fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Nesimtit prezentabil, doresc cunostinta doamna disperata

de

La ziarul pe care il co-editez la Toronto (Jurnalul Romanesc), primesc, fireste, si anunturi pentru mica publicitate. Am adunat, astfel, inclusiv o claie de anunturi matrimoniale. Marturisesc ca le-am publicat numai pe cele care, cit de cit, au o tesatura rezonabila, cu un minim liant de bun simt in compozitie. Dar am primit si multe altele pe care n-am avut inima sa le bag sub tipar, nici macar de dragul amuzamentului. Nu de alta, dar unii oameni singuri sunt suficient de disperati ca sa-si piarda simtul umorului si sa nu mai remarce ridicolul si tupeul.

Pe scurt, multi autorasi de apeluri sentimentale ofera un flintic si cer enorm.  La adapostul unor eufemisme de genul „Domn inca tinar” (in traducere: cam hodorog, dar mimez bine ca n-am artrita) sau „prezentabil” (nasol, dar cel putin fara handicapuri vizibile), anuntatorii si promitatorii de fericiri desira si restul doleantelor: „caut doamna extrem de frumoasa la trup si la suflet” (din care o femeie retine doar ce-o turmenteaza pe ea, adica faptul ca el cauta o inima de aur; iar in realitate cheia mesajului, din punctul lui de vedere, era proba eliminatorie a corpului perfect).

Ma rog, pe-astea tot le-am publicat, fiindca ramineau in aria poeziei, insa am primit (culmea, de la cineva cunoscut mie) si un anunt pe care l-am facut imediat cit o nuca si l-am catapultat la cos. Acest domn, tin minte, era un venerabil sexagenar libidinos, compozitor ratat de jingles (care inca mai visa sa fie tocmit de firme celebre de advertising) si care era divortat, pasamite. Scria asa in fituica pe care mi-a strecurat-o in geanta, conspirativ: „Barbat inca tinar… (v-am spus cit era de tinar, batea in 67) „si foarte prezentabil…” (avea 1.68 m si vreo 95 de kile), „distins…” (isi purta cele trei fire de par legate intr-o coada la spate), „situatie materiala buna…” (isi platea chiria la timp si avea bani de bilete de metrou, ce-i drept), „doresc cunostinta domnisoara…” (deci tinara, sa fie clar), „intre 25 si 35 de ani…” (cum va spuneam), „educata, frumoasa, desteapta, cu job full-time, eleganta, stilata, buna vorbitoare de romana, engleza…” (femeia perfecta, construita pe computer), „rog uritele, cicalitoarele, parvenitele si pe cele mai mari de 35 de ani sa se abtina, cer si ofer seriozitate maxima” (altfel spus: sunt un cretin, dar imi incerc norocul). Nu i-am publicat anuntul si de-atunci ma bate la cap ca de ce si de ce. I-am spus ca e ofensator si ca in Canada se tine seama de aceste chichite. Si ca, nu in ultimul rind, am sa-mi scot din sarite cititorii cu asemenea porcarii. I-a luat limba foc si-i tremurau burtile, a fornait ca ma reclama pentru discriminare. I-am spus ca el va fi chestionat pentru discriminare inaintea mea. Nu cred ca a auzit a doua jumatate de propozitie, fiindca trintise usa si disparuse.

Pornind de-aici cu discutia, ajungem la o chestiune destul de delicata: cit de obiectiv ne autoevaluam, atunci cind ne cautam un partener de viata? Nu ma refer neaparat la anunturile matrimoniale, asta a fost doar un punct de plecare. Evident, nesimtitul care isi vopsea atributele cu maclavais opac si cerea, in schimb, numai papusi de portelan fin este un caz extrem. Dar dincolo de asta, poate ca multi oameni sunt inca singuri fiindca se incapatineaza sa tina cu dintii de un ideal. Ceea ce ramine grotesc e faptul ca, pentru unii, partenerul ideal ramine acelasi si la 20 de ani, si la 60. La fel de tinar, de frumos, de suplu, de bogat, de destept, de plin de tact si romantism.

Obstinatia de a ne indragosti vesnic de cite-o categorie de oameni pe care o consideram perfecta ne va costa enorm, intr-o zi. Stiu femei care traiesc in trecut si isi trateaza electoratul matrimonial in consecinta. Femei care nu mai arata si nici nu se mai poarta cum obisnuiau pe vremuri, dar care vor barbati frumosi, bogati, inalti, cu cit mai mult par si cit mai putine vicii. Apoi le casuna pe cite-un nevinovat care a fost odata gentil cu ele si devin aproape obsedate de un om care n-a facut decit sa poarte o discutie civilizata, cindva.

Stiu o femeie din Toronto care sufera si azi dupa un tip cu care s-a intilnit o singura data, la restaurant (le facuse cineva cunostinta), apoi el n-a mai sunat-o (cazul clasic – si, de fapt, asumat de la bun inceput, atunci cind accepti un blind date). Nu-i nimic, l-a sunat ea. O data, de patru ori, de paispe ori. El a fost dragut o vreme, apoi s-a incins progresiv si i-a zis ca are motivele lui sa nu mearga mai departe in relatia asta si ca ar fi bine „sa ramina prieteni”. Tipa a luat textul la propriu si de-atunci il suna si mai abitir, fiindca ea abordeaza totul ad litteram si acum se considera, nu-i asa, prietena lui. Ne-au trebuit luni de zile sa-i explicam ca „raminem prieteni” inseamna, de fapt, „du-te dracului de pe capul meu, ca nu-mi place cum arati”.     

Si altceva: comitem oare o fapta buna daca le deschidem ochii celor care se cred mai buni decit sunt, mai bine cotati pe piata „single”, mai eligibili decit sunt in realitate? Sau am face bine sa ne tinem pliscul inchis, ca sa lasam omul sa-si conserve increderea in el? Teoretic, prima varianta e mai morala, iar a doua e mai sanatoasa. Nu stiu… Cind vezi ca un prieten drag si apropiat delireaza si tine mortis la idealuri aberante, riscind sa ramina burlac si nefericit pina la adinci si incontinente batrineti, parca simti ca are nevoie de-un soc de sinceritate din partea ta.

E sanatos sa abdici de la idealurile tale fiindca imbatrinesti, ti-e groaza de singuratate, ti se ofilesc sinii, saracesti, te ingrasi sau chelesti? Sau e mai demn sa tii cu dintii de modelul pe care ti l-ai creat cindva, sa cauti o viata intreaga (cu riscul major de a nu gasi niciodata), decit sa faci rabat de la standardele tale?

Cu ani in urma, un amic interesant, care divortase de vreo cinci ani care era inca singur (dar care se intilnise cu vreo 50 de femei si nu i-a placut de niciuna), ne-a rugat sa-i spunem ce sa faca si el ca sa aiba noroc de „o femeie ca lumea”. N-am mai rezistat, mi-am luat inima-n bot si i-am spus ca, pentru el, „o femeie ca lumea” e o femeie pe care si Jude Law ar considera-o testabila matrimonial. Iar ala macar are faima, bani si o mutra-magnet, care-i poate procura orice femeie de pe fata si dosul pamintului. Amicul ne-a privit acru si umflat de repros, facindu-ne responsabili de un cinism care nu se voia, de fapt, decit o mina intinsa. E singur si in ziua de azi, evident, si cred ca deja s-a resemnat. Era un om care putea fi fericit, avea acest potential, dar si-l reprima, din infumurare si indaratnicie. Dupa ce ani de zile l-am caricaturizat in mintea mea dedata la exercitii de critica, am realizat ca, poate, multi dintre noi suntem infectati cu acelasi virus, numai ca la unii boala inca nu s-a instalat. Este, insa, doar o chestiune de timp.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Tag-uri:
· · · · ·
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • cel mai triste ca unii chiar isi gasesc idealurile dar sunt atat de incapatanati si increzuti incat se poarte ca niste nesimtit/e cu acesta si pierd. sau si mai rau cred ca merita mai mult daq tot au dat de acest ideal 🙂

    cosânzeana 24 ianuarie 2010 12:53 Răspunde
  • cred ca cei care cer mai mult decat sunt dispusi sa dea, realizeaza, totusi, acest lucru. doar ca e mai usor sa inchizi ochii. sa nu ne amagim – stim cu totii care e valoarea noastra pe piata, fie ea matrimoniala sau alta..

    juztine 24 ianuarie 2010 15:01 Răspunde
  • Intotdeauna anunturile postate de femei mi se par mult mai decente. Si mult mai putine.

    Cred ca barbatii o fac din spirit de aventura si nu le pasa prea mult de implicarea emotionala intr-o asemenea relatie. Ma intreb daca rezultatele lor sunt pe masura asteptarilor.
    Ati obesrvat ca in masinile sport decapotabile care ruleaza mai incet decat altele pe strazi ( ca sa putem sa observam soferul) sunt intotdeauna barbati trecuti de jumatatea vietii?
    Am trecut pe langa o asemea masina intr-o zi si i-am admirat sinceritatea posesorului. Pe numerele de inregistrare scria ” mid life crises”

    CristinaC 24 ianuarie 2010 18:11 Răspunde
  • Eu, va marturisesc sincer, am fost fascinata niste ani de internet si chat-uri. Sociabilitatea mea era pe culmile disperarii, la un moment dat, din cauza noptilor pierdute prin online vorbind vrute si nevrute cu oameni din diverse emisfere. Se intampla prin ’98-’99 cand, de altfel, am si facut primele incursiuni in lumea internauta, iar cu ochii de-acum realizez ca genul de libidinos cu alura de barbat intelegator, cu rendez-vous-uri in chat, vesnicit in ale fantasmelor cu lolite era extrem de prezent.
    Majoritatea erau bine sariti de 45 de primaveri, insurati si cu gand de divort (ofcourse!!), raspanditi, cum va spuneam, prin lume. ”Norocul” meu asa-zis matrimonial parea a veni, pe vremea aia, din infloritorul Quebec. Dreaq stie de ce, dar imi parea ca foarte multi domni plecati de pe plaiul mioritic se vorbisera sa dea peste mine online si sa ma curteze. Ma credeam isteata si plina de succese, studenta si cu ganduri mari, de fapt merituosi erau doar cei 20 de ani pe care-i aveam pe-atunci.
    Am inteles relativ repede ce pacaleala teribila poate deveni internetul in viata cuiva ; nu, nu in viata oricui, ci doar a celui ce nu se trezeste la timp sa-si traiasca propria viata si se lasa in seama altora care se ”reinventasera” existential si mental in fata unui monitor si aveau sa faca asta si pe mai departe..
    Citind ce a postat Simona mi-am amintit brusc de un cetatean, copie fidela a celui descris, distins si prezentabil, cu senectutea langa tampla, dar si cu o colectie impresionanta de pornoase in hard-discul purtator, nebun dupa tipesele destepte, zicea el, dar aflat, din pacate, in sceneta doar cu el insusi, pe post de regizor, scenarist,protagonist.Cauta mai mereu pentru figuratie cate-o duduie cu care sa se converseze in limba natala, pe care s-o momeasca cu, macar, o vacanta canadiana, dup-aia evident lista oportunitatilor ramanand larg deschisa.Sau cascata, dupa caz:)

    Una 24 ianuarie 2010 18:53 Răspunde
  • Cred, dar s-ar putea sa ma insel, ca doar barbatii au pretentii din astea absurde, cum ca ea sa fie cea mai frumoasa, cea mai gospodina, in pat cea mai felina, si tot asa…pt ei, este de ajuns ca sunt posesorii unei perechi de galbenusuri (cu prea putin sange in instalatii, totusi, se constata pe alocuri). Pt ca da, uneori (de multe ori) femeile sunt disperate in singuratatea lor. Singura sunt si eu, de jumatate de viata, si pana acum m-a ajutat Cel de Sus sa nu fiu disperata, desi imi doresc, ca oricine, macar putina dragoste. Nici nu am trecut in extrema cealalta, sa imi doresc inca fat frumosul pe care poate il visam pe la 16 ani…Poate ca am trecut in alta extrema, aceea ca nu mai astept nimic…pai, oricata pozitivitate as avea, daca pana acum nu s-a legat marea dragoste de mine, sa sper ca mai poate aparea asa tarziu? Nu prea cred.
    Revenind la ce mai spuneai despre femeia din toronto – nici nu trebuia sa numesti orasul, ca asa ceva poti intalni peste tot – se cade des in greseala asta, sa tragi de un fir aproape inexistent (stiu sigur ca o data mi s-a intamplat si mie, si am plans indelungat pt ce ar fi putut sa fie, si, culmea, „prieteni” suntem si in ziua de azi…dar cum crezi?! ma suna cand are nevoie de ceva de la mine, ca prezint oarece influenta in cercul in care se desfasoara).
    Mai facem unele dintre noi un pacat, ca sa nu ii spun simplu greseala, ne inamoram de barbatii cu care spunem ca facem doar sex…Si pacatul asta l-am executat, ca la varsta mea am trecut prin toate, desi dupa mintea pe care o am, as putea spune ca uneori inca mai copilaresc…
    Nici nu stiu daca e bine sa ramai asa cu niste vise, nu chiar in tonul de cal alb, dar macar sa nu fie umbrite de disperare…Ca nu imi place nici cand vad femei prea tulburate ca au ramas singure, ca se arunca in cate o chestie pe care cu greu as putea sa o numesc relatie.
    Dar, sigur, nu se potriveste nici sa traiesti la 40 de ani ce ai visat la 20.

    je 24 ianuarie 2010 20:22 Răspunde
  • Autoevaluare obiectiva. Exista? Cred ca startul pe drumul cautarii partenerului incepe cam de timpuriu. Purtam, fara sa vrem, oarecare amprenta a neamurilor din care ne tragem. Nu, nu dacii si romanii, s-ar putea sa fie prea de departe, insa avem parinti, bunici. Poate si de la cei dinaintea lor. Si mai avem puterea exemplelor. Daca ar fi numai din categoria „asa DA”, cred ca probleme prea mari nu am mai avea pe parcursul existentei noastre. Insa avem si din partea celor cu „asa NU”. Uneori aflam mai tarziu, insa, chiar fara a le sti, le simtim. Si, pe baza exemplelor astea incepem si ne construim modelul nostru. Prima data, destul de brut. Crestem, evoluam (ma rog, unii din noi), experimentam. Ajustam modelul creat din invatamintele trase. Uneori conturam mai bine, alteori mai prost, ceea ce ne face sa calcam din nou cam in acelasi loc, chiar daca persoana e diferita. Alteori ajustam din topor un „asa nu”, incat „asa da”-ul care rezulta e si ala nitel cam stramb.Cred ca daca reusim sa ne acceptam asa cum suntem, daca reusim sa fim constienti ca, odata cu trecerea timpului adaugam bagajului nostru de comportamente adevarate hachite, care unora ar putea sa le para insuportabile, daca am putea si am sti sa renuntam la ele, daca am incepe de a cere in primul rand de la noi – nu, nu intr-o super-exigenta deranjanta – poate am reusi sa si dam in aceeasi masura. Si, atunci ar fi posibil sa gasim si acel partener alaturi de care sa ducem o viata implinita.
    Ca exista unii care raman ancorati in trecut, fara a realiza ca cei care se schimba primii sunt chiar ei, si asta este un lucru cert.
    Cazuri ca cel al respectivei de care spui tu, Simona, cred ca stim cu totii. Mai multe, sau mai putine. Disperarea ei deriva din idealul ala de care refuza sa se desparta. Insa, ca sa leg ce spuneam mai sus, cu cazul ei, cred ca este bine sa avem idealuri. Insa la fel de bine este sa le armonizam timpului si varstei.
    Mi-a pacut acel altceva. Cu comisul. Interesant este ca nu comitem o fapta buna sau una rea. Ci doar comitem o fapta. Poate ca noi, dintr-un impuls oarecare o vom incadra la cele bune. Insa ai mai spus ceva, si de asta scriu ce scriu. Amic. Ceea ce i-ai zis tu molfaindu-ti inima cu oarecarea indoiala, e fapta buna doar pentru prieteni. Amicii, de regula, o trec la cele rele. A la long.
    Nu am sa ma mai opresc la nenea ala, puteai sa-i recomanzi sa ajunga chirias intr-un azil de batrani, la varsta lui, acolo ar fi reprezentat cu siguranta o partida buna. Dar atata vreme cat o foarte mica parte din cei ce apeleaza la astfel de canale de cautare au si succes, fie ca-i ziar, fie ca-i internet, atunci vor exista si foarte multi care vor iesi la pescuit in astfel de ape. Si-si vor gasi fie un/o disperat/a cu care sa se aranjeze pentru o perioada de timp. Dupa care vor recidiva.
    Si, je, nimeni nu spune ca se potriveste sa traiesti la 40 ca la 20, dar te impiedica cineva sa traiesti ca si cum ai avea 30?

    un trecator 24 ianuarie 2010 22:49 Răspunde
  • je, unii barbati sunt asa – dar atata timp cat „nesimtitul prezentabil” gaseste cate o doamna disperata, este si vina „doamnei” ca-i valideaza pretentiile. probabil nici ea nu-i asa de doamna.. stii cum se zice – prost nu e cel care cere, ci cel care da. in rest, cred ca o anumita doaza de pretentii e permisa, atata timp cat exista un echilibru. e greu de spus ce primeste/da fiecare dintre partenerii dintr-un cuplu..

    juztine 24 ianuarie 2010 23:56 Răspunde
  • Op si eu ca musca-n lapte in subiectul asta delicat. As putea bate campii si muntii despre muste miere si bondari pt ca nu ma simt deloc cu musca pe caciula dar contributia mea la tema va fi ridicol de subtire, un anunt sibilin :
    Garofita proaspat ofilita caut bobocel pt intretinere si, eventual, gradinita in doi. Ofer glastra (din termopane) vs hidratare bisaptamanala. Bractee vs petale si mugurasi. Flori de gheata sa se abtina.
    In rest, m-as ralia, cu voia Dvs, parerii Juztinei, echilibrata, echidistanta, scurta si chibzuita. Nu ca celelalte ar fi mai prejos dar…
    Am avut în fine ragazul sa citesc mai pe îndelete comentariile de la rasu-plansu si am constatat ca am ceva datorii :
    Lm spera sa-mi placa «JF Maurice & Maryse». Da, multumesc, îmi place, ma binedispune. Nu spun asta doar ca sa fac pe interesantul, desi a fost conceput in alt scop, acest canticel ma face sa rad (explicatia nu e de natura psihologica). Si cum suntem la capitolul «La rencontre» si Tania avea ceva nedumeriri cu priceperea textului, as putea sa o depanez pt ca, intamplator, am avut profesori buni de franceza, baietii de la «Flight of The Conchord» :
    http://www.youtube.com/watch?v=X5hrUGFhsXo
    Una, dracul nu e asa de negru si nici eu nu-s asa de roz cum ai avut tu bunavointa sa ma intrezaresti prin înscrisurile mele. Atentie, îti reamintesc : aici suntem toti intr-o reprezentatie – îmbracam niste hainute si cu creionul numeric tragem trasaturi si dam, putin cate putin, paragraf dupa paragraf, substanta, corp unui nickname, in timp ce altii se chinuie in experiente de decorporalizare ! Un cliseu deja : între biografia personala si cea virtuala e un microcosm cu umbre si lumini. Cat suntem dispusi sa aratam din eul nostru profund ramane un mister. Si chiar daca apar date mai personale, numarul de la bonet sau de la pantofi, nu stim daca sunt adevarate 100%. Ne jucam aici de-a empatia cu niste figuri/entitati care ni se par placute, sau interesante, fara macar sa stim daca sunt de tip caucazian.
    Una, probabil ca folosim cam aceleasi ingrediente la confectionarea painii de toate zilele. Îti multumesc mult de încredere.
    Juztine, nu e nevoie sa-ti faci analize, ti-au iesit excelente : daca dupa o ora de somn din 24 mai ai si fortza de a veni si scrie aici… Ce sanatate !
    Un cadou muzical pt Simona si blogul ei, în acord cu numele revistei care-l adaposteste, si pt voi, daca mai suportati :
    Hindi Zahra- Beautiful Tango
    http://www.youtube.com/watch?v=vqhLKKhzF-o
    Pt cei care au timp si chef, tripticul obisnuit :
    Melingo – Pequeno Paria
    Morning Star – I Heard Beauty Calling
    Madrugada – Honey Bee
    O saptamana buna !

    Thomas Man 25 ianuarie 2010 1:39 Răspunde
  • Draga Simona,
    Imi cer scuze, comentariul meu nu e la subiect.
    Intr-un post mai vechi ne explicai motivele pentru care ai plecat din tara. Poate iti faci timp sa ne vorbesti despre motivele care te-au determinat sa te intorci.
    Astept cu nerabdare si un eventual post cu primele impresii din Romania.

    Rose - Toronto 25 ianuarie 2010 5:18 Răspunde
  • Cosinzeana, probabil ca ai dreptate, exista tendinta unora de a-si reevalua sansele pe piata, dupa ce ating ceea ce cindva era idealul suprem. Dar sta in natura umana sa nu se multumeasca nici macar cu idealul, observ.

    Draga Rose, iti marturisesc ca motivele pentru care am sa revin o vreme in Romania sunt foarte subiective. Tin de niste idei profesionale, de starile mele, de cotitura personala la care ma aflu, de rascrucile pe care le-am tot evitat, pina cind n-am mai avut incotro si a trebuit sa le infrunt. Dupa ce ajung, veti afla cu totii, fara indoiala, ce stari si fapte traversez acasa…
    PS: Si nu te scuza, eu chiar insist sa nu va simtit obligati sa scrieti „la subiect”, scrieti ce vreti voi, ce va trece prin cap. Daca aveti ceva legat de subiect, bine, daca nu, orice idee e binevenita!

    Juztine, subscriu cu convingere la ideea ca nu aceia care pretind ceva pacatuiesc, ci aceia care raspund acestor pretentii, din disperare din sau alte cauze nefiresti.
    Dar, pe de alta parte, nu stiu daca suntem obiectivi atunci cind ne evaluam, nu stiu daca ne stim exact „cota de piata”. Tu pari sa fii convinsa ca da. Mi-ar placea sa fie asa, iti spun sincer, dar uneori ma tem ca ne evaluam potrivit datelor pe care le avem noi despre noi insine, refuzam sa vedem in noi ceea ce vad si ceilalti. Suntem prieteni cu oglinda noastra si atit (nu numai la propriu, desigur).
    Noi stim ca suntem buni si meritam ceva la fel de bun, dar intrebarea pe care ar trebui sa ne-o formulam frecvent ar fi: oare stim sa ne folosim calitatile, stim sa le descoperim, sa le punem sa lucreze pentru noi? Sau le ascundem in diverse retineri, neglijente, frustrari si idei cu care ne mintim permanent, ca sa-i putem invinui mai usor pe altii? Nu e o intrebare retorica, eu chiar ma intreb serios.

    CristinaC, interesanta secventa cu decapotabilele. Simpatic tipul cu „midlife crisis”. Personal, masina fancy mi se pare cea mai inofensiva dintre simptomele crizelor de virsta. La altii, faza se manifesta toxic pentru cei/cele care cred in promisiunile, efuziunile si asa-zisele lor „certitudini”. In esenta, acesti oameni sufera de imaturitate cronica. Iar repercusiunile sunt foarte apasatoare.

