„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Steaua fara nume frumos

de

In seara asta, am vazut la televizor cateva mostre de buletine romanesti autentice. Cu o parte din aceste stupefactii sociale, eram familiarizata de prin e-mail-urile haioase pe care le imprastie lumea-n lant. Am revazut buletinul lui Bred Pit, al unuia pe-al carui tata il chema Mihai, iar pe ma-sa o chema Viorel (in conditiile in care in Romania acrobatia asta nu s-a legalizat), dar si pe un baiat frumusel pe care ma-sa il botezase Superman.

Am vazut si buletinul unei fete pe care o chema Vacagrasa Veronica. Si m-am intrebat cu ce sanse pleci in viata, ca femeie, cand numele tau de familie e Vacagrasa. Singura iesire e sa fii slaba, sa te mariti la 18 ani si sa scapi de cosmar. Cercul vicios e vigilent, insa: daca te cheama Vacagrasa, e putin probabil sa trezesti apetitul unui barbat ca lumea – sau macar al unuia fara cazier.

Toate aceste lucruri de care noi radem si altii plang m-au facut sa ma gandesc la nebunia cu numele pe care le dam copiilor nostri. Dar si cu numele pe care ni le-au dat noua parintii nostri. Generatia mea, de exemplu, e plina ochi de Cristine (inclusiv primul meu nume din certificat, buletin si pasaport e Cristina), Mihaele, Adriane, Gabriele, Daniele, Mariane, Aline, Carmene, Simone, Laure, Camelii, Luminite. Cu variantele lor masculine, unde se poate, plus o mie de Mariusi, Viorei, Sorini.

Atunci, fetele pe care le chema Elena, Maria, Alexandra sau Viorica se cam jenau de simplitatea proletara a prenumelui lor. Lumea le striga Lenuta, Marioara, Sanda sau Ica. Doar ca viata le-a razbunat, azi sunt nume foarte la moda, ba mai mult, numele romanesti suta la suta (Catinca, Mioara, Ileana, Doinita) convietuiesc halucinant cu rapaiala de nume straine – din ce in ce mai multe romance se numesc Melissa, Vanessa, Alessia, in fine, ceva cu doi de ceva, preferabil doi de “s”. Asta te scapa de multe griji, singura rugaciune pe care-o spui cu mana pe burta e sa nu iasa din cale-afara de peltica, fiindca ar fi un sarcasm al soartei.

Moda cu Andra, Alexandra, Ada, Ana si multe, multe alte “A”-uri rezista cu obstinatie. Daca m-ar fi botezat mama Ana, probabil ca as fi refuzat sa ma duc la scoala, la ora aia. Dar azi as fi fost foarte mandra.

Am trecut si eu, ca atatia altii, prin crize onomastice. Mie imi spuneau Mona in copilarie (pacoste lansata de fratele meu mai mic cu doi ani, care nu reusea niciodata sa pronunte Cristina sau Simona si a sintetizat cum s-a priceput si el). Iar eu uram sa mi se spuna Mona (cand pe copiii fitosi ai doctorilor din oras ii chema Akbar, Cabiria, Medeea sau David – ulterior, m-am prins si eu ca erau toti evrei, de altfel s-au si uschit in Israel, intre timp). Mai tarziu, am citit “Steaua fara nume” si, brusc, topita, razgandita, am adorat numele Mona si am fost mandra. Prea tarziu. Atunci, deja nu-mi mai spunea nimeni asa. Se apucasera, in sfarsit, sa-mi asculte dorinta si sa ma strige Cristina.

Erau si atunci parinti care voiau sa marcheze destinul copilului printr-un nume eclatant. La gradinita, pe cea mai frumoasa fata din clasa o chema Iulia-Luiza si eu am venit plangand acasa si am intrebat de ce nu ma cheama si pe mine Luiza. Tot la gradinita, aveam in clasa doi frati gemeni superbi, Alice si Razvan. Si eu iar am venit bazaind la mama si la tata si, batand cu ghetuta in covor, am tipat: de ce nu ma cheama si pe mine Alice?! Viata avea sa ma despagubeasca, insa, mai tarziu, pentru aceasta tristete, si m-a apropiat altfel de numele dupa care tanjisem atat.

Ma tot gandesc daca exista cineva cu adevarat multumit de numele lui, de la inceput pana la sfarsit. Care n-a avut nicio clipa dorinta sa aiba alt prenume. Sincer, nu cred sa existe. Eu aud azi de copii cu nume splendide care vor cu totul alte nume, mai zaharoase, mai americane, mai scurte, mai lungi. In cele din urma, toti ne obisnuim cu numele noastre si, cand crestem si ne coacem la cap, le percepem altfel influenta, importanta, simbolul. Dar pana atunci, ne tot intrebam ingrat cum de, din atatea milioane de nume, ai nostri le-au ales taman p-astea.

Si ma mai gandesc in ce masura prenumele noastre ne filtreaza destinul. Sau in ce masura numele celor din jurul nostru ne fac sa-i vedem altfel. O fata care mi-a furat iubitul, in liceu, se numea Adalciza, pur si simplu. Pe urma, pe acelasi iubit i l-a furat Adalcizei o fata care se numea Iozefina. De unde am inceput sa banuiesc ca dumnealui avea un fetis cu nume de-astea rococo. Ma pregateam sa cred ca, daca aveam un nume pompos, asta m-ar fi salvat si pe mine de la multe jelanii sentimentale. Dar imediat a purces epoca in care iubitii mei au fost smangliti artistic de Mihaele, Corine, Adriane si multe, suspect de multe Cristine (pe care nici n-aveam cum sa le urasc fiindca, nu-i asa, le chema la fel ca pe mine).

Pana la urma, dupa ce mi-am zgaltait mintile doua ceasuri cu legatura dintre prenume si destin, a fost de-ajuns sa revin pe Internet. Si sa vad musuroiul frumos de pseudonime care se casca mandre-n soare. Si sa realizez – cu aferenta satisfactie – ca, la ora actuala, putem anula, intr-o secunda de fantezie, toate dilemele, nesomnul si ideile parintilor nostri, de cand mangaiau ei cu emotie burtica rotunda si planuiau ce nume ne-ar face pe noi mai frumosi, mai fericiti.

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • „Ma tot gandesc daca exista cineva cu adevarat multumit de numele lui, de la inceput pana la sfarsit. Care n-a avut nicio clipa dorinta sa aiba alt prenume. Sincer, nu cred sa existe.” Eu 🙂 nu stiu daca e de rau sa fiu exceptia, dar mi s-a parut mereu ok numele meu.

    Adina 3 august 2010 2:18 Răspunde
  • Şi numele de familie are importanţa sa. Nu ştiu ce aş spune despre o fată care se mărită Corjos.
    Mai ales dacă îl are jos…

    Omuldelamunte 3 august 2010 2:57 Răspunde
  • 🙂 Mda… Si, Omuldelamunte, apropo de maritis, n-as pune niciodata fiicei mele un nume terminat in „ca” (gen Anca, Bianca, Ilinca – no offense! – etc), desi sunt nume superbe. Dar ce te faci daca se marita cu robul lui Dumnezeu, domnul Cazacu?

    Culmea, cunosc o familie cu pretentii care si-a botezat fiica Anca-Camelia. Eu, in locul ei, i-as da in judecata.

    Simona Catrina 3 august 2010 3:21 Răspunde
  • Adina, nici la gradinita nu voiai sa te cheme Cerasella, Isabelle sau Lorena? De fapt, nu stiu din ce generatie esti, ca sa vad ce te-ar fi putut tenta la ora respectiva. 🙂

    Simona Catrina 3 august 2010 3:22 Răspunde
  • @Simona- Or să spună întotdeauna „mă cheamă Cazacu Anca, Cazacu Bianca, Cazacu Catinca, Cazacu Ruxandra ( oops!), Troacă Caterina( tot oops!) şi mai sunt asocieri care poate în primii ani se ruşinează, dar apoi din nume îşi fac renume.
    Să dormi cu vise frumoase pe care să le trăieşti mai apoi!

    Omuldelamunte 3 august 2010 4:31 Răspunde
  • am fugit de pe blogul meu, ca acolo e prea mult dor, si mai infoi, ma impanez necaracteristic si declar, fara urma de modestie, ca imi place numele meu. Dar Doamne, de cand n-am mai avut atata siguranta de sine 🙂
    cand m-a intrebat americanu’ daca vreau sa imi schim numele, am zis demn si revoltat pe dinauntru:no, fara „thank you”.
    deci” ei-em-ei-el-ai-ei.
    pana si eu am invatat sa-l spun!

    amalia 3 august 2010 5:26 Răspunde
  • Eu sunt din generatia Ane-Mariilor (eram sase in clasa la liceu, din care patru eram consecutiv in catalog). La gradinita imi era ciuda pe o Bianca, dar acum nu-mi mai place numele asta.
    Eram inca mica atunci cand au aparut telenovelele si desigur ca eram fascinata de Rosalinda, Isaura, Rosaura, Maria Mercedes… acum sunt logodita cu un mexican, poate ma ajunge blestemul gusturilor melodramatice din copilarie :).
    Un prieten american s-a indragostit de numele Dragos, cand l-a auzit de la mine, si a jurat sa-si boteze primul fiu astfel. Daca peste vreo 20 de ani intalniti un tanar american de culoare numit Dragos, sa nu va mirati, eu v-am avertizat :P. Se pare ca nu e numai boala romaneasca. Oricum, m-am simtit flatata intr-un fel, ia sa mai fie si numele romanesti la moda, ca m-am saturat de cele straine! :))

    catintherain 3 august 2010 7:03 Răspunde
  • Probabil sunt o „ciudatenie” dar mie mi-a placut dintotdeauna prenumele meu, (Adriana-Ruxandra), dar ma enervam tare la scoala cand multi profesori „ma botezau” Roxana :D!
    Le era lor mai scurt, mai simplu, ma rog, eu nu puteam sa sufar treaba asta mai ales ca aveam si un coleg care avea o catea pe nume Roxana :D!Cand eram mai mica avea importanta numele in functie de persoana care il purta. Daca, sa zicem, prima persoana cunoscuta cu numele de Florina de ex.imi era nesuferita toate persoanele pe care le cunosteam ulterior cu numele asta nu-mi erau prea simpatice din start. Acum sunt muuult mai toleranta, dar cand esti copil prenumele si numele pe care le porti pot fi motive de multe mistouri si te gandesti de ce nu te cheama si pe tine altfel si ce usoara ar fi viata asa, cu un alt nume:))!

    ruxi 3 august 2010 9:04 Răspunde
  • interesant subiect simona:) sincer eu am fost intotdeauna multumita de numele meu(andrada) pana nu demult cand am auzit ca mai sunt vreo 5 „andra” in cartierul meu, Mama mea avea obiceiul sa citeasca tot felul de carti traduse din alta limba iar eu am aVut norocul ca nu citea nimic interesant rusesc atunci cand am venit eu pe lume, pentru ca pe sora mea o cheama Giovana( citea o carte politista tradusa din italiana:)..
    Oricum mai tarziu mi-a marturisit mama mea ca tare mult ar fi vrut sa ma cheme Ylang Ylang :))) deci am scapat ieftin
    P.S. in schimb, de numele de familie nu am fost niciodata tare incantata

    andra 3 august 2010 9:08 Răspunde
  • Nu am avut o relatie speciala cu numele meu in copilarie, cand aproape nu imi amintesc sa fi fost constienta ca ma chema intr-un fel anume, iar mai tarziu mi-am luat numele ca atare, fara fasoane si angoase. Asta pana cand am avut un iubit caruia i-a placut mai mult id-ul pe care il foloseam in virtual decat numele meu de nastere (nu, nu era Justine, dar tot pe acolo…) si m-a prezentat cu acel fals nume prietenilor si familiei. Nu am putut sa le spun oamenilor de buna credinta care se minunau ce nume exotic imi daduse mama ca de fapt ma cheama mult mai simplu si ca boul de langa mine gasea ca n-am un nume destul de interesant pentru el/ei. Asa ca am tacut. Norocul meu a fost ca relatia aia n-a tinut si n-a mai trebuit sa mint, intre timp nu mai folosesc nici acel id, nici altele, si daca ma gandesc bine, incet – incet renunt la aceste forme de „reinventare” / „rebranding” lipsite de substanta.

    Cand cineva te iubeste, poate sa te cheme si Vacagrasa, nu degeaba se spune ca iubirea e oarba (si probabil ca atunci cand ajungi sa faci schimb de CNP e deja prea tarziu), numai ochiul atoatevazator al lumii scruteaza cu rigoare buletinele si cartile de identitate, doar-doar s-o descoperi de ce unele Lenute sunt mai fericite decat Iozefinele si de ce Mercedesa are parte de-o iubire ca-n filme (telenovele) in timp ce noi suspinam singure acasa…

    Anca 3 august 2010 9:59 Răspunde
  • In generatia mea ploua cu Alexandre si Alexandri. Norocul meu e ca m-au dat ai mei la scoala de la 8 ani si, astfel, am putut sa le dau peste nas colegilor care imi spuneau ca am acelasi nume ca al lor (pentru ca, sac!, eu eram oricum mai mare, si era oarecum imposibil sa am eu acelasi prenume ca al lor, nu-i asa?) si asta m-a facut sa-mi placa si mai tare numele meu. Apoi, cand am cautat ceva mai tarziu semnificatia in carti si-n alte fel de fel de brosurici, mi-am dat seama ca se muleaza perfect pe tipul personalitatii mele. Si nu mi-am dorit nicio clipa sa-l schimb.

    In ceea ce o priveste pe sora mea mai mica, Adelina, ea isi imparte prenumele cu vreo 3-4 copii din cartier si de prin rude indepartate, cu mult mai mici decat ea, ai caror parinti s-au induiosat zicand „Vai, ce prenume frumos…”.

    Si, apropo de cacofonie, cunosc o profesoara de limba romana care s-a legat de un copil intreband-o foarte revoltata: „Ce nume e asta, Raluca Coste? Parintii tai nu s-au gandit cand te-au botezat?”. Iar ea, saraca, a inceput sa planga. Parca ce vina are copilul?

    Alexandra B. 3 august 2010 10:17 Răspunde
  • Simona, sunat nascuta in ’85. Poate oi fi avut vreo idee la un moment dat, in sensul sa imi placa numele altcuiva, dar nu atat de mult incat sa retin… chiar nu imi amintesc un nume anume pe care sa mi-l fi dorit. Cand eram mica era plin de Raluca, Ioana, Irina, Cristina … la tv era ceva cu inelul Arabellei, care imi suna interesant, dar nu am tanjit neaparat dupa el. Si mi se parea si comica povestea cu numele meu… ca trebuia sa ma cheme Adelina si tata de bucurie ca are fata, ca vroia fata, a scris Adina… si poate el fiind foarte in love cu mine asa si eu cu el mi se parea ca numele asta e tare, ca mi l-a dat el intr-un exces de fericire sau ceva (sau betie) :))

    Adina 3 august 2010 11:03 Răspunde
  • Prin partile Basarabiei la un moment dat s-au umplut leaganele de Diane, am vreo 8 prietene cu numele acesta:) Dar mi-a placut intotdeauna prenumele meu, si mai aveam un obicei, daca nu-mi placea comportamentul cuiva dintre celelalte Diane, ii spuneam ca nu merita sa poarte acest prenume 😀

    Diana 3 august 2010 11:06 Răspunde
  • Simone, mie imi este imposibil să-ti spun Cristina. 🙂
    Cum CristineiC mi-ar fi dificil sa-i spun Simona. Sau Unei, Omuluidelamunte, Thomasmanului, Untrecatorului etc altfel decat se numesc aici. Vorbesti de pseudonimele de pe Internet. Ai sesizat cum orice casuta virtuala te invita la ID-uri, Nick-uri, anonimate? De ce si pentru ce nu ne solicita identitatea reala? Sunt aproape sigura ca motivul shade undeva intre tastatura, ecran si lumea virtuala, unde, tocmai asta este ideea, poti fi oriCine.
    Mai liberi, mai libertini, mai protejaţi, mai altfel sau, de ce nu, poate chiar mai noi sau, iarasi de ce nu, mai sinceri, mai nebuni faţă de propriile noastre persoane, personalitati.
    Imi este clar ca tu arati a Simona shi esti o Simona autentica. 🙂 Ba chiar si a Catrina. 🙂 Numele ne reprezinta absolut. Pseudonimele, cred, o fac doar intr-o oarecare masura, dar sigur o fac, fiind alese pentru a ne lipi, incolaci in jurul unui sambure de proprie reprezentare a caracterului. Shi poate fi o amintire, o indrazneala, o dorinta, o definitie, o explicatie, o joaca de cuvinte etc. De pilda, Tania. Pseudonim. O dorinta a tatalui meu. Asha ar fi vrut sa ma numeasca. Dar era shi mama la mijloc. 🙂 Dupa gasirea numelui meu real, m-am trezit shi cu un nume de botez. Iulia. Stii de cate ori mi s-a spus Iulia in peste 3 decenii de viata? De foarte putine ori. La orele de latina, draga mea de profesoara ma trecea la tabla, dupa ce spunea tare si raspicat (de vreo patru ori): „Iuliaaaa!”. Pentru ca nu se trezea nimeni, in timp util, sa-i raspunda la apel. Si, sincer, de tot atatea ori cand ma recunosteam in Iulia, ma imaginam intr-o ciudatenie desavarsita, de parca nu eram Eu. Sau eram tot Eu, altfel. Oricum, undeva tot acolo, pe langa mine. Apoi, de ziua mea. Pe langa familie, doar prietenii mei apropiati ishi aminteau si de.. Iulia. Fiind interesant modul in care ma simteam cand eram astfel pronuntata, m-am trezit, subit, incapatanata sa fiu doar Iulia. Insa, imposibil. Intrasem suficient in lume cu numele meu real. Intrebarea este- De ce avem si nume de botez, unele dintre nefolosite, cum este shi cazul meu???? Nu vi se intampla? Iata, mie da.
    Cred (acum imi dau seama, ca pana acum nu m-am gandit) ca putem (fi) avea si alte nume, prenume etc, pe langa cele din cartea de identitate. Shi fac pariu ca toate decurg din sau revin catre atributul (identitatea) de care ne-am bucurat in prima secunda de viata, menit sa ne ilustreze perfect, complet, cu mult inainte de a ne simboliza.

    tania 3 august 2010 12:38 Răspunde
  • Eu sunt nascuta in 71, pe 8 august deci pana la 8 noiembrie mai era ceva timp ca sa zici ca ma vor indruma in viata cei doi arhangheli (Mihail si Gavril). As fi fost mult mai aproape de Maria (se sarbatoreste pe 15 august) si cred ca ar fi fost un nume mai acceptat in copilarie deoarece, orice nume in afara de Mihaela imi parea mai „chic”. Eram un card de fete in clasa cu numele de Mihaela si iti dai seama ca era imposibil sa nu intoarcem cate 3 odata capetele cand auzeam „superbul” nume. Unde mai pui ca se facea bascalie si pentru ca la ora 18.50, in fiecare seara, ne spunea sfioasa, „noapte buna”..ghici cine? Oricum imi aduc aminte ca-mi doream mult sa ma numesc DANA. Chiar nu stiu de ce, pentru ca si acesta era un nume destul de intalnit dar pentru mine suna cel mai bine. Cand am fost pusa in situatia sa aleg numele fetitei, recunosc ca am fost si eu tentata sa nu ii aleg un nume pe care il are oricine (snobism de tinerete!). Am ales Tania, dar deja am primit reclamatii (si nu are decat 9 ani).
    Semnat: MIHAELA GABRIELA.

