„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Ofer boala de suflet contra boala de bronhii

de

Sunt bolnava de nu va vad.

Cind sunt bolnava fizic, singura multumire pe care o am e ca boala sufletului stagneaza si nu-l mai doare intr-atit. Nu se mai vaita, cum face de cind il stiu. Acum sunt bolnava fizic, m-a pocnit o raceala timpita rau, din gama celor cu acrobatii, o bronsita care ma face sa respir agonizant, ca aia din „Muntele vrajit”.

Stau acasa, in plapuma – ocupatie pe care de obicei o ador, dar atunci cind vine la pachet cu antibiotice si sirop scirbos, nu-mi mai e la fel de moale visul. Si doctorii mi-au furat viciile preferate, mi-au interzis extazul: n-am voie apa rece acidulata si nici cola light rece acidulata (cu felii de lamii verzi in ea…), adica mi s-a trintit usa paradisului in nas.

De cite ori sunt sanatoasa tun, devin ingrata si, mai ales, imi gasesc timp sa sufar abstract. Cite-o dragoste sfisiiata de lupii tradarii imi ocupa mintile – atunci cind vreun virus nu-mi ocupa trupul.

Acum vreo sase luni, o patanie dureroasa la un picior m-a salvat de la o depresie, pe care mi-o pregatisem meticuloasa (sufeream din iubire, nu de alta, dar se intimplase ceva in plus decit se intimpla de obicei). Saptamina cu pricina, cind in mod normal as fi zacut cu gindurile pline de plagi deschise, mi-am umplut-o artistic cu drumuri la spital, la clinici, facindu-mi singura niste injectii (procedura populara in America de Nord), distrindu-ma cu imposibilitatea de a merge in doua picioare si exasperarea de a-mi suna prietenii nevinovati, ca sa ma care de colo-colo si sa-mi aduca apa, cola, ceai, mincare, DVD-uri cu filme de la Blockbuster.

Atunci, ca si acum, pricep ca importanta si clasamentul suferintelor morale se misca in functie de durerile din trup. Stiu ca Teo Trandafir a zis odata ceva mortal, am ris cu lacrimi si i-am dat dreptate suta la suta (citez din memorie): „Vreti sa stiti care-i cel mai bun leac impotriva depresiei? Mincati un kil de prune si beti un litru de apa, va garantez ca dupa aia nu mai aveti nicio depresie, atentia va fi focalizata pe cu totul altceva!”. Daca-i apartine filosofia asta, o felicit rizind si plingind, e geniala.

In concluzie, inainte de a pacatui revoltindu-ma din cauza bolii asteia enervante, de care trag acum, aleg sa ma bucur ca-mi distrage atentia de la angoasele mele curente.

Cosmarul meu cu iubiri facute ferfenita a fost inlocuit, gratios, de cosmarul asta concret in care tusesc si ma sufoc in somn si visez ca a luat foc conacul in care stau si ca mor de la monoxizi, cu exact trei secunde inainte ca un pompier frumos sa ma tirasca afara, pe iarba. Ma salt apoi din somn (era sa zic „urlind”, dar sunt prea ragusita pentru orice manifestare sonora) si, cu parul vilvoi, multumesc Cerului ca sunt bolnava de bronsita si ca n-am mai visat, ca de obicei, ca iubitul meu e fericit cu iubita lui.

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Draga Simona,

    inainte de toate, iti doresc sanatate…cum zici tu, fain e „sa te dai bolnava” si sa fii de fapt sanatoasa, sa lenevesti sub plapuma in orchestratia unei muzici faine, a unei carti bune, a unui pahar de cola light cu lamiie…eu racunosc ca mai bag astfel de chiuluri, din cind in cind, de obicei cind e un soare zimbitor pe-afara. si atunci, de printre cearsafuri, ma intind ca o pisica alintata si am un zimbet de-ala smecher in coltul gurii, de parca am facut afacerea secolului, din care m-am imbogatit peste noapte. dar de fapt, cred ca atunci ma imbogatesc sufleteste, ma simt asa, ca un cozonac aromat care creste, creste…si se rumeneste si se implineste.
    dar cind e boala de-adevaratelea, nu prea iti mai arde de nimic.
    asa ca noi, musafirii din casa ta, trebuie sa ne punem pe treaba si sa scriem, ca poate ai chef sa ne citesti, si poate reusim sa te inveselim cumva…

    si eu am descoperit „filosofia” asta cu leacurile contra depresiei pe care le indici si tu si Teo…e ca bancul ala: „cu ce trece mirosul de ceapa? maninca usturoi”!
    si am descoperit-o pe pielea mea, in perioada asta, cind nu mai am nici sot, nici job…sper sa am totusi un ex-„principial” sanatos, dar asta ramine de vazut…pur si simplu nu am timp sa ma las sa zac, e viata mea in miinile mele, daca ma las acum, se alege praful si stiu ca nu am pe cine sa dau vina in afara de mine. asa ca ma trezesc in fiecare dimineata (maninc micul dejun, ceea ce nu mi se mai intimplase din scoala generala), apoi ma dusuiesc si cosmetizez si machiez (chiar si in weekend, cind nu merg la lucru si se intimpla sa nici nu ies din casa!)…si imi lipsesc zimbetul. vorba mamei: daca da o masina peste tine, macar sa mori satula si dichisita!…de parca ar mai conta.
    si desi sufletul mi-e zdrente, nu se vede de afara, ba din contra, toata lumea crede ca sunt asa de fericita si de multumita, ca uite, radiez de atita bucurie si de cit de bine imi merge!

    Dea Valma 15 aprilie 2009 10:30 Răspunde
  • de ce e comentul meu la moderat? ca n-am nici o fatza palida in el…

    Dea Valma 15 aprilie 2009 10:54 Răspunde
  • Buna dimineata voastra, prima cu soare de duminica!

    Incep prin a va multumi tuturor acelora dintre voi care ati fost la lansare si m-ati alintat, si m-ati rasfatat….ei, Doamne, cel mai repede omul se invata cu binele! Oricum, cartea e superba, felicitari in masa si multumiri lui Alice! La mai mare….ca sa zic asa 🙂

    Alina A, draga mea, multumesc de invitatia la cafea! O onorez cu placere – fara Tania binenteles, lasa ca deja s-a deprins sa-si vindece „spleen”-ul in Mall-ul de langa casa, aia ramane sa o invat si prin cafenele si m-am dus pe copca :-). Inafara de asta, am convingerea ferma ca prefera compania prietenilor ei nu a batranei ei mame, hi, hi, hi

    Dea Valma, iata-ma-s! Si Simona draga si bolnavioara hai sa-ti spuna (si) Anca versiunea ei la „ofer boala de suflet contra boala de bronhii” – iarasi o sa fie o postare dintr-aceea de un km, ha!

    Perioada: Craciun 2008! Locul de desfasurare al actiunii: casa personala. Participanti: familia personala (11 membrii, respectiv 2 frati, 2 surori – fiecare cu cumnata/ cumnatul aferent, una bucata mama, una bucata tata si bunicul meu de poveste!), familia iubitului (mama noastra draga, venita tocma’ din Galati, cu fabuloasele ei placinte „poale-n brau”), fetele noastre si gazdele…ce mai, cu putin efort o puneam de o manifestatie! Anca G, gazda deh, racita cobza…doar ca nu stia cat de racita! Ca sa nu va plictisesc mai mult decat o fac deja, pe la 12 noaptea eram la urgenta, dupa ce tusisem fara incetare mai mult de 12 ore. Nu mai puteam nici sa respir, nici sa vorbesc, singura facultate ramasa in picioare (dar nu pentru mult timp) fiind gandirea! Sa va povestesc ce se intampla in spitalele din Romania?!? In conditiile pe care vi le-am creionat mai sus, doamna doctor din Garda, in loc sa inceapa prin a-mi opri tusea, se apuca de fisa de personal…dialog inteligent:

    Ea: Numele?
    Eu (tusind si scurgandu-ma toata): Anca Gaina (stiti deja toti, nu cred ca mai e o indiscretie!)
    Ea (cu o privire timpa) : Si numele de familie ?
    Eu (cu o privire inca si mai timpa) : Anca
    Ea (neatinsa de ironia mea) : Anul nasterii ?
    Eu (déjà enervata) : ’73, doamna, si la pantof port 39. Mi-e rau!
    Ea (imperturbabila) : Sunteti insarcinata ?
    Eu (sarind de pe pat, cu nu stiu ce puteri) : Da, femeie, cu o sarcina negativa de mai multi amperi, astfel incat daca iti trantesc una peste ochi ai sa treci prin perete pana in sala de asteptare ! Am pneumonie, febra 39, tusesc de 12 ore, tabloul clinic e infiorator si pe tine te intereseaza daca sunt bortoasa ?! Sunt grasa, pur si simplu, dar asta nu inseamna ca vreau sa-mi stea inima de la tuse, in timp ce tu – in prostia ta – imi faci conversatie !

    N-a parut impresionata dar macar s-a apucat sa ma consulte (va dati seama ca nu mai aveam nici cea mai mica incredere !) dupa care (intre timp imi facuse si RX la plamani) – cititi asta !!! – a deschis dictionarul medical si comenta : deci pneumopatie acuta, apa la plamani, febra, tuse seaca ia sa vedem, deci as putea sa va prescriu niste, niste, niste….am inlemnit ! Nu mai aveam putere, ma vedeam déjà pe catafalc, tuseam inca…..in momentul in care ea, triumfatoare : gata, Augmentin ! Am soptit : nu pot doamna, am un ulcer perforat in antecedente ! Ea : atunci asta… si zice alta penicilina, la fel de daunatoare in ulcere. Nu pot, doamna, nici aia ! Ea : pai sa va duceti dumneavoastra atunci la Spitalul de Pneumologie sau la Urgenta mare, la Floreasca, ca noi nu va putem trata. Sau luati ce ati mai luat si data trecuta !

    Ati vazut « Moartea domnului Lazarescu » ? E, e adevarat filmul ala ! M-am dus la alt spital, am trecut prin aceeasi tragi-comedie, m-am dus acasa si am chemat SMURD-ul ! Ma jur ! Si pot sa spun ca am avut norocul extraordinar sa nimeresc un echipaj minunat, competent, care s-a chinuit cu abnegatie sa-mi scada febra de la 40 (nu glumesc !) mai mult de 3 ore, care a fost in stare sa-mi prescrie un tratament coerent, astfel incat eu sa ma vindec si sa ajung sa public povestea unei iubiri si sa va innebunesc pe voi acum !

    De ce am facut tot preambulul asta ? (pai da, numa’ preambul a fost, hi, hi, hi)

    Eu toata viata, m-am imbolnavit fizic numai in momentul in care am dus o depresie pe picioare ! Atunci cand am suferit labil, abstract – cum frumos zice Simona – depresia respectiva s-a cuibarit in acea parte din organismul meu pe care a gasit-o mai slaba la acel moment ! Si va exemplific : am facut o un ulcer perforat (primul dintre ele, al doilea l-am comis acum 3 ani, sic ! Si nu va zic motivul !) de toata frumusetea cand m-a parasit numitul Doru Bogdan, cel nemeritat publicat in carte, am traversat o serie spectaculoasa de colici renale dintre cele mai cumplite in anul cand am dat divort, m-am scuturat de febra, de tuse si de raceli incredibile, ori de cate ori am dus pe picioare perioade de stres, de durere, de dezamagiri !

    Da, e adevarat ca suferinta fizica ne slabeste rezistenta si ne face sa ne orientam catre partea noastra concreta, fragila, pamanteana ! Dar este iarasi adevarat ca eu n-am vazut in viata mea om fericit bolnav ! Eu – in perioadele mele de liniste, de implinire, de impacare cu mine si cu universul in care evoluam – am fost persoana cea mai sanatoasa ! Si vestea proasta e ca atunci cand te duci la medic, omul acela vede doar tabloul clinic (bine, asta daca nu e cretin ca mai sus descrisa specimena !) si il trateaza ca atare ! Si ne da penicilina pentru plaman, siropel pentru rosu in gat, ne interzice accesul la paradis (a se citi apa rece si cola light placut acidulate !) si ne recomanda zacut la plapumioara ! Iar cand simptomatologia bolii cedeaza (caci cedeaza !) ne trezim ca ditamai depresia pe care am pus-o la pastrare printre buline, si pe care domnul doctor n-a vazut-o si pe cale de consecinta n-a tratat-o, ne ia in brate si da cu noi de toti peretii ! Ca deh….acu’ suntem sanatoase !

    De aceea, Anca va recomanda sa va ingrijiti sufletul inainte de orice ! Cand va treziti ca tusiti, ca va ia cu ameteala, cu calduri, nu incepeti sa va certati iara ati stat in curent, ca iara nu v-ati ferit de ploaie, ca iara si iara….Bun, se poate intampla si asta, si daca sunteti cu sufletul la zi ca sa zic asa, tratati-va tabloul clinic ! Dar daca va banuiti de o durere surda imediat sub sanul stang, daca tanjiti, daca oftati, daca va ineaca plansul pana sa va inece tusea….sunati-va prietena cea mai buna, mama, sora ! Scrieti, vorbiti, spargeti farfurii (eventual in capul dobitocului iubit !), faceti scandal, provocati discutii, pansati-va pe suflet ! Si o sa constatati ca odata dilema sufleteasca rezolvata…..boala fizica pe care o presimteati, se vindeca de la sine ! Cred ca Teo avea dreptate si am ris si eu cand am citit citatul din memoria Simonei ! Dar am argumente si pot sa va aduc depozitii de la alte prietene ale mele, ca si eu am dreptate !

    Sigur insa, ca nu e usor sa faci ce am spus eu ! Nici mie nu mi-a fost usor, niciodata ! Dar va jur ca atunci cand ma ia durerea de rinichi sau tusea, inainte sa ma gandesc ca sunt o capra neglijenta (ca sunt !) ma duc la oglinda si ma uit in ochii mei…..si daca sunt tristi….

    Va pupa Anca si sanatate, Simona, sanatate multa ! Ai lov iu….asa-mi zice mi-a zis mie Tania mea cand o priveam cu ochi rosii dintre batiste ! Ai lov iu !

    Anca G 15 aprilie 2009 11:05 Răspunde
  • Scuzati greselile gramaticale si de spelling…n-am avut timp de periat textul! Dar ma jur sa stiu sa scriu corect, hi, hi, hi

    Anca G 15 aprilie 2009 11:19 Răspunde
  • Simona, draga mea, o vorba, cred ca romaneasca, spune asa: „Vindeca-mi, Doamne, ranile trupului, ca p-alea din suflet mi le-oi vindeca eu singura, cumva.”
    Partea proasta e ca de obicei strambam din nas la intelepciuni de genul asteia cand mersul biped ne iese usor, din prima, iar rasuflarea ne e racoroasa, si nu oparita de vreo gripa… De boli mai grave nici nu vreau sa amintesc, atata vreme cat nu le ai tu, nu exista.
    Asa ca iti doresc sa te faci bine grabnic, ca sa poti sa faci rau, din dragoste sau din interes, de cate ori ai chef. 🙂

    AlinaG 15 aprilie 2009 13:05 Răspunde
  • AlinaG, cum stam cu socializarea?! Sau cu cheful de?!? 🙂
    Nu stiu daca am apucat sa-ti fredonez melodia aceea a domnului Spataru „Te asteapta un om/ Zambind rabdator”…hai ca glumesc, inca o intrebare de-asta si ai sa ma poti acuza de hartuiala pe fata! Doar ca mi-a facut mare placere sa te cunosc!
    Cu drag

    Anca G 15 aprilie 2009 14:51 Răspunde
  • Eh, ce de lume buna pe aici! 🙂
    V-am dus dorul in astea 3 zile cat a stat laptopul meu la tratament contra unui virus rebel, dar, iata ca am ce citi acum.
    Si tocmai la fix cand ma lupt inca o data cu o criza de ulcer si doctorul meu care m-a tratat si data trecuta, acum mi-a spus clar ca daca nu-mi rezolv singura problemele cu capul, el n-are ce sa-mi faca. Nu stie sa trateze si sistemul nervos, care se pare ca declanseaza ulcerul.
    Ma bucur tare sa fiu iar cu voi. Simona draga, sa te faci bine repede, lasa pe altii sa faca rau. 😉

    Felice 15 aprilie 2009 15:31 Răspunde
  • Da, draga Simona, ai dreptate!!! Totusi, rabda cumintica aceste neplaceri fizice; cu cat sunt mai mari, cu atat convalescenta si mai apoi, starea de revenire deplina iti vor permite sa te depui (sa ne depunem) cu senzualitate in bratele ´suferintei abstracte´. 🙂 Glumesc, desigur si iti doresc insanatosire cat mai degraba, dar cam acesta este adevarul: parca nu putem avea niciodata simultan constiinta a doua dureri de natura diferita: cand ma lupt cu o traheita sau cu vreo durere de masea, imi spun ca prefer sa fiu sanatoasa fizic si voi vedea eu cum ma descurc cu iubirile spinoase (mereu mi se pare ca ´de maine´ voi avea eu ac de cojocul problemelor existentiale, mai ales acum, cand cunosc suferinta fizica si imi dau aere de martira). In schimb, cand ma doare inima si nodul din gat este gata-gata sa dea drumul lacrimilor, imi spun ca tot mai bune sunt o durere in gat si o licoare puturoasa.

