fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Petrecerea buzoienilor a lovit din nou

de

V-am promis poze de la PETRECEREA BUZOIENILOR REFUGIATI IN BUCURESTI (si in alte cateva orase, as spune, fiindca au venit si prieteni din Brasov, din Buzaul insusi etc). Nu ma inghesui sa comentez, nu ma iau la intrecere cu imaginile, fiindca e inutil. Daca as fi comentator sportiv, as zice „orice cuvant e de prisos” – cum spun ei dupa ce patinatoarea rusa isi incheie reprezentatia cu un triplu tulup.

A fost superb si insir cateva poze aici, pentru conformitate. Sunt alaturi de prietenii mei din anii de liceu, Alis Nenciu (casatorita Dinca), Dorina Stanciu, Adrian Balan, Eugen Caminschi si multi alti nebuni cu radacini buzoiene, care pe 4 decembrie seara au dansat si-au uitat de lupta pentru o existenta rezonabila, timp de zece ore, la restaurantul Casa Huber din Bucuresti (al carui patron – Cristi „Coco” Stoicescu – e tot buzoian). Invidiati-ne in tihna si iscati initiative similare, merita deranjul! Voi pune mai multe poze pe Facebook – incerc sa-i cuprind acolo pe cat mai multi buzoieni care mi-au mangaiat sufletul, la susmentionatul chef de pomina.

4.dec.2010 (14)

062

Petrecerea buzoienilor 2010 012

Petrecerea buzoienilor 2010 036

Petrecerea buzoienilor 2010 044

Petrecerea buzoienilor 2010 067

Petrecerea buzoienilor 2010 075

Petrecerea buzoienilor 2010 155

Picture 137

Picture 139

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Oooops… in sfarsit sunt primul la comentarii! Brava voua Buzoienilor!

    Doru 9 decembrie 2010 18:26 Răspunde
  • Bravo buzoienilor!
    Simona esti frumoasa!!!

    iana 9 decembrie 2010 19:04 Răspunde
  • bunica-mea ar fi zis cam asa: ia uite-o mama saraca ce-a slabit … nu-i e bine la Bucuresti… hahahaha

    iana 9 decembrie 2010 19:06 Răspunde
  • …si bunica mea ar intreba ” Oare n-o fi bolnava maica? ori iubeste?
    Arati superb!

    CristinaC 9 decembrie 2010 19:56 Răspunde
  • Simone, tu iubesti! 🙂
    explicatie: ffffoarte sexy, ffoooarte senzuala si, evident, ai slabit- toate semne bune de o asha purtare. 🙂 🙂 🙂

    tania 9 decembrie 2010 20:11 Răspunde
  • Felicitari ! N-am mai auzit de o asa initiativa pana acum . Simona , arati excelent !

    Marina 9 decembrie 2010 20:29 Răspunde
  • Maaama, ce tandri sunt buzoienii astia (doi) ! 🙂

    Alina Grozea 9 decembrie 2010 21:39 Răspunde
  • Alina, doi-zece….cam asta e intervalul in care buzoienii se incadreaza in poze! 😛

    un trecator 9 decembrie 2010 23:42 Răspunde
  • Simona, ma bucur sa vad poze cu tine, constat cu bucurie ca esti asa cum scrii: ghidusa, voioasa pe dinafara, tristuta pe dinauntru. (Nu pot sa nu zic iar in sinea mea: Doamne de ce o fi venit fata asta dinainte-‘napoi?)

    Alina 9 decembrie 2010 23:59 Răspunde
  • Dragilor, cu parere de rau va comunic: sunteti cam chiori. 🙂 Dar sunteti chiorii mei dragi si ma iubiti si, ca atare, va iubesc si eu de mor! 🙂 Lasati-o p-asta cu ce frumoasa si ce slaba sunt, ca ma faceti sa rad! 😀
    Trecand la lucruri serioase… Doru, Iana, Cristina, Tania, Marina, Alina, Trecatorule, Alina-cea-noua… va multumesc pentru incurajari!

    Doru, bravo si tie, esti primul, asa e. 🙂

    Iana… esti dragalasa tu… 🙂

    Cristina, scumpa mea, daca m-ar vedea bunica ta de aproape, ar reconsidera. 🙂 Si bunica ta la fel, Iana!

    Tania… cu parere de rau iti aduc la cunostinta ca deocamdata nu sunt indragostita, dar sunt receptiva la diverse variante. 🙂

    Marina, crede-ma, nu arat „excelent”, dar iti multumesc mult. 🙂

    Alina, care buzoieni sunt tandri, draga? Ne plasam, cast, in sfera memoriilor inofensive. 🙂

    Trecatorule, nu-i da apa la moara Alinei! 🙂 Inca mai incerc sa decodific aluzia ta, dar e tarziu si priceperile imi amortesc.

    Alina-cea-noua, nu eram tristuta atunci, dimpotriva, dar in general – ai dreptate – tind sa am un miez cam speriat. 🙂

    Simona Catrina 10 decembrie 2010 1:46 Răspunde
  • Simona, eu ma bucur ca te-ai distrat! 🙂

    Anamaria 10 decembrie 2010 2:07 Răspunde
  • Anamaria… iti dai seama cat ma bucur eu. 🙂

    Simona Catrina 10 decembrie 2010 3:10 Răspunde
  • Simona, in poza numarul 3 de sus in jos esti ca o papuse de portelan fin!
    Sunt sigura ca cei de la petrecere s-au indragostit de tine, mai ales ei, ca ele erau cu ochii pe ei nu pe tine!

    CristinaC 10 decembrie 2010 4:19 Răspunde
  • Ah, deci asa arata o viata sociala sanatoasa:) Multumesc Simona, traiesc intens prin pozele tale:)

    Ava 10 decembrie 2010 4:33 Răspunde
  • Dragilor, Simona minte. Va spun eu pentru ca am vazut-o pupila in pupila. E gorgeoasa.
    Are un ten perfect, lumina in ochi si DA, a slabit.

    Anemari 10 decembrie 2010 8:12 Răspunde
  • Simone, esti frumoasa ! Si desteapta ! Si luminoasa ! Daca bunica mea ar mai trai si te-ar vedea de aproape, te-ar iubi (si ti-ar zice sa pui mana sa mananci!) ! Eu astept si postarea pozelor cu noi toti, cei care te iubim cu alte orase in sange dar cu aceleasi vorbe in cap si aceleasi emotii sub stern; plus vorbele tale: „ciupiti-va, da, sunteti in aceeasi poza cu mine!”. Asa arata dimineata unui fan 🙂

    Ana-Bell 10 decembrie 2010 10:36 Răspunde
  • Azi mă dau cu trenul, tocmai sunt în gară. Peste câteva minute vine „garnitura”, deci vă scriu în grabă, pe telefonul meu mobil…
    Pozele 2, 4 şi 7 sunt cele mai expresive, fiindcă au fost luate „pe furate”, instantanee în care Simona, neştiind că e pozată, nu a luat din reflex o mină drăguţă şi nici nu şi-a ales o poză care să o aranjeze mai bine în lentilă. Nu vă spun ce pricep eu din ele, ţin „la secret”.
    În poza 3 are o mină de fetiţă poznaşă şi drăgălaşă, care trage pe sub masă de zulufii gâdilitori ai unui Azorel invizibil, în timp ce în faţa dânsei o doamnă cu ochelari tocmai îşi revine după un acces de rău de mare. În poza 6 distinsa Simona are o mină cochetă şi amuzată, rapid studiată (fiindcă se ştia sau se simţea pozată), în timp ce ascultă şi priveşte, din ultimele rânduri, pe cineva care probabil recită la microfon o chestie legată de buzoienii extraordinari. În poza 8 dom’ profesor de istorie o îmbrăţişează protector şi părinteşte pe eleva necăjită aflată pe cale să-şi înece un oarecare insucces în paharul aproape gol din mână. În poza 9 revine fetiţa pusă pe giumbuşlucuri, agăţată de la distanţă de gâtul unei reclame Blend-a-med care se ţine de masă; mesajul e aici clar: „sunt poznaşă, mă răsfăţ, dar sunt cu ochii pe pahar”. În poza 10, ultima, mişcarea mâinii pare să aibă rostul scoaterii părului din ochi spre a vedea mai bine, ori ca lentila să-i surprindă mai bine faţa, dar e posibil şi să fie doar un „vai, deja mă doare capul!”. Şi aici mesajul e clar: „ce brăţară haioasă am, amintire de la AC/DC!”.
    A sosit trenul, nu vreau să fug după el, aşa că vă salut din mers şi…mai vorbim!

    Nicuşor,
    fugind pe-un peron pustiu şi rece

    Nicuşor 10 decembrie 2010 10:44 Răspunde
  • @TM: pt tine transgresez cateva clipe limitele-sant de aparare, sperand sa nu trec peste ceea ce se intelege prin (ne)bun-simt si sa ma tin la limita lui „cheezy”. In lumea in care ne miscam fara tastatura, nu am simtul proprietatii; nu-mi pasa ce am in dulap si nici ai cui sunt peretii ce se strang in jurul meu noaptea; daca mi se cere (sau nu), dau tot ce am cu linistea celui care nu si-a gasit niciodata loc si rost printre/in obiecte. Mi-am castigat dreptul la tango imprimat pasional de pe vremea cand wonderlandul era un spatiu tabu. Peste noua mari si noua tari, la capatul pamantului, unde se ajunge navigand cu degetele, unde fizica nu are aceleasi reguli si formele difera dupa mintea care le picteaza si ochiul care le mangaie conturul, ei bine, acolo (aici), zic, lucrurile stau altfel. Am cules toate bilele albe si nu cauta coincidentele tulburatoare, sunt tot la mine. Am luat chiar si sticla cu mesaj negitan. Le-am pus intr-un loc liber care nu stiusem pana atunci la ce foloseste, s-au potrivit perfect. Si n-am vrut sa spun nimanui ca le am, sa nu mi le ceara cineva, cumva. Sunt egoista, dar ma tratez. Cat despre dreptul la dans, e un pic diferit, dar la fel de aprig de frumos. Cu noua mari si noua tari in urma, nu stiu verbe care sa strige imperativ in locul meu, dar il exersez pe toate tonurile pe „a ruga”. L-am adus cu mine si aici. Ca sa nu se ude scrisul pe malul apei pe care am ajuns si sa nu-l mai poti descifra, iti spun eu care e rostul jocului meu cu „(vor)bile” in dimineata asta: sa te rog sa te intorci. Am tinut platanele calde cu cantece prost alese, nu cred ca le mai suporta nimeni si din sala se va arunca cu vorbe din litere ascutite. Se asteapta intoarcerea Master Chief-ului si pauza amatorului (cred ca am lasat in surdina o combinatie de R. Miller si Tiersen, in stilul meu, mai „fusion”, asa 🙂 ). Am ochit un loc bun in sala si am luat cu mine tot ce-mi trebuie, deci pot sa cobor de pe scena si sa fiu, totusi, aproape, sa vad si sa aud foarte bine, sa arunc flori, linkuri, chiar si cuvinte. Sala e plina, multi stau in penumbra tacerii, dar bucuria e peste tot, chiar daca nu toata lumea si-o striga in gura mare si versuri fara capat, ca mine. Vorba lui Uli, am scris. A bientot 🙂

    Ana-Bell 10 decembrie 2010 10:47 Răspunde
  • Simone, tu o sa ma ierti (?), ca promit sa nu ma mai intind pe ecran cat sunt de lunga 🙂 Shukran 🙂

    Ana-Bell 10 decembrie 2010 10:50 Răspunde
  • Simona,daca vrei sa ma trimiti la plimbare de pe blog,acum e momentul.In foto din Turcia erai imbracata in negru,daca imi aduc bine aminte,in Germania la fel.Uite ce e:esti bruneta,ai tenul alb si ochi frumosi,sant sigura ca ai arata superb intr-o rochita rosie,sau albastra,trebuie doar sa incerci.Daca am indraznit prea mult imi cer scuze…eu asa te vad.

    eu_si_tu 10 decembrie 2010 11:29 Răspunde
  • Anuto, asa de frumos ai scris, ca eu am ramas muta de admiratie, si verde de gelozie 🙂

    ulicica 10 decembrie 2010 12:16 Răspunde
  • uite, doi oameni frumosi tare
    http://www.youtube.com/watch?v=bYl3GtGFky8

    ulicica 10 decembrie 2010 12:19 Răspunde
  • @Ulicica- nu fi geloasă pentru Thomas! Ana l-a invocat doar virtual, poate şi-o da seama şi el că lipseşte.
    Ana scrie bine aşa cum Ana are mere.

