, crede-ma ca Ego-ul meu mi-a luat-o inainte si mai crede-ma ca am privirea intunecata.

    tania 4 februarie 2010 22:19 Răspunde
  • oricum, cred ca, vorba trecatorului, nu are sens ca focul sa mai muste si din alte paie. Eu, sincer, realizez acum ca rezonanta propriilor mele cuvinte explicate si rasexplicate, pe fondul reiterarii….iritarii mele, ma afecteaza direct si-mi sucomba, treptat, starea de bine de aici.

    va doresc tuturor o seara buna.

    tania 4 februarie 2010 22:28 Răspunde
  • Pe mine, iar m-ati pierdut… Tania,te rog eu nu te enerva 🙂 , intotdeauna se gasesc unele sa faca ore de dirigentie si cu rost si fara.
    Thomas … te cam alinti, lasandu-te asteptat.
    Lm, o zi n-am avut internet si m-ai uitat? Sau esti la vreun ceai dansant:-) ? Vezi, ca „oamenii de la minolta” pastreaza arhiva;-) . Restul il stii…

    calina 4 februarie 2010 23:05 Răspunde
  • Una, uite ma alatur initiativei tale si strig si eu: Thooomass! Dar probabil omul e doborat de jet lag, ca sa nu mai spun ca e tot mai dificil sa cultivi fire de varza sub stratul de gheata.
    Sper ca nu se mai supara nimeni, da?
    Noapte buna.

    Juztine 4 februarie 2010 23:07 Răspunde
  • La Timpuri Noi, tipologii noi, cu barbati pe post de toy.

    Emoticoana Mare e o specie exoftalmica ce se raspandeste mai abitir decat virusul gripei porcine. Si in varianta damboviteana, Emoticoana Mare are ochii cat cepele, french manucure si fibre optice in educatie. Emoticoana Mare e mult mai scolita decat pitipoanca de baza – ea jongleaza cu desinentele si are cont pe twitter, facebook sau hi5 (e doar mandra de viata personala, normal, are si de ce) – si mai bling bling decat cocalarul pt ca straluceste prin cunostintele ei în fata oricarui auditoriu, indiferent de sex sau religie. Emoticoana Mare face din carti inalte evantai si vrea, normal, slanina-n pod si sufletu’n rai. Emoticoana Mare e darnica : da lectii chiar daca nimeni nu i-o cere. Emoticoana Mare e Mare pt ca e plina de certitudini : se prelinge suficientza din ea prin toate interstitiile. Emoticoana Mare se crede Miss Rep. Dominicana desi nu a prins nici macar un podium la Balul Pompierilor din Ferentari in ultimii zece ani. Daca se uita in oglinda, Emoticoana Mare vede un happy face, daca te uiti la ea în aceeasi secunda, vezi doar un ranjet de autosatisfactie. Emoticoana Mare este un soi de avatara cu pretentii, bineînteles, mari, si cu silicoane de inteligenta din ultima generatie ; exigentele-s, normal, in raport cu pregatirea ei, de top. Conectata la cele mai noi cuceriri ale stiintei si tehnicii, Emoticoana Mare e experta si in tehnologia barbateasca : ea cunoaste ca pe degete mecanismele de functionare ale acestui obiect si e oricand gata sa-i dea un diagnostic. Emoticoana Mare are principii sigure : « fundul e mai important decat fondul » si « intr-o relatie, concesiile le face celalalt » Cu toate aceste numeroase calitati – ah cat de trista si nedreapta e lumea asta ! -, Emoticoana Mare ramane des singura seara. Atunci ea are nevoie de un toy. To play with.
    Se stie, barbatii sunt speriati de femeile destepte.

    O fatwa ar fi exagerata : orice asemanare cu persoane existente e, fireste, fortuita.

    Noapte buna tuturor. Hello, prietenilor.

    Thomas Man 4 februarie 2010 23:08 Răspunde
  • ADUCETI REPEDE O OGLINDA!
    la asa descriere tre’ sa vad si sa ma asigur ca nu-s io! 🙂

    iana 4 februarie 2010 23:21 Răspunde
  • Stupid.

    Juztine 4 februarie 2010 23:27 Răspunde
  • acum e adevarat ca aveai motive sa scrii inversunat si sa te „racoresti” si tu… dar chiar asa acid??? why?

    iana 4 februarie 2010 23:38 Răspunde
  • Iana, nu e razbunare psihotronica, e doar un cantec de jale. O caricatura : la amar, îngrosi trasaturile. Sper sa nu raneasca pe nimeni pe aici. Poate da un pic de gandit ?
    Jos palaria pt prima ta reactie.
    Una, ma înclin : ai o extraluciditate voioasa (nu-i nicio ironie, te asigur) !

    Thomas Man 4 februarie 2010 23:52 Răspunde
  • bag sama ca iar v-ati aprins. si pana ma prind eu , va mai aprindeti o data.
    nu-i bai. recuperez maine.
    calinul linul meu, mi-a crescut parul si mintea a ramas in gara asteptand.deci , cate sanse ar fi sa uit? daca as fi la ceaiuri as risca sa isc gelozii?oooooo da despre arhive nu-mi vorbi.ca ma irit rau si iti fac viata amara.si tu nu vrei asta.restul nu il stiu. si daca tu il stii,astept cu inversunare sa il aflu…dar care rest,totusi?? a mai ramas vreun rest? sa stie si blonda de mine…cred ca m-ai chinuit destul, astfel incat ,orice sentiment ai avea, sa fie satisfacut.tot a nimanui sunt.
    spune-mi,sau minte-ma frumos,tu al cui esti?

    Lm 4 februarie 2010 23:59 Răspunde
  • prima mea reactie a fost sa rid. dar mi-a iesit risul strimb..

    iana 5 februarie 2010 0:00 Răspunde
  • stii, thomas man, sunt prea obosita ca sa adopt privirea intunecata a taniei de mai devreme, asa ca o sa las deoparte joaCA CAre iti repugna atat. raspunsul tau este unul dintre cele mai neelegante raspunsuri pe care le poate da un barbat. nu, nu ma prea recunosc, poate numai la contul de facebook, dar stii cum se zice – daca lasi o maimuta sa bata incontinuu la o masina de scris timp de nu stiu cati ani, pana la urma va scrie un sonet perfect (sau era vorba de altceva?) asa si tu, pe undeva trebuie sa ai marunta ta dreptate, nu?
    nu cred ca barbatii se tem de femeile destepte, desi stiu ca ai folosit cuvantul „destepte” intr-o nota zeflemitoare – emoticoanele mari nu-s nici destepte, nici femei, ca daca erau nu stateau singure seara acasa.

    spre deosebire de iana, eu nici macar n-am ras. m-am intristat.

    Juztine 5 februarie 2010 0:05 Răspunde
  • Exista oameni… si exista badarani!

    all blacks 5 februarie 2010 0:10 Răspunde
  • all blacks,
    de ce crezi tu ca trebuie sa ingrosam si mai mult „caricatura”?

    iana 5 februarie 2010 0:13 Răspunde
  • Ce mai faci All Blacks?

    Blanca 5 februarie 2010 0:15 Răspunde
  • Una,
    extralucido, nu mai zici nimic? 🙂

    iana 5 februarie 2010 0:18 Răspunde
  • psihotronica??? mai lispseste flacara violet si gata avem de toate!

    iana 5 februarie 2010 0:28 Răspunde
  • Blanca, te sarut, multumesc, supravietuiesc, mi-e dor de vremurile de odinioara.

    all blacks 5 februarie 2010 0:30 Răspunde
  • Iana, pur si simplu nu m-am putut abtine. Scuze…

    all blacks 5 februarie 2010 0:32 Răspunde
  • De noi depinde sa revina vremurile cele frumoase , primavara se apropie , vine delicata , aduce prospetime…

    Blanca 5 februarie 2010 0:32 Răspunde
  • Blanca, dar iarna nu e frumoasa? asa alba si pufoasa?

    iana 5 februarie 2010 0:33 Răspunde
  • E foarte frumoasa iarna, draga Iana ,numai ca e asa de friguroasa …:)

    Blanca 5 februarie 2010 0:38 Răspunde
  • Lm, eu nu prea inteleg nimic…dar… ma rog, nu e treaba mea

    all blacks 5 februarie 2010 0:39 Răspunde
  • Blanca, stiu ca ti-a placut …si fiindca mi-e dor…
    http://www.youtube.com/watch?v=_nWi9PJz9fA

    all blacks 5 februarie 2010 0:54 Răspunde
  • Plapuma, o prietena fidela…
    Noapte dulce pt toti simonaphilii si simonaphilele, fara exceptii !

    Thomas Man 5 februarie 2010 1:39 Răspunde
  • Thomas, de tu te-nclini, io te-asteptam gata inclinata de emotie c-ai revenit:) Sau eram flexata dinainte de banuiala(vaga, dar cutezatoare, intr-un fel) c-o sa mai treci.Nici eu nu glumesc, iar ironii imi permit rar. De regula sunt mai din topor si le spun pe bune, luandu-mi ulterior bastoanele sau sapa-n dinti, dupa caz..
    Normal, aznoapte v-am ratat, adorm ca bebelusii inainte de 10 p.m, dar ma trezesc devreme, cum va spuneam, am de invatat niste trebi si am examen curand. Si nu e genul de extemporal lejer la care sa poti copia, ca as vrea, sincer..
    Asta cu extraluciditatea pe care Iana a preluat-o voios:) mie, sa va zic drept, inca nu mi-a dat vreo reactie. Poate aveti dreptate, si-o fi tinand doar de impresia artistica. E clar ca orgoliile se calca zdruncinator pe nervi, si unde poate fi mai potrivit de gasit acest loc al nervilor imprimati cu iarna decat intr-un spatiu virtual?!
    Si, all blacks, bine-ai revenit (desi sper ca nu plecasesi nicio clipa, doar ca nu tineai musai sa postezi prea des), vremurile de odinioara de care spui pot fi reintoarse. Sau de gasit in alte pagini, pariez! Oricum, Blanca era in zona, cu paine si sare pe-un stergar 🙂
    Cu siguranta remarcati ca imediat ce se isca ceva samanta de scandal pe-aici, vine lumea sa citeasca, sa se uite, e un fel de mini-circ virtual.Ba unii se si revolta un pic, mai trag o postare mica, mai se incearca o nostalgie. De altfel, mi-amintesc destul de bine ca tot la un ”impas” de genul asta am rupt si eu niste zale si am decis sa ma-nscriu la cuvant. Si iata ca de-atunci nu ma mai dau dusa usor..:)
    Al, ca sa revin la coechipierul meu preferat, acum probabil prieten bun cu plapuma, sper ca emoticoana de care vorbesti sa nu aiba un succes garantat- exemplificat de vreo cocoana de pe-aici. Eu prefer sa nu gasesc, pentru moment echivalente, am citit atenta textul, daca e cazul, ma mai uit o data:)

    Una 5 februarie 2010 6:37 Răspunde
  • buna dimineata
    haideti ca vine sfarsitul de saptamana numa’ bun pt respiro,timp linistit pt iubit…si citit,chestii faine si interesante de real life, nu de intepaturi..
    ma intreb asa uneori , in perplexitatea mea, de ce e atat de greu sa se inteleaga doi oameni?pt ca in jurul meu, vad tot mai multe vorbe decat fapte.iar vorbele ranesc profund . o fapta buna insa aduce mangaiere adanca si e de neuitat.
    si , daca in viata de zi cu zi e atat de greu sa se mai priceapa om cu om( ma izbesc de asta la jobul meu,si inca ma tot crucesc,de cata rautate exista), pe randuri virtuale, cred ca riscul de a fi trecut la nu stiu ce categorie, e si mai mare.
    e trist parca…parintele meu duhovnic imi spunea ca ”omul este lup pentru om”.
    nu ar fi mai simplu sa ne ”ascultam” unii pe altii altfel? cu siguranta daca am venit aici, cautam ceva,asteptam ceva,avem ceva de spus.,sa ne ”legam” prin idei care sa ne imbogateasca…eu sunt o fata care sta serile singura acasa, las la ”altitudinea”(am scris bine, altitudinea) celor care stiu intradevar ce inseamna sa fi femeie,feminina,isteata..
    e simplu,atat de simplu,sa fim ironici cand stim ca probabil nu ne vom privi in ochi si nu ne vom da mana poate niciodata.
    iertata-mi fie scrierea. eu de felul ma inclin inspre impacari,concesii,acceptari,respect reciproc.
    http://www.youtube.com/watch?v=Y6E9jaxblTk

    Lm 5 februarie 2010 11:03 Răspunde
  • Buna dimineatza!
    Lm,promiti??

    calina 5 februarie 2010 11:23 Răspunde
  • depinde ce. dar in cazul tau DA. si absolut intotdeauna imi tin promisiunile.inutil sa spun, ca ar fi trebuit sa stii…

    Lm 5 februarie 2010 11:26 Răspunde
  • iar te-ai sustras de la raspuns.asa ceva…Wtf? ce pana mea crezi ca faci?!