    Mereu am constatat cu uimire cat de primavaratic este sufletul dupa o boala fizica vindecata si cu cat elan se arunca din nou in preocuparile extra-materie, respectiv, in cazul multora, mai la indemana fiind iubirea cu nabadai&co. Uneori, scapam de boli ca sa ne aruncam in iubiri… bolnave. 🙂

    Georgia 15 aprilie 2009 16:20 Răspunde
  • vin si eu cu urari de sanatate pentru simona, cu labute ca niste comprese, cu gheme de bine, infasurate atent peste suflet.
    anca g inca o data multumesc pentru ce mi-ai scris pe cartea noastra. acum te stiu si eu, din poze, si ne-om vedea la o lansare, intalnire viitoare. si iti multumesc pentru ce ne-ai scris acum. am zambit si am ras in toata regula (desi era de plans).
    si ma gandesc ca ai dreptate… si eu ma privesc in oglinda cand ma doare fisura aia de pe coloana… ca de la fisura aia mi se trag toate depresiile.
    si ma gandesc ca astazi sunt de-o melancolie si-o nostalgie fix de veriga a patra…
    imi tot spun ca n-am motiv, dar ce stiu eu???

    pisica 15 aprilie 2009 16:50 Răspunde
  • simona simona…poate ai noroc cu raceala asta si scapi de dureile iubirii de tot! eu cel putin asa iti urez!
    sa ai somn lin si sa visezi pompieri si feti-frumosi si ce actori preferati ai tu…sa te iubeasca frumos pe rand (fiecare intr-o alta noapte) si sa te aline…problema mea acum este alta…daca nu o sa mai suferi din dragoste o sa ne mai scrii asa frumos?
    mai 2 luni si te pot chema la mine in vizita si implicit la atlanta ta!

    meninne 15 aprilie 2009 17:35 Răspunde
  • Doamne ce dor imi era Simona de tine,de condeiul tau! Imi pare rau ca esti bolnavioara,iti doresc sa te pui pe picioare cat mai repede. Uita depresiile si incanta-ne cu scrisul tau,cu ironia ta fina! Oricum,ai dat o tenta amuzanta temei si draga de AncaG,te secondeaza cu brio! Am ras cu lacrimi citindu-va,imi lipseati asa de mult. Va multumesc ca existati!Mi-ati facut ziua mai frumoasa!
    Pisicuto scumpa,iti multumesc pt cuvintele frumoase pe care mi le-ai spus referitoare la povestirea mea din cartea noastra. N-am achizitionat inca volumul dar il voi comanda Georgianei Chiru care mi-a trimis un mesaj anuntandu-ma cum trebuie sa procedez. De abia astept!
    Va imbratisez DeaValma,Felice,Georgiana,ma bucur ca sunt cu voi alaturi de Simona noastra draga,bolnavioara noastra,care ne face fericite scriind asa cum stie numai ea!

    florentinamurgoci 15 aprilie 2009 17:42 Răspunde
  • va salut pe toate dragelor…v-am citit pe toate si v-am salutat in gand.
    ancag…ca deobicei EFERVESCENTA! sa traiesti o mie de ani si sa scrii tot timpul!
    pisica pe unde imi esti. mi te-ai incurcat in ghemuri?

    meninne 15 aprilie 2009 17:49 Răspunde
  • nu in ghemuri meninne, intre sticlele cu domestos si cilit bang… si maine le schimb cu vopsea de oua si apoi cu vanilie si faina si apoi cu ghimbir si miel si duminica… tiiiiiiiiiii, duminica dupa ce mergem frumusel in noapte la slujbam, tragem un praznic gospodaresc…

    pisica 15 aprilie 2009 21:21 Răspunde
  • Insanatosire grabnica Simona!

    irina 15 aprilie 2009 22:35 Răspunde
  • Buna ziua

    Eu cred ca meritati doamnelor : Simona , Dea Valma , AncaG – acele clipe de „boala” fizica ,ca pe o odihna , o desfatare dupa efortul continuu al vietii de zi cu zi si noapte de noapte(framantari). Asa cred eu ca le meritati din prea plin acele momente.
    Simonei insanatosire zdravana in ritmul in care vrei tu, am savurat din plin cu toata placerea povestioara ta haioasa foc pina la urma, mi-a placut enorm tot ce ai scris si de data asta.
    DeaValma multumesc pentru leacurile indicate in caz de depresie( doar un fel de depresie!!! ).
    AncaG iti multumesc pentru rabdarea si sporul chiar frumos, pe care le ai de a asterne aici povestile tale pline de tilc.
    Va doresc sanatate ( de absolut toate felurile), spor la treaba si la scris , Fericire si IUBIRE cit mai multa!!!!

    iris 16 aprilie 2009 10:03 Răspunde
  • SPOR LA TREBURI celor care au nevoie de putere : PISICA, MENINNE
    VA ASTEPT, VA CITESC, VA IUBESC………..

    iris 16 aprilie 2009 10:07 Răspunde
  • AncaG, esti, ca de obicei, doza de soc (in sensul cel mai bun) care ne trezeste la viata.

    Dea Valma, citesc de o buna bucata de vreme jurnalul tau de suflet, de pe acest blog, si-ti multumesc pentru destainuiri si pentru prietenia ta. Te inteleg mai bine decit crezi. Mai bine decit as fi vrut s-o fac. Intr-o zi, ne vom scutura de spaima si ecouri, ai sa vezi.

    Pisica, Felice, AlinaG, Irina, Iris, va multumesc pentru gindurile voastre, sa stiti ca ma simt mai bine, deja!

    Georgia, mi-am regasit durerile si slabiciunile in fiecare rind de-al tau, ai dreptate, stiu, stiu… Asa e.

    Meninne, ce urare incarcata de detalii incitante! 🙂 Ma bucur ca, desi nici pe tine nu te mingiie viata prea matasos in ultima vreme, gasesti forta sa ne tii in viata pe noi, plinsele.

    Florentina, iti multumesc mult, am nevoie sa ma certi, sa ma strigi, cind vezi ca lesin in taceri. Iti datorez o buna parte din trezirile mele.

    Am vazut „The Reader”, productie cu multe nominalizari stralucitoare la Academy Awards, filmul pentru care Kate Winslet a luat, in sfirsit, Oscarul. De cind am vazut festivitatea si pina azi, am asteptat cu emotie, cu teama chiar, acest moment.
    Va implor sa-l vedeti, e de-o profunzime si de-o splendoare sufleasca definitiva, care va face sa reconsiderati rasa umana insasi.
    Personal, recunosc (subiectiv) ca „The Reader” mi-a placut mai mult decit „Slumdog Millionaire”, multpremiatul cu 8 Oscaruri – un film foarte bun, fara indoiala, dar, repet, sentimentul meu personal e ca „The Reader” te tine mai mult captiv in apele lui, plutind in derive meditative, mult dupa ce curg genericele de final.
    Si am mai vazut de curind „Marley & Me”. Am plins, e minunat. Si am vazut si „Seven Pounds”. Si-am plins si mai mult. M-a urmarit zile intregi.
    TREBUIE sa le vedeti… Nu va trimit, doar va implor.

    simona 16 aprilie 2009 10:31 Răspunde
  • Simona dragă, tu ai un suflet atât de frumos, încât nici nu contează că trupul Å£i-e încercat din când în când de omeneÅŸti beteÅŸuguri… Bucură-te de răgazul acesta neprevăzut de a sta de vorbă cu tine, cu iubirile tale tăcute/traite/visate… Ia partea bună a lucrurilor ÅŸi gândeÅŸte-te că pe astea, trupeÅŸti, le mai tratăm cu un paracetamol, o aspirină, un hap de care-o fi, dar pentru un suflet făcut ferfeniţă nici doctorul Pesamosca nu mai poate face nimic! Åži are dreptate Anca G când spune că un spirit sănătos, un suflet liniÅŸtit ÅŸi fericit ajută ÅŸi trupul să zburde mai lesne… Adună-te pe tine în tine însăţi, pentru că, poate, nu întâmplător Å£i-a fost dată boliÅŸoara asta acum, în Săptămâna cea Mare a PaÅŸtilor noastre, româneÅŸti (chiar dacă tu eÅŸti pe alte meleaguri!…). Fă-Å£i timp pentru tine, pentru un somn adânc care să te cureÅ£e, prin vis, de toate relele ce Å£i-au slăbit trupul ÅŸi-Å£i încarcă sufletul.
    Inventariază-Å£i iubirile, câştigurile, pierderile, depărtările, apropierile ÅŸi tot ce mai ai tu ascuns prin cotloane de viaţă. Cred că, mai degrabă, ceasul ÃŽnvierii ar trebui să fie unul al bilanÅ£ului, ÅŸi nu cel al începutului de an – ca prea trecătoare vamă de oameni inventată. Åžtiu că nu se spune nicidecum, „PaÅŸte fericit!” sau „Un PaÅŸte fericit!”, dar abia ieri am aflat cam de ce: PaÅŸtele înseamnă, de fapt, trecere, de la robie la libertate, iar IISUS HRISTOS a murit pe cruce pentru mântuirea tuturor oamenilor, nu a unuia singur, aÅŸa că „urări” de genul celor de mai sus sunt total incorecte. GândeÅŸte-te la asta, Simona dragă, ÅŸi toÅ£i/toate care aÅŸteptaÅ£i sărbătoarea încercaÅ£i de probleme, de orice fel. Åži pregătiÅ£i-vă ca, în momentul în care veÅ£i rosti „HRISTOS A ÃŽNVIAT!”, să simÅ£iÅ£i că ÃŽnvierea asta se petrece ÅŸi pentru voi, în voi…
    Vă doresc Lumină! Şi sănătate multă, Simona!

    Camelia 16 aprilie 2009 10:58 Răspunde
  • Asaaaaa….Am revenit. Bine, nu am plecat nicaieri, am citit , am fost alaturi de voi, chiar daca voi nu vedeti, dar eu am fost. Si acum, cum am plecat , cum iar ati cazut in melancolie. Iar va plingeti de mila? Iar sinteti molesite si va lingeti ranile… off.

    Hai , gata, ia ..ce inseamna asta. E soare afara , a fost urat, acum iar e frumos. Stiu ca de multe ori starea spirituala nu are de-a face cu vremea, daaaarrrr…. parca nu mai e dracu asa de negru cand e soare afara.

    Eu, ce sa fac….am avut o perioada in care efectiv nu am avut puterea sa scriu ceva. Si…nu am zis nimic. Am o situatie mai nasoala, in ideea ca am facut cumva si am ramas fara bani. Dar..pe linga asta…sint singur. Desi am oameni in jurul meu , oameni ok, simt ca sint singur…si am impresia ca toata lumea are pe cineva ok ..cu care e bine. Asa ca vor fi cele mai , hai sa nu zic urate, ciudate , sarbatori de paste . Prietena mea pleaca la parinti, iar eu raman alone. Si fara bani. Si am nistre frustrari imense, pentru ca am impresia ca tot ce fac, sau vreau sa fac, nu se intampla efectiv. Mereu apare ceva si aman. Si nu reusesc efectiv sa pun lucrurile in miscare. In mare parte din cauza banilor.

    Dar , hei…trecem si peste asta. Cred. Oricum, acum sint mai bine, sper ca si voi sinteti mai bine, si incet incet va reveniti din amorteala si din problemele pe care le aveti.

    Mi-a fost dor de voi.

    Andrei 16 aprilie 2009 11:47 Răspunde
  • Multumim Andrei, ca ti-a fost doar de aceste zeite ce-si pun sufletele innaripate pe tavi de aur in acest blog…; multumim de asemeni pentru zvacnirea (indemnul) de a ne trezi la viata precum primavara de afara
    Camelia ce frumos spus!!!Iti doresc de asemeni sa ai parte de ce-ti doresti tu si sa mai scrii aici.
    A citit cineva pina acum cartea nou aparuta????

    iris 16 aprilie 2009 12:02 Răspunde
  • Ehe, Simona se rasfata cu filme bune! E si asta un tratament. 🙂
    Slumdog Millionaire mi s-a parut cel mai slab dintre filmele nominalizate la Oscar, dar singurul care promoveaza „the american dream” si un mesaj pozitiv.
    Iti recomand si The Wrestler, si, da, imi recunosc slabiciunea pentru Mickey Rourke, indiferent de transformarile suferite de-a lungul timpului. Filmul e superb, si i-as fi dat un Oscar pentru forta de a reveni, chiar daca si Sean Penn face un rol superb in Milk, un alt film ce nu trebuie ratat.

    Felice 16 aprilie 2009 16:47 Răspunde
  • Iris ca deobicei esti o dulce, merci de putere…de energie am eu nevoie ca puterea mi-o dati voi, mi-o dau copii mei, copii altora si nu in ultimul rand bunul dumnezeu. Sa ai o zi buna, o viata buna.

    meninne 16 aprilie 2009 16:57 Răspunde
  • Simona ma bucur ca ai vazut in sfarsit Seven Pounds…si eu am plans …mai mult decat am plans dupa iubirea mea de 10 ani + care s-a dus pe apa sambetei.
    Sunt bine sa nu iti faci griji de mine…dau din suflet de cate ori am ocazia si primesc imiit. Iti multumesc, va multumesc.

    meninne 16 aprilie 2009 17:06 Răspunde
  • Look who’s back Andrei!!!!
    Mai Andrei…de ce ne certi tu pe noi de melancolii, noi nu te certam de lipsa ta de pe blog…chiar daca ti-a fost „rau” si nu ai putut sa vb cu noi…puteai macar sa zici „aaaa” ca sa stim ca esti. Mai mai, sa nu mai faci asa. Imi pare rau sa aud ca nu ai bani…daca poti calmeaza-te…bani nu sunt totul…din contra…fericirea consta in cu totul altceva decat bani…stiu ca esti barbat si te crezi judecat dupa cati bani ai…dar daca o femeie te judeca dupa bani si nu dupa mintea si sufletul tau…pai atunci nu merita sa te agiti..vorbesc si eu din padurea mea…dar repet…ne certi pe noi si apoi iti plangi de mila 🙂
    Ai grija de tine…si dupa cat imi amintesc eu…Jisus a fuferit mult de paste..tu de ce n-ai suferi un pic?

    meninne 16 aprilie 2009 17:44 Răspunde
  • Pisica…banui ca m-ai pus in buzunarul din fata de la sortul de bucatarie. Am terminat de rosiit ouale sau mai avem?

    meninne 16 aprilie 2009 17:54 Răspunde
  • ..AM primit ieri o recomandare sa vad filmul „MARLEY & ME”…persoana ma cunoaste bine si mi-a spus ca se muleaza perfect pe sufletul meu…Acum ca ai pomenit si tu SIMONA de el, cu siguranta am sa-l vad..
    ..Si multa, multa sanatate iti doresc…avem atata nevoie de ea..
    ..Imbratsari..

    Sara 16 aprilie 2009 18:05 Răspunde
  • Simona, draga mea, iti doresc sa te faci bine cat mai repede cu putinta. Eu abia am iesit de vreo 2 zile din starea pe care o ai tu acum. Am fost la un congres la care am inspaimantat cu vocea mea pe toti cei care au avut nesansa de a fi nevoiti sa ma asculte. La acelasi congres am dormit in pat cu un barbat care mi-e drag tare de tot, dar din cauza aceleiasi raceli tampite, am dormit si atat…Acum trecand peste ghinionul asta, sigur ca prefer o raceala decat o depresie. La mine problema e ca raceala nu ma doboara intr-atat incat sa nu pot fi si deprimata in acelasi timp. Ti-am asta ca pe o incurajare dintr-aia de genul „se poate si mai rau”. Eu te imbratisez asa bolnavioara cum esti. Insanatoseste-te repede!