    Omuldelamunte 10 decembrie 2010 13:38 Răspunde
  • AcZ, a venit sezonul tau, ti-l doresc luminos si pe dinauntru !
    Îti multumesc spasit pt încurajari si invocari. O rasucesti din condei mai sclipitor decat neaua care ne orbeste cu pufosenia ei imaculata (ca sa folosesc un laitmotiv simonesc). Si vibrezi pe frecvente ciudat de bune ! Te hranesti cu etnobotanice blagoslovite de Doamne Doamne ?! 🙂
    Din pacate, oarece rezerve personale si de printipuri ma împiedica sa ma manifest mai des (si daca as face-o n-ar fi prea voios si nu as vrea sa stric farmecul/cheful ciripiturilor din corul SW). Ca exemplificari, 2 clipuri care ma reprezinta acum (precizare pt Tania : eu nu ascult muzici pe you tube, daca iutubesc aici este pt ca nu pot sa va ofer tehnic piesele în mp3, desi am solicitat asistenta).
    Asadar, unele fantome se maturizeaza/infantilizeaza (s-ar putea sa ma înscriu intr-unul dintre cazuri). E de ajuns un pescarus lovit în aripa, si pot deveni adulte sau redeveni copii :
    Summer Camp – Ghost Train
    http://www.youtube.com/watch?v=3PaBweHpnNY
    Sau, o elegie pt timpul (si oamenii) care a(u) cam luat-o la vale :
    Leland Sundries – Elegy
    http://www.youtube.com/watch?v=YzeUhTJBJO8

    Thomas Man 10 decembrie 2010 14:53 Răspunde
  • Cu tot decalajul meu mintal îmi dau seama ca am trantit cu polonicul tristete cu tona peste SW. Încerc s-o dreg oarecum, daca mai e posibil, cu dat din picioare pe fond de Amadeus (ex machina) :
    Mozart – Birth-day – Nederlands Dans Theater (1)
    http://www.youtube.com/watch?v=1QCEzXAfjnI
    Mozart: Birthday – Nederlands Dans Theater (2)
    http://www.youtube.com/watch?v=Qg8q1VjjeWo

    Thomas Man 10 decembrie 2010 14:55 Răspunde
  • Înca o dregeala doua, pt ca ne craciunim în curand :
    Coldplay – Christmas Lights
    http://www.youtube.com/watch?v=z1rYmzQ8C9Q
    The Futureheads – Christmas Was Better In The 80s
    http://www.youtube.com/watch?v=SHNpS-pnH-M

    Thomas Man 10 decembrie 2010 14:56 Răspunde
  • Apropo de tema fotografica/bairamistica data :
    Dintotdeauna buzoienii mi-au parut veniti de pe alte planete 🙂
    Parca si fotografiile astea îmi confirma parerea asta astronomica.
    Mai chefuiesc azi oamenii normali ZECE ore dansand cu maxima buna dispozitie, cum reiese din imagini ? 🙂
    Simona, ai retusat in photoshop sentimentele ? 🙂
    Din ce constelatie ati venit, fratilor ? 🙂
    WE stralucitor tuturor !

    Thomas Man 10 decembrie 2010 15:00 Răspunde
  • nicolici 10 decembrie 2010 15:05 Răspunde
  • Si un cadou în ghetute pt JoAnna Ca Zapada :
    Little Comets – Joanna
    http://www.youtube.com/watch?v=Bt8_O1-WUag

    Thomas Man 10 decembrie 2010 15:07 Răspunde
  • Am si pt Ulici un erou glamour :
    http://www.youtube.com/watch?v=v_eTyIDOsd8

    Thomas Man 10 decembrie 2010 15:10 Răspunde
  • Multumesc cu intarziere celor ce mi-au urat :La Multi Ani de mos Nicolae: Cristina , Iana … iar daca am mai sarit vreo doua nume, sa fie cu iertare. Rautacioasa sunt pe-aici cu voi uneori pentru ca inca nu ma pot obisnui ca „rautatile” in general si e ca si cum as face alergari pe toc si coji de nuca. Recunosc, m-au inmuiat pozele sau mai bine zis expresivitatea lor. 😀
    http://www.youtube.com/watch?v=GYVSNidNar8 🙂

    nicolici 10 decembrie 2010 15:23 Răspunde
  • TM, m-am linistit, aveam impresia ca esti suparat pe mine. Iti multumesc pentru ca nu m-ai lasat sa strig degeaba. Buzoienii sunt sigur de pe alte planete. Tu crezi ca Simona facea drumul Romania – Canada cu avionul ? Asi! Se teleporta. 🙂

    Ana-Bell 10 decembrie 2010 15:56 Răspunde
  • Uli, daca il cauti, vezi ca eroul glamour e la mine 🙂

    Ana-Bell 10 decembrie 2010 15:58 Răspunde
  • Simone, ma tin de promisiunea de a face lungimea cat mai scurta si vorba cat mai rara (nu si pretioasa/valoroasa prin absenta) 🙂 Vreau sa iti multumesc inca o data ca ma suporti si ca m-ai lasat cu o generozitate pe care eu, probabil, n-as fi avut-o, sa ma plimb prin livingul tau (on and off topic) chiar si atunci cand erai cu vechi prieteni la depanat de amintiri sau, poate, singura, dorindu-ti liniste. 🙂

    Week-end frumos, SW 🙂

    Ana-Bell 10 decembrie 2010 16:03 Răspunde
  • m-a nins de m-a troienit, am inghitit ceva fulgi 🙂 Mie nu mi-s tare dragi pisoii, da matzu lu Thomas e frumos de-mi vine sa-l iau acasa. Daca e la Anuta, inseamna ca se cuibareste la caldura unui sufletel frumos. Astept sa se-adune neaua de-un omulet de zapada. Ce zici, omulet mioritic, te-nzapezim? Intr-o poza, Simona strange-n brate, ceva numa pun de pus sub brad 🙂

    ulicica 10 decembrie 2010 16:05 Răspunde
  • uau ! simona ! uite buzoienii meeei, ai nostri, pai pe coco…il stiu din cartier, da’ nu stiam ca are carciuma (suna misto asa) in bucuresti, eh si cine nu a auzit de caminschi, chitaristul, dar eu sunt mai mica, stiu numa’ din auzite, va pup, bravo simona! cred ca ti-ai incarcat bateriile altauri de prieteni sinceri pentru muuult timp, frumoase poze, da’ cred ca ai uitat sa le pui pe’alea pe care v-ati urcat pe mese :), glumesc….normal….super, chiar, va invidiez !

    wind 10 decembrie 2010 16:26 Răspunde
  • ana-bell si tie weekend frumos si incalzit cu vin fiert cu scortisoara

    wind 10 decembrie 2010 16:30 Răspunde
  • Alo, Romania?
    trimite-ti va rog niste zapada, da? avem gerul da’ n-avem zapada… 🙂

    iana 10 decembrie 2010 17:06 Răspunde
  • TM
    daca ai promit tu vreodata (omule ma intimidez cu tastura de cite ori scriu vre-ceva) un mesaj, o misiva, o scrisorica parfumata mai frumos scrise decit ce ti-a scris clopotzica azi. mai ca te invidiez.
    Clopotzico sa ai un weekend asa cum iti e sufletul. stiu ce spun. 🙂

    iana 10 decembrie 2010 17:09 Răspunde
  • adica TM daca ai primit, asa voiam sa scriu.

    iana 10 decembrie 2010 17:10 Răspunde
  • Ava, multumesc, eu traiesc intens prin mesajele voastre.

    Simona Catrina 10 decembrie 2010 18:37 Răspunde
  • Eu_si_tu, asa e, or sa zica oamenii ca am o singura bluza, ha, ha. Ei, in ciuda aparentelor, am mai multe, dar negrul ma caracterizeaza, fac parte din categoria femeilor care poarta mult negru, mi-a placut dintotdeauna, mi se pare elegant, convingator si echilibrant. Am si haine colorate, ia uite ce guler bleu-ciel am in poza de pe blog, de sus! 🙂 Promit sa ma strofoc sa ma pozez si in culori mai turbate, desi cand merg seara undeva – sau la anumite evenimente, fie ele si casual – tind sa port (ai ghicit) negru sau derivate timide din negru. 🙂

    Simona Catrina 10 decembrie 2010 18:39 Răspunde
  • Anemari, scumpo, tu esti eleganta si ingrijita, am incremenit cand te-am vazut ultima data, noi paream prinsi din viitura, pe langa tine! 🙂

    Simona Catrina 10 decembrie 2010 18:40 Răspunde
  • Ana-Bell, intinde-te pe ecran cat vrei, ca esti foarte elocventa, noi te citim cu nesat – stii asta, dar te alinti! 🙂
    Be my guest!

    Simona Catrina 10 decembrie 2010 18:42 Răspunde
  • Thomas, astept rabdatoare, alaturi de restul nedumeritilor, sa-ti revii, sa scapi de ganduri secundare, ganduri care te agaseaza cu vocea lor contondenta. Vin sarbatorile si, deci – ca sa-i citez pe sablonisti, ca vine sezonul lor – sper sa se pogoare asupra ta lumina si pacea! 😀

    Simona Catrina 10 decembrie 2010 18:46 Răspunde
  • Draga Nicolici, adu-mi aminte cand ai fost rautacioasa. 🙂 Nu, m-am razgandit, nu-mi aduce aminte! 🙂 Sper ca Mosul a venit la tine fara nuielusa. 🙂

    Simona Catrina 10 decembrie 2010 18:47 Răspunde
  • Nicusor, ce analiza terifiant de meticuloasa! 🙂 Citeam cu frica, decojeam fiecare explicatie a pozelor, de teama ca voi avea revelatia fatala: ironie? Nuuuu. 🙂 Dar sa nu mai razi de prietenii mei din poze, fiindca simt remarcile malitioase din spatele unor formulari aparent benigne. 🙂 Multumesc frumos.

    Simona Catrina 10 decembrie 2010 18:49 Răspunde
  • Wind, cand ne-am urcat pe mese, am interzis fotografiile. 🙂 Ma bucur ca ai dat de nume familiare. Sper ca anul viitor nu ratezi cheful… 🙂

    Simona Catrina 10 decembrie 2010 18:51 Răspunde
  • „Groove is in the heart” http://www.youtube.com/watch?v=etviGf1uWlg&feature=autofb
    „Ne place” http://www.youtube.com/watch?v=dih729_02oM
    Prea multa liniste… asa ca prindeti-va tare de sfanta nuielusa si cantati-i pana va inmuguri; eu asa m-am prins sa fac ce ma taie capul ,sa nu tin cont de limitarea evenimentelor/ optiunilor de catre preamaritii zilelor dintotdeauna, banii. Sa fie oare cea mai buna solutie aleasa , cea in care vrei sa te lepezi de tot , fie macar si pentru scurt timp , si sa-ti doresti sa traiesti ca un om ce-si plimba pasii prin locuri neumblate, cautand bucuria de a trai in oameni pe care nu-i cunosti?
    Cu siguranta, visele-s cele mai minunate realizari ale omenirii. 🙂
    Asta ramane in final??? http://www.youtube.com/watch?v=Wr8fxgLC4L4 🙂
    Concluzia: http://www.youtube.com/watch?v=IH1Z9DEDqpk&feature=related 😀 😀

    nicolici 10 decembrie 2010 22:10 Răspunde
  • Buna idee! O sa incerc sa fac si eu o petrecere a pitestenilor refugiati in ei insisii. Sa vedem daca iese vreunul! E cam frig, nu de alta…

    Iulicka 10 decembrie 2010 23:08 Răspunde
  • Iertati-mi enormitatea gramaticala cu … insisii… Va asigur ca era vorba doar de o abatere de la… tastatura. Multumesc de intelegere 🙂

    Iulicka 10 decembrie 2010 23:11 Răspunde
  • Simona arati minunat!

    Delia 11 decembrie 2010 1:41 Răspunde
  • Delia, Simona ESTE minunată!

    Omuldelamunte 11 decembrie 2010 3:08 Răspunde
  • Delia, Omuldelamunte, vedeti… merita sa fac nopti albe, ia uite ce minunatii imi spuneti… 🙂 🙂 🙂 M-am intimidat ca un copil crescut de bunici.

    Simona Catrina 11 decembrie 2010 3:44 Răspunde
  • Simona e frumoasa si pe dinafara si pe dinauntru!

    adriana 11 decembrie 2010 11:56 Răspunde
  • @Simona:
    O, Crăiasă a cuvintelor, cât de mărinimoasă sunteţi aplecându-vă privirea spre bietele cuvinte ale sărmanului şi preaplecatului vostru curtean Nicuşor (ajuns între timp chelar – sau cherchelar, cum spunea TM, în timp ce privea pe furiş o emisiune cu MB, spre documentare – prin uzurparea acestui titlu luând tăcerea absenţei voastre drept acord tacit). Cu câtă nobleţe staţi stâncă protectoare lângă prieteni! Luminăţia-voastră puteţi, c-un simplu gest şi-un zâmbet, iată, să-mpingeţi spadele înapoi în teci, să scoateţi soarele din nori. Asiguraţi, vă rog, prietenii Domniei-voastre să-şi umple liniştiţi paharul, la porunca voastră bietul Nicuşor îşi rupe spada-n două şi-şi pune în cârlionţi cenuşă!
    Aş mai putea s-adaug că Nicuşor crede atât de tare în metoda „ridendo castigat mores”, încât e-n stare, ca dovadă, să privească şi el câteva secunde o emisiune cu MB! Apoi, plecat adânc până-la pământ, îndrăzneşte s-aducă aminte tuturor că între noţiuni hotarul este mereu neclar şi spălăcit: cine poate spune oare precis şi fără greş unde-i gardul dintre glumă şi ironie, voinţă şi încăpăţânare, între alb şi negru, mare şi mic? Eticheta unei vorbe poate fi astăzi una, mâine alta, după cum cel care-o citeşte tocmai se înclină când spre dreapta, când spre stânga. Şi-apoi, se ştie, oricum ai tăia, tot două feţe capeţi…

    Nicuşor,
    zornăind din vorbe

    P.S. Pregătesc o poveste veselă şi mişcătoare cu Tanti Dida

    Nicuşor 11 decembrie 2010 12:42 Răspunde
  • Adriana, multumesc (si buna dimineata, ca abia acum am facut ochisori)! Sa stii ca sunt frumoasa si pe dinauntru, am observat si eu dupa niste analize medicale – sau, ma rog, sunt foarte fotogenica in radiografii! 😀

    Simona Catrina 11 decembrie 2010 12:46 Răspunde
  • Iulicka, si pitestenii sunt destul de cheflii, ca si buzoienii, deci am senzatia ca va iesi o petrecere memorabila! Buna idee…

    Simona Catrina 11 decembrie 2010 12:50 Răspunde
  • Nicusor, nici eu nu sunt o artizana a hotarelor ferme, le mut in functie de intemperii. Intre alb si negru, frontierele pe care le pazesc se plimba pe trepte de griuri marmorate. Viata mea e proiectia fara echivoc a acestor apucaturi.