    Mihaela 3 august 2010 12:45 Răspunde
  • Mihaela, reclamatii de ce?

    tania 3 august 2010 12:56 Răspunde
  • O, scuze. Draga Tania…, nu neaparat ca nu suna bine numele (mie imi place foarte mult!) ci pentru ca nu are inca un prilej in plus de a-si face ziua (petrecere cu o droaie de micuti) si implicit de a primi inca o tona de cadouri!

    Mihaela 3 august 2010 13:15 Răspunde
  • Sunt din Basarabia si pe cand mergeam la gradinita era plina lumea de Tatiane, Oxane, Natalii si Marini. Mi se pareau nespus de frumoase numele auzite de peste Prut si visam si eu sa fiu Simona sau Madalina. Numele meu imi parea mereu prea scurt, fara sharm, o terminatie a altor nume: CristINA, MarINA, ValentINA, plus ca parintii la nastere au ales intre Ina si Efrosinia in favoarea primului prenume. Acum imi pare chiar ok numele meu , simplu si la locul lui, oricum mi-a ramas senzatia ca-i cam scurt alfandu-ma in mediul celor care isi scriu numele pe doua randuri iar uneori chiar si pe trei 🙂

    Inna 3 august 2010 13:19 Răspunde
  • Mihaela, eu ma gandesc serios ca, atunci cand va veni, fetita mea sa se numeasca Tania. Ar mai fi (cel mult) doar o varianta.
    Prilejul este prilej. 🙂 o data, de doua ori, de trei ori. tot prilej se numeste. 🙂

    tania 3 august 2010 13:33 Răspunde
  • Inna, poate ca numele tau «ti se pare ok», tocmai pentru ca esti cea «simpla» si «la locul ei». 🙂

    tania 3 august 2010 13:50 Răspunde
  • Acum -da, asa e, dar in copilarie la ce zbantsuita eram nu prea mi se lipea 🙂
    P.S. Imi parea ireal de fine sa ai 2 prenume: daca nu iti placea primul aveai o alta shansa sa-ti placa al doilea.

    Inna 3 august 2010 13:58 Răspunde
  • Fain subiect !

    Ma numesc Elena. Cat eram mica, ai mei ma alintau Nuta, si uneori Ileana. Uram cel de-al doilea prenume iar pe primul nu-l bagam in seama asa cum nu stai sa te gandesti daca trebuie sa respiri sau nu. Mai tarziu, am urat si acest prenume de alint, cu varianta unora care imi spuneau Nutica sau o vecina chiar Nuticuta (imaginati-va, rostit pe moldoveneste). Asa ca, prin clasa a VI a am inceput sa ma autodenumesc Nuty (evident cu doua puncte deasupra lui y). Astfel, mi-a devenit mai suportabil propriul prenume si m-am alaturat „trendului ” de occidentalizare, credeam noi, a prenumelor noastre romanesti, saracele ! Nimeni nu mai voia sa fie numita Mihaela ci Miky, Critina devenise Cristy, Gabriela, cum altfel, Gaby, Loredana, Lory, Maria, Mary (rusinea de a avea un nume atat de comun si plebeu era insuportabila, mai ales ca toate bancurile care circulau erau cu Maria si Ion), Lucica era Lucy (ca in Dallas, ce minunata potriveala !) si asa mai departe, ajungand la un ridicol sublim, atasand prenumelui un „permanent” la par pe masura. Eu nu mi-am facut ca nu m-a lasat tata (Dumnezeu ne poarta de grija).
    Pana in anul doi de facultate m-am tot chemat Nuty, culmea eram si asistenta medicala pe atunci. Astazi, cand citesc in Catavencu despre Nutzy ma amuz putin jenata iar repetarea prenumelui atasat unei ministrese sinistre im da fiori. Oricum, nu e de bine !

    Intr-o zi, a venit in grupa noastra, prin transfer, o noua colega. Am devenit prietene si, la un moment dat, ea mi-a spus ca ei nu-i place numele Nuty si ca o sa-mi spuna Elena (Slava Domnului ca i-a dat minte si pentru mine). Astfel, mi-am apropriat, finalmente, prenumele atat de simplu si de frumos pe care mi l-au dat parintii. Toti colegii de facultate au preluat sugestia, m-am mutat in alt oras, si evident acum sunt Doamna Elena. Can you immagine ?! Ceva aproape ca Elena Doamna (sotia lui Cuza). Astazi acea colega noua mi-a devenit prietena buna, fina mea de cununie si i-am botezat si fetita.

    Evident ca, de-a lungul timpului, mi-am dorit si eu sa ma fi chemat in tot felul. Astazi, la maturitate am invata sa ma accept asa cum sunt, cu bune si cu rele, inclusiv sa-mi accept prenumele ca facand parte din mine. Nu stiu daca e frumos sau nu pentru altii dar stiu ca mi-a fost dat sa-l port pana voi inchide ochii, si chiar dincolo de asta (pomenita poate in rugaciuni sau daltuita pe piatra unui mormant). Totusi, cred ca numele unui om este important cred ca are legatura cu viata sa, cred ca are legatura cu felul sau de a fi.

    Nu sunt de acord cu invazia de nume cool sau „deosebite” (nimeni nu mai vrea sa puna copilului un nume pe care il au prea multi copii sau, din contra, exista trenduri de Alessia, Luca, David, etc. De asemeni, daca nu ai ratiuni de familie, whatsoever, nu cred ca are rost sa-i pui copilului doua sau mai multe prenume. Baietii mei se numesc simplu Tudor („dar de la Dumnezeu”) si Andrei („Barbatul”). Evident ca deja cel mare imi spune ca vrea sa isi schimbe prenumele, sa devina Andy sau ceva de genul. Here we go again !

    Va pup pe toate

    Elena 3 august 2010 14:04 Răspunde
  • Ma cheama, in acte, Andreea. Erau anii in care numele acesta devenise la moda. Cine ar fi stiut ca, aproape 20 de ani mai tarziu, era vedetelor tv il va ridica din nou la indicativ de mare stea? Ghinion, mie nu-mi placea. Asa ca mi-am zis „Anda” si, inca de la gradinita, i-am obligat pe cei din jur sa se conformeze. „Andreea” imi spuneau doar profesoarele de limbi straine -fiind mereu la profil real, eram singura care, din politete si/sau plictiseala, mai rupeam macar un „notre lesson pour aujourd’hui est…”.
    Si mai am un nume il buletin pe care nu-l voi desconspira acum, aici. Original, ce-i drept.

    Anda 3 august 2010 14:26 Răspunde
  • Pe mine mă cheamă Ilinca. La masă…

    Omuldelamunte 3 august 2010 14:28 Răspunde
  • „in buletin” si „deconspira”. Cu scuzele de rigoare 🙂

    Anda 3 august 2010 14:29 Răspunde
  • Anda, mie imi place Andreea. Are shi ritm, si ton si muzicalitate. Are tot ce-i trebuie, adica. 🙂
    Omule, fugi la masa! 🙂

    tania 3 august 2010 14:31 Răspunde
  • Chiar imi place subiectul !

    Ma numesc Elena. Cand eram mica ai mei imi spuneau Nuta cu varianta glumeata Ileana. Ma suparam cand imi spunea tata asa (as vrea sa mai fie cu mine si sa-mi spuna de o mie de ori Ileana daca vrea!!!), cat priveste prenumele derivat Nuta nu-l bagam prea mult in seama asa cum nu esti atent la faptul ca respiri sau nu. Mai tarziu am urat acest prenume de alint si m-am bucurat, rasufland usurata, cand, prin clasa a VI a (pe la finele anilor `70), odata cu aparitia acelor „oracole” mi-am putut schimba prenumele in acela de Nuty (evident, cu doua puncte deasupra lui y). Mi se parea ca suna foarte bine asa cum simteau si colegele mele care, brusc, din neaosele Mihaela, Cristina, Gabriela, Lucica devenisera Miky, Cristy, Gaby, Lucy (super, ca in Dallas !). Mary isi nega cu obstinatie ingrata provenienta din prea plebeul Maria, ca sa nu mai vorbim ca toate bancurile cu tarani prosti erau despre Maria si Ion. Astazi cred ca Maria e un nume superb ! Mai tarziu, am devenit o arhetipala asistenta medicala care se numea Nuty. Acum, cand citesc in Catavencu despre Nutzy surad jenata iar faptul ca o ministresa sinistra e numita Nuty imi da fiori!
    Am tinut-o tot asa pana prin anul doi de facultate cand, o colega nou venita in grupa noastra, cu care m-am imprietenit, mi-a spus verde in fata (Slava Domnului) ca nu-i place prenumele Nuti si ca ea o sa-mi spuna Elena. Usor, usor toti colegii au adoptat noua schimbare si, mai tarziu, m-am casatorit in alt oras si am devenit Doamna Elena. Va imaginati, ceva ca in Elena Doamna, sotia lui Cuza. Trebuie sa spun ca astazi colega cea noua este fina mea de cununie si i-am botezat fetita, toate din cea mai frumoasa prietenie.

    Astazi sunt perfect multumita de prenumele meu asa cum am invatat sa convietuiesc in pace eu cu mine insami. M-am obisnuit cu el si stiu ca nu mi-a fost dat intamplator, ca numele meu spune ceva despre mine si ma va insoti pana la moarte si chiar dincolo (in rugaciunile unora, sper, si pe o piatra de mormant, cel putin). Copiii mei poarta nume simple, romanesti: Tudor („dar de la Dumnezeu”) si Andrei („barbatul”). De altfel, mi se pare inutil efortul, uneori cu efecte patetice, de a gasi un prenume „deosebit” pe care nu il au prea multi sau, si mai bine, nu-l are nimeni si, mai putin grav, tendinta de a pune nume la moda. Acum sunt pe val Alessia, David, Luca, Sara, maine, cine stie … La fel, inutil mi se pare sa pui doua sau mai multe prenume copilului stiind ca nu il vei striga decat cu unul singur. Dar asta este parerea mea.

    Va pup pe toate !

    elena 3 august 2010 14:55 Răspunde
  • Imi cer scuze, am facut o incurcatura si am crezut ca prima varianta nu s-a postat asa ca am scris-o din nou, aproximativ la fel.

    Scuze !

    elena 3 august 2010 14:57 Răspunde
  • Elena suna solemn shi pur romanesc. Asha cum Natasha suna pur rusesc, juliette pur frantuzesc sau Alejandra parca pur spaniol. 🙂

    tania 3 august 2010 15:07 Răspunde
  • La scoala toti se incapatanau sa ma strige Irinuca si initial nu era o tragedie, problemele au aparut dupa ce l-am studiat pe Creanga. Ii uram caprele cu raia lor cu tot. Mai tarziu am aflat semnificatia numelui meu si mi-a placut (Irina inseaman pace). Legat de nume ciudate in schimb, acum ceva timp a trebuit sa fac o selectie pentru o firma si mi s-a prezentat un baiat frumos foc dar cu un nume teribil Mink John Wayne II. Initial am crezut ca nu vad bine … ca am un moment de pauza mentala, din pacate buletinul lui m-a linistit e tot. Va dati seama ca in fata unui astfel de prenume problemele cu caprele Irinucai erau o joaca de copii.

    Irina-Daniela 3 august 2010 15:12 Răspunde
  • 🙂 🙂 🙂 Buna asta cu Sir Mink. Familie regala, irina-daniela?

    (simone, ma dau rau in vant dupa tema propusa de tine) 🙂

    tania 3 august 2010 15:18 Răspunde
  • Tania, tu ai dreptate, asociat numelui meu de familie, „Andreea” suna, intr-adevar, mai armonios. Cred ca, in gradinita, credeam ca voi scapa de numele meu de fata mai repede 🙂 O vreme, imi imaginam ca, daca as avea o fetita, o va chema Andrada si ii vom spune Andra. Incurcatura totala, ce mai!

    Anda 3 august 2010 15:32 Răspunde
  • 🙂 Nu cred ca in spatele numelui se ascundea vreo dinastie ..prenumele tatalui era un banal Giorgio. Am mers pe varianta adoptiei, desi pustiul era blond cu ochii albastri.

    Irina-Daniela 3 august 2010 15:34 Răspunde
  • Citesc cu savoare maxima tot ce scrieti, imi pare rau ca deja discutia e prea frumoasa si complexa ca sa mai incerc sa va raspund personal, fiecaruia in parte, dar vreau sa le urez bun venit celor noi pe acest forum, atrasi de un subiect pe langa care trecem zilnic, dar il aprofundam rar. Ma recunosc sau recunosc personaje din jurul meu in tot ce povestiti. 🙂 Minunat, sunt cu ochii pe voi! 🙂 🙂 🙂 Revin!

    Simona Catrina 3 august 2010 15:45 Răspunde
  • 🙂 M-a amuzat rau articolul tau.
    Ma numesc Anca si nu mi-a placut deloc pana acum cativa ani, cand, nu stiu cum naiba, nu m-a mai deranjat, ba chiar a inceput sa mi se para dragutz :)))
    Aveam in jurul meu Irina, Andra, Madalina si evident tanjeam ca nu am si eu un nume atat de frumos.
    Cand mi-am intrebat parintii cum au ajuns ei la Anca, mi-a explicat tata, scurt : „Pai….am vrut un nume scurt, sa nu-mi ia mult sa te strig si tu sa apari imediat la apel „. Ana si Oana – alternativele pe care ei le aveau in minte au picat cu o luna inaite, cand s-au nascut niste verisoare indepartate”
    Simona, esti minunata! Sa ne traiesti!

    Anca I 3 august 2010 15:48 Răspunde
  • Simona, tu ai observat ca te-am frantuzit? 🙂

    eu iti tot spun simone. imi place si asha cum suna, dar tu nu spui nimic. 🙂

    anda- nume de alint
    andreea- nume care cere stima
    andrada- nume de copila-adolescenta. eu asha zic, anda. 🙂

    Lady Irina, mi-ai amintit de Dinastia:

    http://www.youtube.com/watch?v=MijaRcVaRK0&feature=related 🙂

    tania 3 august 2010 15:56 Răspunde
  • nu stiu daca am vrut sa ma numesc altfel. am avut insa toata viata, da, toata viata, dorinta de a fi avut un singur prenume. unul singur.
    pe mine m-au numit dupa nasha. si fiindca avea un nume ciudat (iana) mama s-a gindit sa mai puna un nume care sa rimeze… liliana. si s-au facut actele cu iana liliana. nasha, grecoaica, s-a repatriat si eu am ramas nedusa la biserica. s-a oferit o matusha (Didina) sa-mi fie nasha de botez. dar nu oricum… ci sa ii port numele in apa de botez … si uite-ma Daniela. 🙂 asa ca, acasa pentru ai mei si rude sint Dana. pe la scoala si pe la serviciu am fost pe rind liliana si apoi iana. si am ramas la iana de vreo 10-15 ani.

    iana 3 august 2010 15:57 Răspunde
  • My name is Bond. Geims Bond ?
    Nu, azi ma cheama Bobby. Bobby Bazini :
    http://www.youtube.com/watch?v=vXqSmc5QwwY

    Thomas Man 3 august 2010 15:59 Răspunde
  • Sau Julian. Ca Julian Perretta. Ca si el se întreaba, ca Bobby :
    http://www.youtube.com/watch?v=HlRcLU3gBy0

    Thomas Man 3 august 2010 16:00 Răspunde
  • Se spune ca prenumele, auzit din gura altuia, e unul din cele mai dulci sunete.
    Pe mine ma cheama Ana-Maria Steluta. Toata lumea ma striga Ana.
    Bunicii mele ii mureau copilasii asa ca, la un moment dat, si-a botezat pruncul Steluta (Sfantul Stelian este patronul copiilor). A fost primul copil care nu i-a murit. De aici si al treilea prenume pe care il am. In limbaj modern, ai mei au vrut sa „play safe”.
    Nu ma dau in vant dupa „Ana”. Dar, de fapt, e vorba de cine il pronunta si cum. Asa cred…

    Ana 3 august 2010 16:01 Răspunde
  • visam ca voi avea o fetita pe care sa o numesc Sabina.
    cum sotul meu isi dorea baiat am facut pactul ca, daca e baiat ii pun eu numele, daca e fata ii pune el. voiam sa fie Andrei. si el a zis Ana. opt luni de zile am vorbit despre bebelusul nostru Andrei, fiindca asa zisese ecograful „probabil baiat”.
    a fost Ana pina la urma, si sper sa ii placa numele ei. mai ales acum dupa ce am citit ce ati scris aici. 🙂

    iana 3 august 2010 16:01 Răspunde
  • Sau Belugas, ca-i scena barbatilor. Pt toate doamnele, de ce sa ne complicam cu onomastici si blazoane patronimice, anonimii sunt mereu fantasmanti (ca si cel din poza, nu ?) :
    Club Des Belugas – A Men’s Scene
    http://www.youtube.com/watch?v=-7QqcldgDP8&feature=related

    Thomas Man 3 august 2010 16:03 Răspunde
  • Tania, observasem frantuzismul (observ mult mai mult decat credeti voi…) 🙂 Si-mi place. 🙂

    Simona Catrina 3 august 2010 16:06 Răspunde
  • Pe tata il cheama Dumitru si si-a urat mereu numele, asa ca celor 4 odrasle le-a pus nume straine. Eu am fost mereu mandra de numele meu, Anemari-Helen, care in secret ma facea sa visez la tari straine, ma facea mereu exotica, mai ales ca in scoala generala mi se spunea Helen. Si totusi, mi-am dorit, la un moment dat, sa ma cheme ca pe sora mea mai mare, Mary-Janne. 🙂

    Anemari 3 august 2010 16:08 Răspunde
  • Thomas Man… de fapt nu ne-ai dat nici o idee de cum te chema pe tine de fapt…

    Stii gluma asta?
    „Bond, James Bond”
    ” Gay, Serghey”

    CristinaC 3 august 2010 16:24 Răspunde
  • Ana, tu ai sigur dreptate. atat de mult depinde cum este rostit numele. Tonul face totul.
    Ana- zis sobru
    Ana- spus dulce.
    Azi iti place, maine nu-ti mai place. 🙂
    la fel la mine si, cred, la toti.

    iana, stii cum imi vien sa-ti spun? Iana blandiana. 🙂

    thomas, pe tine te cheama doar john. john malcovici. 🙂

    tania 3 august 2010 16:27 Răspunde
  • cristinaC, fii atenta aici:

    jean. jean claude. jean claude van. jean claude van damme. 🙂

    tania 3 august 2010 16:28 Răspunde
  • Pe mine ma cheama Cristina si sunt asa de incantata ca si pe tine Simona te chema si Cristina… you made my day!
    Sa numai vorbim de faptul ca si eu mai am un nume.. tot cu „S” Silvia, la care nu cred ca voi raspunde daca ma strigati caci nu ma striga nimeni asa niciodata.