    Je, ai dreptate, prototipul e universal – si ca localizare, si ca reactie. Nici nu incercam sa insinuez ca aceste „malentendu”-uri se petrec doar in Toronto. Nu fac parte din cultura locala, nici vorba, ci tin de ADN-ul uman.
    Exista un vocabular specific domeniului „blind date” sau al testelor amoroase in general. Si asta poate confirma oricine, expresia „raminem prieteni” e cea mai frecventa modalitate de a scapa de cineva fara scandal. Sunt cuvintele care iti permit sa iesi pe o usa si s-o inchizi in urma ta inainte ca persoana abandonata sa realizeze ce i se intimpla. De obicei insa, in urmatoarele trei minute, aceasta persoana traduce dialogul si pricepe. Cu unele mici si agasante exceptii, cum e cazul tipei despre care v-am vorbit.

    Una, etapa chat-urilor si a evadarilor virtuale e necesara, pina la un punct, si sunt convinsa ca ti-a ajutat. Daca nu parcurgi si experienta asta, nu cred ca ai cum sa intelegi, pina in profunzime, cum functioneaza acest mecanism. Oricit ti s-ar explica, nimeni nu-ti poate ascuti simturile in asa fel, incit sa adulmeci duplicitatea de la distanta. Dar daca te confrunti cu ea de citeva ori, devii imun.
    Si nu e vorba numai de viclenii sau pericole obiective, stiu ca pe chat-uri sunt si multi oameni interesanti la prima vedere, care nu ascund nimic penal si nimic letal, dar care nu stiu ce vor, plutesc in stari „borderline”, azi te adora, iar miine se trezesc si nu mai stiu cum sa se retraga si elegant, dar si rapid si eficient. Iar asta te poate destabiliza, fie si temporar (mai ales ca – de multe ori – nu le gasesti nicio vina propriu-zisa).
    Trebuie sa ne pazim de noi insine, in primul rind, nu de cei de pe Internet. Noi suntem principalul pericol, sufletul nostru flamind de povesti exceptionale e in stare sa creada orice utopie, orice himera.

    Trecatorule, accept cu resemnare abordarea ta, mi se pare pura si robusta, in acelasi timp. Si cred, intr-adevar, ca suntem robii unui anumit gen de determinism. Familial, social in general, cultural… istoric… Si nu, nu cred ca ne evaluam obiectiv, dar, pe de alta parte, nu stiu daca asta e cu adevarat necesar. Nu stiu daca ne-ar costa mai multa energie sa ne definim corect pe noi insine sau sa incercam sa fim persuasivi, sa-i determinam pe ceilalti sa se evalueze si ei in acord cu unitatile noastre de masura.
    Suna complicat si bombastic, stiu, dar caut raspunsuri si, daca formulez intrebarile prea simplu, ma tem sa nu-mi ofer mie insami solutii simpliste.

    Thomas Man, daca tu te recomanzi ca o „musca in lapte”, atunci promit sa reconsider insectele care plonjeaza in materia comestibila din jur, in sensul ca le voi considera de-a dreptul oportune. Tu stii ca ai aici un rol echilibrant, presari metafora exact cind avem nevoie de ea, fiindca altfel, citeodata, in aceasta inversunare a „de ce”-urilor, gindul se usuca si doare cind il atingi. Tolereaza-ne seriozitatea (uneori caraghioasa, admit), ne vom reveni.

    Simona Catrina 25 ianuarie 2010 7:36 Răspunde
  • Simona, imi place ideea autoevaluarii. Eu am senzatia ca o buna parte din „electoratul” feminin se subaprecieaza, de aceea avem un numar mare de femei nefericite sau abuzate in casnicie. Cele ce nu s-au casatorit, din aceasta categorie, sufera visand dupa fiecare esec, cautand vina, analizand ce puteau face mai mult si mai bine, mai altfel…

    Mai avem apoi un procent de femei ce se supraaprecieaza si dintre ele unele sunt casatorite dar „nefericite” pentru ca meritau mai mult; desi scot zilnic sapte piei de pe barbatii lor declara necontenit ca se putea si mai mult.

    Si ar mai fi un procent de celibatare carora nimeni nu le este pe masura drept pentru care isi sunt suficiente.

    Interesant ca in epoca blogg-urilor, site-urilor matrimoniale si alte cele, lumea mai pune anunt la Mica Publicitate. Asa de retro!

    Anemari 25 ianuarie 2010 11:42 Răspunde
  • un barbat pune pe facebook o poza cu o femeie si scrie comentariu „ah, frumusetea, ah feminitatea’. Stiindu-l de ceva vreme, ii scriu. „Sani, fund, buze pline, picioare drepte, simetrie . Indeajuns sa faca o astfel de femeie pe barbat fericit”. „Da ai dreptate. Adauga si talia de viespe”. Il intreb inapoi ca daca vreo femeie si-ar face si ea o lista de calitati pentru barbati, oare ai intrea si el acolo? „Nu, dar trebuie? Femeile doar iubesc cu urechile”.
    E micut, e rotund, e al naibii de mandru si cu tentinte de eu sunt barbat in casa, are o femeie care zice ca e ideala, dar are dubii in privinta ei – oare nu e o fufa?. Ain’t this sick?

    ceziceu 25 ianuarie 2010 12:16 Răspunde
  • «Electoratul matrimonial..», ce categorisire concretă, Simona…Cred că dacă aş pune bazele unei asociaţii care să adune autorii anunţurilor matrimoniale, profitul meu ar sări şi pe piaţa bursieră.

    Lăsând acum gluma la o parte, oamenii ăştia, că sunt femei sau bărbaţi, cu siguranţă stau prost la capitolul viaţă socială, majoritatea suferind acut de o atitudine a personalităţii în legăturile lor directe cu realitatea. Publicarea unui astfel de anunţ în ziare le conferă o oarecare siguranţă a «succesului», pe care nu-l pot înregistra, faptic, în cotidian, atunci când filtrează cu vecinul (a), colegul de scaun de la cinema sau…,tocmai din cauza indisponibilităţilor lor comportamentale, care se ţin precum scaiul de nişte trecuturi grozav pătimite. În opinia mea, mulţi dintre autorii matrimonialelor sunt ori visători, ori frustraţi, ori chiar sociopaţi, ori dau dovadă de o perturbabilă desfrânare în secunda doi a «blind date»-ului. Este mult mai la îndemână să-ţi încerci norocul, frunzărind nişte pagini deschise oricărui posibil, decît să-ţi asumi responsabilitatea unui prezent greoi sau aproape deloc înţeles. Ei, autorii, sunt cei veşnic neînţeleşi, care, cu certitudine, se mai cred şi speciali, pe motivul că nu se mulţumesc cu ce le oferă clipa socială, indiferent din ce palier profesional fac parte. Mulţi dintre ei sunt vrednici de compasiune, alţii însă depăşesc orice bun simţ, în baza căruia se poate defini un cuplu. Eu spun ca în cazul amândurora, prietenii lor trebuie NU să Încerce, ci să Le Facă un exerciţiu de sinceritate, un duş rece, pentru a-i trezi din letargia specifică unui idealism greşit înţeles, relocat mai degrabă unui materialism mental. Oamenii ăştia care au timp să rămână într-un trecut (fermecător până la vîrsta de 30 sau poate chiar 40 ) sunt vânătorii de iluzii. Sunt incapabili să-şi autoevalueze prezenţa în lume, pentru că s-au blocat, de mult, într-un anumit punct- unul regretabil, greu de desfundat, pentru că le lipseşte tocmai partea pozitivă a idealismului, care îndeamnă, în orice împrejurare, la transformare, la evoluţie.

    Vorbind, punctual, pe tema estimării personale, eu spun că este o chestiune de demnitate să te autoevaluezi, în funcţie de transformarea pe care o capeţi deasupra timpului. Dacă ţi se ofilesc sânii, dacă sărăceşti, dacă te îngraşi sau dacă cheleşti, nu eşti mai puţin om, mai puţin viu, mai puţin suflet. Vital este ca fiinţa asta, înfăşurată într-o posibilă singurătate, să se recunoască, sincer, în faţa tuturor însuşirilor fizice şi psihice, transformate de ieri până azi. E un gest de loialitate în primul rând faţă de propria-i zestre arhetipală. Şi, da, vorbim de un salt imperios necesar de la o autoevaluare subiectivă, la una obiectivă. Standardele, idealurile nu au cum să mai fie aceleaşi ca la 20 de ani, ca la 30, când te prezinţi prea vizibil, uşor de ghicit, de prins, de descoperit. Ele iau locul unor idealuri cu rezonanţă mai fermă, mai pertinentă, pentru că, după un 40 de pildă, devii slujbash al maturităţii, al profunzimii, indiferent de materialul din care iti este concepută…coperta, cu un «insusi» mai greu de palpat. Este imposibil ca un om trecut de o anumită vârstă să nu-şi descopere o frumuseţe interioară specifică, asta ca şi răspuns al experienţei de viaţă. Nu are cum să nu colecţioneze, poate chiar firav, un respect faţă de sine, care antrenează un puzzle al calităţilor (interioare în principal). Firea unui om normal îndeamnă la compensare. Femeia cu sânii moi? Poate are un gât de lebădă…Grasă? Sunt bărbaţi cărora le plac femeile plinuţe. Chel? Sunt femei care-şi scot senzualitatea din portbagaj pentru «defecţiunea» asta. Nu-I uşor, într-adevăr, să ţii pasul. Iar aici intervin chestiuni caracteriale definitorii: echilibrul, curajul, puterea, pe care dacă nu le moşteneşti, viaţa te obligă să ţi le faci rost. Şi aici aş menţiona unul dintre motive: omul, indiferent de trecut, prezent şi idealuri, trebuie să reprezinte un model, un tipar, pentru cei care îi sunt părtaşi vieţii familiale, sociale sau profesionale.

    tania 25 ianuarie 2010 12:24 Răspunde
  • Thomas Man, iti multumesc pentru efortul depus in contul frencezei mele. Sincer, m-am distrat. Si, totusi, am depasit nivelul propus de tine…:) asta ca o…dezvaluire.

    Salut «bracteea» pentru reaparitia ei. Constat ca ii tii, sau iti tii isonul. Si mai salut faptul ca esti cel mai indreptatit dintre toti cei prezenti aici, pentru a face o descriere a modului in care se pliaza biografiile noastre virtuale cu cele personale. Scriitura ta baroca ma trimite cu gandul la picturile lui Rubens, in care stapanul de pensula isi detona clarobscuritatea, in functie de cum voia sa fie ghicit. Sau nu. Sa-ti spun o realitate? Impodobirea literei amprentate de tine e posibil sa cauzeze esentei mesajului. Asha era si cu sculptura baroca. Iti lua ochii, inainte de a face sa pricepi scopul ei. Iar cand il pricepeai, ghiceai tot un dramatism interior, la fel de bine intalnit si pe la clasici sau romantici, care, spre deosebire de «baroci», aveau harul de a lasa un pic de sentiment in arta. Oricare ar fi fost ea, arta asta…

    tania 25 ianuarie 2010 12:47 Răspunde
  • Simona, in ziarele romanesti exista anunturi de genul: cuplu serios doreste alt cuplu serios pentru sercivii intime. Ce zici?
    Să ştii, că m-aş muta intr-o tara din Nordul Europei cu domiciliu cu tot. Ca asa mi se pare mie ca este bine acolo, mult mai bine c-n Romania.

    Thomas Man, la mine te refereai, acolo unde pomenesti de „experiente de decorporalizare”? Daca, ai fi trait cu adevarat una, te asigura ca ai fi vazut viata altfel, dupa… Stiu eu de ce scriu asta!

    Trecatorul, esti destul de conservator si legat de amintirile din copilarie, desi ai dreptate, cand te referi la cum ne formam modelul in drumul cautarii partenerului. Sa stii ca la mine functioneaza atractia erotica destul de tare…

    Lm, nu ma ocup cu descifrarea viselor altora, ca eu visez direct ceea ce mi se intampla, si nu pot interveni…

    Tania, cam multe categorii. Vorba unui autor : „cum avem o calitate, cum ne grabim sa scoatem untul din ea”. Citat din „Iubiri contemporane”, autor: Teodor Mazilu.

    Monica Andrei 25 ianuarie 2010 12:55 Răspunde
  • Bine v-am regasit,dragii mei:)
    Sunt deja torpilata de mesajele voastre, in sensul bun si loial, caci Simona a dat tonul unui ”dezghet” al complicatiilor ce se pot ivi in viata de toate zilele.Iar in existenta asta intra si partea placut-amagitoare a internetului pe-al carui derdelus ne cam dam toti, inclusiv acest blog in care ne intersectam.
    Al, nu m-am gandit ca te-nscrii in roz sau negru, dar ai dreptate, multi oameni prefera hainele de gala si incercand, poate, sa se identifice cu cei drept care se imagineaza, raman in ele si se simt bine asa. E un fel de fuga din real, e un edificiu nou, in care incearca fiecare sa traiasca frumos, cat de confortabil poate, cu sinele-i. Acum, faptul ca eu mi-am declarat simpatia ce te vizeaza e alta discutie, mi s-a parut fair s-o spun, de altfel, din felul in care vorbim pe-aici nici nu e prea greu sa ne prindem care cu cine se prefera, se ignora, se antipatizeaza ”principial”
    Ies din schema cei care tin neaparat sa se dea lebede, iar realitatea cea paguboasa le da cu tesla-n viata. Si nu ma refer musai acum la aspectul fizic, dar sa spunem ca asta primeaza pentru cei mai multi: pentru unul/una pe care-lvezi pe strada sau la un party sau mai stiu eu cu ce ocazie din prima ochire stii ca ai suporta sau ba sa-l ai prin preajma, dar ce te faci daca ti se pare ok (minunat?), iar la scurt timp iti vine sa fugi mancand pamantul?!
    Mai devreme sau mai tarziu realitatea va pocni pe la cusaturi, iar pacalitul nu va fi ala care a fost el insusi si pe net si cand se ducea la slujba, ci ala care si-a construit imaginea spectaculoasa si se asteapta sa culeaga roade. Lui si nu altcuiva i se va spune eternul ” ramanem prieteni”, pentru ca el a tinut sa se dea mai premiant decat il facuse viata.

    Una 25 ianuarie 2010 14:10 Răspunde
  • Una, eu spun ca un «Nesimtit prezentabil, doresc cunostinta doamna disperata» este barbatul aflat in cautarea deliciilor erotice. Cu cat femeia este mai disperata, cu atat mai bine. Merge o data, mai merge si a doua oara, pana devine o practica…Si, uite asha, « nesimtitul» ajunge sa-si satisfaca erotismul si sa-si autosatisfaca orgoliul de mascul- de macho, de valabil, petrecandu-ti viara prin matrimoniale, indiferent de anii pe care ii poarta si vaitandu-se, saracul, ca isi depisteaza fffff greuuuu jumatatea. Ba chiar se autoproclama ghinionist !!! Or, asta este, cred, exact ce NU are nevoie o femeie normala, singura, aflata in cautarea implinirii, chiar si prin intermediul anunturilor.

    Da, conteaza aspectul fizic.. Impactul la un «blind date» de orice varsta arata sigur un El cu privirea involuntara pe alura EI. Hai sa recunoastem ca asha sunt barbatii. Doar nu o sa te intrebe: «Honey, ce carte ai citit ultima data? Sau ce crezi despre Avatar?» inainte de a nu face o incursiune de la picioare la sani, de la forme la buze ?!?

    tania 25 ianuarie 2010 14:28 Răspunde
  • Se numeste atractie. Acum depinde fiecare ce vede si cum se simte in jurul acesteia. Atractia, zic, este un criteriu important, doar in combinatie cu alte atribute ale celor doi. Altfel, ramane doar la nivel izolat, facil, fizic, iar cei doi se trezesc la hotel, apoi, fiecare, in patul lui de acasa.

    tania 25 ianuarie 2010 14:38 Răspunde
  • Simona, tu iti raspunzi singura la intrebarea ta: „uneori ma tem ca ne evaluam potrivit datelor pe care le avem noi despre noi insine, refuzam sa vedem in noi ceea ce vad si ceilalti.” Cuvantul cheies este „refuzam”. Refuzam, dar stim… Cat despre cum folosim aceste calitati…unii nu si le folosesc, pentru ca da, e mai usor sa te victimezezi, decat sa lucrezi cu ceea ce ti-a dat Dumnezeu. Este greu sa incerci sa fii mai bun…Si?

    Monica Andrei, eu am avut o experienta de decorporalizare. Am vazut viata altfel dupa, dar asta pentru ca vad viata altfel dupa fiecare zi pe care o traiesc.

    Thomas Man -scurta, da, eu n-o sa am niciodata rabdarea voastra la scris. Mie imi ia o ora sa scriu o pagina, daca vreau sa iasa perfect. Si de obicei vreau. La un SMS (daca e unul mai important) pot medita cate o jumatate de ora.. Apropo, ati observat ca exista o literatura a SMS-urilor si twitteritului? Comprimarea ideilor – cum sa spui cat multe lucruri intr-un mesaj cat mai scurt cu putinta…

    juztine 25 ianuarie 2010 15:06 Răspunde
  • «Trebuie sa ne pazim de noi insine, in primul rind. Noi suntem principalul pericol, sufletul nostru flamind de povesti exceptionale e in stare sa creada orice utopie, orice himera.» Slujba e spusa. Diagnosticul e clinic. Simona stie sa puna sare pe rana si punctul pe i. Are in varful penitei carbon 14.
    Avem cu totii, vrand nevrand, oaresicari oglinzi trucate in creierasi. Poti fi f micut si extragrasut si sa visezi la o intamplare cu o manechinista anorexica. Fantasmele nu se pot interzice si autoevaluarea e o chestie cu dute-vino, pe scara personala, nu toti avem in dotare ascensor cu oprire la semafor. Morala istoriei : de acum incolo, o sa ascult jingles-urile cu circumspectie.
    Tania, eu nu am mesaje (clare si articulate) de distribuit pe aici. E un mare lux care tine de bucataria interioara a fiecaruia sa redactezi mesaje cu tot ceea ce ele implica – judecati, categorisiri, angajari, etc. Nu sunt asa tare ca tine sa pun cu usurinta calificative langa oameni, sa incerc sa impun idei, sa combat bobocii de pe blog, etc. Desi impregnat de colesterol, citatul din Mazilu propus de Monica Andrei este delicios. Si apoi : nu-ti propuneam, evident, nivelul de franceza din videoclipul «Fous du fafa» cu Flight of The C. Uneori mai si glumesc. Dar dupa dezvaluirea ta, cred ca trebuie sa ma duc la vreo duzina de reciclari pt a ma apropia de nivelul tau în limba lui Molière.
    Monica, mii de scuze, nu voiam sa ranesc sau sa trezesc dureri cu comparatia mea. Era doar o joaca de cuvinte, sry, azi se glozeaza chintale pe tema asta. Si cum suntem un pic fantomatici pe acest interval, mi-am zis ca pot sublinia asta printr-un soi de chiasma dubioasa, pt tine nebinevenita din moment ce ai reactionat asa.
    Una, «realitatea pocneste la cusaturi» este f frumos zis, mai ales in context. Eu nu cunosteam formula asta. Exista deja ? Sau ai inventat-o tu acum pt nevoile argumentariului ? O s-o lipesc de refrenul zilei, desi n-are de-a face : «Beautiful Tango, how sweet You can be, Beautiful Stranger, take me by the hand».
    Propun, cu numar de inregistrare, Beautiful Tango, imn oficial al sitului revistei Tango !
    Un remember, in alta varianta :
    Hindi Zahra – Beautiful Tango
    http://www.youtube.com/watch?v=su2o0qBJd0s

    Thomas Man 25 ianuarie 2010 15:13 Răspunde
  • Dragilor, va salut…pe furis si fuga, mi-ati lipsit…Se pare ca am o problema personala cu site-ul, nu l-am putut accesa nicicum de acasa.
    Lm… ma ierti?! te pup, va pup si revin

    calina 25 ianuarie 2010 15:28 Răspunde
  • Thomas man, nu cred ca aici se impun clasificari de vreun fel, fie si intr-un context ironic, asha cum ti se potriveste tie precum o manusha. De ce strigi ca ash pune calificative, ca ash impune idei, atunci cand doar incerc sa spun lucrurilor pe nume? Cred, sincer, ca pentru prima data mi te-ai facut inteles, in naturaletea exprimarii tale- datorita, probabil, unei descarcari lingvistice incontrolabile. Sau poate te pricep doar eu cam greu….

    Tocmai asta incercam sa-ti spun, Man, ca prea ornamentezi glumele- ca atare eu nu mi-am prins-o pe cea cu franceza. Haide sa nu impresionam, chiar daca nu vrei sa transmiti niciun mesaj- desi eu spun, raspicat, ca te inseli- cuvantul inseamna, fir-ar sa fie, mesaj cat cuprinde.. Sau daca alegi sa nu fie unul clar, este fix treaba ta de data asta. Ma faci sa zambesc. M-ai lovit cu Moliere direct sub centura. Pentru motivul asta, merg maine la cursuri intensive si tocmai dupa aceea ma bag la un Beautiful Tango. Daca imi mai permite…filonul.

    tania 25 ianuarie 2010 15:55 Răspunde
  • Juztine, dă-mi te rog, un punct de control… in decorporalizare… Stim numai noi.

    Thomas Man, nu m-ai jignit. Iti primesc scuzele, te iert! Ce stii despre Molière? imi spui si mie, ca vreau sa aflu, te rog! Multumesc, dar o sa-ti mai scriu citate din Mazilu.

    Uite, acolo mai multe:
    „Există gesturi mediocrte care ne fac semenii mai apropiaţi, tot aşa cum există gesturi sublime care ne îndepărtează de ei.”
    „Dispeţuieşte-mă din adâncul sufletului şi lasă-mă dracului în pace”.

    „Am sânii mici şi duc o viaţă sedentară.”

    „Numai mizeria ne redă conştiinţa de sine.”

    „Mă întreb cine sunt eu?… Dacă nu sunt ipocrit, înseamnă că nu exist.”

    „Omul e trecător, scaunul e veşnic.”

    „Cum avem o calitate, cum ne grăbim să scoatem untul din ea”

    „Să ceri totul şi să nu dai ceva!”

    „să obţii ceea ce vrei şi să nu poţi păstra”
    Teodor Mazilu – iubiri contemporane

    Tania, Thomas Man scria de limba lui Molière, nu de autorul cu pricina, care lovea in pretioasele ridicole. Si nu te-a lovit sub centura, ca murei siugur, daca stia unde sa atinga. Nu forta conteaza ci energia trimisa acolo.

    Monica Andrei 25 ianuarie 2010 16:37 Răspunde
  • Juztine, nu cred in literatura sms-urilor. O inventie nociva.
    Priveste un clip publicitar. Se spune totul concentrat. Si nu-i literatura. Atentie!

    Monica Andrei 25 ianuarie 2010 16:41 Răspunde
  • Tania, tu ce crezi despre Avatar? :)))

    un trecator 25 ianuarie 2010 16:43 Răspunde
  • Trecator, da tu ce crezi despre Avatar? Sau nu mai vorbesti cu mine?

    Monica Andrei 25 ianuarie 2010 16:48 Răspunde
  • Monica, incercam o gluma (mai mult sau mai putin proasta) in contextul celor scrise de Tania. De ce n-as vorbi cu tine?

    un trecator 25 ianuarie 2010 16:52 Răspunde
  • un trecator, vroiam sa-mi povestesti filmul, asa putin, sa vad daca merita sa intru in sala de cinematograf. Mersi!