    Simona Catrina 11 decembrie 2010 12:53 Răspunde
  • @Nicuşor- permite-mi a-ţi reîmprospăta memoria: cherchelar te-a denumit Floricica.
    Nu te confunda cu Thomas care scrie la fel de bine! Tare aş vrea să asist la o confruntare de idei între voi, să văd şi eu care-i mai Thomas the Man.
    E de bine, dacă nu m-am exprimat eu prea bine.

    Omuldelamunte 11 decembrie 2010 13:42 Răspunde
  • Simona, deja am dat strigarea la un chef monstru sambata asta. M-am adunat toata si ma voi duce la o cafea! Maximum de distractie :))

    Iulicka 11 decembrie 2010 13:56 Răspunde
  • Thomas Man, in spatele mesajului meu «youtubist» nu s-a aflat nici umbra de malitiozitate. drept urmare, justificarea ta este si a fost in…van.

    pentru o sambata cu soare:
    http://www.youtube.com/watch?v=GJtHVEr8FGA&feature=related

    tania 11 decembrie 2010 14:21 Răspunde
  • Tania, am tras si eu cu urechea la melodia ta, dar parca nu ar fi pentru o zi cu soare… Deja s-au adunat niste nori deasupra…

    Iulicka 11 decembrie 2010 14:43 Răspunde
  • Bonjurica, vad ca lumea buna s-a adunat pe la geamuri, ceea ce nu-i chiar ceva rau in week-end-ul asta cu iarna-n mufa!
    Adorabile aceste interventii ‘nicusoreice’, cu fine aromatizari (auto)ironice pe care serviabilo-sagalnic le depune la picioarele asistentei internautice , nu-s singura ce-o constata, I bet my ass: ))
    In rest, printre clopotei si mandarine, va invit la un soulstorm patrice-an.

    http://www.youtube.com/watch?v=HpLcnUQ9TRs

    Mall misto, pe unde va duceti azi; ne gasim, sper, mai pe nocturna..
    Pupaturi special – netrecatoare Ianei si lui Frau Paca, ce par inmarmurite sub nameti amer-europeni: )

    Una 11 decembrie 2010 17:06 Răspunde
  • Nu mai ninge, ploua. Cursele aeriene au fost reluate, iar din oamenii de zapada au mai ramas doar morcovi putrezi si nasturi desperecheati. Sambata are contururi duble. Ca un creion intr-o ascutitoare durerea se invarteste intepand tamplele cu varfuri tot mai ascutite.
    Pipai cu limba buzele amortite si nu mai simt gustul cuvintelor: vocale dulci, consoane crude, intelesuri uitate, schimbate, pierdute. Venin.
    Muscand lacom ca dintr-un fruct oprit durerea inghite felii de creier lasand in urma doar samburii amari din care vor rodi cosmarurile noptii ce sta sa inceapa.

    Paca 11 decembrie 2010 20:09 Răspunde
  • Paca, lasa noaptea aia in voia Domnului, pentru ca si maine e o zi, nu-i asa? 🙂

    un trecator 11 decembrie 2010 23:27 Răspunde
  • @Paca- plouă chiar aşa rău?

    Omuldelamunte 11 decembrie 2010 23:33 Răspunde
  • Hello , bine v-am regasit!
    N-am fost sa regasesc mall-urile bucurestene, da’ am patinat in Cismigiu.La nocturna.Gata, ati plecat deja sa fortati pernutele si bibelourile de portelan?
    TE , pupi, Paco: ))

    Una 12 decembrie 2010 0:04 Răspunde
  • Draga, pe-aici chiar nu ploua. Paca mea draga, recomand samburii rosii de rodie.Amarui atat cat trebuie..Fructul oprit a fost mereu un exercitiu misto de vointa,il prefer de departe fructelor maniei: )
    Sunt profunda rau ce soir, si pareti cam fugiti din cort..

    Una 12 decembrie 2010 0:18 Răspunde
  • ne-am mutat la bloc, Uno 🙂

    un trecator 12 decembrie 2010 0:54 Răspunde
  • Si nu va plictisiti intre patru pereti?Macar in cort mai era cate-un ”fal-fal” de la Vant: )

    Una 12 decembrie 2010 0:59 Răspunde
  • tu spui Adevarul, de la Vant? 😛 crezi ca nu se poate fal-fal si altfel?

    un trecator 12 decembrie 2010 1:02 Răspunde
  • Deci se poate fal-fal cum poate fiecare si cat duce un muritor de rand.Tu jonglezi cu majuscule acum si as putea sa alunec usor in degringolada-rucsacel cu semantici impertinente.Asa ca o sa te pup de noapte buna.Nu pe frunte, ci asaa, internautic si extrinsec:P

    Una 12 decembrie 2010 1:10 Răspunde
  • cum asa, Una? in vazul tuturor, pe scara blocului? 😛

    un trecator 12 decembrie 2010 1:31 Răspunde
  • Vezi ca de mirare ti-a scapat acel ”o”, marca de Vocativ, cu care exersai printre obisnuintele cu strigaturi : )
    Da,da, chiar asa, la vedere! Se mai poate numi, pastrand esente de trista amintire: glasnost & perestroika internautico-aspirationale.
    G’Morning, Vietnam!

    Una 12 decembrie 2010 10:03 Răspunde
  • Oooooooo…..pentru scapari trecute si viitoare! 😛

    un trecator 12 decembrie 2010 10:43 Răspunde
  • Iulicka, lasa melodia aia sa curga. cu norii dedesubt, of course. 🙂

    Una, Trek, poate nu ne chematzi si pe noi la botez, ca nu stiu ce nu facem. 🙂

    Paca, azi e prima zi de ninsoare. 🙂 cand ultimii dintre trandafiri ishi primesc tributul primilor fulgi de nea. So, enjoy it, cuvintele au deja, gust de sarbatoare: 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=1Ntg5hz-Zcw

    tania 12 decembrie 2010 13:32 Răspunde
  • V-am promis că revin cu o poveste veselă şi de inimi mişcătoare… Să vedem dar ce are a vă spune astăzi Nicuşor…

    Suntem în vara lui 1977. Eu, adică Nicuşor, mă aflu cu văru’ Puişor şi Tanti Dida într-un autobuz gălbejit care se târăşte zgomotos şi gâfâind pe drumul din care mai apoi porneşti pe jos, prin praf şi pe sub fagi umbroşi, spre Mănăstirea Frăsinei. E o căldură înăbușitoare, toate geamurile autobuzului sunt deschise. E duminică.
    Tanti Dida era o femeie mică, inimoasă, şi locuia într-o căsuţă ca-n poveşti, atât de mică încât te-ntrebai fără să vrei care din pitici îţi va ieşi în prag.
    Doar bunătatea mamei mele era mai mare ca a ei. Când te certa, zicea doar:
    – Znamenie de copil, iar ai spart borcanul cu dulceaţă!
    Că avea borcanele cu dulceaţă ascunse într-o ladă pe care, într-un coş, ouau găinile, în magazie…
    Trăia cu gândul la cele sfinte şi avea o prietenă, Anicuţa, maică la Mănăstirea Bistriţa, care era chioară de un ochi, avea în grijă un măgar şi cam trăgea la măsea când venea în vizită. Tanti Dida mergea în fiecare duminică la biserica Toţi Sfinţii, unde slujbele interminabile mă plictiseau cumplit, dar de dragul ei eram nelipsit şi eu. Cunoştea toţi sfinţii pictaţi de pe pereţi, toate poveştile lor sângeroase şi rosturile slujbei…
    Dar să revenim la duminica din vara anului 1977. Tanti Dida şedea în autobuz cu un rând de scaune în faţa noastră, la taifas cu nişte tanti de la ţară pe care numai ea le cunoştea. Erau toate gătite frumos, cu basmale curate, fuste de bunici şi pantofi negri daţi proaspăt cu cremă, având la picioare coşuri cu colivă, cozonaci şi alte minunăţii pregătite pentru biserică. Tanti Dida nu are coşuleţ, ci o plasă colorată. Eu şi văru’ Puişor purtăm tenişi, cămaşă cu mâneci scurte şi nepăsarea tinereţii.
    În timp ce autobuzul gălbejit pufăie şi se târâie obosit pe drum, mă apuc să ronţăi un măr, furat din plasa bietei Tanti Dida. Mă iau cu vorba cu văru’ Puişor şi arunc cu nepăsare cotorul de măr pe geamul deschis al autobuzului. După câteva clipe, de afară se aud un claxon prelung şi zbierete nervoase. Autobuzul se opreşte legănându-se şi gâfâind, apoi se deschide uşa din faţă. Un mustăcios cam grăsuliu se năpusteşte pe scări şi urlă la şofer:
    – Mi-au spart parbrizul cu un cotor de măr! Cine mi-a spart parbrizul, mă, că-l rup, îl cocoşez, îi zbor dinţii din gură! Şi-şi învârte furios ochii în cap, ţine pumnii ridicaţi iar mustaţa i s-a zbârlit cocoşeşte. Se uită înveninat în autobuz: păi, doar doi puştani sunt printre babe şi moşnegi. Se repede deci în direcţia noastră, cu pumnul ridicat.
    Dar Tanti Dida, aşa mică cum era, se ridică fulger şi pară de mânie i se propti în faţă:
    – Ce-ţi închipui dumneata?! Opreşti atobuzul plin de oameni care merg la biserică, să-ţi faci de cap? Ce, dacă eşti boier cu Dacia îndrăzneşti să ţii pe loc mulţimea de sărmani cu bilet de cursă? Cine a mai auzit să se spargă geamul de maşină de la un cotor de măr? Vrei să-ţi plătească amărâţii geamul? Vezi-ţi de treaba dumitale!
    – Mamaie, dă-te la o parte că te zbor şi pe tine de nu te vezi! – zice grăsunul roşu de furie.
    Ei, dar asta-i prea de tot pentru Tanti Dida! Şi unde nu-l împinge pe mustăcios, ca un titan, unde nu-i trânteşte pif-puf două palme cu năduf, de se dă mustăciosul 7 paşi înapoi. Dar lasă, că nici celelalte tanti şi ţăţici, cu basmale noi şi pantofi negri lucioşi nu sunt de ieri, de azi pe lume, şi o cunosc ele bine pe Tanti Dida: i-au sărit imediat în ajutor: se-ncinge un cor de ţipete şi de-ocări iar lovituri de plase, palme şi basmale deznodate curg potop.
    – Nesimţitule!
    – Obraznicule!
    – Banditule!
    – Dă-te jos din autobuz!
    – Ia-ţi rabla şi dă-te la o parte din calea atobuzului!
    – Ia te uită, ce a ajuns lumea!
    – Mustăciosule!
    – Nu te mai poţi duce la biserică, că-ţi ţin calea huliganii şi mocofanii şi te atacă-n atobuz!
    Păi ce mai putea să facă “huliganul”, “nesimţitul”?! S-a dat jos zbârnâind şi dus a fost.
    Pe drum spre Mănăstirea Frăsinei, cam la o oră după incident, singuri cu Tanti Dida pe drumul umbrit de fagi, tocmai când mă liniştisem crezând că nimeni nu mă ştie vinovat, Tanti Dida mi se uită drept în ochi şi spune:
    – Znameniilor, acuşi vă scosăi basma curată, dar pentru asta trebuie să mă rog şi să fac multe mătănii să mă ierte Dumnezeu. Cum o să mă împărtăşesc eu acum!?
    Şi am mers mai departe, fără grai, după Tanti Dida, pe drumul umbrit de fagi prin frunzele cărora se strecurau raze de soare, pe lângă pârâul şuşotind… Şi cred că ea n-a ştiut niciodată care din noi a aruncat cotorul de măr pe geam. Şi mai cred că nici nu voia să ştie…

    Nicuşor,
    făcându-vă înduioşat cu ochiul

    Nicuşor 12 decembrie 2010 14:32 Răspunde
  • Mie mi-a placut Dida Dragan, asa ca zambesc ; iar acum si Tanti Dida cea cuvioasa din nostalgiile nicusorene: ) asa ca inca un smile pentru anii ’77 n-are ce strica..