    Bianca 16 aprilie 2009 19:18 Răspunde
  • Simona vroiam sa spun ca „primesc inmiit” 🙂
    Am observat ca ai scris doua zile la rand…ne-ai rasfatat…era bine pe blogult au….dar decand ne rasfeti asa e si mai bine. sanatate, si pace!

    meninne 16 aprilie 2009 22:18 Răspunde
  • meninne, erai chiar in buzunarul de la suflet nu de la sort. ca acolo imi stai tu de obicei si mi-e drag asa.
    iris, ca sa iti raspund eu, banui ca mai toate cele care au aparut in carte au citit-o deja.
    eu am trecut prin experienta de a regasi cu emotie povesti citite in revista, povesti citite pe blog, bucati de suflet… si e coplesitor.

    andrei bine ai revenit. chiar daca nu ai ce spune, macar (vorba lui meninne care acum o sa rada ca mi-a luat-o inainte) un „aaa” ca sa stim si noi ca nu dantuim ca ielele nebune tot strigand dupa tine.

    simona, iertare, ma tem ca singurul film pe care vreau sa-l revad acum este Patimile lui Hristos. desi nu inteleg si nu cred ca voi intelege vreodata darul pe care Dumnezeu ni l-a facut, mai vreau sa musc pana la sange din durerea sufletului meu, pentru trupul pamantean al Mantuitorului.
    restul e deja binestiut… sarbatorile se transforma in politeturi si sarmale si miei ucisi.
    pe mine plansul mieilor ma omoara…

    pisica 16 aprilie 2009 23:08 Răspunde
  • Aoleooo Meninne , ce rau ma certi. Ai dreptate totusi. Ideea e ca nu din cauza unei femei sint asa si nu ea ma judeca dupa cati bani am sau nu. Problema e la mine, pt ca imi doresc multe, imi doresc mai mult de la viata si am impresia ca nu sint in stare sa fac nimic , si o sa raman mereu la un nivel mediocru.
    Stiu ca Iisus a suferit de pasti, dar…na…chiar daca o sa sufar nu stiu daca o sa imi fie mai bine dupa aia.
    Oricum, imi cer scuze pt disparitia mea, dar am obiceiul asta, sa sufar in tacere si singuratate…

    Oricum, nici acum nu imi e bine…deloc, dar cum am zis, mi-e era dor de voi si nu am mai putut sta deoparte.

    Va pup

    Andrei 16 aprilie 2009 23:17 Răspunde
  • Buna seara tuturor! Va scriu rar, dar va citesc in fiecare seara. Si va simt din ce in ce mai aproape. Simona, iti doresc sa te faci bine, iar in timpul cat esti bolnavioara, iti doresc sa te rasfeti cat nu poti in restul timpului. Filmele recomandate de tine sunt superbe! „The Reader” este preferatul meu. Ofera filmul asta o lectie extraordinara de viata: cum alegem sa mergem pe un drum sau altul din cauza unor detalii absurde, iar aceste detalii ne pot schimba viata atat de grav! „Seven Pounds” mi-a declansat o noapte de plans, incat a doua zi la munca toata lumea ma intreba ce am patit, de ce sunt atat de afectata. “Slumdog Millionaire” m-a ajutat sa visez si sa am mai multa credinta, dar nu m-a atins emotional precum am simtit vazand ” The Reader”.
    Anca G, am citit postarea ta de ieri si mi-a ridicat cu mult moralul. Dupa o zi incredibil de grea la munca cu prea multe dezamagiri de inteles si acceptat, mi-a facut tare bine sa cobor cu picioarele pe pamant si sa uit de ale mele. Iar tu mi-ai adus zambetul pe buze! Si pentru ca noptile devin din ce in ce mai albe pentru mine, caci somnul ma trateaza ca un iubit care se lasa asteptat, am continuat azi noapte cu cartea Simonei „Codul nebunelor maniere”. Si in seara asta se anunta acelasi program…

    Alina A. 16 aprilie 2009 23:19 Răspunde
  • andrei eu nu iti doresc sa suferi de sarbatori, de fapt nimeni nu iti doreste asta… mainile care se intind spre tine cu prietenie, stiu sa si aline. pe-aici sunt oameni care asculta, simt, le pasa, nu raman indiferenti. asa ca nu esti singur, cata vreme ne ai pe noi, nu fii trist, pentru ca vom incerca noi sa iti aducem zambete. si doreste-ti pe masura sufletului tau, eu stiu ca o sa ai… cu rabdarea stai ceva mai rau, dar o sa ai… pentru ca meriti.
    sa nu ne mai taci… ca si noua ni se face dor de tine, dar suntem zeite, deci n-o putem rosti…:))) ar insemna sa ne dezvaluim latura pamanteama si nu vrem, nu-i asa?

    pisica 16 aprilie 2009 23:28 Răspunde
  • dragele mele…eu unca nu am vazut ” the reader” dar il am in lista. cum nu sunt in romania sa iau filme de pe net (nu de alta dar nu am chef de FBI la usa) si nici nu am cu cine lasa copii sa merg la film cand apar…astept in banca mea pana apar pe dvd la blockbuster.
    alina a. te simt aproape decand ai marturisit cat ai plans dupa „seven pounds” 🙂 asta nu inseamna ca suntem mai breze decat oamenii care nu plnag la el…ca sunt si din aia…multi…inseamna ca suntem pe aceleasi unde…dupa parerea mea. si daca tot ai nopti albe…macar sa fie cu lumina!
    andrei imi pare rau daca a parut ca te cert…eu nu imi cert copii…ci ii trimit in vre-o camera (in baie e pedeapsa maxima) sa se gandeasca la ce au facut. asa si cu tine…te-am pus un pic la punc dupa absebta nejustificata…noi suntem aici sa ne plangem de probleme…si stiu cum e…si eu sunt cam impietrita cateodata…dar tot zic „aaaaaaaa” .oricum, bine ai revenit! cu suferinta iti dau dreptate…nu se merita…ce vroiam sa zic e ca se poate, ca n-o sa mori daca suferi si tu un pic. sunt pentru NU in a suferi…fara sa vrei cand o iei in freza de la viata sau de la vreo persoana mult iubita sa suferi…dar dupa ceva secunde, minute, ore , zile…luni na(!) te ridici, te scuturi pe pantaloni (ca doar ce te-ai ridicat nu?) si incepi din nou sa te bucuri de viata asta care este o minune. si uite…daca chiar o sa fi singur si disperat de paste o sa iti scriu (pe blog of course) din ora in ora… sa te intreb de sanatate…dar sunt tare tare ocupata…asa ca mi-ai face un bine daca ai gasii ceva de facut sa iti bucuri si tu sufletul! cum vrei…daca strigi o sa te aud 🙂

    meninne 16 aprilie 2009 23:56 Răspunde
  • aaaaaaaaaa si andrei..inca ceva….cu mediocritatea…da-o in ma-sa de mediocritate…am mai scris pe blog, se pare ca nu citesti bine ce scriu 🙂 toti vrem sa nu mai fim mediocrii…dar ce s-ar alege de lumea asta daca toti am fi exceptionali? da, tot timpul putem incerca sa fim mai buni, mai deosebiti…dar pana la urma cel mai important e sa ne acceptam asa cum suntem, sa ne vedem limitele pentru ca toti avem limite, numai imaginatie e nelimitata. eu zic ca nu strica sa lucram cu totii la „bunatate” „umilinta”…din astea…suntem niste furnici in universul asta…si daca privesti din avion viata noastra nu face doi bani…dar daca privesti cu lupa viata fiecaruia din noi este extrem de importanta si in legatura constanta cu cea din jurul nostru. capul sus andrei!

    meninne 17 aprilie 2009 0:04 Răspunde
  • noapte buna pisica mea draga. imi e asa dor de tine…dar te stiu bine si asta ma bucura.
    noapte lina dragii mei, sanatate simona (si la suflet si la plamani).

    meninne 17 aprilie 2009 0:08 Răspunde
  • Buna Simona
    Incerc sa iti scriu ceva dar imi este putin greu pentru ca tu scri foarte frumos si nu vreau sa ma fac de ras cu aberatiile mele.Citesc mereu blogul tau si chiar ma intrebam de ce nu ai mai scris nimic… Sper sa te faci bine repede 🙂 . cred ca boala sufletului este mult mai dureroasa si tine mai mult, dar ne face mai puternice.
    O despartire ma facut sa citesc cartea ta Codul Nebunelor Maniere, e fantastica, am plans si am ras in acelasi timp dimineata si seara cand o citeam in metrou in drumul meu spre job.
    Atunci cand mi-se mai face dor de acel individ o recitesc ca sa imi reamintesc ca sunt o femeie slaba dar si foarte speciala, care iubeste atat de profund si idiot de prostesc incat face destule greseli.
    Ma tin departe de disperarea mea intunecata si incerc sa fiu puternica desi uneori simt ca totul se opreste…dar sa nu disper pentru ca simt ca incet incep sa ma vindec.
    Astep cu nerabdare sa mai scrii si sa te faci binneee.!!!

    vio 17 aprilie 2009 9:20 Răspunde
  • Oameni frumoÅŸi, vă las să vă petreceÅ£i sărbătorile în liniÅŸte ÅŸi vă doresc să vă dea DUMNEZEU tot ce-i mai bun!
    Mie mi-e sufletul mai plin decât masa, viaÅ£a mai plină decât casa – ÅŸi numai cu lucruri frumoase, cu oameni frumoÅŸi, ÅŸi dragi, ÅŸi buni… Vă doresc ÅŸi vouă bucurii ÅŸi împliniri ÅŸi IUBIRE!
    O primăvară înflorită, pe dinăuntru şi pe dinafară, şi un suflet curat, pe care LUMINA din LUMINĂ să-l cureţe de tot ce-i rău!

    HRISTOS A ÃŽNVIAT!

    Camelia 17 aprilie 2009 9:23 Răspunde
  • Buna dimineataaaaaaaa dragelor si dragilor, am aterizat din avionul lui Meninne si am ajuns la voi in lanul cu secara…

    Insa am venit cu ceva mai de doamne ajuta care pe mine m-a imbarbatat in clipe de suferinte ale trupului si ale celui care-l inconjoara, ale sufletului (eu asa vad treaba asta, sufletul de inveleste trupul…)

    Rudyard Kipling – Daca

    Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
    În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
    De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
    Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
    De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
    De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
    De nu răspunzi la ură tot cu ură
    Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

    Dacă visezi – dar nu-Å£i faci visul astru;
    De poÅ£i să speri – dar nu-Å£i faci jindul Å£el;
    De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
    Mereu senin şi în acelaşi fel;
    Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
    De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
    De poţi ca munca vieţii, năruită,
    S-o faci de la-nceput precum a fost;

    Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
    S-o pui, făr’a clipi, pe-un singur zar
    Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
    Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
    De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă,
    Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
    Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
    Decît Voinţa ce le ţine sus;

    Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
    Ca ÅŸi-n MulÅ£ime – nu străin de ea;
    Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
    De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
    Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
    Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
    atunci: a ta e Lumea asta mare
    ÅŸi, mai mult, fiul meu: atunci – eÅŸti Om!

    Buna, nu?

    Soso 17 aprilie 2009 10:13 Răspunde
  • Gata, mi-am invatat lectia, si acum sint ok. Va multumesc pentru tot ce faceti voi si ca sinteti aproape de mine si de toata lumea de aici.

    Meninne, relax….vad eu ce fac. Go enjoy , nu sta dupa mine. Oricum, e aiurea sa petreci pastele pe net. De fapt, singurul loc unde mai stau pe net, e la birou. In rest…0. Nimic. Dar nici macar picior de mess. E pacat , la cum e afara sa stai pe net. Si mai ales de paste .

    Asa ca , dragilor, dragelor, de fapt mai mult dragelor, ca Valin nu e momentan, va doresc multa lumina , toate cele bune si un Paste Fericit.

    Keep in touch.

    Andrei 17 aprilie 2009 10:15 Răspunde
  • Asta e misto

    zumzuma 17 aprilie 2009 10:17 Răspunde
  • ok andrei…acum nu trebuie sa fii bine numai ca asa vrem noi de pe aici…noi iti uram de bine si tre tinem de mana cand nu iti e. sa ai liniste si lumina sin suflet si in minte.

    soso bine’ai aterizat pe la noi 🙂 multam de kipling!

    sa imbratrisez pe toate …ma rog, toti.

    simona …numai ganduri bune. iti multumesc,
    va multumesc.

    meninne 17 aprilie 2009 14:05 Răspunde
  • in Vinerea Sfanta nu va spun decat ca mi-e sufletul jale, mi-e sufletul rana. ma port pe Drumul Crucii din suflet si va spun: Iisus a avut o cruce de lemn si o inima de aur. in lume sunt acum o multime de cruci de aur si de inimi de lemn.si va indemn astazi, la biserica, in case, in suflete, oriunde veti fi si orice veti face sa va fie crucile de lemn si inimile de aur.
    sa va ajunga Sfanta Sarbatoare cu inimile curate.
    ne-om regasi cu bine la ceas de Lumina, ne-om regasi cu drag la ceas de poveste…
    sa aveti sarbatori frumoase!

    pisica 17 aprilie 2009 14:51 Răspunde
  • Sper sa fie Pisica, pt ca in ultima vreme, am avut doar o singura raza de soare, in rest…

    Am o idee: Si anume, cine are chef, si se simte singur si e trist si mai stiu eu ce, si nu are chef sa stea singur zilele astea, hai sa ne intalnim undeva. Cine e in tara, ne intalnim la mijloc, oriunde vreti voi. Doar daca nu stati cu familia si va e sufletul prea negru ca sa va bucurati de sarbatori.

    Andrei 17 aprilie 2009 18:44 Răspunde
  • andrei… esti adorabil si dragut ca intotdeauna. ideea ta e frumoasa, eu as accepta-o cu drag, dar am astazi sufetul negru si asa va fi pana duminica, pana voi aduce in casa Lumina, iar de duminica incepe traditia de ani de zile a neamului, de a se aduna, la casa fiecaruia, pana la finele Saptamanii Luminate, cu zambet, cu daruri simbolice, cu drag si cu bucurie.
    am iesit dintre prajituri doar ca sa vad ce mai faceti voi. si voi… ce cuminti sunteti!
    gata, inapoi la treaba…
    meninne esti in buzunarul de la suflet al pisicii… ca un ou mare si rosu!

    pisica 17 aprilie 2009 19:31 Răspunde
  • andrei…in caz ca nu iti iese nimic…da un semn si vorbim 🙂

    pisica sa stai linistita, ma simt foarte bine in buzunarul tau.

    sa aveti toti pace si lumina!

    meninne 17 aprilie 2009 19:35 Răspunde
  • Prietenul – este raspunsul dat nevoilor voastre.
    El este ogorul pe care il semanati cu dragoste si il secerati din recunostinta,
    El este caminul si masa voastra,
    Fiindca la el veniti, asemeni flamanzilor, cautandu-l pentru oaza de liniste.
    Cand prietenul isi descopera gandul, nu va inclinati spre “nu”-ul sinelui vostru, nici nu-i refuzati acel “da” asteptat,
    Iar cand este inchis in el, inima voastra sa nu inceteze a-i asculta inima;
    Pentru ca in prietenie, toate gandurile, toate dorintele, toate asteptarile se nasc in tacere si se impart intr-o bucurie muta.
    Nu va intristati cand va despartiti de prietenul vostru;
    Fiindca tot ceea ce pretuiti mai mult la el, va poate fi mai limpede in absenta-i, precum pentru alpinist muntele apare cel mai deslusit vazut din departarea campiei;
    Si nu aflati alt tel in prietenie decat adancirea in spirit.
    Pentru ca dragostea care cauta altceva decat revelatia propriului mister, nu mai e dragoste, ci-i ca o plasa in care, aruncata fiind, cade doar ceea ce-i de prisos.
    Tot ce aveti mai bun in voi insiva pentru prietenul vostru sa fie;
    Daca el trebuie sa cunoasca refluxul mareei voastre, atunci sa cunoasca si fluxul;
    Si la ce-i bun prietenul daca il cautati doar spre pierdere de vreme?
    Cautati-l totdeauna pentru a va trai cu adevarat clipele,
    Fiindca-i rostul lui sa va umple nevoile, dar nu si vidul din voi,
    Si in desfatarea prieteniei, domneasca rasul si bucuriile impartasite.
    Pentru ca in roua maruntelor lucruri inima isi afla dimineata si prospetimea.
    Kahlil Gibran

    Multa sanatate, draga Simona! Pe langa medicamente si leacuri babesti, fa-ti o infuzie din toate cuvintele lasate aici de prieteni, bea-o cu inghitituri mici, de cate ori simti nevoia si ai sa vezi ca in curand vei fi ca noua! Aceeasi si totusi alta!:)))Draga Pisica, cand am citit ce-ai scris, mi-au venit in minte doua versuri citite, nici eu nu mai stiu unde:”in ranile tale/ durutul sint eu…”. Sint alaturi de tine cu un gand bun, iti tin pumnii…Andrei, cand imi este greu si sufletul meu urla a pustiu, imi repet vorbele astea:” cand ma plangeam ca
    n-am incaltari, am intalnit un om fara picioare!” Si …nu se intampla nimic!:))) Glumesc… Incerc, ma straduiesc sa vad partea plina a paharului! Uneori reusesc, alteori dau gres dar macar incerc!!!
    Sarbatori frumoase, pline de oameni, locuri si lucruri dragi, tuturor prietenilor de aici!
    Liniste, lumina si pace! In voi si in jurul vostru!
    Si nu in cele din urma, un iepuras darnic si bun!
    Cu drag, Corina!

    corina 17 aprilie 2009 21:29 Răspunde
  • M-am rasfatat in seara asta cu filmul „Marley&Me”. Nu il mai vazusem, dar de abia asteptam, inca de cand Simona l-a laudat. Am ras si am plans tot filmul. L-as revedea mereu, in orice stare de spirit, inconjurata de prieteni sau singura. Este film de familie, de sarbatoare, film de indragostiti. Am invatat de la cuplul din film, mi-am imaginat ca voi avea si eu norocul sa intalnesc un tip precum John, am dorit instantaneu si sigur ca mi-l doresc pe Marley. Si chiar il voi avea. Pentru ca am stat prea mult timp singura, fara un suflet pereche pe care sa il iubesc si care sa ma iubeasca neconditionat! Si nu mai vreau!