    Monica Andrei 25 ianuarie 2010 16:56 Răspunde
  • tania 25 ianuarie 2010 17:01 Răspunde
  • si daca….. trecatorule, ma intrebi si ce carte am citit ultima data, afla ca a fost una de duzina, soft, genul ala de carte de care te lipsesti sigur a doua oara

    🙂 🙂 🙂 🙂

    deci, tare gluma!!

    tania 25 ianuarie 2010 17:09 Răspunde
  • Inspirati de stilul Simonei, mereu gustos si colorat, chiar si cand dispozitia nu este la zenit, ne ascutim si noi creioanele în acest spatiu. Desi avem probleme cu polisemia uneori : este atat de stiut, chiar si de badea Cartzan, ca orice cuvant e incarcat de semnificatii, deci poarta mesaje. Eu nu de acest tip de mesaje vorbeam, Tania, îmi închipuiam ca suntem macar in domeniul lexical pe aceeasi lungime de unda. Da’ de unde, mi-am bagat degetul in ochi pan’ la cot. Fiecare e liber sa spuna lucrurilor pe nume, eu nu o fac asa transant, sau raspicat, cum zici tu.
    Nu te-a durut prea tare lovitura cu Molière daca am reusit sa te fac sa zambesti cu ea ! Decat sa plangem cu Stan si Bran mai bine sa radem de nivelul meu slab in limba franceza. (La ora asta, Simona si-a refacut buna dispozitie, cred)
    Ai dreptate, ma cam exprim in dodii, asa sunt eu mai barock’n’roll.
    O sa limpezesc apele pt tine. Cu Ariel.
    Monica, am jubilat la vorba cu «sanii mici» ! Ca sa nu mai vorbim de cea cu energia ! Are o patrundere psihotronica.

    Thomas Man 25 ianuarie 2010 17:25 Răspunde
  • Nu stiu la ce te referi…”punct de control”. Nu ma pasioneaza subiectul, nu l-am studiat si nici nu intentinez sa o fac, prin urmare nu cunosc terminologiile care, de altfel, ma plictisesc. Nu stiu ce inseamna „stim numai noi” – noi, oricare ar fi acesta, nu o sa stim niciodata exact acelasi lucru. De asta ezoterismul mi se pare o pacaleala aberanta – ce sa transmiti, cand tot ce se transmite e interpretabil si ajunge trunchiat?!
    „Literatura” se vroia sa fie literatura intre ghilimele. Pe alea ma asteptam sa le ghicesti singura, chiar daca uitasem eu sa le pun. Detectez cumva o doza de suficienta? Imi lasi impresia unei persoane care nu se indoieste de sine, are doar pareri precise despre tot felul de subiecte si adora sa si le expuna. Gresesc sau ai uitat sa iti pui si tu ghilimelele?

    juztine 25 ianuarie 2010 17:35 Răspunde
  • Tania, mi-e teama ca noi ne ambitionam sa ilustram expresia „limba ca mijloc de necomunicare” 🙁

    Thomas Man 25 ianuarie 2010 18:11 Răspunde
  • mesajul era pt monica andrei. pentru ce este the sad face?! limba este un mijloc prost de comunicare, cu siguranta asta nu-i o noutate pt nimeni

    juztine 25 ianuarie 2010 18:20 Răspunde
  • Bineînteles, expresia e arhicunoscuta. Noutatea, Juztine, vine din faptul ca doi oameni care par a fi circulat destul prin Tzara Cuvintelor nu ajung sa se capteze bine. Pr. de dispozitie semantica. Noutatea mai vine si din aprehensiunea mea ca o sa fiu certat si batut ca am provocat asa o galceava.
    O sa fac o pauza in interventii. Se decanteaza umorile (de vant).
    Va doresc un sfarsit de iarna usor !
    Beautiful Tango, how sweet you could be !

    Thomas Man 25 ianuarie 2010 19:08 Răspunde
  • Thomas Man, loviturile la adresa cuvintelor pot fi si distructive si constructive, nu-i asha, ca…loviturile ciocanului in dalta unui sculptor priceput….:)

    era despre… „viata si loviturile la adresa ei” si o spunea paler, dar cred ca ecuatia merge si in cazul cuvintelor, caci prin ele ne exprimam fie si aici, unde avem, vrand – nevrand, franturi dintr-un nivel al existentei noastre. Si Nu, nu se pune problema unor ambitii intre noi, ar fi penibil….Fug de ea- de penibilitate- cat ma tin picioarele, in viata de zi cu zi. la ce bun s-o inramez si pe aici?

    tania 25 ianuarie 2010 19:16 Răspunde
  • Tz, tzz, tzzz… nu doar ca vei fi certat, vei fi chiar batut, nici mai mult, nici mai putin! (la cap, poate) Ingrozitor. Cum o sa supravietuiesti acestei ierni crunte si strambe, biet Thomas, perdut printre galceve? O patura electrica si somn usor iti doresc, daca tot parasesti campul de lupta….

    juztine 25 ianuarie 2010 21:03 Răspunde
  • facem pace, thomas man? Macar din orgoliu, nu ai cum parasi campul de lupta… 🙂

    Uite, o chitara pentru tine. Alta, cred, decat cea pe care o preferi.

    Si pentru voi, ca sa mai destindem atmosfera. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=dN3U3ZzEMG0

    tania 25 ianuarie 2010 21:33 Răspunde
  • Pingback: Tweets that mention Simona Catrina » Blog Archive » Nesimtit prezentabil, doresc cunostinta doamna disperata -- Topsy.com

  • „nesimtitul prezentabil” se inspira si de la TV si din ziare. Citi domni „bine” si „prezentabili” duc la brat dudui tinere si frumoase? si el? nesimtitul prezentabil, cu ce e mai prejos decit acestia? vrea si el… chiar daca nu are banii lor, chiar daca nu conduce o maisna de colectie…
    Internetul si anunturile matrimoniale sint terenul perfect pentru „nesimtitii prezentabili” ca si pentru „disperate”… asa cum povestea Una … e plina lumea virtualului de ei.

    Cit priveste dezamagirile de la „blind dates”… sigur tania ca aspectul fizic este cel mai important. si indraznesc sa spun ca e la fel si pentru femei. Hai sa-si faca un barbat o descriere de marlboro-man cind el de fapt e grasutz, are inceput de chelie si… altele … tu crezi ca femeia care se intilneste cu el are rabdare sa-l intrebe de Avatar? eu nu cred.

    Despre autoevaluare… nu stiu Simona… e greu… tind sa cred ca aceia care se supra-evalueaza sint si cei care au o foarte mare incredere in ei. personal, ii invidiez.

    iana 25 ianuarie 2010 22:42 Răspunde
  • mda, pana la urma…. unde pasiune nu e, nici tango nu e…..

    http://www.youtube.com/watch?v=VUEJtlMYtAU

    un trecator 25 ianuarie 2010 23:57 Răspunde
  • singuratatea creste vulnerabilitatea , invers prportionala cu incredera. Lentila propriei perceptii e denaturata, contorsionata. Nu cred ca poti sa-ti faci o evaluare obiectiva. Cred ca tinzi sa te subevaluezi.
    Mai trist e cind cele doua (singura, disperata)devin doua consecutive, obligatoriu consecutive.
    Am descoperit Tangoul si implicit codul Simonei intr-un moment cind aveam nevoie sa rid de propriul plins. Am facut haz de prorpiul plins de mila, cind viata mea era un hau .
    Am ris cu spasme , m-am tuns , si m-am impacat cu prietenii care devenisera instant dusmanii fericirii mele. Ai indragostelii mele de un barbat, nefericit dincolo de briu, victima a unei sotii monstruoase , cind plictisitoare, cind cicalitoare . Sotie coplesita de atitea indatoriri prozaice pentru un ins peste care am avut „norocul” sa dau.

    Cind e sa vina cite o fericire din asta , pericolul te paste de oriunde, din lumea internauta sau din bunavointa unui amic.

    Simona, eu te astept, cun un cod nou, cu o noua ver(per)versiune. Astept sa imi fericesti retina usacata cindva de lacrimi .Si iti multumesc , tie si hair stylistlui ca m-au ajutat sa scap de viata in culori mov in dungi in care intrasem si nu mai puteam iesi.Si ca am gasit lentila corecta pentru ceea ce eram in momentul ala.

    http://www.youtube.com/watch?v=7-ujkfSTy0U

    dansul este si pentru Dl Man, ca nu prea inteleg eu , pentru ce o retragere?… chestie de neuroni…

    marimari 73 26 ianuarie 2010 1:37 Răspunde
  • Thomas MAn, iti multumesc. Suntem pe aceeasi lungime de unda.Sa comunicam prin semne? Asa vrea Juztine. Si aici ce am folosi ca sa ne intelegem, sa comunicam, oare?

    Un Trecator, cam nasol cu femeile, nu? Geloase, galagioase… domina tot… Tot elegant esti. Ai pus muzica sa taca… Tango! Bravo!

    Juztine, imi pare rau, dar te contrazici singura in ideile tale, pe care le-ai postat. Spuneai ca ai avut o experienta de decorporalizare, iar eu te-am intrebat care sunt punctele de control, ca apoi să negi subiectul in alta postare mai jos. Punctele de control vin din experienta ta. Ceream un reper doar, si atat. Nu l-ai fi luat din carti niciodata, daca ai fi trait experienta. Dar, cred ca nu este asa.
    Ezoterism? Nu are legatura cu ce ai scris tu. Sau folosesti termeni pe care nu-i intelegi ca sens? Cam asta dovedesti. Nu te initiaza nimeni in decorporalizare. Ti se poate intampla si in urma unei lipse masive de calciu din organism, iar drumul spre spitalul de nebuni este liber si poarta deschisa pentru tine. Se intra usor, dar se iese greu si cu urmari…

    Tania, nu se cearta nimeni.Cred ca ti s-a parut, nu-i asa?

    Marimar 73, bine ca ne-ai adus aminte de postarea Simonei. Nesimtiti prezentabili sunt peste tot. Cum trezim in ei respectul pentru femeie?

    Monica Andrei 26 ianuarie 2010 10:05 Răspunde
  • Buna dimineata…
    Va daruiesc un dans – citeva fiinte splendide.

    http://www.youtube.com/watch?v=RV-Z1YwaOiw

    Simona Catrina 26 ianuarie 2010 11:16 Răspunde
  • monica andrei, cata superioritate! mai ramane sa ma scoti la tabla si sa ma asculti, nu crezi? nu te afli in situatia de a imi cere sa dovedesc o afirmatie pe care am facut-o. experientele sunt personale, a fost greseala mea ca mi-am ingaduit sa vorbesc despre asta, ca sa aflu apoi ca trebuie sa dau repere si sa demonstrez ca nu bat campii cu gratie.
    o sa ma retrag de pe aici, nu am cea mai mica dorinta sa ma enervez din cauza unor personaje virtuale.

    juztine 26 ianuarie 2010 11:18 Răspunde
  • Juztine, calmeaza-te…nu trata patimash subiectul. Nu te-ai obisnuit nici pana acum cu monica andrei??? E chiar simpatica, e patimasha si Rea (ca, potrivit porpriilor sale spuse, mai bine stai daca esti rea, ca ar fi dovada faptului ca nu esti fraiera….ei, si chiar afirmatia asta o da de gol pe monica- in adancul ei, nu este rea, ci doar vrea sa para…:):) Iar daca tu chiar vrei sa parasesti «campul de lupta» (devenim chiar funny 🙂 ai deveni fraiera (vezi, mai bine ai fi si tu un pic Rea! :), si atunci, monica andrei, in pseudorautatea ei, isi va decalcefia nervii. Justine, tocmai ce te-ai dezvaluit 🙂 Nu stii ca aici dezvaluirile sunt subiecte tabu???? Presimt ca Monica a dat din nou drumul la tribul de scorpioni 🙂 Sa ne adapostim, asadar, maimutele 🙂

    Si chiar, juztine, unde ai mai pomenit sa te enervezi din cauza unor personaje virtuale? Tocmai asta e intrebarea…

    Simona, soarele cu care ai venit mi-a superbizat ziua. 🙂
    Al, come back man. Eu chiar am facut pace, desi, nu, nu ne-am certat.

    tania 26 ianuarie 2010 11:49 Răspunde
  • Hello dragii mei,
    Tocmai am aflat ca plec la cursul din Canada in Aprilie, ceea ce nu-i tocmai rau, satula fiind de iarna romaneasca:)
    Inteleg ca se-ntampla schimbari pe-aici, si nu neaparat in bine.Thomas, zdrobesti inimi plecand (a mea fiind prima: ) ) Zambesc, dar nu era o gluma, ce-ti veni? Si tu, Juztine, sper sa-ti reconsideri opinia, daca e un spatiu in care te simti ok si sunt sanse sa ai prieteni noi, de ce naiba iei parerile si stilurile altora drept o trambita care sa-ti sune retragerea?
    Nu am urmarit chiar tot, dar sper sa recuperez azi maine sa vad ”din ce va luarati” ca sa zic asa, vad doar exclamatii si raspunsuri in doi peri. Sper sa nu-si faca nimeni catrafusele de pe-aici, mi se pare firesc sa fim diferiti si sa avem fiecare pareri si trairi personale. E un spatiu in care vorbim de noi.Pe mine puteti sa ma luati lejer la un misto de care aveti chef, trebile cu esoterismul, decoroporalizari si initieri imi scapa total.Nu-s nici mai proasta, nici mai putin evoluata daca-s profana in unele domenii, si nu e nevoie sa vina careva sa-mi demonstreze (ca oricum nu are cum! ) contrariul; doar stiti ca ”fericiti cei saraci cu duhu’ ”, io subscriu senina la treaba asta.
    Pentru Al, Thomas, Herr Man, am un alineat special! Pentru ca stiu io de ce si ar trebui si el sa stie ca plecarea si urarea de ”iarna usoara” sau ce ne-a spus el acolo nu ne va ajuta la nimic.Bineinteles, daca decizia a fost deja luata orice spatiu as aloca sa-l conving de contrariul nu va avea nicio insemnatate, dar e pacat. DA, e necuprins internetul asta, dar pagini precum asta in care ne-am obisnuit sa venim si oameni deosebiti gasesti mai greu, sunt sigura ca ati vazut ce ingramadire de prostie, reavointa si ignoranta neingradibile sunt prin tot felu’ de blog-uri/forumuri..
    V-am pupat, reapar curand, imi pare o zi OK la birou la mine, fara prea multa alergatura, mai relax asa, deci sunt pe-aici cat mai mult cu putinta!

    Una 26 ianuarie 2010 11:52 Răspunde
  • Juztine, te rog mult sa nu pleci, stiu ca esti suparata, uite, vin cu un cintec nebunesc, pe care nu l-am mai auzit de mult. Insenineaza-te, se va face lumina, ai sa vezi. Gasim o solutie…

    http://www.youtube.com/watch?v=a8arvEzHsA8&feature=related

    Simona Catrina 26 ianuarie 2010 12:07 Răspunde
  • Corect, iana. Si noi ne aruncam privirile peste ei, fie ca e vorba sau nu de un «blind date». Bine, bine, la un blind date, asteptarile sunt mult mai mari, asha cred. Ma gandesc acum ca individul acela care a cunoscut degeaba 50 de femei, prin matrimoniale, se va desprinde greu de obisnuinta asta…Cu cat a avansat in genul asta de intalniri, cu atat ii va fi mai dificil sa revina cu picioarele pe pamant. Dar el tot spera….la femeia morgana….Poate nu este de pus la zid…Il compatimesc, sincer…

    Si tot apropo de intalniri- cele in afara blind date-ului, eu am avut parte la un moment de o experienta ciudata. Prin prisma profesiei pe care o practic, am cunoscut la un moment dat un individ (IQ-ul lui m-a dat total peste cap) de la care aveam niste asteptari de colaborare. Curiozitatea mea feminina vizavi de «vestimantia» lui masculina s-a blocat instant, caci privirile mele nu au putut cobori de la cap si umeri in jos…Hilar este ca nici acum nu am putinta asta….desi omul este, ma gandesc, inzestrat cu o alura masculina chiar faina…

    Ei, sa aud si eu de un astfel de blind date din asta la matrimoniale…ar fi un Antianunt, nu-i asha, in care interesul atractiei fizice nu ar mai fi trecut la primul punct al ordinii unei zile de intalnire 🙂

    Un trecator, faci ce faci si ne indulcesti privirea si auzul. Tangoul propus de tine este chiar elegant, cu tot cu pantoful rosu al pasilor ei. 🙂

    tania 26 ianuarie 2010 12:16 Răspunde
  • La mine, ca veni vorba de blind date, s-a intamplat pe vremea cand nu aveam parte de internet, eram prin clasa a 8 a si am cazut rau de tot dupa un brunet cu ochi negri care facea armata nush unde.. Si avea vreo 6 ani mai mult ca mine. Si l-am vazut in poza si-am murit, si-am reinviat greu:) Vai si era si detept si mi-a scris cele mai frumoase scrisori de amor pe care mi le putea aduce vreodata Posta Romana: )
    Ne-am vazut in niste poze (aveam cunostinte comune) si am inceput sa ne scriem si la o permisie dupa niste luni de scrisori ne-am si intalnit. Eu bineinteles ca l-am placut enorm, el cred ca era (usor?! ) disperat de lipsa fetelor traita intens in armia romana, sau poate m-a placut un pic, asa ca am continuat..
    Iar o data cu strigatul de ”hai liberare” si lasarea la vatra civiliei a venit si eliberarea lui de mine si scrisorile aferente, ca doar nu era sa riste ani de zuHause pentru pustoaica de mine care trebuia sa renunte la valul nestemat la virginitatii:)

    Una 26 ianuarie 2010 12:32 Răspunde
  • Una, esti atat de haioasa. 🙂 🙂 🙂 🙂 aia cu «zuHause» mi-a placut! 🙂

    tania 26 ianuarie 2010 12:38 Răspunde
  • Juztine, revin, nu pleca din… calatoriile imaginare de aici. 🙂

    Come back girl….regresa a noi…:) Uite cum imi amintesti de Il divo:

    http://www.youtube.com/watch?v=Yay4W9hkJJM

    tania 26 ianuarie 2010 12:42 Răspunde
  • acu’ eu nu stiu ce s-a intamplat mai degraba: ori ati luat foc dintr-o data, ori v-au inghetat din circuite. una peste alta e bine ca circula sangele, inca. important e sa ramana in vasele lui si sa nu iasa la liber. cat despre tabu, Tania, nu ti-e oarecum rusine sa vorbesti de concurenta pe aici? :))

    un trecator 26 ianuarie 2010 12:54 Răspunde
  • Trecatorule, Tania se referea la Tabu-ul din vremea cind Alice era redactor-sef al revistei :). Precizez asta ca sa ma aflu in treaba, ca sa-mi dati si mie atentie (in rest, sunt convinsa ca in acest moment Tania iti raspunde inversunata, din toti plaminii gindului). 🙂
    (Si nu, nu dorm, in caz ca intentionai sa ma intrebi iarasi)… 🙂

    Simona Catrina 26 ianuarie 2010 13:01 Răspunde
  • 🙂 🙂 🙂

    Simona, esti…fermecatoare. Iar eu tot zambesc. Poate preventiv pentru zilele inghetate ce vor urma prin romania. Ma gandesm la un cd- full tango- distribuit pe piata ….tangoului. 🙂 ce spui?

    tania 26 ianuarie 2010 13:15 Răspunde
  • sunt cu ochii pe voi:). desi stau deoparte …recunosc ca sunt pe langa subiectul de la matrimoniale cu nesimtitul si doamna(dispersata:)).dar sincer, imi inveseliti ziua mohorata de la job,pt ca zambesc asa strengareste la pasele voastre virtuale-dar parca prea repede se incing spiritele, mai ales pe gerul asta.
    lasati caldura din suflete sa dezghete atmosfera.
    trecatorule, eu sunt mai mica…,mai am de invatat, dar..daca e si pasiune si tango?

    Lm 26 ianuarie 2010 13:17 Răspunde
  • si…..bonus pentru cititoarele fidele, cate un model de pantof rosu, insemn al pasiunii dansului. Visez?

    tania 26 ianuarie 2010 13:18 Răspunde
  • atata timp cat visul e in pasi de tango cu pantofi rosii….hmmm.ar putea fi si real(izabil)…un cd cu tangouri celebre macar. pt pantofi facem o sesiune de shopping in grup. un fel de ”la rencontre”,tania.

    Lm 26 ianuarie 2010 13:38 Răspunde
  • Simona draga, sa luam partea comica a lucrurilor. Ca tot am ajuns „personaj virtual”, ha, ha, ha… Ma multumeam doar cu… personaj, ca tot e o fantomă.
    Ma duc printre stele, ca acolo-i lumea mea. Tango!

    Monica Andrei 26 ianuarie 2010 13:39 Răspunde
  • si un matrimonial:

    pantof rosu, toc mediu, suplu, cu bereta, caut pereche, in vederea… dansului. Rog seriozitate.

    tania 26 ianuarie 2010 13:47 Răspunde
  • O si vizionez pe ”Monica cea virtuala” cu un sal lung & ciucuros si fandare cu acest ”Tango!”, care imi pare un fel de ”Ole!” combinat si cu o glazura de ”En garde! ”
    Partea comica a lucrurilor poate fi, in functie de caz, patima pe care o punem la bataie in ce spunem, sau frazele bine ticluite, asumate ca adevaruri imbatabile. De fapt lucrurile-s mai simple: acceptam greu sa fim contrazisi, criticati, avem certitudini si din te-miri-ce ne apune soarele-n crestet..
    Simona draga? Ai inceput sa-mpachetezi ?

    Una 26 ianuarie 2010 13:51 Răspunde
  • Trecatorule, oare-ti paream inghetate.Inghetabile?:)
    Ca incremenirea-n proiect intra la alt capitol, care nu tine de valul siberian care ne-a luat sub obladuire, totusi: )

    Una 26 ianuarie 2010 13:54 Răspunde
  • Una draga… n-am inceput sa impachetez, nu-mi place deloc operatiunea asta (nici fizic, nici moral). Dar am timp, mai sunt trei saptamini. 🙂

    Lm, stai linistita, nu mai discutam de mult pe marginea matrimonialelor si, de fapt, eu chiar am spus ca anunturile erau doar o premisa a unei discutii mai adinci: ne evaluam corect atunci cind ne cautam (indiferent cum ne-am cauta) un partener de viata? Apreciem cit de cit obiectiv ce meritam? Probabil ca nu, dar asta e farmecul riscului. 🙂

    Simona Catrina 26 ianuarie 2010 14:05 Răspunde
  • Tania, ai placute si razvratite idei de marketing si de suflet, ne vom gindi la asta. 🙂 Stai numai sa ajung acasa. 🙂

    Simona Catrina 26 ianuarie 2010 14:07 Răspunde
  • Oricum, Sim draga, pe fusul orar de Ro ai trecut deja.Eu am mai observat asta, dar am tacut:)
    Eu cred, ca tot gandesc din tasta direct acum, in legatura cu autoevaluarea, ca face fiecare cum il duce capu’. Aia care au pretentii ”high” privind partenerul vizat, vanat, sau doar visat se grabesc sa-si vada mai mult calitatile: la nivel declarativ pot fi ajustate lejer. La varianta ulterioara, a demonstratiei, incep sa se zdrentuiasca trebile, sa iasa scamele la suprafata, sa iasa culorile si cutele..Ca tot spunea unu’ dintre domnii de-aici ceva de Ariel:)
    Partea clinica o luam in calcul? Adiq unul/una care se uita in oglinda si se vede rapitor, isi tine banii legati cu 7 legaturi facand pe cumpatatul, minte de rupe,dar se crede/simte adevarul absolu pe pamant, astea-s cazuri clasice diagnosicabile..De astia cine se ocupa?
    Mai ales ipochimenele astea au plase bine intinse pentru oamenii atinsi de singuratatea insuportabilului..