    Una 12 decembrie 2010 14:49 Răspunde
  • Tanito, hello: )
    Imi scapa magistral printre deste treaba cu invitatia si botezul, uite, martor mi-e Te ca nu pricep uneori chestii, iar mintosenia-mi de Duminica e doar o presupunere cu pigmenti: ))
    Frumosi trandafirii pentru Frau Paca, nu ma vizau, da’ io m-am uitat si mi-au placut.
    Al, mai ai de gand sa treci pe-aici de printre martienii aia ai tai spintecati de plictisenii? Daca n-o sa-mi raspunzi o sa iau tacerea ta drept o petala incurcata prin zuluf: )

    Una 12 decembrie 2010 14:59 Răspunde
  • ODLM, te joci popular-calusaresc (sau bati creanga morometesc – iata ca stilul unic nominal-adjectival al Unei ma inspira 🙂 ) de-a Nicusor si Floricica spre deliciul galeriei disponibile si, din cand în gand, arati cu degetu’ mic în directia mea, desi chiar si un miop martian vede ca prozele celor 2 se coc în laboratoarele tale folclorice. Astept sa ne pui de un Perinita Story în care cei doi se sterg la gura cu batista de pe tambal luata de pe jos 🙂

    Thomas Man 12 decembrie 2010 16:15 Răspunde
  • Simona, multumesc, si eu sper sa se pogoare !
    Jamey Johnson – High Cost of Living
    http://www.youtube.com/watch?v=GpEOmZTYA4A

    Thomas Man 12 decembrie 2010 16:15 Răspunde
  • Nu, Iana, n-am primit ! Si eu ma invidiez pt mesajul acesta atat de minunat clopotit si, evident, total nemeritat.

    Thomas Man 12 decembrie 2010 16:16 Răspunde
  • Thomas Man 12 decembrie 2010 16:16 Răspunde
  • Chestiune tehnica :
    Cum se face happy face-ul cu gurita rosie ?

    Thomas Man 12 decembrie 2010 16:17 Răspunde
  • Tania : vorbiri paralele si inegale 🙂

    Thomas Man 12 decembrie 2010 16:17 Răspunde
  • Sunt unele doamne astfel echipate încat îti vine sa devii adeziv sau chiar invaziv 🙂
    Sunt alte doamne astfel echipate încat îti vine sa fii evaziv sau chiar coroziv 🙁
    Nu le mai categorisesc pe celelalte doamne pt ca n-am aparatul de fotografiat la mine.

    Thomas Man 12 decembrie 2010 16:18 Răspunde
  • Paca, tulburatoare ploaie (de week end) ! Le zici atat de frumos cand îti înmoi condeiu-n ploaie !
    Neon Indian – Mind, Drips
    http://www.youtube.com/watch?v=uWs4e7oTn9g

    Thomas Man 12 decembrie 2010 16:19 Răspunde
  • Thomas, daca spui de :P, asta e cu limba scoasa si se face alipind cele doua puncte de un p, ceva de genul „: P”, stergi tu space-ul l-am lasat sa vezi combinatia de taste.

    un trecator 12 decembrie 2010 16:20 Răspunde
  • Mersi, Un Trecator, prompt si amabil ca totdeauna !
    Duminica placuta în fiecare zi tuturor ! : P
    THE TWO – Everyday
    http://www.youtube.com/watch?v=nKOweNlr6jM

    Thomas Man 12 decembrie 2010 16:21 Răspunde
  • 😛

    Thomas Man 12 decembrie 2010 16:22 Răspunde
  • Thomas Man 12 decembrie 2010 16:23 Răspunde
  • Thomas, cu placere! ca intotdeauna 🙂

    un trecator 12 decembrie 2010 16:31 Răspunde
  • Jeees, ca sa ma exprim cu toate foile de la evantai ambalate si ambetante!
    Ce faceti draga, mai depanusati-va-ti, pliz: )))!
    Deja imi simt capsele plecand pe coclauri far’ de mine vazand ”infamia” cu nicusor si floricica in eprubeta!

    Una 12 decembrie 2010 16:37 Răspunde
  • Uno, m-ai strigat? 😀

    un trecator 12 decembrie 2010 16:39 Răspunde
  • Cineva recunoaste, in fluturari de batista intinata de colb, in povestea lui Nicusor, un om de la munte…
    Eu regasesc o vara si-un drum ce duce la Manastirea Frasinei. Si vara asta e calda si umbroasa de la pomii ce insotesc drumul , mai cu seama din locul unde , autobuzul ne-a slobozit pe toti lasandu-ne de acum sa ne continuam calatoria pe propriile picioare.Si pornim toti, fiecare cu gandul lui, cu asteptarea lui , cu nadejdea lui.

    Blanca 12 decembrie 2010 16:44 Răspunde
  • Te, de cand Te stiu, Te tot strig, dar cand n-ai ochi pentru mine imi alung indiscretiile si astept sa te eliberezi de prin cantonamente: ))
    Am temeri prapastioase sa nu provoc zilele astea ceva neplacut, fierul e atat de coroziv, in exces..
    Al, ce placere sa ne arunci ocheade amicale de la tine din tren.Sau tunel: )))

    Una 12 decembrie 2010 16:47 Răspunde
  • Eu recunosc unanume stil si scripetii duiosiei isi fac de cap la mine-n ograda: )
    Era misto sa ma cheme Nadejda! As fi fost un fel de vara promisa din Gradina Icoanei.

    Una 12 decembrie 2010 16:49 Răspunde
  • * un anume. Cititi cum trebuie, s’il Vous plait!: )

    Una 12 decembrie 2010 16:49 Răspunde
  • lasa, Uno, citim si noi cum ne pricepem, ai toata Nadejda-n noi! 😛

    un trecator 12 decembrie 2010 16:52 Răspunde
  • Te, eficientule: )))
    Zambeste-ne mai des cu aceasta limbuta rosie la purtator, ca sa semanam toate cu muscatele din glastrele tale, loool!

    Una 12 decembrie 2010 16:54 Răspunde
  • Frau Paca, Dvs aveti de gand sa ma strigati azi, totusi?: ))
    Vad ca suntem eligibili de un antrenament in gasca.Parca nu mi-as obloji chiar singura entorsele:P

    Una 12 decembrie 2010 16:58 Răspunde
  • Oona, caut un tricou rosu si vin! … adica sosesc!

    Paca 12 decembrie 2010 17:11 Răspunde
  • : ))
    Pe Te si pe Al am putea sa-i rugam sa fiarba vin cu scortisoara.Ei au zile cateodata cand ii prinde teribil sa fie amfitrioni pentru cucoane prin online: )))

    Una 12 decembrie 2010 17:13 Răspunde
  • Un trecator, iti multumesc pentru gandul bun de ieri. Imi pierd uneori starea de bine precum o soparla coada. Din fericire, cu timpul, creste la loc.

    Paca 12 decembrie 2010 17:21 Răspunde
  • Tania, vorbele sunt frumoase dar trandafirii sunt atat de tristi! E un fel de sarbatoare printre lacrimi, cand nu mai stii daca plangi de bucurie sau de dor. Multumesc!

    Paca 12 decembrie 2010 17:23 Răspunde
  • Una, melodia era pentru Paca in mod special, dar si pentru toate gusturile. Vorba aceea: cate gusturi, atatia…martori. 🙂 🙂

    TM, asha a fost sa fie.

    Paca, depinde din ce unghi ii priveshti sau, dupa caz, culegi. 🙂

    tania 12 decembrie 2010 17:30 Răspunde
  • Tania, pe mine, nu stiu de ce, da’ m-ai sarit la nota asta de subsol! 😛

    un trecator 12 decembrie 2010 18:09 Răspunde
  • Bonsoar!
    Nu prea s-a mai miscat draperia de niste ore, da’ sper ca sunteti in lojele grijuliu alese sau macar oalele vi-s smaltuite, dupa caz: ))
    Si io am ramas intrebatoare la topicul invitatie la botez; ador sa mi se explice pe silabe, dar, probabil nu se va eforta nimeni, asa ca o sa raman tot mofluza si artistic-neinformata, cum imi sade mie cel mai bine. Pfui: )

    Una 12 decembrie 2010 21:58 Răspunde
  • trecator, te tot sar de cand nu mai scrii precum inainte, cu idei, analize si despicari de fir in patru. 🙂

    Una, lasa-l incolo de botez. se tragea de la Nicusor si Floricica, dar, cred, ca nu erai around atunci. altfel, ai fi priceput mintenash. 🙂

    shi o melodie ff faina:

    http://www.youtube.com/watch?v=4pkdBeFFcOg

    tania 12 decembrie 2010 23:20 Răspunde
  • intr-un galop nebun, trec sa va las ceva ce mie imi bucura sufletul:

    http://www.youtube.com/results?search_query=oana+pellea+profesionistii&aq=f

    interviul e segmentat in 5 parti, ce pot fi gasite pe youtube. mie partea a 4-a mi s-a parut cea mai… m-a atins acolo unde e mai sensibil…

    PS. daca va intrebati de ce sunt in galop nebun: ma alearga niste virusi de ma-nnebunesc…

    Dea Valma 13 decembrie 2010 0:04 Răspunde
  • Dea Valma, mai usurel, ca doar n-or fi d’aia informatici 😉

    un trecator 13 decembrie 2010 0:12 Răspunde
  • nu stiu de care sunt, dar am febra si nu stiu ce sa mai iau sa imi treaca durerea da cap!

    Dea Valma 13 decembrie 2010 0:13 Răspunde
  • Pentru dureri de cap si un inceput de saptamana cat mai vesel, incercati asta!
    http://www.youtube.com/watch?v=SLYgVbVRoqk&feature=player_embedded

    Iulicka 13 decembrie 2010 0:41 Răspunde
  • daca ai avea ceva romanesc, ti-as spune cu ce merge la mine, insa te stiu pe langa lalele si habar n-am daca au aceleasi lucruri in farmacii

    un trecator 13 decembrie 2010 0:42 Răspunde
  • Pentru cei care nu intentioneaza sa aiba o saptamana tocmai buna, va sugerez asta, desi cu siguranta ati mai incercat. Dar luati cu incredere, am nevoie de tovarasi de suferinta…
    http://www.youtube.com/watch?v=VxNM7j_ppHI

    Iulicka 13 decembrie 2010 0:52 Răspunde
  • Dea Valma,
    vin fiert cu scortisoara. 🙂

    iana 13 decembrie 2010 19:31 Răspunde
  • m-am tratat azi cu o portie zdravana de munca, de nici n-am mai avut vreme sa ma intreb ce ma mai doare…
    iar acum am ajuns intr-un final acasa, si ma tratez: sunt la capitolul vin fiert (aici se gaseste de cumparat cu toate mirodeniile in el – se cheama Gluhwein, nu trebuie decit incalzit, ceea ce am si facut :-)… si mai am alaturi si o felie zdavana de panetone cu ciocolata… si in curind incepe Grey’s anatomy… deci ma fac bine, bine, bine… hic! hai noroc si la multi ani!

    Dea Valma 13 decembrie 2010 22:22 Răspunde
  • Dea Valma, vad ca pana la urma tot la medic ai ajuns! 😉

    un trecator 13 decembrie 2010 22:51 Răspunde
  • Somn usor!
    Pareti ghemuiti pe sub ramuri.Sau inghetati in cort: )
    Sau, si mai misto, incremeniti in proiectele din noua locuinta de bloc..
    Scuze daca ranesc pe cineva cu vreun colt de cortina trantit in felinar cu aceasta intrare a mea..”de opereta”.

    Una 14 decembrie 2010 0:54 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=QqVBGv2hpQ4&feature=player_embedded

    Dar nici iesirea-mi sa n-o uitati, pliz: ))

    Una 14 decembrie 2010 1:27 Răspunde
  • auzi, Uno? mai usor cu opereta pe scara blocului, trezesti vecinii! 😛

    un trecator 14 decembrie 2010 1:39 Răspunde
  • M-as fi mirat sa nu vina si Te cu mandolina dupa el pe post de trena si cu atentionarea la discretie in rol principal: )
    Daca ne ‘inoportunezi’ si cu un catren de bonne nuit, iar o sa facem o hora a ielelor in jurul tau, iar tu o sa vrei sa evadezi.Si cum Marte mi se pare ca e ocupat cu Al, probabil o sa te duci undeva mai spre capatul sistemului, Pluto, de exemplu: )))
    (si nu te mai gandi la catelul ala urechiat cand vorbesc despre asta cu tine, da!?)