    Lm 5 februarie 2010 11:28 Răspunde
  • Gara-i moarta demult 🙂 … insa eu sunt a ta forever! Iar promisiunea era legata tot de acel… mereu;-)

    calina 5 februarie 2010 11:46 Răspunde
  • ‘neata, Una. presupun ca atunci cand vorbesti de orgolii, te referi la coechipierul tau preferat, nu? altminteri, pari a fi o buna observatoare, destul de obiectiva, exceptand cazurile cand nu esti, desigur. poate reusesti sa ne mai lamuresti inca o data de ce „io stiu de ce”, cred ca nu am fost foarte atenta la pasajul respectiv si nu reusesc, fir’ar, sa ma lamuresc de ce ce.

    Juztine 5 februarie 2010 11:52 Răspunde
  • gara mea nu…am asa o senzatie…de joc periculos fara sfarsit si fara rost.si am obosit si mi-e dor si pustiu mereu…calina,orice ai fi tu.

    Lm 5 februarie 2010 11:57 Răspunde
  • rectificare….oricine ai fi tu

    Lm 5 februarie 2010 12:10 Răspunde
  • lol@”exceptand cazurile cand nu esti, desigur”.
    Juztine, nu ma referam la coechipier, si nici la tine, ca nu-mi pareti niste orgoliosi ”sacrificabili” pe altarul online-ului. Am vorbit despre orgoliu luat mai putin ca stil si mod de viata si mai degraba luat ca un concept etalat cand si cand in aceasta zona virtuala; si nici macar nu-s prima persoana care face asta aici, s-a mai vorbit de el, pentru ca are locul lui de top, nu te vizam pe tine, as fi spus-o direct. Si nici pe Thomas nu-l viza spusa mea. Mi se pare, doar, ca istoria iscata a luat o turnura usor agravanta, asta-i tot. Pare usor sa fii observator, in obiectivitate e mai greu sa ne incadram..
    Cat priveste acel ”stiu io de ce” despre care spui tu ca a ramas neexplicat destul, nu m-as mai repeta. Ce anume ar trebui sa detaliez: ca dupa postarea cu Emoticoana il gasesc pe Al mai putin Domn? Nu. Sau ca tu, care l-ai corijat incercand o gluma, ai iesi(t) din sfera mea de admiratie in care te-ai gasit de cand te-am cunoscut aici.?! Nici asta nu ar fi adevarat, iti respect parerile si, daca e vreodata cazul, chiar si micile orgolii, eventuale. Imi pare rau daca am dat impresia ca as modera vreun conflict aparent, pot avea si eu, ca oricine, opinie si tendinta sa o arat scriind aici.

    Una 5 februarie 2010 12:16 Răspunde
  • Ok, fair enough.

    Juztine 5 februarie 2010 13:30 Răspunde
  • uite, cine vorbeste 🙂 … parca eu urlam demult… si de data asta,tu o intorci …
    stupid, vb Juztinei
    http://www.youtube.com/watch?v=BoY432ga0wQ

    calina 5 februarie 2010 14:56 Răspunde
  • pana la urma, tot citind, mi-am zis ca si supararile astea ale voastre (noastre) de pe aici, sunt tot misto, ca si restul….

    un trecator 5 februarie 2010 15:02 Răspunde
  • un trecator, de tine chiar mi-a fost dor. Am impresia ca esti un barbat de nota 10 si un asemenea barbat sigur nu s-ar oftica din orice…

    calina 5 februarie 2010 15:06 Răspunde
  • Calina, mi-ar placea si mie sa fiu cum spui, dar chiar daca n-am ramas corijent, note mici am mai obtinut si eu la cateva din capitolele din viata.

    un trecator 5 februarie 2010 16:10 Răspunde
  • Pisica, Adi, brasovenii mei dragi, VOULEZ-VOUS TANGO AVEC MOI, duminica?
    Este si AngiD la Brasov si sper sa o conving si pe CarmenS sa danseze cu noi.
    Sunt asteptati toti cei care vor sa se alature tangoului nostru. Va dau eu detaliile intalnirii.
    Distractie garantata.
    Simona draga, tortul va avea glazura bleu ciel, culoare mea norocoasa in acest an.

    Cristina Bizu 5 februarie 2010 17:36 Răspunde
  • Ma iei si pe mine?
    Si eu vreau la Brasov…..

    CristinaC 5 februarie 2010 18:11 Răspunde
  • Te asteptam cu drag CristinaC
    Cu cat mai multi cu atat mai fierbinte Tangoul.

    Cristina Bizu 5 februarie 2010 18:39 Răspunde
  • un trecator 5 februarie 2010 19:16 Răspunde
  • cristina mea, cu tine as dansa pana la capatul lumii si cu ochii legati.
    stii ce ar mai lipsi, ca ziua sa fie perfecta?
    sa fie Una cu noi, sa vina Mirel (ca tot ii erai datoare un sort, iar eu o privire oblica)…
    iar pentru cei care nu stiu… te vom serba anticipat pe tine.

    pisica 5 februarie 2010 19:32 Răspunde
  • 🙂
    Eu nu v-as rata, dar dati voi examenu-n locu’ ,eu?: )
    Macar sa-mi soptiti sau sa-mi faceti copiute..
    Cristina Bizu, Pisico, Adi(_simplule_:))) mi-ar placea sa trag o fuga
    dar nu pot promite nimic, din pacate.Oricum, daca iau decizia, sambata seara Pisi va sti si poate gasiti un loc si pentru mine.

    Una 5 februarie 2010 19:38 Răspunde
  • *meu

    Una 5 februarie 2010 19:38 Răspunde
  • CrIstinaC, oare nu retinusem ca esti ”canadeza”?! Daca ma-nsel, scuze, daca da, ori esti pe-aici in vacanta, ori o sa fii cu brasovenii sufleteste la rendez-vous:)

    Una 5 februarie 2010 19:40 Răspunde
  • De acord cu Thomas Man: si eu cumpar revista Tango numai pentru articolele Simonei. Pana si sotul meu, care nu suporta din principiu reviste de femei (ca sa nu foloses pretiosul „glossy”) si nici nu le atinge, de parca ar avea vreun virus, citeste cu multa placere articolele Simonei. Acum , ca a fost pauza de o luna in care nu m-a mai vazut cu revista, chiar ma intreaba „Ce-a mai scris Catrina?”
    Articolele tale sunt superbe nu pentru ca razi ca o inconstienta de tot ce este rau in lume ci pentru ca observi si ce este rau si ce este bine, razi trist de primul, te entuziasmezi de al doilea si, la sfarsitul articolelor tale, simti ca, si daca lumea nu este perfecta, noi trebuie sa fim destepti si sa ne dam osteneala macar putin sa gandim si sa ne asumam responsabilitatea de a ne face viata cat mai placuta posibil (si interesanta, daca se poate, tot in acelasi pachet).
    A! Nu am mai mentionat-o intre fanii tai pe sora mea, Mirela si ar mai fi.
    Te iubim mult.

    Diana 5 februarie 2010 20:08 Răspunde
  • Una, ai locul rezervat, cazare, masa.
    Ma ocup eu, prietenii m-au declarat cel mai bun organizator de intalniri Tango.
    Si-ti pregatesc si sort, ca-mi amintesc bine ca erai cel de-al patrulea muschetar.

    Cristina Bizu 5 februarie 2010 20:24 Răspunde
  • DA Una… sunt in Canada si din pacate nu am cum sa trag o fuga la Brasov decat in gand si prin povestile voastre.
    M-am alintat si eu acum ca vine weekendul si pot visa la o calatorie.
    Va urez sa va simtiti bine si va promit ca ne intalnim cand vin si eu la Brasov.
    O intalnire canadiana cand facem?

    CristinaC 5 februarie 2010 20:54 Răspunde
  • Diana, iti multumesc mult pentru mesaj si scuza-ma pentru mica cenzura, dar ai sa intelegi de ce e mai bine asa. Nu e vorba numai despre iubire (care m-ar face subiectiva, cel mult), ci si despre niste principii colegiale de-ale noastre. Suntem o echipa… Multumesc inca o data.

    Simona Catrina 5 februarie 2010 21:07 Răspunde
  • Oftica e un cuvant care mi-e strain, Calina, daca pe mine ma « focusai ». Oftica = inima rea, ori eu am aorta înca buna. Tocmai am recoltat ce-am semanat : o salba de calificative – « stupid », « badaran », « autist » – în context, ma simt chiar onorat sa le încasez ! Asa ca oftica nu se intalneste prin jurul meu nici in doze homeopatice.
    Extraluciditatea e o notiune care se preteaza la mai multe interpretari. Precizez pt prietena Una : mi se pare ca ai, printre altele, un dar, o clarviziune galopanta. Vezi pana hat, departe, printre litere si randuri (nu glumesc !). Ca sa nu vorbesc despre arta medierii careia îi aduci accente olimpice (ar trebui poate sa o numesc mai bine diplomatie caci te delimitezi de verbul « a modera »). Argumentariul dublu de mai sus e un exercitiu de magie. Si de naturalete. Poate te pricepi si la arta retragerii si-mi dai un sfat ? Eu sunt cam dintr-o lopata si risc sa mai fac valuri în bazin. Ar trebui sa vaslesc spre portul meu înainte ca Simona sa ma azvarle peste bordul blogului. Îti tin falangele încrucisate pt examen si alte complimente in rezerva (ca doar pana acum am tot incercat sa fiu disuaziv).
    Petrecere frumoasa « brasovenilor » !
    Week-end bun tuturor, fara discriminari !

    Thomas Man 5 februarie 2010 21:22 Răspunde
  • Thoma Man

    Multumim pentru urarile de weekend si it uram si tie la fel.
    eu nu m-am bagat in discutiile voastre ca nu cred ca ma ridic la nivelul vostru in ceea ce priveste arta scrisului dar crede-ma ca fetele nu ti-au vrut raul si nici nu vor sa te retragi.