    Una 26 ianuarie 2010 14:45 Răspunde
  • scuze pt tot taraboiul de mai sus. o sa mai trec, desigur, cand o sa fiu in dispozitii mai senine. multumesc pentru muzici, Simona si Tania…

    juztine 26 ianuarie 2010 15:52 Răspunde
  • Lm, iti zambesc…

    calina 26 ianuarie 2010 16:44 Răspunde
  • nu apreciem obiectiv,pt ca uneori se intampla sa ne multumim cu mai putin decat ne implineste.si ramanem asa ancorati in complacere, din lipsa multor elemente de autoidentificare ,pana cand mai bate un vant de primavara care sa ne aduca mireasma de liliac in neobiectivitatea noastra. abia atunci ,ne rasucim pe calcaie,ne uitam in oglinda, ne privim mai de sus,reinvatam sa dorim mai mult pe principiul ca meritam mai mult. abia atunci fugim mancand pamantul sa scapam de cei alesi gresit pentru chipul si sufletul nostru. convinsi fiind ca data viitoare vom stii sa alegem mai bine. ei na, poate dupa vreo cateva ratari si incercari si promisiuni de tot felul. fericiti cei ce o nimeresc din prima in alegere. probabil functioneaza pe principiul vazut,placut,luat acasa. nu toti ne-am nascut norocosi. unii inca mai cauta.sau mai asteapta.sau se mai autoevalueaza.macar de data asta si pt ultima data ,sa alegem bine…

    Lm 26 ianuarie 2010 16:53 Răspunde
  • offf,offf si un pantof… daca erai un calin…

    Lm 26 ianuarie 2010 16:55 Răspunde
  • am glumit calina.:) te ai prins.

    Lm 26 ianuarie 2010 17:25 Răspunde
  • ce ar fi fost?? hai, ca m-ai facut curioasa 🙂

    calina 26 ianuarie 2010 17:28 Răspunde
  • aha, si pe mine 🙂

    un trecator 26 ianuarie 2010 17:34 Răspunde
  • Va mai aduceti aminte vechea reclama de la „sprite – spune pe bune”? Un individ tot voia sa-si facă o prietena, dar dădea gres de fiecare data iar mascota din reclama ii spunea „pur si simplu esti prea disperat, hi…hi …hi”. Asta se intampla si cu femeile, pur si simplu sunt coplesite de singuratate, de acelasi model de mascul (doar chipul difera), de acelasi prototip. Cat de mult ai alege ajungi la un singur rezultat garantat, nu difera decat timpul pierdut cu fiecare esec, astfel incat la un moment dat ne intrebam..? De ce sa mai pierd timpul cu altul, raman cu specimenul ca deja am bifat „x” indivizi, „n”relatii esuate. Pana la urma realizam ca aceste standarde sunt idealuri iar ele nu pot fi atinse, chiar daca vecina sau prietena se prefac atat de bine ca au parte de relatia perfecta sau de sotul perfect incat reusim sa ne mintim iarasi cum ca exista acele idealuri, ca ele pot fi transpuse in realitate, sa ne consideram blestemate de soarta. Nimic mai fals, de fapt trebuie sa devenim mai ingaduitoare, cu alte cuvinte sa ne multumim cu putin :), asa ne sfatuiesc reprezentantii sexului opus.
    Si sfarsim iarasi prin singuratate, dupa care ne „alteram” la maxim, ne degradam, nu mai avem incredere in noi si astfel intervin acesti „nesimtiti prezentabili” carora noi le permitem sa-si posteze mesajele pentru ca suntem prea disperate si ne legam de orice capat de ata. Si apoi nu noi i-am invatat pe indivizii masculi ca „barbatul trebuie sa fie putin mai frumos ca dracul? ba da, noi am coborat standardele, dar….. in mintea noastra aceasta uratenie era compensata de un atribut „ceva mai pozitiv”, aspectul asta a fost dat la o parte caci lor nu le convine si accepta doar partea cu uratenia. Boon si atunci piticul de 67 de ani de ce nu s-ar imagina si el un barbat bine???

    LDD 26 ianuarie 2010 17:36 Răspunde
  • Monica Andrei,

    Ti-am raspuns la sfarsitul comentariilor articolului anterior al Simonei. Ieri am cumparat „Cuvantul in inima trupului. Fiinta si corpul” ( nu stiu daca s-a tradus si in ro si daca acesta este titlul ales). Este tot ceea ce am gasit deocamdata. M-a fascinat descrierea momentului miraculos in care A.S. a intrat pe cale. Am citit abia cateva pagini. Mi se confirma faptul ca daca dorinta ta s-a trezit, totul (cartile, oamenii, sunetele, culorile, etc, absolut totul) contribuie la implinire, la extinderea orizontului.

    Alma 26 ianuarie 2010 20:40 Răspunde
  • Lm, de era….Calin…erau file din poveste? 🙂

    «Vis frumos avut-am noaptea. A venit un zburător
    Şi strângându-l tare-n braţe, era mai ca să-l omor…
    Şi de-aceea când mă caut în păretele de-oglinzi,
    Singurică-n cămăruţă braţe albe eu întinz
    Şi mă-mbrac în părul galben, ca în strai uşor ţesut,
    Şi zărind rotundu-mi umăr mai că-mi vine să-l sărut.
    Şi atunci de sfiiciune mi-iese sângele-n obraz –
    Cum nu vine zburătorul, ca la pieptul lui să caz?»

    ma gandeam, simona, ca standardele, idealurile, autoevaluarile, modelele, toate aceste criterii care stau la baza selectiei partenerului – se pot contopi intr-un buchet frumos, bine aranjat si prins intr-o singura legatura: cea a fiorului. fiorul iubirii.

    Indiferent de cat de singuri suntem, de cat de deziluzionati, de idealisti, de varstnici, de cat ne cramponam sa respectam o anumita tipologie, educatie, in functie de care ne alegem perechea, lucrurile devin mai simple atunci cand dragostea leaga toate gandurile, ce preced intrebarilor, pentru ca intrebarile sa-si gaseasca mai usor un raspuns viabil. In prezenta iubirii pure, intelegem mai lesne daca este cazul sau nu sa abdicam de la idealurile noastre sau daca trebuie sa tinem cu dintii de un model. Cred, cand primesti pe cineva in viata ta si alaturi de care doresti sa-ti petreci tot restul vietii, se petrece un reflex al contopirii, aşa cum doi atomi se pregatesc să se combine într-o reacţie chimică. Inevitabil, substanţa rezultată este puternic metamorfozată, prin imprumuturi sau transferuri de calitati reciproce. Important este ca produsul să fie unul pozitiv, benefic si demn prin vietuire.

    tania 26 ianuarie 2010 20:44 Răspunde
  • Trecator, scuze, am uitat sa-ti raspund. Printr-o rectificare: 🙂

    «Justine, tocmai ce te-ai dezvaluit Nu stii ca aici dezvaluirile sunt subiecte tabu????»

    «Justine, tocmai de-ai dezvaluit. Nu stii ca aici dezvaluirile sunt subiecte tango????» 🙂

    pentru o seara frumoasa si pentru ca important este sa…Just Be

    http://www.youtube.com/watch?v=EzrxopKkpr8

    tania 26 ianuarie 2010 23:14 Răspunde
  • am ascultat dimineata cantecul asta si mi-a ramas in suflet…:

    http://www.youtube.com/watch?v=k2VJi2U3nZA

    ingnorati, totusi, introducerea din emisiunea respectiva…

    juztine 27 ianuarie 2010 11:09 Răspunde
  • in sfarsit in contact cu voi. de acasa nu mai pot accesa netul caci sunt in pline renovari, dar la jobbing…mai sar gardul direct aici:))

    cand brusc si pe nepusa masa te pocneste exact in cele patru camarute ale inimii,fiorul iubirii nu mai tine cont de nimic. doboara tot ce gaseste in cale de parca nici nu ar fi existat vreodata altceva pana in acel moment.
    nimic nu mai are importanta, nici ca am suferit de n ori pana atunci..absolut nimic. parca ne trezim la viata ca si ghioceii,parca totul capata alt sens.
    ce ciudat e ,ca lucruri pt care altadata ti-ai fi dat si viata,ajung la un moment dat sa nu mai insemne nimic, toate dispar ca un fum lasand loc noilor fluturi, noilor sperante.

    tania,esti bestiala cu scrierile tale. filele erau for me?

    well curiosilor, mi-e teama ca nu vom stii niciodata ce ar fi fost.
    depinde de imaginatie.
    http://www.youtube.com/watch?v=blQkEzbfBak

    Lm 27 ianuarie 2010 11:30 Răspunde
  • O doamna disperata si singura….

    „Nimerisem la Poiana Braşov în noiembrie, în plin sezon mort, staţiunea era aproape goală. Eu mă simţeam bine, mi-a plăcut întotdeauna liniştea melancolică a vacanţelor nesfârşite… Mă ispitea să tulbur cu liniştea mea această linişte veche, solidificată, aveam impresia că, dacă aş vrea, aş putea reînvia patimile de odinioară. Se afla pe acolo, rătăcită şi dornică de relaxare multilaterală, şi-o profesoară de chimie din Piatra Neamţ. Îi făceam chiar un fel de curte. De fapt, nu eu îi făceam curte, ci doamna îmi stabilise foarte exact condiţiile în care m-aş putea bucura de farmecele ei. Ce fraze să-i spun, ce flori să-i aduc, cum s-o sorb cu privirea. Stabilise, foarte pedantă, până şi frazele acestui flirt, timpul trecea şi mă gândeam cu groază că doamna îmi va ceda într-o bună zi. O poreclisem „sulfat de sodiu” şi ei i se părea porecla asta teribil de nostimă. Eram însă convins că eu voi fi cel ce va trişa în această idilă anostă, liniştită, care semăna atât de mult cu un regulament de ordine interioară. Enervantă era însă convingerea ei că bărbaţii pot fi cuceriţi numai prin intermediul gastronomiei. Mă ameninţa mereu cu sărmăluţe în foi de viţă şi alte bunătăţi. Dacă am să vin odată la piatra Neamţ…

    Am primit o telegramă fulger la recepţie, iar profesoara cu atrocele ei bun simţ, mă scosese din impas: „citeşte-o… sunt şi eu curioasă…”.
    De data aceasta m-am simţit eu lovit în libertatea mea interioară… Cu ce drept e curioasă? Nu mi-e nici amantă, nici prietenă, n-aveam nimic comun cu ea, nici măcar nu mă ispitea nici cu trupul ei, nici cu budincile ei de orez. Îmi amintesc că în prima zi în care m-am hotărât să-i fac curtea aia dietetică fără scop, primele ei cuvinte mai tandre au fost: „Să avem grijă de banii noştri”… Acum voia să împărţim şi corespondenţa pe din două. În orice amantă virtuală zace o nevastă rapace care se ignoră.

    A surâs prosteşte propriilor ei iluzii. Era mânjită pe gură cu dulceaţă, şi asta sublinia şi mai mult absurditatea speranţelor ei.
    – Ştii… În noaptea asta jocul se apropie de sfârşit. Trebuie să vii la mine, să baţi la uşă, să-mi aduci o floare…. Şi…
    A, chiar la traseul ei erotic, stabilit cu atâta ploioasă exactitate, nu mă gândeam eu acum! Doamne, cum mai sunt făcute şi femeile… Toate se cred dorite, toate cred că noi, bărbaţii, n-avem altă treabă decât să ne gândim cum să ajungem în patul lor. Părea sincer întristată că n-o să se culce cu mine şi regreta, pesemne, şi jocul ei prea complicat. Era atât de simplă în egoismul ei, era atât de mânjită cu dulceaţă de vişine, încât mi se făcu milă de ea.
    Între timp bagajele mele fuseseră duse jos, şi mă aştepta taxiul.”
    Din volumul „Singurătatea şi diavolul milos” – Teodor Mazilu

    Monica Andrei 27 ianuarie 2010 12:36 Răspunde
  • Monica, draga mea, iti multumesc. Mi-a priit extraordinar, acum, in zorii mei, fragmentul din „Singuratatea si diavolul milos”. Minunat.

    Simona Catrina 27 ianuarie 2010 12:57 Răspunde
  • Simona draga, rad singura de o saptamana, si voi mai rade inca, pentru ca vreau sa citesc tot ce a scris acest autor. In facultate am citit doar o parte din dramaturgia lui, pentru ca aveam foarte mult de citit pe sapamana si m-am limitat la ceea ce ne cerea pentru examenul de teatru romanesc.

    Uite, mai pun doua.

    „Lumea senzaţiilor e uneori îngrozitor de absurdă, dar şi îngrozitor de logică în absurditatea ei.”

    „Oamenii nu aşteaptă de la noi privirile noastre, ci gesturile de care au ei nevoie, pentru liniştea lor.”

    „Femeile, mai ales, au această naivă încredere în farmecul ignoranţei. Ele cred că dacă n-au auzit de Kant nu e vina lor, ci a lui Kant, care n-a reuşit să le atragă atenţia… Ca şi cum bărbaţii ar trebui să le posede întâi şi de-abia după aceea să mai scrie simfonii şi tratate de filozofie…”
    „O simpla pasiune fizică” – Teodor Mazilu

    cu drag, sa radeti si voi, ca acest autor este actual.

    Octavian Cotescu, fie iertat, a fost singurul si cel mai bun actor care a interpretat intr-o maninera unica „prostii” lui Mazilu. Comenta personajul in timp ce juca.

    Monica Andrei 27 ianuarie 2010 13:28 Răspunde
  • Tania, unde ai disparut, ca tot sunt eu aia rea, nu-i asa? Mersi!
    Un trecator, Lm, Juztine, calina, Thomas Man marimar 73, unde sunteti? unde aiti disparut?

    Alma, Anick traieste in Franta. Cauta la editurile de acolo cartile ei. Poate mai gasesti exemplare. Nu am citit inca ca ai scris dincolo. Viata mi-a scos in cale oamenii pe care i-am inatalnit, si am avut ce invata de la ei. Trebuia sa-i intalnesc. Multumesc mereu lui Dumnezeu ca i-am cunoscut.

    Monica Andrei 27 ianuarie 2010 13:43 Răspunde
  • Salvator, Monica. Am decis. Cu asta imi incep Romania. Citind, respectiv recitind Ileana Vulpescu, citind, respectiv recitind Teodor Mazilu. Lista ramine deschisa.

    Simona Catrina 27 ianuarie 2010 13:57 Răspunde
  • Nu era o problemă pentru Raluca să se dezbrace, să se urce în orice pat şi să aştepte acolo căldura unui bărbat, or, tocmai fiindcă se putea culca cu atâţia bărbaţi, aceasta o împiedica să se culce cu mine. De la mine aştepta iubirea – şi, dacă iubirea nu venea, nu simţea nicio dorinţă. E greu, dar posibil, să cucereşti o femeie virtuoasă, inccesibilă, dar era într-un fel aproape imposibil să cucereşti o femeie cucerită: a doua oară acest lucru nu mai era posibil… Aici judecata se suspendă, ajungem la o situaţie stranie „de şah etern”.

    Femeile pot contracta o asemenea ură din motive pe care noi, bărbaţii, nici nu le înţelegem. O femeie adevărată mai uşor acceptă să fie înşelată decât să fie condusă din comoditate până la poarta casei… Femeile iartă cu uşurinţă greşelile mari comise împotriva lor şi sunt intolerante cu cele neînsemnate. Îmi amintesc că o femeie care era obişnuită să fie bătută de unul dintre amanţii ei trecuţi s-a supărat pe mine fiindcă i-am făcut, în treacăt, o observaţie moderată în legătură cu pantofii cu care ieşea în ziua aceea. I-am replicat şi eu, Doamne înfuriat şi nedumerit: „bine, dar acela te umplea de sânge de faţă cu toată lumea!” „Da, mi-a răspuns. Aia se putea suporta”.

    Prostia e un zid pe care n-ai cum să-l străpungi, chiar dacă aveai geniu. E o iluzie nebunească să crezi că prostia poate fi mimată. Nu e adevărat. Prostia este, şi ea, o vocaţie, ca oricare alta, ca pictura, sau dansul, sau muzica. O ai sau n-o ai. Dacă te naşti prost, bine, dacă nu, n-ai ce face, trebuie să te resemnezi şi să aştepţi să te naşti a doua oară.
    „O simpla pasiune fizică” – Teodor Mazilu

    gata, alerg la treaba

    Monica Andrei 27 ianuarie 2010 14:36 Răspunde
  • Monica eu m-am pierdut printre hartii ,sedinte si HCL-uri . printre ele tot ascult melodia din sufletul Juztinei. mi-a intrat si mie in sange. dat fiind ca mi-e inima cenusa .
    si am inceput ziua prost .la 7 jumate m-a oprit politia si mi-a cerut polita de asigurare. eu zambareata,ii dau actele.stau calma. apoi imi spune ca polita mea e expirata de o saptamana si conform…aplicam..bla bla..amenda. cum?? (habar nu aveam ca e expirata. )asa de dimineata?? hai te rog nu imi strica ziua, i-am zis.exista o explicatie . mereu exista o explicatie.
    apoi ma lasa sa dau un telefon. ii sun pe cei de la asigurari care imi sunt prieteni si aflu ca polita mea e facuta, dar ca au uitat sa mi-o dea.

    si ninge iar,marunt, marunt.
    calina nu ti-o lua in cap.cand doar cuvintele ne-au mai ramas, fiecare cuvant are rostul lui.

    Lm 27 ianuarie 2010 15:34 Răspunde
  • Lm, nu te descuraja niciodata!

    Uite, dupa citatul asta am ras cel mai mult azi, si ziua nu s-a terminat, ca tot sunt „personaj virtual”, ha, ha, ha, o sa va dau replici din teatru si de pe unde apuc…

    „Pasiunea mea pentru Raluca ajunsese să o induspună şi s-o deranjeze. Telefoanele mele de la două noaptea, telegramele patetice pe care i le trimiteam de cîte ori plecam în turneu o plictiseau – mereu mă sfătuia să-mi mai temperez avânturile. Odată mi-a făcut chiar o propunere rezonabilă: mi-a propus ca relaţiile dintre noi să fie mai mediocre şi mai aşezate, fără nici un exces dintr-o parte sau alta. Să ne vedem o dată pe săptămână, să renunţăm la vizitele inopinate şi la tot felul de exagerări care nu duc nicăieri. Îmi dădeam seama că pasiunea pe care o citea din
    – Te uiţi la mine ca la un soare. Asta e insuportabil… Poartă-te cu mine cum te-ai purtat cu toate admiratoarele care s-au amorezat de tine.
    Am respins această propunere. Refuzul meu i-a plăcut totuţi, mi-a sărutat mâinile, fericită, îngândurată. Iar eu eram hotărât să fac orice să mă culc cu Raluca. Viaţa se oprise în loc. Toate planurile mele de viitor erau legate de această absurdă şi caraghioasă obsesie sexuală. Se afla, desigur, la mijloc stupidul orgoliu bărbătesc: cum să nu-mi cedeze mie Raluca? Cum să nu-mi cedeze femeia asta care-mi măcinase nervii cu stupiditatea şi aroganţa ei? Cum e cu putinţă? Apoi, ticăloasa logică masculină: de ce să se culce cu atâţia şi cu mine nu? De ce s-o năpădească tocmai acum virtutea?
    Prostia nu e o cetate pe care poţi s-o asediezi, s-o distrugi… Prostia, sau ceea ce socoteam eu prostie, ţinea locul centurii de castitate – o făcea pe raluca, cel puţin în ceea ce mă priveşte, virgină şi imună.
    Imaginea unei femei mediocre m-a liniştit întotdeauna. Cum să suceşti capul unei femei care nu înţelege nimic din ce-i spui? Şi să vrei, n-ai cum. Nimic din ce-i spui nu ajunge la ea, e ca şi cum te-ai lupta cu morile de vânt. Mediocritatea asigura Ralucăi o indiscutabilă superioritate. ”
    Teodor MAzilu – „O simpla pasiune fizica”

    Tot imi place jocul! Si ma joc, ma joc, ma joc…

    Monica Andrei 27 ianuarie 2010 15:56 Răspunde
  • Am plecat cu sentimentul ca am uitat luminile aprinse pe blogul Simonei. Constat ca ele stralucesc cu sarm si incapatanare si in lipsa.
    Sunt intr-un sejur fara data limita intr-o alta dimensiune. Unde se practica tacerea. Pe felia asta, nu-i nimic inclusivist, nu se bate apa-n piua, nu se vorbesc discutii. Fiecare fonem, fiecare pasarica iesita din gura sunt penalizate cu timp accelerat. Vorbele de prisos se convertesc in riduri, vorbele nepotrivite in pungi sub ochi. Cu alte cuvinte, ca sa fiu mai clar si pt cei care vad baroci pe plaja de nisip : cu cat vorbesti mai mult cu atat imbatranesti mai repede. Daca sunt prins acum asupra faptului, aici, in biroul dezafectat din spatele Centrului de Logistica, si mi se contabilizeaza cuvintele iesite din tastatura, iau cateva luni in biografie. Un trip gen Praslea Cel Voinic care crestea într-un an cat altii in zece sau gen Portretul lui Dorian Gray. Zbarceala garantata. Poti sa devii matusalemic in timp record.
    Am venit aici de bunavoie si nesilit de nimeni. Stiti cum e : vrei sa incerci experiente noi. Stagiu de Detasare se numeste chestia asta buna pt asociali ca mine.
    În viteza, sa nu vina garzile :
    Tania, cultura serveste totdeauna la ceva. Daca nu ma insel, ca de obicei. Pax, ok, dar cum ? As vrea sa fumam pipa pacii dar m-am lasat de fumat.
    A propos de lungime de unda, Monica, ti-am transmis telepatic codul secret al Graalului. Te rugam sa imbogatesti pe toti Simona-dependentii de pe blog cu pietre filozofale, daca nu le aveau deja. Vad ca m-ai si receptat si ai inceput deja o distributie (cu texte de Mazilu).
    Sa dam Trecatorului ce-i apartine : are un tact desavarsit cu doamnele si bate tactul cu gratie cand le face oferte muzicale. Frazele molcutze desfac armurile cele mai grele.
    Simona e numai Una, I’m deeply touched de gandurile si complimentele voastre si, curat reciproc, vi le intorc îndesat, ca un adevarat recunoscator ! Nu ca sa rup farmecul, nici sa va stric placerea, doar un remember : pe pamânt, semnele ce ne fac frumos compatibili se erodeaza repede.
    Oups, tr sa inchid, se aud pasi…

    Thomas Man 27 ianuarie 2010 16:18 Răspunde
  • Thomas Man, te pup virtual de la distanta, ca sunt doar un „personaj virtual”, apoi o pupam pe Simona pe ambii obrajori deodata, nu-i asa?
    Multumesc!

    Monica Andrei 27 ianuarie 2010 16:31 Răspunde
  • Al, io nu te pot pupa decat real, dar n-am cum. Si verbul ar fi altul, dar las pentru moment asa
    Suntm in schimb, deja incantata c-o sa mai vii!
    Cel putin atat am fost io capabila sa pricep din ce-ai spus tu mai sus, facand sa-mi lacrimeze piatra filozofala pe care-o tin in poseta 🙂

    Una 27 ianuarie 2010 16:42 Răspunde
  • monica mie imi plac provocarile….