    Nu imi amintesc sa existe perioade in care sa vreau sa ma cheme altfel. Tata ma striga Cristi si pentru ca fratele meu mai mic nu putea sa pronunte asta a iesit Kiki.. Am ramas Kiki pentru familie si multi prieteni. Pentru unii sunt Cris, in foarte multe acte sunt Christina…

    Cand am scris prima data pe blogurile Tango erau multe Cristine si am hotarat sa atasesz C-ul care e de la numele meu de familie.

    ODML… apopos pe tine te chema Ilinca, la masa… „Pe mine ma chema Cristina, pe acestia cine i-a chemat?”

    Exista dictionare de nume care iti dau etimologia, semnificatia numelor… sunt fascinante

    CristinaC 3 august 2010 16:35 Răspunde
  • tania… crezi ca i-au bataie de la TM?

    fug la meeting… read you later!

    CristinaC 3 august 2010 16:36 Răspunde
  • draga Simona,
    indraznesc sa spun ca „respir” in ritm de Tango de aprox 2 ani dar nu am indraznit sa va scriu pana acum…sunteti periculos de inteligente, geniale, minunate!dar faptul asta ma copleseste si ma timoreaza teribil……Citind „Steaua fara nume frumos” am realizat ca da!!!! sunt si eu multumita de la cap la coada de ceva..de numele meu, Roxana.Iti multumesc Simona, datorita tie am avut ocazia acestei revelatii, nu credeam ca asa ceva o sa se intample curand, sa fiu si eu multumita de ceva intr-o existenta mult prea plina de intrebari 🙂

    roxana 3 august 2010 16:43 Răspunde
  • Nici nu stii ce suferinte mi-ai desteptat, cate rani port pe inima din cauza titulaturilor mele! Pe mine ma chema Alice, intr-o vreme cand prenumele meu era unic si nobil, dar numele de familie era Ionescu. Aveam in clasa 3 Mihaele banale, 4 Cristine de rand, 2 Ane obisnuite, 3 Carmen comune si, evident, 3 de Ionescu napastuiti. Stii de cate ori am auzit gluma aia tare cu „Ionescu, Ionescu, unde-am auzit eu numele asta?”… De vreo doua milioane de ori.
    In plus, pentru ca se scrie Ali-ce, toata lumea facea glume proaste si-mi spunea, evident, Ali-ce, cu „ce” in coada, asa ca-mi poceau toata nobletea. Si pe deasupra, mai am inca doua prenume, de pe vremea cand fitosii nu aveau decat unul, iar numai eu stiu de cate ori am indurat mirarile celor care citeau in catalog sau pe vreo hartie oficiala – ca de buna voie nu ziceam la nimeni – ca ma cheama Alice Iulia Constanta Ionescu. Cand eram mica voiam sa ma cheme Mara Enescu- dar n-am avut cum sa ajung pana acolo, asa ca ma cheama si azi ca pe nimeni: Alice Iulia Constanta Nastase Buciuta. Fosta Ionescu.

    Alice Nastase Buciuta 3 august 2010 16:43 Răspunde
  • silvia, daca te intrebi, asta este un semn. 🙂

    mi-ati amintit de…bond. eram in love de aceasta mel.:

    http://www.youtube.com/watch?v=z_K-sE8gy4c

    tania 3 august 2010 16:46 Răspunde
  • Cum ar fi să am 100 de ani şi lumea să mă strige tot Mugurel? Tare se mai bucură părinţii mei când, deja la 100 de ani, aud cum mă strigă oamenii ” Mugurel, al cui eşti tu puişor?”

    Omuldelamunte 3 august 2010 16:50 Răspunde
  • Pe mine ma cheama Emilia si pot spune ca-mi place ,lumea ma striga emi sau emily insa cu cel de-al doilea nu m-am impacat niciodata, Andreea nu-mi place deloc,nici macar nu reactionez cand sunt strigata asa cat despre numele de familie ce sa va zic,nu e urat dar e atat de comun incat si parintii mei cand s-au casatorit au avut acelasi nume de familie,atat de raspandit e!Simona,te imbratisez si m=ai lovit cu articolul din tango despre casatorie,numai ce veneam de la parintii mei ,unde mama imi facuse capul mare ca trebuie sa ma marit si ce sa vad pe drum la intoarcere, in tango,tot despre casatorie,m-am intristat,m-am amuzat iar felul in care scrii,ma binedispune pana la urma indiferent de subiect!Ai acel ceva al tau in felulul in care scrii,care ma cucereste de fiecare data!

    emily 3 august 2010 17:09 Răspunde
  • Eu ma impac bine cu numele meu, nu-mi pot inchipui ca m-as putea numi altfel, acum. Pe la scoala generala insa transformasem Laura in Dafina si imi amintesc ca si semnam asa lucrarile de control. In vremea liceului insa am vrut sa ma cheme Beatrice. Citisem despre iubirea dintre ea si Dante si mi se parea cel mai romantic nume cu putinta. Spre norocul meu am avut o profesoara de engleza desteapta si tare draga, careia ii marturiseam toate prostiile care-mi treceau prin cap, care m-a lamurit ca si pe Laura a iubit-o Petrarca si atunci am rasuflat usurata – aveam un nume care merita pastrat.

    Paca 3 august 2010 17:11 Răspunde
  • Alice, trebuie sa ne spui musai cine si cand iti spune Iulia si cine si cand Constanta. 🙂
    (eu is direct interesata de iulia, sincera sa fiu)
    De fapt, care dintre acestea este de botez? sau ambele?

    tania 3 august 2010 17:27 Răspunde
  • Omule, ar fi ca te-ar chema:
    Mugurel Saeculum. 🙂

    tania 3 august 2010 17:36 Răspunde
  • Bobby Bazini, Julian Perretta – intotdeauna o bucurie sa va revad, sa va ascult!

    Paca 3 august 2010 17:41 Răspunde
  • Alice-Iulia mea, am plans si am ras citind ce-ai scris… Am vrut numele tau, fara sa stiu ca ai sa-mi iesi in cale, am vrut un nume de poveste, care sa se citeasca altfel decat se scrie, ca sa inving macar asa timiditatea patologica in care pluteam cand eram cat un ghemotoc.
    Si eu mereu am spus ca, daca as avea o fetita, as boteza-o Iulia, toate Iuliile pe care le-am cunoscut mi-au fost frumoase si dragi.
    Si apoi, am avut un iubit, Iulian, si am crezut ca e un semn divin (asa cum credem toate, cand ne frige dragostea) si ca mi-a fost daruit ca s-o facem impreuna pe Iulia mea. Dar nu pentru asta imi fusese daruit, aveam sa constat. Inca mai caut raspunsuri. De fapt, mai mult le astept, decat le caut.

    Simona Catrina 3 august 2010 17:45 Răspunde
  • Mugurel-Omuldelamunte, pe fratele meu il cheama Bogdan-Dinut si, desi are acum 40 de ani, n-a priceput niciodata ce i-a apucat pe ai mei sa-l boteze Dinut. I s-a explicat, cu multa elocinta, ca Bogdan e contributia lor parentala la onomastica familiei, iar pe baiatul nasului il chema Dinu si, fiindca alor mei nu le placea numele Dinu, i-au spus Dinut. Mie mi se pare un nume pufos si bun, si adevarul e ca, fiind al doilea prenume, nimeni nu l-a strigat vreodata Dinut.
    La scoala era o mica problema, ca profesorii recitau tot ce vedeau in catalog, putea sa te cheme Dobre Florin Agamemnon, ei spuneau tot, nu te-ar fi scutit de hlizeala clasei. Si, de fapt, profesorii sunt primii curiosi sau nedumeriti sau chiar cinici (apropo de ceea ce povestea Alexandra B.).
    Am avut colegi de clasa (acum au ajuns doctori sobri, piloti, cercetatori sau profesori universitari apretati) pe care ii chema Norocel, Amoras, Ghiocel. Asta e, parintii vor sa ramanem copii.

    Simona Catrina 3 august 2010 17:53 Răspunde
  • Emily, conform statisticilor, numele tau e cel mai frecvent din toata America de Nord. E mai uzual decat celebrul „Mary”. 🙂

    Simona Catrina 3 august 2010 17:56 Răspunde
  • simone, apropos de Amorash, ar suna bine un nume precum Tiama sau, dupa caz, Tiamo. 🙂

    tania 3 august 2010 18:00 Răspunde
  • Am avut un iubit care m-a strigat Iulia- pana cand nu m-a mai strigat deloc. Un alt iubit care mi-a promis ca imi va face o fetita Iulia, pana cand am ramas gravida si mi-a uitat toate prenumele, de groaza sa nu cumva sa vreau numele lui. Asa ca pe fetita Iulia n-am mai facut-o niciodata, dar o s-o faci tu, Simona mea, sunt convinsa. Iar Constanta nu-mi zice nimeni decat de Constantin si Elena, cand sarbatorim ziua mea, a mamei mele, a Ilonei- versiunea ungureasca pentru Elena- si a baietelului meu, Victor-Constantin. Atunci, de sarbatoarea draga a familiei noastre, ne spunem pe numele sfinte si, cu cele doua traditionale torturi ale noastre de biscuiti (unul cu Nutella si altul cu Finetti), benchetuim.
    Simona, te iubesc, si cu asta basta.

    Alice Nastase Buciuta 3 august 2010 18:25 Răspunde
  • Sincera sa fiu, imi place foarte mult numele meu,mi se spune tot timpul ca are ceva aparte,ca e muzical.Ma bucur enorm ca nu fac parte din’ Generatia Alina,Andreea,Cristina”.

    iulia 3 august 2010 18:31 Răspunde
  • Pe sotul meu l-a botezat socrela Cristinel……..face crize daca il strig asa.I-am explicat ca probabil l-a iubit mult si de aia l-a botezat asa….

    iulia 3 august 2010 18:32 Răspunde
  • E o incantare sa asist la un dialog Alice-Simona/Simona-Alice. Va invidiez sincer, nu am vazut la nimeni o prietenie mai frumoasa ca a voastra. Mi-ar placea si mie sa am o astfel de prietenie chiar si cu o fata pe care sa o cheme Vacagrasa Veronica! Cu drag, MIHAELA-GABRIELA!

    Mihaela 3 august 2010 18:52 Răspunde
  • Draga Simona,sa iti dea Dumnezeu noroc si multa sanatate,sa o nasti pe tiza mea…..chiar m-as bucura.Imi plac foarte mult articolele tale,imi place revista,e singura din tara care merita citita,e o revista pe care o iubesc.Va multumesc mult pentru tot ceea ce faceti,sunteti o echipa minunata.De 10000000000000000 de ori BRAVOOOOOOO!

    iulia 3 august 2010 19:18 Răspunde
  • Simona draga, trebuie musai sa faci o fetita, pe care s-o iubim si s-o botezam noi toate de aici, de pe blog. Nu-i asa ca ar fi o minune? Eu port numele fetitei asistentei cu care a nascut mama. As fi curioasa s-o cunosc acum, la varsta asta. Acasa si la liceu mi s-a spus Cami si mi-a placut. Dar cand vine vorba de nume eu nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la cateva nume din politica romaneasca: Trita Fanita, Culita Tarata….( si daca imi mai amintesc va mai spun) .

    camellia 3 august 2010 20:55 Răspunde
  • Alice, dar reteta de tort cu biscuiti nu ne-o dai? Ce fel de biscuiti folosesti? Cu ce-i insiropezi?

    /

    camellia 3 august 2010 21:39 Răspunde
  • simone, alice, cu sau fara iulia, de fiecare zi, sau doar la zi sfanta, dar mai ales in planuri miraculoase, eu vreau sa vad filmul asta cu…..
    http://www.youtube.com/watch?v=vjvJHsJD8ic&feature=channel 🙂

    (meryl streep in cu totul alt rol decat o stiu eu.)

    tania 3 august 2010 21:54 Răspunde
  • 🙂 Hei Tania, eu tocmai ce l-am vazut!

    Blanca 3 august 2010 22:00 Răspunde
  • Alice si Ilona ma iubesc asa, de la ele am invatat „te iubesc si cu asta basta”, pe vremea cand Ilona (Nana, cu ii mai spuneam noi) era un cocolos pufos care vorbea uluitor de devreme si de coerent, ca un omulet mare.
    Desi nu stiam ca e posibil, de la ele doua am invatat sa iubesc si mai mult, din ce in ce mai mult…

    Simona Catrina 3 august 2010 22:13 Răspunde
  • Iulia, esti tare draguta, m-ai binedispus! 🙂
    Stiu, sunt multi baieti botezati Cristinel, culmea e ca mie imi spuneau ai mei Cristinel cand eram bebelus. 🙂 (Pana sa apara frate-miu cu Mona lui).

    Simona Catrina 3 august 2010 22:15 Răspunde
  • serios? deci meryl e grozava din cate am vazut. ca sa nu spun ca la ora asta descarc filmul de pe net. 🙂

    si la ce fragmente de film am vazut, cred ca trebuie sa deschid frigiderul. 🙂 rapid. 🙂

    MS e una dintre preferatele mele:
    de pilda, pt ca e suta a suta ea la finalul:

    http://www.youtube.com/watch?v=OHRPvvOOd6g&feature=channel

    (blanca- nume armenesc, sigur? 🙂 🙂

    tania 3 august 2010 22:15 Răspunde
  • Camellia, tortuletele de biscuiti sunt opera Ilonei si a lui Victor, de-aia unul e cu Finetti si unul cu Nutella, fiindca (stai, ca nu stiu daca imi aduc aminte, ca am fost si bolnava cand eram mica, pe vremea mea nu se eradicase pojarul), deci Ilona vrea cu Finetti, parca, si Victor cu Nutella, sper sa fi tinut bine minte. Oricum, ei isi fac tortuletele singuri, eu am vazut bunatatile cu ochii mei. 🙂 Deci, sincer, nu stiu daca Alice stie reteta. 🙂

    Simona Catrina 3 august 2010 22:17 Răspunde
  • Simona, nu exagerez, dar as vrea sa vad un film despre prietenia voastra puternica. Scrie un scenariu!!!

    camellia 3 august 2010 22:18 Răspunde
  • Mihaela-Gabriela (imi inchipui ce-i la tine pe 8 noiembrie), multumim mult! Frumoasa efuziune, sugestiv argument (cel cu Veronica…) 🙂

    Simona Catrina 3 august 2010 22:19 Răspunde
  • simone, sa vezi ce-ti face alice cand o reveni, pt treaba cu reteta. 🙂

    tania 3 august 2010 22:20 Răspunde
  • Draga Tania, cred ca mie nu mi-ai facut”portretul”. inca il mai astept. Sunt curioasa cum ma vezi? Ca pe ceilalti i-ai creionat cu mult talent.
    Blanca vine de la Eminescu, „Fat-Frumos din tei” 🙂 Mi-ar placea sa vina din Armenia, prietenii stiu de ce:)
    Filmul mi-a placut mult. O singura nemultumire am, sa vad daca o sa o ai si tu dupa ce vizionezi pelicula.

    Blanca 3 august 2010 22:22 Răspunde
  • tania am vazut Julie & Julia. Mie mi-a placut. MS e nemaipomenita . te previn sa mananci inainte de a te uita la film caci pe langa altele este despre mancare frantuzesca. Placadu-mi sa gatesc, MS, traind pe continentul nord american… am primit de Craciun caretea de Bucate a Juliei care o are pe coperta pe Meryl Streep.
    Chiar te rog sa imi spui daca ti-a placut!

    CristinaC 3 august 2010 22:26 Răspunde
  • pfu, blanca! (help, people!) 🙂

    pai cum ar trebui sa arate un nume, o stea precum a (l) ta (u)?

    revin. 🙂 🙂 🙂

    tania 3 august 2010 22:27 Răspunde
  • Draga Roxana, ma bucur ca ai iesit in luminisul nostru, in sfarsit. 🙂 Dupa doi ani… 🙂 Sa mai vii…

    Simona Catrina 3 august 2010 22:30 Răspunde
  • Iana, multumesc ca ne-ai impartasit traseul numelui tau, chiar ma intrebam cum ti-a fost daruit… 🙂

    Simona Catrina 3 august 2010 22:31 Răspunde
  • Simona, cred ca un film despre voi, cu voi in rolurile principale ar fii un success nebun!
    Hai scrie-ti scenariul!