    Una 14 decembrie 2010 1:50 Răspunde
  • DeaValmito, sanatate si virtuti, Domnita!
    Am zis sa scot de urechi pluralul asta, ca fug de rimele ce-ar fi putut iesi din urare ca de streche. : )))
    In plus, se stie ca nu-s chiar un model de virtute a expresiei, iar cuvintele din tasta mea rareori sunt cumintele,[un fel de : ”fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor ele”..]
    Asta ca sa intru, totusi, pe final de mesaj si intr-o versificare mica : ))

    Una 14 decembrie 2010 1:59 Răspunde
  • Multumesc, Una

    33 de ani m-am umplut de virtuti, caci credeam si eu in prima parte a zicalei cu „fetele bune ajung in rai”…
    ulterior mi-am dat seama ca nu stiu cum arata raiul, si poate nu e tocmai ceea ce vreau eu 😉
    si mi-am ajustat crezul la partea a doua a zicalei, dar nu cu scopul de a deveni o fata rea, as zice mai degraba ca: „fetele care stiu ce vor, ajung unde vor ele”… deocamdata sunt la partea de a afla ce vreau 😉

    Dea Valma 14 decembrie 2010 10:39 Răspunde
  • Ce poate fi mai incitant decat ontologia fetelor ? Mecanismul lor de pendulare între bun si rau ? 😛
    33 e frumoasa cifra mistica de care atarna orizontul 🙂

    Ambianta fiind totusi hibernala si cestiunile al naibii de serioase (desi tratate cu recul filozofic si suras în plina iarna :D), putin divertisment tricotat usor direct pe piele japoneza n-ar strica :
    http://www.youtube.com/watch?v=8oKr740wsNk

    Thomas Man 14 decembrie 2010 12:34 Răspunde
  • Simone, nici azi nu ninge decembre. Nu ploua in luna lui marte, eu nu stau cu burta pe carte 🙂 Ma „aranjeaza” nasul in monitor, probabil arat ingrozitor. Ravasitor 😀

    Pe doua roti (eu pot, tu poti, …)

    Eu ma duc
    Spuse ea apasand tare pedala
    Bicicletei, fetei
    I se parea ca statuse prea mult pe sosea
    Desi nu cazuse, nu se cadea
    Si-apoi adastase prea mult
    Cu umerii intr-o singura bretea
    Insa celalalt picior
    Pe care-l avea la purtator
    Pe partea cu ochiul mai chior
    Nu vroia sa paraseasca asfaltul
    „Mai bine imi luam altul!” isi spuse ea
    Si mainile de as putea, cred, le-as schimba
    Si ochii, da, ochii, si-o apucara regretele
    Cum le mai apuca pe ele, fetele
    Daca privire alta as avea
    Lumea s-ar mai vedea la fel de minunata-n ea ?

    Ana-Bell 14 decembrie 2010 12:46 Răspunde
  • Adia, daca mai citesti pe aici: ma gandesc foarte des la tine, spune-mi daca esti bine. Simone, daca tu stii mai multe (de bine) si imi poti spune, te rog.

    Ana-Bell 14 decembrie 2010 13:43 Răspunde
  • N-am vazut-o niciodata pe Oana Pellea jucand si-mi pare nespus de rau, mai ales ca, mi se pare mie, interviul nu ne lasa numai sa aruncam o privire in sufletul unui om minunat si chinuit, care ne spune ca e multumit cu lacrimi in glas, ci ne dezvaluie privirea, gesturile, inflexiunile vocii care apartin unui mare talent, unei mari actrite. Ultima parte a fost cea care mi-a placut cel mai mult, asteptam parca la final caderea unei cortine grele, de catifea rosie si un ropot de aplauze.

    Paca 14 decembrie 2010 15:37 Răspunde
  • Pentru ca Oona mi-a amintit asa frumos de Rumi:

    „The midwife knows that when there is no pain, the way for the baby cannot be opened and the mother cannot give birth.
    Like wise, for a new Self to be born, hardship is necessary.
    Just as clay needs to go through intense heat to become strong, Love can only be perfected in pain.” (Shams of Tabriz)

    Paca 14 decembrie 2010 15:38 Răspunde
  • Azi e ziua lui ODLM. Imi amintesc ce frumos a sarbatorit-o DV pe AncaG aici, pe covorasul asta pufos, cu multe pernite aruncate corect gramatical 🙂 prin toata sufrageria. Asta e darul tau, Simone, ne deschizi usi si geamuri si nu te superi nici cand intra cineva pe horn, chiar daca nu e Craciunul; nu astepti daruri, musafirii tai primesc mai mult decat aduc si nici cand pleaca definitiv nu uita parfumul emotiei de a te fi intalnit. De-asta imi spun ca n-o sa te superi ca ii urez si aici lui ODLM ce se ureaza de obicei: LA MULTI ANI!, sa ne traiesti.

    Ana-Bell 14 decembrie 2010 17:09 Răspunde
  • Mersi de informatie, AcZ, am dat o fuga si i-am zis-o direct Omului, ca de la om la om.

    Pt ultimii mohicani (ult. mohicance ?) care mai vin pe aici azi, înca un cantec care a facut înconjurul lumii în 80 de zile (dupa modelul stiut) :
    Chanda Mama | Playing For Change | Song Around The World
    http://www.youtube.com/watch?v=I23Bkk92124

    Thomas Man 14 decembrie 2010 17:42 Răspunde
  • Mon plaisir, Monsieur.

    Ana-Bell 14 decembrie 2010 17:54 Răspunde
  • Ei, merci ana-bell de informatie, sa speram ca Simona ne permite sa-i uram asa ca, OLDM „la muuuulti ani !” la muuuulti si fericiti ani!” 🙂

    wind 14 decembrie 2010 18:00 Răspunde
  • ODLM, La Multi Ani, sa ne traiesti, sa-ti traiasca Ilinca si sa va bucurati in continuare de viata asa de frumos, cum numai voi stiti!

    Dea Valma 14 decembrie 2010 20:28 Răspunde
  • Paca, daca ti-a placut interviul cu Oana Pellea sa citesti si Jurnalul ei! e la fel de plin de sensibilitate, scris cu mult respect pentru viata, pentru moarte, si pentru cuvint…

    Dea Valma 14 decembrie 2010 20:29 Răspunde
  • La multi Ani, Omuledelamunte! Fericire nemuritoare alaturi de Ilinca ta!

    tania 14 decembrie 2010 20:36 Răspunde
  • Iulicka, eu am ceva intirziere la citirea blogului… abia acum am dat de mesajul tau cu petrecerea pitestenilor. sa ma anunti si pe mine din timp, ca vin negresit 😉

    Dea Valma 14 decembrie 2010 20:42 Răspunde
  • Omule de la munte, îţi urez sănătate maximă, împliniri nenumărate, fericire şi noroc cât poţi duce, alături de cei dragi ţie. Să-ţi fie iubirea împărtăşită, casa-casă şi masa-masă!

    http://www.youtube.com/watch?v=WMy3z3AhmXo

    Nicuşor,
    care mintenaş va trage la măsea un ţoi în sănătatea Omuluidelamunte

    Nicuşor 14 decembrie 2010 21:06 Răspunde
  • Simona,
    la asa chefuiala, poze si laude, ma alatur si eu cu o dedicatie (sper sa nu-mi aud cuvinte spumoase dupa auditie… ;-))

    http://www.youtube.com/watch?v=0Lwp38bubl4

    Dea Valma 14 decembrie 2010 23:03 Răspunde
  • si-nca una de la Dea Valma… 😀 😛 😀

    http://www.youtube.com/watch?v=Xkji6mZUpB8&feature=related

    Dea Valma 14 decembrie 2010 23:07 Răspunde
  • de fapt pe-asta o cautam:

    http://www.youtube.com/watch?v=XH-ZPezb4N8&feature=related

    dupa cum constatati, eu sunt inca sub tratament… cu vine fiert :P… hai noroc si la multi ani!

    Dea Valma 14 decembrie 2010 23:11 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=nsjGlKMcEQk&feature=channel
    Nu puteam sa nu va las (de noapte buna) un ravas specific oarecum doar perioadei ce urmeaza. 🙂

    nicolici 14 decembrie 2010 23:26 Răspunde
  • Noroc Dea Valma! Mi-ai adus aminte de vremuri tulburi de prin coperti prafuite si va incant, fara vreo directiva si fara vreo directionare rautacioasa:
    http://www.youtube.com/watch?v=q4yA4-m5-AA
    http://www.youtube.com/watch?v=98MnOtloF2w&feature=related

    nicolici 14 decembrie 2010 23:49 Răspunde
  • Mitu Stoian…
    Hai noroc, Nicolici! banatan ori oltean?! ca a stiu ce placa sa pun…

    Dea Valma 15 decembrie 2010 0:11 Răspunde
  • ala e olandez, Dea Valma! pune ce vinil ai la indemana 🙂

    un trecator 15 decembrie 2010 0:26 Răspunde
  • Omuldelamunte, la multi ani, aflu din fuga secundelor si-a intunericului ca varstele tale se ghemuiesc la sanul acestei zile, intr-o odihna frumoasa a nedumeririi. La multi ani, tine-i langa tine, invata-le rimele, aromele, asteptarile. La multi ani…

    Simona Catrina 15 decembrie 2010 0:29 Răspunde
  • nu-i olandez… e de la Mehedinti…

    Dea Valma 15 decembrie 2010 0:30 Răspunde
  • uita un banatan de le stie a zice tare bine…
    http://www.youtube.com/watch?v=iBVsuPKUX-U
    desi n-aveam in program sa pling in seara asta…

    Dea Valma 15 decembrie 2010 0:33 Răspunde
  • Ana-Bell, am intalnit-o recent pe Adia la o lansare de carte, in oras. Era cu fiica ei, mi-a facut placere sa le vad si sa le vorbesc. Mie mi se pare ca Adia e ceva mai bine, desi e clar ca inca se zvarcolesc uluiri dureroase in gandurile si sufletul ei. Despartirea de sotul ei pare ireversibila, din cate mi-a spus. O ruptura socanta pentru ea, in timp ce pe mine nu ma mai mira nimic pe fata pamantului. Sunt doua fete tonice, mama frumoasa si fiica de aproape 18 ani… Sper sa revina pe blog, stiu ca ne citesc, asta stiu sigur…

    Simona Catrina 15 decembrie 2010 0:33 Răspunde
  • si una din favoritele mele…
    http://www.youtube.com/watch?v=YGELB1g2wnU

    Dea Valma 15 decembrie 2010 0:35 Răspunde
  • Plansul, zic eu ca elibereaza. Somn linistit sa ai , Dea Valma !
    http://www.youtube.com/watch?v=8npIAEFw8AU 🙂

    nicolici 15 decembrie 2010 0:47 Răspunde
  • multumesc, vise frumoase si tie… eu mai am o tema la engleza de terminat pina la somn…

    Dea Valma 15 decembrie 2010 0:52 Răspunde
  • Am petrecut cu prietenii la un restaurant şi s-au aprins artificii care cadrează cu vârsta: fără flacără, numai scântei de gânduri pe care trebuie să le fac ghemotoc şi să le deşir invers de acum încolo.
    M-am dus cu nostalgia până la voi şi parcă o undă de gând nu-mi dădea pace: cineva care mi-e drag la scris a trimis veste şi toate florile din grădina minunată şi-au desfăcut petalele spre a-mi dori zile frumoase. Mulţumesc lui Odille care este pasionata zodiilor că n-a uitat, apoi Anei-Bell , albinuţa care a zumzăit vestea şi pe blogul Reginei Nopţii, apoi vouă, încântătoarelor făpturi de iubit etern! Nu-i las deoparte nici pe falnicii băieţi TM şi Nicuşor.
    Voi toţi, alegeţi-vă un mănunchi de împliniri mari şi unul de împliniri pişpirii şi eu am să mă rog să le aveţi în doze progresive: pentru început câte una pe zi , apoi să aveţi de unde mări cadenţa!
    OMDL
    Cu mâna pe inimă

    Omuldelamunte 15 decembrie 2010 1:42 Răspunde
  • Simone, multumesc. N-as putea spune de ce ma tot gandesc la Adia, poate pentru ca ne-a tras de maneca in casa ei cand noi eram ocupati cu scrierea unei noi Patetice dedicate vreunei zgarieturi la deget.
    Cum nu te mai mira nimic ? Sau nu te mai mira nimic din categoria „life sucks” (fara continuarea masculin-mistocara) ? Pentru ca eu iti doresc sa te mire multe din cealalta categorie, cea care a nascut lumea. Desi tu nu ne alergi pe la chioscurile de ziare ca sa citim primii cum „viata e o poezie, o roza, sunt indragostita, viata e frumoasa, v-am zis ca viata e o poezie ?, daaa, ce frumos eee, daaa, viata e o roza… ” 🙂 , eu as prefera sa sufar dupa scrisul tau imprimat in timp ce tu ai fi prea fericita ca sa iti amintesti de noi 🙂

    Ana-Bell 15 decembrie 2010 10:40 Răspunde
  • Adia, te imbratisez ca de la om la om, ca de la purtator de suflet la purtator de suflet. Sa-ti fie bine 🙂

    Ana-Bell 15 decembrie 2010 10:41 Răspunde
  • Windy, cu placere 🙂 Simona ne permite (prea) multe 🙂 N-ai prins perioada (nu prea indepartata) in care scriam romane-fluviu pe toate ecranele si Simona nu zicea nimic 🙂 Pentru toti buzoienii dusi atat de frumos de vant:
    http://www.youtube.com/watch?v=gwfF8EabZ78

    Ana-Bell 15 decembrie 2010 11:15 Răspunde
  • ana-bell, salutari si merci pt muzici ; uite si pentru tine
    http://www.youtube.com/watch?v=lHTYMmuu7cg

    wind 15 decembrie 2010 12:47 Răspunde
  • La petrecerea buzoienilor sunt invitati doar cei din orasul Buzau sau din tot judetul?