    „Don’t take anything personnaly”

    CristinaC 5 februarie 2010 21:56 Răspunde
  • thomas man, „stupid” era crochiul tau de mai devreme la emoticoana anonima, o misoginie banala care straluceste doar prin intorsaturile de fraze pe care probabil nu apuci sa le exersezi decat la redactarea de rapoarte inutile.
    „autist” era dialogul tau cu prietena una, conversatie care frizeaza pupincurismul pe alocuri. dar asa-mi trebuie daca mi-am permis sa imi iau libertatea de a te persifla – scuze, nu stiam ca trebuie sa cer voie si ca nu este permis decat sa ridic ode desteptaciunii si politetii domniei voastre. plecati? of, am inima sfaramata. daca va retrageti pe muntele vrajit nu uitati sa aruncati cheia pe cosul hornului. do take it personally 🙂

    scuze fetelor inimoase care doresc liniste si pace. maine, promit. dar pana atunci e pe aici cineva din constanta care sa imi poata spune daca mai este inghetata marea? nu reusesc sa gasesc informatia asta pe net…

    Juztine 5 februarie 2010 22:04 Răspunde
  • Eleganta, gratie, civilizatie… 🙂

    Thomas Man 5 februarie 2010 22:14 Răspunde
  • pentru ca printre randurile de aici, constat impletirea vocii Unei cu cea a lui Thomas Man, m-am gandit la o melodie pentru voi, care sa indulceasca si mai mult eleganta, gratia si sufletul – menite sa inlocuiasca orice alienare…

    http://www.youtube.com/watch?v=apQrUbPCGmk

    tania 5 februarie 2010 22:32 Răspunde
  • Cristina Bizu,iti multumesc mult de tot, suna tare prietenos si cald ce-mi spui.In functie de cat tocesc in noaptea asta si maine, poate duminica dimineata reusesc sa ma arunc in masina, nu-i asa de departe Brasovul de ”orasul cu sudistii mitici” 🙂
    Thomas, asta seara ma-mbraci in atentii de barbat galant, eu personal ti-as simti lipsa de-aici de vei decide retragerea. N-am ce sa te-nvat pe tema retragerii, deci va trebui sa(-mi) rezisti pe mai departe. Cat despre ”azvarlitul” din blog, te-nseli, nu cred sa apartii, categoriei internaute care poate lua lesne asa-numitul ban. Sincer, nici de ignorat nu prea esti, asa ca vom vedea ce se mai intampla pe-aici, pari cu panzele de la caiac umflate de vant, sa speram ca si directia-i buna.
    Cat despre pupincurism, Juztine, n-ai vazut ce era acum cateva luni pe-aici. Sau ce e uneori pe paginile vecine, unde toata lumea se saruta pe vise si-si cere nonstop scuze daca a alunecat vreo petala anapoda din fraza. Dar cum ziceam si mai devreme, iti respect parerile, indiferent de propriile mele rezolutii sau opinii. Egalitate nu exista, dar libertate da.

    Una 5 februarie 2010 22:34 Răspunde
  • Una, pentru «Egalitate nu exista, dar libertate da», iti ofer maxima mea simpatie. 🙂

    tania 5 februarie 2010 22:37 Răspunde
  • Tania, indraznesc sa sper ca asta seara nu mai ai privirea intunecata?!:)

    Una 5 februarie 2010 22:46 Răspunde
  • Da…:) indrazneste. Mi-am prins astazi ego-ul de codita si l-am incuiat in camara. 🙂 Mersic de intrebare. 🙂

    tania 5 februarie 2010 22:47 Răspunde
  • CristinoC, ce-i asta cu ”nu ma ridic la nivelul..bla”?! Sper ca glumeai sa ne intretii vii printre fraze:) Eu spun sa intri fara probleme-n conversatie, din moment ce asisti. Dar poate ti-e teama sa nu starnesti valvatai, desi, crede-ma, asta este cel mai mic rau care se poate intampla acestui server ce ne suporta sporovaiala..

    Una 5 februarie 2010 22:52 Răspunde
  • Juztine, eu nu sunt din constanta, dar iti recomand sa faci un drum la mare s-o prinzi inca inghetata. Ar fi un moment excelent de fotografie. Eu am vazut marea suspendata in gheata, intr-o liniste aproape asurzitoare. La prima imagine nu cred ca te va imbia nimic, dara daca ai un pic de rabdare, o sa constati exact ce vreau sa spun. sau poate mai mult…

    tania 5 februarie 2010 22:52 Răspunde
  • Asta-i bine, ma lecuieste o vreme sa-ncerc niste pansament cu Freud peste rutina-mi din biblioteca:)

    Una 5 februarie 2010 22:55 Răspunde
  • mersi, tania. o sa merg, e probabil ultima sansa pe iarna asta si mereu mi-am dorit sa vad marea iarna.
    cristina c, multumesc pentru link. sunt fotografiile tale? 🙂

    juztine 5 februarie 2010 23:01 Răspunde
  • Una eu vorbeam serios.
    Eu sunt in general foarte directa si nu prea stiu sa gasesc metafore pentru gandurile mele. Voi aveti un parfum aparte cateodata poetic, alteori filosofic si de cele mai multe ori artistic. ca sa nu mai vorbesc de simtul umorului.
    Imi place aici la voi!

    CristinaC 5 februarie 2010 23:03 Răspunde
  • pentru cine are rabdare sa asculte pana la capat….

    http://www.youtube.com/watch?v=MfM5ZMwN-NU

    tania 5 februarie 2010 23:11 Răspunde
  • Cristina B., colectivul Brasov, cu un numar de (cel putin) 3 prieteni, toti prezenti, sintem gata sa iti onoram invitatia.
    De fapt, ce sa ma mai ascund: abia astept (hi, hi)

    adi_simplu 5 februarie 2010 23:53 Răspunde
  • CristinaC, vino cat mai des, sper de pe-acum sa nu regreti gestul si timpul alocat:)
    Thomas, preferatul meu ne-virtual o fi plecat deja sa se-mprieteneasca si cu perna, dupa ce seara trecuta a facut curte plapumii?!

    Una 6 februarie 2010 0:08 Răspunde
  • pot sa vin si eu??

    all blacks 6 februarie 2010 2:36 Răspunde
  • Juztine, sa le privesti cu mare placere asa cum fac si eu cand ma apuca dorul de duca.
    Nu sunt fotografiile mele. Sunt ale unor prieteni foarte dragi brasoveni de origine, acum in Germania la Koeln care calatoresc de cand ii stiu si cat de mult pot.

    CristinaC 6 februarie 2010 9:19 Răspunde
  • CristinaC, doar noi doua am ramas huhurezi, stravezii de nesomn, la noi, in Eastern Time. 🙂 Tu vezi ce reuniuni incitante se planifica in Brasovul tau? 🙂

    Simona Catrina 6 februarie 2010 9:25 Răspunde
  • Asta in timp ce Magic FM (Bucuresti) loveste din nou („Pour que tu m’aimes encore” – Céline Dion). Asta sub genericul nostru: another reason to love Canadians. Cristina, tu asculti ceva din Romania pe Internet, daca tot stai treaza (ca si mine) noaptea?

    Simona Catrina 6 februarie 2010 9:29 Răspunde
  • LA MULTI ANI, Carmen S., draga mea! Cum te simti, cum te-ai trezit? (intreb retoric)… Devreme, observ… 🙂 Simti norocul si iubirea imbratisindu-te dezlantuit? Daca nu, mai asteapta, s-a luminat de tot, ziua ta e ca un echinoctiu personal, timpuriu. Te sarut si mi-e dor de tine! (Sper ca te duci miine sa te intilnesti cu brasovenii…) 🙂

    Simona Catrina 6 februarie 2010 9:56 Răspunde
  • Buna dimineata:)
    Azi pareti plecati toti la plaja; eu tocmai m-am trezit, desi in Bucuresti mai e un pic si:
    se face seara:)
    incepe viscolul
    vine si codul galben
    ar mai fi..
    Deci: gata, nu mai aveti nimic de scris, va menajati cuvintele?Le-ati terminat?
    Te imbratisez Simona. Thomas si tie ti-as spune acelasi lucru, dar daca nu-mi raspunzi si raman asteptanda pe-aici, pana la primavara?!: ))
    Pareti cu semnal slab weekendul asta, sau sunt io mai vorbareata decat de obicei. Asta trebuie sa fie, lol

    Una 6 februarie 2010 18:00 Răspunde
  • Simona draga mea mai bine ne intalnim intr-o noapte ca ziua vad ca ne fac altii program!
    Cand stau noaptea incerc sa fac cat mai putin zgomot… lumea normala din casa mea doarme la ora aceea.

    As avea o rugaminte la cei care se vor bucura de Brasov, sa povesteasca cu multe amanunte, chiar cu poze… ma duc si eu cu ei in gand!

    Stii ca i-am adresa mea de e-mail Adelinei care se gandeste sa vina in Canada si am tot povestit in ultima vreme… si mi-a mai scris cineva din Canada , tot de pe blog. Poate cine stie vom face un grup tango Canadian ca sa te tinem la curent pe perioada in care vei lipsi.

    CristinaC 6 februarie 2010 18:57 Răspunde
  • Sper Una, sa nu te sperie codul galben si sa te incumeti la drum spre Brasov. Sortul de muschetar este pregatit.

    Cristina Bizu 6 februarie 2010 21:09 Răspunde
  • All Blacks, daca vrei sa ne cunosti si sa razi cu gasca noastra , esti binevenita.

    Cristina Bizu 6 februarie 2010 21:16 Răspunde
  • Dupa înclestarea de ieri seara, noaptea a fost zbuciumata. Rau de mare pe uscat, ce mai, si creieri în compot !
    Inboxul mi s-a înrosit de mesaje, la telefon, insultele au plouat ca din senin. Nu va redau înjuraturile, sunt si urechi sensibile pe aici. Am acum o colectie de « nume de pasari » personalizata (în colectie e ideea de a aduna, în a aduna e ideea de a consuma, îmi displace ideea), si cred ca niciun organ din morfologia mea nu a scapat din lista. Voci necunoscute, nick-uri nestiute, multi mi-au vrut pielea sau, ma rog, scalpul, în noaptea asta. Au fost si vorbe de sustinere dar, fireste, muuult mai rare. Unele din ceruri – multumesc, Doamne(lor) ! Si îngerii mei pazitori au avut ceva de spus, cel de pe umarul stang mi-a soptit : « Fata asta are haz », cel de pe umarul drept a strigat : « Fata asta are marea neagra inghetata ! » Nu pricep niciodata nimic din ce spun îngerii. Surpriza mare, Simonaaaaaaaa !!! « Thomas, eu te cunosc de mult, tu si misoginia sunteti notiuni paralele ! » Eu sunt cam paralel, oricum as da-o, asa e. Dar de unde stie Simona numarul meu de telefon ? Înca o enigma de rezolvat. Parca n-ar fi si asa destule. E tot mai întuneric în mintea mea. O silueta se apropie, amenintatoare, e Tania, cu o linie gigantica în mâini gata sa ma altoiasca : « Vii tu cu bocancii tai murdari sa strici Jocul Lalelelor si sa strivesti ghioceii. Ce voia textul tau debil ? » Balbai : « Era doar un pamfletel » si ma si sfichiuieste peste degete, bine ca nu-s pianist, apuc sa ma gandesc, si continui sa ma justific, fara convingere, « era doar un amarât de exercitiu de stil, eram avocatul diavolului » si piiitchh, din nou o linie peste degete ! « Asa-ti trebuie, daca te-ai bagat în horâ fara sa stii pasii de tango», spune Tania si dispare. Are dreptate, n-am ce sa zic, tac si sufar. Nu stiu pasii de hora tango, nu stiu daca vreau sa-i învat. Un minut mai tarziu, Un Trecator ma pune in garda : « Nu parasi niciodata ringul în timpul luptei, ai fi considerat si las, peste toate alea ». Prietenul la nevoie… Merci. Mai ramane sa mai am si curajul… Acum ma cearta Lm dar nu simt o animozitate, bizar, problema e ca nu reusesc sa-i deslusesc vorbele, de-as fi lips reader, « nu pot sa dorm » tzip eu de ma autosperii, la care ea îmi face o dedicatie, cantecul « You cannot sleep with a broken heart », nice, ty Lm. Cel putin niste note calmante, deja un progres. Apare nu stiu de unde Monica : Stii cuvantul ala vulgar cu kiss si cu ass, mi-e greu sa-l si pronunt, cred ca e extras din Dictionarul Parvenitilor, am eu o prietena franceza care a scris volumul « Expresii si zicatori folosite de burghezii gentilomi » parca l-am vazut in bibiliografie. Ma doare tot mai tare capul, sunt complet depasit de evenimente, care dictionar ? Alte entitati se perinda ametitor. Am înghitit prea multe pastile ? O mana pe fruntea mea, nu stiu cine e, e un fel de v-ati ascunselea ? « Îti fac reiki sa-ti treaca migrena », îmi spune mana, tot mai calda. Ce-i aia reiki ? De unde stie ca ma doare capul ?
    Nu o sa înteleg niciodata figurile virtuale.