    CristinaC 3 august 2010 22:32 Răspunde
  • Cristina, ce cadou ai primit! Mi-l doresc si eu 🙂

    Blanca 3 august 2010 22:33 Răspunde
  • Ana, Anca I, Irina-Daniela, Adina, Ruxi, Andra, Anca, Alexandra, Diana, Inna, Elena, tuturor care ati venit aici, acum sau mai demult, activ sau in tacere, va multumesc pentru confesiuni si anecdotica fascinanta a numelor voastre, a numelor celor din jur, a ironiilor soartei. Sper sa am ocazia curand sa va raspund mai concret, cand mai interveniti, adevarul e ca nu ma gandeam la un torent de marturii, la acest subiect, dar uite ca s-a deschis cutia cu amintiri… Ce frumos! 🙂

    Simona Catrina 3 august 2010 22:36 Răspunde
  • Draga mea Anda… ma bucur ca ti-am aflat povestea, desi stam aici, aproape, blog langa blog, uite ca nu stiam de unde ti-ai smuls numele frumos. Daca ma intrebai acum 25 de ani, mi-ar fi placut mai mult Andreea, dar azi imi place mai mult – sau cel putin la fel de mult – Anda. Si ti se potriveste mai bine decat Andreea (risipesc si eu o modesta si discutabila parere). 🙂

    Simona Catrina 3 august 2010 22:38 Răspunde
  • Anemari, draga mea, credeam ca ai sange strain si de-aia ai un nume atat de romantic-germanic, te credeam catolica sau protestanta, eventual cu bunici anglo-saxoni 🙂 Interesanta ideea familiei tale, e adorabil ca v-au pus tuturor nume straine, macar nu aveti subiect de suspiciune si disputa existentiala. Superb. 🙂

    Simona Catrina 3 august 2010 22:40 Răspunde
  • Amalia, numele tau e si frumos, si universal, usor traductibil in mirajul lumii in care traiesti. Mie canadienii imi spuneau Cristina mai degraba, asta e first name si ma recomandam ca atare, nu avea rost sa le explic eu ca prietenii ma striga pe middle name. Si ca sa-i scutesc si de eventuale pronuntii alandala. Macar stiam ca spuneau frumos „Christina”. Iar eu – tot asa – dictam si trezita noaptea din somn: si ar ai es ti ai en ei – ci ei ti ar ai en ei (ca sa le zic prenume si nume). 🙂 Erau incantati si spuneau mereu ca la ei Catrina e prenume, ceea ce stiam deja. 🙂

    Simona Catrina 3 august 2010 22:44 Răspunde
  • Cristina, tocmai tu nu stiai ca ma cheama Cristina, desi am stat asa aproape una de alta, in Canada? 🙂 Ce prietena rea sunt… 🙂 Ei, vezi, trebuie sa mai vin „pe-acasa”, la Toronto/Hamilton, sa mai clarificam cate ceva. 🙂

    Simona Catrina 3 august 2010 22:46 Răspunde
  • Draga Paca, pe una dintre verisoarele mele preferate (care-mi era totodata si cea mai buna prietena in adolescenta) o cheama Laura. Si mi-e cu atat mai drag numele. Aaa, si o cheama Laura-Iulia, fiindca pe mine ma urmareste un destin, e disperat! 🙂

    Simona Catrina 3 august 2010 22:48 Răspunde
  • Thomas, m-am asezat comod in puful serii si al canapelei, astept(am) povestea numelui tau. 🙂

    Simona Catrina 3 august 2010 22:48 Răspunde
  • Simona, da’ nu smulgem in seara asta nici o promisiune de la tine ? Nici nu ne promiti ca ai sa faci o fetita si nici de scenariul acela despre care ti-am scris si eu si CristinaC nu spui nimic. Eeeiiiiiiiiiii !!!

    camellia 3 august 2010 22:56 Răspunde
  • vezi Thomas… nu sunt singura curioasa… si apoi mai vrem si povestea” cum ai ajuns la numele de Thomas Man”

    CristinaC 3 august 2010 22:58 Răspunde
  • ei da, te intrebai… ca exact asta te preocupa…esti dragutza. ma bagam si eu in seama pe aici.

    iana 3 august 2010 22:58 Răspunde
  • Iana, vorbesc serios, ai un nume aparent simplu, dar deosebit, si am asemenea curiozitati… mai ales ca esti cea mai veche prietena de pe blog, la ora asta… draga mea… 🙂

    Simona Catrina 3 august 2010 23:04 Răspunde
  • Cristina, Camellia, stati, ca e prematur sa scriu scenariul acum, eu si Alice mai avem destule lucruri de inceput si de dus pana la capat si de inceput iarasi… 🙂 🙂 Doar daca vreti un film din asta bizar, de tip european, eventual nordic… 🙂 Stati, ca viata abia de-acum incepe… 🙂

    Simona Catrina 3 august 2010 23:06 Răspunde
  • Thomas Man n-a existat.
    A existat doar o fantoma cu ochi mari
    Brazdata de ganduri adanci,
    Care numara pixelii si feromonii
    Din cartile dragostelor
    Colorate de Simona Catrina.
    Si pentru ca naluca asta
    Trebuia sa poarte un nume,
    Un nume de om normal,
    S-a autointitulat Thomas Man.

    Thomas Man 3 august 2010 23:07 Răspunde
  • cristina, te sustin. adica pe ODML il cheama Mugurel, pe Un trecator il cheama shrek, pe Una o cheama Oona, pe justine o cheama Anca samd. Thomas este singurul care se incapataneaza. 🙂

    blanca, daca nu te-am nimerit, sunt sigur pe langa. mai stii criteriul, da? 🙂 zam-be-tul. 🙂

    http://1.bp.blogspot.com/_KlRl6pgDddQ/S3RERNImf9I/AAAAAAAABpw/8q6swcM0ung/s1600/penelope-cruz.jpg

    tania 3 august 2010 23:07 Răspunde
  • Ia uite cate litere am mancat, zici ca au trecut lacustele in urma mea!

    Simona Catrina 3 august 2010 23:08 Răspunde
  • CristinaC, eu nu-s bataus decat cu spiritele rele !
    Tu esti o fiinta buna ca painea calda 🙂

    Thomas Man 3 august 2010 23:09 Răspunde
  • Thomas, povestea suna exact cum mi-am imaginat-o. 🙂 Am vrut doar sa-mi testez incidentele ezoterice care imi dau dreptul sa presupun pe mai departe. Multumim frumos-frumos… 🙂

    Simona Catrina 3 august 2010 23:09 Răspunde
  • Simone, vezi ca thomas man vorbeste la timpul trecut. o sa avem o surpriza cred. 🙂

    tania 3 august 2010 23:10 Răspunde
  • Tania, ai dreptate, lipseste draga de Una, era interesant sa aflam cum o strigau cand era mica. 🙂 Sau poate ea avea noroc si n-o strigau, copiii nu vor sa fie strigati, vor sa fie lasati in pace, te striga ei cand au nevoie de tine.

    Simona Catrina 3 august 2010 23:12 Răspunde
  • Pe mine ma cheama Felicia. Mama a batut cu pumnul in masa ca eu sa port numele nasei mele, in ciuda protestelor mamei nasului de a ma boteza Georgiana, Dana sau Maria. Si ii multumesc in fiecare zi. Mihaela imi spun doar ai mei de Sfantul Mihail si Gavril, ca deh, mama s-a gandit sa am si un nume de sfant. Urasc diminutivele, asa ca daca se-ntampla sa-mi spui Feli, te-am taiat de pe lista imediat. Prietenii imi spun Felice, asa-mi spunea profesorul de spaniola in facultate, dar imi place. Am intalnit persoane cu nume, sa le spunem cel putin ciudate, Postumia, Caius, Salvina, Germinia si chiar si Cupidon.

    Felice 3 august 2010 23:13 Răspunde
  • Ba vad ca ii vorbeste Cristinei la prezent, deci avem de luat aminte. 🙂

    Simona Catrina 3 august 2010 23:13 Răspunde
  • Va asigur, dragi colocatare, numele meu nu prezinta niciun interes, fonetic, economic, pedigristic, etc.
    Va asigur de simpatia mea înflorata si înzecita, culpabilizand deja pt ceea ce ar putea pare un ascunzis.

    Thomas Man 3 august 2010 23:14 Răspunde
  • eeexact, simone. 🙂 parca un tractorul spunea ca Una-i copilul teribil de aici.
    hai s-o strigam. 🙂 unaaaaaaaaaaaa, where are u? 🙂

    tania 3 august 2010 23:17 Răspunde
  • Felice, da, e un nume superb, aluneca pe raze, cumva, are o limpezime greu de povestit.

    Am intalnit si eu oameni cu nume pe care parintii le-au gasit prin muzee, cred.
    Pe primul baiat cu care am iesit eu in oras vreodata, in clasa a saptea, il chema Decebal. Ce dragut si destept era! Si ca sa nu lase geneza poporului numai in seama dacilor, ai lui ii pusesera si un prenume cat de cat roman (Marius), sa mai dreaga busuiocul.
    Nu mai stiu nimic de el, desi l-am tot cautat si pe Facebook si peste tot. A disparut. Sau si-a schimbat numele?…

    Simona Catrina 3 august 2010 23:18 Răspunde
  • Ma bucur sa te citesc asa de entuziasta si plina de elan!
    Trimiti o poza?
    Facem mai multe filme ca si misssion imposible one, two , three si tot asa pana va cuoaste si citeste toata lumea.

    CristinaC 3 august 2010 23:19 Răspunde
  • PS. ups. un trecator, incep sa mananc din litere. sorry. nu stiu cum ajuns la tractor. pfu!

    thomas, asta inseamna o stea fara nume frumos?

    tania 3 august 2010 23:19 Răspunde
  • TM te ascunzi dupa deget, man! dar n-avem incotro decit sa respectam ascunzisul.

    iana 3 august 2010 23:19 Răspunde
  • am cunoscut in Romania a doamna avocat. desteapta, frumoasa, eleganta… al carui prenume este Lenuta. Jur ca, pronuntat de ea, demn, clar, apasat, numele suna foarte bine.

    iana 3 august 2010 23:21 Răspunde
  • iana aprpos de Lenuta… am cunoscut o fetita ( 15 ani) venita cu partintii din Israel, pe care o chema Lenuta. Am intrebat-o de unde vine asta caci romaneste nu vorbea. Una din bunici era din Basarabia si asa a vrut ea sa o cheme pe fata… ce daca mama ei e evreica si nici habar nu avea ca Lenuta vine de la Elena ( care la rusi se transforma in Lena)

    TM multumesc . O iau ca pe un compliment. Recunosc sunt buna dar unii considera asta un defect.
    Oare te cheama Andrei cu adevarat?

    CristinaC 3 august 2010 23:28 Răspunde
  • TM, daca te cheama Andrei mie imi place numele. Mi-a placut dintotdeauna. 🙂

    iana 3 august 2010 23:30 Răspunde
  • Vai de mine, Andreea Anda Docea 😛 Uite ca am uitat sa te trag de limba cu prenumele ala secret 😛 E din cauza lui mojito, dar las’ ca data viitoare beau apa 😀

    Justine 3 august 2010 23:35 Răspunde
  • Simona, nu e devreme ! Eu nu vreau sa vad filmul din perspectiva unor ”babute” care se intalnesc la vreo zi onomastica la care- inexplicabil- n-a mai ajuns nimeni din cauza vreunei furtuni. Cred ca cea mai potrivita varsta e aceasta(vezi ca am luat-o in serios). Si vreau sa fie un film gen comedie romantica cu iz american! Sant curioasa daca ati fost vreodata certate. Dar poate aflu asta din film sau macar dintr-o carte .

    camellia 3 august 2010 23:36 Răspunde
  • TM… eu am doi baieti. Pe primul il cheama Radu Andrei.. asa am vrut eu.
    Daca era fata l-ar fi chemat Sanziana ( si ma gandesc si acum cum i-ar fi pocit canadienii numele)
    Pe cel mic toata lumea l-a vrut fata si Radu botezase bebelulsul din burta mea Corina. Eu nici nu m-am gandit la nume de baiat asa ca medicul (un foarte bun prieten) cand a scos bebelusul la lumina din sala de operatie a spus: „Imi pare rau … nu e fata.”
    Pe amandoi, baiat si medic ii cheama Adrian.

    CristinaC 3 august 2010 23:39 Răspunde
  • well, aveti ce vota pe aici? 🙂

    eu mi-am ales. no 7. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=YPPJek–PkQ&feature=channel

    tania 3 august 2010 23:40 Răspunde
  • cristina, de unde ai concluzionat adrian pt TM?

    tania 3 august 2010 23:41 Răspunde
  • andrei de fapt.

    tania 3 august 2010 23:41 Răspunde
  • eu am concluzionat Andrei… daca tu zici Adrian e bine si asta… fara nici un motiv… intuitie doar dar in ultima vreme nu prea sutn buna la astea. Cred ca stresul e de vina si trebuie plecat in vacanta!

    CristinaC 3 august 2010 23:43 Răspunde
  • Camellia, eu si Alice n-am fost „certate” niciodata, in sensul ca nu am ramas suparate dupa nicio discutie. Cu ani in urma, ne-am certat si noi de cateva ori (in general, la inceput, in facultate), dar nu incheiam discutia pana nu ajungeam la un rezultat si, deci, n-am fost niciodata suparate una pe alta, propriu-zis. Deja, dupa atatia ani, ne stim asa de bine fiecare gand, privire, impuls, gest, incat nu vad ce s-ar putea intampla vreodata ca sa ne certam. Imaginatia mea nu merge pana acolo, iar sufletul nici atat…

    Simona Catrina 3 august 2010 23:50 Răspunde
  • tania,
    e mare gradina… si eu care credeam ca romanii sint de neintrecut la prenume. 🙂

    iana 3 august 2010 23:53 Răspunde
  • names 🙂 , la mine se stinge lumina. 🙂

    va las cu:

    http://www.youtube.com/watch?v=tWJexBuAF60

    NB to u all.

    tania 4 august 2010 0:00 Răspunde
  • Noapte buna, Vioiciunea-Voastra! Noapte buna, dragilor! 🙂

    Simona Catrina 4 august 2010 0:17 Răspunde
  • Buna dimineata Simona,zi plina de soare si bucurii sa ai,zi pufoasa plina de rasfat si iubire!Buna dimineata ,tuturor celor de aici,clipe frumoase sa traiti azi,si maine,si-n fiecare zi!

    emily 4 august 2010 7:29 Răspunde
  • Simona, cum ti-am zis si la birou, mie imi place numele meu – prenumele, de fapt, pentru ca mult timp mi-am urat numele de familie, copiii (rai) ma strigau cateodata „Groaza”, si radeau.
    Alina e nasa mea de botez si ea a decis cum sa ma cheme – acum nu prea se mai poarta asta, nasii primesc prin sms indicatii de la parinti 🙂 – iar cand aveam vreo 7-8 ani si am inceput sa dau iama in biblioteca tatei, pe prima pagina a multor romane, in special de dragoste, scria: „pentru Alina, dintr-o vara cu dor, 1965” sau „Alinei, cu dragoste, 1968”. Am aflat, astfel, ca multe carti erau ale nasei mele, care crescuse impreuna cu tata, aproape infiata de parintii lui (poveste lunga), si-mi placea sa ma gandesc ce Alina iubita era, de primea in dar astfel de carti minunate si astfel de cuvinte. Si-atunci m-am atasat de numele meu sperand, ca intr-o zi, voi fi iubita la fel…

    Alina Grozea 4 august 2010 7:48 Răspunde
  • Buna dimineata fetelor !

    Daca vreti sa va amuzati si in legatura cu numele unor persoane publice, va sugerez sa cititi „Obscenitatea publica” a lui Andrei Plesu. Are un articol super amuzant despre numele ciudate dar atat de portivite cu persoana ale unor politicieni, ex. Culita Tarata. Atat articolul de care va spun cat si celelalte sunt bestiale (vezi Pozitia Lorelei). Am ras cu lacrimi la unele faze, are un condei maiastru, dupa parerea mea, este cel mai amuzant, ironic, civilizat si politically corect autor pe care l-am citit in ultimii ani.
    Cat priveste prenumele copiilor, cred ca aici viata bate filmul. Si nu vorbesc despre cetatenii de etnie roma care dau niste nume absolut neasteptate puradeilor ci chiar despre romanii nostri. Pai daca te cheama Popandau cum naiba sa-ti numesti fiica Cleopatra ?! Ca traducator, mi-au vazut ochii cele mai oximoronice alaturari. De ex. Bounegru Angela Serafina (toti ingerii si serafimii s-au adunat pe spinarea bietului bou ). Cred ca ar trebui sa se dea o lege care sa permita persoanelor sa-si schimbe prenumele dupa 18 ani. E greu sa suporti povara unui prenume aiurit toata viata, numai pentru cine stie ce nebunie, capriciu sau ce scrinteala vreti voi au avut parintii (or nasii, bunicii, etc) bietului nou-nascut.
    Va pup pe toate !

    elena 4 august 2010 9:56 Răspunde
  • Eu am fost intotdeauna mandra de prenumele mele – maria-simona… cred ca am avut si eu momente in care imi doream sa am un nume mai special, dar au fost momente foarte scurte. Imi amintesc ca in liceu, apropo de pseudonime, scriam poezii si proza scurta sub numele de Sara… Acum imi place la nebunie frantuzescul Simone :D.

    Imi place la nebunie cum scrii. Accesez site-ul tau de vreo 2-3 ori pe zi si atunci cand gasesc un nou articol imi aduci zambetul pe buze. Te imbratisez cu drag 🙂

    Simone 4 august 2010 10:53 Răspunde
  • 🙂
    Cat imi place subiectul..Iar si iar Simona!Si imi place si prenumele pe care il port.Mai rau era cand eram mica si tatal meu ma striga Simonica,nu stiu ce aveam eu cu diminutivele.
    Imi sunt dragi comentariile voastre,trezesc amintiri..Daca prima data am avut gemene si sa spunem ca m-am descurcat cu numele,mai rau a fost urmatoarea data cand baietelul anuntat sigur a fost tot fetita.. Am fost atat de blocata incat „baietelul” imi poarta amandoua prenumele.Si Simona si Emilia.
    Dar nu radeti,ca sa evitam tresaririle casnice,iar ne-am descurcat-am recurs la porecle de tot felul :))

    Si daca pe Una nu vreau sa o deranjez,poate e tot pe undeva pe-o margine de pajiste cum ii place si atunci ii doresc liniste,Taniei ii spun ca eu mi-am ales 11;7 fusese luat :))
    Imi place si mie prenumele Andrei,cu muzici cu tot,desi precizarea a mai avut loc 🙂

    Simona,da,sunt inca multe mame care au aporturi consistente..cat de frumos spui,cat de adevarat..trist de adevarat.
    Va doresc tuturor o zi minunata!

    simfo 4 august 2010 11:26 Răspunde
  • Foarte fain subiectul!

    Nici mie nu mi-a placut in totalitate prenumele meu, mai ales ca era moda Cristinelor, Alinelor, Ancutelor, Andreelor, Mihaelelor etc, dar eram abia la gradinita, asa ca nu am facut mare scandal. La scoala mi-am dat seama ce bine e sa fii singura din clasa cu acest prenume, Teodora si cam asa am tot fost pana in facultate.
    Interesant e ca dupa primul semestru si dupa examene, la ebraica am fost inclusa intr-o grupa speciala, cu cei de la litere, care erau mai avansati si faceau cu un profesor din Israel, pe numele lui David, dar noi ii spuneam Deivid. In grupa respectiva mai era o fata, tot Teodora si pt ca Deivid era incurcat, nu stia cum sa ne strige, mai ales ca fiecare aveam doar un prenume, ne-a zis Teodora A-cea de la litere, pt ca fusese inainte in grupa, si eu eram Teodora B. Si chiar asa ne striga, dar nu a fost o problema.
    Teodora B a inceput sa nu mai vina pe la cursuri si atunci eram doar eu, dar Deivid s-a enervat si i-a spus ca eu am devenit A si ea e B :-). S-a ajuns intr-un asemenea mod ca nu mai stia nici el care dintre noi e A si care B, iar pe noi nici nu ne interesa, ne exaspera cu compunerile la ebraica si corectarile.
    Pana la urma, cealalta Teodora a plecat in Spania, si am ramas doar eu, fara A sau B, iar cand s-a intors a fost inclusa in alta grupa.