    Lm 27 ianuarie 2010 16:43 Răspunde
  • Lm, mie ciresele: )))

    Una 27 ianuarie 2010 16:52 Răspunde
  • ooook..tre sa recunosc:) si zmeura.cand nu ma prinde ursul:) sau vreun trecator:)

    Lm 27 ianuarie 2010 16:57 Răspunde
  • Lm:) Ursul hiberneaza zilele astea, urmele sunt ale altcuiva, sper eu dintr-un coltisor:)
    Am parcurs cu nesat citatele din Mazilu, o sa caut sa gasesc intregul din care ne-a dat cu larghete Monica. Printre cuvintele personajului cu monolog gasesc rasfirate idei din preferatii mei interbelici, Eliade, Camil, deci un motiv in plus sa-mi iau cartile in biblioteca proprie.
    Altfel, tacuti, cuminti? Tania cu pantoful ei rosu’ cu tot, pare fugita dupa maimutze:)
    Trecatorul imi da impresia c-a dat de perechea pantofului cu pricina:)
    Thomas, in dimensiunea ta sunt fulgi de nea? S-au doar de perna?

    Una 27 ianuarie 2010 17:22 Răspunde
  • Hai Juztine, insenineaza-te odata si vino-napoi! The Wall.

    Una 27 ianuarie 2010 17:29 Răspunde
  • Wow! s-au era de fapt sau, nu pot sa cred ce gogomanie am dat in direct!..

    Una 27 ianuarie 2010 17:41 Răspunde
  • eu sunt ratacita printre pivoti…
    recunosc ca in ultimele saptamani nu prea am mai citit (carti). cand afara stau nametii randuiti sub fereastra eu as dormi o vesnicie.. Simona, sa stii ca aici a fost un frig „mai frig” decat in Canada…

    juztine 27 ianuarie 2010 18:38 Răspunde
  • Monica, wellcome back. 🙂 Bun Mazilu….dar mult prea organic pentru mine. 🙂

    Regret unoeri ca prefer romantismul acestui gen de scriitura, dar l-am parcurs cu…mintea la gura. 🙂 E mult prea rational peste fondul meu sentimental…si totusi necesar de multe ori intr-o realitate de cuplu care se vrea concret justificata.

    LM, da, filele erau catre tine, in contextul lui..calin 🙂

    Una, da, am fost fugita. 🙂 Cu tot cu pantoful rosu…:)

    Thomas Man, si eu m-am lasat de fumat.

    si pentru ca s-a pomenit numele lui eliade…, va aduc si eu cateva fragmente din „Dragostea nu moare niciodata. ” – romanul-raspuns la Maitreyi, siropos le multe alocuri, dar intr-o linie esentiala a simtirilor:

    “Infinitul ma culesese din lumea de jos. Tinandu-ma intre faldurii lui, dansa, iar parul lui despletit imi acoperea ochii, fata si intregul trup. Totul se amesteca, ce e inainte si ce e inapoi, estul si vestul, aproapele si departele sunt totuna….

    Atunci am înteles ca nimic nu dureaza în suflet, ca cea mai verificata încredere poate fi anulata de un singur gest, ca cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodata nimic, căci şi sinceritatea poate fi repetată, cu altul, cu alţii, că, în sfîrsit, totul se uită sau se poate uita, căci fericirea şi încrederea adunată în atîtea luni de dragoste, în atîtea nopti petrecute împreuna, pierisera acum ca prin miracol, şi nu supravieţuisec în mine decît un întârîtat orgoliu şi o cumplită furie împotriva mea însumi.”

    tania 27 ianuarie 2010 19:05 Răspunde
  • Uitasem…:) daca se intampla sa mai aveti timp de filme, va recomand unul care mie mi-a placut enorm, mai ales pentru prestatia penelopei cruz, una dintre preferatele mele.

    „Broken embraces”

    http://www.youtube.com/watch?v=IApuTyhNW_E

    de vazut musai. 🙂 cruz joaca teribil.

    tania 27 ianuarie 2010 19:17 Răspunde
  • PS. monica, acum era momentul in care ma intrebai ce stiu eu despre eliade? 🙂 🙂

    raspuns: nu ash fi stiut sa stiu cate stiu 🙂

    tania 27 ianuarie 2010 19:36 Răspunde
  • Tanio, pana te intreaba Monica ceva vin eu sa punctez o nelamurire: al doilea paragraf citat de tine nu cumva e din cartea lui Eliade si nu din cartea raspuns la Maytreyi? Nu tineam sa te (eventual) corectez, ci sa nu raman io nedumerita pe seara asta
    Thomas, sa-ti spun deja noapte buna, sau sa sper ca apari ce soir?:)

    Una 27 ianuarie 2010 20:33 Răspunde
  • nu, Una. si cel de-al doilea fragment face parte din aceeasi carte- dragostea nu moare, scrisa de eroina din Maitreyi, Maitreyi Davi, fiica unui filosof indian (Surendranath Dasgupta), indragostita, mistic, de Eliade.

    daca iti place eliade (eu il ador) iti recomand Secretul doctorului Honigberger, una dintre preferatele mele.

    tania 27 ianuarie 2010 21:13 Răspunde
  • Una, voiam sa pun accent pe……. «pierisera acum ca prin miracol, şi nu supravieţuisec în mine decît un întârîtat orgoliu şi o cumplită furie împotriva mea însumi.» manifestarea asta apartine unei stari interioare dezolante si stationeaza in multe cazuri, mult timp, pentru un om care vrea s-o ia de la capat. Poate tocmai i-a fost decapitat un ideal, distrus un model, inselat o serie de asteptari, ranit un o suflare…. Asta ar fi un motiv suficient pentru neincredere sau apel la singuratate chiar si al acelora care se anunta la…matrimoniale.

    tania 27 ianuarie 2010 21:28 Răspunde
  • dada.. tania.park am vazut si ceva pantofi rosii pe acolo:)
    asa ca Man ,asteptam niste tangouri.pantofii i-am gasit.si apoi facem cu randul. ca voi sunteti doar doi. asta daca nu apare totusi calinul meu:)

    Lm 27 ianuarie 2010 21:32 Răspunde
  • Tania , atunci doamna in cauza l-a” cam” citat (furat?) pe Eliade, pentru ca stiu sigur ca e scriitura lui , era citatul meu preferat in liceu si era din romanul cu pricina.Eu, de altfel, nici n-am citit raspunsul la Maytreyi , stiam de existenta autoarei si de intentia ei de raspuns printr-o proza ulterioara, dar necitind cartea nu ma pot pronunta, n-am opinii despre ce nu stiu. In fine, o sa am curand romanul in fata si o sa verific, parca mi-e greu sa cred ca-mi joaca memoria feste in halul asta:) Oricum, daca e vorba de ”impotriva mea insumi” e cam la masculin formulat..
    Cat priveste decapitarea de ideal de care spui, mie imi suna cam dramatic, dar se-ntampla multe-n lumea asta si unii lasa prea repede garda jos. Se-ntampla mai ales celor care dupa cateva experiente nefericite continua sa-si aleaga acelasi model si, practic, sa nu-nvete nimic din experientele proprii mai vechi.Si pacaleala revine tantosa non-stop.

    Una 27 ianuarie 2010 21:47 Răspunde
  • Una, iti recomand sa cumperi cartea. O sa constati ca este total diferita de maitreyi. E o carte a maturitatii, descrisa foarte autentic, prin ochii unei femei cu o cultura impresionanta. O sa vezi. E altceva. Eu, sincer, nu am fost innebunita dupa maitreyi. A, luata pe sus de detaliile bungalourilor indiene si de misticul a tot ce inseamna «evadarea» profanului in sacru….dar nu maitreyi este cea mai buna carte a lui eliade…

    tania 27 ianuarie 2010 22:05 Răspunde
  • Povestea spune ca era odata o fata care, lovindu-se de greutatile vietii, a mers la tatal ei sa se planga ca nimic nu-i iesea asa cum isi doreste. Obosise sa lupte fara a obtine rezultatele pe care le astepta. Nu stia cum sa faca sa mearga mai departe in viata pentru ca se simtea epuizata. Avea impresia ca de cate ori rezolva o problema, aparea alta.
    Tatal ei a ascultat-o atent si apoi a invitat-o sa pregateasca impreuna micul dejun. Ajunsi in bucatarie, el a luat trei oale si le-a pus cu apa la fiert. Cand au inceput sa fiarba a pus intr-una morcovi, intr-una oua si in cea de a treia cafea.
    Le-a lasat sa fiarba fara sa spuna nici un cuvant. Doar ii suradea fetei lui. Ea astepta cu nerabdare, intrebandu-se ce voia sa faca tatal ei. Dupa 20 de minute tatal a stins focul, a pus ouale intr-un castron, morcovii intr-o farfurie si a turnat cafeaua intr-o ceasca.
    Apoi a intrebat-o: “Draga mea, ce vezi aici?” “Oua, morcovi si cafea”, a raspuns ea.
    Atunci a indemnat-o sa atinga morcovii. Ea ii atinse si observa ca erau moi. Apoi i-a cerut sa curete un ou de coaja si ea observa astfel ca oul era foarte tare. Apoi i-a spus sa guste din cafea. Curioasa, ea sorbi din lichidul parfumat apoi intreba: „Ce inseamna toate astea, tata?”
    Atunci el i-a explicat ca toate cele trei elemente avusesera de infruntat aceeasi adversitate: apa fiarta. Doar ca au reactionat complet diferit: morcovii s-au inmuiat si au devenit usor de sfaramat, ouale au devenit foarte tari, in schimb cafeaua a schimbat cu aroma ei apa.
    “Cu care dintre acestea trei crezi ca te asemeni tu?”, isi intreba el fata. “Cand adversitatea bate la usa ta, cum raspunzi? Esti ca un morcov aparent tare, dar cand durerea te atinge te inmoi si-ti pierzi puterea? Esti asemenea oului, care incepe cu o inima maleabila si un spirit fluid, dar dupa un eveniment nefericit devine dur si inflexibil? Pe dinafara ramai la fel, dar pe dinauntru ai inima amara? Sau esti ca un graunte de cafea? Cafeaua schimba apa fiarta, elementul care ii cauzeaza durerea. Cand apa ajunge la punctul maxim de fierbere cafeaua lasa cea mai buna aroma si savoare.”
    Morala:
    Nu te lasa infrant! Fii deasupra destinului tau, da ocazia adversitatilor vietii sa fie pentru tine tot atatea prilejuri de a lasa „dulcea aroma de cafea” care iti este proprie, pe care doar tu o poti oferi…

    Lm 27 ianuarie 2010 22:13 Răspunde
  • Nu, e greu de facut clasamente privind romanele lui, mie mi-au placut cam tot ce-am citit, dar MAYTREYI trebuie vazuta ca o scriere de tinerete. Mersi de sugestie, poate o caut:)
    Ce faci asta seara?Un Tango?Un Menuet?:)

    Una 27 ianuarie 2010 22:14 Răspunde
  • 🙂 dimineata tango, dupa-amiaza tango, seara tango. 🙂

    de dansat, de citit, de iubit.:)

    tania 27 ianuarie 2010 22:20 Răspunde
  • tu, Una?

    tania 27 ianuarie 2010 22:21 Răspunde
  • Eu in noaptea asta valsez:) Am si cu cine si de ce:)

    Una 27 ianuarie 2010 22:22 Răspunde
  • 🙂 Un vals si pentru noi atunci….?Se cere clar o melodie.

    tania 27 ianuarie 2010 22:23 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=lTNN24PWu-s

    pt cine are cu cine si de ce:)
    eu n-am…
    fetelor, noapte albastra va doresc

    Lm 27 ianuarie 2010 22:46 Răspunde
  • Mersi Lm:) Eu si lumea care citeste pe-aici si n-are chef sa posteze iti uram noapte divina!

    Una 27 ianuarie 2010 22:51 Răspunde
  • Multumesc Lm. Noapte linistita. O melodie special pt tine:

    http://www.youtube.com/watch?v=vxnl83HD3R0

    tania 27 ianuarie 2010 23:04 Răspunde
  • Eu ii multumesc Monicai pentru Mazilu. Sunt in concediu si vad ca cititul imi reprima apucaturi paguboase. Acum ma aflu in patul procustian Stau intr-un cot cu ochii pe voi.
    Nici mie nu mi-au iesit masuratorile,Lm. Noapte buna iti spun si eu. Doar tie, Doar voua.
    Mai am doua trei pagini si il savirsec pe Petrescu. Constat ca Mazilu imi lipseste.
    Noapte lina!
    http://www.youtube.com/watch?v=Y1L8uRApYeQ&feature=related

    marimari 73 27 ianuarie 2010 23:29 Răspunde
  • Daca zice Lara asa o fi , ca prea zice cu foc.Multumesc Tania.
    http://www.youtube.com/watch?v=G38So4xia4E

    marimari 73 27 ianuarie 2010 23:46 Răspunde
  • ar trebui sa fie undeva pe youtube un interviu cu Maytreyi in care vorbeste despre cartea lui Eliade, despre cit adevar e in romanul lui Eliade. Interviul ca si cartea ei raspuns la „Maytreyi” au acelasi ton „inciudat” ca Eliade i-a folosit numele adevarat si ca de fapt, intre ei nu a fost niciodata nimic (fizic, vorbind).

    Una, daca n-ai citit inca Secretul Doctorului Honigberger, merita. Este numarul doi la mine, dupa Noaptea de Sinziene…

    iana 28 ianuarie 2010 0:25 Răspunde
  • Va imbratisez dragii mei.Iana, mersi, da, nu am citit ”Secretul doctorului H..”, Eliade era preferatul meu prin liceu si citeam ce se publicase atunci, in Ro, in primii ani de dupa ’90. Pentru mine ”Nunta in cer” era pe vremea aia maximum de extaz trait de mine dintr-o carte.

    Una 28 ianuarie 2010 10:19 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=e74zq-RARGc

    noul…alifantis

    Tie, dragostea mea
    de azi, de ieri, dintotdeauna,
    iti inchin aceasta seara.
    Fa-ma sa uit minciuna,
    fa-ma sa uit lasitatea,
    fa-ma sa uit rautatea
    si lasa-mi libertatea
    de-a te iubi.

    ne vorbim peste cateva zile. va doresc de pe acum un weekend plin de soare peste iarna asta inghetata.

    tania 28 ianuarie 2010 11:02 Răspunde
  • m-am trezit cu gandul la voi. multumesc pt urarile de aseara.pt melodie,tania…poate intr-o zi, dar nu curand.
    sper ca ati avut o noapte albastra,asta insemnand in libera mea traducere plina de dragoste (sau doruri ,pt unii).una, tania, mari…fete dragi.

    si pt ca dragostea nu moare orinude ai fi
    http://www.youtube.com/watch?v=8aF9_JtKhPc&feature=related

    Lm 28 ianuarie 2010 11:18 Răspunde
  • Cei mai frumosi ani:
    ”- Probabil că nu vrei să auzi asta acum şi sunt sigură că nu vrei s-o auzi de la mine, dar trebuie să vorbeşti cu ea.
    – Nu, nu acum. Nici măcar nu aş putea să o privesc.
    – Trebuie. Trebuie să asculţi ce are de spus.
    – De ce? Care ar fi diferenţa, ah? Indiferent de ce spune, sfârşitul este acelaşi. S-a culcat cu altcineva.
    -Crezi că ce a făcut ea este mai dureros doar pentru că voi doi eraţi împreună? Nu este aşa. Nu este nicio diferenţă. Adică… are doar 16 ani la fel ca şi tine. Vorbim de parcă am şti ce se întâmplă, dar nu este aşa. Habar n-avem. Suntem foarte tineri şi o să greşim foarte mult! O să ne tot răzgândim şi uneori o să avem sentimente diferite. Şi singurul lucru pe care ni-l putem oferi unul altuia este iertarea. Iar eu nu am putut face asta. Sau am făcut-o prea târziu. Nu permite să fii într-atât de furios încât să nu o mai iubeşti pentru că într-o bună zi o să te trezeşti din acea stare şi persoana pe care o iubeşti nu o să mai fie lângă tine.”

    Intalnire cu Joe Black:
    ”Dragostea înseamnă pasiune, obsesie, un lucru fără de care nu poţi trăi. Iubeşte cu toată fiinţa ta. Găseşte pe cineva pe care să-l iubeşti nebuneşte şi care să te iubească la fel. Cum îl găseşti? Uită de raţiune şi ascultă-ţi inima. Nu îţi aud inima. Asumă-ţi riscurile şi dacă vei fi rănită o să-ţi revii. Pentru că, într-adevăr nu are rost să trăieşti făra să fi cunoscut iubirea. Să treci prin viaţă fără să fi iubit cu adevărat, însemnă că ai trăit in zadar. Trebuie sa iubeşti. Pentru că dacă nu ai iubit, atunci nu ai trăit”

    Lm 28 ianuarie 2010 11:30 Răspunde
  • Ultima postare pentru rasul vostru. Promit ca nu mai aduc texte lungi, draga Simona, dar am ras cu lacrimi. Face parte tot din episodul „O simpla pasiune fizica”, autor T. Mazilu.

    Raluca-i scrie lui Mircea
    Dragă Mircea,

    Ştiu că tu crezi despre mine că sunt proastă – dar n-ai deloc dreptate. Şi chair dacă aş fi, ce importanţă ar avea? Aici, cât eşti tu de inteligent, te înşeli rău de tot. Prostia femeilor e un fel de cochetărie, aş putea spune chiar de iubire, felul nostru de a răsfăţa orgoliul masculin. Noi suntem inteligente numai când rămânem orgoliul masculin. Noi suntem inteligente numai când rămânem cu noi înşine sau, dacă ne ajută bunul Dumnezeu, în pat.
    Eu n-am vocaţie de sfântă, cunosc cât de cât viaţa asta păcătoasă…. Cusurul vostru, al bărbaţilor, e că toţi vă credeţi ai dracului de deştepţi şi, în iluzoria voastră superioritate, duceţi dorul unor femei grele de cap… Câtă vanitate plicticoasă, Doamne, Dumnezeule… Bărbaţii sunt uneori atât de stupizi, crede-mă dragul meu june prim, încât mă mir cum de mi-am pierdut fecioria.
    Dar nu asta vreau să-ţi spun. Vreau să-şi spun că obiceiul tău de a despărţi oamenii în proşti şi deştepţi, în genii şi mediocri, e cam nu ştiu cum, mie nu-mi place, eu sunt prea bună ca să-mi pierd timpul cu asemenea ierarhizări exacte. În fond, şi geniile, şi noi ăştia, mai grei de cap, dorim acelaşi lucru, să fim sănătoşi, să fim fericiţi, să ne meargă afacerile…
    Tu-mi scrii: „Iubeşte-mă, iubeşte-mă şi atunci n-ar mai exista nicio problemă…” Dar eşti tu capabil de iubire? Nu, dragul meu, nu, băiatul meu, tu nu eşti decât orgoliu şi atâta tot. Rar mi-a fost dat să văd bărbat mai incapabil de iubire ca tine. Pesemne că te-au stricat succesele tale de june prim şi scrisorile primite de la tot felul de gâsculiţe de pe tot cuprinsul patriei… Nu ţi-a rămas intact decât orgoliul…. Poate că în meseria ta caraghioasă de actor, orgoliul să fie necesar, dar în iubire n-are nici un rost. Tu nu iubeşti, tu te străduieşti să iubeşti, săracul de tine… Avea dreptate regizorul acela de culise pe care tu îl luai peste picior… Oricât ai iubit tu o femeie, dispreţul tău pentru ea va fi mult mai mare. Spui că nimeni n-ar fi în stare să mă iubească cu patima şi îngrijorarea ta! Ce fraze literare! Hai, băiatule, asta nu e o declaraţie de dragoste, asta nu dovedeşte decît că tu ai o foarte bună părere despre tine… De când ai avut succesul ăla în piesa de „Goldoni”, de când te-au lăudat tipii ăia de la „Le Monde”, ţi s-a urcat la cap… Şi mereu mă întrebi: „Chiar nu simţi cât de mult te iubesc?”… Nu, nu simt… De câte ori te întâlneşti cu mine, mă suspectezi. Parcă ai fi în inspecţie. Ai o totală neîncredere în mine, mă suspectezi. Parcă ai fi în inspecţie. Ai o totală neîncredere în mine. Hai, recunoaşte că aşa e… Eşti convins că sunt curvă, de fapt. Eşti convins că mă încurc cu bărbaţi numai pe valută. Eşti convins că sunt proastă, incultă, rea, vicleană… Şi tu vrei să mă salvezi… Asta chair mă plictiseşte, şi dacă ai asemenea gînduri curate, opreşte-te la timp, nu măsalva! Nu, dragul meu, nu, băiatul meu, nu, iubitul meu, nu, inteligentul meu, eu nu sunt un crin care trebuie smuls din mocirlă… N-am să-mi reprpşez prea multe. Nu m-am culcat decât cu bărbaţii pe care i-am iubit şi, ca să nu te tortureze aritmetica, au fost în număr de cam patru, unul peste altul.
    Eu însă te iubesc cu adevărat. Aici e nenorocirea. Da, băiatule, eu te iubesc… De când te-am văzut, „mi-ai căzut cu tronc”, cum se spune din popor… A, nu-mi închipui că eşti un prinţ al inteligenţei. Doamne fereşte. Ştii foarte bine că nu-mi plac actorii, asta nu e meserie de bărbat. Şi dacă vrei să mă iei de nevastă – şi te sfătuiesc insistent s-o faci – trebuie să te recalifici, n-aş admite să fiu soţia unui actor. (Zic şi eu aşa!… În cazul tău, aş admite şi ruşinea asta. M-aş obişnui şi cu asta, cu ce nu se obişnuieşte omul?!)
    Dar te rog, iubitule, fii aşa cum eşti. De câte ori vii la mine, îţi iei o mutră specială, mutra de sărbătoare, crezi că mutra aia de bărbat care ştie ce vrea mă zăpăceşte? Aiurea în tramvai! Crezi că n.am mai văzut bărbaţi vulgari? Cu adevărat vulgari, nu impostori ca tine! Crezi că de mitocani ducem lipsă noi femeile? Noi, femeile, nu suntem chair aşa neajutorate cum aţi vrea voi, bărbaţii. Crezi, iubitule, că mi-a plăcut vulgaritatea ta? Nu, asta pot să ţi-o spun limpede, nu. Mi-a plăcut cum ţi-ai dat silinţa să fii vulgar şi mi-a plăcut că n-ai reuşit. Crezi că am nevoie de „subiecte de conversaţie”? Crezi că am nevoie ca tu să-mi spui anecdote? Alea mi le spune portarul blocului mai bine! De ce te-ai supărat atât de mult că la birou colegii m-au poreclit… „Pepsi”? Şi ce vrei să le fac, dacă lor le place?! Ce, nu e nostim? Domnişoara Pepsi? Doamna Pepsi? Ai şi văzut în porecla asta nostimă dovada sigură a caracterului meu tenebros… Ce vrei să fac dacă nenorocitul acela din Arabia Saudită se ţine scai de mine? Să-l împuşc? Crezi că dacă aş vrea să fiu nevasta lui n-aş fi reuşit, crezi că aşa fi avut greutăţi? Pur şi simplu, mi-e milă de el… El, în tâmpenia lui, mă iubeşte. Chiar trebuie să ne purtăm urât cu cei care ne iubesc, numai fiindcă noi nu-i iubim?!
    Mi-am luat avânt, nu ştiu ce mi-a venit, ţia-m scris prea mult… dar mă gândesc mereu. De ce, ceara mă-sii de viaţă, nu ne purtăm noi ca nişte oameni? De ce trebuie să fie totul o demonstraţie „care pe care”?… Dacă ai şti ce obositor e… Eu nu mai lupt. Eu mă predau. Eu te iubesc foarte mult. Habar n-ai tu, actorule de compoziţie, cât de mult de iubesc. Te rog, te rog, iubeşte-mă cu adevărat, te rog iubeşte-mă aşa cum sunt, aşa cum eşti. Crede-mă. Aşa cum sunt în realitate, sunt mai grozavă decît toate exaltările romantice şi trase de păr. Nu te-ai supărat, nu?
    Te iubesc foarte mult, numai pe tine…

    P.S. Dă-mi imediat telefon, oricât ar fi de târziu. Chair dacă e unu noaptea, sau, mai bine, vino direct la mine, ce să-mi telefonezi? Eu nu fac decît să te aştept în noaptea asta, în toate nopţile şi toată viaţa.