    Si ceasul asta desteptator care nu suna niciodata duminica…

    Thomas Man 6 februarie 2010 23:59 Răspunde
  • Una, nu stiu ce si cum, dar ti l-am indragit rau pe thomas man de data asta.

    🙂 🙂 🙂

    Hei, Man, ai fost de nota 20. Deci nu ma pot abtine din ras. 🙂 🙂 🙂 Asha arat eu? linie, tras de urechi, pitchiuiala… 🙂 My god! 🙂

    Si mi-ai dat si dreptate?????? Fantastic! 🙂

    tania 7 februarie 2010 0:16 Răspunde
  • doamnelor si domnilor, ceea ce a reusit thomas man aici putini putem atinge: 🙂

    un tablou perfect ce infatiseaza starea unei fiinte aflate in vertij. Thomas Man, incearca sa iei un creion si sa il tii drept pe un singur deget. O sa vezi, treptat, imaginea abisala de care ti se tin prinshi toti senzorii va fi decriptata si vei reveni de pe tavan fix pe doua picioare, adica pe verticala. 🙂

    tania 7 februarie 2010 0:32 Răspunde
  • …nu (mai) era inghetata…

    juztine 7 februarie 2010 0:37 Răspunde
  • Mersi, Tania.
    In „Festivalul de naluci” de mai sus, ti-am facut un mic semn cu mana, Una.
    Mi-e teama ca daca te si numesc, un mic semn cu mana poate fi interpretat de unele minti mai libere ca un semn cu piciorul pe sub masa, de aceea pastrez distanta legala.

    Thomas Man 7 februarie 2010 11:08 Răspunde
  • Thomas Man, desi ash fi avut un drept la replica de intocmit, cu privire la jocul lalelelor si la priceperea pasilor de tango, :), te-ash ruga, daca poti, sa te intorci un pic in starea de veghe dintre somn si sa-mi spui cate ceva de personaje: despre simona stim :), dar Lm, eu si mai ales trecatorul si in special Una, cum arata (m) in vertijul tau? Te bagi la o descriere? ma jur ca de data asta accept si stilul specific tie, adica baroccian 🙂

    Daca ma voi trezi cu un refuz, o s-o iau drept nedreptate. Una cu raspundere limitata 🙂 🙂

    tania 7 februarie 2010 13:44 Răspunde
  • curiozitatea mea deja e in vertij. mai ca vreau sa aud/citesc, mai ca nu. acum cred ca isi pregateste degetele:), desi evident ca inainte de toate pune mult suflet in fiecare descriere ne sau amanuntita.
    ma alatur taniei. daca tot iti place sa te joci.cu lalelele of course. din cauza trairilor mele albastre,(asta de la tine o stiu- emoticoncaretragecuochiulsiscoatelimba) poate ma dreg si eu si nu te mai cert ,iar tu imi vei intelege in sfarsit vorbele si mai rezolvam o problema…
    siiiii pt ca avem ceva in comun adica teama de intelegeri gresite, tre sa specific acum ca am glumiiiiiiiiiiiit. ok? deci, ai grija ce descriere faci:)) kiss kiss

    Lm 7 februarie 2010 14:18 Răspunde
  • ce ziceti de vremea asta, domnilor? tare as fi vrut sa nu scot nasul afara din casa azi…

    thomas man, nu prea am inteles ce vrei sa spui cu „în colectie e ideea de a aduna, în a aduna e ideea de a consuma”. poate detaliezi… dupa cum vezi, daca nu mai este nimeni pe aici si n-ai plecat, eu si cu tania te punem la treaba.

    juztine 7 februarie 2010 15:36 Răspunde
  • puneti-l, doamnelor, la treaba, eu doar ce-am intrat din ger si m-as mai dezmorti nitel 🙂

    un trecator 7 februarie 2010 16:31 Răspunde
  • trecator, eu nu stiu sa fac masaj (reiki or else), dar stiu sa fac ceai 🙂 fierbinte chiar 😀

    juztine 7 februarie 2010 17:22 Răspunde
  • Juztine, la cum suna Reiki, cred ca nici un trecator nu ar zice nu 🙂

    Masajul reiki:
    Maestrul deschide un anumit canal energetic, canal ce rămâne deschis tot restul vieţii şi cu ajutorul căruia persoana va accesa la energia universala Reiki. Acest canal are ca traseu: cap-inimă-palme.
    Caracteristici ale canalului reiki
    1. Canalul reiki este independent de sistemul energetic obişnuit (chakre, meridiane, nadisuri).
    2. Este etanş, în sensul că energia reiki trece prin terapeut spre pacient, terapeutul fiind un releu; altfel spus, eu, ca terapeut, nu dau pacientului din energia mea, ceea ce înseamnă că la sfârşitul tratamentului voi fi cel puţin cu acelaşi nivel energetic, dacă nu mai mult decât la începutul tratamentului.
    3. Reiki are sens unic, în sensul că intră şi iese, nu se întoarce energia de la pacient către terapeut, astfel încât nu există riscul îmbolnăvirii sau să primim vibraţii negative de la pacient.

    Scopul practicării Reiki este de a corecta eventuale dizarmonii ale individului, de a corecta anumite probleme de sănătate, având în vedere că fiinţa umană e un complex de energii. În Reiki nu există o cale spirituală deja trasată şi obligatorie pentru toată lumea. Mai mult, este important tocmai aspectul de libertate personală pe care îl învăţăm. De aceea, se spune ca Reiki este o şcoală de libertate, mulţumită căreia fiecare îşi descoperă calea sa proprie de dezvoltare personală, iar dezvoltarea spiritului, a minţii şi a corpului reprezintă un proces individual care nu poate fi identic cu al altei persoane.

    tania 7 februarie 2010 17:55 Răspunde
  • Lm 7 februarie 2010 18:44 Răspunde
  • La recitire, mersiul meu suna cam sec in fata cuvintelor tale amabile, Tania. Asa ca : REmultumesc pt flori si-ti promit sa le ud ca si cum ar fi adevarate !
    Sry, timp ff limitat, în deplin acord cu subsemnatul, ca sa pot da curs prietenestilor solicitari !

    Thomas Man 7 februarie 2010 18:54 Răspunde
  • Tania,
    daca as incerca un raspuns strict in litera masajului, oops, a mesajului(incerc o timida corectare), atat ar mai trebui sa-i dati unui trecator. la el oricum masajul e ca si cum ai da peizanului un lobster, probabil ar reusi sa adoarma la fel de repede ca neinitiatul in luna tulburelului. ce sa mai zic de reiki? ca traseul ala spus de tine s-ar putea pierde, negasind cele trei jaloane de care spui? sau, hai ma rog, primele doua. si s-ar putea in cazul asta sa fie vai si amar de picioare. ca nu ma mai leg de 1,2,3 fuga dupa ei, ci doar de final, cu dizarmoniile – ar trebui sa angajez pe cineva cu norma intreaga, pentru mult timp -, ca despre starea de sanatate, de cate ori mi-am facut analize in ultimii ani, mi s-a spus ca tratament oricum nu exista pentru mine.

    un trecator 7 februarie 2010 19:16 Răspunde
  • 🙂 Ma faci sa zambesc, un trecator. Homarus americanus….bun! 🙂 mi-ai facut o poftaaa. 🙂

    Revenind… Spui ca esti de netratat? Reiki ar fi perfect pentru cei trecatori, ca genul asta de masaj este singurul care-ti poate spune cum stai cu trecerile dintre 1, 2 si 3. In vertijul lui, thomas a punctat bine. Cred ca trebuie sa-ti revizuiesti medicii. Gaseste unii mai priceputi. 🙂 Eu nu cred in ce ti-au spus. 🙂 Au vrut doar sa-ti ia banii. :)))

    tania 7 februarie 2010 19:29 Răspunde
  • Thomas Man, ar fi pentru prima data cand i-am daruit flori unui barbat. 🙂

    tania 7 februarie 2010 19:34 Răspunde
  • sincer, am incercat un houmorus localus mai degraba decat homarus americanus, e bine ca a iesit nitel, macar de clesti 🙂 de medici…. am fost la unii cu staif, probabil de asta m-au tratat din bombeu 🙂 iar la faza cu banii, ce sa-ti spun? eu nu prea am vrut sa-i dau de buna voie, iar ei n-au apucat sa ma anestezieze 🙂 de vertij nici nu vreau sa ma ating, sa nu ma ia cu ameteala 🙂

    un trecator 7 februarie 2010 19:48 Răspunde
  • una peste alta, trecatorule, crustaceii sunt buni buni, tocmai ca nu-i putem savura in fiecare zi. cred ca asha ar veni si cu reiki. 🙂 O data la nu stiu cat timp, poate chiar in ziua dedicata unui houmorus localus, reiki ar face minuni. Chiar mai reusite decat un vertij. 🙂

    medicii cu steif se prostesc unoeri. Isi calculeaza de multe ori venitul din buzunarul tau, pana la momentul in care li se face mila si-ti prescrie un tratament. 🙂 Ce expresie a fetei avea ultima data doctorul tau staifist? 🙂 🙂

    tania 7 februarie 2010 20:02 Răspunde
  • erau medici cunoscuti, expresia lor e mereu satisfacuta, nu ma ingrijoreaza asta…mai ales ca bonul de casa il scot dupa citirea rezultatelor 🙂

    un trecator 7 februarie 2010 20:18 Răspunde
  • Acum sa nu intelegi ca «mila» de tine, ci de increderea si banii pe care ti le-ai pus in ei. 🙂

    tania 7 februarie 2010 20:20 Răspunde
  • data viitoare, cand citesti rezultatele sa dai o atentie deosebita capului, inimii si palmelor. Si daca nu ies bine, sa te apuci de intrebari. Sa platesti inainte de raspunsul medicului, chiar daca il vezi satisfacut. 🙂 🙂

    tania 7 februarie 2010 20:23 Răspunde
  • vrei tu sa spui sa fiu atent ca daca ma ia durerea de cap si mi se accelereaza bataile inimii la citirea rezultatelor ar fi bine sa-i iau la palme? :)))

    un trecator 7 februarie 2010 20:41 Răspunde
  • 🙂 🙂 aoleu nu. nu asha. intr-o astfel de situatie, nu ar strica sa-ti aplici, tu-tie, o chelfaneala. cred ca nu te-ar costa nimic de data asta. 🙂

    Emoticoane cu hohote de ras nu exista pe niciunde???? 🙂

    tania 7 februarie 2010 21:01 Răspunde
  • trecatorule, bine ca te stiu ca stii de gluma. 🙂

    tania 7 februarie 2010 21:33 Răspunde
  • hei, doar voi doi sunteti pe aici?

    ai vazut tania ce elegant s a scos thomas?