    Numele lui e insa intersant, il cheama David Bar-Ad, iar Bar-Ad e numele de familie si se traduce ceva in genul ,,Fiul Stelelor”. Mi-am amintit eu de Dr Queen si ”Dansul Norilor” dar nu mi-am permis asocierea de fata cu el.
    Tot in facultate, pe una dintre profesoarele de istorie medievala o chema Maria Craciun, si chiar la primul curs ne-a spus: eu sunt Mary Christmas, a fost tare draguta, i-am retinut numele fara complicatii.
    Parintii mei mi-au dat un singur prenume, desi era moda mai multor prenume si ma bucur ca au facut asta, oricum si prenumele asta a fost intins la maxim, cand Teo, cand Dora (diriginta din liceu imi spunea asa si nu mi-a placut deloc) apoi Teolina, Teuta, Tudorita (de unde pana unde, erau insa doar variante temporare, spuse uneori ca alint alteori din rautate) Teodorica (maica-mea imi spune asa cand gatim impreuna si e suspicioasa ca nu iese treaba cu ideile mele), fiica nasei mele, care are aproape doi ani imi spune Theo (ca in engleza), probabil nu putea spune Teo, dar e tare draguta.
    Asa ca am un singur prenume, dar mai multe variante si romanesti si straine, deci nu imi fac probleme.
    Numele de familie e iarasi un hop, mai ales in scoala poti fi facut in toate felurile si de profesori, iar apoi dupa casatorie daca il schimbi e un alt show, depinde de nume acum. Se mai poate sa le pastrezi pe amandoua si poate copilul are de suferit, erau colegi de-ai mei care aveau 2 nume de familie si unii profesori ii intrebau de ce nu s-au putut intelege parintii sa pastreze un singur nume, sau alte comentarii rautacioase. Se mai poate sa ramai cu numele tau, sotul cu al lui si apoi copilul D-zeu stie, cand va veni va fi circul mare.
    E o intreaga filosofie si dezbatere cu numele astea, nu conteaza dar conteaza. Stiu un cuplu care voiau sa se casatoreasca si el avea numele de familie Pisica. Au hotarat de comun acord sa ia un alt nume, ceva simplu, nici al sotiei (cunoastem comentariile!) nici al lui, tocmai ca atunci cand vor avea un copil sa nu aiba de suferit.
    Acum asta depinde de fiecare, pana la urma te-ai nascut cu un nume si nu ti-l poti alege, probabil ti-l poti schimba. Dar se poate intampla sa ajungi sa iti placa, atat numele, cat si prenumele, mai ales vazand atatea exemple de Vacagrasa si mai stiu eu ce.

    Teo 4 august 2010 12:54 Răspunde
  • MA CHEAMA MARIA. INTOTDEAUNA M-A CHEMAT ASA. NUMAI EU STIU CAT AM NECAJIT=O PE BIATA MEA MAMA CAND VENEAM PLANGAND DE LA SCOALA , FIINDCA NU-MI PLACEA SA MI SE SPUNA ” MARCICA ” SI VROIAM SA MA NUMESC STELA , SAU MACAR CRISTINA , CA PE SORA MEA.SEMNAM POEZIILE TRIMISE PE LA REVISTE CU ” FRANCESCA CODREANU „; ASA MI SE PAREA MIE CA SUNA BINE! SI PROBABIL CREDEAM IN SANSA DE A AGATA BAIETI INTERESANTI CU UN NUME CA ALINA , SAU ANDREEA . AZI , CU SAU FARA CODREANU , FRANCESCA MI SE PARE TOTAL CIUDAT SI DESUET , SI ADOR NUMELE ” MARIA ” , CARE CHIAR MI SE POTRIVESTE SI IN CARE MA REGASESC , SI II MULTUMESC INCA O DATA SI PENTRU ACEST LUCRU MAMEI MELE , SI II SCRIU IN PRAF DE STELE , ASA CUM N-AM AVUT CURAJUL S-O FAC CAT A TRAIT , ” TE IUBESC , MAMA MEA DRAGA , SI PENTRU NUMELE PE CARE MI L=AI DAT !”

    maria 4 august 2010 14:07 Răspunde
  • maria, tare frumos spus fata de mama ta.
    in ziua mea desuet-muncitoare de astazi, ai reusit sa ma emotionezi.

    eu v-o recomand astazi pe…Nadia. pt cine adora acest stil de muzica.
    sa va spun ca la mine, in sfarsit (dupa indelungi incantatii 🙂 ) ploua.

    http://www.youtube.com/watch?v=zRWsu2BLMDQ&feature=related

    sau:

    http://www.youtube.com/watch?v=24xBFEQth1s

    tania 4 august 2010 15:01 Răspunde
  • Hehe, prenumele meu e Catrina. Nu Ecaterina, nu Catrinel. Si mi-a placut atat de mult pana sa citesc „Morometii”….
    Acum sunt Katarzyna, nu din propria-mi initiativa.

    Catrina 4 august 2010 15:06 Răspunde
  • pfu, simone. esti impresurata fi atenta. 🙂 🙂

    avem simone (printre anotimpuri si iubiri) avem si catrina. si este fara K. 🙂

    tania 4 august 2010 15:12 Răspunde
  • Bun venit noilor venite asa de bine numite !

    Internetul nu e chiar ceea ce pare. Fantomele nu sunt chiar toate îmbracate în alb. Fetele cu prenume de fete poate nu sunt chiar toate fete ?
    Asa ca, dragi pisicute si pisoiasi… :
    http://www.youtube.com/watch?v=zi8VTeDHjcM&feature=player_embedded

    Thomas Man 4 august 2010 15:26 Răspunde
  • Una testeaza unul dupa altul amortizoarele din fanetzele planetei si arde poetic pe la party-uri 🙂
    The Hundred In The Hands – Pigeons
    http://www.youtube.com/watch?v=zAfEvvnzlwQ

    Thomas Man 4 august 2010 15:27 Răspunde
  • LM tace nelinistitor. Sper ca n-a avut parte la nunta de un barbat normal (ecuatia «barbat = porc» e o antiena pe site-ul Tangoului si în multe alte capete feminine dragalase) ca în clipul urmator :
    Tim Berg – Bromance
    http://www.youtube.com/watch?v=ChzbYiYHOUU&feature=player_embedded#

    Thomas Man 4 august 2010 15:29 Răspunde
  • Tania ne-ar fi putut reaminti, cu reactivitatea si apropoul care i-au facut renumele, cateva prenume feminine pretext la visare si la picioare, în varianta colectiei – Angela, Pamela, Monica, Erica, Rita, Tina, Sandra, Mary, Jessica… – Lou Bega :
    http://www.youtube.com/watch?v=3czH4ls1rr0

    Thomas Man 4 august 2010 15:30 Răspunde
  • Viitorul clipurilor de criza e în clipele artizanal-alternative :
    Via Audio – “Lizard Song”
    http://music.minneapolisfuckingrocks.com/post/899899682/video-via-audio-lizard-song

    Thomas Man 4 august 2010 15:33 Răspunde
  • thomas, respira un pic. Care sa fie apropoul?

    tania 4 august 2010 15:34 Răspunde
  • ps. scuzati singuraticul «I» din «fi atenta». 🙁

    tania 4 august 2010 15:35 Răspunde
  • Eu sunt mandru de numele si prenumele meu. Sorin – un nume clasic, simplu, cu personalitate (daca stii sa ti-o faci). Numele de familie nu este tipic romanesc, ceea ce-l face putin mai special, dar este scurt si fara diacritice.

    Legat de cei cu nume ciudate, cred ca aici se arata prostia parintilor, iar copii nu cred ca vor ajunge prea departe (treaba cu aschia si trunchiul).

    sorin 4 august 2010 15:43 Răspunde
  • Thomas, hast du gute Laune? Fetele ti-au tot rasfirat ieri in fata ochilor nume, doar-doar vei alege unul. Pot sa incerc si eu? Cum am o slabiciune pentru poeti tristi si singuratici, in mintea mea, nu stiu de ce, tu esti Ovidiu.

    Paca 4 august 2010 15:57 Răspunde
  • Eu n-am pisici, am un (tehno) dog:

    http://video.de.msn.com/watch/video/techno-dog/ke8t9o58

    Paca 4 august 2010 16:03 Răspunde
  • Y, LP, I’m in The Mood for Easy Thinkin’. Asa cum nu ma stiu, nu va dura o vesnicie starea asta de galinacee. Multumesc pt grivei. Cel mai bun si fidel prieten al omului ramane totusi dictionarul.
    Petrarca n-avea gusturi onomastice rele 🙂

    Thomas Man 4 august 2010 16:23 Răspunde
  • Simona,
    Imi amintesc cum le spuneam adresa-en oh ar em ai el.Era destul de ciudat numele strazii 161-19 Normal Road.Cu numele nu au fost probleme,insa adresa ma saturasem de cate ori am repetat-o(how do you spell…..).

    Simon 4 august 2010 16:25 Răspunde
  • Paca, pe thomas il cheama florentin. 🙂 zic. 🙂

    tania 4 august 2010 17:09 Răspunde
  • Thomas… tu chiar eviti raspunsul!
    Toma?

    CristinaC 4 august 2010 17:15 Răspunde
  • Tom. 🙂

    tania 4 august 2010 17:22 Răspunde
  • sau- Omuldelathomas. 🙂

    tania 4 august 2010 17:23 Răspunde
  • Eu zic ca l-am necajit destul, hai sa-l lasam sa fie Thomas, fantoma cu „ochi mari”, muzica buna si vorbe frumoase.

    Paca 4 august 2010 17:32 Răspunde
  • Paca ce draguta bist Du heute!
    Eu chiar vreau sa stiu cum il cheama pe Thomas…

    CristinaC 4 august 2010 18:01 Răspunde
  • Salut! Ma numesc DANA, si nu, nu am fost intotdeauna multumita de numele meu :). De mica, ai mei imi spunea Danuta , spre enervarea mea. Pe cand eram la gradinita imi doream foarte tare sa ma cheme SUZANA 🙂 (stiam si cantecul cu „Oh Suzana” – sunt nascuta in ’77), pana cand m-a calmat taica-miu spunandu-mi ca Suzana = Suzi = suzeta, deci nu-i fain! Apoi, am avut o bebelusa in bloc pe nume Andrada si, cu toate ca noi, fetitele pronuntam „Antarada”, imi doream sa ma cheme asa…(mi se prea strain, ciudat)
    Pe la 13 ani m-a pocnit o pofta de Adina (habar n-am de ce?…) Mi se parea ca daca te uiti la moaca mea, ai putea sa juri ca ma cheama Adina, ba chiar o intrebam pe maica-mea de ce Dana si nu Adina? Mi-a raspuns „bucura-te ca nu te cheama Marioara, cum a vrut bunica-ta” .
    Apoi, cu timpul m-am calmat si m-am impacat cu Dana (inca nu diger Danuta, dar, intre timp nu-mi mai spune nimeni asa). AAA! In facultate, erau profesori care ma intrebau: „Cum Dana? nu Daniela? Dana si atat? un singur prenume?” Pana atunci mie mi s-a parut normal sa ma cheme Dana si atat (nu Daniela, … cred ca nu mi-ar fi placut)
    Mi-a placut articolul tau, am ras; mai nou rad la toate articolele tale. Imi plac! 🙂

    PS: Am doua colege al caror prenume este „Lavinica” si „Scumpa” (la ambele este al doilea prenume si ambele au trecut de 35 ani) – sper sa nu se supere daca citesc 🙂 Si mai am un vecin pe care-l cheama Daniel – Costinel 🙂
    Dar ce te faci, daca te cheama Decebal – Traian pe acelasi buletin?

    DanaB 4 august 2010 18:03 Răspunde
  • Scuze! Viteza, bat-o vina! Rectific : De mica, ai mei imi spuneaU

    DanaB 4 august 2010 18:04 Răspunde
  • Ola! Numele meu de famile e Ivan. Ok, cata vreme traietsi in Romania, toate bune si frumoase. De vreo cativa ani stau in Stuttgart, orasel binecuvantat de sus cu multa populatie rusa. De cate ori sunt intrebata cum ma cheama (birocratii au si ei joburi, Doamne-ti multumesc!) zic raspicat: „IVAN, I-V-A-N”. Alea se uita la mine crucis: „cuuum?” „Ivan, doamna, ca pe Ivan cel groaznic”. Na, le apuca pe alea rasu’, abea se tin sa nu pice de pe scaun. Si cand isi revin aud aceeasi fraza tampita: „Nu v-am intrebat prenumele, doamna, v-am intrebat care va e numele de familie…” Sa urlu imi vine, sa mugesc ca o vita, sa-i dau aleia in cap cu mapa din mana. Sa zbier, sa o trag de par, s-o musc de vita-ncaltata ce e… Adica vede bine ca-s o EA, ca doar imi zice doamna, nu? Si super-inteligenta si IQ-ul cel covarsitor de mare din pepenele ala (cap nu pot sa-l numesc, ca acolo salasluiesc neuroni) nu realizeaza ca pe doamna din fata nu o poate chema IVAN -la prenume ma refer- ca doar Ivan e prenume de barbat, maaaaica Domnului!

    elEna 4 august 2010 18:04 Răspunde
  • Buna, din nou!
    Am citit tot ce ati scris voi mai sus,m-am amuzat pe cinste.Simona,draga mea,ma bucur ca te-am facut sa zambesti.
    Ca o concluzie,nu mai conteaza ca suntem Aline,Mihaele sau Elene,conteaza personalitatea si felul nostru de a fi.Eu zic „merci” pentru numele meu,daca ar fi fost dupa nasi trebuia sa ma cheme Costica.Horrorrrrrrrrrrr!
    Apropo….ma mai uitam pe la TV…….cum o fi sa te cheme Stralucirea,Mercedesa sau Sighisoara….?!

    iulia 4 august 2010 18:14 Răspunde
  • Cristina, ai dreptate, azi sunt suspect de calma, cred ca-s obosita.
    Ascultam Taxi- E Criza!, n-o stiam si zambesc de una sigura:

    http://www.youtube.com/watch?v=JKcUbYqXHIg

    Paca 4 august 2010 18:19 Răspunde
  • Pe Thomas il cheama Faustus si e medic…

    adriana 4 august 2010 18:19 Răspunde
  • Daca ai doua prenume poti sa fii doua fiinte.

    Am fost Carmen pina in facultate, anii ’60 cred ca au excitat mintile mamelor cu ceva filme sud- americane. Deci m-am hotarit sa devin Adriana, al doilea prenume.
    E adevarat ca prietenii din 6 Martie ma strigau tot Carmen, la fel si viitorul meu sot, din Regie.
    Ce s-a intimplat la intilnirea cu colegii de facultate dupa 20 de ani?
    Unii ma stiau Camen, altii Adriana. Vorbeau despre mine si nu se intelegeau.
    Iar unul dintre fostii colegi, care tocmai acum e intr-o relatie cu o Carmen (iar!) a decis sa-mi mai dedice niste fiori, dar numai daca vreau sa fiu, doar pentru el, Adriana.

    Alicesisimona e un prenume pe care il voi face celebru.
    Simona, o sa vezi cum.

    prinsa 4 august 2010 18:32 Răspunde
  • Simona, mie „Andreea” imi suna a elegant, asortat, increzator, calm si stapan pe sine, extrem de feminin. Sunt persoane carora li se potriveste. Eu prefer „Anda” -mi se pare mai scurt, direct, relativ usor de retinut si oarecum poznas. Si, pe vremea aceea, inca nu aparuse Anda Adam. Era si original, prin urmare. Mai greu e sa ma recomand la telefon -„da-do”-ul dintre prenume si nume creeaza o usoara confuzie, de asta majoritatea retin „don’soara Anca” sau deloc.

    Daca tot mi-a placut postul asta si daca tot ma tachineaza Justine, divulg in premiera prenumele secret: my middle name iiiis…Antoaneta. Asa a vrut tata, cu propunerea sa-mi zica, dupa ce voi fi facut ochi pe lume…Tony. Exact cum cititi. I s-a parut lui ca „Antoaneta” arata bine scris (!!!) si vazuse nu stiu ce film italian cu o eroina care purta acest nume.
    Gata, am zis tot!

    Anda 4 august 2010 18:36 Răspunde
  • Antoaneta, superb nume. Legat de el, ma inebunesc dupa numele de Antonia.
    iar acum imi vine in minte ca nu suntem niste muritori, doar gratie numelor pe care le purtam. Ar fi mult mai clar daca nu ne-am uita destinul. sau macar de-am incerca sa nu….. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=sjNIRjS_RjA

    tania 4 august 2010 18:45 Răspunde
  • Mersi, Tania! Si melodia a venit la fix!

    Anda 4 august 2010 19:08 Răspunde
  • adriana, cu putin timp in urma ma gadeam si te intrebam daca il stii pe TM caci aveati un stil f asemanator. Acum imi dai detalii exacte . Multumesc.
    Sa stii ca stiu ca Doktor Faustus este un roman german scris de Thomas Mann, si ca romanul este o re-modelare a legendei lui Faust.

    CristinaC 4 august 2010 19:33 Răspunde
  • Si apopos de nume… ce mi-atrimis un prieten:

    On the Web’s Cutting Edge, Anonymity in Name Only

    http://online.wsj.com/article/SB10001424052748703294904575385532109190198.html?mod=igoogle_wsj_gadgv1&

    CristinaC 4 august 2010 19:35 Răspunde
  • Tufă Bebi. e numele care imi smulge oricând hohote de ras. deşi mi-e tare milă de posesorul lui.

    pisica 4 august 2010 19:37 Răspunde
  • Si eu va sunt aproape de aprox.doi ani, iar azi m-ati provocat si va scriu . Multumesc unor prieteni americani care nu au putut sa-mi rosteasca numele si asa am ajuns din Gratiela, Grace. Tatalui meu i-a placut numele care mie mi-a dat numai batai de cap. In scoala toata lumea mi-l scria fie cu ”z ” , fie cu 2 l sau si mai groaznic, ma strigau ” GRATIOASA ” . Am suferit cumplit si eram invidioasa pe fetele cu nume comune. Am hotarat ca voi pune copiilor mei nume simple si clare. Ce credeti ???? Filmul de groaza nu s-a terminat. M-am recasatorit in Germania si baiatului meu din prima casatorie , pe care il cheama Vlad, nemtii il striga Flat ! si mai nou ..Fladenbrot. Pentru al doilea baiat , pe care l-am nascut de curand , am vrut un nume care sa se poata rosti in toate limbile, caci cine stie pe unde mai ajungem. Asa ca il cheama Maxim.

    Grace 4 august 2010 22:08 Răspunde
  • Nu mai am exercitiu in a scrie ! Mi-e rusine . Cred ca ma voi agata de voi sa imi recapat usurinata cuvintelor. Nu e ca mersul pe bicicleta ….

    Grace 4 august 2010 22:14 Răspunde
  • grace, ai un nume tare gratios. 🙂 fara z. 🙂

    tania 4 august 2010 22:17 Răspunde
  • tania 4 august 2010 22:19 Răspunde
  • multam fain !

    Grace 4 august 2010 22:26 Răspunde
  • si astazi ma vaicaream ca nu am cu cine schimba doua vorbe, toti mi-s straini pe aici…. Unde ati fost pana acum ?????????????

    Grace 4 august 2010 22:28 Răspunde
  • grace…..prin viata. 🙂

    tania 4 august 2010 22:29 Răspunde
  • Tania, imi place perceptia ta 🙂
    Ai vazut filmul cu MS ? Vroiam sa-ti pun o intrebare legata de film
    Grace, ce nume nobil, fragil dar totusi puternic si gandul ma duce la Grace Kelly.