    Alina A. 17 aprilie 2009 22:41 Răspunde
  • Bun gasit dragilor, iubiti nespus.
    Nu v-am uitat, insa mi-am stapinit dorinta de a fi cu voi acum in Saptamina Patimilor.
    In aceasta Sambata , cea mai mare de peste an, in ceasurile ei grele, va rog umil, sa-mi iertati ce v-am gresit, caci cu siguranta am facut-o;
    Stiu ca v-am ramas dator cu citeva raspunsuri, vi le voi da incepind din Saptamina Luminata. Am primit de la fiecare din voi nemasurat de mult bine si am incercat la rindul meu, umil, sa fiu alaturi cu o vorba si cu sufletul, mai mult nu este ingaduit, caci eu sunt doar un om simplu, iar lucrarea buna este numai a Lui. Sprijinitorul sufletelor si a trupurilor noastre este numai Dumnezeu.
    Sa laudam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfintul Duh, caci numai Dumnezeu in Prea Sfinta Treime este Calea, Adevarul si Viata.
    Atoatetiitorul lumii nu va lasa lacrimi si durere, cu siguranta biruie moartea.
    Ma indrept catre Lumina Lina a serii, izbavit de tulburare si ingrozire, astept pentru sufletul meu Lumina cea Adevarata.
    Bucurati-va Domnul este cu noi.

    Valin 18 aprilie 2009 13:59 Răspunde
  • da valin, DOMNUL este cu noi…si nu numai acum si tot timpul.
    sa aveti cu totii un Paste Fericit…fericire intr-u Domnul ca ea este singura adrvarata!

    andrei, valin, alina a, iris, d-na murgoci, alinag, ancag, felice, camelia, corina, soso, dea valma, vio,bianca, sara,georgia,irina va imbratisez pe toti.simona, imi esti sare in bucate, miere pe rana…dar in acelasi timp si sora in suferinta.
    cu drag, monica

    ps: pisica sa te bucuri se sarbatori, eu sunt bine. multumesc ca imi esti sora draga.

    meninne 18 aprilie 2009 17:44 Răspunde
  • va pup si eu pe toti si meninne iti multumim ca te gandesti la toti.
    acum ma retrag si eu in patutul meu drag sa dorm, astazi am muncit si sunt cam obosita, nu ca as avea mare pertrecere la care sa merg.
    nu imi mai plac sarbatorile pentru ca sunt singura de ceva timp, si imi amintesc de momente putin mai frumoase.
    toate deciziile pe care le-am luat au fost corecte si dure, am sufletul impacat si nu mai sufar langa unul si altul dar parca acea suferinta ar fi meritat pentru cateva clipe cu EL in aceasta perioada.poate dupa aceste zile cand voi intra in rutina mea cotidiana la jobul meu cel nou imi voi da seama ca sunt mai fericita singura si ca, „mai bine trista decat suparata” ….
    in fine…nu mai conteaza, vedem dupa ce va fi…
    noapte buna si multumesc ca imi ascultati oful aici.paste fericit Simona!

    vio 18 aprilie 2009 21:52 Răspunde
  • Iisus a avut o cruce de lemn si o inima de aur. azi sunt multi pe pamant ce poarta cruci de aur si au inimi de lemn. uneori chiar si eu ma uit la mica mea cruciulita de aur ce o port la gat si ma intreb tremurand: „Doamne, inima mea cum este?”
    va multumesc tuturor pentru ceea ce sunteti, ceea ce imi sunteti si va voi trimite un semn de lumina, voi ridica lumanarea spre cer… pentru voi.
    sarbatori cu bine, sarbatori cu lumina si liniste.

    pisica 18 aprilie 2009 22:52 Răspunde
  • Sa ai un Paste fericit, Simona, si sa te faci bine, trupeste, dar sa nu te vindeci niciodata de frumusete, de intelepciune, de talent.

    AlinaG 18 aprilie 2009 23:22 Răspunde
  • HRISTOS A INVIAT!
    Va doresc o zi de Paste ca un inceput de lume, „cea mai frumoasa dintre lumile posibile”.
    Va multumesc din suflet pentru cuvinte si urari, pentru prezenta si onestitate, pentru daruire si rabdare, dragii mei AlinaG, Pisica, AncaG, Meninne, Dea Valma, Vio, Valin, Alina A., Corina, Andrei, Zumzuma, Soso, Camelia, Bianca, Sara, Felice, Iris, Florentina, Camelia, Georgia si tuturor care plutiti prin preajma, chiar daca doar cititi despre visurile si povestile noastre si taceti, noi stim ca sunteti aici, va auzim tresaririle inimii.
    E o sarbatoare cu nimb de renastere si de curaj, ne va purta noroc tuturor, vom invata unii de la altii si vom merge mai departe!

    simona 19 aprilie 2009 7:27 Răspunde
  • Adevarat a Inviat!
    Cu Lumina in palme ma intorc spre tine Simona, spre tine meninne, spre voi toti si va chem si va spun: m-am rugat pentru noi toti, in Noapte…
    sa ne regasim cu bine.
    Simona ne va purta cu siguranta noroc si vom merge tot mai departe si nu oricum ci impreuna.

    pisica 19 aprilie 2009 14:00 Răspunde
  • Adevarat a inviat! Paste fericit tuturor!

    Bianca 19 aprilie 2009 14:24 Răspunde
  • adevarat a inviat!
    m-am intors si eu de slujba de inviere, tinuta la o biserica romaneasca de linga rotterdam, de la ora 12.
    sincer, nu stiu de ce m-am dus…probabil in cautare de lumina si liniste sufleteasca…
    m-am dus singura, am fost singura, m-am simtit singura. cind am plecat de acasa aveam un sentiment de bucurie, care s-a transformat pe parcurs, neasteptat, intr-o tristete profunda si un sentiment de singuratate tare neplacut. in metrou am realizat ca am sa intirzii, si probabil am sa ajung dupa ce se va fi impartit lumina si m-a cuprins ciuda si mi-au curs lacrimile.
    am ajuns, asa cum am prezis, dupa ce se impartise lumina, cind se cinta Cristos a inviat. involuntar mi-am cautat familia prin multime si nu am zarit pe nimeni cunoscut si abia mi-am tinut lacrimile si am simtit cum im tremura barbia. mi-am aprins si eu luminarea si am dat ocol bisericii, apoi am intrat in biserica, am ascultat slujba cam jumatate de ora si m-am mai linistit, apoi am plecat.
    mi-am sunat parintii sa le spun Cristos a inviat. in casa lor, arde o luminare la capatiiul bunicii mele care isi traieste ultimele clipe. e cel mai trist Paste pe care l-am trait pina acum. e tristete si in sufletul meu hoinar pe tarimuri olandeze, si in sufletele alor mei, de pe tarimuri romanesti.
    miine am primul interviu pentru un nou job. trebuie sa-mi scutur cumva tristetea si sa merg inainte. dar cum?!

    Dea Valma 19 aprilie 2009 16:38 Răspunde
  • Adevarat a Inviat!

    dea valma imi pare sincer rau sa aud de tristetea ta…ai motive intemeiate sa fii trista dar in acelasi timp trebuie sa mergi inaite cum bine stii. as vrea sa stiu ce sa iti zic sa faci…dar nu cred ca asta te-at ajuta oricum, dar iti trimit putere …si cu ce mai ai tu…o sa se stranga destul ca sa fii bine la interviu. tot ce iti spun e ca atunci cand te apuca…nu numesc ca sa nu iti dai ideii 🙂 …well spune „tatal nostru”…chiar daca nu ai chef, chiar daca nu ai putere in secunda aia…nu stiu daca exista rugaciune mai buna de linistire a sufeltului, de primire de putere. suntem alaturi de tine stii bine, nu esti singura…chiar daca asa pare. esti un om inteligent si sensibil…stii tu singura ce sa faci sa iti fie bine…sa ai putere, o sa fii bine.

    meninne 19 aprilie 2009 17:02 Răspunde
  • multumesc mennine.
    am reusit sa-mi incropesc si eu o masa cit de cit, sa ma fortez sa maninc, chiar mi-am turnat si un pahar de vin…
    acum ca am mincat parca am mai prins puteri.
    nu ma las sa cad in abis; dar poate ca abisul nu exista, caci tot in cadere sunt, dar de fapt nu e o cadere, e un mers lin, spre undeva…dar n-am ajuns inca nicaieri, mai am cale de batut.

    Dea Valma 19 aprilie 2009 18:41 Răspunde
  • Adevarat a inviat ! tuturor
    Draga Dea sunt alaturi de tine, sa sti ca nu ai fost singura, pentru ca noi toti, oameni singuri, de fapt suntem uniti si asta fara sa o stim, ciudat dar adevarat. Si eu sunt singura si asta aici in tara mea, chiar daca am cativa prieteni uneori tot singura ma trezesc de sarbatori.
    si plang si urlu. dar dimineata ma trezesc si o iau de la inceput si traiesc si ma gandesc ca intr-o zi nu voi mai fi la fel de singura.
    sper si sper din nou ca cineva acolo sus se uita la noi si ne asculta sufletul, mai sper ca viata este frumoasa totusi in felul ei si sunt lucruri pe care doar prin suferinta le invatam, iar dupa ce furtuna trece intelegem de ce rostul si firul trairilor noastre este asa cum este.
    din propria experienta am invatat ca nimic nu este intamplator, asa ca Dea ai sa vezi ca totul o sa fie bine, nu-ti pierde speranta asta ne tine puternici.
    pupici voua si tie succes la interviu, Simona iti multumesc ca esti alaturi de noi! ramai asa cum esti!

    vio 19 aprilie 2009 21:54 Răspunde
  • ADEVARAT A INVIAT !

    Valin 19 aprilie 2009 22:21 Răspunde
  • Adevarat a inviat! As vrea sa spun ceva de consolare pentru Dea Valma, dar nu imi vine nimic in minte. Stiu doar ca e greu , e foarte greu , si singuratatea e cel mai urat lucru. Toata lumea are pe cineva in jurul tau , toti sint cu cineva si au treaba cu cineva..numai tu , esti singur, si nu te cauta nimeni. Pot doar sa iti spun ca stiu cum e, si sintem alaturi de tine , si nu esti singura deloc. Ai incredere ca la un moment dat va iesi soarele pe strada ta…si va fi orbitor. Si o sa fie ok. Ia lucrurile asa cum sint, si incearca sa profiti de fiecare secunda sa te ridici , sa iti fie bine, sa tragi pentru tine. Success in noul job( stiu deja ca o sa reusesti si o sa fie ok), si incearca sa iti fixezi un tel , pentru ca asa cum zici si tu, mergi lin sper undeva si numai de tine depinde ca acel undeva sa devina ceva cert si palpabil. Si cat mai aproape, cat mai tangibil, si vei vedea ca vei reusi sa te ridici sa iti revii si sa fii stralucitoare asa cum esti de fapt.

    Hai, capul sus, ca ai o groaza de treaba de facut. Pt TINE.
    🙂

    Andrei 20 aprilie 2009 2:06 Răspunde
  • Adevarat a inviat!

    florentinamurgoci 20 aprilie 2009 13:11 Răspunde
  • Va imbratisez dragii mei. Andrei sunt mandra de tine…cum o incurajezi tu pe Dea Valma. Dea Valma…cum a fost?

    meninne 20 aprilie 2009 16:43 Răspunde
  • in Saptamana Luminata, cand Fiul se ridica de-a dreapta Tatalui, vin sa va salut si eu pe seara, ultima seara libera, seara de dinaintea unei noi zile de munca.
    ce aduce maine?
    eu va doresc sa va poarte lumina spre mai bine si mai frumos.
    dea valma nu am cuvinte sa-ti spun. nu pot sa imi imaginez prin ce treci. dar stiu ca ma doare, imi pasa. si ti-am tinut pumnii pentru astazi si sunt cu tine, asa cum ti-am spus, mereu.
    sarbatorile mele au fugit, s-au grabit in ras, daruri mici si simboluri de pretuire si adunari de familie (din care mai am, mai am inca si in zilele care vin). am fost putin rea, sau era numai oboseala, inainte de sarbatori si am spus ca mi-as fi dorit sa fiu singura, sa citesc, sa imi hranesc sufletul. si ma judec singura pentru ca am avut zile senine, insorite, cu familia mea, cu oamenii care ma iubesc si atunci cand gresesc… iar maine merg sa imi vad finutul ce se va naste in iulie, de fapt pe parintii lui (lui ii vom trimite doar ganduri bune- desigur ca si tu meninne- si ii vom darui prima jucarie, un iepuras de plus)
    si am avut inca ceva special in aceste zile: gandurile voastre, prietenia voastra, zambetele voastre. si cum as putea sa va multumesc?
    da… am zambet pe chip si as vrea sa-l impart cu voi. am lacrima pentru dea valma si mai am dorul nestins de meninne (ma ierti ca te-am purtat atatea zile fara cuvinte in buzunarul de la suflet?)

    pisica 20 aprilie 2009 21:11 Răspunde
  • ..Adevarat A Inviat!!…

    Sara 20 aprilie 2009 21:49 Răspunde
  • m-am intors la casuta mea de licurici din rotterdam.
    si ce am in geanta? ghiciti?
    un job si o gramada de cioburi…
    si in suflet? tot tristete… nu stiu cit or mai curge belelele astea…pricipialul a facut accident cu masina cind pleca de la lucru. din fericire doar fierul e distrus, nu-i nimeni ranit fizic, dar sufleteste, cu siguranta!
    si ca sa stiti ce e cu cioburile din geanta: imi cumparasem si eu dupa ce am plecat de la interviu doua pahare si doua farfurii…le-am purtat cu mine toata ziua, si am scapat sacosa din mina chiar cind sa intru in scara blocului! asta e! am inceput sa si rid…si ma rog sa se fi spart si ghinionul! sa se duca unde-o vrea, ca la mine nu mai e loc…
    nu ma asteptam sa imi dea raspunsul asa repede cu jobul…mi-a sunat telefonul acum pe seara, dupa ce primisem vestea cu accidentul, si chiar ma gindeam ca nu poate sa sune de bine. dar uite na, ca ma vor! (nu sunt chiar sigura daca ii vreau si eu pe ei) si abia apoi am scapat sacosa din mina. dar o sa am bani sa-mi cumpar alte cioburi.

    Dea Valma 20 aprilie 2009 22:08 Răspunde
  • HAAAAAAAAAAAA!!!

    HAAA HAAA!!

    Veeeezi? ce ti-am zis???/ Ce?? a?

    Super tare…nu ai idee cat ma bucur , pt cax stiu ce inseamna sa primesti un job pe care ti-l doresti , de care ai nevoie si dupa care ai tanjit o vreme.

    Ce pot sa zic, FELICITARI si succes maxim. Iar daca nu esti hotarata in privinta lor, cu siguranta la viitoarele incercari vei avea alta atitudine pt ca nu mai esti fortata sa accepti ce ti se ofera. Dar ce zic eu , stii si tu.

    Ma super bucur pt tine.

    Cat despre fier, e fier, bine ca lumea e sanatoasa. Restul e praf in vant.

    Keep in touch.

    Andrei 20 aprilie 2009 23:13 Răspunde
  • merci Andrei.
    incep sa simt si eu un sentiment de bucurie. si stau de una singura cu un pahar de vin in fata si un aranjament decorativ de Paste, cu o luminare aprinsa…foarte romantic, n-am cuvinte…

    Dea Valma 20 aprilie 2009 23:26 Răspunde
  • Hei, ia-o usor, ia-le pe rand , si cel mai important , nu te grabi. Ai rabdare, ca toate se vor rezolva de la sine. Important zic eu , ar fi acuma sa iti canalizezi toata energia catre noul job, sa faci in asa fel incat sa iti fie cat mai bine, si restul vor veni de la sine. O sa vezi. Doar trebuie sa ai incredere. Chiar daca e greu, chiar daca e trist…dar…crede-ma, vor veni. Incet incet..asa ca keep your head up.

    Sintem alaturi de tine.

    Andrei 21 aprilie 2009 8:25 Răspunde
  • Adevarat a INVIAT !!! Tuturor.