    Mihaela I 15 decembrie 2010 14:45 Răspunde
  • Un triptic pop-rock, pt tot SW cu buzoieni cu tot, poate ne mai dezgheata articulatiile sentimentale :
    Episodul 1 :
    O lupta-i viata deci te lupta
    Cu… mijloacele din dotare :
    http://www.youtube.com/watch?v=MTfNTzuJTJU

    Thomas Man 15 decembrie 2010 15:09 Răspunde
  • Episodul 2 :
    O plimbare prin LA, de zi si de noapte, cu un happening amical-artizanal :
    http://www.youtube.com/watch?v=YtMSzGZH5q0

    Thomas Man 15 decembrie 2010 15:10 Răspunde
  • Episodul 3 :
    Un june canadian caruia nu-i lipseste glam-ul si beculetul ala rosu care-o face pe Ulici sa spuna ca si l-ar pune sub bradut 😛
    http://www.youtube.com/watch?v=9KI44Mffs2c

    Thomas Man 15 decembrie 2010 15:10 Răspunde
  • Si, de la revedere, o mixtura pop-electro în care muzica nu prea mai conteaza pt ca imaginile retro-amalgamate ne bulverseaza (obiceiurile) :
    http://www.youtube.com/watch?v=5scYXIvAr7w

    Thomas Man 15 decembrie 2010 15:11 Răspunde
  • Ana-Bell, se pare ca m-a apucat dorul de vacanta! Sa stii ca te-am citit si mi-a placut tare mult poezia. 🙂 Una despre lipsa zapezii ni s-ar potrivi, dar e bine si baltile aferente. 🙂

    Pentru tine, o voce frumoasa, plecata prea devreme:
    http://www.youtube.com/watch?v=gLz0CzXg8JI

    Anamaria 15 decembrie 2010 16:44 Răspunde
  • Anamaria, ma gandeam ieri la tine si la Tania, nu va mai trimisesem de ceva timp nici un link si ma certam eu pe mine, da’ a venit o alter egoista si mi-a luat apararea 🙂 Nu stiu unde a plecat cu ea, ca la mine nu mai e 🙂
    Pe Anca Parghel am vazut-o acum vreo 2 ani, parca, dansand cu baiatul ei, cantand ca nimeni alta, si transmitea o energie pe care eu am captat-o stangaci, mai precis cu partea stanga, si cu care as fi putut ilumina Bucurestii de s-ar fi facut brusc noapte in becuri. Din nefericire, la ceva timp dupa, s-a facut noapte in suflete. Ca avea o voce rupta din zvacnet de inger nu e cazul sa mai spun si eu. Dar mie altceva imi placea la ea: avea o pofta de viata de un soi special, genul ala de pofta care iti face si tie pofta … Ma bucur ca am fost acolo sa o aud…; reascult multumita tie Anca Parghel, acum Feelings, si m-a apucat tremurul. Caloriferele sunt, totusi, teribil de fierbinti si aproape de mine.
    http://www.youtube.com/watch?v=DK1pBqSMZP0&feature=related

    Ana-Bell 15 decembrie 2010 17:05 Răspunde
  • Ana-Bell, daca nu-i la tine, atunci unde? 🙂 🙂 apararea adica. 🙂

    mi-o amintesthi bine pe anca parghel. imi place sa raman in jurul braziliei,
    (http://www.youtube.com/watch?v=NAI0CuAUtfM&feature=related)
    chiar daca ninge, chiar daca se ashtern primele pojghitze de gheatza, intr-o flagranta contradicztie cu starile noastre hibernante in sarbatoare. Spun asta, gandindu-ma si la fluturii roz ai Dea Valmei shi, daca nu o sa-i puna ea un pic la… zbor, ca sa-si alunge raceala de cu iarna, atunci o chemam pe…. Nicole S., intr-un tango cu reactii pe masura: 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=gjyT6Rt985k

    tania 15 decembrie 2010 19:45 Răspunde
  • Tania, multumesc ca ti-ai amintit de fluturii mei si ca i-ai invocat… o singura precizare am de facut: nu erau roz 😉 poate ca in drum spre cei ce-i receptioneaza sa devina roz, dar eu de la mine putere i-am pictat in toate culorile, mai putin roz 😉
    PS. nu cred ca mai sunt racita… doar ametita 😉

    Dea Valma 15 decembrie 2010 19:57 Răspunde
  • Dea Valma, dar de ce nu i-ai pictat si in roz? 🙂

    tania 15 decembrie 2010 20:47 Răspunde
  • Doamne, ce plictiseală pe-aici! Parcă ar fi un blog de reclamă pentru YouTube!
    De când nu mai zornăie Nicuşor din pix, te iei cu mâinile de cap, nu alta: ba dureri de dinţi, ba fluturaşi invocaţi, ba uite neaua, nu e neaua! Cum se stinse bairamul Simonei, cum veni iar lâncezeala… Fu un pic de trăncăneală pe seama pozelor, dar se duse şi-aia.
    Ei, dar Nicuşor nu se plictiseşte niciodată. Când nu filozofează şi nu se dă pix talentat pe blogurile altora, el petrece. Cu muzici, lăutari, zaibăr, cu fete cu bujori în obrăjori şi părul despletit de atâta joc. De exemplu, acum sunt la conacul meu de iarnă. Afară e un ger de crapă pietrele, până şi mâţele s-au urcat pe sobă. În curte ard lampioane, porţile sunt larg deschise. Un difuzor agăţat deasupra uşii dă de veste trecătorilor şi musafirilor care vin mereu, cam ce muzică-i înăuntru. Nu întrebaţi ce sărbătoreşte Nicuşor. El se bucură de viaţă şi petrece doar aşa, de drag, fiindcă azi îi cântă lăutarii, mâine poate-i bate-n poartă popa…
    Damigene grase stau înşirate lângă zid, pe masă sunt pahare, sticle, frigiderul dă pe-afară de mâncare. E voie bună, vecinuţa Viezurica dansează cu-un amic mai de departe, suntem deja vre-o douăzeci, şi chefu-i abia la-nceput.
    O brunetă bună, una din fostele iubiri, chicoteşte cu-un bărbos pe care te pomeneşti că-l şi cunosc, o roşcată cu umeri goi şi pistruiaţi îmi tot dă târcoale, dar eu mă fac cum că n-o văd (până termin de scris aici), ia te uită, ce blondă a intrat acum pe uşă! Mă duc să văd ce gânduri şi ce vânt mi-o abătură în pridvor…
    Gata, am revenit la voi. Blonda-i lângă mine, o luai să vadă ce tare sunt, scriu pe bloage cu o singură mână (că cealalată e cam jucăuşă)…
    Îi turnai un păhărel, să se mai dezmorţească şi ea niţel, săraca, după frigul de afară. O ajutai şi să-şi dea jos bluziţa, că e cald aici la mine…
    Ei, dar parcă pot să stau numai de voi? Vin musafirii însetaţi, mai ciocnesc, mai scriu, mai plec, mai viu…
    Blonda cam trage la măsea… e la al treilea ţoi de Martini… dar nu-i bai, că deveni mai îndrăzneaţă. Mai sunt vre-o trei silfide care-mi tot fac ochi dulci pe-aici, le ştiu eu mai de mult, dar parcă blonda asta nouă le întrece. Dar lasă, mai vedem peste un pic de timp…
    Ia, să vă pun o poză, să vedeţi ce e pe -aici:
    http://www.volunteer.blogs.com/winewaves/images/nashville_predators_wine_tasting_2006b.jpg
    Mai am vre-o patru mese libere, lungi şi bune, nu veniţi şi voi la una mică?
    Ce, numai Simona să petreacă? Să fim şi noi în ton cu ea, hai la Nicuşor!
    Invitaţie specială primesc Wind şi Blanca, iar OMDLM, care are acum ocazia să continue cheful de ziua sa, primeşte cheia de la pivniţă, dacă vine (ia vezi poza pivniţei mele, OMDLM, ce zici, ţi-ar veni bine?
    http://www.wineracks.co.uk/images/wine_cellar.jpg )
    Gata, v-am pupat, că mă trage blonda de mână, să mă danseze..

    Nicuşor
    chefuind la conacul său de iarnă

    Nicuşor 15 decembrie 2010 21:08 Răspunde
  • @Nicuşor
    Cu cheia de la pivniţă la brâu, m-am erijat în pivnicer şi deşi mi-ar da ghies căteva rubinii de Bohotin, n-am tirbuşon, iar să le iau gâtul ca la puii din poiată ar fi un sacrilegiu pe care nici tu, Nicuşor cu mâna cea jucăuşă, n-ai îndrăzni a-l comite.
    Mulţumesc de invitaţie şi cred că m-aş descotorosi de caracter- care-i şi aşa doldora de păcate- ca să sparg nişte lacăte şi să intru într-o pivniţă care seamănă leit-poleit cu hruba mea de sub Săvârşin, mai la vale. M-aş descurca. Dă-mi IP-ul şi PIN-ul persoanei de sub mantie!
    ODLM
    ţinându-se de-o butelcă dodoloaţă

    Omuldelamunte 15 decembrie 2010 22:54 Răspunde
  • @Tania: pentru ca nu mai e la mine, sper din suflet sa fie la cine mi-a luat-o 🙂 (apararea, adica 🙂 ) . Daca nu ma inseala memoria (si, daca ar face-o, cu cine m-ar insela, oare ?), exista pe undeva in lume credinta ca oamenii nu mor atat timp cat cineva isi aminteste de ei. E mai frumos sa iti amintesti de cineva cu un zambet, Brasil a fost o alegere faina 🙂

    Ana-Bell 16 decembrie 2010 10:44 Răspunde
  • Anamaria, poezia 🙂

    Umbre sub zapada

    Umbra pasarii statea pe umbra bulgarelui de zapada
    Echilibrul era perfect, oricine putea sa vada
    Brusc, au disparut impreuna
    Atunci am vazut cum, fulg cu fulg, cadea pe soare
    A doua ninsoare

    Uli, cred ca poezia asta ti s-ar potrivi manusa de imbulgarit printisor 🙂

    P.S. Sper ca nu m-am dat „pix talentat” 🙂 (la lipsa mea de drama, suspectez o mare lipsa de luciditate, totusi). Cand intri in casa Simonei, e frumos sa te speli pe mana cu care scrii si sa incerci sa vorbesti cat de cat articulat, oricat ai fi de netalentat 🙂

    Ana-Bell 16 decembrie 2010 11:13 Răspunde
  • @Tania: rozul nu e pe lista preferintelor mele 🙁 … dar unele nuante le mai inghit, si depinde mult si de combinatie; gri-ul in combinatie cu roz chiar imi place.

    Dea Valma 16 decembrie 2010 12:03 Răspunde
  • @Nicusor: n-am vrut sa fiu rautacioasa cu tine, citandu-te. M-am simtit cu musca pe caciula si am dat cu pliciul in mine, sperand sa nu dea si altii. Ca pe ringul de box: sunt KO inainte sa vina adversarul. Macar eu dau in mine cu blandete 😀 Atat.
    Inainte sa plec, cu drag, pentru SW:
    http://www.youtube.com/watch?v=MfEQRAG6jlU

    Ana-Bell 16 decembrie 2010 12:51 Răspunde
  • Hai, fetelor, hai la Nicuşor, că petrecerea e-n toi! Uite, OMDLM e deja în pivniţă, v-aşteaptă c-un tirbuşon, două, să gustaţi cu el nişte rubiniu de Borhotin. (Apropo, erau pe mese vre-o 10 tirbuşoane, dar jumate cam dispărură; o văzui eu pe roşcata cu umeri goi şi pistruiaţi fugind cu un tirbuşon în mână, chiar mă mirai la ce i-o fi trebuind. Acum îmi dădui seama unde fugea aşa, când mai văzui alte trei fete bunicele cotrobăind şi ele după tirbuşoane… se duc în pivniţă, la OMDLM, pe motiv că-l ajută la desfundat sticle – sanchi, lor le arde de ochii lui, nu de rubiniu de Borhotin).
    Uite, a venit şi Ana-Bell(a) cu o muscă pe căciulă şi nişte umbre sub zăpezi, bune şi-alea. E drept, cam murim de foame cu ele, dar ceva tot mai găsim de ronţăit prin frigidere…
    Muzică e, dar e loc şi de mai bine. Se dansează, se bea şi se mănâncă, ia te uită, Una tocmai propune „să facem o horă a ielelor”. Facem, cum să nu, de cum or veni şi ielele.
    Blonda mea se urcă pe masă, fără conduraşi, se cam încinsă fata…
    Dar ce văd pe geam? Floricica stă la gard şi trage cu ochiul. Repede, să-i fac o poză. Uite poza: http://image.shutterstock.com/display_pic_with_logo/454207/454207,1249073966,3/stock-photo-woman-looking-through-a-peephole-in-a-fence-to-spy-on-her-neighbors-34548556.jpg
    Ce-ar vrea şi ea să vină la bairam!
    Hei, dar ce tort adusă o vecină! Uite-i poza: http://www.rezeptanleitung.de/torte.jpg
    E cam cu roz şi cam de-a valma, dar unele nuanţe le mai înghite, şi cui nu-i place, să-şi aducă!
    Hai, cine mai vine, cine mai aduce ceva bun la cheful virtual al lui Nicuşor?
    Când o fi petrecerea-n toi şi băieţii încălziţi, trimitem o caleaşcă şi după Simona.
    Atunci să vezi cum ies vecinii pe la garduri!
    Până atunci, mă gătesc, mă aranjez, îmi răsucesc mustaţa, să nu mă vadă Crăiasa cuvintelor cu pete de vin pe cămaşa albă…

    Nicuşor,
    mirosind discret a zaibăr

    Nicuşor 16 decembrie 2010 13:24 Răspunde
  • eu sufar azi Anuto, azi de sindromul trandavelii hibernautice. Sunt bagata in plapuma, cu neuronu meu cu tot 🙂

    ulicica 16 decembrie 2010 13:35 Răspunde
  • Neicusorule, hic, Nicusorule, de unde ai pozna mea de asta-vara ? Acu’ la noi e zapada cat casa si umbre doar in frigider, unde tinem noi soarele cand da frigu’. Eu cu ochiu’ trag numa’ cand nu trag la masea. Pusche pe limba-ti!