    Lm 7 februarie 2010 21:53 Răspunde
  • Bine v-am regasit, emotionata toata, de sub nameti.
    Normal, am ratat Brasovul pe weekend-ul asta, am sageti portocalii desenate prin casa si pe masina, si in vise se facea ca aveam o pijama orange..
    Tania, draga, te cred ca l-ai indragit. Din pacate imi apartine doar oniric: ))
    Al, m-am gandit eu ca era pe-acolo prin text si un semn numai si numai pentru mine, il imaginam mai degraba, decat il intuiam, ce sa fac, iti sunt prin preajma oricum, din pacate priceperile mele sunt vagi in Reiki si nu numai:)
    Apropo de Jocul Lalelelor, despre care tocmai s-au deschis niste paranteze-solicitari, eu ma-ntreb daca nu cumva e un soi de Joc al Ielelor. Trecatorul si Thomas par sa reziste locului asta fara eforturi deosebite, dar parca poti sa stii ce-o fi dincolo de ”qwerty” al fiecaruia?!
    Pare o seara calma, sunt curioasa daca aici valvataile-s mocnite sau le-a venit de hac valul de naframa siberian. Revin, sper sa fiti si voi prin zona.

    Una 7 februarie 2010 22:09 Răspunde
  • Lm-ule, cred ca e mai putin vorba de(auto) scoatere si, mai curand, de eleganta. Nu esti singura, am venit si eu, dar ma-ntreb daca mai gasim pe-aici pe careva, Tania cu Trecator cu tot par pe undeva prin vreun separeu de ceainarie;)
    Iar brasovenii cei simpatici petrec intr-un local haios, nici vorba sa fie careva la ora asta prezent pe-aici, cred.
    Sunt neconsolata pentru sortul ce-mi era dedicat si va ramane inca la Cristina B care atat de cald m-a invitat la intalnirea lor..Si din motive obiective, (zapada o fi unul subiectiv?!) n-am avut cum ajunge.

    Una 7 februarie 2010 22:22 Răspunde
  • Una, daca tot tii mortis sa porti un sort in seara asta, sagetile alea portocalii nu te indruma si spre bucatarie? mai puneai si tu de-un ceai mai cald, din ce-ai mai bun 🙂

    un trecator 7 februarie 2010 22:42 Răspunde
  • Trecatorule, pentru un ceai cald nu-i musai nevoie de sort..Zi mai bine ca ti-e foame si nu indraznesti sa deschizi cuptorul si/sau frigiderul, de teama sa nu-ti surada de-acolo ceva goliciune: ))))
    Bine, am retinut si faza cu ”ce-ai mai bun”, dar daca i-as da o alta turnura si ce-am io mai bun nu s-ar afla in bucatarie cum ar deveni cazu’?:)
    Tanio, pe unde umbli?

    Una 7 februarie 2010 23:00 Răspunde
  • Pai daca voi o puneti de-un ceai cald, 🙂 :), ma gandeam sa fac un drum pana la florarie si apoi spre tavanul lui thomas man. 🙂 🙂 🙂

    tania 7 februarie 2010 23:16 Răspunde
  • LM, stiam ca thomas se va scoate. de aceea chiar s-a produs o nedreptate.

    🙁

    tania 7 februarie 2010 23:26 Răspunde
  • Tania, in seara asta ne jucam de-a Batman, de stam agatati de tavan?? :))))

    un trecator 7 februarie 2010 23:30 Răspunde
  • Deci ma tot gandeam ce replica sa am, dar nu ma pot opri din ras. hai ca vedeti voi maine, la venirea Simonei. Ce reiki, ceaiuri, tavane, trecatori si thomasi meni ne (va) arata. 🙂

    raspund: da. Agatati. 🙂 All around. Spiderman. 🙂

    tania 7 februarie 2010 23:52 Răspunde
  • Una, scuze, nu vazusem intrebarea (ma gandesc, deja, cat o sa-mi mai mearga manevra asta). Eu nu ma gandeam la nici o turnura, stiind ca exista pe urma riscul de turnir :))
    Aaaa, si tare Mengele ma mai crezi tu daca ai senzatia ca goliciunile le tin in cuptor sau in frigider :))))

    un trecator 8 februarie 2010 0:11 Răspunde
  • am lipsit cam mult…si s-a creat aici un „cenaclu” (scuze, nu am gasit alt cuvint la indemina…) in care nu stiu daca neparat e nevoie sa imi fac loc.
    dar eu is cu fluturii mei, asa cum v-ati obisnuit, si are-n-are legatura cu subiectul, bat si eu tastele (ca sa nu zic cimpii) cu de-ale mele…

    azi am avut o zi frumoasa…m-am simtit bine cu mine, in pielea mea, colindind strazi si magazine cu carti, cu muzica si antichitati…m-am intors acasa cu un bagaj emotional color, muzical si vesel: un album Van Gogh, o colectie de CD-uri cu muzica clasica (Mozart, Strauss, Weber, Tchaikovsky, Bhrams, Rubenstein, Chopin) si o vaza superba (de fapt o sticla patrata, din ceraminca pictata, un adevarat Picasso, ce are pe fiecare fata un portret din profil, foarte colorat)…
    ajuns acasa…calcat camasi pe muzica clasica…avut o revelatie: imi place la nebunie sa calc! 😉
    si m-am gindit astazi, ce multumita sunt de ziua de azi, de viata mea de acum…ca si cum anul asta linisit in care am pasit (care vine dupa unul cu furtuni, la propriu si la figurat) mi-a fost dat sa redescopar frumusetea vietii, frumosul, bucuria…uneori mi-e teama sa nu ma obisnuiesc prea mult bucurindu-ma de si cu mine…in orice caz, nu ma mai plictisesc cu mine, nu-mi mai e urit cu mine, as vrea sa opresc timpul, sau sa il dilat, macar un pic 😉

    o seara frumoasa tuturor. si astept brasoavele intilnirii de la brasov…

    Dea Valma 8 februarie 2010 0:18 Răspunde
  • DeaValmo, bine-ai revenit. Sper ca excursia pe plai mioritic ti-a priit.
    Aici, cum bine zici, atmosfera e de cenaclu, dar sunt si momente cand discutiile aluneca spre momentele metafizicului foarte personal, ceea ce ne da zambet si ne coloreaza frumos obrazul: )
    Tania pare plecata la florarie, io m-as fi pitit azi intr-o sera din care sa culeg floricele de musetel.. Restul doamnelor poate-s troienite pe undeva, domnii vor fi fiind la lopata si tarnacop, iarna ne-a prins in mreje.

    Una 8 februarie 2010 11:00 Răspunde
  • Dea Valma, astfel de zile, rezervate pentru activitati inutile, superficiale si placute mi se par printre cele mai frumoase pe care le poti trai. Sunt zilele micilor fericiri , intrecute doar de zilele marilor fericiri (casatorie, nasterea unui copil, etc). Unde esti tu? Amsterdam? Chiar ca trebuie sa fie frumos acolo…

    juztine 8 februarie 2010 12:03 Răspunde
  • juztine, sunt si prin amsterdam (lucrez acolo) si prin leiden (aici locuiesc)…
    in perioada asta olanda nu e frumoasa…e prea gri, inghetata, aproape moarta…dar peste o luna se va trezi, si atunci sa ne vezi, si pe ea si pe mine, salbatice si despletite, cu vintul in plete, alergind printre lalele, brinduse si nacise…mi-e asa de dor de primavara, de culoare, parfum, caldura..

    Dea Valma 8 februarie 2010 12:24 Răspunde
  • Dea Valma, o sa mergi la festivalul lalelelor (http://www.keukenhof.nl)? E pe lista mea de „ce as vrea sa vizitez in aceasta viata” (daca ar fi sa am o astfel de lista) 😛

    juztine 8 februarie 2010 13:04 Răspunde
  • juztine, am fost la keukenhof de vreo 2 ori in cei aproape 9 ani de cind imi calatoresc pasii pe aici…e frumos, nu am ce sa zic mai mult, merita sa fie vazut…dar in acelasi timp nu imi doresc sa il vad chiar in fiecare an. ce fac in schimb in fiecare an e sa ma plimb cu bicicleta pritre lanuri (da, am scris bine, lanuri) de lalele, zambile, narcise si alte flori si miresme… mi se pare sublim…si e si gratis 🙂
    in fiecare an se organizeza spre sfirsitul expozitiei de la keukenhof o parada a florilor, cu care (respectiv automobilele zilelor noastre) decorate cu fel de fel de scene, toate realizate numai din flori…si asa ceva merita vazut si iti ramine intiparit pe retina multa vreme…

    Dea Valma 8 februarie 2010 14:06 Răspunde
  • Pentru ca nu m-ati întrebat, o sa va raspund : Nu, nu am pomenit Jocul Lalelelor în textul precedent ca sa declanseze subliminal tematica urmatoarelor postari. Dupa cum, daca-mi voi marturisi slabiciunea pentru ciubotzica cucului, nu o sa auzim neaparat aici pe interval corul din opereta „Cucu’ si Pupaza”.
    A fost bineînteles doar o brodeala, cu ecou la Amsterdam.

    Thomas Man 8 februarie 2010 18:55 Răspunde
  • Thomas, de departe prefer ”Festivalul de naluci” , jocul e doar o treapta la urcusul uneori greu. Ma bucur sa te vad pe-aici, azi am avut mana streasina la ochi , dar nici c-am reusit sa te zaresc:)

    Una 8 februarie 2010 20:22 Răspunde
  • Jos palaria , Simona Catrina ! Ma inclin in fata ta si iti multumesc pentru ce scrii, pentru cum scrii si pentru starea de bine pe care o am dupa fiecare lecturare a scrierilor tale. Te-am descoperit doar de vreun an din pacate dar m-ai cucerit definitiv .

    Dintr-un Bucuresti troienit , de care stiu ca ti-e dor , imi permit sa-ti transmit calde salutari si sa-ti spun ca astept cu sufletul la gura o noua postare a ta in cadrul revistei .

    Marina 8 februarie 2010 20:34 Răspunde
  • Multumesc din suflet, Marina! Abia ma trezisem si, de emotie, am uitat sa-mi fac si cafea (omisiune care se intimpla rarisim). 🙂 Ca sa detaliez, ma trezesc la prinz fiindca noptile mele sunt mai treze decit media decenta a planetei.

    Simona Catrina 8 februarie 2010 20:37 Răspunde
  • Pe mine , emotia sa-mi vad numele scris de tine , mi-a intepenit degetele ! .. :))

    Iti doresc o zi frumoasa !

    Marina 8 februarie 2010 21:01 Răspunde
  • cine a fost la Brasov sa povesteasca si curiosilor de pe aci (adicatelea eu) cum fu?

    juztine 8 februarie 2010 21:03 Răspunde
  • Se pare ca mi-a intepenit si mintea daca am putut sa scriu „pe mine , emotia… mi-a intepenit..” :)) Off ! nu e de ras e de plans ! Am vrut sa scriu „m-a blocat ” , pe urma mi-am dat seama ca de fapt mi-au intepenit degetele si a iesit ce a iesit . Urat pentru cineva care iti devoreaza pur si simplu cu nesat „revista presei ” . Mea culpa !

    Simona , te rog sa ma ierti ca ti-am zgariat retina cu asa o prostie .

    Marina 8 februarie 2010 22:24 Răspunde
  • Marina, draga mea, fii serioasa, nici nu observasem! 🙂 Oh, daca ai sti de cite ori scriu si eu altceva decit intentionez! Avantajul meu aici e ca eu pot edita si-mi pot corecta textul, asta e singura diferenta! 🙂 Crede-ma!