    Felicitari si multumiri pentru felul in care povestesti aici DeaValma!!!Eu chiar simt ca trebuie sa-ti multumesc pentru ca scrii aici.
    Pisicai – o Saptamana Luminata frumoasa linistita si cu spor in toate!!
    Meninne ce mai faci ???
    Eu , provinciala anonima , m-am reintors la serviciu si va citesc cu nesat si dor pe toti.
    Simonei, multa sanatate .

    iris 21 aprilie 2009 10:07 Răspunde
  • iris…daca te mai numesti provinciala…trage-ti o palmuta dupa cap…cu drag de la mine! ce sa fac…am racit …din nou…e vremea tare ciudata in padurea noastra…dimninata iarna la pranz vara…plus ca „lucrez” cu copii micuti si muciosi 🙂 sunt inca sub influenta medicamentelor, paracetamol sinus! mi l-a aduc mama din romania, nu am gasit nimic mai bun ca el…cine a luat…stie ce vb! cu durerea iti ia si mintile si le duce intr-o lume …calma :))))

    asa ca pisica draga…nu tac din tacere…ci din placere. imi e mintea ratacita si vorba ragusita. dar stai linistita am grija de pisica si catelusul nostru asa cum trebuie. mai nou sunt amandoua tare mandre de mine ca dau lectii de franceza la alti copii. imi e asa drag sa vad cum ma privesc cu bucurie si mandrie! pt cine se intreba ce mare branza…e mare branza, caci nu sunt profa iar franceza am stiut cand aveam 15 ani daca ca sa „fac” ceva aici la noi in padure m-am reprofilat…si sa vezi ce stau cu labuta pe carte si imi invat lectiile inainte sa le predau!

    felicitari dea valma…ieri am fost prea racita sa iti scriu. simona? tie ti-a trecut? raceala…ca dureres de suflet…cred ca e la ea acasa in sufeltele noastre, dar eu recunosc ca am si zile bune…multe!

    andrei? nu te mai plangi deloc? esti tare bun cu dea valma, bravo! poti sa te plangi, promit ca nu te mai ciufulesc…cel putin o vreme.

    va imbratisez pe toti numiti si nenumiti. sa aveti pace si lumina.

    meninne 21 aprilie 2009 14:33 Răspunde
  • Meninne , ce dracu sa mai ma pling? cat? M-am plins destul . prea mult chiar. E timpul sa pun mana sa si fac ceva. Ce, stiu. Cum, asta nu mai stiu , pentru ca am o groaza de facut, timp putin , bani si mai putini, dar…la naiba, trebuie sa iasa ceva la un moment dat.

    Daca mai ma pling, da-mi dupa ceafa cate vrei.

    Oricum, acum hai sa va povestesc ceva despre mine. Mai tineti minte, Ea, ? cea noua? pe care ziceam ca o „iubesc” asa din prima zi?
    Ei bine, sentimentele mele au ramas cam aceleasi , pt ca pers respectiva are un farmec debordant care imi place mult. Si are alte puncte forte care conteaza. DAR: 1: nu am ce invata si nu stiu daca voi putea evolua alaturi de ea. Si pentru mine conteaza destul de mult.
    2. Am intalnit pe altcineva ( nu ma judecati , am 25, scapat dintr-o relatie de 3 ani . Refulez .) care e cu un an mai mare ca mine, ceva mai matura, super ok, din nou cu multe puncte forte.

    Acum, dilema mea….trebuie sa aleg. Pentru ca eu nu sint genul care inseala, si nu am facut-o niciodata. Si mai ales ca daca 2 saptamani am dus-o gen o zi cu una , o zi cu alta…si m-am descurcat, ei bine, nu vreau sa mai continui asa. Nu e corect fata de nici una, si e mai ok sa spun cum stau lucrurile. Nu are sens sa pierd timpul ambelor persoane.

    Si cred ca o sa renunt la amandoua, cu intentia de a ramane prieteni. SI cred ca o sa pot. Si ele. Si cred ca asa ar fi cel mai corect fata de ele. Poate cu timpul , lucrurile se vor cerne si vor veni de la sine. Pina atunci,, zic stop joc.

    Voi ce parere aveti?

    Andrei 21 aprilie 2009 16:45 Răspunde
  • mai andrei…slap 🙂 parerea mea personala (si o si aplic) este ca pana nu iti faci ordine in „idei” nu e frumos sa te „joci ” cu nimeni!o alta chesti e ca …para doar ce le-ai intalnit pe amandoua…nu cred ca le-ai promis la niciuna ca le iei de nevasta numai 2 saptamani asa ca what is the problem…lasa lucrurile sa evolueze…retrage-te incet si fara prea mare tam tam daca vrei…ramai daca vrei…fa si tu ce ti se pare cel mai natural. eu acum….vb decat cu tine, nu iti spun ce sa faci, bine?!
    insa iti spun ceva ce e sigur…nu „evoluezi” din cauza unei persoane…ci evoulezi din cauza ta, daca tu vrei. dar recunosc…cel mai bine e atunci cand exista un schimb egal de putere, energie,cunostiinte etc intre doua persoane, nu unul da si altul primeste (cum este cazul de cele mai multe ori). si nu ne mai intreba ce parere avem…ca nu conteaza. tu trebuie sa ai o „parere”. nu te-am plesnit prea tare, nu?

    meninne 21 aprilie 2009 18:30 Răspunde
  • andrei m-ai topit pur si simplu cu sprijinul tau fata de licuriciul nostru. si apoi vii si ma ametesti cu nr. 3 in ecuatie? bine copile, sa fie cum vrei tu… dar trage cu ochiul la ce-a zis sora mea cea bolnava (sa te faci bine meninne, te roooooooooooog) eu zic la fel ca si ea: fa un pas inapoi si lipezeste-te, prea refulezi… ramai amic cu cine vrei, cu cate vrei… dar limpezeste-te pe tine.
    licurici cum sunt cioburile: asa-i ca-s norocoase? hai draga mea, punem baterii noi si luminam amandoua intr-o seara…. trebuie!
    iris sa iti fie si tie saptamana Luminata si luminoasa, multumesc mult. si subscriu (asa facem noi mereu eu si meninne, ne completam) la zisele sora-mii… daca mai zici o data provinciala, zau ca te trezesti cu mine in prag…
    simona raceala ta a ajuns in atlanta. nu-i bine, nu-i bine. ce fac eu cu voi amandoua? tu si meninne. gand de sanatate sa ai de la mine, ca la distanta dintre noi nu poate fi vorba de comprese…

    pisica 21 aprilie 2009 22:09 Răspunde
  • Paii..nu m-ai plesnit prea tare. Am vb cu a 2-a in seara asta si i-am zis verde in fata , ca nu pot , si de ce , si i-am explicat ca e mai ok sa ii zic decat sa o duc cu zaharelul, mai ales ca e ca mine , nu merge mult timp ca se prinde si e nasol. Si e o tipa mult prea ok ca sa umblu cu mizerii de genul asta. Si in plus , nu sint eu genul In concluzie , am discutat , am vorbit, e totul ok. Sintem prieteni. Si mai ales a apreciat sinceritatea mea, si faptul ca am venit si am vb deschi si totul e ok. Mai ramane prima.

    Fetelor, doamnelor, cum vreti voi, va doresc numai sanatate si cele bune la voi sa se adune.
    Sint alaturi de voi. Pisica, ce sa fac, daca a aparut? si nu am cautat-o eu. Jur, doar ca reactia ei, dupa ce ne-am vazut si am vb prima oara,mi-a povestit o prietena comuna, ca reactia ei a fost, ceva gen: „nu stiam ca e asa dragut”. Si eu nu am facut nimic. D-aia a aparut. Si ramane. Ca prietena momentan. Si nu ma laud, pt ca nu cred ca sint asa dragut. Doar ca exagereaza lumea.

    Va tin la curent maine cu ce se intampla si cu prima. Poate nu primeste vestea asa de bine.

    Va pup, keep in touch.

    Andrei 22 aprilie 2009 0:20 Răspunde
  • andrei esti de groaza auzi! ma bucur sa vad cum te agiti tu sa iti fie bine si daca se poate sa fie bine si in jur. iti tin pumni „cu prima”…nu ca ar mai conta, ce-o fii o fi. tu rebuie sa fii sincer in primul rand cu tine.

    pisica azi am fost mai bine…stai linistita…de cateva zile am avansat din stadiul de vaslit…acum merg lin pe rau in jos :)nu iti face griji de mine pisica mea…sunt bine. imi e groaznic de dor de tine dar astept cuminte pana o sa ai timp.

    sa aveti grija de voi dragii mei.

    meninne 22 aprilie 2009 2:08 Răspunde
  • Buna dimineata tuturor!
    A inflorit liliacul alb! O mie de ganduri bune pentru voi, cele care-mi aduceti in fiecare zi, o raza din soarele vostru! Asa cum e, mai trist, mai deprimat, mai vesel sau pur si simplu, luminos si calduros! Va imbratisez cu drag, suflete de argint!
    Si , nu ma pot abtine, pt Andrei o dedicatie speciala!:)))
    http://www.youtube.com/watch?v=APTdGTcj034

    corina 22 aprilie 2009 9:04 Răspunde
  • :))) Ha ha ha . Ce caterinca. Da, am inteles mesajul. Danke.

    Andrei 22 aprilie 2009 9:59 Răspunde
  • Andrei,

    Am si eu o dedicatie pentru tine. Sa fii pregatit! 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=TYCAVIKwwvo

    Felice 22 aprilie 2009 10:25 Răspunde
  • …….

    Am pus punctele de suspensie pentru ca nu stiu ce formula corecta de politete sa folosesc acum!!??
    Inteles” Sa Traiti Pisica !!! Nu mai zic provinciala ( desi nu mi-ar displacea deloc – cred sa te vad in pragul usii mele!?
    Multam” Meninne pentru ca mi-ai raspuns la intrebare: clima este asa cum este , dar a lucra cu copii este deosebit ( si eu am vrut sa ma fac Educatoare sau Invatatoare, dar nu am reusit)
    Poate odata si odata o sa am si eu moralul in parametrii”normali”, ca sa pot sa scriu si eu aici ceva frumos sau haios, sa va fac sa zimbiti ; imi doresc sa fac asta sa reusesc ceva pentru mine si pentru cei care au rabdare sa scrie si sa citeasca aici

    iris 22 aprilie 2009 13:57 Răspunde
  • iris, „provinciala” mea iubita, tu ne aduci lumina de fiecare data cand scrii…stai linistita…si mai scrie-ne…sa stim CUM esti. o mica precizare iris, nu sunt educatoare, nici macar profa…dar aici in america ai fi uimit sa vezi cate chestii poti sa faci daca vrei. nu preaslavesc america, nu vreau sa fiu inteleasa gresit, dar aici este o chestie in aer care nu e niciunde…se numeste OPORTUNITATE!
    pisica iti tot zic eu ca sunt bine dar am o durere de cap…m-am trezit la 2am sa tusesc! simona, simona…parca am fii intr-un film fantastic…parca „sfera” cu un om caer visa monstrii marini si acestia apareau in realitate…asa si tu cu postarile tale…tot timpul ajung sa traiesc ceva in saptamana aia…mai tii minte cand vorbeam de masini :)))) ma rog…nu cred in ceea ce am spus cu toata taria (cum dealtfel nu cred cu toata taria decat in d-zeu si in iubire) dar un gram de adevar este…poate incepi sa scrii despre paradisuri pe pamanta, mai stii ce o sa se intample?!
    si pisica imi e dor rau rau rau de tine…de noi mai coresc zis, sa plangem si sa radem impreuna…dar e frumos si purtatul in gand.
    va imbratisez pe toate (andrei si valin included)

    meninne 22 aprilie 2009 14:23 Răspunde
  • oameni dragi, sa va fie buna ziua ca si mie imi e.
    fara nici un motiv anume, dar m-am trezit cu soare afara si in suflet si cu pofta de viata. si noroc ca din instinct inca ies de la dus infasurata in prosop, desi locuiesc singura; caci azi a fost ziua de spalat geamurile in cladirea in care locuiesc (si eu habar nu aveam, normal) si tocmai la 7.30, cum ieseam eu de la dus, vad ca la ferastra mea erau doi tinerei draguti si zimbitori, facindu-mi cu mina si spunind „buna dimineata” in dulcele lor grai olandez (si probabil rugindu-se sa-mi pice mie prosopul, dar uite na, ca n-a fost sa fie, oi fi scapat eu luni sacosa cu pahare si farfurii, dar de prosop am tinut bine …)
    asa ca m-am amuzat inca de dimineata si mi-am promis sa nu mai trag draperiile pina cind nu voi fi echipata corespunzator, si m-am mai amuzat si gindindu-ma cum ar fi fost daca as fi iesit de la dus asa cum m-a lasat pe mine mama natura…
    si-am ajuns la lucru intr-o dispozitie buna, si vad ca inca imi pastrez zimbetul pe buze, ca deocamdata nu am primit nici o veste care sa imi strice ziua, si am cumva un sentiment de usurare si de incredere si de speranta, si iluzia ca toate relele vor mai trece si pe linga mine, cel putin pentru o perioada…(desi am inca un mare nod in git, caci tot nu stiu rezultatul examenului patologic; povestea cu alunita, stiti voi).
    Iris, multumesc mult pentru cuvintele si aprecierea ta…si va multumesc tuturor (chiar daca nu va mentionez pe fiecare in parte) celor care cu gindul v-ati indreptat catre mine, si m-ati tinut de mina si de suflet, si cred ca energia voastra pozitiva m-a ajutat enorm!
    lumea care mai stie prin ce trec si care e viata mea in ultimele doua luni se tot mira cit de puternica sunt si ma tot intreaba cum de ma descurc asa de bine…dar eu stiu, secretul sunteti voi!

    Dea Valma 22 aprilie 2009 15:24 Răspunde
  • dea valma…iti urez numai vesti care sa nu iti strice ziua 🙂 si te ineleg perfect…trecand si eu prin „diverse” in ultimul timp m-am mirac chiar si pe mine cat de „usor” a fost de multe ori…asa ca multumesc din suflet pitici dragi!

    meninne 22 aprilie 2009 17:04 Răspunde
  • E o bucurie imensa sa va citesc! Transmiteti atatea emotii,stari sufletesti,incat trec de la o stare la alta fara sa-mi dau seama! Se simte in voi nevoia de prieteni adevarati care stiu sa asculte fara sa comenteze,fara sa fie rai si invidiosi! Sunteti minunati si va iubesc din tot sufletul! Trebuie sa recunosc ca Andrei e o pata de culoare pe blogul Simonei noastre dragi!Te admir ca esti dezarmant de sincer,ca iti doresti o dragoste ca-n povesti din care sa poti sa te hranesti spiritual,insa ai mare grija cu sufletele fragile,nu le rani. Corina a fost foarte inspirata cu videoclipul,iar tu atat de haios! Esti tanar si ai timp sa te hotarasti ce iti lipseste ,ce iti trebuie! Nimeni nu iti poate da sfaturi,numai tu esti in masura sa decizi!Oricum, ai prietene de nadejde care nu te lasa la greu! Dea Valma ,imi pare bine ca ai inceput bine ziua!Ne-ai transmis tuturor buna dispozitie,iti multumesc!Felice,Iris,Mennine,Pisica,Sara,Valin,si iertati-ma dar vreau sa stiti ca ma gandesc cu drag la voi va imbratisez,va trimit un gand bun,iar pe SIMONA,draga noastra o rog sa ne mai dea cate un semn,ca tare mi-e dor de ea si de slova ei!

    florentinamurgoci 22 aprilie 2009 17:42 Răspunde
  • ce ma distreaza ca ne multumim toti unii la altii…ne-am gasit aici suflete curate 🙂 asa cum ne sustinem aici asa ar trebui sa fie si in lumea „reala”.

    http://www.youtube.com/watch?v=NerGuAfjDow&feature=related

    meninne 22 aprilie 2009 18:20 Răspunde
  • va salut pe fuga… fuga de foame, ca abia am ajuns acasa si trebuie sa gustam ceva. nu va spun ce, banuiti voi, ca nu degeaba mi-am ars mana dreapta la cuptor sambata :)))
    andrei sa ne tii la curent. am o gura pana la urechi si un zambet pentru tine. si zau ca iti doresc sa te paleasca iubirea in moalele capului si sa fii fericit. chiar ne esti o pata frumoasa si tanara pe blog.
    dea-licurici eu stiu ca puterea ta sta in tine, noi doar facem galerie de pe margine. si ne pasa. dar bateriile sunt la tine.
    d-na murgoci si eu ma gandesc cu drag la dvs. si ma bucura fiecare gand venit de la dvs. poate asa, printr-un suflet nobil, o sa vad si eu orasul acela altfel.
    meninne sunt acasa today. maine vine ploiesti-ul la mine la fabrica. am ghimpi pe zambet. tu stii.
    iris, draga mea, ne-om vedea odata si odata, n-ai sa scapi. si adreseaza-te cu nume, cu nick-name, cum vrei tu. eu am mai spus, repet inca o data, numele meu este camelia, dar sunt o floare deghizata in pisica, pentru ca mai avem floarea aceasta printre noi.
    nu te chinui sa scrii nimic haios, interesant, frumos, scrie ce simti. e de-ajuns.
    simona sa ai sanatate maxima si maxim de fericire.

    pisica 22 aprilie 2009 18:38 Răspunde
  • Meninne drag,eu cred ca toti suntem sinceri! E important sa stii ca cineva se gandeste la tine,ce interes am avea sa fim falsi? Macar pe aceste bloguri sa fim noi insine,sa spunem cu adevarat ce simtim,sa ne punem sufletul pe tava! Eu sunt convinsa ca gandurile noastre adunate intr-un buchet imens de flori transmit fiecaruia dintre noi putere,speranta si o stare de bine!Te imbratisez!

    florentinamurgoci 22 aprilie 2009 20:19 Răspunde
  • ……Florentinamurgoci multumesc!!! Iti inteleg perfect sentimentul, si eu ma gandesc la fiecare..chiar daca nu indraznesc sa va vorbesc..va citesc mereu..e ritualul de fiecare zi..am nevoie de voi toti..
    ..Imbratisari…Mi-e dor de tine Simona!!!!