    Blanca 4 august 2010 22:33 Răspunde
  • Grace,
    asa o cheama pe nepoata mea.

    iana 4 august 2010 22:55 Răspunde
  • Multumesc , multumesc mult Simona si-mi cer scuze , promit sa fiu mai atenta , nu cum sunt de obicei , cu capul in nori si-n stele 🙁

    Blanca 4 august 2010 23:02 Răspunde
  • Blanca, filmul e pt sambata, sau, cel mai sigur duminica.

    grace kelly:

    http://www.hollywoodcultmovies.com/assets/images/GraceKelly1.jpg

    tania 4 august 2010 23:05 Răspunde
  • Grace… nimeni nu critica felul de a scrie pe acest blog. Bine ai venit!

    CristinaC 4 august 2010 23:10 Răspunde
  • Atunci iti pun intrebarea saptamana viitoare : ) Vizionare placuta, o sa intri intr-o atmosfera superba .

    Blanca 4 august 2010 23:13 Răspunde
  • ia uite, grace: 🙂

    grace:

    substantiv
    gratie, eleganta, farmec
    iertare, indurare
    indulgenta
    (muz.) (si grace note)
    apogiatura
    verb tranzitiv
    a impodobi, a infrumuseta
    a gratifica, a inzestra
    a cinsti
    a binecuvanta
    a favoriza
    act of grace = decret de amnistiere
    airs and graces = sclifoseli, mofturi
    with a good grace = bucuros, cu placere

    tania 4 august 2010 23:14 Răspunde
  • Oare un trecator a trecut in vacanta?
    Pe el oare cum il cheama?

    CristinaC 4 august 2010 23:25 Răspunde
  • Am lacrimi in ochi ! Prietenii mei vechi si dragi sunt prea ocupati si obositi si stresati si chinuiti , acasa .Ii aud nu foarte des. Dar va ma acum pe voi si e minunat de bine.
    Tania , din pacate nu imi pot insusi toate atributele de mai sus, dar ma stradui macar sa nu fac rau cu buna stiinta.
    Bantuiam pe la Alice…. Se vorbeste de carti… In afara de revista presei si ”Deutsch als Fremdsprache stufe B2” , in ultimul timp , nu am mai citit nimic. Timp as avea , asa ca vin din urma !

    Grace 4 august 2010 23:31 Răspunde
  • Ardealul ( de 3 ori )ne cheama !

    Grace 4 august 2010 23:34 Răspunde
  • grace.. nu esti singura in die Bundesrepublik.. pe acest blog.
    Savezi ce bine o sa te simti…iti trec si dorurile ardelenesti!

    CristinaC 4 august 2010 23:42 Răspunde
  • grace, nu-i bai! 🙂 ardealul e cu noi. chiar si unpicul mai sus si mai la stanga de el. 🙂 🙂

    tania 4 august 2010 23:54 Răspunde
  • Bun regasit!

    M-am adunat si eu de pe drumuri de munte, de tara…si nu ma pot abtine sa nu scriu cateva cuvinte.

    Numele meu a inceput sa-mi placa atunci cand canadienii il rosteau cu accent – Flo(rentina) si spuneau ca e un nume frumos (mostenire de la nasa ). Si eu, considerandu-l lung si greu de pronuntat, deja le spuneam ca ma cheama Tina. Si multi imi spun acum asa.
    Prin anii „95-„99 colegii din radio si televiziune imi spuneau Flo. Si aveam un coleg cameraman pe care il chema Rosu (Nicu). Pregatindu-ne noi sa intram in direct cu stirile colegii din regie tot intrebau cine e in studio. Unul a raspuns: ” Flo cu Rosu!!!”

    Numele fiului meu – Mario Nicolas – le-am ales dupa semnificatia zilei in care mi-a fost confirmat ca eram insarcinata (Sf. Nicolae) si aceea a zilei in care a fost nascut (Sf. Maria). Puteam sa-i spun Marin Nicolae? M-am gandit totusi ca este si cetatean canadian si ca ar fi potrivite cele doua nume internationale. Oricum semnificatia ramane.

    Nu imi place unul dintre numele sotului meu (Cornel). Bine ca il cheama si Robert. Si toata lumea il striga asa.

    Ciudat mi se pare numele unui var al nostru – Zorinel.

    Iar ca nume de fete nu imi plac Vasilica, Bogdana, Consuela. Ar mai fi. Daca stau bine si ma gandesc sunt multe nume care spun nimic. Dar omul da valoare numelui ce-l poarta.

    Tina 5 august 2010 0:06 Răspunde
  • Tina, eu ma gandesc la tartina. 🙂

    Blanca, am doua filme de vizionat. iti spun negresit ce si cum despre MS. 🙂

    de ieri pana azi, am avut o revelatie. versurile de la Grasu XXX, sunt exceptionale pt cineva in asteptarea unei vacante. (programate, fireste) 🙂

    Astazi de exemplu, vreau sa pierd timpu,
    Vreau sa schimb ritmul, atat de simplu,
    Nu fac pericol astazi, nu sunt tipu,
    Astazi nu iubesc, astazi nu lucrez,
    Astazi o frec, fac un joint, pun castile si plec,
    Si ma petrec, pe bulevarde mari nu ma intrec cu nimeni,
    Nu-s panicat, asta e bine, ochelari la ochi se stie, astazi e despre mine!
    Ei bine nu incerc sa te conving ,
    Dar daca n-ai stiut, astazi e soare in loc de frig,
    Azi open your eyes, exact ca in filme ,
    Ca daca nu te vede nimeni, poti sa vezi pe oricine
    Azi Nu! sunt mort, inchid telefonul si las mesagerie:
    Sunt plecat pe varful Omu, asa ca domnul,
    Slash doamna, va rog reveniti,
    Azi … faceti-va ca nu ma stiti.
    Refren:
    Azi nu te rog eu nu, maine poate facem cum zici tu, dar azi NU, NU, NU, NU!
    Azi nu te rog eu nu maine sigur facem cum zici tu, dar azi NU, NU, NU, NU!

    GUESS WHO:
    Pot sa gandesc cu voce tare,
    Ca nimeni nu ma vede, nimeni nu ma crede,
    Nimeni nu m-aude, sunt un oarecare,
    Pot sa fumez un joint seara la plimbare,
    Pot sa desfac o bere cand e soare
    Pot sa ma urc in tren si sa o iau spre mare
    A doua zi sa mergem prin Brasov sa cautam cazare,
    Pot sa nu am o cale clara de orientare,
    La cota 2000 cu toti tovarasii calare,
    Pot sa ma culc, sa ma trezesc in alte dormitoare
    Cu fel de fel de fete doritoare,
    Un fel de meci in deplasare,
    Pot sa le scriu la fiecare o scrisoare,
    Imediat ce ajung acasa la Bucale.
    Pot sa bat la usa la vecinu, sa il intreb cum e vinul,
    Daca e mai bun ca primul, ca au inchis iar magazinul,
    Pot sa fac asta non-stop, pot sa cutreier peste tot, cand stau pe loc .
    [fara sa par neserios sau asa]

    (cine nu se regaseste macar intr-un vers, sa ridice mana. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=Mhwi4yyN5S8

    tania 5 august 2010 0:40 Răspunde
  • In liceu am avut 2 colege Sabinica Cucu ( la 1,30 vreo 30 kg ) si Mona Ursu ( opusul ) . Profa de romana , o bestie teribil de buna profesional , le chinuia tot timpul : ” Sa vina la tabla Cucu si Ursu ”.

    Grace 5 august 2010 0:57 Răspunde
  • 🙂 🙂

    si care ajungea mai repede, grace? 🙂
    sa-l trecem pe lista cu bancuri.

    tania 5 august 2010 1:02 Răspunde
  • hi hi. Fain ar fi sa ne scrie una din ele si sa ne spuna. Le salut cu drag , ca tineau la poante.

    Grace 5 august 2010 1:09 Răspunde
  • apropo de Ursu….profesoara de rusa, o doamna onorabila, desteapta si foarte zvelta, dupa lucarea de control insrosita ii intreba pe cei praf la materia asta:

    shto eta?

    pauza o data, pauza de doua ori, ce mau tremurai nistei colegi pfuuu.
    apoi tot ea, nervoasa dar cu zambetul pe buze- Shtooooooooo t videsh???? (ce vezi) iar nimic. si, saraca tot ea raspundea. T videshhhh Ursuuuu, Ur-suuuu. si pafff, trantea un patru mare cat Moscova. 🙂

    tania 5 august 2010 1:25 Răspunde
  • (scuzati greselile. daca s-ar putea, ash scrie in cifre la ora asta.)

    3 Monici intr-una, pe ritm de gotna project. …de NB

    ne vedem cand ne vorbim. adica peste vreo saptamana. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=yQiQDyRddzk&feature=fvsr

    tania 5 august 2010 1:33 Răspunde
  • Buna,eu ma numesc simplu Brandusa.Mama mea este pasionata de flori.In liceu mi-am dat seama ca nu era singura;am avut colege care se numeau Panseluta (nu este o gluma)si mai aveam o colega pe nume Annemona.Pe vremea cand mergeam la scoala,copiii din alte minoritati aveau nume „normale „,gen Anca,Monica etc.Acum pot sa inteleg de ce o mama isi numeste fiica Londra,de exemplu.Ce nu inteleg este cum ajung la nume de genul :Universu’ ,Miracolu si altele de gen.Dar daca tot santem la ora destainuirilor,ati putea decnspira si poreclele,in caz ca le-ati avut ? Uite incep eu;imi spuneau frantuzoaica din cauza ca eram botoasa,si asta nu din fire ;)). Cand vad acum cate fete apeleaza la silicon in buze,parca nu ma mai simt asa complexata ! Simona,tu chiar ai lasat Canada pentru Romania? Poate ca iti suna urat,nu imi este rusine de originile mele,insa as alege o viata intr-o tara civilizata.Pentru noi mi se pare prea tarziu,la fel si pentru copiii nostri.Ma simt prea batrana pentru dezradacinare.te imbratisez.

    eu_si_tu 5 august 2010 2:20 Răspunde
  • Sunt cam nedumerita, vad ca nu mai e nicio Corina, asa ca ma bucur sa scriu ca unicat macar o data in viata. M-am nascut in „70 si ai mei pretind ca m-au botezat dupa Corina Chiriac…cam trist cand iti place mai putin vedeta dupa care esti botezata. Dar sa nu-i supar, numele a devenit mult mai popular dupa, cate Corine peste 40 de ani stiti:)? Din pacate, de 10 ani lucrez tot prin multinationale unde e plin de Corine, ca un facut, ca sa se confuzeze lumea complet.
    Recunosc ca prefer sistemul vestic, cu inventii de nume la tot pasul. Si daca aveam copii, probabil ca nu ii botezam Apple sau Prince, din simtul ridicolului, dar tot gaseam ceva care sa ii particularizeze putin. Si sa nu ma injure cand se prind mai tarziu despre ce e vorba.
    Cu numele traiesti si nu poti sa ti-l alegi, dar daca nu-ti place deloc, de ce sa nu-ti inventezi altceva, chiar daca nu e in buletin?

    Corina L 5 august 2010 7:58 Răspunde
  • Cristina(C), pe el il cheama Doru’.de duca 🙂 da, sunt in vacanta, asa ca mai rar pe-aici.

    un trecator 5 august 2010 9:32 Răspunde
  • Si eu o sa fiu chemata in curand, de acelasi Doru (cred ca are agentie de turism domnu’ asta) 😀 Diseara imi fac bagajele, maine zbor…Florenta, here I come 😛

    Justine 5 august 2010 10:17 Răspunde
  • Va marturisesc, sunt incantata ca, pe marginea unui subiect pe care il credeam sortit sufocarii premature (din lipsa de opinii), ati comentat si-ati povestit atatea minunatii. V-am citit cu drag si interes, acum realizez cate povesti ramificate se intind in spatele identitatii noastre.
    Cineva ridica si problema numelor de familie, mai sus. Acolo, situatia e si mai hazardanta, nu avem nici macar placerea de a descoperi de ce a decis cineva sa avem purtam un nume sau altul. Parintii, bunicii, strabunicii nostri s-au trezit cu un nume de familie pe cap si ni l-au lasat mai departe. Cati dintre noi am inceput sa ne reconstituim arborele genealogic, sa stim cu certitudine de unde venim, ai cui suntem, ADN-ul cui il caram peste veacuri?
    Va multumesc tuturor, iarasi, vechilor si noilor prieteni, va astept aici, sunt aici. 🙂

    Simona Catrina 5 august 2010 10:54 Răspunde
  • Salut din nou!
    Asa cum am spus si ieri, ma distreaza subiectul asta. In ce priveste numele de familie, din pacate nu prea e pe alese…. La prenume ne putem distra, gandindu-ne ce a fost in capul parintilor cand ne-au botezat. 🙂
    Aseara l-am intrebat pe barbatul meu daca el a fost intotdeauna happy cu prenumele lui. M-am distrat ca mi-a spus ca niciodata nu i-a trecut prin cap sa nu-i placa numele lui . Probabil ca doar noi, „fetitele” ne dorim sa ne fi chemat Suzana, Cerasela, Gratiela, Arcidalia etc 🙂 (ei sunt fiinte superioare … :)) )

    DanaB 5 august 2010 15:08 Răspunde
  • Cand ai norocul si ” gasesti ” un nume de familie potrivit persoanei tale , prenumelui tau si societatii , si cand prin generozitatea majora a ” fostului ” si ” actualei ” poti sa-l folosesti mai departe , te poti numi cum te numesti cu toata gura si raspicat , fara sa fie nevoie sa bolborosesti niste sunete sau sa te prezinti doar cu prenumele. Ce te faci cand vine altul si iar iti iei alt nume pe considerente de orgoliu masculin si birocratie…

    Grace 5 august 2010 15:15 Răspunde
  • Grace,
    eu la liceu am avut doi colegi, doi baieti care mi-au fost tare dragi pentru ca erau seriosi, si muncitori si isi vedeau de carte. Stateau amindoi in banca si ii cheama Putere Gigel si Subtirica Gica. si da, aratau exact asa… ca numele lor.

    iana 5 august 2010 15:27 Răspunde
  • voua, fetelor, v-ar da de gindit un barbat care v-ar impune numele lui, asa din orgoliu masculin?

    iana 5 august 2010 15:29 Răspunde
  • justine,
    take me with you! pls. 🙂

    iana 5 august 2010 15:31 Răspunde
  • orgoliu masculin care se flambeaza si mai tare cred , atunci cand e vorba de pastrarea numeleui fostului. Nu sunt situatii comice astea ?

    Grace 5 august 2010 15:33 Răspunde
  • Grace, Vlad al tau sa le zica nemtilor ca el e din neamul lui Dracula, asa ca sa faca bine sa-i pronunte corect numele!

    Paca 5 august 2010 16:01 Răspunde
  • Bine v-am gasit.
    un trecator esti foarte dragut. Doru’i treacator?
    Vacanta placuta tutor! Eu mai am 6 nopti.. cum spun copii „six more sleeps until we GO!”

    Simona am primit ieri tangoul de iulie si m-am bucurat de pozele voastre superbe. mai bine mai tarziu…

    CristinaC 5 august 2010 16:14 Răspunde
  • Simona, si eu m-am gandit de multe ori la chestia asta cu arborele genealogic, dar din pacate prea tarziu. Am insa o poza, pe care am marit-o si mi-am pus-o pe birou, de la nunta bunicilor mei. Ma uit la ei ce tineri si frumosi erau si nu-mi vine sa cred ca ei sunt Bunicul si Bunica. Ma intreb de cate ori ii privesc ce gandeau, cine erau si cat din ei sunt eu.

    Paca 5 august 2010 16:35 Răspunde
  • Va imbratisez dragele mele!Lume e multa ,cu nume mai mult sau mai putin frumoase ,oameni sunt putini,asa ca va doresc sa ramaneti in ceea de a doua categorie indiferent ce nume aveti!Simona,aseara am recitit” Codul nebunelor maniere”,ca sa-mi cimentez ideea ca nu merita sa iubim toti tampititi,ca oameni care nu mai sunt azi in viata mea,nu au meritat sa fie!Scrisul tau ma binedispune mereu,te tin aproape de sufletul meu!

    emily 5 august 2010 16:45 Răspunde
  • Iana, diseara fac bagajul. Daca vrei, te strecor si pe tine intr-un buzunar, numai sa nu te confiste la vama 😛

    Justine 5 august 2010 17:20 Răspunde
  • Mie imi place numele meu. Mi se potriveste semnificatia lui. Si sunt convinsa ca are un rol, cat de mic, in destinul nostru.

    Daniela 5 august 2010 19:51 Răspunde
  • DanaB, sa stii ca ai dreptate, baietii nu se prea lamenteaza cu numele lor, decat daca, asa cum tratam mai sus, ii cheama Norocel sau Puisor sau Cristinel – dar nu toti, numai ei care vor sa-si cumpere Rotweiller si considera ca rasa nu cadreaza cu prenumele stapanului. In rest, sunt foarte impacati cu soarta. 🙂

    Simona Catrina 5 august 2010 21:58 Răspunde
  • Pisica… Bebi Tufa? 🙂 Uite un barbat care are motive de depresie (ca parca motivele ne lipseau…)…:)

    Simona Catrina 5 august 2010 21:59 Răspunde
  • Grace, asa e, stiu multe femei care se falesc continuu cu un nume boieresc capatat, in speta, de la vreun fost consort. 🙂

    Iana, il chema Gica Subtirica? 🙂 Repet, eu mi-as fi dat parintii in judecata si castigam zgomotos! 🙂

    Cristina, ma bucur ca ai primit Tango, stiu ca ajunge greu acolo, dar tu esti draguta si nu protestezi… Si noi te pupam prin actiune de grup incarcat de dor. 🙂

    Paca, asa tin si eu poze cu strabunicii si nu-mi vine sa cred ca am genele lor. Ma uit hipnotizata. E aproape metafizic.