    Niciun alt autor din dramaturgie, dupa Caragiale n-a stitut sa construiasca ca personaj prostul. Si in proza lui este tot asa. E usor sa spui „este prost, este proasta…”, dar mai greu este sa construiesti rolul de prost, ca personaj, ca personaj prost inseamna altceva.

    Jusztine, sper sa razi si tu, ca te-ai suparat degeaba pe mine. Cu drag,

    Monica Andrei 28 ianuarie 2010 12:06 Răspunde
  • Scuze, dar din repezeala tastelor am scris gresit. Corect este ti-am scris, din paragraful Mi-am luat avant, nu stiu ce mi-a venit, ti-am scris prea mult….

    Monica Andrei 28 ianuarie 2010 12:08 Răspunde
  • Monica Andrei, eu daca ma supar, dupa cinci minute mi-a trecut. Dar nu m-am suparat pe tine, ci pe ceva ce mi s-a parut ca mi-ai spus. Cu drag, asisderea…

    Chiar daca nu am mai avut timp de scris, am citit tot ce ati scris. Carevasazica: Thomas Man e intr-un birou dezafectat, Una are cu cine dansa, Monica valseaza cu T.Mazilu, iar Marimari cu Procust, LM e melancolica si optimista iar Tania a pornit in cautarea soarelui, Simona probabil doarme, Alma ne priveste din culise iar Trecatorul si-a pierdut cheile de la blog. Iertare daca am uitat pe cineva, imi este foame si apoi trebuie sa ma intorc la munca de toate zilele…

    juztine 28 ianuarie 2010 13:35 Răspunde
  • Juztine, imi place tonul tau usor caragialesc, si se apropie si ziua lui „carevasazica”, si mi-e dor de el…Cred ca un trecator nu si-a perdut cheile de la blog, ci pregateste alta identitate,c a sa nu-l recunosc eu. Si l-am rugat sa-mi spuna ceva despre „Avatar”, si s-a facut ca ploua…

    Tania, Nicu Alifantis a fost coleg cu mine, cumva. L-am mai prins in scoala, desi eu eram la master. Termina anul acesta, Teatrologia. Stii ce silitor si ascultator e? Urmeaza examenul de licenta.

    Una, si Eliade este UNIC, si al nostru.
    Thomas, unde esti?

    Monica Andrei 28 ianuarie 2010 14:17 Răspunde
  • Pentru ca vine ziua lui Caragiale, si trebuie sa ne amintim de el.
    De la Caragiale, fireste, aveti randurile de mai jos.

    La un concurs pentru un post la publicaţia Moftului român cerinţa lui Caragiale este următoarea:
    Autorii sunt absolut liberi să aibă orice vederi sociale, morale, politice, filozofice, estetice etc.; pot trimite lucrări vesele, triste, hazlii, lugubre, sentimentale, răutăcioase, infame, candide, grave sau umoristice, orişicum; pot scrie după orice şcoală le convine, clasică, romantică, naţionalistă, realist, idealistă, decadentistă, parnasianistă, secesionistă, optimistă, pesimistă, obscurantistă. Opere, vol III. I.L. Caragiale

    Într-un articol publicat în anul 1900 aflăm despre ce ar trebui să facem când ne apucăm de scris:

    Învârteşte-ţi condeiul de zece ori în cerneală până să scrii un cuvânt, şi, după ce l-ai scris, gândeşte-te de o sută de ori dacă nu trebuie şters, nu de dragul stilului, ci de teama primejdiei. Oricând îţi va clipi prin minte ceva care ţi-a încărcat sufletul, ori înveselindu-l cu prisos, sau mâhnindu-l peste măsură, stinge repede scânteia care-ţi poate aprinde foc în cap. Şterge cuminte şirurile ce simţi bine d-ar plăcea la foarte multă, ofensând pe acei câţiva mai puternici decât aceasta, şi înlocuieşte-le cu cea mai sălcie platitudine, şi fereşte-te chiar atunci să nu cumva s-aluneci afară din tonul amabil al sfintei banalităţi.
    Opere, vol IV. Păreri libere. I.L Caragiale.

    cu drag,

    Monica Andrei 28 ianuarie 2010 14:25 Răspunde
  • trecatorul nu mi-a raspuns la o intrebare. crede ca daca s mai mica, ma poate ignora sau uita!!??:)) asa ceva…

    Lm 28 ianuarie 2010 14:26 Răspunde
  • Il iubesc pe Mos Virgula, si ma intorc la „rasu’ plansu’ ” zilelor noastre.

    Monica Andrei 28 ianuarie 2010 14:26 Răspunde
  • Monica, poate ma ajuti….am citit de muuuult cartea ”Fata care n-a stiut sa moara”. o port in minte. mi- a placut enorm. dar am pierdut-o si nu mai stiu nici macar de cine era scrisa. era o poveste adevarata. poate ai auzit de ea. sau careva dintre voi :-*
    pe coperta din spate era scris, retin asta” sa iubesti ca o torta vie. sa crezi si sa speri precum copiii si zeii”

    Lm 28 ianuarie 2010 14:36 Răspunde
  • frumoos citatul, m-ai facut curioasa Lm…. povesteste-ne putin actiunea…
    va citesc si va pup …

    calina 28 ianuarie 2010 14:48 Răspunde
  • Juztine,

    Intr-adevar va privesc (citesc) din culise. Am intrat de doua ori in dimineata asta, am tras cu ochiul pe furis, dar deocamdata imi sta capul doar la „temele” pe care „mi le-a dat” Monica Andrei. Umblu de nauca pe internet in cautarea „Simbolismului corpului uman”. Am gasit-o in Belgia, dar s-a blocat site-ul, iar mai nou am dat de ea in SUA. Sper ca in doua saptamani sa treaca oceanul si s-o pot savura.
    Printre voi exista si un medic ? Am citit in Tango interviul doamnei Aurora Liiceanu si la un moment dat a adus vorba despre „anafectivitate”. Mi-ar putea confirma cineva legatura dintre consumul de droguri, distrugerea neurotransmitatorilor (dopamina si acidul glutamic), anafectivitate si schizofrenie ? Tema care ma intereseaza la nivel teoretic este anafectivitatea.
    Multumesc

    Alma 28 ianuarie 2010 15:49 Răspunde
  • Monica, sa-mi pregatesc alta identitate, asa cum spui tu, ar insemna pentru mine ca m-am gandit sa va jignesc. Mi-au ragusit putin degetele, asa ca am sa va necajesc mai putin pentru o perioada. Cat despre Avatar, daca ti-as spune ca mie mi-a placut, ar fi suficient pentru tine sa mergi sa vezi filmul? Parca n-as crede.

    Lm, nu, nu cred. Este posibil sa fi fost mai putin atent si asta e motivul pentru care am sarit raspunsul.

    un trecator 28 ianuarie 2010 16:01 Răspunde
  • Alma, poti cauta carti tiparite in strainatate si aici: http://www.books-express.ro sau http://www.byblos.ro. Este mai simplu decat sa comanzi direct pe Amazon sau alt site…

    juztine 28 ianuarie 2010 16:03 Răspunde
  • Un trecator, degetele nu ragusesc, poate gatul, si daca ai ragusit cauta la farmacie homeovox si homeogene, sunt homeopate, si sa vezi ce repede iti da drumul la gat, doar in cateva ore esti alt om. Le sugi din ora in ora.
    Daca tie ti-a placut Avatar, nu stiu daca mie imi va placea. Nu ma atrage sa-l vad. Daca simteam ca trebuie sa ajung acolo, la cinema, sa vad filmul cred ca nimeream fara sa fi auzit de premii, publicitate, si numarul mare de incasari. Nu stiu de ce n-am curiozitate. Si tu nici macar nu stii sa necajesti, ca sa sar de la una la alta.Mai mult te-am necajit eu. Sau vrei sa ne testezi? Sa sara toti si sa strige dupa tine? Atunci hai sa te suparam, sa te necajim etc. etc.

    Monica Andrei 28 ianuarie 2010 16:12 Răspunde
  • Hai !

    un trecator 28 ianuarie 2010 16:24 Răspunde
  • Alma, cartea a aparut in Romania la Editura Amarcord. – Timisoara.
    Dar este scanata si se poate citi. Am vazut eu acum. Scrie: Anick de Souzenelle – Simbolismul corpului uman sau Editura Amarcord si gasesti pe site-urile romanesti.

    Monica Andrei 28 ianuarie 2010 16:25 Răspunde
  • un trecator, unde „hai”?

    Monica Andrei 28 ianuarie 2010 16:26 Răspunde
  • Alma. uite ai o lista cu ce a scris ea, si nu te mai necaji.

    Carti publicate: Le Symbolisme du corps humain (1991) (traducere romaneasca: Simbolismul corpului uman, Editura Amarcord, 1999), Egypte interieure ou les dix plaies de l’ame (1991) (traducere romaneasca: Egiptul interior sau cele zece plagi ale sufletului, Editura Amarcord, 2000), La lettre, chemin de vie: Le symbolisme des lettres hebraiques (1993), La parole au coeur du corps: Entretiens avec Jean Mouttapa (1993), Alliance de feu: Une lecture chretienne du texte hebreu de la Genese (1995), Le feminin de l’Etre: Pour en finir avec la cote d’Adam (1997), Etre a deux, ou, Les traversses du couple (2000), Oedipe interieur: La presence du Verbe dans le mythe grec (1999) (traducere romaneasca: Oedip interior, Editura Amarcord, 2001), Resonances bibliques (2001).

    Monica Andrei 28 ianuarie 2010 16:28 Răspunde
  • un trecator, vrei sa te enervez, sau sa te pup?
    stai sau nu cu noi?
    crezi ca e dupa tine?

    Monica Andrei 28 ianuarie 2010 16:30 Răspunde
  • Lm, nu am auzit de carte, dar incerc sa te ajut, daca acesta este titlul.

    Monica Andrei 28 ianuarie 2010 16:37 Răspunde
  • Lm, cartea „Fata care n-a stiut sa moara” este scrisa de Ioana Ionescu-Joly.

    Anemone 28 ianuarie 2010 16:40 Răspunde
  • Lm, Cartea a aparut la Editura Du Style, 1994
    Ionescu -Joly, Ioana – Fata care nu stia sa moara.

    O gasesti in Bucuresti in urmatoarele biblioteci:
    Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, B.P.Hasdeu, Al. Odobescu, Cezar Petrescu, Liviu Rebreanu

    Monica Andrei 28 ianuarie 2010 16:50 Răspunde
  • Monica: da, nu, da, da.

    un trecator 28 ianuarie 2010 17:00 Răspunde
  • asa Ioana Ionescu Joly. uitasem complet. multumesc mult. ..nu sunt din Bucuresti. dar macar stiu acum. poate o sa o gasesc intr-o zi..

    hai sa-l suparam,cred ca vrea sa zica.
    sa incep eu: cred ca de fapt nu stii raspunsul si acum dai vina pe neatentie, cand tu de fapt ai zis de nu stiu cand ca esti cu ochii pe mine. si te faci si ca nu stii ca ochii vad…inima are patru camarute(dupa tine citire):)) asa ma doare capul. cred ca o portie de ras nu ar strica. hai, hai…

    Lm 28 ianuarie 2010 17:04 Răspunde
  • pe scurt. nu vrei sa fi pupat. oooo nuuu

    Lm 28 ianuarie 2010 17:06 Răspunde
  • Si uite asa Monica si trecatorul , cu maimuta , sau scorpionul fiecaruia, dupa caz, reusesc sa scoata omul din tacere . si din ale lui. Eu imi permit sa-i propun cuplul anului :))). Ramine sa vedem la ce categorie.
    Lm, am avut o noapte albastra, doar cu dorul…

    marimari 73 28 ianuarie 2010 17:13 Răspunde
  • ba cred ca da. Am uitat sa spun ca lista propunerilor ramine deschisa:)

    marimari 73 28 ianuarie 2010 17:17 Răspunde
  • Dragilor!

    Sunteti extraoridinari.
    N-am curaj sa intervin dar vreau sa va spun ca va urmaresc cu o placere nespusa.

    Va rog sa continuati!

    Simona draga mea, mai da-le un subiect!

    A voastra fidela cititoare

    CristinaC 28 ianuarie 2010 18:34 Răspunde
  • Lm, chiar de nu esti din Bucuresti, bibliotecile insirate mai sus de Monica apartin retelei Metropolitan si sunt sigura ca in reteaua asta s-au afiliat si cele din tara.Sau poate ai sansa sa gasesti cartea cu pricina prin anticariate..
    Pentru propunerea lui marimari 73 eu incerc reticente, as numi-o tatonarea sezonului:) Ai terminat cartea lui Camil, ai plans o data cu Doamna T care a ramas sa parcurga gandurile lui Fred din caietele lui?
    Juztine, ma bucur c-ai reaparut, ma pregateam sa strig dupa tine:)
    Eu da, sunt toata un vals, ceea ce va doresc si voua, dintr-o suflare!
    Al, cu tot valsul meu, nu-mi pot reprima vrerea de a te avea iar pe-aici.Stiu io de ce!

    Una 28 ianuarie 2010 19:33 Răspunde
  • Juztine si Monica Andrei,

    Va multumesc pentru sfaturi. La Amarcord cartea nu mai exista in stoc, filtrele de la birou nu-mi permit sa descarc nimic din internet, la Byblos si Books nu apare, site-ul din Belgia s-a blocat, tirajul din Argentina s-a epuizat, asa ca pana la urma am comandat-o la Amazon ca ametisem deja de atatea cautari.
    O seara linistita.
    Cat despre anafectivitate, nu stiu cine ma poate ajuta. Poate ca Simona imi poate sugera un e-mail de la revista Tango la care sa aiba acces doamna Liiceanu.

    Alma 28 ianuarie 2010 19:59 Răspunde
  • Alma, de ce te-ai grabit? 🙁 O descarcasem eu de pe scribd.com si ti-o trimiteam pe email. Ti-o pot trimite si acum, daca vrei.

    Una, nu striga, sunt pe aici 🙂 Mai bine sa strigam dupa Thomas, ca trecatorul s-a suparat monosilabic. Desi cred ca nici lui „Al” nu ii place sa fe pupat (deh, barbatii…), poate macar ii place sa fie citit…

    juztine 28 ianuarie 2010 20:57 Răspunde
  • Juztine, sarut mana. Daca poti sa mi-o trimiti in Hotmail, iti multumesc. O caut de mai bine de zece zile. In cele din urma mi-am pierdut rabdarea si am comandat-o. (lacriatu). Ai aici toate datele.

    Alma 28 ianuarie 2010 21:30 Răspunde
  • marimari si noptile mele sunt dintre cele albastre cu dor sau de dor.si degeaba dorul are nume ca tot nu se alina.
    una, o sa caut…e cartea care m-a fascinat in adolescenta.am citit o si rascitit o
    asa ca, calina merita sa te pui pe cautat. e despre viata autoarei, copilaria,adolescenta si prima iubire,din timpul celui de al doilea razboi mondial…pana cand alege sa plece din ro.
    cred ca mi-a placut pt ca ni s-au asemanat copilariile …
    si daca una il vrea pe man…eu il vreau pe trecator. desi, trecatorul tot trecator. si de as sta mai bine pe ganduri, cred ca i-as canta simonei ceva de genul” mai vino seara pe la noi….simona draga..”(sau dimineata, din emisfera ta)

    si acum, in lipsa dj-ului man, sa va rasfat io:)
    asta e pt doruri albastre
    http://www.youtube.com/watch?v=4WzU9-7Y_UY&feature=related

    asta e pt cei care se lasa rugati
    http://www.youtube.com/watch?v=KfqRPxWz5z4

    asta mai ales pt una, pt valsul din viata ei. sa iti fie iubirea un vals minunat
    http://www.youtube.com/watch?v=zqu_EKqFouo

    Lm 28 ianuarie 2010 21:30 Răspunde
  • Trimis (sper ca unde trebuie)… prin transfer.ro

    juztine 28 ianuarie 2010 22:27 Răspunde
  • Juztine, nu suparat monosilabic. Stat afara in incercarea de a ma intari, reclamatii molcut, nu vazut? Doar racit. Temporar, nu porcin. Dovada la prima telegrama

    http://www.youtube.com/watch?v=1rPvSC5UqLk

    un trecator 28 ianuarie 2010 22:42 Răspunde
  • Mari, cum sa ratam tocmai la subiect de matrimoniale un cuplu?:)) Lasand deoparte faptul ca Monica deja are convorbiri literare, ba nu, scuze, telefonice cu cineva dupa cum singura ne marturisea (desi mai mult se voia data de gol), sa spunem ca cel putin la nivel teoretic ma scosesem. Ma gandesc la Thomas ce viata de Man ar fi avut dupa aceea, singur printre voi:))

    un trecator 28 ianuarie 2010 22:45 Răspunde
  • calatorule, cata buna dispozitie… cred ca am ramas singura pe aici, eu, ozana, vermeer si freakingnews… noapte buna

    juztine 28 ianuarie 2010 23:19 Răspunde
  • Una, sa stii ca alta substanta au caietele lui Fred , recitite dupa 20 de ani. Si cu alta perceptie am regasit absolutismul obsesiv al perosnajelor principale petresciene.

    Si nu am putut sa nu ma abat cu gindul , chiar si pentru secunda , la nesimtitul viitor indezirabil din zilele noastre. Refuz sa cred ca el este prototipul barbatului contemporan. Sunt sigura ca este un doar caz, multiplicat insa si lasat liber.
    Celelate categorii sunt pastrate sub cheie.Recunosc ca nici noi nu suntem rupte sin soare. Spun asta pentru a nu supara prezenta (sau absenta )masculina de pe blog.

    Trecatorule, pentru ca tu te-ai gindit la Dl Man, macar din solidaritate masculina ar trebui sa(se) coboare din lumea tacerii si sa ti(ni) se alature.
    Asa ca Dl Man , pentru a -ti face mai facila coborirea , ma alatur si eu Unei si te invit la vals:
    http://www.youtube.com/watch?v=Y_kMxHgkpLo&feature=related

    marimari 73 29 ianuarie 2010 0:22 Răspunde
  • marimari 73 29 ianuarie 2010 0:41 Răspunde
  • Marimari, eu pe Fred Vasilescu l-am iubit irevocabil, cu tot orgoliul lui nemasurat si pacatele aferente, m-am identificat cu una dintre femeile care l-ar fi putut iubi in carte si in viata.Ca el ar fi avut ochi doar pentru doamna lui, asta-i alta poveste.Dar asa gandeam pe vremea aceea, spre sfarsitul liceului, cand citeam cu nesat ,mai putin de frica bacului,ci din placere pura.
    Si mi-e teama ca recitind dupa mai bine de 10 ani cartea asta, as descoperi ca o parte din mine a ramas la varsta aceea si am, iata, un erou:)
    Nesimtitul zilelor noastre nu e decat un personaj ratat dintr-un roman in care autorul a ”scapat caii” , dar a decis sa nu arunce manuscrisul. Nepotii lui, insa, morti de foame, au decis publicarea, asa ca s-a rasturnat caruta, iar protagonistul cu pricina a plecat in lume.In aia reala..
    Juztine, ma bucur ca ai revenit. Sper sa nu mai pleci, nu de alta, dar la proxima ocazie in care se va mai trezi careva sa faca pe profesoara pe-aici o sa pun si eu umarul sa-i dam un catalog in cap!: )

    Una 29 ianuarie 2010 8:08 Răspunde
  • Simona draga, vezi ce draguti sunt toti? Ce oameni minunati ai adunat langa tine? Si chiar au pasiuni literare, ceea ce este minunat. Nu am vrut sa creez un cenaclu aici, nici sa verific pe cineva daca citeste o carte. Eu nu renunt la bucuria de a citi o carte. Macar una pe saptamana, dar in ultima vreme am citit trei pe saptamana.Si n-am terminat Mazilu.

    Juztine, BRAVO! Ca o ajuti pe Alma.

    Una, nu are nicio legatura biblioteca publica din Bucuresti cu cele din provincie.

    Thomas, Unde esti?

    Un trecator, si eu tusea mea si durerea de spate. Hai, sa ne vaitam ca s-o stie toata lumea! Am baut un pahar cu apa rece si am si rosu in gat…Chiar, ne-am imbolnavit in acelasi timp, oare? Nu am „convorbiri literare” cu barbatii din jur, si nici nu fac parada de erudie.
    Te-as intepa mereu, te-as musca ca un scorpion mic suit in coama maimutei obraznice. Si tie iti place, sigur.

    Si azi am pregatit un citat, din zona erotismului.
    Iata-l, acolo jos!

    „Cu cât cunoşti mai multe femei, cu atât te convingi mai mult, că nu trebuie să le compari şi să zici ca una e mai bună decat cealaltă. Fiecare femeie pe care am cunoscut-o este de neînlocuit, şi nici o iubire nu dispare, ci ramane pentru totdeauna cu tine şi în tine. De aceea fiecare femeie este de neuitat.
    Pe toate târfele le ţin minte, la fel de exact ca pe nişte zeiţe. Fiecare femeie finalizeză o partidă de amor în felul său, fiecare are o poveste irepetabilă între picioare, şi penisul începe, treptat, să simtă şi să pereţuiască aceste deosebiri.
    Făcând amor cu o frumuşică plictisitoare, îmi pot aminti de alta mai prostuţă, dar pe care am râvnit-o mai mult. În acest caz, cum poate se susţine că, din punct de vedere estetic, frumoasa te bucură mai mult. Posedarea acesteia stârneşte invidia celorlalţi, iar în mine creşte mandria – numai că aceste sentimente nu au nicio legătură cu poftele trupeşti.
    În adolescentă, am fost atat de colesit de peisajul oferit de prima femeie, încât, prins de graba divinei posesii, i-am jurat credinţă veşnică. Dar a fost o idolatrizare verbală. Icoane sunt multe, dar Dumnezeu e unul singur.
    Nicio femeie nu este capabilă să schimbe lumea femeilor. Oare îi poţi reproşa unui drumeţ că se opreşte din drum să se roage în diferite schituri – atata timp cat el se roaga aceluiasi Dumnezeu?”
    Citat din: „Insemnarile de taina ale lui Puskin” (1836 – 1837)

    Monica Andrei 29 ianuarie 2010 9:33 Răspunde
  • cat erotism ….scandalos,chiar. asa erau considerate insemnarile lui asupra pacatului de a iubi…mai multe,mai multi…
    deci …le putem reprosa barbatilor ca se opresc la cat mai multe femei, atata timp cat ei,sarmanii,cauta un singur lucru!?

    Lm 29 ianuarie 2010 9:59 Răspunde
  • Tania, unde ai disparut? Chiar asa, tu care erai activa aici? Sau faceti cu randul, o zi scriu numai unii, o zi altii? De citit, citesc toti si cei care scriu, si cei care trec pe aici, dar nu au curajul sa o faca. Si din cand in cand bucuria e asa de mare si energia pozitiva imensa, astfel incat scrie si Cristina C. Hai, curaj, nu te pedepseste nimeni.