    Sara 22 aprilie 2009 22:16 Răspunde
  • Buna seara si Hristos a inviat!

    Fetelor, dati buzna sa vedeti „Vicki Cristina Barcelona”, regizat de Woody Allen. Este cocktail, de-a dreptul. Din acela care inteapa limba, trezeste dorinte, starneste instinctul si pacaleste mintea. E poveste de vacanta, iar eu mi-am promis ca merg la vara in Barcelona sa o caut.
    Si de nu o gasesc, raman cu superbele imagini oferite lumii de Gaudi, cu sangria, cu masutele mici, numai pentru doua persoane din restaurante, cu aleile verzi si inflorate mobilate de terase.
    Dincolo de muzica, imagini, trairi, filmul pune degetul pe rana: ce ne dorim cu adevat, o viata linistita in doi, in care cuvantul iubire e ascuns la coada vocabularului, pentru ca singurul lui pacat este natura abstracta, sau ne dorim o dragoste de weekend, de vara, in care sufletul se declara fericit, iar mintea invinsa?

    Alina A. 22 aprilie 2009 23:59 Răspunde
  • Eeeee, oameni buni si nebuni, va anunt ca am avut si a 2-a intrevere. Si e ok. Adica am ramas la stadiul de prieteni. Daaar, sa stiti ca nu ma feresc sa ma indragostesc, doar ca nu e momentul inca. Desi vine neanuntat, acum chiar nu e momentul de o noua relatie serioasa> Vine vara..:))) Stiu ,e o gandire copilareasca , dar dupa o relatie serioasa si care a vut partile ei bune si rele acum simt ca pot face efectiv ce vreau. Si e un sentiment al naibii de frumos.

    Acum incep sa devin workahoolic, dar cred ca o sa imi treaca repede.

    Sincer , imi cam cad okii in gura de somn , pentru ca am terminat treaba efectiv la 23.15 , si aseara am dormit doar 2 ore. Asa ca va pup si va urez noapte buna. Pe maine.

    Andrei 23 aprilie 2009 0:48 Răspunde
  • Gata. Am dormit. Back to work. O noua zi, noi probleme, cine stie. O zi minunata sa aveti si voi. Buh Bye.

    Andrei 23 aprilie 2009 9:10 Răspunde
  • Măi, dragilor, dragelor! AjutaÅ£i-mă ÅŸi pe mine cu un sfat: apariÅ£ia cărÅ£ii ăsteia minunate A NOASTRÄ‚! – pe care n-am avut încă norocul s-o Å£in în mâini (căci în suflet e deja legănată dulce!) – mi-a „întors metafizicul pe dos”, dacă-mi perimteÅ£i să citez cântecul lui Baniciu ÅŸi versurile nu ÅŸtiu cui… Păi dacă scrisul poveÅŸtilor mele de dragoste a fost relativ simplu, abia acum pare să urmeze partea cea mai grea: dăruitul cărÅ£ii celor trei iubiri. PrinÅ£ul e singur ÅŸi, paradoxal, cred că lui îmi va fi cel mai simplu să i-o dăruiesc, deÅŸi el e cel care-mi stârneÅŸte cea mai mare emoÅ£ie ÅŸi cei mai zburătăciÅ£i fluturi prin stomac… Domn’ profesor, însă, e la fel de însurat, cu o viaţă aÅŸezată ÅŸi, cred, frumoasă, ale cărei ape n-aÅŸ vrea să le tulbur inutil. Călin, ploaia mea cu ochii triÅŸti, s-a recăsătorit – a treia oară! – ÅŸi iarăşi nu-mi doresc să-i neliniÅŸtesc clipele, fie ÅŸi numai cu amintirea iubirii mele care-a fost…
    Nici nu se pune păroblema, însă, să nu le dau cărÅ£ile. Cred că au dreptul să ÅŸtie că, aÅŸa cum a fost fiecare dintre ele, iubirile mele pentru ei au căpătat „nimbul nemuririi” prin aÅŸezarea lor cuminte în paginile unei cărÅ£i… Cred că au dreptul să ÅŸtie că, în sufletul meu, locul lor a rămas neschimbat, că fiecare anotimp care le-a aparÅ£inut încă le seamănă ÅŸi, mai ales, că lumina lor de atunci mă însoÅ£eÅŸte, statornic. Să ÅŸtie că i-am iubit ÅŸi că le iubesc, enorm, amintirea…
    Dragilor, dragelor, ce mă sfătuiÅ£i să fac? Sau, mai bine zis, cum mă sfătuiÅ£i să fac? Cât de tare risc ca întâlnirile astea să-mi altereze luminile? Sau e un risc pe care trebuie să mi-l asum? Åžtiu, am îmbătrânit cu toÅ£ii, timpul – se presupune – ÅŸi viaÅ£a ne-au făcut mai înÅ£elepÅ£i, mai toleranÅ£i cu bietul nostru suflet… Dar…

    Camelia 23 aprilie 2009 9:32 Răspunde
  • Din nou, buna dimineata, dragele mele! Stiti ce spunea Jules Renard intr-una din cartile sale? „In fiecare dimineata, sa bei o ceasca de soare si sa mananci un spic de grau.” Asadar, deschideti larg ferestrele sufletului si lasati viata sa intre cu zambet de soare!
    Azi e ziua mondiala a cartii, in Romania e si ziua bibliotecarilor, asa ca m-am gandit sa o serbam si noi cumva! Azi se face cadou o carte si o floare! Dar cum intre noi sint distante, e drept,doar geografice, si lucrul asta e mai greu de facut,va propun sa amintim de o carte ce ni s-a lipit de suflet, o carte fara de care , sufletul nostru ar fi fost mai sarac cu o emotie, cu o traire! Asta sa fie cadoul pe care sa ni-l daruim cu drag! Am sa incep eu, daca nu va e cu suparare!:)))
    O astfel de carte e „Citadela” de Antoine de Saint-Exupery.

    „”Iti voi vorbi despre ascultare. Daca deschizi usa ta vagabondului, iar el se asaza, nu-i reprosa ca nu e altul. Nu-l judeca. Caci, inainte de toate, era flamand de a fi undeva, cu incetineala sa, cu bagajul sau de amintiri, cu rasuflarea sa grea si bastonul lasat intr-un colt. Sa fie acolo, in caldura si pacea obrazului tau, cu tot trecutul lui despre care nu se vorbeste si cusururile lui scoase la iveala. Carja lui, pe care n-o mai simte, caci nu-i mai ceri sa danseze. Si atunci se linisteste, si bea laptele pe care i-l torni, si mananca painea pe care i-o rupi, iar surasul cu care-l privesti ii este vesmant cald, asemenea soarelui pentru orb.
    Si de ce ai crede ca e josnic sa-i surazi, sub pretext ca e nedemn?
    Si de ce ai crede ca-i dai ceva, daca nu-i dai esentialul, anume ascultare si atentie, care pot face atat de nobile legaturile tale cu dusmanul cel mai crancen? Ce recunostinta speri sa primesti de la el, prin povara darurilor tale? Nu v-a putea decat sa te urasca, daca pleaca de la tine incarcat de datorii.”

    Acesta e darul meu pt Simona, pentru acel „acasa” dupa care alerg mereu si pe care l-am descoperit aici si pentru toate fiintele minunate ce poposesc cu gandul sau cuvantul, pe meleagurile astea sfinte ale prieteniei.

    corina 23 aprilie 2009 9:52 Răspunde
  • Draga Simona, iti doresc multa sanatate, azi ti-am facut cu mana de la altitudinea de 11000 de metri si de la o temperatura exterioara pe care m-am fortat cu succes sa o uit. Ai grija de tine si, in felul acesta, de noi.

    amalia 23 aprilie 2009 12:35 Răspunde
  • Corina dragă, „Citadela” lui Exupery e cea mai complexă/completă carte din câte mi-au cazut în mâini!!!!!!! Am mai vorbit aici de ea… Åži am dat-o exemplu – comparativ – cu Coleho, al cărui „Alchimist” mi s-a părut o copie palidă ÅŸi nereuÅŸită a „Citadelei”… CărÅ£i de suflet, spui tu… Păi, ar cam fi: „Arta conversaÅ£iei” a Ilenei Vulpescu, „Albastrele ninsori” a Oanei Cătina, „Momo” a lui Michael Ende…
    Åži cred că, într-un fel, după cum zici, azi e ÅŸi ziua mea, Å£inând cont de faptul că mai am câteva zile ÅŸi voi prelua „frâiele” Bibliotecii OrăşeneÅŸti Simeria…
    O primăvară frumoasă, cu cărÅ£i ÅŸi flori ÅŸi soare….

    Camelia 23 aprilie 2009 12:37 Răspunde
  • O zi buna la toata lumea si La Multi Ani celor care azi isi serbeaza ziua frumosului nume de Sfint!!!!
    Cameliei, imi permit sa mi dau si eu cu parerea la cererea ei de a sugera posibile solutiii unei probleme atit de delicate : pentru cele 2 iubiri trecute care au acum situatii matrimoniale stabile, eu as trimite comorile acelea tiparite( minunata carte) printr-o firma de expediat la domiciliu care sa le predea destinatarului cu semnatura (sau membrului de familie) si poate ca firma respectiva daca exista, rezolva ea problemele de discretie asa cum doresti tu Camelia. FELICITARI PENTRU POVESTILE din carte si de pe acest blog – cu acazia asta.
    Corina – multumim pentru informare si eu spun ca pentru mine, cartea care m-a marcat la vremea respectiva( trecerea de la adolescenta – spre frageda tinerete ) a fost Superbul roman al Mariei Anne Desmerest : TORENTE
    In rest mai sunt si alte nestemate ale literaturii care m -au schimbat ( mi-au indreptat spre lumina sufletul flamand), dar ai spus ca azi in mod special doar o carte si o floare!
    O zi minunata tuturor, lectura placuta,multam celor care ma pomenesc si pe mine:Meninne,Camelia -Pisicuta, bine ai revenit Dea Valma!!!!

    iris 23 aprilie 2009 12:39 Răspunde
  • iris m-ai facut sa zambesc cu gura la urechi de „pomeneala”
    va salut in graba…ma duc la muciosi! sa avretio o zi cu soare!
    pisica…doooooooooor!

    meninne 23 aprilie 2009 14:26 Răspunde
  • la multi ani tuturor sarbatoritilor de astazi.

    carte de suflet? HERMAN HESSE-Narcis si Gura de Aur v-as darui-o tuturor, ca toata cartile lui Hesse. iar ca si floare v-as darui floarea de camelie… ca sa ma purtati in gand (desi stiu ca unii ma poarta in suflet, desi eu nu am facut imic sa merit aceasta)
    meninne si azi sunt acasa asa ca putem vorbi.
    camelia si eu vreau sa daruiesc cartea noastra si stiu si cand si stiu si cum, indiferent de oprelisti. va fi dealtfel singurul exemplar daruit de mine. dar nu prin intermediari, iris, ci direct, cu mana intinsa, asa cum odata am dat inima mea. asa ca tiza mea, eu iti sugerez sa razi si sa intinzi mana cu cartea in ea… e un dar numai. atat.
    multam de torente iris… si de zambetul pe care mi l-ai pus langa nume si porecla…

    pisica 23 aprilie 2009 16:49 Răspunde
  • te pup simona
    Hristos a inviat!
    poate vorbim…mi-ar face placere
    sa fii bine
    amedeo

    amedeo 23 aprilie 2009 16:59 Răspunde
  • Camelia, Pisica, am incercat sa ii daruiesc cartea. Dar nu cred ca ar intelege cat de profund am simtit, cred ca l-as „deranja”, cel putin asa simt acum. M-am intalnit cu el acum cateva zile, dar nu am reusit sa i-o ofer.
    Povestea acelei zile:
    „Trezit la 6.15 AM, dupa doar doua ore de somn. Atat a binevoit stapana mea – mintea cea rationala – sa se odihneasca. Imbracat repejor la ora 7 AM si iesit afara. Mutat masina pe alt loc de parcare, pentru ca pe primul loc, gasit in noaptea precedenta, parca nu statea bine. punem PAUZA cateva secunde…aer proaspat, taios de dimineata, copacii inca infloriti din gradina blocului, miros duios si rece. Inspir aer adanc, mintea, plamanii, stomacul, se curata de rele. Expir tot, raman goala, inchid ochii, repet dusul de aer. Ufff, frison de frig, dar ce bine este! Las frana de mana, a-ntaia, sofez pentru doua minute si imi culc prietena, insotitoarea de drum, intr-un loc mai ferit. hmmm…sub un alt copac inflorit. Si respir iarasi. Zambesc, urc sus, ma cuibaresc in pat unde raman pentru o ora. Corpul meu ar vrea atat de mult sa doarma, mintea mea a luat-o deja la trap, iarasi in prea multe directii deodata.

    8.15 zice un alt insotitor, telefonul meu, prietenul meu destept, pe care il privesc dimineata la trezire, seara la culcare, de zeci de ori in timpul zilei. Ia te uita, esti chiar demn de o gelozie. Pacat ca nu ai suflet, caci prezent imi esti. Dus in cinci minute, ma imbrac in aroma de nuca, ma gatesc ca sa devin prezentabila. Dar nu prea mult, caci ochii si tenul vor odihna. Hai totusi, un pic de fard, cat sa traseze o umbra si rimel. Pe buze vesnicul lipstick de cirese, care deschide sertarul cu zambete. Mananc pe fuga cateva boabe de struguri, hmm, ce bucurie, sa manaci struguri oricand ai chef. Frumoasa-i libertatea! Si acum, se face tarziu…bifat laptopul, echipamentul de sport, cartea pe care vreau sa i-o daruiesc lui, bifat geanta de umar…prea multe de tinut minte, ce sa mai zic de purtat pana la masina. Ce bine ca azi nu port tocuri, as fi cazut sigur pe scarile de la intrare, cu asa o incarcatura pe brate.

    In sfarsit 20 de minute de relaxare, cat imi ia sa ajung la teatru. Iubire in spaniola, portugheza, engleza, toate la radio. Geam deschis, cat sa fie putin racoare. Parca mai putine ganduri, iar cele care sunt, macar sunt ordonate:ce am de facut astazi cu echipa, mail-urile plictisitoare dar obligatorii pe care le-am pus in agenda, cateva telefoane. Cafeaua cu fetele mele, de abia astept! Uite-l ca vine. Urca, ma imbratiseaza, spune „Ce frumoasa esti!” Primesc timida complimentul, retrag privirtea, pun zavor la inima. Nu de alta, dar suntem acum, eu si inima, sub tratament. Ne delectam doar cu emotii mici. Nu ii daruiesc cartea, ar fi ridicol. Coboara, las frana de mana, a-ntaia, pornesc. Alte 20 de minute de liniste superba in sufletul meu. Si zambet constant pe buze. Normal, a zis ca esti frumoasa!”