    Floricica 16 decembrie 2010 13:40 Răspunde
  • Ca dovada, na poftim cum am mai scris

    Ulicica 16 decembrie 2010 13:51 Răspunde
  • ce-am vazut, ceva roscata cu umeri goi si pistruiati? Vai, visul unei nopti de iarna, mi-a scazut glicemia, n-am vazut de muult asa ceva si tare mi-as dori.

    Ulicica 16 decembrie 2010 14:05 Răspunde
  • Ana Ca Zapada, frumoase umbre ! Din alea fatamorganatice nu din alea fabricate în China 🙂

    Thomas Man 16 decembrie 2010 15:57 Răspunde
  • Eu încep deja cu colindele (nu ca sa-mi dati ceva !) :
    Un An Nou Fericit, în suedeza va urez (prin intermediul lui Sean Banan) :
    http://www.youtube.com/watch?v=uWZ5cK-4kys
    http://www.youtube.com/watch?v=XvF0sYqsmao

    Thomas Man 16 decembrie 2010 15:58 Răspunde
  • Sau doar O Zi Buna (prin intermediul Joannei Newsom) :
    http://www.youtube.com/watch?v=8vmHaYZ2mEE

    Thomas Man 16 decembrie 2010 15:58 Răspunde
  • Thomas, da tu de unde stii ?

    Ulicica 16 decembrie 2010 15:58 Răspunde
  • Si un cadou personal pt gazda noastra :
    Nicole Atkins – The Way It Is
    http://www.youtube.com/watch?v=jCaxQT650BE

    Thomas Man 16 decembrie 2010 15:59 Răspunde
  • Ce anume sa stiu, U ?

    Thomas Man 16 decembrie 2010 16:00 Răspunde
  • anu nou suedez, cica nu-i valabila la mine-n country. Ha, astia cred ca eu stau la tara 🙂

    Ulicica 16 decembrie 2010 16:01 Răspunde
  • ei na, lasa, nu ma baga in seama, am stat prea mult pe-afara si ma mananca pielea de la frig

    Ulicica 16 decembrie 2010 16:02 Răspunde
  • Nicusor, de cand zici ca trimiti caleasca aia, am inghetat in statie. 🙂

    Simona Catrina 16 decembrie 2010 16:09 Răspunde
  • Ulicica, si mie mi-e frig, stau cu mainile innodate si cocosata de zgribuleala. Tot timpul.

    Simona Catrina 16 decembrie 2010 17:11 Răspunde
  • Crăiasă Simona, gata, vine caleaşca, e pe drum. Are patru cai, zmei nu alta (doi sunt de împrumut, de la sania vecinului benzinar)! Va fi uşor s-o recunoşti, după sunetul de zurgălăi, şi vei găsi în ea un bar cu limonadă şi un pui prăjit, de la mine din ogradă. Pernele din puf aşteaptă, să le-ncerci cât sunt de moi, vizitiul de pe capră îţi va cânta încetişor, să ai drum odihnitor… Până vii, eu bag sub pat sticlele rămase goale şi pun pe masă acest tort, special în cinstea ta: http://im1.shutterfly.com/media/47b8df03b3127ccec379e08421ee00000010O32QbsXLZqxYg9vPgo/cC/f%3D0/ps%3D50/r%3D3/rx%3D550/ry%3D400/

    Ştiu, până acum obrazul meu a stat ascuns, dar astăzi, iată, mă demasc, să pot fi recunoscut (instantaneu făcut acum de un musafir cam băgăreţ, te pomeneşti c-o fi reporter!):
    http://photos-a.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-snc3/hs220.snc3/22771_242127222490_75489602490_3118223_1140090_n.jpg

    Să cânte muzica, să fiarbă-n cupe vinul, Crăiasa e pe drum încoace!

    Nicuşor,
    uşor mişcat

    Nicuşor 16 decembrie 2010 18:08 Răspunde
  • Nicusor, scenariul e consistent, iar scenaristul – destul de persuasiv. „Agenda zilelor pierdute” nu si-a pierdut nicio fila, insa. Nu? 🙂

    Simona Catrina 16 decembrie 2010 18:47 Răspunde
  • @Nicuşor, nu se cade să ai pat în camera în care-ţi inviţi oaspeţii! Poate în pivniţă, da, acolo mă simt în strâmtul meu şi o sărutare furată între pântecoasele butoaie, de la vreo rătăcită cu umerii goi, din noaptea cruntului destin. Amin!
    Cu caleaşca, în zăpada care dă să se adune în nămeţi, rămâi înzăpezită Crăiasă. Îţi trimit eu limo 4×4=16 şi te duce la Nicuşor ca gândul cel bun al meu.

    Omuldelamunte 16 decembrie 2010 19:40 Răspunde
    • Omuldelamunte, story of my life: cate-un barbat sarmant imi trimite o caleasca 4×4 ca sa ma trimita catre alt barbat. 🙂

      Simona Catrina 16 decembrie 2010 22:03 Răspunde
  • Hello gargaritelor, pe unde v-ati ascuns?: ))
    Daca e vorba de cai inaripati la caleasca e OK si trimiterea asta, Sim draga.
    Experimentam de toate si practicam luciditati pe rand.
    Imi pare rau pentru acel ”mos Craciun nu exista” spus nonsalant si cam din varful buzelor acum ceva vreme, sper ca nu te-am suparat. Am avut zile urate, dar au trecut, iar lumea si viata imi par din nou suspect de frumoase si interesante..
    Daca v-ati dus deja spre somnul infrumusetarilor tegumentare v-as spune noapte buna.Dar mai sunt un pic pe-aici, poate ne zambeste vreun american citizen, precum un ghiocel pre-timpuriu:P

    Una 16 decembrie 2010 23:15 Răspunde
  • catre alt barbat sarmant sau catre alt barbat. ca n-am inteles.. 🙂

    iana 16 decembrie 2010 23:16 Răspunde
  • ai vazut ca n-am zimbit degeaba. americanca, sa traiti. naturalizata da’ americanca. 🙂

    iana 16 decembrie 2010 23:17 Răspunde
  • Si uite asa, Simona, fara ubicuitati paranormale, bucuri mai multi barbati în acelasi timp 🙂
    Cu scrisul bucuri si femeile concomitent 😛
    Oda bucuriei !

    Thomas Man 16 decembrie 2010 23:17 Răspunde
  • Pt ca veni vremea, pt cine mai intereseaza, o scurta rememorare/revizitare a povestii nativitatii
    (sau Christmas 2.0) :
    http://www.youtube.com/watch?v=vZrf0PbAGSk&feature=player_embedded

    Thomas Man 16 decembrie 2010 23:18 Răspunde
  • Dar ce prezenta compacta si imediata: ).
    Acadeao, in fine, te mai vad si eu prin crepuscul.
    Deja nu-mi revin.Lipseste Te sa ne dea un zambet sprintar, iar mie personal, Paca, pe care as pupa-o virtual, de pe sub zapezi, de-as gasi-o: )

    Una 16 decembrie 2010 23:24 Răspunde
  • Al, daca esti cu oda azi dupa tine, vestea-i minunata: nu esti ragusit: )))

    Una 16 decembrie 2010 23:28 Răspunde
  • Odalisca 🙂 cu voce de barbat 🙂 zise :
    Vise pufoase, Una, Iana si cine s-o mai arata pe divanul Simonei în seara asta ! 🙂

    Thomas Man 16 decembrie 2010 23:31 Răspunde
  • Nicusor. tu ai mai vazut Mosh Craciun… ushor mishcat? :))
    Dea Valma, roz la fluturi, da, si cu gri, in general, asha spuneam si eu. 🙂
    ODML, pentru ce motive il imitzi pe N.??? Care- cum suntetzi inregistratzi la OSIM? 🙂

    tania 16 decembrie 2010 23:33 Răspunde
  • Am si eu ceva de zis, dupa o indelungata citire in crucis! 🙂 Am avut rabdare si-am citit ce-a scris Nicusor si, desi sunt obosita, nu pot sa nu observ ceva dragut! Asa…
    Pe aici pe undeva, ODLM ne zicea cam care e problema lui cu domnii de la Academie, care nu-l lasa pe el sa scrie „vre-o” in conditiile in care el s-a obisnuit asa!
    Ei, ODLM! Cred ca ti-ai gasit un frate de suferinta! 😀 Tocmai tranti si Nicusor ceva asemanator si ne anunta pe toti ca are el „vre-o patru mese libere”.
    Ia uite, Omule, ti-ai facut un prieten bun! 😀 😀 😀

    P.S. Eu am tras concluzia ca Nicusor a fost coleg de banca cu ODLM. 🙂

    Anamaria 17 decembrie 2010 1:20 Răspunde
  • Ana-Bell, ce-mi mai place poezia! 😀
    Stii, sunt atat de obosita… Sper, maine, sa fiu si eu pe-aici si sa te citesc la ore „decente”! 🙂
    Ana, scrii poezii frumoase, vine sigur Mos Craciun la tine. 🙂

    Anamaria 17 decembrie 2010 1:24 Răspunde
  • Scuzati cacofoniile si orice mai e pe-acolo. Noapte buna! 🙂

    Anamaria 17 decembrie 2010 1:28 Răspunde
  • Simona, eu sunt deja în limo şi şampania cu greu îşi stăpâneşte dopul săltăreţ. Sacrilegiul de a te trimite neînsoţită la Nicuşor n-am să-l fac în veci! Şoferul va executa un derapaj controlat pentru a te impresiona şi eu mă voi ocupa personal să-ţi deschid portiera pentru a te conduce gata impresionată la conacul Nicuşorului.
    Îl cunosc, este primitor şi ne va îndruma, doar dintr-o sprânceană arcuită, poteca spre pivniţa unde vreo două mii de sticle stau în rastel şi unde nu se găseşte vreo leţcaie de loc pentru vreun „vre-o” rătăcit pe scările cu condens ortografic.

    Omuldelamunte 17 decembrie 2010 2:21 Răspunde
  • Omuldelamunte, in calitate de femeie superficiala, care a urmarit cu sufletul ghem serialul „24”, pana la ultima suflare, ma declar exaltata (si pacatos tulburata) de interventia ta eroica. Si, intr-adevar, daca „vre-o” vicisitudine va macula speranta mea (esti fantastic… cinismul tau e afrodiziac), am s-o anihilez si am sa te astept. 🙂

    Simona Catrina 17 decembrie 2010 4:13 Răspunde
  • TM, multumesc 🙂

    Ana-Bell 17 decembrie 2010 11:46 Răspunde
  • Pentru SW, de dimineata, zapada malaiata:

    3 versuri cu 2 ochi

    Ninsoarea cade triunghiular sub luminile cocotate pe strada
    Oamenii de zapada asteapta sa le punem ochi
    Sa o vada

    Nici o zi fara muzica, nici o iarna fara zapada 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=Ue65TyCjFzE

    Ana-Bell 17 decembrie 2010 11:53 Răspunde
  • Anamaria, multumesc 🙂 Il astept pe Mos Craciun in fiecare an. Stau treaza tot anul pana pe 24 Decembrie, orele 23.59, cand cad intr-un somn adanc, linistitor, ca de nou nascut. Ma trezesc a doua zi dimineata si numai darurile de sub brad imi spun ca el a fost acolo si ca nu prea stie cum sa aleaga cadouri pentru copii mari. Si incep sa il astept din nou, pana anul urmator, pe 24 Decembrie, orele 23.59, cand iarasi ma ia somnul 🙂

    Ana-Bell 17 decembrie 2010 12:04 Răspunde
  • Simone, tu ai sigur acasa un dictionar numai al tau, cu cuvinte pe care le gasesc foarte putini muritori. Si mai putini le inteleg. In lipsa ta, vizibila zilele astea, eu am aruncat o undita cu un ochi in varf (fantomele au nebanuite posibilitati 🙂 ) in camera ta si am studiat cu viteza luminii si ajutorul unui mai vechi prieten, Data, pe care l-am cunoscut cand ma plimbam prin stelele mele verzi, continutul lui integral, inclusiv codul de la Biblioteca Nationala. Am dovezi ca in el nu exista cuvantul „superficial”. Desi stiu ca asta nu se face niciodata, am mazgalit cu creionul pe coperta 2 un „Craciun Fericit, LA MULTI ANI ! ” si sa iti dea Dumnezeu minuni (stergi tu si rescrii, stii mai bine cum 🙂 ); asta daca uit, cumva, sa iti spun cand zice lumea ca se spun lucrurile astea. De parca sa ii urezi cuiva ceva frumos se poate face numai de 1-2 ori pe an, si atunci numai daca ai o limba de lemn la indemana.
    De sezon, pentru tine 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=yuFI5KSPAt4

    Ana-Bell 17 decembrie 2010 12:16 Răspunde
    • Ana-Bell, draga mea, cuvintele pe care le-as folosi – ca sa-ti multumesc – sunt la fel de nauce ca si cele pe care le folosesc sa ma apar de iarna. Dar chiar iti multumesc, iar argumentele si detaliile ajung la tine telepatic.