    Monica Andrei 29 ianuarie 2010 9:59 Răspunde
  • Lm, nu e nimic scandalos. Am scris special citatul, pentru ca unele dintre noi avem intrebari in privinta barbatilor, si nu ne raspunde nimeni. Este vocea unui barbat, care scrie despre experinetele lui erotice cu tot cu senzatiile traite. Daca ai lua o revista porno ai constata ca acolo, majoritatea articolelor sunt scrise de catre barbati.
    In trei sferturi din articol, autorul descrie intalnirea dintre el si ea, ca poi pozitia, oftatul suprem si gata.Niciunul nu scrie despre senzatiile traite de el in timpul actului sexual. Nu am citit prea multe reviste porno.Am deschis din curiozitate.
    Nu e nimic scandalos in a fi normal si natural. Mi e mi-a placut enorm cartea.

    Si n-ar mai fi rasu’ plansu’ la matriminiale cu toti nesimtiti prezentabili, dar cu pretentii, daca ne-am intelege pe noi ca barbat, ca femeie, care ne sunt ritmurile, modul de manifestare… de ce asa si nu altfel? etc. etc.

    Monica Andrei 29 ianuarie 2010 10:08 Răspunde
  • stiu ca nu e nimic scandalos in a fi normal si natural. eu spuneam insa ca , la acea vreme, daca nu ma insel, a doua jumatate a secolului 20, cartea era considerata una din cele mai scandaloase scriituri ale eroticii rusesti.
    nu am citit-o ce-i drept, dar acum avem acces la muuuulta informatie, gratie gugalului.

    Lm 29 ianuarie 2010 10:36 Răspunde
  • Lm, a provocat scandal in toata lumea. El a scris-o si a publicat-o ca avea nevoie de bani. Nu vreau sa stiu, daca a trait tot ceea ce a scris in carte, dar e viu in scriitura lui. Cand citesti este ca si cum ar fi langa tine si ti-ar spune el ce a trait. Vreamea aceea, asa cum spui tu, este si vremea asta. Parca timpul a stat in loc. Este adevarat ca a dus erotismul la extrema. M-a facut sa rad, nu mi-a fost greata cand am citit cartea. Sunt autori care preocupa si azi, altii care au scris, si au fost pe val, nu mai stie cineva de ei. Nu sunt fana Puskin. Pur si simplu, mi-a recomandat-o un profesor din facultate, dupa ce eu eu i-am propus sa discutam despre erotismul in arta, ca tema.Nu mi-a spus despre ce este vorba, iar eu am cautat-o din pasiunea de a ctiti memorialistica, mai ales ca titlul cartii nu dezvaluie din subiect, ci da senzatia unui mister,ca acolo este ceva, si te atrage spre lectura….

    Monica Andrei 29 ianuarie 2010 11:03 Răspunde
  • intrebari in privinta barbatilor, poate, dar nu neaparat intrebari de natura erotica. barbatilor le este mult mai usor sa vorbeasca despre sex, amor, femei, decat sa spuna ca le este dor…

    juztine 29 ianuarie 2010 11:05 Răspunde
  • Juztine, femeia vrea dragoste, iar barbatul sex. De aici porneste diferenta dintre sexe. Aici este cauza problemelor cuplului (cand apar).
    Vezi, acum tot noi dezbatem. Trecatorul se da bolnav, iar Thomas Man… despre restul curiosilor virtuali…Crezi ca vine vreo unul sa scrie aici, o experienta de natura erotica? o sa spuna ca n-are talent la scris, sau din pudoare refuza…hm, ha, ha…
    Sa vedem care „nesimtit prezentabil” vine la discutie?

    Monica Andrei 29 ianuarie 2010 11:35 Răspunde
  • si ca tabloul sa fie complet, va mai aduc un citat si merg la treaba

    „Simţul ridicolului”– Teodor Mazilu
    „Ea nu-şi găseşte cuvintele, eu nu-mi găsesc cuvintele, ce situaţie ridicolă…
    Şi ca să scape de ridicol, hotărî să alunge tăcerea asta studipă care se voia încărcată de semnificaţie şi care nu spunea nimic.N-avea ce să-i spună. Singura soluţie rezonabilă e să bată câmpii, să facă planuri de viitor. În faptul că bărbaţii mint, un mare rol îl joacă şi stupiditatea femeilor: dacă unei femei n-ai ce-i spune, îi spui că o iubeşti.”

    El o vroia in pat, si a reusit sa o aduca. Nu era vorba un sentiment la mijloc. Ei n-au ramas impreuna.

    Monica Andrei 29 ianuarie 2010 11:42 Răspunde
  • Uite cum ma scoti si pe mine, monica, din tacere sau mai précis din…sufocantele munci din aceasta perioada. V-am citit astazi pe toti si am zambit din nou. Ca, sincer, imi caut sa gasesc aici, pe blogul simonei, niscaiva surasuri, in pauzele mele de…publicitate. Eu, sincer, astept ceva pedepse, dar cred ca nu este cazul- sufficient ca sunt pedepsita la domiciliu pana rasare mirosul verdetii. 🙁

    Admir vioiciunea ta, dar, totodata, da-mi voie sa-ti spun, monica, nu agreez foarte tare insemnarile de taina ale lui puskin. Sau cel putin nu ma grabesc sa le recitesc pe aici. Cuvinte precum “penis, tarfe”- laolalta cu icoane si dumnezeu” te fac megavandabila si ridica blogul simonei undeva in topul topurilor, ca esti extrem de comerciala. Cred ca multi dintre cititori s-au incalzit copios, parcurgandu-te. Nu, nu ma dau fecioara, dar, in ceea ce ma priveste, prefer ca aceste lecturi sa ramana undeva pe propria mea noptiera, dupa ce voi fi facut o introspectie curioasa si poate temeinica a virilitatii sau poftelor sexuale puskinieze sau, in general ale rusilor infierbantati de miros de femei sexuale si votca sau, si mai in general ale barbatilor care se scurg dupa poftele trupesti si le mai si creioneaza, nascand o fantastica si originala arta de raman celebri in literatura.
    Da, e bun puskin, la fel ca si mazilu si aidoma celor cu care vei mai veni pe aici, sub semnatura patimasha. Stii, monica, am asha, un gust amar vizavi de revelatiile personale pe care cei doi mari scriitori le-au transpus in catalogarea femeii. Parerile mele despre femeie si despre barbat sunt cu totul altele si nu-mi sunt dictate musai de focul care arde stins sau viu intr-un budoar al anonimelor sexului frumos si pasional.
    A fi normal sau natural nu trimite doar la oftatul suprem al barbatului sau, dupa caz, al femeii, asha cred. Uite, am o rugaminte, daca mi-o poti satisface te rog, cu sprijinul , fireste, al bibliotecii tale atat de selective. Ca si completare la literatura magnifica exemplificata de tine aici, mie imi suna formidabila o compensare: avem vreun scriitor capabil sa fi descris atent si la fel de pasional, ca si fin observator al femeii, capacitatile sale instinctuale din jurul vreunui ….preludiu? Parca erau, dar memoria nu ma ajuta…sau barbatii sunt, in opinia ta, doar niste animalute aflate intr-o cautare habotnica a ceea ce se afla intre cele doua picioare ale femeii?

    tania 29 ianuarie 2010 11:45 Răspunde
  • Da, Tania, acum stiu, nu esti de acord in pat cu gasesti prin literatura. Hai, enerveaza-te pe mine, trage-mi si o palma, si voi rade mereu, si ma voi juca. Autorii cu pricina au murit… de mult timp. N-au vina ca-i condamni tu. In plus, nu fac publicitate pentru ca editiile respective au aparut de ceva timp, chiar ani multi, si nu exista de cumparat. Mie imi place sa citesc. Si daca nu-ti place cuvantul penis, atunci zicem substantivul cu patru litere, care n-a fost publicat niciodata intr-un dictionar, foarte popular si des pomenit. Exista doua variante, in limbaj popular, pentru sexul masculin si feminin, substantive comune. Le stii. Ambele nu au aparut in niciundictionar, dar sunt des folosite. Telepatic n-am primit niciun mesaj porcos de la tine. Stiu ca in mintea ta admiti mai mult decat recunosti in realitate. Ca eu asa sunt, mai libera.
    Si atunci vei avea raspunsul la intrebarea de ce barbatul isi cauta in alta parte alta partenera, sau ajunge la sa dea anunt la matrimonile.
    Mie imi place ca te-am scos din amorteala. Macar, ca Simona, stie ea de ce posteaza aici, si de ce a scris cartile ei. Nu degeaba le-a scris, ca mie mi-a deschis orizonturi. Ii multumesc mereu. Si uite, ca iar sunt comerciala, draga mea, ca alea ale Simonei mai sunt de cumparat.
    cu drag, sa ai o zi frumoasa, cu multe raspunsuri la intrebarile la care n-ai vrea sa raspunzi .

    Monica Andrei 29 ianuarie 2010 12:24 Răspunde
  • Juztine,

    Sarut mana. A ajuns. Incerc sa deschid fisierul. Sper sa nu se impotriveasca filtrele.

    Alma 29 ianuarie 2010 12:26 Răspunde
  • Cred ca citindu-va am mai descoperit o data in plus de ce Fred Vasilescu era barbatul ideal al adolecentei . Una, si eu l-am iubit ireversibil , am iubit felul in care idealiza femeia si iubirea pe cazre o impingea dincolo de omenesc.. Si am trait atunci , parca impreuna cu el , dezamagirea descoperirii laturii pamintesti a femeii pe care o divinizase.
    Mautritatea insa , cu perceptia ei realista , cu prozaicul survenit odata cu experintele acumulate stirbeste parca un pic farmecul persoanjelor.

    marimari 73 29 ianuarie 2010 12:36 Răspunde
  • Pentru ca ati lovit idei cu substrat fragil si am tresarit, pentru ca ati instalat aici cuvinte cu senzori impotriva halucinatiilor din dragoste sau perfectionism, miine am sa impart cu voi o constatare destul de grava (dar care, pe undeva, ofera si posibile solutii de viata). Prin urmare, va multumesc mai mult decit credeti…

    Simona Catrina 29 ianuarie 2010 12:55 Răspunde
  • Simona , si eu iti multumesc, nu stii cit…

    marimari 73 29 ianuarie 2010 13:00 Răspunde
  • din mica mea experienta de viata, imi permit sa spun ca, am avut ghinionul sau poate chiar norocul, sa ma impiedic de ”nesi”-se citeste nesimtitul , care are trecut in fisa postului,cautarea intre picioare.mai putin sau deloc in suflet, minte, ochi si altele….ghinion, din care, dupa ce mi-am secat puterile si dupa ce m-am innecat in propriile lacrimi, am gandit ca a fost noroc si ca pe viitor, am invatat lectii pretioase ,ca atare ,voi casca mai bine griul ochilor si voi vedea mai limpede …nesemnificatii barbati.
    de vina am fost si eu, pt ca am dat crezare. in fond nici nu stii pana nu incerci. dar au cate unii o scoala de a te curta si de a vinde dragostea ,incat masterele mele,sunt doar scoli pt pierdut timpul (de iubit), atata timp cat tot ce era nevoie de invatat, ”nesi” au invatat la gradinita.

    am si o casnicie la activ, din care am fugit ca un porumbel ce a vazut ostroave,dar marea niciodata, pt ca probabil sotul meu citise Puskin si eu nu m-am prins ca era nevoie de muuulta practica ca sa ii desavarseasca opera rusa.
    apoi, normal, au inceput sa infloresca sperante la cate un capat de incercare.
    am ramas cu gusturi venine,cu intrebari la care nu mai vreau raspuns nici daca m-ar ruga cineva.am ramas cu doruri, alea albastre din noptile asisderea. mi-e dor de o poveste care sa se implineasca si care sa ma contrazica fara nicio lege din lume, ca exista barbatul atat de obosit de femei, incat sa aleaga doar femeia din mine.
    am ramas si intr-o gara asteptand un tren caruia eu nu ii mai stiu mersul si deci nici ora exacta,dar ma incapatanez sa fiu prezenta,acolo,ca si cand nu as stii ca mi s-a facut rece,mi s-a facut pustiu, mi s-a facut tarziu…

    recent am ramas si cu gura cascata, si cu orgoliul mandru al naibii,ca doar sunt femeie, si cu raspunsuri pe care nu vreau sa le dau(ca doar mi-a venit randul ,acum), sa ma trezesc ca cei care m-au vrut odata,ma vor din nou.ups…da ce am facut sa merit eu intoarcerea la laguna albastra ?! culmea, chiar nimic iesit din comun. doar ceva ce ”nesi” nu au stiut sa aprecieze si au racnit in gura mare ca ” e complicat/ am nevoie de timp”.

    insa nu e o regula. am avut eu privilegiul de a da cu capul de pragul de sus. am doua prietene maritate bine de tot, cu barbati din care model as vrea si eu o clona,asa pt vals, tango sau ce s-o mai putea face in doi. sunt maturi,responsabili si iubareti foc.le invidiez frumos si stiu ca va veni si timpul meu cand va hotari dzeu.pt ca asa e mersul…
    si imi place sa cred, chiar daca imi adun acum in gand ”aventurile” in tara iubirii, ca sunt si barbati care stiu sa iubeasca , asa cu patos,pe viata si fara drept de razgandire (de oricare ar fi). ca si ei isi doresc un singur liman la adapostul caruia sa spuna simplu”am nevoie de tine,femeie”.
    eu una nu l-am gasit desi mi s-a parut oleaca,atunci cand mi-a soptit mieros ca a ales sa fie al meu. dar s-a razgandit caci si de la miere ti se face rau.numai ca mie nu mi-a spus. mi-a lasat neuronii sa lucreze pe gerul asta cumplit.
    dar…am auzit si vazut ca exista. asa ca e normal sa mai cred si eu un pic…ca nu am innebunit cu totii.

    man, biroul meu nu e dezafectat. a sarit in aer. si tot mi-am facut timp sa imi intind mainile pt ”la rencontre”. ce faceti fratilor? vi-s degetele inghetate?

    Lm 29 ianuarie 2010 13:23 Răspunde
  • Ce bine-mi pare, draga Simona, ca maine despre cum Eros îl bate pe Thanatos, in mintea noastra, de-i rupe oasele. Abia astept, si ma si apuc sa practic. Mai ales ca eu sunt ascultatoare si invat usor.
    Lam, vor veni astia (Thomas si Un trecator) la un moment dat… Vom primi explicatii serioase, fara mesaje subtile, despre cum orgoliul unui barbat inseamna satisfacerea femeii adusa in pat.Si noi vom visa mereu frumos, asa cum te-ai indragostit tu Marimar 73, de acel cineva ideal.
    Alma, fi antena aici! E ceva fierbinte. Lasa ca citesti tu din Anick, ca trebuie neaparat cu creionul in mana si o vei citi din nou.
    Tania, uitasem, Simona are in Revista Tango, alte articole decat aici pe blog. Ca tot te refereai la publicitate, spun sincer ca in materie de reviste pentru femei de pe piata, este singura pe care merita sa dai banii, pentru ca ai de ce.

    Monica Andrei 29 ianuarie 2010 13:54 Răspunde
  • Am macat un cuvant. Scuze!
    Ce bine-mi pare, draga Simona, ca maine vei scrie despre cum Eros il bate pe Thanatos in mintea nostra, de-i rupe oasele.

    Monica Andrei 29 ianuarie 2010 13:56 Răspunde
  • Lasa, Monica, ai mancat tu mai multe. Cuvinte, despre ele e vorba, ai mai bagat de la tine, da’ noi citim si-asa, nu-ti fa probleme (nu era vorba ca-ti schimbi tastatura?)

    un trecator 29 ianuarie 2010 14:00 Răspunde
  • Nu stii cum fac eu mereu, nu te-ai obisnuit?
    Ca scorpionul sta in capul maimutei, o inteapa, o gadila si maimuta face pe ea pipi. Daca scriu un cuvant popular, Tania sare iar.

    Monica Andrei 29 ianuarie 2010 14:09 Răspunde
  • nu, Monica, fara populare. te rog (vezi, am ajuns sa te rog). cine ce pe cine face, zici tu?

    un trecator 29 ianuarie 2010 14:14 Răspunde
  • Tu esti maimuta si eu scorpionul! Ai uitat?

    Monica Andrei 29 ianuarie 2010 14:24 Răspunde
  • Monica, gresit inteles. Nu condamn pe nimeni. Nici macar pe ilustri scriitori. Cu atat mai mult pe tine. Dar de ce eu, de pilda, ar trebui sa-mi recunosc aici mai mult decat ash fi in stare s-o fac in mintea mea, respectiv, in patul meu? Si, afla, asha pentru tine, ma declar pro sa fac in pat cu ce gasesc si prin literatura, desi, sincer, nu am invatat nimic neaparat din experientele erotice ale autorilor preferati de tine. . deci nu din literatura asta, draga mea, care imi pare atat de neslefuita, trecuta fiind prin mintea penisuala a unor barbati invadati de o atat de excesiva frivolitate, incat au dat pe dinaafara. Mie, din pacate, nu mi-au fost deschise orizonturi, dar, cu toate acestea, iti pot declara urmatoarele:

    Sexul intr-un cuplu este important, dar nu suta la suta important. Sexul este important atat cat sa creeze compatibilitate. Iar compatibilitatea asta vine din interior, din simtire. Femeia, cat este ea de femeie, in ciuda faptului ca poate s-a dascalit o viata intreaga in tehnica despre sex, poate esua spre nenorocirea celor patru litere ale barbatului, daca nu-si reuseste o sexualitate conexata la sexualitatea lui.

    tania 29 ianuarie 2010 14:47 Răspunde
  • acesti amanti teribili ai vremurilor apuse (sau actuale)… problema cu ei este ca, dupa ce te-ai lasat cucerita de sarmul lor, de cultura, intelegerea si experienta lor (de budoar sau livreasca), vine cateodata si un moment in care, daca faci un pas inapoi si ii privesti in liniste, iti dai seama ca asta-i tot. si e putin. devin brusc comuni, si iti vine sa le spui, cand ii auzi ca iti povestesc iar de vreo fatuca cu care s-au culcat „asa, si? tot acolo ai ramas , la ierarhizat felatii si analizat femeile manjite cu dulceata de visine?” problema nu e asa zisa pudibonderie a femeilor, ci relativa stupiditate a gesturilor barbatilor. am auzit atatia „nu stiu” de la barbati, am vazut atatea greseli prostesti la altii (din categoria „m-am culcat o data cu X si a ramas insarcinata. acum platesc pensie alimentara 18 ani”), atatea orgolii „barbatesti”, incat chiar iti vine cateodata sa ii faci nesimtiti.
    si o inteleg pe Lm cand poveste ce si-ar dori, pentru ca asta isi doresc multe femei. dar, in schimb, barbatul e convins beton ca trebuie sa fie un fel de puskin in pat, daca nu la fapte, macar la vorbe. si da-i cu Eros si Thanatos, cand tot ce ai vrea sa auzi cateodata e ca e naibii langa tine si la greu, nu doar in pat, la „caldurica”..

    juztine 29 ianuarie 2010 14:50 Răspunde
  • da, un trecator, ai fugit. unde esti?
    cand credeam si eu ca te provoc, tu ca racul, doi pasi inainte unul inapoi, apoi TANGO!
    cum sa ma port cu tine, ca esti asa sensibil?
    nu-ti ceream sa-ti expui profunzimea experientelor tale erotice, aici pe blog, ca eu sunt mai modesta, si ca sa raman in rand cu lumea, ma voi preface ca accept tot superficialitatea realtiilor umane. ca sa te simti tu bine.
    asa pentru toti care trec pe aici si citesc, si doar isi hranesc curiozitatea.
    imi iau jucariile si plec!

    Monica Andrei 29 ianuarie 2010 14:50 Răspunde
  • Tania, Juztine, nu l-ati citit si-l condamnati, saracul de el. Si eu rad mereu si ma joc.Ati spus atat de multe lucruri despre voi, incat nu va dati seama. Si trecatorul vine pe aici, trage un ochi, asa pofticios, rade si dispare.
    Toate femeile vor povesti, dar asta tine de altceva, mai mult de vis nu de realitate.
    Punem o intrebare, de care nimeni nu s-a agatat.
    Cum trezim in barbat respectul?

    Cred ca de aici pleca multe…subiecte de meditatie…idei… panica… cuvinte goale de spre „cum ar fi sau n-ar fi”.. in pat sau sub pat… in mintea noastra….si ne izbim de realitate.

    Monica Andrei 29 ianuarie 2010 14:58 Răspunde
  • Eh, monica, si tu ai spus atatea despre personalitatea ta, incat imi esti si mai draga. 🙂 Sincer. Uite, prin dezvaluirile despre tine, ne dezvaluim si noi. 🙂 E atat de….fun!

    tania 29 ianuarie 2010 15:05 Răspunde
  • si-l vom condamna mereu pe „nesimtitul prezentabil” pentru ca „refuzam sa admitem”, cum scrie Simona pe coperta carti: Sex in (per)versiune clasică!

    imi iau jucariile si plec, ca am enervat doamnele, air domnii au adormit…pe undeva…unde se simt ei bine…

    Monica Andrei 29 ianuarie 2010 15:06 Răspunde
  • Fun, fun, fun, fun,ce-mi place la nebunie sa-mi intorci din politete totul…dar nu esti tu, si eu stiu cine din tine se apara in momentul asta…

    Monica Andrei 29 ianuarie 2010 15:07 Răspunde
  • Monica Andrei,

    Dupa ce intra cineva cu bocancii in sufletul meu, pentru un timp destul de indelungat sunt incapabila sa mai citesc romane sau sa fiu atenta la teme fierbinti. Pentru a lua distanta si pentru a se relaxa putin, in mod paradoxal, creierul meu are nevoie de carti complicate, care se citesc cu creionul in mana. Din cauza asta alerg dupa Annick.
    Luni insa, voi savura si eu comentariul pe care-l pregateste Simona pentru maine.
    Sfarsit linistit de saptamana tuturor

    Alma 29 ianuarie 2010 15:07 Răspunde
  • Monica, te voi promova pentru un personaj perfect in „totul despre sex”, dar doar cu promisiunea de a scrie toate memoriile de peste zi. Si noapte. 🙂

    tania 29 ianuarie 2010 15:15 Răspunde
  • Alma, un sfarsit de saptamana frumos!
    Anick nu scrie complicat, si vorbeste foarte bine. O encicolpedie ambulanta. Are o mare generozitate, cum rar am intalnit la oameni. Cand a venit in Romania prima data, statea la un prieten, si i-am daruit un calendar care avea poze cu manastirile din Moldova. S-a indragostit de ele. De atunci in fiecare vara ea, vine in Romania la manastiri.
    Ultima conferinta a tinut-o in Bucuresti, in luna octombrie.Dar publicul nostru nu pune intrebari interesante, iar ea raspunde cu multa modestie.
    Revenind la modul cum scrie, pot spune ca vei citi usor si vei intelege bine, numai ca acel creion iti trebuie doar pentru cantitatea mare de informatie.
    Te inteleg, ca si eu am periaoade cand citesc numai teatru, apoi literatura, si de fiecare data ceva care ma tine in priza.
    Si Anick vede omul altfel decat il vedem noi. O sa vezi tu care este gradul de cunoastere. Spor la citit!
    cu drag,

    Monica Andrei 29 ianuarie 2010 15:16 Răspunde
  • nu cred ca poti sa scrii, fara sa dezvalui ceva despre tine. sau, mai bine zis, poti, dar e groaznic de plicticos si de neinteresant…

    nu il (ii) condamn, dar nici nu ma minunez…

    juztine 29 ianuarie 2010 15:17 Răspunde
  • Tania, nu alea nu-s personaje draga, ma jignesti.
    Memoriile mele revelatoare si bune de trecut in jurnale sunt alea din timpul noptii, cand ma trezesc dupa ce a bubuit un gand nobil in mintea mea. Eu asa scriu. Asa invat ceva. Pun cartea sub perna si o citesc la un moment dat, cand ma apuc deja stiu tot despre informatie.
    Ziua spun multe tampenii, fac prostii, ma duc la serviciu, enervez pe altii.. etc. etc.. enervez barbatii- e singurul meu talent.