    Simona Catrina 8 februarie 2010 23:01 Răspunde
  • Ah, grozave sunt noptile albe si cafelele de la pranz!
    Eu ma tot chinui sa ma inghesui intr-un program blue-collar-icesc si uneori doare, mai ales dimineata devreme. Am propus sa mi se traga un furtun de la ibric la cavitatea bucala dar Anemari m-a povatuit sa beau prima data un pahar de apa dimineata. Acum beau un pahar de apa, ma gandesc la Anemari si apoi beau cafeaua 🙂

    amalia 9 februarie 2010 9:24 Răspunde
  • Simona, amalia, da, noptile albe si cafelele de pranz sunt serafice. Iar daca se nimereste sa mai fie si luna plina, noptile sunt atunci si mai pure. 🙂 ca suntem sub influenta unoeri protectoare alteori nefasta al acestui astru, noaptea oricum te infasoara in profunzime mai mult decat o face orice dimineata sau oricare alt ceas din zi. Ce ne facem in schimb cu privirea mijita de dupa zori ? Eu m-am riscat de multe ori sa iubesc mai mult noaptea decat ziua si deseori nu m-am regasit pe de-antreagul cand am deschis ferestrele. 🙂

    o melodie de printre fostele mele nopti albe? cine era cu genul asta??? juztine???? 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=-vcd95yxQxs

    tania 9 februarie 2010 12:59 Răspunde
  • Tania, eu in noptile cu luna plina prefer sa bantui 🙂

    un trecator 9 februarie 2010 15:09 Răspunde
  • Haaa, precum vampirii cel mai probabil. 🙂 Eu spun ca cea mai faina „bantuiala” pe timp de noapte se intampla printre cotloanele mintii si ale sufletului. 🙂

    tania 9 februarie 2010 15:11 Răspunde
  • ooofffff, si mai spuneti pe-aici ca numai noi suntem de vina! uite si la tine solutie de bantuit pentru barbati! pai ce sa fac eu ca vampirul, cand vremea ciocoilor a apus demult???? 🙂 prefer sa bantui ca sburatorul, daca tot veni vorba :))))

    un trecator 9 februarie 2010 15:21 Răspunde
  • 🙂 :), trecatorule, nu ma face sa-ti dedic poezii superflue cu si despre zburatori. 🙂
    Acum ma poti acuza ca sunt lispsita de romantism, poate?

    Si care sa fie diferenta dintre vampirul clasic si zburatorul contemplativ sub clar de luna?

    tania 9 februarie 2010 15:39 Răspunde
  • daca as fi practicat vampirismul, as fi stiut sa-ti spun 🙂

    un trecator 9 februarie 2010 15:57 Răspunde
  • heliade radulescu- zburatorul

    „Dar ce lumină iute ca fulger trecătoare
    Din miazănoapte scapă cu urme de scântei?
    Vro stea mai cade iară? vrun împărat mai moare?
    Ori e–să nu mai fie! — vro pacoste de zmei?

    Tot zmeu a fost, surato. Văzuşi, împeliţatu,
    Că ţintă l-alde Floarea în clipă străbătu!
    Şi drept pe coş, leicuţă! ce n-ai gândi, spurcatu!
    Închină-te, surato! — Văzutu-l-ai şi tu?

    Balaur de lumină cu coada-nflăcărată,
    Şi-pietre nestemate lucea pe el ca foc.
    Spun, soro, c-ar fi june cu dragoste curată;
    Dar lipsa d-a lui dragosti! departe de ast loc!

    Pândeşte, bată-l crucea! şi-n somn colea mi-ţi vine
    Ca brad un flăcăiandru, şi tras ca prin inel,
    Bălai, cu părul d-aur! dar slabele lui vine
    N-au nici un pic de sânge, ş-un nas –ca vai de el!

    O! biata fetişoară! mi-e milă de Florica
    Cum o fi chinuind-o! vezi, d-aia a slăbit
    Şi s-a pălit copila! ce bine-a zis bunica:
    Să fugă fata mare de focul de iubit!

    Că-ncepe de visează, şi visu-n lipitură
    Începe-a se preface, şi lipitura-n zmeu,
    Şi ce-i mai faci pe urmă? că nici descântătură,
    Nici rugi nu te mai scapă, ferească Dumnezeu!”

    tania 9 februarie 2010 16:11 Răspunde
  • asta poate pentru ca practici…zborul? 🙂 🙂 🙂

    tania 9 februarie 2010 16:18 Răspunde
  • sau (pe furate)amorul?!

    Una 9 februarie 2010 17:29 Răspunde
  • Hello, dintre cafele va salut si eu, am zile grele, incarcate foarte. Umblati haihui maxim, vaz, ca taceti cam (prea) mult.
    Of, si nici Al nu pare a-mi fi prin preajma.. Ma autoproclam azi sora de suferinta cu Lm-ul care striga mai deunazi dupa Calina/Calinu’i: )). Fireste, suspinul este din acelasi registru’, imprinicinat e altcineva: )

    Una 9 februarie 2010 17:36 Răspunde
  • Tania, intrebarea ta este putin inselatoare. Oricum, se pare ca (voit) te-am indus si eu putin in eroare, excluzand partea cu dintii si donarea involuntara de sange. Insa daca ar fi fost sa-ti raspund simplu ca da, atunci ne-am fi intors, probabil, la lalele sau alte flori. Si cum nu-s chiar bondar, atunci fireste ca nici partea asta de zbor nu mi-o pot asuma. Insa da, imi mai permit inca s-o fac. Putin altfel 🙂

    un trecator 9 februarie 2010 19:42 Răspunde
  • loool@nu-s chiar bondar..

    Una 9 februarie 2010 20:17 Răspunde
  • Un Trecator, sa inteleg ca preferi o Anumita companie zburatoare, scuze aeriana ??? 🙂 🙂

    tania 9 februarie 2010 21:25 Răspunde
  • Una, da, nu-s ca nu-s dungat – nici pe spate, nici pe burta :)))
    Tania, da, Al’imele :))))

    un trecator 9 februarie 2010 21:46 Răspunde
  • hei, trecator, suna a brand personal. 🙂 Stiai ca Ali inseamna in italiana «aripi»?
    🙂 🙂

    tania 9 februarie 2010 21:58 Răspunde
  • Simona, nu ne mai scrii nimic?
    intru aici si ma simt cam aiurea – am impresia ca citesc alt „messenger” decit al meu. si nu vreau sa fiu indiscreta.

    nu vreau sa ma bag pe dragostea voastra dar… imprimati o nota muuulllttt prea personala, nu credeti?

    iana 9 februarie 2010 22:08 Răspunde
  • iana, si eu tot pe Simona o astept (cat pe ce sa spun noi, dar nu pot vorbi in numele altora) cu alta zona de scormonit prin minte si suflet, da’ pana atunci mai lasa-ma putin sa fac un mic joc de glezne, pentru incalzire. daca nu te deranjeaza, bineinteles.

    un trecator 9 februarie 2010 22:18 Răspunde
  • bine trecator daca incalzirea e mai incitanta in public si cu martori… sa aveti fun…

    iana 9 februarie 2010 22:23 Răspunde
  • da…, sincer si eu ma aflu in asteptarea simonei si a altora de pe aici, dar constat uneori cu regret ca daca se intampla sa ma vorbesc cu un trecator, nu prea mai zice nimeni nimic…

    iana, nu te complica cu «mess, nota mult prea personala, dragoste, indiscretii etc» caci nu-si iau locul in context.
    Iar tu, trecatorule, daca vorbesti de un joc de glezne, asta chiar suna cam aiurea. Chiar si pentru nu stiu ce incalzire. Nu ti-am prins gluma.

    tania 9 februarie 2010 22:41 Răspunde
  • draga mea,
    eu nu ma complic deloc.
    oare de ce nu mai zice nimeni nimic cind va vorbiti voi doi?

    iana 9 februarie 2010 23:04 Răspunde
  • sara buna. ma adun si eu de pe drumurile care ma duc tot mai departe de casa.si va salut dintr-o casa aflata pe ultima suta de metri in schimbarea look-ului.
    nu mai strig dupa calina sau calin, cred ca nici nu voi stii vreodata de fapt ce taina ne-a legat. sau poate doar mi s-a parut…

    simona,ce mai scrii? una, tania,trecator,juztine,iana,marimari,thomas….noapte albastra sa aveti….ca tot se lega thomas de trairile mele albastre:)…dar, asta sunt io.

    Lm 9 februarie 2010 23:09 Răspunde
  • asta, nu stiu, iana, nu ash putea sa vorbesc in locul si timpul nimanui, nu-i asha?

    tania 9 februarie 2010 23:14 Răspunde
  • am avut o zi urata, am aflat ca pt unii sunt dispensabila, iar pt altcineva doar ocazionala. asa ca am cazut intr-o pasa de „mi-am ratat viata” si am cautat pe gougal care sunt conditiile de intrare la manastire. sunt prea grele 🙁
    of.
    o sa ma apuc de citit cartea pe care mi-am luat-o acum cateva sapatamani, povestiri despre om, de noica, ca sa pricep si io cum pot fi infringerile – trepte. de ce imi ofera viata cate o schimbare majora in fiecare luna?!

    juztine 9 februarie 2010 23:23 Răspunde
  • juztine, daca dintr-o astfel de stare, intri direct la noica, o sa savurezi cartea pana te vei enerva. dar vei intelege de ce anumite infrangeri sunt catalogate drept trepte ale existentei noastre 🙂

    PS. ti-am sustras toate pozele marii inghetate. 🙂 A, si uitasem, trecatorule, m-am tot tinut astazi sa-ti spun. Apropo tot de zbor. Juztine are in seiful personal trei-patru fotografii superbe cu si despre zbor, ba chiar si libertate. Ti le recomand cu placere. su-per-be!

    tania 9 februarie 2010 23:30 Răspunde
  • Un blog e ca o gradinita cu flori ; unele mai frumoase, altele mai ierboase. Oricum, gradinarul trebuie sa-si puna sortuletul si sa vina sa le ude ca altfel exista risc de vestejire. Asa ca, Simonaaaa, hidratarea vine din stiloul tau, nu ? Sau l-ai randuit deja între bagaje ? Credeam ca-l tii în banduliera, gata de tras foc dupa foc la o adica…
    The show must go on ! Asadar, pt cine are chef sa caute : Jehro – Continuando

    Thomas Man 9 februarie 2010 23:34 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=HJX1gwpYT44

    io am avut chef….

    of juztine,la infrangeri, ma gandisem si eu la calugarit. ca cica blondelor le sade bine in negru=)), dar…clar,e prea greu… doamne iarta-ma , dar sunt prea patimasa pt o manastire.:)). ..hai sa sarim treptele alea cate doua, poate fentam ca si in copilarie…
    cat de curand o sa iti trimit niste poze cu muntele meu…ok?iertare ca nu am reusit pana acum…

    Lm 9 februarie 2010 23:56 Răspunde
  • Un blog e ca telefonul arab : spune cineva ceva, vine altul care intelege cam repede mesajul si la randul lui îl customizeaza pt urmatorul care îl remodeleaza dupa chipul si asemanarea sa si-l etajeaza peste celelalte. Cand ultimul preia stafeta si vrea sa o paseze mai departe, mesajul initial nu mai e decat un vag pretext, în acest lant al desertaciunilor, cu lumini si umbre. La capatul tunelului este mereu o raza, pt ca ultimul nu stinge niciodata lumina blogului.
    Noapte buna !
    Toploader – Dancing In The Moonlight

    Thomas Man 9 februarie 2010 23:58 Răspunde
  • Mci, Lm ! Tocmai cand îmi ziceam ca un blog e ca in „Scaunele” lui Ionescu m-ai contrazis pe note 🙂

    Thomas Man 10 februarie 2010 0:02 Răspunde
  • Un blog este ca o carte scrisa de mai multi coautori, sub insufletirea unui singur academician, in forma unui puzzle din forme multiple si infinite, crosetate printr-un feed-back ce se doreste etern valabil doar sub insemnul bunei-credinte.

    tania 10 februarie 2010 0:24 Răspunde
  • Thomas Man, ti-ai incheiat ideea tare frumos- cu…. dansand sub clar de luna.

    http://www.youtube.com/watch?v=iXacZP7eP3U

    tania 10 februarie 2010 0:45 Răspunde
  • Simona este sinistrata si fara internet si telefon… Bell Canada i-a intrerupt legatura cu o saptamana mai devreme. Apare maine cu siguranta… daca nu si in curand de la internet cafe

    CristinaC 10 februarie 2010 2:45 Răspunde
  • Simona,
    imi pare rau! asa mi-au facut si mie acum doi ani cind m-am mutat… mi-au intrerupt telefonul cu o saptamina mai devreme si dupa ce ne-am mutat am mai asteptat o saptamina.

    iana 10 februarie 2010 4:42 Răspunde
  • Shame on Bell Canada!