      Simona Catrina 17 decembrie 2010 14:02 Răspunde
  • AcZ, cine ti-a pus ochii tie ? 🙂
    Fainisima jucaria ta de poezioara 😛

    Thomas Man 17 decembrie 2010 13:13 Răspunde
  • 1, 2, 3, proba de auzite, sa vedem daca intra si asta sub presul dizgratiei :
    http://www.youtube.com/watch?v=fV4DiAyExN0&feature=player_embedded#!

    Thomas Man 17 decembrie 2010 13:13 Răspunde
  • TM, ca de la o fantoma la alta, i-am pus fundita, poti sa o pastrezi (jucarioara-poezioara) 🙂 Altceva nu va pot da in dar de Sarbatori, dar macar poeziile mele nu ocupa loc in casa, nu trebuie sa le aruncati sa faceti loc altor lucruri, peste ani 🙂

    Ana-Bell 17 decembrie 2010 13:34 Răspunde
  • Vai, ce om slabanog m-a mai croit natura! Dupa ce m-am otzarit la excesul de zel al bietei toamne, care ploua cu nemiluita si am izbucnit de incantare la caderea fulgilor, de cum s-a instalat iarna in drepturi depline, m-am razgaiat si morocanit peste poate. Stau in varful patului, intre perne si paturi, beau ciocolata calda in nestire si nu vreu nici in ruptul capului sa scot nasul pe usa. Noroc cu voi, mai scot capul de sub plapuma, mai aud niste muzici, mai am cate-o iesire entuziastica, apoi ma prapusesc iar intre perne.

    ulicica 17 decembrie 2010 13:58 Răspunde
  • Pentru Clopotica noastra, o voce calda, in prag de iarna (ce mai prag, e derdelus)
    http://www.youtube.com/watch?v=x0I6mhZ5wMw&feature=related

    ulicica 17 decembrie 2010 14:01 Răspunde
  • Simona, o avea niste conotatii , ca eu nici cu omega 3 si q unspe coenzime, nu reusesc sa-mi incalzesc capilarele.

    ulicica 17 decembrie 2010 14:03 Răspunde
  • Simone, eu, care nu raman niciodata fara vorbe, de data asta am sa reiau ce a spus o data Iana, mult mai bine ca mine: eu inca nu cred ca tu imi raspunzi mie. Chiar crezi ca are importanta ce cuvinte folosesti, atat timp cat MI le adresezi ? Telepatic, la mine a ajuns o apasare in piept si inima imi bate tare si aiurea. De bine.

    Ana-Bell 17 decembrie 2010 14:31 Răspunde
  • Ana-Bell, vine Mos Craciun la tine si acest an! Nu stiu ce-ti aduce, dar sigur nu-ti trebuie un ceas! 🙂 Daca stii cu certitudine, in fiecare zi, cand este 23.59, ceas nu-ti mai trebuie. 🙂
    Penru tine, primul cadou de la Mos:
    http://www.youtube.com/watch?v=8tYNE0RkAFg&feature=related

    Anamaria 17 decembrie 2010 15:52 Răspunde
  • ODLM, daca te-am suparat, imi pare rau!

    Anamaria 17 decembrie 2010 16:19 Răspunde
  • Simona draga, nu stiu tu ce faci prin nameti, dar sper ca te distrezi si ai grija sa nu racesti!

    Simona, in alta ordine de idei, vroiam sa-ti povestesc cum am citit eu azi un interviu cu Elena Gorunescu. Si am citit si mi-a venit sa plang…In aceasta tara sunt atat de multi oameni dedicati meseriei lor, oameni care se zbat, care muncesc din dragoste pentru ceea ce fac si care raman, totusi, atat de singuri la batranete. Aceasta doamna (mai bine zis, Doamna) simte, respira, traieste cu gandul la Franta si, la 82 de ani, ea nu a vazut niciodata Franta…
    Nu mai stiu ce-as putea sa spun/scriu.

    Anamaria 17 decembrie 2010 16:30 Răspunde
  • Anamaria, luat, primit cu mare bucurie, multumesc 🙂

    Ana-Bell 17 decembrie 2010 16:56 Răspunde
  • Uli, poezia asta e pentru tine, sa-ti fie cald si bine de la capilare pana la inima inainte, in timpul si dupa fiecare Craciun:

    Sens unic

    Si-apoi, cine stie de unde venim
    Si cat avem voie de mult sa iubim ?
    Ma scutur de rau, el ramane lipit
    Si-as vrea-n locul lui sa pun praf de iubit
    Sa nu dorm cu luna de-atatea emotii
    Si zilele negre sa las, le ia hotii
    Sa sufar de cat de fierbinte mi-e clipa
    Arsuri s-oblojesc, zilnic sa-mi cos aripa
    Sa-mi caut prin ger rataciri fara sensuri
    Sa am ce iubi, chiar de n-as avea versuri
    Si zilnic sa simt norii-perna sub gene
    Desi nicaieri trupu-mi merge, alene

    Ana-Bell 17 decembrie 2010 17:05 Răspunde
  • Anamaria, interviul este scris cu picioarele, de o ziaristă cam nepricepută (dacă e vorba de acesta: http://www.qmagazine.ro/articole/6710/elena-gorunescu-a-tradus-fran-a-fara-sa-o-vada.html ).
    Iată doar un exemplu, care- mi deranjează ochişorii: „Cavaler al Ordinului Palmelor Academice”. Păi se poate?! Hai, că eu, care sunt cu zaibărul în nas, de la cheful din conacul meu de iarnă, mai scap câte o eroare (şi da, eu voi scrie „vre-o” şi nu „vreo” cât voi trăi, să se ştie!) dar nu voi traduce nicidată francezul „Palmes” în „palme” (chiar dacă figurează în Dex98, din grija aceloraşi academicieni care au decretat să scriem „vreo”), din categoria lui „furculition” şi „lingurition”…
    Amănunte despre ordinul în cauză: http://www.france-phaleristique.com/palmes.htm
    Dar dacă eu am scuza zaibărului, autoarea interviului şi autorii DEX-ului oare ce scuză or avea? A palmelor pe obraz luate sau date?! Parol, monşer, aşa o gafă tocmai când e vorba de o mare maestră a limbii franceze!

    Nicuşor,
    clătinând revoltat din cap, c-o sticlă-n mâna stângă

    Nicuşor 17 decembrie 2010 17:42 Răspunde
  • Ana, si daca puneai doar puncte de suspensie, de la tine venind, m-ar fi bucurat enorm. Dar, avand in vedere versurile, nu pot decat sa fiu recunoscatoare pentru onoarea si bucuria de-a te intalni. Craciun fericit, draga mea cea mai draga!

    Ulicica 17 decembrie 2010 17:51 Răspunde
  • Nicusor, da, despre acest interviu este vorba. Nu comentez revista, nu-i pe lista mea de achizitii. Pe mine m-a impresionat singuratatea acestei femei si faptul ca nu a vazut Franta niciodata. E trist.
    O fi gresit si ea, are 82 ani. Fii bland! 🙂
    Despre ziarista nu comentez ca nu stiu cine este.

    Treaba mea cu „vre-o” acesta era ca ma dusesem cu gandul la identitatea ta si credeam ca ai fi ODLM, nu ca n-ai avea voie sa-l scrii asa! Par exemple, ca sa fiu in tonul articolului de mai sus, eu nu pot nici batuta sa inteleg sa scriu „nicio” si” niciun”! Asa ma infurii cand aud de ele, ca vad stelute si imi vine sa despart cuvintele in doua, prea se incaira pe hartie. 🙂 Tu cu protestul tau fata de „vre-o”, eu cu al meu fata de „nici o”. Na! 🙂 Sper ca m-ai inteles.

    Ah, am uitat sa-ti spun ca ma scoti din sarite rau de tot cu conacul acela de la tara! Vreau si eu unul, n-am de unde sa fac rost de el si mi s-a lungit nasul citind despre al tau! 🙂
    P.S. Vezi sa nu te ia ameteala de la clatinatul din cap.

    Anamaria 17 decembrie 2010 18:00 Răspunde
  • Uli, eu mi-am facut un plan bun: diseara fac vin fiert! 🙂 Iti trimit si tie, daca mai ai de gand sa stai sub plapuma. Vrei? 🙂

    Anamaria 17 decembrie 2010 18:02 Răspunde
  • @Anamaria: „O fi gresit si ea, are 82 ani. Fii bland!”
    NU maestra a greşit, ci ziarista! Vezi, cum beau eu zaibăr, şi nu mă fac înţeles? Aşa-mi trebuie!
    Cât despre conac, Nicuşor te invită şi pe tine, iar dacă vrei, îţi trimite înainte un alai vesel!
    Iată-l: http://www.ecomunitate.ro/upload/blog/alai.JPG
    Mai poţi aduce cu tine ceva de băut şi de mâncare, un tort, o prăjitură, ce mai găseşti pe internet. Ba chiar şi niscai fete de pe-aici, zburdalnice şi cu ochi focoşi…

    Nicuşor,
    chiuind în necazul gerului de-afară

    Nicuşor 17 decembrie 2010 18:21 Răspunde
  • @Ulicica, ti-ar fi de mare ajutor MagneB6.
    @ Nicusor, multumesc de invitatie. Cred ca o sa ajung mai tarziu, nu de alta, dar nu mai prididesc tot facand partie din usa casei pana in drum. Doar ce ajung inapoi in casa sa-mi rasplatesc harnicia cu vin fiert cu scortisoara, mar si portocala, ca iar trebuie sa ies la cules fulgii de nea si sa-i aranjez in perne rotunde pe marginea aleilor.
    Oricum, cred ca pisicile s-au incalzit destul pe soba, pot sa stea si pe divan. Ar fi bine sa le ia locul niste mere aduse de fetele ce o intampina pe Anamaria. Va plac merele coapte, nu?

    Blanca 17 decembrie 2010 18:50 Răspunde
  • Oonei:
    Nu-mi place sa strabat orasul la ore tarzii, nu ma plimb cand e intuneric si mai ales frig. Noaptea trecuta insa, cand ceasul de pe cupola bisericii din coltul strazii a batut ora 2, eram pe strada. Eu si catelul meu, ramasi singuri cu noaptea de iarna, am necajit-o stricandu-i nametii ordonat rostuiti si linistea inghetata.
    Am unit apoi liniile punctate lasate de cei ce au pasit pe acolo inaintea mea – minuscule poteci legand luminitele felinarelor de la marginea strazii – si am lasat zapada neatinsa pentru catel: doua cate doua urme de labute dolofane avand alaturi o adancitura unde s-a afundat curios nasul.
    Privind cum cate un fulg razlez, perfect o clipa, dispare cazand pe urechea maronie, catifelata si calda a catelului, moi de somn si albe de nea m-au napadit puzderie de ganduri. Nu mi le-am mai adus aminte pana dimineata, mi-au ramas doar amintirea bucuriei rosii in obraji, a naivitatii albe a jocului, a umbrelor negre ale noptii pe care Paca le-a gonit latrand – imagini prospete ca niste ace de brad risipite prin zapada.

    Paca 17 decembrie 2010 21:18 Răspunde
  • Ascult de cateva zile Norah Jones – Featuring, iar ultima melodie de pe album, Blue Bayou, e una dintre favoritele mele all time, desi o stiam cantata de Linda Ronstadt (iar de la Man on Fire incoace cantecul acesta imi cheama in minte imaginea lui Denzel Washington). Am descoperit insa ca de fapt originalul e si mai vechi si e cantat de Roy Orbison. Mie imi plac toate trei si nu ma pot hotari:

    http://www.youtube.com/watch?v=d8zNdCgnwfU

    http://www.youtube.com/watch?v=ceYjg1dy-h0

    Tania, care?

    Paca 17 decembrie 2010 21:23 Răspunde
  • Thomas, simpatica tare povestea Craciunului 2.0, m-am uitat la ea de mai multe ori (de cate ori am reusit sa-i sterpelesc cateva minute unei zile zapacite precum cea de azi).

    Paca 17 decembrie 2010 21:26 Răspunde
  • Ce amuzant suna „Asociatia Buzoienilor refugiati in Bucuresti” 😀 eu una as fi in stare sa plec din Bucuresti si sa ma refugiez in Buzau…cred 😀

    Apple Pie 13 februarie 2011 19:06 Răspunde
  • Genial cu asociatia buzoionilor refugiati….am aflat din pagina facebook a lui Gabi Balaban.

    tudor seicarescu 21 iulie 2011 22:21 Răspunde

Dă-i un răspuns lui CristinaC Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title