    Justine, adulmeci invidia noastra? Ia mai incearca… 🙂

    Emily, tu ai avut rabdare sa recitesti cartea mea? Multumeeesc… Eu n-am avut rabdare, iti spun sincer. 🙂

    Daniela, si mie imi place numele tau, poate si pentru ca am o prietena buna, la Toronto, nu acest prenume. 🙂

    Simona Catrina 5 august 2010 22:06 Răspunde
  • Simona,
    dar cartile tale sint super. eu le-am citit de cite 2 ori pe fiecare si ma intorc si recitesc pasaje sau capitole de cite ori am vreo „situatie” si nu stiu cum sa ies din ea sau nu stiu cum sa trec mai usor si mai repede prin ea.

    iana 5 august 2010 22:21 Răspunde
  • nu se poate („nu se exista”) sa nu gasesc in ce scrii tu ceva care „sa ma razbune” si care sa-mi mai ia din ciuda…. cind am cite o perioada mai dificila. si am… cam des in ultima vreme.

    iana 5 august 2010 22:23 Răspunde
  • Iana… iti multumesc. Cat despre perioadele dificile, sper sa rasara ceva in viata ta care sa le mature definitiv din agenda… Trebuie sa te agati de ceva care sa te scoata din amorteala, poate… Ceva frumos, motivant… Scuza-ma, bat campii, oricum nu stiu despre ce e vorba… Dar iti doresc sa-ti mai revii, cat de curand…

    Simona Catrina 5 august 2010 22:56 Răspunde
  • eu iti multumesc Simona. stiu ce spun.

    iana 5 august 2010 23:11 Răspunde
  • Gratie unei prietene am citit si eu „Codul…” iar acum parcurg „Sex in (per)versiune clasica”. Dar nu ma grabesc. Stii de ce? Pentru ca ar fi urmat firesc o a treia carte. Unde este, Simona? Eu ce mai citesc dupa ce o termin pe asta? Ar fi fost ca un desert dupa felul unu si doi.

    Nu pot sa spun decat ca esti senzationala.

    Am facut azi o pauza si m-am delectat cu Tango-ul acestei luni. M-am amuzat teribil la adresa tizei tale. Am intrat pe blogul acestei Barzavan sau Zarzavan si am gasit asta: „revistele glossy schimba lumea”.

    Si am schimbat si eu blogul.

    Tina 5 august 2010 23:41 Răspunde
  • Seara buna, dragelor, dragilor!

    Nu m-am putut abtine sa nu scriu 2 vorbe! Nu mai e un secret ca ma cheama Anca Gaina sau daca mai era cineva care nu stie, iaca numa’ ce-a aflat. Anca mi-a placut intotdeauna, am fost singura Anca si din generala si din liceu, in facultate am mai capatat una dar nu in grupa mea. Imi pare rau sa aflu ca Simonei nu-i place si-mi pare si mai rau sa spun ca alternativa la Anca era (asa isi dorea maica-mea) Iulia Ana-Maria…frisonez si acum cand ma gindesc, sunt bruneta hotarita, nascuta in mijloc de octombrie auzi aici „Iulia Ana Maria”….deci nu vreau sa ma gindesc! Imi place Anca si basta ca sa citez clasici in viata 🙂
    Tania on the other hand are o istorie foarte interesanta; la toate ecografiile imi spusesera ca ar fi baiat! E drept ca la una dintre ele o doctorita batrina si (azi realizez!) cu multa experienta mi-a spus „e fata maica, sa-ti traiasca, sa vezi ce fata frumoasa faci” – dar cine a luat-o in seama pe biata femeie cand alti 5 specialisti semnasera negru pe alb in ecografie ca ar fi baiat?! Eram foarte hotarita: SERGIU VLADIMIR! Si azi suspin ca n-am avut baiat si ca acela pe care l-am botezat n-a fost sa fie Sergiu Vladimir ci Stefan (asa au vrut parintii si mie asa mi s-a parut normal!)..in fine! Dupa 5 ore de chin, dupa murit pe masa si sculat cu socuri iat ca s-a nascut…..”vaai e fetita, sa-ti traiasca, vaai ce par negru si lung are”…eram ametita, stoarsa de puteri si totusi ma gindeam „fuck, fetita, Sergiu Vladimir?!?”. Am ridicat capul atit cat mai puteam si inafara de teasta paroasa neagra si moale a copilei am vazut ecusonul doamnei doctor, care numa’ ce intreba „hai zi cum o s-o cheme, uite ce frumoasa e, cum o s-o cheme?”…pe ecuson, tremurat si-n ceata am citit „Tania Grou” (asa o cheama, dupa atitia ani nu mai este o indiscretie, e o femeie superba, frumoasa, incredibil de frumoasa, extrem de calda, atenta, un medic exceptional, m-a salvat de la moarte, ea m-a salvat!)….inainte sa lesin la loc am spus clar si raspicat „o sa o cheme Tania”. Si m-am tinut de cuvint!
    O mai cheama si Alexandra dupa nasa ei cea mica si de cate ori ma supara o strig Alexandra! Dar acum nu mai merge ca are un iubit pe care-l cheama Alexandru si care-i spune Alexandra asa ca e de-a dreptul incantata :D. Dar cred ca Tania e un nume foarte frumos!
    Si ca sa revin al meu, de botez ma cheama si Monica dar nimeni nu-mi spune asa decat iubitul meu e fericit ca ma cheama si asa caci asa o cheama pe fiica lui, din prima casatorie (si pe fosta lui sotie o cheama tot Anca si el tot zice ca ia uite cum le-a asezat Dumnezeu chiar daca ea l-a parasit pentru altul, el acum are si Anca si Monica la super oferta! Hihihi)
    In tot cazul, nu inceteaza sa ma amuze de cate ori ma opreste politia si-mi cere actele, cand citesc pe carnet cum ma cheama, fara exceptie toti imi zic „pai doamna, aaaaaa…Anca” si eu, cu satisfactie absolut diabolica „deci doamna Gaina sau fa Anco” 🙂
    Si din aceeasi serie, la spitalul 9 (scuzabil!) in camera de garda (aveam un hematom, o prostie), un plictisit de medic inregistrand datele: numele? Eu: Anca Gaina. El: si numele de familie? Eu (fara sa clipesc): Anca
    Va pup, sa fiti cuminti si fericiti! Mai ales fericiti!

    Anca G 6 august 2010 0:03 Răspunde
  • Ce mai de povestioare frumoase !

    Initial, subconstientul m-a împins, din ratiuni alfabetice sau poate mistice, spre numele Adam. Problema e ca era deja luat. Mai mult, niste baieti destepti îl depusesera deja la OSIM 🙂 As fi încercat Eva dar am avut o mica reticenta 🙂 Asa ca m-am defosat pe Thomas. Pt. o perioada nedeterminata. Nu-mi seamana dar îmi rasare.

    Simona, suntem tot mai multi în fan clubul tau, din cate observ, cu ochii mei miopi, gata sa ne înfruptam din cartea ta nr 3 🙂 Miam miam miam, ne lingem deja pe buze 🙂

    Thomas Man 6 august 2010 0:08 Răspunde
  • Anca, n-am spus absolut niciodata ca nu-mi place prenumele tau, ia reciteste… 🙂 Eu ma bucur ca ai revenit, oricum, fiindca tu ai intotdeauna povesti palpitante, savuroase, minunate, draga mea! 🙂 Si cu dublu tais.

    Tina draga, acum chiar ca ma simt vinovata ca nu scriu mai mult, insa te asigur ca tineretea mea (discutabila, dar de care trag cu indarjire, prin toate metodele inventate) imi permite sa esalonez actul artistic. Iti multumesc din suflet pentru cuvintele tale impovarator de frumoase si calde!

    Thomas, apetitul tau e demn de o prajitura mai buna decat volumul meu inca nedospit suficient. Va fi o carte de fictiune, insa – pe de alta parte – toate fictiunile mele sunt incubate in mediu cat se poate de real. Cu alte cuvinte, orice asemanare cu personaje si fapte reale nu va fi deloc intamplatoare. )

    Simona Catrina 6 august 2010 1:20 Răspunde
  • Când copiii cad din cer, nu ştii ce nume să le mai pui şi copleşit de viteza lor, dacă numele de familie-ţi este Dincă, să nu cumva să cazi în ispita de a numi-o pe una din fete, Katia !

    http://www.youtube.com/watch?v=t6HSlZBNwUQ&feature=av2e

    Omuldelamunte 6 august 2010 2:40 Răspunde
  • SImona… A venit mama din Romania ieri cu cartile tale si ale Alicei cu dedicatie!
    Le citisem si le aveam pe ale tale. Urmeza sa citesc Dragostea e un bonsai si Cartea dragostei AVON. Mi-e teama sa le ating asa cu dedicatiile voastre pline de dragoste.
    Acum am o carte de citit si rascitit si una de pastrat pentru eternitate cand eu voi fii batrana si voi foarte celebre si ma voi putea mandri cu ele.
    A sosit cu mama si Tangoul de august pe care saraca nici nu l-a scos tin tipla ca sa il am „fresh”!

    Va iubesc si va multumesc.

    CristinaC 6 august 2010 3:00 Răspunde
  • AncaG esti nemaipomenita. Tonica si vesela. Asa sa ramai!

    CristinaC 6 august 2010 3:01 Răspunde
  • Thomas… tu ma ignori chiar asa?
    Sincer iti spun ca vreau sa stiu cum te chema. Vrei adresa mea de e-mail sa imi spui doar mie?

    CristinaC 6 august 2010 3:02 Răspunde
  • Afara, deshertul Sahara, aici oaza Simona.
    Între penalii si nesimporcii în carne si oase si fantomele cu bun simt de aici, alegerea este curata si evidenta.
    Apropo de penali, eu nu omor nicio musculitza (o scot cu grija afara din casa daca ma bazaie) dar Iliescu cu gashka lui criminala, vreo treisferturi dintre parlamentarii nostri si ceilalti îmbogatiti pe spinarea populatziei si a statului roman mi se par la fel de odiosi ca si ceausestii si demni de plutonul de executie. Ei au facut din Romania ce e acum. Cand hotii si mafiotii ajung sa redacteze legile unei tzari, si parvenitii grobieni ajung sa ne dea lectii din televizor, deshertul Gobi e la un pas.
    Scuze pt acest intermezzo de suparare. Mai ca le-as pune în carca si arshitza de afara !

    Thomas Man 6 august 2010 10:18 Răspunde
  • Nu te ignor, CristinaC. Dar.
    Am crezut ca am fost suficient de limpede : nu interferez cele 2 biografii. Chestie de printzip. Mii de scuze daca te deceptionez.
    Daca e sa apara si o farama din viata mea reala pe aici, îmi iau talpasita 🙁
    Nu stiu daca vrei asta.

    Thomas Man 6 august 2010 10:21 Răspunde
  • ODLM, dragutz biberonul 🙂
    Muzica 0 %, lenjeria „agent provocateur” 95% :
    Don’t Forget Valentine’s Day (Agent Provocateur) :
    http://www.youtube.com/watch?v=Ci-iGQFy7ms&feature=player_embedded&has_verified=1

    Thomas Man 6 august 2010 10:24 Răspunde
  • Uneori, daca te uiti prin hubloul globului, problemele noastre personale par mici, derizorii, ridicole :
    Miike Snow – Burial
    http://www.youtube.com/watch?v=7N-XckisnpM

    Thomas Man 6 august 2010 10:26 Răspunde
  • Dragul meu ThOM AS MAN ! Nu esti cumva o dulce feminina ? : ) Oricine ai fi ma bucur sa te citesc.

    Grace 6 august 2010 10:46 Răspunde
  • Mersi, Grace 🙂
    Cum esti «next to me», un mic cadou :
    http://www.youtube.com/watch?v=ykhbbIO-cPU&feature=related

    Thomas Man 6 august 2010 10:59 Răspunde
  • Si un Maroon 5, în lipsa de Chanel 5, pt toata suflarea simonistica :
    http://www.youtube.com/watch?v=6g6g2mvItp4&feature=player_embedded#!

    Thomas Man 6 august 2010 11:00 Răspunde
  • Din ciclul „interfera-m-as si n-am cui(ul lui Pepelea)”

    My name is…..Angie.
    Nu stiu ce aripa de inger i-a frant inima tatalui meu de a tinut mortis la acest nume, cert e ca am crescut cu piesa asta si-i stiam fiecare cuvant inainte de a sti ce inseamna in dulcele grai romanesc. Cand am mai crescut nitel, i-am deslusit si modulatiile suave iar mai apoi in adolescenta, ma gadilau fiorii pe sira spinarii si visam cu ochii deschisi (hehehe! inca mai visez!) la un Mick Jagger(urat ca noaptea dar) al meu si cu o voce nebun de senzuala sa-mi ceara impetuos : „let me whisper in your ear: aaaaangie, aaangie”

    Na, si-acum o sa ziceti ce-are layla (varianta unplugged imi place mai mult) cu angie. Nu cautati legatura la Dolhasca!Ascultati doar piesa.

    layla 6 august 2010 11:15 Răspunde
  • bedankt ! maroon 5 nu-l pot accesa , dar pt tine ceva din suflet si pt toata lumea , pe vremea asta ploiaoasa…

    http://www.youtube.com/watch?v=WQsdmuUFmrI

    Grace 6 august 2010 11:20 Răspunde
  • Am parcurs mesaj cu mesaj, in cautarea unui „tiz”, parca asa se spune nu?…si v-am invidiat simonelor, cristinelor sau iuliilor :)…eu sunt Angelica, nu Angela cum presupun multi, ci Angelica, la dorinta expresa a fratelui meu, in varsta de cinci anisori, la momentul nasterii mele…
    ..imi e tare drag numele meu, si chiar daca as fi avut un alt nume, cred ca mi-ar fi placut numele „Angelica”…
    De la caz la caz fiecare l-a pronuntat altfel, punand accentul la inceput,sau la final, dupa bunul plac..unii si-au luat libertatea de a-mi spune Angy, Angela sau Angelique, dar eu am ramas la Angelica si-am descurajat orice initiativa de a dobandi un nick-name ca sa zic asa..altii au facut asocieri de genul Angelica Stoican, Angelica „marchiza ingerilor” (dupa romanele lui Anne si Serge Golon, din care am reusit cred sa citesc doar unul, dar fara sa ma impresioneze in vreun fel) si ajungand in prezent sa aud tot mai des „Angelina Jolie” (dar modesta din fire, trebuie sa recunosc cu sinceritate, ca nu vad legatura :)))))
    Si tot la capitolul asocieri, in vremea liceului, se faceau glume pe seama numelui meu, la modul ca a existat un anumit film in care Angelica era „moartea”…suna bizar si n-am aprofundat problema, dar nu una, ci mai multe persoane imi adresau intrebarea „deosebit de hazlie”: „unde ti-e coasa?”..poate are cineva idee despre ce putea fi vorba???

    Angelica 6 august 2010 12:30 Răspunde
  • Mersi bis, Grace 🙂
    Dulce feminina ? 🙂 As vrea eu.

    Layla, so nice interferenta ta 🙂
    When will those clouds all dissapear ? 🙂

    Thomas Man 6 august 2010 13:39 Răspunde
  • Pari a fi o Angelica radioasa 🙂 Bun venit la radiosi (de la radiosimona) ! Nici un link posibil cu glumitza debila de licean. Am gasit o poezie ca un deochi cu titlul „Moarte angelica”. Nimic de-a face cu reverberatiile tale 🙂
    http://poezie.ro/index.php/poetry/180012/index.html

    Thomas Man 6 august 2010 14:59 Răspunde
  • M-am delectat cu toate comentariile si povestile despre nume, mai ales ca pe masura ce trece timpul poti avea surpriza sa fi numit si in alt mod de oamenii pe care ii intalnesti in acel moment. Deci nu e plictiseala:-)
    Iana, perioade dificile avem toti, dar si eu simt la fel ca acum, in ultimul timp parca e tot mai greu si nu se mai intampla sa apara ceva deosebit, sa te scoata din starea de magarie totala (nici nu stiu cum sa ii spun). Mergem inainte ca nu avem ce face, in niciun caz nu ne lasam, si dupa cum ai spus si tu ne mai „drogam” din cand in cand cu cate o carte, o revista, ceva frumos pentru suflet:-).

    Am ras la cometariul tau Tina, foarte bun nume i-ai gasit doamnei Zarzavan, gata eu de acum asa ii spun.
    A fost invitata la un post tv sa-si dea cu parerea (dupa cum au fost foarte multi) despre moartea Madalinei Manole.
    Vaai si a zis ceva de genul ca in Romania nu avem o revista care sa se adreseze acestei grupe de varsta, peste 40 de ani, ca doar ea conduce o revista (deci stie ce vorbeste) si sigur si asta le-ar fi ajutat pe cele care au diferite probleme (nu imi amintesc exact cuvintele dar ideea asta era) pentru ca ar fi oferit posibilitatea de a se crea o bresa.
    Vorba ta am inchis tv-ul, l-am scos din priza sa fiu sigura ca nu mai aud nimic din directia aceea:-)).
    Si Simona, nu ai cum sa vii cu subiecte banale, pentru ca ai un mod aparte de a le expune, iar din comentariile de mai sus am vazut ca lumea asteapta material proaspat. Cred ca toti te-am imprumuta, asa cate un pic la noi acasa, pentru cate o poveste de viata si de toate cele.
    Un weekend placut si racoros tuturor!

    Teo 6 august 2010 15:22 Răspunde
  • Simona,m-am oprit aici,sa te salut,sa te imbratisez,sa-mi incarc bateriile cu povestile voastre povestite cu suflet!

    emily 6 august 2010 15:24 Răspunde
  • Angelica, bine ai venit. ai numele surorii mele. cea mai cea dintre toate surorile din lume. jumatatea mea. „Alice” a mea. noi ii spunem Angie acasa.

    Teo, sa stii ca eu ma ridic… dupa orice „palma” si merg mai departe dupa fiecare „shut” primit. si stiu ca asa facem toti. doar citeodata (Ana a invatat „citeodata” si il foloseste si cu rost si fara rost, ma amuza teribil) pare prea mult. as striga si n-am cui: am obosit! vreau o pauza!

    Simona,
    abia astept cartea. si ma inscriu pe lista de autografe de acum, ca sa fiu sigura ca prind unul.

    TM,
    uite asa vorbeam si eu aseara cind iar am facut greseala sa ma uit la stirile din Ro. Ii invocam pe haiduci. Sa vina sa puna tara in ordine si sa-i mature pe matracucii astia… gata, ca vorbim pina miine si tot degeaba.

    Una??? imi place sa cred ca esti in vacanta.

    sa aveti un week-end frumos!

    iana 6 august 2010 15:53 Răspunde
  • layla,
    abia am inceput ziua. daca inchid ochii pot sa aud: let me whisper in your ear….. superb!

    iana 6 august 2010 15:55 Răspunde
  • Vad ca sunt prima Livie care comenteaza. Tatal meu a vrut sa ma cheme Livia iar bunica, care a tinut mortis sa ma cheme Elena, ii reprosa tatei ca Livia este numele unei tiganci pe care o stia ea, iar in rest bunica nu mai stia nicio Livia si nu pricepea cum de-a visat tata numele asta. Pe nasa parintilor o chema Elena si numele meu a ramas Livia-Elena. Tata zicea ca Livia a fost o imparateasa a Imperiului Roman. Nu stiu nimic de imparateasa, dar Livia vine de la Liviu care vine de la livid, adica albastrui. Iar eu cam am inima albastra… de dorul tatei. Pe tata il chema Alexandru, asa ca fetita mea ii poarta numele ,,in memoriam”, dar o cheama si Gabriela, nume de arhanghel, de capetenie ingereasca si care se serbeaza o data cu Mihail, primul arhanghel din calendarul ortodox si al doilea prenume al sotului meu, Corneliu-Mihael, pentru ca fiica sa aiba onomastica tatalui ei, dar si pentru ca ea este ingerul meu. Corneliu este nume roman, ca si Livia, ca sa am si eu ceva in comun cu sotul, pe langa numele de familie adoptat, sa avem si ceva predestinat cosmic. Iar pe fiul meu il cheama Costin, pentru a-l sarbatori cu mine odata de sfintii Constantin si Elena, dar si pentru ca am mai intalnit o iubire cu numele Costin, am doua iubiri cu acelasi nume, care este complementarul numelui meu, Elena…Elena din Troia sau Imparateasa Elena, cum ma alinta bunica. Si toate aceste nume imi sunt dragi…

    Livia 6 august 2010 15:57 Răspunde
  • Iana, don’t worry, Oona chiar e in vacanta.