    Vroiam sa ii spun Simonei, si voua, ca la Chicago e un nou inceput de noapte alba.
    Alba de nesomn si alba de zapada.

    amalia 10 februarie 2010 7:48 Răspunde
  • Ha-haaa, uite ca am avut noroc de un agent vigilent de la Bell Canada, mi-au restituit Internetul! 🙂 Ce rau a fost asa, fara legaturi cu lumea, mi se parea stupida insasi ideea de computer, ma simteam ca si cum as fi avut un telefon-jucarie, cu care n-as fi putut vorbi nicaieri.
    Da, Iana, asa fac astia, nu e prima oara cind am de-a face cu ei.
    Pentru ne-canadieni, niste precizari: Bell si Rogers sunt principalele companii de telefonie/internet/cablu tv/satelit din Canada si sunt in concurenta crunta, vesnic. Practic isi impart piata, restul nu prea conteaza.
    Ei, eu am cablu cu Rogers si restul cu Bell. Odata, Bell a reparat ceva pe strada si cind au plecat, eu nu mai aveam semnal la cablul Rogers, semn ca au retezat ceva (din greseala?). Cu nervii arcuri, i-am chemat pe cei de la Rogers, au reparat, dupa care nu aveam Internet, era exasperant. Deci i-am chemat pe cei de la Bell si au gasit firul lor (de data asta) retezat.
    For God sake, what’s wrong with you all?!

    Amalia… Si la Toronto ninge superb, in seara asta a inceput! Sunt niste fulgi mici si translucizi, ca niste diamante de pe inelul de logodna. 🙂 Mm? 🙂 Si eu ma pregatesc de noapte alba, si de zapada, si de nesomn, asa cum frumos spui tu.

    Simona Catrina 10 februarie 2010 7:59 Răspunde
  • CristinaC, esti minunata ca le-ai dat de stire unde sunt. 🙂 Sa vezi ce intuneric era in Internet Café si ce jucau unii niste jocuri alambicate si galagioase! Abia asteptam sa scap de-acolo. Asa-i cind n-ai lucrul tau, vorba olteanului. 🙂 Te sarut, noapte buna (alba?).

    Simona Catrina 10 februarie 2010 8:02 Răspunde
  • Alba noaptea si la noi… cu fulgi mici care se joaca in vant. N-am mai fost la un internet cafe din Spania… acum doi ani… si acolo parca toate erau monopol „middel east” numai barbati cu privirile severe si dezabrobatoare pe mine… in pantaloni scurti.
    Cred ca la tine ninige mai mult… eu speram in snowday dar cred ca n-am noroc.
    Noapte buna

    CristinaC 10 februarie 2010 9:39 Răspunde
  • Va pup, nu atat de noapte buna, cat de buna regasire:)
    Amuzanta treaba Rogers vs Bell, tough competition.. In Ro am inceput sa vedem acelasi gen de comportament de cand s-a spart monopolul Romtelecom care niste ani buni dupa ’90 s-a jucat de-a mama si de-a tata pe banii clientilor -sclavi. Am prieteni care au renuntat pe viata la prestatia lor dupa note incarcate abuziv si contestatii nesolutionate in veci! Iar de vreo 2-3 ani au o paleta atragatoare de servicii, dar asta dupa ce au incasat-o viguros prin 2005, cand au pierdut 500 000 abonati, ”la draft” ashe..
    Ati continuat frumos azi noapte, subscriu la treaba cu blog-ul-carte scrisa de cei care se simt atasati de loc si gazda; e ca un party, din punctul meu de vedere, dar nu genul de petrecere dintr-un loc fitzos unde ”se merge cu firma”, ci undeva intim, cu muzica interesanta si lume buna. Unde lumea buna, dar e tot un punct de vedere, nu e cea care aproba mecanic orice s-ar spune din orice colt al camerei, ci unde se sta de vorba si se mai si invata cate ceva, unde se aprind discutii cu argumente si contra-argumente, unde nimeni nu e privit” nici cu patima, nici cu partinire” 🙂

    Una 10 februarie 2010 10:42 Răspunde
  • Tania, ai vrut sa ne informezi ca Simona este academician ? 🙂 Definitia ta e mai intelectual aleasa, comparatiile mele erau mai mult „sa-ma-aflu-n-treaba”. A propos de cantec si de noapte albuie : bag sama ca pe segmentul asta se danseaza sub luna plina !
    OK pt blog party all the time, bemol pt chestia cu buna-credinta care ma cam inspaimanta : aproape toti cei care se reclamau din sorgintea asta nu aveau niciun fel de scrupule (criminali cu diploma, leaderi in politica, etc.).
    Simona, Bell si Rogers sunt niste erzatsuri caraghioase. Tu esti conectata direct la Doamne Doamne (doar ai darul divin al scrisului si al comunicarii). Poti sa-i ceri, ca Anita Ward, la o adica, : Oh, my God, ring my bell !
    Muscand cu patima si partinire din tartina de miercuri, încerc sa contribui, cu modestie, doamnelor, la reconstruirea moralului ce aluneca printre ghetusuri (pt cine mai are urechile calde) :
    Ray Lamontagne – You are The Best Thing

    Thomas Man 10 februarie 2010 11:27 Răspunde
  • Tania, „sustrage” ce vrei tu. Eu as fura de undeva o farama de primavara, ca mi-au inghetat genunchii asteptand autobuzul. Citisem zilele trecute despre o doamna care a vizitat toti cei 4 poli ai pamantului – cat de temerar sa fii sa mergi de buna voie si nesilit de nimeni intr-un asemenea frig?! Eu as explora Ecuatorul si insulele Pacificului…
    Lm, de acord cu saritul treptelor – ce bine e cateodata sa privesti totul cu ochi de copil, nu de adult responsabil care trebuie sa ia decizii si se simte lovit de viata asta care e asa cum e….

    juztine 10 februarie 2010 11:44 Răspunde
  • Thomas, impetuoasa cum (nu) ma stii, invoc a.s.ap. detalii despre tartina ta 🙂 Nu inseamna ca le voi si primi, in timp util, ca sa ma pot inspira pentru pranzul de azi cand nu am nici o sansa sa plec de la birou, decat dupa ora 15.30. Dar cum notiunea se poate extinde cu larghete, ce ai asculta azi de-ai fi in locul meu, multitasking? Stii doar ca izvorul partinirii mele in ce te priveste a venit,” initialmente”, din muzica patimasa recomandata..

    Una 10 februarie 2010 12:53 Răspunde
  • da juztine,viata asta e …de doi lei. nu am fost niciodata de acord cu cei care mi-au replicat mereu naiv, ca viata e asa cum ti-o faci.of la naiba…ce ma irita.
    ti-o trage mai abitir cand iti e mai roz. si uite ca ajungem de fapt la tema Simonei cu nedreptatea. ma mir si ma mir, cum unora le merge din plin, iar mie mi se inneaca vapoarele….toate vapoarele. caci e adevarata si vorba aia care zice ca atunci cand se strica ceva, se strica si restul.cand ceva nu merge, nu mai merge nici restul.iar la omul sarac nici boii nu trag.
    la job sunt lovita pe la spate. stau cu decizia neluata si cu demisia in sertar. sa plec si sa las loc celor care nu ma vor sau sa declar razboi pt ca altii ma vor…

    Lm 10 februarie 2010 13:19 Răspunde
  • eu am decis deja, ma mut in alt departament…

    juztine 10 februarie 2010 14:41 Răspunde
  • Juztine, multumesc. Off, si eu vreau primavara si soare si haine usoare si chicotit de pasarele si cer senin si si si….:(

    Thomas Man, am mai spus ca apreciez mult acest blog, pentru ceea ce a reusit simona sa construiasca aici. Academician? 🙂 este, da, si acesta un fel de a spune. 🙂

    Lm, anul 2010 este anul justitiei, al dreptatii si al curajului. Eu l-am luat in serios. Mergi inainte, cu fruntea sus. Doar tu stii, nu-i asha, ce este bine pentru tine. 🙂 „La omul sarac, trebuie sa ai boi ambitiosi” ash adauga eu. 🙂

    Una, stii cat de simpatica imi esti. 🙂 Da, fara patima si partiniri, subscriu complet.

    Trecator, recitind, am inteles gluma ta. Sorry pentru negatiile mele.

    tania 10 februarie 2010 15:27 Răspunde
  • Lm, eu as vedea partea plina a paharului : ai vapoare în stoc ! Curaj, don’t give up ! Iata un blues, ca sa nu te scufunzi : Tony Joe White – Ain’t Going Down This Time
    Tania, pt tine cuvantul academician e plin de conotatii bune, pt mine e aproape o insulta ! Nu te supara de nepotrivire, stii ca eu-s cam alaturi de drum si am ochelari de cal. Academicienii pe care-i stiu eu nu-s de admirat.
    Una, las tartinei dimensiuni poetice, nu intru în detalii moleculare. Însâ raspund, cum pot, asteptarii muzicale, repetand : piesele propuse sunt mai impactante ascultate, nu pe vazutelea pe iutiub. Tot astept sa-mi spuneti voi, sau Simona, cum sa le leg in fisier mp3 sau mp4, aici pe blog, daca avem dreptul sa partajam frateste aceste mici bijuterii.
    Michael Franti – Ganja Baby
    Tom McRae – For The Restless
    Morning Star – I Heard Beauty Calling

    Thomas Man 10 februarie 2010 16:13 Răspunde
  • Thomas man, sunt chiar niste bijuterii. Din cate stiu eu, se pot face, tehnic, afisari de acest gen pe blog, doar fisiere audio. E de munca 🙂

    Dar, cu aceasta ocazie, reiterez si eu mai veche dorinta. 🙂 Simona, un cd full tango? fara pantofi rosii. 🙂 🙂 🙂

    tania 10 februarie 2010 16:22 Răspunde
  • Amalia, asa cum ti-am scris si la tine pe blog… sa treci cu bine peste furtuni.
    eu m-am amagit pina anul acesta ca locuiesc intr-o zona unde nu se intimpla nimic „de spectacol” , din punctul de vedere al vremii…
    sintem la a doua runda de zapada … dar zapada… weeke-endul trecut am fost si fara curent electric…
    treaba buna e ca sintem in „vacanta de zapada”… 🙂

    iana 10 februarie 2010 17:21 Răspunde
  • la multi ani cristina bizu!

    pisica 10 februarie 2010 20:19 Răspunde
  • La multi ani, Cristina mea…. albastru sa iti fie gandul, sufletul, zambetul pentru totdeauna.
    Si iubirea dorita, asteptata, promisa, sa te gaseasca si sa te implineasca.

    pisica 10 februarie 2010 20:20 Răspunde
  • La multi ani cu mult noroc si sanatate, Cristina Bizu ! si multumesc pt invitatie, am ramas insa blocata in predeal . .. Sper sa ma fie insa vreo ocazie.

    all blacks 10 februarie 2010 20:32 Răspunde
  • La multi ani, Cristina B! Sa ne traiesti si sa te bucuri de noi cat de mult s-o putea:)
    Thomas, nu stiu cum sa faci postarile, se pare ca Tania e mai informata la capitolul asta. Stiu ca muzica ”ta” este de ascultat (eventual pe vinil) nu de cautat pe tzava, da’ stii cum se spune: lucram cu materialul clientului.Atat avem, atat putem!
    Pentru muscatura de tartina-poem iti aduc maine cirese:)
    Si gata, nu-ti mai spun mai multe, mi-e teama sa n-o oripilez pe Iana:)) Te pup, Iano, sper sa nu te supere prea rau simpatia mea afisata pentru Herr Man. E, pur si simplu, mai puternica decat mine..