    Alina A. 23 aprilie 2009 22:46 Răspunde
  • Camelia draga, sa inteleg ca tu esti acea Camelia Vasiliu, din toamna mea trecuta ?
    Daca, comit o greseala, iarta-ma…Chiar de nu-mi esti Vasiliu, ci pur si simplu Camelia din Orastie, sora de blog cu mine, ma ofer sa-ti spun eu cum faci rost de carte.
    Comand-o pe net, sau urmeaza pasii din revista Tango , la sfarsit ai toate instructiunile,
    plata in contul firmei Zada (este cont raiffeisen), apoi op-ul trimis pe fax la redactie, sau pe mail(scanat), iti dai CNP-ul adresa unde doresti livrarea cartilor si cam asta-i tot.
    daca-mi lasi o adresa de mail iti fac fwd la mailul Georgianei din redactie, care explica pas cu pas procedura.
    Daca vrei sa citesti repede cartea, ti-o pot oferi cu imprumut, pana ajung la tine, cele ce le vrei comandate.(eu locuiesc in deva)
    simonici, esti un om special, si drag mie, chiar daca-ti scriu rar, te port adesea in gandurile mele, si-n sufletul meu…ai grija de tine si gaseste repede un alt purtator pentru boala ta de suflet, si nu te pricopsii nici cu aia de bronhii….tu meriti sa fii intreaga….

    monica 23 aprilie 2009 23:06 Răspunde
  • multumesc alina a. dar eu tot o sa-i daruiesc micuta noastra carte. pentru ca intr-o zi s-ar putea sa fie prea tarziu.

    pisica 23 aprilie 2009 23:08 Răspunde
  • MulÅ£umesc pentru sfaturi! Am să-mi iau inima-n dinÅ£i – care, chiar în poziÅ£ia asta, a rămas întreagă, a ajuns să fie întreagă ÅŸi datorită IUBIRILOR mele trăite/tăcute/ÅŸtiute/neÅŸtiute – ÅŸi am să le dăruiesc personal cartea, fiecăruia dintre ei. Există, din fericire, suficiente locuri discrete, în care să ne putem întâlni pentru câteva clipe de sinceritate, de dragul vremurilor trecute… varianta cu trimisul prin curier pică din start – familia lui Domn’ Porfesor primeÅŸte, la fiecare sărbătoare, câte o felicitare din partea mea, aÅŸa că mi se cunoaÅŸte numele ÅŸi nu pot risca. Plus că ar fi o laÅŸitate din partea mea: dacă tot mi s-a aÅŸezat viaÅ£a într-o matcă normală, de ce aÅŸ mai ascunde – ÅŸi de cine? – fostele iubiri? Au rămas acolo, în bucăţica de suflet de atunci, iar astăzi amintirea lor îmi luminează clipele ÅŸi-mi întregesc bucuriile.
    Abia aÅŸtept să primesc cărÅ£ile ÅŸi să îi întâlnesc, să li le ofer…
    Monica dragă, nu sunt Camelia Vasiliu. Sunt Camelia Enăchiţă, din Simeria, iar adresa mea de mail este: enachitacamelia@yahoo.com. Aştept amănunte despre modalitatea de procurare a cărţii.

    Camelia 24 aprilie 2009 7:34 Răspunde
  • sunt cu voi 🙂
    sa aveti pace!

    meninne 24 aprilie 2009 14:21 Răspunde
  • noapte buna.
    week-end cu bine

    pisica 24 aprilie 2009 23:16 Răspunde
  • ma uit la ceas ca sa vad daca pe continentul american e dimineata.
    as vrea sa va zambesc, meninne si simona, voua in special astazi: tocmai am terminat de vizionat seven pounds. si nu am ce sa va spun. sunt sfasiata.
    mai incolo, cand o sa mi se limpezeasca izbitoarea asemanare cu o poveste din viata mea, o sa-l comentam. deocamdata sunt sfasiata. atat.
    iertati-mi tacerea.
    sa aveti inimi bune in acest sfarsit de saptamana.

    pisica 25 aprilie 2009 14:06 Răspunde
  • vin si eu aici…si uite pe cine vad: pisici dragi si florentinamurgoci si meninne si de-a valma si sara…si offf, ma intreb de ce te vizitez atat de rar simona si de ce nu am curaj sa scriu!
    dar crede-ma draga mea ca atunci cand vin pe la tine plec cu zambetul pe buze…esti delicioasa!
    gata, in seara asta imi fac un castron mare de pop corn si ma asez cuminte sa va citesc….

    dalila_tua 25 aprilie 2009 16:10 Răspunde
  • se pare ca nu am uitat alarma la desteptator degeaba 🙂 pisica mea draga!

    sa aveti o zi buna.

    meninne 25 aprilie 2009 16:56 Răspunde
  • dalila se pare ca nu ai avut succes cu lectura. la simona e liniste. asa a fost si aseara.
    sa aveti o seara de duminica (sau o zi) linistita.
    meninne azi cand ti-a sunat desteptatorul eram pe munti si ma batea vantul.

    gand bun tuturor.

    pisica 26 aprilie 2009 19:21 Răspunde
  • ah pisica mea draga am citit postarile anterioare…si apoi lasa ca si la noi e liniste…si e liniste si la mine draga mea…tu ma stii ce plansa eram ( nu as mai vrea sa fiu asa), acum imi rade sufletul…mi-am facut stocul de carti pe toata vara cred, am dat iama azi in librarie numai sa am timp sa le citesc…
    tot catand ieri printre rafturi mi-am adus aminte de Floare de zapada…
    gata va imbratisez…

    dalila_tua 26 aprilie 2009 21:15 Răspunde
  • dalila ce te invidiez! eu citesc atat de repede si de flamand ca mereu raman fara ceva nou de citit. daca ai recomandari, trimite-mi si mie. si da, imi amintesc de floarea de zapada, mari ravagii a facut, prin multe suflete.
    si ma bucur ca e liniste si ras in sufletul tau. ma bucur atat de mult!

    pisica 26 aprilie 2009 21:59 Răspunde
  • Buna dimineata, dragilor!

    Ma infrupt ca de obicei cu vorbele voastre si va citesc si cu placere, si cu vinovatie, ca si cum v-as cauta in bagaje jurnalul personal. Culpabilitatea mea e legata de absenta-mi prelunga. Doar in materie de consemnari, fiindca in rest sunt aici, citesc si lacrimez si rid o data cu voi, sunteti adorabili si sunt mindra ca va adunati aici, in casuta mea!

    Vorbeati de „Citadela” lui Exupery si am tresarit, subiectiv: era cartea de suflet a unui barbat care a lasat memorii superbe in viata mea. M-a iubit, l-am iubit si am ravasit, impreuna, „Citadela”, anotimpuri, ani, vesnicii.

    simona 27 aprilie 2009 10:52 Răspunde
  • te salut somona 🙂
    va imbratisez pe toate.

    meninne 27 aprilie 2009 14:16 Răspunde
  • am vrut sa sic simona…

    meninne 27 aprilie 2009 14:16 Răspunde
  • Hellooooooo crazy people. Just wanted to say hi. So i did. Deci , din nou heeeelllllooooo.

    Andrei 27 aprilie 2009 14:50 Răspunde
  • Ce bine ca esti cu noi Simona! Eu am plans de bucurie! Astazi mi-a sunat postasul la usa si mi-a inmanat un colet ce continea cartea noastra,cu o dedicatie din partea dragei de Alice! Am fost atat de emotionata,de fericita,nu stiam cum sa scap mai repede de postas,trebuia sa semnez confirmarea de primire,ca sa o deschid,sa o rasfoiesc,sa o miros,sa o simt! M-am gandit la toate zeitele,v-am trimis gandurile mele bune,am plans,am ras,am plans.Acum va simt si mai aproape de sufletul meu,iar cand mi se face dor,deschid cartea si va citesc!

    florentinamurgoci 27 aprilie 2009 15:24 Răspunde
  • d-na murgoci vreau sa va spun ca mi-e draga de mor povestea dvs. ca va urmaresc mesajele si cand v-am citit povestea pur si simplu m-am topit…
    si cred si stiu ca sunteti un om deosebit. de aceea o sa vad ploiesti-ul cu alti ochi, de cate ori o sa vin acolo.

    pisica 27 aprilie 2009 19:27 Răspunde
  • Au inflorit castanii…Pentru stropul de nebunie din viata fiecaruia dintre noi…

    http://www.youtube.com/watch?v=K-wJNpWgss8

    corina 27 aprilie 2009 19:29 Răspunde
  • andrei esti binevenit inapoi… eu apar seara, dupa cum v-am obisnuit.
    la fabrica sunt centrata pe altele. si astept povestile tale. te-a cam alungat soarele de pe blog…
    imi lipsiti voi toti, cei tacuti. ancag? dea valma? iris? camelia?
    valin?
    simona tie iti repet ca te-am vazut in ochii lui Alice si as fi nemeritat de egoista sa cer mai mult cand tu dai foarte mult.

    pisica 27 aprilie 2009 19:33 Răspunde
  • Ma gandesc (cu drag) la voi. Nu imi vad capul de treaba…se pare ca pasesc (in continuare) pe urmele Simonei (ma rog, nu exista comparatie, asta e clar).

    Andrei pe cine faci tu craizy? 🙂

    Pisica simt cum dai din coada de bucurie. Ma bucur stii bine.

    meninne 28 aprilie 2009 5:36 Răspunde
  • Buna ziua, oameni buni
    Multumiri sincere si mariiiiiiiii pentru ca Pisicutei îi este dor si da” mine.
    Ne – a scris Simona – d-na gazda, despre Citadela – cartea autorului francez , asa ca m -am apucat sa o caut si eu; ce bine de florentinamurgoci ca a primit superba carte – se da mare in fata noastra!!!
    Spun despre carti , tot citesc cit pot si cind pot , tot incercind mereu si mereu sa inteleg : de ce?!, de ce asa si nu altfel??!!, toate sunt din unghiul in care ma aflu eu intr-un fel, dar vad ca alti oameni vad umbrele si luminile in alte colturi sau parti ale „incaperii”……………si viata asta care nu mai termina de aratat ea, care este de fapt adevarul!!!!……..
    Am indraznit si i -am trimis un mail cu citeva cuvinte Cameliei din Simeria , pe adresa de mail, sper sa nu se fi suparat ; in rest as avea o mie de lucruri sa spun sau sa intreb , dar acum nu mai spun decit atit : aseara la TVR 1 s – a transmis in direct Gala Premiilor UNITER ; Impresionanta toata gala de la cap la coada, toti cei care au deschis gura acolo chiar au avut ceva de spus!!!!!!!!!!
    Bafta la toata lumea, multumiri si spor la treaba!!!

    iris 28 aprilie 2009 11:53 Răspunde
  • Pisica, meninne, nu am plecat nicaieri. Doar ca scriu mai putin. Pt ca prefer sa o fac cand am ceva de zis. Dar va citesc si sint pe aici.

    Ieri cand am zis ce am zis mai sus, eram asa, ok…un pic zuzu, dar nu s-a mentinut starea pina la final.
    Oricum , astept minivacanta. Deja imi miroase a weekend de ieri, si parca simt mirosul gratarului (nu la mare sau padure, ci pe malul lacului unei propietati private, adica civilizat si fara manele) .
    In rest…astept salariul, mi-e cam foame…si incerc sa supravietuiesc.

    Sint curios , Dea Valma ce face? cum e cu job-ul, cum merg lucrurile. In rest , nimic.

    Fetele din viata mea sint prietenele mele. Iubita aia adevarata si pasionala , inca nu a aparut. Nici nu o caut . Vine ea singura..:) sper.:))

    Andrei 28 aprilie 2009 12:21 Răspunde
  • andrei e bine. cata vreme dai un semn e bine si cata vrme astepti mini vacanta, ca noi toti, e super bine. (eu astept si vacanta de 3 saptamani pe care scrie sicilia si va fi luna viitoare, pe care scrie hofburg si munchen…)
    si da, meninne, pisica da din coada de bucurie: am primit planificarea trainingurilor… ador sa fac asta… si vor fi cursuri superbe si obositoare deopotriva… dar, abia astept. trainerul din mine da din coada simultan cu pisica.
    iris… te imbratisez si ma gandesc la tine. (uneori chiar fara sa scriu asta)

    pisica 28 aprilie 2009 12:28 Răspunde
  • Andrei,poate femeia pe care o astepti a venit si nu ti-ai dat seama.O admiratoare .Fir intins.

    reta 28 aprilie 2009 12:57 Răspunde
  • Iris in ce „provincie” salasluiesti?
    Si eu sper ca si Andrei ca Dea Valma e bine.
    Valin? AncaG?
    Salutari la toata lumea, o imbratisare pt. Dna Murgoci, sanatate si noroc la Simona. Any firemen? 🙂

    meninne 29 aprilie 2009 0:26 Răspunde
  • @ Reta – nu am obiceiul sa pescuiesc. O admiratoare? Sint flatat.

    Andrei 29 aprilie 2009 8:55 Răspunde
  • sunt bine. incerc sa va scriu de ceva vreme, dar postarile mele pur si simplu dispar, ca magarul in ceata…

    Dea Valma 29 aprilie 2009 10:33 Răspunde
  • he!
    in sfirsit vad ca azi am noroc si mi se accepta postarile!
    nu stiu ce s-a intimplat, dar de o saptamina nu am putut accesa nici blogul nici revista de pe computerul de acasa. ieri am incercat de la munca, v-am putut citi, v-am si scris, am apasat Submit Comment…dar commentul…nu stiu unde s-a dus.
    o sa va mai updatez cu ultimele evenimente, care sunt, incredibil, vesti bune!
    aseara am aflat ca „principialul” e sanatos, stiti voi, povestea cu alunita! asta e cadoul cel mai frumos pe care l-am primit de la viata in ultimele doua luni.
    si cu joburile, e de bine, mi s-a oferit inca o pozitie, deci acum sunt in masura sa aleg…

    Dea Valma 29 aprilie 2009 10:45 Răspunde
  • Buna ziua
    Draga Meninne locuiesc untr-un oras cu vreo 40.000 de mii de suflete : Câmpina, Judetul Prahova, dar nu are rost sa- ti spun eu mai multe ca ,in ziua de azi se gasesc pe Google ” toante informatiili”……..Mercic de intrebare, sa-mi mai scrii t5e rog cind poti.
    O zi buna in continuare.

    iris 29 aprilie 2009 11:05 Răspunde
  • pisica draga mea mi-am luat Dan Puric – despre omul frumos si cine suntem? si mi-am mai luat Bulgakov – Maestrul si Margareta, radu paraschivescu – ghidul nesimtitului si Ines a sufletul meu…
    sunt o gramada ce carti care ma asteapta cuminti…
    acum citesc intre 2 ceaiuri si doua antibiotice Panza de paianjen a Cellei Serghi…

    dalila_tua 29 aprilie 2009 11:40 Răspunde
  • Ai facut o alegere extraordinara Dalila_tua !Dan Puric,pe langa harul actoricesc,are si o dragoste nativa pt Dumnezeu! Nu poti sa-i lasi cartile din mana,le citesti cu admiratie si respect. Tot ce spune e plin de iubire,de adevar. Uneori ma intreb daca omul Dan Puric exista cu adevarat? In lumea asta urata in care traim,unde vulgul e ridicat la nivel de frumos,a aparut minunea asta de om destept,modest,evlavios. Nu poti sa nu-l iubesti,sa nu-l asculti ,sa nu-l citesti! Nu exista nimic fals la el,e natural,e NORMAL!
    De aceea cred ca ne simtim cu totii bine pe blogurile dragelor noastre: Alice,Simona,Nouria.Ne putem impartasi unii altora cele mai ascunse ganduri,stari,pe care in viata normala ne ferim sa le spunem pt a nu fi raniti. E bine sa stii ca exista pe lume fiinte dragi care te asculta,te sfatuiesc,te mangaie . Ne avem unii pe altii si asta e un lucru nemaipomenit! E atat de bine sa stii ca ai langa tine suflete care vibreaza la aceeasi nota a diapazonului!
    Am cumparat margaritare si va daruiesc tuturor cate un fir din minunea asta de floare ce are un miros atat de imbatator! Sa aveti o zi plina de soare si de primavara in suflet!

    florentinamurgoci 29 aprilie 2009 13:18 Răspunde
  • O pereche pleaca in vacanta pe un lac unde se putea pescui.
    Lui ii placea sa pescuiasca in zori, ea adora lectura…
    Intr-o dimineata el se intoarse dupa citeva ore de pescuit si hotari sa
    traga un pui de somn.
    Desi lacul nu-i era familiar ea se hotari sa iasa cu barca. Visli putin, apoi relua lectura.
    Dupa putin timp apare paznicul cu barca lui:

    -Buna ziua, ce faceti aici?
    -Citesc, raspunse ea desi gindea ca e evident.

    -Sinteti intr-o zona unde pescuitul este interzis!
    -Dar nu pescuiesc, nu se vede ?

    -Da, dar aveti tot ce va trebuie . Trebuie sa ma urmati si va trebui sa
    va amendez .
    -Daca o faceti va denunt pentru viol.

    -Dar nici macar nu v-am atins !
    -Dar aveti cu dvs. tot ce va trebuie !

    Morala: NU contraziceti niciodata o femeie care stie sa citeasca.