    Monica Andrei 29 ianuarie 2010 15:20 Răspunde
  • Nesimtitul prezentabil nu va respecta niciodata femeia, Monica. Asta este doar de plans. Atata timp cat se va afla doar in cautarea placerilor carnale, satisfacerii trupesti, nu-si va depasi niciodata conditia de nesimtit. Langa nici o femeie disperata, cat de disperata ar fi ea. Never. Dar, ha, exista un mare…. daaaar. Acelasi nesimtit prezentabil se poate transforma intr-un barbat peste fire de respectuos fata de o femeie care sa nu aiba o alta ocupatie decat sa-i raspunda nevoilor lui trupesti. Cu alte cuvinte, sa nu fie nici intelectuala, ( iar aici poate interveni necesitatea prostiei la femei) nici gospodina, nici foarte mama, ci doar… o exponenta dementiala a unui un talent extrem de erudit in ale placerilor carnale. Uite ce respect nobil. Femeia daruita cu trup si…doar trup barbatului.

    tania 29 ianuarie 2010 15:27 Răspunde
  • Caprituss, iti urez success in cautarile tale! si mie imi plac oamenii care au coloana vertebrala in viata de toate ziele…
    Tania, unde am dat eu si unde a crapat la tine…
    Cum trezesti respectul intr-un barbat? Chiar si in nesimtitul prezentabil.
    Sa nu apari aici cu spui „salut”, „buna ziua” sau… etc. etc. alte cioace pe car ele gasesti. Ok?

    Monica Andrei 29 ianuarie 2010 15:34 Răspunde
  • Monica, citisem ce-ai scris, asa ca am fost sa-mi schimb pantalonii. nu de alta, da-mi place cand ma gadili :)))

    un trecator 29 ianuarie 2010 15:42 Răspunde
  • oh my god, ma „gadili”….

    juztine 29 ianuarie 2010 15:47 Răspunde
  • Un trecator, ha, ha, ha, eram in capul tau de maimuta, nu vrei tu.
    Peste o ora voi fi intr-o sala de arte martiale, iar maine la manej. Asa ca, daca nu raspundeti, eu voi fi tare ocupata.Eu v-am provocat, nu ca sa aflati despre mine ceva, ci ca sa ne cunoastem impreuna. Simona este generoasa si foarte diplomata. Ea a intuit devreme multe din capcanele relatiilor umane. Si are talent la scris. Scriitura ei nu este banala, atunci cand scrie despre ceva banal.I-ati citit cartile?

    Simona, te pup, numai pe tine de asta data, si te iubesc. Azi am facut agitatie aici. Dar uite, plansul se naste de acolo unde nu iubim cu adevarat, iar respect inseamna iubire, iubire inseamna respect. Si ce usor este sa scriu, daca n-am starea de respect in mine. De aceea relatiile noastre devin peste noapte tare complicate. Si mereu dam vina pe altul, ca nu vrem sa admitem, asa cum spuneai tu. Ca eu voi citi in continuare ce cred eu, in functie de dispozitie si timp, este treaba mea, cata literatura erotica voi scoate la iveala din rafturile prafuite ale unei biblitoeci.
    Trairea este importanta pentru mine. Experienta este o traire unica. Nu o dai, nu ai de unde sa o primesti.

    Monica Andrei 29 ianuarie 2010 15:53 Răspunde
  • Trecator, cum ash putea eu, de pilda, sa trezesc respectul tau pentru mine???

    Imi pare un subiect foarte important, ash putea raspunde simplu, dar pentru ca esti aici si banuiesc ca faci parte din categoria barbatilor cizelati, cred ca este necesara si opinia unui barbat. Considera ca intrebarea ar putea veni din partea oricarei femei de aici interesate sa afle parerea ta. Zic…

    tania 29 ianuarie 2010 16:01 Răspunde
  • Bingo, monica!

    tania 29 ianuarie 2010 16:09 Răspunde
  • Tania, trecatorul e cu pantalnii in vine, si deja-si imagineaza ceva… si tu-l intrebi de respect?
    Cati ca el, holbati in blogul Simonei, azi?
    Si tu-l intrebi de respect… hm…

    Monica Andrei 29 ianuarie 2010 16:11 Răspunde
  • Cata incursiune navalnica pentru a ajunge la…iubire…..

    Uite, eu habar nu aveam, si nu stiam cum sa fac sa prind niste cioace intr-o singura idee. 🙂
    Damn it! Ma susprinzi totusi placut, ai propus, ai explicat, ai scuturat, ai ras, ai plans si ti-ai raspuns. Azi esti furtunoasa, impetoasa si attaaaat de apriga. Dar constructiva. 🙂

    tania 29 ianuarie 2010 16:13 Răspunde
  • Mersi, Tania, voi sunteti ascunsi…inchistati in prejudecati, prabusiti in realitatile voastre, si raspunsul nu vine din cuvinte ci din stari. Vroiam sa descoperim impreuna.
    Trecatorule, cred ca esti un pusti la prima aventura sexuala…. de aia te-ai gandit la gadilit, si ai marcat-o emotional pe Juztine.

    Monica Andrei 29 ianuarie 2010 16:17 Răspunde
  • Poate barocul nostru- thomas man vine cu idee, sa mai echilibram un pic tavalugul. 🙂 sau…aurel….sau doarunmelc????

    Trecator…..mor de ras 🙂 🙂 🙂 Ti-ai schimbat ori ba pantalonii????? 🙂 🙂 ia puneti in functiune degetelele ca trebuie parere de barbat. 🙂

    tania 29 ianuarie 2010 16:19 Răspunde
  • Mda, deja nu mai e vorba de limbaj popular aici, Monica, stiu sigur ca poti mai mult. Si degeaba insisti sa ne pari tare-n verb, minunat ar fi nu sa schimbi tastatura, ci sa prospectezi un pic, Theodor Hristea este relativ accesibil, cum sta treaba cu desinentele si formele corecte la imperativ, conjunctiv, pentru verbul complex ”a fi”.
    Eu am mai spus si sigur am suparat facand-o, uite ca sansele mi se ivesc din nou (sa fac un bis la ofense) : daca venim pe blog-ul unui om pe care-l admiram, sa-l respectam pana in ultima fibra a limbii in care se exprima si care, intamplator, ne este si limba materna, si sa fim fluenti, de-om putea..
    Singurul motiv pentru care cumpar Tango este faptul ca Simona Catrina scrie acolo, E UN ADEVAR pe care nu am de ce sa nu-l spun raspicat. Este, la momentul acesta, din punctul meu de vedere, singura persoana care mentine aceasta revista pe o linie de plutire, si destui oameni sunt dispusi sa plateasca o foaie colorata si ”glamour-oasa” la pretul pietei pentru a citi ce scrie ea. E un fapt de care eu tin seama in fiecare luna in care o cumpar.Bineinteles ca are si autoarea cliseele ei in care mai aluneca, si de limbaj, si de subiect, se reiau unele lucruri, dar asta este alta discutie, important mi se pare stilul in care poate sa se reinventeze si sa abordeze, de absolut cate ori are chef, anumite teme, sau pasaje din viata.
    Nici macar nu trebuie sa fiu(m) de acord cu ce spune, parcurgandu-i textele, pur si simplu este un gen de scriere care atrage (atentia) si poate da dependenta.

    Una 29 ianuarie 2010 16:25 Răspunde
  • Ma amuz si eu, stai linistita. Cred ca exercitiile de imaginatie de care vorbiti sunt la voi. Eu cand am spus de gadilit, eram exact cu gandul la ceea ce faci copilului, de obicei, de nu il mai poti opri din ras. Dar fiecare cu gandurile si problemele lui (sau ei).
    Tania, nu stiu cat de cizelat oi fi eu, sau cat de general aplicabil ar putea fi modul meu de a trata – cu respect, sau nu – femeile. Si nu ai avea ce sa trezesti la mine, pentru ca respectul meu nu doarme. Deocamdata.

    un trecator 29 ianuarie 2010 16:25 Răspunde
  • Tania, revin, nu ma provoca pentru ca si asa ma abtin cu greu. Din ras, cred ca e bine sa spun si asta. Oricum, pentru un final nebun de saptamana, e bine asa.

    un trecator 29 ianuarie 2010 16:29 Răspunde
  • Monica, tu stai prabusita si in realitatile altora decat a ta?

    Eu propun sa scriem fiecare cate o carte despre intimatile noastre si ne punem trairile astea pe toate gardurile. Monica, eu stiu ca o scriitura buna- si aici o salut indelung pe simona- provine dintr-o stare profunda, oricare ar fi ea. Tu imi dai impresia ca ar trebui, oricum si oricand sa ne fitzosim cu vietile noastre personale in publicul larg. De ce esti oricum dar nu profunda? Mi-e ciuda. Dai dovada de toate calitatile aferente unor discutii de profilul asta, dar iti lipseste……profunzimea…

    tania 29 ianuarie 2010 16:35 Răspunde
  • pai eu tot la gadilat inofensiv ma gandisem, dar imi placu combinatia „gadilat” si „pantalon” 🙂

    juztine 29 ianuarie 2010 16:40 Răspunde
  • Trecatorule, era o intrebar de interes general. Dar, uite, daca mi-o ceri, nu te provoc, pentru ca apoi radem prea mult si nu mai putem scrie. 🙂 Punctez, in schimb si retin faptul ca la un barbat este posibil ca respectul sa nu intre in hibernare. E totusi o opinie, nu-i asha, doamnelor?

    tania 29 ianuarie 2010 16:41 Răspunde
  • fiecare cu prabusirile lui – eu sper sa ma prabusesc in curand intr-un pat si sa nu ma clintesc de acolo pana a doua zi. manej, arte martiale – astea nu sunt pentru mine… poate menaj si arte plastice..:)

    juztine 29 ianuarie 2010 17:33 Răspunde
  • Monica , iubitul de care am ramas iremediabil legata a ramas suspendat in lumea aia imaginara a autorului. Nu l-am cautat nici o data in lumea reala. Pentru ca probabil as fi sfirsit la fel ca persoanjul.

    marimari 73 29 ianuarie 2010 17:56 Răspunde
  • cum ii trezesti respectul?! hmmm poate refuzandu-l…desi poate i se trezeste altceva tratandu-l cu maxima distanta. ceva de genul”baiete nu esti de nasul meu. ia avant.si ai grija sa nu te impiedici”. cu maxim respect, ofcourse

    Lm 29 ianuarie 2010 18:47 Răspunde
  • Tania, ca tot era vorba de ras, ma intorc la o replica de-a ta, mai de sus, cu animalute. Uite, de exemplu, maine la manej s-ar putea gasi cineva care sa caute cu infrigurare un cal intre cele doua picioare ale Monicai (sau ar fi fost mai bine sa scriu asta inainte de-a ajunge ea la sala, sa adune mai multa furie pentru antrenament? 🙂 )

    un trecator 29 ianuarie 2010 19:34 Răspunde
  • Lm, cred ca te-ai complica in felul asta….parerea mea….

    un trecator 29 ianuarie 2010 19:34 Răspunde
  • daca il refuzi intri in complicatii?damn it … ma lasi…

    Lm 29 ianuarie 2010 19:50 Răspunde
  • si eu maine sunt la manej…

    Lm 29 ianuarie 2010 19:54 Răspunde
  • Treacator, sa punem o bulinutza de 18? 🙂 Monicai ii va placea. 🙂

    tania 29 ianuarie 2010 20:00 Răspunde
  • bulinutza dada. lipseste. bune idei ai tania. ca a fost dezmat pe aici. interzis celor cu limba ascutita:)

    Lm 29 ianuarie 2010 20:09 Răspunde
  • Lm, e delicat si cu refuzul asta… Daca ramin fata batrina ? Cred ca un prim pas spre cistigarea macar a respectului de sine (mine) e sa nu le mai pun lor in spinare 100% din motivele suferintei mele. .
    Sunt mirobolanta , miraculoasa , dar le am si eu… si uneori le comit de un ma vad.
    cum ii trezesc respectul ? respectindu-ma pe mine, cum ma respectpe mine? respectindu-l pe el. cum il respect pe el? primul lucru ar fi sa nu-i caut prin mesaje sau prin mailuri, sa-i acord suficienta incredere cit sa nu dea bir cu fugitii , sa-mi asum cu demnitate riscurile unui eventual esec.

    Trecatorule , nu te vad bine… Monica vine de la sala , tocmai amintisi…

    marimari 73 29 ianuarie 2010 20:42 Răspunde
  • mari, ma gandeam .un respect se castiga doar respectand la randu ti. eu nu sunt genul care sa ia peste picior pe nimeni.
    chestia cu mesajele si mailurile am patit o. in sensul ca cineva mi-a cautat arhiva de messenger,dupa ce am avut incredere sa il las singur in casa mea si la laptopul meu deschis . sa nu mai spun ca apoi mi-a pus un trojan backdoor prin care ma ”pazea” de la el de acasa.restul…e pustiu, marimari.
    dar imi place ca ai punctat bine chestia cu respectul. de ar invata o si ei…

    Lm 29 ianuarie 2010 21:00 Răspunde
  • Hai ca sunt curioasa-foc din fire… Lm, ia mai explica-mi , rogu-te amanuntit cum e cu respectul 😉 . Ma tem ca sunt grea de cap… 🙂
    Trecator, pupici 🙂

    calina 29 ianuarie 2010 21:35 Răspunde
  • Lm, il trecem la categoria nemernici. Si nu generalizam .

    marimari 73 29 ianuarie 2010 21:56 Răspunde
  • Calina, multumesc, am nevoie dupa ziua asta 🙂 Tania, cred ca e prea tarziu pentru bulinuta, iar Monicai oricum ii place sa scrie ce vrea ea, asa ca putem scrie si noi ce ne trece prin cap. Numai sa nu parasim incinta 🙂
    Lm, nu refuzandu-l te complici, ma gandeam ca te complici in cautarea respectului ala. Uite, Mari se apropie incet, incet. Nu de mine, ci de idee 🙂

    un trecator 29 ianuarie 2010 22:45 Răspunde
  • Trecatorule, in lumea asta virtulala si plina de culoare tu esti deja „dat”. Am parcurs ce nu citisem din pagina de cenaclu de azi si constat ca tu si Monica aveti o afectiune comuna, o suferinta asisjderea… ragusala, of course:)) Iti recomand vocaaalize de taste, cit mai lungi…

    Monica , dupa atitea dezvaluiri , te asteptam sa ne spui si cum te-ai dat tu cu calul intre cele doua picioare:)

    marimari 73 30 ianuarie 2010 0:52 Răspunde
  • marimari 73 30 ianuarie 2010 1:02 Răspunde
  • revista presei blogosferice:

    categoria „am 30 de ani si nu m-am maritat. de ce?”:
    „de ce imi plac baietii rai? Nu pot spune ca il astept la Fat Frumos, dar imi plac barbatii puternici. Totdeauna mi-am dorit un barbat mai destept si mai puternic decat mine. Si pe toti i-am avertizat…sunt o femeie foarte puternica. Si da, in jurul meu au fost numai barbati puternici. Sau care doar se prefaceau ca sunt puternici? Habar nu am. Ideea e ca la un moment dat au cedat si nu au mai fost puternici.[…] Ne plac baietii rai pentru ca ei sunt..stele, personaje, sunt atractivi, fac mai multe lucruri deodata, au multe hobbyuri, multe dintre ele le dovedesc masculinitatea, barbatia.[….]El are lucruri mult mai importante de facut. De exemplu cum sa gaseasca o femeie “tanara”, mai putin pretentioasa, buna rau, care poate fi pusa la colt usor. De ce sa se incurce cu femei puternice? Ce i-ar aduce asta?[…]E mai simplu cu “pitzi” care e ca o zana, calina, bronzata, ademenitoare in pat si toata ziua in oras la terase cu prietenele (ii lasa loc si timp si pt alte cuceriri usoare care-i confirma constant barbatia, ca de, barbatul e vanator – a se vedea istoria de pe vremea cand oamenii locuiau in pesteri si femeile cautau insamantarea si barbatii lasau samanta peste tot ca sa asigure perpetuarea speciei). […] Baietii rai de fapt nu sunt baieti rai! Uneori sunt insa mai egoisti, alteori bantuiti de traumele copilariei sau ale tineretii si astfel mereu gata sa fuga, sa renunte sau …tintuiti in frica de a iubi si de a se lasa iubiti!”

    alte titluri soc:

    Excesul de machiaj sperie barbatii

    din tabara adversa – categoria „soimul patriei”:
    „She’s Not That Into You (1)
    Nu pare niciodata atenta la nevoile tale. Vorbeste mult despre ea, despre ce vrea si ce-i place, dar chiar daca-ti da impresia ca te asculta observi des ca n-a retinut mare lucru.
    Nu petreceti suficient timp impreuna. Daca trece o eternitate pana sa-ti accepte invitatia pentru ziua respectiva, dar atunci cand e sunata de o prietena pentru o seara intre fete e disponibila imediat, e timpul sa te gandesti la alternative.
    Trimite multe SMS-uri cat sunteti impreuna sau refuza apeluri. Doar nu crezi ca SMS-urile pe care le trimite in timp ce e cu tine sunt catre parintii ingrijorati.
    Nimeresti mai des casuta vocala decat un ‘Alo’ cald. Nimeni nu s-a nascut cu telefonul atasat de corp. Dar o femeie care asteapta un apel sau un SMS il tine in preajma.
    Testul cafenelei. Du-o intr-o locatie cu vizibilitate buna si trafic intens (gen mall sau cafenea aglomerata). Las-o sa-si aleaga singura pozitia la masa. Daca-si alege scaunul cu vizibilitate maxima la fluxul de persoane si pare mai interesata de cei de la mesele vecine si de cine trece pe langa voi… e nasol. Nu s-a oprit la tine si inca e in cautari. O fata cu adevarat interesata te soarbe din priviri, n-are ochi decat pentru tine. Time to move on.
    Desi sunteti de ceva timp impreuna, nu-i cunosti prietenii si familia.
    Faceti greu planuri impreuna. Mereu primesti confirmarile in ultimul minut (eventual dupa ce a incercat in alte cateva locuri inainte), iar un raspuns cu privire la un eveniment mai indepartat de cateva zile pare misiune imposibila. Iti va spune nonsalant ca ea traieste clipa, e spontana si uraste planurile, nu vrea sa se lase incorsetata de obligatii si promisiuni. Traducerea? Esti doar un personaj pasager in viata ei, nu-ti poate garanta ca peste o saptamana veti fi impreuna.
    Mereu te simti judecat. E hipercritica si tot timpul iti da sugestii despre cum ai putea sa te imbraci mai bine, despre ce sa spui, cum sa te porti, etc. Iti pune la indoiala faptele, intentiile, principiile. Pur si simplu n-o simti de partea ta, ai senzatia ca duci o permanenta batalie sa o convingi de cel mai mic lucru. N-are rost sa lupti cu morile de vant. Pur si simplu nu te accepta.

    tabara adversa – categoria „Ce este sexul-definitia lui”:
    „1. Pentru mine sexul este sinonim in primul rand cu doi straini la o petrecere, se simt atrasi, joaca o partida de tabinet, ea ramane sau nu gravida, nu se mai suna niciodata dastea.
    2. Sex este asemanator cu dragostea, numai ca esti mai interesat sa-ti fie tie bine si nu te gandesti neaparat si la ea.
    In general sexul este ceva murdar, dragostea implica sentimente superioare/abstracte. Nu zic, amandoua tot pacat sunt, oricum ai zice, dar parca dragostea este un pacat mai placut. Cel putin pentru mine.”

    categoria „ce este femeia-definitia ei”:
    „Femeie e aceea care pune piciorul în parg şi reclamă respectul cuvenit şi nu se pretează la a întoarce şi obrazul celălalt atunci când este jignită.”

    alte titluri soc:
    „Ba exista, da? Punctul G exista. Trebuie sa existe! ”
    „Nu am ganduri si neuroni”
    „20 motive pentru care barbatii prefera berea in locul femeilor”

    dileme existentiale (sau nu):
    „Pe cine să iubeşti? Cine crezi tu că are nevoie cel mai mult de iubirea ta exprimată printr-o acţiune de bunăvoinţă? Oare merită cineva aşa ceva din partea ta?
    Astăzi, 27 decembrie 2009, după ce ţi-ai adus aminte că s-a născut Salvatorul tău – Isus – cred că ar trebui încă o dată să-ţi aminteşti să iubeşti duşmanii tăi.”

    Poveste de dragoste:
    „Zilele astea mi-a povestit cum m-a cautat in fiecare femeie cu care a stat in toti anii astia, cum isi imagina de fiecare data cand facea dragoste ca sunt eu acolo in locul celei din bratele lui, cum ma visa si cum si-ar fi dorit sa ma vada macar la un colt de strada. Ca intreba pe toata lumea de mine dar nimeni nu avea nimic de povestit.[…]Din pacate eu nu i-am putut povesti cat de mult m-am gandit la el, pentru ca mi-am refuzat sa ma mai gandesc la el , imi aparea doar sporadic prin vise pentru ca visele sunt actiuni involuntare ale mintii.[…]Ne-am despartit aproape in lacrimi amandoi si mi-a cerut sa ne mai vedem.
    Mi-am lasat masina pe la Romana si m-a condus el acasa. Astepta sa-l invit sus. Nu am zis absolut nimic dar : ” Nu-i asa ca faci si tu o cafea?” Nu am apucat sa zic DA sau NU ca a si coborat din masina. Am urcat la mine, am facut doua cani mari de cafea si nu am apucat sa sorbim de doua ori ca a si sarit pe mine, ma saruta cu pasiune , ma imbratisa, am ajuns in dormitor, hainele zburau pe rand, nasturii de la camasa mea au sarit sub puterea bratelor lui..”

    ce Puskin, frate…aici literatura, pasiune, intrebari, raspunsuri, integrame, etcetera..

    hai ca ma opresc.

    juztine 30 ianuarie 2010 1:28 Răspunde
  • juztine , si daca continuai? s a stabilit deja ca tastaturile sunt defecte:)
    mi-a placut ce ai postat, dar cand devenea m-ai interesant,cred ca te-a luat somnul:)

    trecatorule, eu nici macar nu caut acel respect. spuneam ca si idee, nu ca asta as face eu.in cele din urma fiecare va fi tratat cam cu trateaza.
    aaa k era sa uit. azi ma duc eu la manej. vezi ce scrii pe aici. calul meu e o iapa ,trecatorule

    mari, evident ca nu generalizam. niciodata nu fac asta. nemernic insa, putin spus.

    calina,calina si calin. si eu sunt curioasa foc din nastere. asa ca te intreb de ce te-ai facut ca ninge cand ti-am lasat adresa de mail. apoi, nu ma provoca la subiecte, ca s-ar putea sa iti placa. nu esti grea de cap,bag mana in foc si nu ma parjolesc. despre respect , amanuntit iti spun , ca vine dintr-un bun simt pe care il ai sau nu. nu se invata,nu se explica in cuvinte.ca si cu cei 7 ani de acasa.
    siiii …ar fi interesant sa ma contrazici, sa iti spui propriile pareri fara sa imi gadili mie orgoliul si satisfactia de a fi intrebata . nu am raspunsuri la nimic. tot ce am reusit sa invat , am invatat din patite.

    Lm 30 ianuarie 2010 10:40 Răspunde
  • eu si iubita ne-am indragosti de postarile tale.ai un stil fenomenal.felicitari

    alin 13 martie 2010 19:50 Răspunde

Dă-i un răspuns lui Monica Andrei Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title