    Una 10 februarie 2010 21:40 Răspunde
  • Cristina, la multi ani, draga mea, eu am privilegiul de a sti deja cum ti-ai sarbatorit ziua! 🙂 Esti frumoasa si senina si iti doresc sa ramii la fel de increzatoare, sa-ti cultivi sperantele si primaverile si asteptarile splendide!

    Simona Catrina 10 februarie 2010 21:52 Răspunde
  • Uno draga, iubiti-va tare!

    iana 10 februarie 2010 22:40 Răspunde
  • Confunzi un pic lucrurile, sau am exagerat eu cu vocativul, probabil, Iana draga:)

    Una 10 februarie 2010 23:05 Răspunde
  • Ha! 🙂 🙂

    tania 10 februarie 2010 23:32 Răspunde
  • pentru cine mai are rabdare….un blog este….un blog este…tot citesc, dar nu ma pricep eu sa asez cuvintele astea in ordine incat voi, citindu-le, sa nu ma luati iar peste picior. si, daca tot e vorba de picioare, daca tot vorbim de-un soi de muzica al carei ton il da Simona, m-am gandit sa imi iau niscaiva ajutoare sa va spun cum (mai) vad eu ce-i aici. si de ce revin, chiar de e obositor pentru unii.
    pe aceeasi muzica, daca toti am fi la fel, nu am sti sa ne distingem unii de altii. am fi ceva de genul lor….

    http://www.youtube.com/watch?v=B718RsboGEI&feature=related

    cum insa stiu ca sunt oameni care prin solo-urile lor intregesc unicitatea astui loc si ca, prin intregul muzicii, le pot auzi tocurile….dati-mi voie sa ma bucur, chiar si in liniste, inca….

    http://www.youtube.com/watch?v=BdDD9JX-Tyg&feature=related

    ….de muzica….de ritm….de unii. da?

    un trecator 10 februarie 2010 23:48 Răspunde
  • trecatorule, iti place, nu-ti place, da-mi voie sa-mi repet simpatia pe care ti-o port. Parca mi-ai citit dintre ganduri, fir-ar…da, unicitatea intregeste. Daca am fi toti aidoma, cred ca n-am forma niciun intreg.
    Propun ultima melodie postata de tine in colectia virtuala a melodiilor tango.

    tania 11 februarie 2010 0:34 Răspunde
  • Da, Una
    am vrut sa vad cum iti suna vocativul… ma gindeam ca ti-ar prinde bine! 🙂
    si crede-ma nu confund nimic. nici cu tania nu am confundat … ai vazut doar… a aflat ca simpatia trecatorului e „joc de glezne”.. zi ca nu-i ceva trecatorul acesta?

    iana 11 februarie 2010 3:04 Răspunde
  • trecatorule!
    Musica pe care ne-o sugerersti e fantastica!

    Ai fost in Spania sa ii vezi pe viu?

    CristinaC 11 februarie 2010 4:29 Răspunde
  • Muzica pe care ne-o sugerezi am vrut sa spun…
    Scuze

    CristinaC 11 februarie 2010 4:29 Răspunde
  • un tango pentu voi
    superb
    http://www.youtube.com/watch?v=O0PjGyWqdAE

    CristinaC 11 februarie 2010 5:13 Răspunde
  • Multumesc din suflet pentru urari.
    O sa ma bucur, Una, mult si bine, nu scapati de mine.
    All Blacks , o asteptam pe Simona si vom avea prilejul sa organizam si alte intalniri Tango.
    Pregatiti-va pantofii de dans, Tangoul obligatoriu.

    Cristina Bizu 11 februarie 2010 8:46 Răspunde
  • Iana 🙂
    Vocativul meu versus imperativul dat de tine pot da nastere la confuzii.. Joc de glezne sau nu, simpatie, apropiere, placerea de a ne conversa in negru pe alb sau printre randuri, au si ele farmecul lor pe-aici.Asa vad eu lucrurile. Da, imi prinde bine cate-un vocativ uneori, dar acel ”iubiti-va tare!” al tau zis in gluma sau nu, m-a facut sa spun ca imbraca in ceva confuzie tema. Oricum, pe langa vocative, imi prieste si cate-o nedumerire cand si cand:)

    Una 11 februarie 2010 10:28 Răspunde
  • Una, cui ii pasa aici, in fond, de confuzii, de nonconfuzii? Stim cu totii ca mesajele dintre noi pot fi interpretate dupa chipul si asemanarea omului, mai stim cum cuvintele, in lipsa audio-vizualului, pot insemna mai putin sau mai mult decat sensurile pe care vor sa le imbrace si sa le transmita. Din punctul meu de vedere, Iana este libera sa spuna orice- in contextul propriilor ei interpretari- nu stiu pe cine ar afecta? Bine, sa nu sarim totusi calul, pentru ca nu ash vrea sa-mi eliberez ego-ul din camara si sa-mi stric starea mea si probabil pe a altora. Mi-a ajuns experienta blogoistica alaturi de monica andrei, pe care inca o astept pe aici, cu sinceritate si cu un mai redus chef de persiflari, ce se pot scurge, probabil fara voie, din jocurile jocului ei. Eu nu vad motivul pentru care tu, iana, ai avea placerea sau interesul de a cataloga sau dezavua conversatiile dintre o femeie si un barbat. Dar, inca o data iti spun, daca vrei sa aloci un interes aparte, poti face oricum ce vrei. Tot fun e. 🙂 🙂 Si ca sa iti raspund despre gleznele trecatorului ( chiar imi devii simpatica), uite, chiar incerc sa mi-l imaginez pe trecator sosind aici si incalzindu-se peste conversatiile noastre, pentru ca apoi sa-si porneasca motorasele degetelor. 🙂 🙂

    Una, stii cum e…prietenul la nevoie…., ca sa citez din Thomas man. 🙂 Faza cu« imi prieste o nedumerire din cand in cand» a fost tare profunda. 🙂

    tania 11 februarie 2010 11:07 Răspunde
  • cristina Bizu, vin si eu cu primul tango pe care l-am cunoscut primasi data.

    Tangoul- un aventurier fermecator, un tanar visator, cu tamplele carunte (…)
    Tangoul….n-are rival pe lume….mereu seducator fara pereche, ne strange, ne sopteste la ureche….Tangoul….un etern june prim…are acelasi mister si-un parfum anume…

    http://www.trilulilu.ro/edifice/8bc21bc1771f9c

    tania 11 februarie 2010 11:58 Răspunde
  • Tania, sunt de acord cu ce spui. Dar am vorbit de nedumeriri si confuzii tocmai pentru a incerca sa-mi dau mie niste raspunsuri.Bine, puteam sa mi le dau si-n sinea mea, da’ care mai era farmecu’?:)

    Una 11 februarie 2010 13:21 Răspunde
  • nimeni pe messenger? curios :)))))

    Cristina, ma bucur ca ti-a placut sugestia. 🙂 De vazut nu i-am vazut pe viu, insa Maria Pages mi s-a parut teribila in acel dans, chiar daca nu este pe muzica ei obisnuita.

    un trecator 11 februarie 2010 20:03 Răspunde
  • deloc. era mai interesant cand ne certam pe aici…

    juztine 11 februarie 2010 21:23 Răspunde
  • ola amicii…am terminat casa.in sfarsit. mi-am luat concediu… si un bilet de avion la barcelona:)) peste cateva zile!!!!
    noapte buna…

    http://www.youtube.com/watch?v=8xg3vE8Ie_E&feature=fvst

    Lm 11 februarie 2010 21:35 Răspunde
  • bravo. si eu plec peste o luna, sa vad festivalul fallas

    juztine 11 februarie 2010 22:19 Răspunde
  • juztine, ma bucur ca ti-au placut 🙂

    un trecator 11 februarie 2010 23:15 Răspunde
  • Stiati ca «iubito» este o…tragedie? 🙂

    Pauza de mess reclamata pe aici mi-a amintit de … nichita:

    Ah, cuvintele, tristele,
    ele curg în ele însele,
    deşi sensul lor este static.

    Ce tragedie cuvântul „iubito”!
    După litera „I” urmează litera „U”,
    după litera „B”, litera „I”,
    apoi „T”, apoi „O”…

    Şi asta-i ca şi cum ar trece un timp
    între „I” şi „O”,
    deşi „Iubito” nu are timp,
    ci este tot şi dintr-o dată.
    Sau nu: a fost… Sau nu: va fi
    sau este pur şi simplu.

    II

    Prima literă a oricărui cuvânt
    se află-n trecut, –
    ultima literă – de asemeni,
    Numai trupul cuvântului
    e în prezent.

    ce ziceti de asta?

    tania 11 februarie 2010 23:28 Răspunde
  • Aah, trecatorul este anonim – ce surpiza 😀

    juztine 11 februarie 2010 23:38 Răspunde
  • …priza

    juztine 11 februarie 2010 23:39 Răspunde
  • versurile sunt din …«impotriva cuvintelor» a lui nichita si, cred, sunt unele dintre cele mai patrunzatoare. Mi-ati amintit de ea, tu, trecator, tu, juztine. Pentru ca aici nu cred ca este interesant doar cand ne certam. 🙁

    Si uite asha am ajuns la analiza slovelor din «iubito». Intrebarea mea ar fi cat timp ar fi posibil sa treaca de la I la O? 🙂 🙂 mai mult sau mai putin decat de la I la E din «iubitule», for example ?????

    tania 12 februarie 2010 0:03 Răspunde
  • sa ne certam frumos 😛

    juztine 12 februarie 2010 0:09 Răspunde
  • juztine, nu stiu cat…frumos. de pilda, asha numita «cearta» cu monica mi-a lasat un gust amar. Sincer…poate cat voi lipsi si eu de pe aici (imi fac si eu niste bagaje la final de week- fara laptop) va reveni pe aici in stilul ei original si simpaticutz. 🙂 in acelasi timp, o astept pe simona cu inca o…nedreptate… tonica 🙂

    tania 12 februarie 2010 0:41 Răspunde
  • Tania, ce frumos ca ne-ai amintit versurile.
    Iti multumesc.

    „Tango-ul, mai tanar ca oricand!”

    (acesta este preferatul meu).

    amalia 12 februarie 2010 6:56 Răspunde
  • stiu, tania… dar nu pleca, te rog 🙁

    juztine 12 februarie 2010 10:33 Răspunde
  • trebe sa fii putin nebun sa te astepti sa ti se dea din cer.

    nu ai auzit de „fiecare isi face norocul?”

    deci pune mana si fa ceva, nu astepta sa se indure dzeu. dumnezeu nu exista. v-am pupat.

    TheCreatrix 23 martie 2010 21:44 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title