    Valin 29 aprilie 2009 15:17 Răspunde
  • Valin, ti-am dus dorul sa stii!
    Multumesc de zimbete…

    Dea Valma 29 aprilie 2009 15:47 Răspunde
  • Buna ziua Iris 🙂 daca nu te superi imi spui si cati ani ai? Cu aproximatie…eu am 33 fix. Orasul meu din padure are 30.000 de oameni…si e un orasel nou, din 1950 ceva de genul „hai sa facem un oras in care toti oameni sunt buni” normal ca nu a iesit dar e pe aproape. Aici (am mai spus) oameni se saluta pe strada…e un paradis pe pamant…dar cum iesi din perimetrul oerasului…te trezesti in realitate…asta este.
    D-na Murgoci aveti multa dreptate cand spuneti ca sunt oameni buni printre noi…dar cateodata e asa de greu sa ajungi la ei. Va imbratisez multumesc pentru margaritare, imi e chiar dor de mirosul lor.
    Valin mutumesc de „banc”. Sa ai pace.
    Pisica te am in suflet.

    meninne 29 aprilie 2009 16:29 Răspunde
  • Valin draga,nu stiu daca bancul mi-a fost adresat,fiind exact dupa postarea mea ,insa mi-a placut la nebunie! Mi-ai inseninat ziua,multumesc!

    florentinamurgoci 29 aprilie 2009 16:58 Răspunde
  • seara buna dragii mei.
    va iau pe rand: simona imbratisari mari, multe.
    meninne… tu si orasul tau din padure. tu si fetele tale frumoase. ce-as putea sa mai spun?
    imi imaginez uneori saluturile voastre prin vecini, zambetele… padurea.
    andrei cred ca valin a spus tot ce trebuia despre pescuit… si citit. imi place mult bancul, valin si nu stiu daca zambim pentru ca e buna gluma sau pentru ca ai revenit tu.
    si imi place mult optica ta acum, andrei. ceea ce trebuie sa fie iubire, o sa fie in viata ta, atunci cand o sa fie. e ok. iti doresc sa fie ok.
    iris trec foarte des pe langa campina, in drum spre ploiesti. o data am si intrat. dar nu mi s-a parut provincie. asa ca sa nu crezi orice ti-ar spune altii… tu esti fata cu numele unei flori pe care eu o iubesc mult, asa sa stii.
    dalila, te rog, astept recenzia despre dan puric. acum sunt putin obosita, putin cu gandul la vacante asa ca nu incerc lecturi profunde… ma incapatanez la nabokov pe care l-am tot amanat si stiu ca nu-l voi termina edcat atunci cand voi avea starea potrivita. (daca gasesti, ia-ti anna gavalda- o iubeam, aparuta la polirom)
    d-na murgoci, poate voi avea odata ocazia sa va rog sa-mi scrieti pe cartea noastra. pana atunci, fur si eu un margaritar…

    pisica 29 aprilie 2009 20:28 Răspunde
  • pe tine licurici, dea valma, te-am lasat separat… pentru ca vreau sa-ti dau lumina, sa imcarcam bateriile acelea impreuna, sa luminezi din olanda si pana la mine…
    cum zicea si meninne, care vrea la anul amsterdam, ma tot gandesc si eu… la corabia in care o sa te astept in vara, la orasul tau pe care poate ca o sa-l vad intr-o viata…

    pisica 29 aprilie 2009 20:30 Răspunde
  • Bun gasit dragilor, va imbratisez, nu mai mult decit imi e permis. Nu am plecat, sunt doar ocupat cu cele lumesti. Buna viata va doresc. Ma rasfatati si nu merit. Revin. Promit.

    Valin 29 aprilie 2009 22:06 Răspunde
  • L-am intalnit pe Dan Puric in noaptea de revelion, printr-un concurs de imprejurari. Nu mi se putea oferi un dar mai frumos si o surpriza atat de emotionanta. L-am ascultat vorbind cateva ore, predica si povestea ca in fata copiilor lui. Iar noi toti ii sorbeam cuvintele.
    Il ador pe scena si merg ca intr-o vizita, in fiecare luna la piesele lui. Acolo plang, rad, traiesc in doua ore cat pentru 30 de zile.
    Cine este in Bucuresti pe 28 mai, haideti sa ne intalnim la „VIS”. Pe Lipscani, la Rapsodia. Eu de abia astept. Si voi merge si la „Rencontres”, pe 14 mai, ca sa il revad pe Dragos Huluba, un alt mare om.

    Alina A. 29 aprilie 2009 23:17 Răspunde
  • Alina A. 29 aprilie 2009 23:19 Răspunde
  • E bine sa fii barbat!
    Episodul 1
    1.- Iti pastrezi buna dispozitie toata luna.
    2.- Mecanicii nu te fac prost.
    3.- Nu cari peste tot o geanta plina de rahaturi.
    4.- Nu esti furat la coafor.
    5.- Ti-e perpendicular daca nimeni nu observa noua ta freza.
    6.- La interviu pentru un job corpul tau nu conteaza.
    7.- Daca esti criticat la munca, nu gindesti ca toti te urasc in secret.
    8.- Nici-unu dintre colegii tai n-are capacitatea de a te face sa plingi.
    9.- Lenjeria intima te costa 500 in loc de 5.000.
    10.- Trei perechi de pantofi sunt destui.

    Valin 30 aprilie 2009 17:21 Răspunde
  • „Iubirea este raspunsul, dar in timp ce astepti raspunsul, sexul ridica niste intrebari bunicele.” Woody Allen

    Valin 30 aprilie 2009 17:31 Răspunde
  • E bine sa fii barbat!
    Episodul 2
    11.- Aranjamentele pentru nunta se rezolva singure.
    12.- Haine de nunta: 5.000.lei in loc de 15.000.
    13.- Iti pastrezi numele de familie toata viata.
    14.- In luna de miere sau in vacanta ai nevoie de o singura geanta.
    15.- Faci baie si esti gata in10 minute.
    16.- Poti umbla in tricou alb prin locuri unde te poti uda.
    17.- Tot ce ai pe fata ramine cu aceasi culoare
    18.- Nu trebuie sa te razi mai jos de beregata.
    19.- Poti lasa patul de la hotel desfacut fara mustrari de constiinta.
    20.- Parul carunt si ridurile iti stau bine.

    Valin 30 aprilie 2009 17:35 Răspunde
  • Adica incepe week-end-ul pe tot globul. La noi e deja !
    Mai pun ?
    (La vestici chiar mai tirziu incepe, e groaznic ce li se intimpla)

    Valin 30 aprilie 2009 17:38 Răspunde
  • E bine sa fii barbat!
    Episodul 3

    21.- Poti participa la un concurs de ragait fara sa-ti fie rusine.
    22.- Poti spune orice fara sa-ti pese ce gindeste lumea.
    23.- Poti fii Arbitru, Popa, Presedinte.
    24.- Te poti plimba seara cu masina.
    25.- Poti uita o aniversare sau sa faci alte greseli, florile vor aranja totul.
    26.- Poti sa te asezi cu picioarele desfacute, si ce daca!
    27.- Mergi la toaleta singur, nu in pereche sau in grup
    28.- Cozile la WC sunt cu 80% mai rare
    29.- Nu trebuie sa opresti la urmatorul PECO fiindca „WC-ul e prea murdar”
    30.- Poti sa-l admiri pe Bruce Willis, fara sa mori de foame ca sa arati ca el.

    Valin 30 aprilie 2009 17:40 Răspunde
  • valin, merlin… ne chinui astazi!
    tocmai am declarat sus si tare ca sunt misogina astazi, chiar vrei sa recunosc si pe blog? :)))

    pisica 30 aprilie 2009 18:45 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=Com06kt9698

    Azi,sa va reamintiti cu drag de „Scorpions”…Maine sa nu ratati „Eu sint Sam” !!! Un film tulburator, impresionant! Si cand aveti timp si stare, sa cititi „Scafandrul si fluturele” de Jean-Dominique Bauby, ” una dintre cele mai zguduitoare povesti despre viata”!
    Sa nu lasati sa treaca nici macar o zi, fara un zambet pornit din inima si-o fapta buna!
    Va imbratisez! Pe doamne si pe domni, deopotriva!:)))

    Pe Dan Puric l-am intalnit o singura data! Conferinta care ar fi trebuit sa tine doua ore, s-a prelungit la patru…Eram fascinati, toti cei aflati in incaperea aceea, devenita prea mica pentru un suflet asa de mare, si, cred ca, daca ne-ar fi cerut sa-l urmam in lume, am fi facut-o, fara sa ne gandim…Un om fascinant, cu sufletul curat, neatins de noroiul lumii…Am fost fericita cu adevarat si mult timp, am trait intr-o alta dimensiune, intr-un alt univers! Si am inteles ca secretul unei vieti cu adevarat implinite si frumoase, e sa fii inconjurat de oameni adevarati, cu care impartasesti aceleasi ganduri si trairi, cu care poti cutreiera linistit prin incaperile sufletesti, fara teama ca, la plecare, cineva , cumva, va fura o tandara din durerea sau fericirea ta, sau ca va vinde unor necunoscuti, bucati din petecul tau de cer…Oameni care nu au renuntat sa mai caute frumosul, din carti, din filme, din flori dar mai ales, din semenii lor! Eu v-am gasit aici, oameni dragi si nu renunt asa usor la voi! Multumesc in primul rand Simonei, pentru ca m-a primit aici, fara sa ma intrebe cine sint, va multumesc si voua pentru ca ma ascultati!

    corina 30 aprilie 2009 20:43 Răspunde
  • Si eu iti multumesc,Corina,pentru muzica,pt Scorpions,mai ales …si pt bucata de cer,pe care o pastrezi deasupra vietii tale.

    pisi.ro 30 aprilie 2009 21:58 Răspunde
  • hello stefana, hello! lacramioare? hm! uite ca am aflat!
    corina ai dreptate, I am sam e super tare… asa ca iti multumesc si eu, pentru tot.

    pisica 30 aprilie 2009 23:00 Răspunde
  • eu pe dan puric nu-l cunosc..uneori mi-e rusine de cate lucruri nu cunosc, de cate carti nu am citit ( parca as trai in ultimul brad de pe ultimul vraf de munte). citind ceea ce scrieti voi despre el ma umple de emotie, o emotie pe care nu pot sa o definesc…de parca m-as intalni cu un prieten vechi si drag care imi cunoaste toate cotloanele sufletului…

    dalila_tua 1 mai 2009 11:46 Răspunde
  • Si Moartea isi lustrui incaltarire, isi perie mantaua neagra, isi acuti coasa si o porni agale prin lume, cautind ceva de lucru…Nu stiu cum se face ca, tot ratacind prin lume, ii picara ochii tocmai pe familia mea, si incepu a ne da tircoale, a ne cauta chiar si pe cei rataciti prin lume, si ne gasi pe toti, peste tot…fie adunati ciorchine la un loc, fie ici si colo cite un suflet stingher…I-am simtit de departe umbra rece si prelunga cum se apropie, I-am auzit ecoul pasilor apasati, I-am vazut sclipirea rece a coasei si incepu a-mi da fiori si tremur in suflet…Dar m-am hotarit s-o ignor, sa o pacalasc cumva, sa nu-I arat ca sunt slaba si ca ma tem…As fi vrut sa o gonesc cumva, dar cum gonesti Moartea? La pisica ii spui “zit”, la ciine “mars”, la gaini “usss”…dar la Moarte ce-I zici? Si cum poti sa alungi o umbra? O simteam cum isi baga capul pe fereastra si ne studiaza pe fiecare in parte, si ne masoara si ne citareste…Dar e inca nehotarita…nu stie inca ce vrea, pe cine vrea…Pe unul il atinse si ii lasa pe picior o alunita, pe alta o ameti si ii lua mintile si apoi o puse la pat…Si e peste tot, peste tot in acelasi timp; o clipa ii vad umbra aici, in clipa urmatoare aud ca e dincolo…As vrea sa o prind, sa o incui intr-un cufar si sa o arunc in mare…dar cum sa prind Moartea? Cum? Mi-e teama si mie de ea, mi-e frica de-a dreptul, si nu vreau sa ma atinga…Si de teama rid, rid tare, fac zgomot…dar nu-I risul meu…
    De dimineata Moartea gasi fereastra deschisa la camera bunicii mele, si intra, si o invalui in mantaua-I neagra si o lua cu ea! Unde o s-o duca?! In alte lumi, departe de noi, departe de rau, mai aproape de bine? Cine stie sa-mi spuna?!

    Dea Valma 1 mai 2009 12:19 Răspunde
  • personajul lui Amos Oz isi dorea ca atunci cind va fi mare sa devina o carte…
    o carte e nemuritoare; chiar daca arzi multe copii, nu le poti distruge pe toate, ceva tot supravietuieste si merge mai departe, din suflet in suflet daca nu din mina in mina…
    suntem nemuritori prin scrierile noastre, prin amintiri…

    vreau sa-mi amintesc ceva frumos despre bunica mea, sa scriu o amintire, si o sa raspindesc prin lume, si o sa pastrez nemuritoare…
    nu am fost foarte apropiata de ea, mai ales in ultimii ani, de cind ma calatoresc prin lume. a fost o bunica destul de stricta, si pentru copilul aflat in vacanta, cu pofta de viata si de duca si de joaca, era uneori greu sa se stie intr-un spatiu inchis, cu poarta incuiata. dar in spatiu ala inchis ne citea sau citeam noi povesti, am invatat sa cos primele „muste” pe etamina si sa fac un semn de carte, am invatat sa tricotez ciorapi cu 4 ace… imi amintesc cum mergeam duminica la biserica, cu amindoi bunicii, si ne cumparasera si mie si sorei mele cite un baticut mic, cu care sa ne acoperim capetele, de copii (pacatosi sau inocenti?!). si eu si sora mea eram tare mindre de baticuturile alea. si acum mi-s dragi amintirile astea, sunt ale mele, vor fi mereu in sufletul meu.
    bunico, si bunicilor, si voi ceilalalti, plecati de linga noi, as vrea sa va fie bine acolo unde sunteti, sa stiti ca ne-ati fost dragi si ca va ducem dorul!

    Dea Valma 1 mai 2009 12:34 Răspunde
  • DEA VALMA te tin de mana. sa se odihneasca in pace.

    meninne 1 mai 2009 19:37 Răspunde
  • dea valma am misunat astazi pe strazi si te-am lipsit de mine. iarta-ma. aprind candela pentru tine, pentru sufletul bunicii tale. Dumnezeu sa o ierte.
    cand ma gandesc ce imi spuneai deunazi… plang cu tine, asa cum isi plang copii ramasi (nu deveniti) oameni mari, dorul de copilarie si de ochii bunicilor care nu mai sunt.

    pisica 1 mai 2009 19:47 Răspunde
  • Dea Valma, imi pare rau…Dumnezeu s-o odihneasca in pace pe bunica ta! Si eu mi-am pierdut bunicii din partea mamei, singurii pe care i-am cunoscut, si stiu ca golul lasat, nu poate fi umplut cu nimic, niciodata. E ca si cum un fragment din copilaria ta pleaca…Bunica mea era o femeie aspra, nu prea ne alinta dar ne citea povesti si ne povestea tot felul de istorioare cu tilc! Din care noi trebuia sa invatam ceva! Dar aproape intotdeauna, pe la mijlocul povestirii , ne apuca un ras, din nimic si radeam ca apucatii, pana ce se supara si punea jordia pe noi! Si ce-mi aduc aminte si n-am sa uit cat oi trai, e gustul dulcetii de nuci! Bunica ii punea menta si miez de nuca si nu ne dadea nici mai mult, nici mai putin de trei nuci! Puse pe o farfurioara, alaturi cu paharul cu apa rece de izvor! Dar aveam noroc cu bunicu’ care pandea cand iesea bunica cu treburi si ne chema fuguta, tinea borcanul de dulceata sub brat si ne dadea direct in gura, cu linguroiul de lemn, uitandu-se pe geam, sa nu apar bunica! Ce se mai mira bunica ca scade dulceata si ca se zahariseste!:))) Nici acum nu stiu daca a aflat ce complotam noi, nepotii si bunicu’ pe la spatele ei! Acum, cand reusesc sa ajung acasa, la „tara” mea, merg la cimitir si vorbesc cu ei! Le povestesc cate-n luna si in stele si, nu stiu sa spun de ce dar simt ca ei ma asculta! Acum eu sint cea care le spune povesti…Si cat mi-as dori sa le aud , macar o data, rasul…Sint sigura ca de acolo de unde sint, ne vegheaza somnul si visele…Si cu mana lor, nevazuta , ne mangaie si ne mai iau din poveri, dezlegand noduri sufletesti…

    corina 2 mai 2009 20:51 Răspunde
  • ….Dea-Valma..Dumnezeu s-o odihneasca in pace…
    …De ce oamenii scriu atat de profund, atat de neegalabil, de tulburator cand sunt la suferinta??..De ce, cele mai tremuratoare cuvinte se nasc din durere??..Oare am putea scrie cu atata patima despre fericiri??..

    Sara 2 mai 2009 23:01 Răspunde
  • nu cred sara, nu cred ca oamenii ar scrie la fel de frumos daca nu ar suferii.
    va imbratisez pe toate, in padurea mea se pune de-o furtuna. brrrrr!

    meninne 2 mai 2009 23:25 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title