    Paca 6 august 2010 16:26 Răspunde
  • da, sim, îl cheamă Tufă Bebi. păcat că nu mai am copia după buletinul omului. a fost delir când un bun prieten, pe-atunci eram chiar colegi, îl întreba pe bietul om:
    -cum vă numiţi?
    – Tufă
    -şi mai cum?
    – Bebi
    – vă numiţi Tufă? Tufă Bebi?
    dar colegul trebuia să-i înşire numele corect, oricât ne amuzam noi în jurul lui.

    anca, anca… mi-e tare dor de tine, dar şi când îţi revăd scrisul! te îmbrăţişează pisica.

    pisica 6 august 2010 18:51 Răspunde
  • Eu n-as rade usor de un Tufa. Nu zambim nici în gand de un defect fizic. Chiar daca-i Tufa de Venetia sau de Chitila, nu mi se pare caraghios sa faci haz de patronime. Ele ni se trag de la mosi si uneori de la stramosi. Subiectul vizat convietuieste cu o boala lingvistica tratabila doar prin labirinturile kafkaiene ale administratiei.
    Fara suparare, va rog, pisica & others.

    Daca va e dor de un pepsi sau de Al Pacino :
    http://www.youtube.com/watch?v=2MiG7fRyLxs

    Thomas Man 6 august 2010 20:10 Răspunde
  • Mai exista si Legendi (un baiat), Dante Popescu (asta cel putin cand s-a recomandat toti au crezut ca-l cheama, fireste, Dan T. Popescu :))) dar nu, el era chiar Dante:) Epsica si sotia lui, Florisanda, doi draguti, dealtfel, desi de departe cel mai misto e un rrom care si-a facut analizele la soacra-mea la laborator. Il chema, ei bine da, Puta (cu tz) Televizor. Si ca sa inchei tot glamour, cum am inceput, o prietena a mea imi povestea mai demult de o colega de scoala, care isi dorea cu ardoare (sic) un nume de familie spaniol, sonor, de genul Ramirez, Sanchez, Rodriguez. Si s-a maritat cu un domn pe care-l chema Pulez! Acu io sper ca nu v-am zgandarit neplacut timpanul si retina, mie toate astea mi s-au parut hazoase si m-am gandit sa vi le spun si voua.
    PS Clara Jovanna vi se pare frumos? Asa i-am zis fie-mi…

    adriana 6 august 2010 21:06 Răspunde
  • adriana,
    am ris cu lacrimi… P. Televizor e cel mai tare! de acum o sa mi-l amintesc de cum voi pune mina pe telecomanda.
    PS imi place numele fetei tale.

    iana 6 august 2010 21:39 Răspunde
  • adriana, si eu am ras… ca tot am iesit dintr-o sedinta in care mai ca m-a apucat plansul.
    Cred ca botez si eu Tv-ul la fel!

    CristinaC 6 august 2010 21:52 Răspunde
  • Iana, multumesc!
    Cat priveste numitul respectiv, probabil ca la alegerea numelui a operat regula actiunii concomitente cu momentul conceptiei. Si apropos de bunadispozitie:

    Intr-un trib de indieni, copilasul il intreaba pe tata:
    -Tata, de ce au toti nume atat de ciudate? De exemplu, de ce pe fratele meu il cheama Tipat-de-Soim?
    -E simplu, raspunde tatal, cand l-am conceput eu cu maica-ta tocmai se auzea un soim tipand.
    -Aha, dar de ce pe sora mea o cheama Fosnet-de-Iarba?
    -Din acelasi motiv, cand am conceput-o cu maica-ta, se auzea iarba fosnind.
    -Dar de ce…incepu copilul.
    La care tatal, enervat:
    -Auzi, mai inceteaza cu intrebarile astea, Prezervativ-Spart

    adriana 6 august 2010 21:58 Răspunde
  • Draga Simona,

    ma consolez in fiecare luna cu un snack…Abia astept numarul din septembrie.

    La ziarul din Canada mai scrii?

    Cristina C, vad ca ai avut parte de bucurii. Asa asteptam si eu cartile/revistele din Romania. Cand a trebuit sa strangem tot ce adunasem in aproape sase ani am gasit in storage vreo patru cutii mari pline cu ziare si reviste. Am oferit cartile drept amintire prietenilor dragi.

    Tina 6 august 2010 22:09 Răspunde
  • Thomas, nu vreau sa iti iei talpasita, crede-ma.
    Ma gandeam ca poti sa „te cobori” la nivelul nostru , al unora.
    Nici nu ma supar pentru ca it is your choice.
    Stiu ca esti real pentru ca scrii si probabil ca stii ca iubesc oamenii si intelegi de ce eram curioasa.
    Acum o sa imi spui ca „curiosity killed the cat” ?

    CristinaC 6 august 2010 22:29 Răspunde
  • Mi-a fost dat să văd o plăcuţă de înmatriculare la un autoturism din Iowa: „Green Putza”.
    Eu cred că era neamţ…

    Omuldelamunte 7 august 2010 0:07 Răspunde
  • “Ma tot gandesc daca exista cineva cu adevarat multumit de numele lui, de la inceput pana la sfarsit. Care n-a avut nicio clipa dorinta sa aiba alt prenume. Sincer, nu cred sa existe.” .
    Ba da, ba da, chiar dacă răutăciosul meu frate voia să mă transforme în Mona şi să-mi spună faza (chiar, pe tine nu te-au torturat niciodată cu asta?) cu „Mona mulge vaca” şi vulgara ei continuare şi chiar dacă un coleg de birou insista pentru un genitiv/dativ „Monichii”.

    În Mexic, veselie ca în România la starea civilă. Pe lângă asta, diminutivele americăneşti pentru numele locale: pe doamna de la bancă o strigă lumea Connie (ea se numeşte, ce frumos!, Concepción.)

    Monica 7 august 2010 3:59 Răspunde
  • @Monica- Când era tânără, pe Conception o striga lumea Miss Conception?

    Omuldelamunte 7 august 2010 12:16 Răspunde
  • Ei, n-as fi crezut ca ma ia „adictia” de blogul asta, desi Simona mi-a placut intotdeauna, de la primul Tabu pe care am pus mana, deci nu putea atrage personaje antipatice… Ma simt bine cu voi, sunteti tare multi draguti si cu idei iesite din gri…si fara greseli de limba romana, nici nu mai credeam ca se poate strange un grup care sa scrie interesant si corect… tipa filologul din mine (de-aia rad cu lacrimi la cronicile Simonei despre revistele penibile de pe tejghele!)
    Asa ca… imi place. Mult.

    Corina L 7 august 2010 14:15 Răspunde
  • CristinaC, deocamdata nu vreau/nu pot «sa ma urc» la etajul vostru. Raman în beciul meu de asocial aproape convins/irecuperabil si scot nasul din cand în cand ca sa mi-l vâr în oaza de aici pt ca-mi miroase bine plantatia 🙂
    Spre deosebire de tine, eu nu sunt deloc sigur ca iubesc oamenii. Nalucile, DA 🙂

    Monica, esti Ciudad de simpatica !
    Propozitia eliptica (de predicat) «În Mexic, veselie ca în România la starea civilă» m-a ravasit 🙂
    Ti-as oferi niste mariachi din Medgidia în chip de bun venit, sau o baie la Acapulco din Bailesti 🙂

    Corina L, m-ai asurzit (de placere) cu strigatul de filoloaga 🙂
    Carevasazica, cuvantul ne scoate de prin barloguri mai ceva decat promotiile de la mall-uri 🙂

    Thomas Man 7 august 2010 16:00 Răspunde
  • Cristina, sunt incantata ca ai primit cartile, orice vorba in plus din partea mea ar fi inecata in emotie. Iti multumesc… Mult.

    Layla/ Angie, si uite-asa am mai aflat noi o poveste frumoasa… 🙂

    Angelica, istoria numelui tau seamana tulburator cu a unei alte prietene pe care o cheama Angelica, de fapt n-am mai vazut-o de multi ani, mi-a fost prietena candva…

    Teo, esti tare draguta, ha, ha, imprumutati-ma, merg cu voi acasa! 🙂

    Emily, si eu iti doresc weekend pufos!

    Livia, ce interesanta imbinare si ce calda simbolistica a numelor voastre… Frumos! Sunteti o pledoarie pentru ideea clasica potrivit careia nimic nu e intamplator.

    Iana, te-ai pus cam devreme pe asteptat cartea, fiindca eu v-am prevenit de multe ori, sunt lenesa! 🙂 Dar iti multumesc, fiindca ma presezi la un mod benefic. 🙂

    Pisica, Adriana, ce simpatice ati fost si ce atentie manifestati la detaliile condimentate ale onomasticii… 🙂 Unele, cum spune Thomas, tin de tragicomicul destinului, iar altele de nauceala parentala. 🙂

    Tina, nu mai scriu propriu-zis la ziarul din Canada, doar ca asociatul meu, Raul Dudnic, gaseste prin arhiva texte de-ale mele si le publica din cand in cand. Poate incep sa scriu din nou, daca ma adun. 🙂

    Monica, esti draguta, 🙂 🙂 🙂 ai un verb tonic!

    Omuldelamunte, bine ca n-o chema Miss Carriage. 🙂 Sau Miss Fortune, ca suna romantic.

    Corina, ne-ai atins in punctul sensibil, cum spune Thomas, suntem mai multi filologi aici, bine ai venit sa ne consolidezi tirul! 🙂 Multumesc!

    Simona Catrina 7 august 2010 17:23 Răspunde
  • Thomas, am intles si nu mai perseverez. Multumesc pentru ca „ne-ai urcat”. Eu cred ca aici pe blogul Simonei suntem toti niste buni, si niste dragi, si mai ales niste iubitori de naluci, oameni si frumos.

    CristinaC 7 august 2010 17:56 Răspunde
  • CristinaC, pt ca m-ai înteles, îti trimit cateva fotografii cu mine = o ilustrata clinica si autobiografica 🙂 :
    http://www.youtube.com/watch?v=VuDQAEOMWWo&feature=player_embedded#!

    Thomas Man 7 august 2010 21:18 Răspunde
  • Fotografiile f reusite,eu sunt multumita.:))
    Oameni buni,dragi,veselie…liniste.Daca e linistea de sambata seara,m-as bucura ca nu se mai sta pe acasa.:)

    simfo 7 august 2010 23:30 Răspunde
  • @Thomas- Care eşti tu? Sunt mai mulţi năstruşnici cu nasul mare în clipul ăsta!

    Omuldelamunte 7 august 2010 23:32 Răspunde
  • Dacă radicalul ăsta liber este înconjurat de atâtea bunăciuni cholesterol free, mă întreb câte ar gravita în jurul fostului „şofer” al Monicăi Columbeanu sau chiar în jurul lui Irinel, înşine?

    Omuldelamunte 7 august 2010 23:44 Răspunde
  • o tanti are numele de familie Penis. iti dai seama cum o strigau pe femeie? d-na P*;a
    dar de Nectaria ce zici?

    dennis 8 august 2010 2:50 Răspunde
  • Cred ca intelectualizam din cale afara problematica numelor si printre ultimele interventii s-au strecurat cateva pur si simplu cerebrale 🙂 La nivelul asta de dezbatere e tot mai greu de facut fata 🙂 S-ar putea sa ni se întoarca spatele… 🙂

    Thomas Man 8 august 2010 13:10 Răspunde
  • Draga Thomas, 🙂 observasem si eu, dar am preferat sa culpabilizez arsita. 🙂 Ce la indemana mi-e, cateodata, expresia „consider ca n-am auzit nimic” 🙂

    Simona Catrina 8 august 2010 15:05 Răspunde
  • Io n-am cum intoarce spatele, ca-mi place cu fata: )
    Bine v-am regasit, dragilor. Sunt intr-o fuga (mititica!) pe-aici, o sa revin printre voi in cateva zile sub forma de missa. : )
    ‘Telectualii zonei de curbura n-au sanse sa se piarda usor printre nume si prenume, ei supravietuiesc fara probleme majore si-n pesteri, si-ntre valatuci de fum.

    Una 8 august 2010 16:21 Răspunde
  • Thomas, eliptico cerebrale vrei sa spui, sper ca nu te refereai si la postul meu ?:). Ma simt cumva cu musca pe … PC, am cam dat tonul la picanterii pe aici, desi dozajul e echilibrat iar corespondenta personajelor aduse in discutie, cu realitatea – absoluta! 🙂
    Simona, imi amintesc de o afirmatie a unui personaj monden local de pe la noi, de la Izvorani (ma intreb si acum, de unde oare atata intelepciune in capul ala frumos?!) il aduc in discutie pentru ca morala aduce cu asertiunea ta: „uneori e mai bine sa te prefaci ca nu-ntelegi”…
    In plus, mare e arsita ta Doamne! :)))

    adriana 8 august 2010 16:45 Răspunde
  • A venit Una, ura! Una, cu fata sau cu fatza, ca nu reiese, si am program de scandal cu Al! :)))

    adriana 8 august 2010 16:52 Răspunde
  • Ad & Al, deja imi suna ca un film. Artistic sau politist, oricum va fi captivant: ))
    Asa e, nu-s o smechera a precizarilor, din cauza diacriticelor ce-mi lipsesc.Din cap, lool.
    Deci, despre ce ne amuzam astazi?

    Una 8 august 2010 17:03 Răspunde
  • Trebuie sa parasesc blogul abrupt si neelegant, cerinte presante s-au ivit, voi reveni in scurt timp, Una sper sa te re- gasesc sa reinnodam firul acestei discutii 🙂

    adriana 8 august 2010 17:36 Răspunde
  • Adriana, draga, depinde. Pana maine mai sunt pe-aici, dar voi reveni, nici nu vei simti ca am plecat, pana te vindeci de abruptete eu ma voi fi intors.
    Cu fat(z)a, spatele sau lateralul vizibil(e) nu conteaza chiar asa mult!: ))

    Una 8 august 2010 17:46 Răspunde
  • Simona,te somez !!!!!! Posteaza mai des. Te imbratisez de nu te vezi 🙂 Imi esti draga.

    eu_si_tu 8 august 2010 20:09 Răspunde
  • Thomas, multumesc. Despre mariachi, desi vad ca oferta vine din suflet, te rog mai bine nu: aici mariachi se aud atat de des incat am ajuns la exasperare. Cat despre starea civila, ar trebui sa iti fac o lista cu Devid „Bekem” Gonzalez Hernandez si alte personaje de pe aici:)

    Simona, multumesc mult, te citesc (si rad pe infundate) de mult timp, dar acum chiar mi-ai trezit multe amintiri! (Imi adusesem aminte inclusiv cand se nascuse Miruna de la parter si fratele meu nu accepta ca nu are un nume normal, cum ar fi Claudia. Nu-i nimic, ca tocmai s-a nascut fiul lui, pe nume Rares, si eu am ridicat obiectia ca o sa-i fie greu sa scoata capul in lume, cum o sa-i spuna japonezii, cand s-o duce el la studii, la Osaka? 🙂

    Monica 8 august 2010 20:52 Răspunde
  • Bine ai revenit, Una, din stratosfere ! Ai fost pomenita printre nourasi 🙂
    Monica, nu din tot sufletul, ci din Medgidia (era un joke, stii cum arata mariacii nostri 🙂
    Adriana, si pe mine ma apuca scarpinatul pe nimi si altonimi dar ma ascund ca sa-i scarman 🙂

    Uite ce face palinca din om pe caldurile astea 🙂 :
    http://www.youtube.com/watch?v=2J2dwFVZHsY

    Thomas Man 8 august 2010 23:03 Răspunde
  • Draga Simona

    Recunosc, din revista „Tango” citesc prima data articolele tale… Ma regasesc si pe mine pe-acolo…

    Cu numele…Ai atins la mine o coarda sensibila… Toata adolescenta mi-am dorit sa ajung sa am un nume de familie frumos si sonor…

    Cu prenumele n-aveam nimic ( ma cheama Dana, simplu, ca pe Dana B care a scris mai sus, chiar cu B incepe numele de familie buclucas pe care l-am purtat), dar ma enerva la culme numele… A fost pe vremuri tradus in maghiara, dar lasat neterminat, ii lipsea o litera ca sa insemne ceva in maghiara… Asa ca nu era nicicum… Si trebuia sa-l repet de 3 ori pana se intelegea…

    No, in fine, am „scapat” de el pana la urma, m-am ales cu unul cu rezonante bahice – dar care macar se intelege, nu trebuie sa-l tot repet…

    Pe fetita mea o cheama Daria (mi-a placut mult pentru ca e scurt si cu personalitate). Era si destul de rar intalnit sau asa mi se parea mie… Pana cand la gradi in grupa mica erau 3 Darii… A mea era Daria mare… Dar tot imi place cel mai mult.

    Si imi mai place de fetita Mateea. Atunci nu auzisem acest nume, poate o numeam asa…

    Oricum, intr-adevar, la barbati e altfel cu numele de familie si cu numele in general… Ei n-au treaba. Ii vad pe fratii mei care ar putea sa mearga sa-si schimbe numele, sa-l traduca la loc, ar fi simplu. Dar nici nu vor sa auda. Eu sigur mergeam daca nu ma maritam sau daca imi gaseam unu’ cu un nume care sa nu-mi placa deloc si nu mi-l schimbam.

    Am citit tot ce-ati scris, sunteti delicioase… Va pup. Mai viu…

    Dara 9 august 2010 0:01 Răspunde
  • Una, bine te-ai ivit, nu stiam de tine nimic, sa nu ma indraznesti sa ne fierbi sufletul! 🙂

    Dara, am tresarit cand ai scris, ai acelasi prenume cu mama mea, credeam ca a inceput sa-mi scrie pe blog (acum e furtuna si credeam ca nu reuseste sa ma prinda pe celular, ca momentan e intr-o zona acut-turistica si are semnal mai slab). 🙂 Bine ai venit!

    Monica, m-am amuzat! 🙂 Oricum, apropo de japonezi si de altele, prenumele noastre sunt „lost in translation” pe mapamond. Cu unele exceptii pufoase. 🙂

    Eu_si_tu, daca-i ordin, cu placere. 🙂 Frumoasa somatie, ma voi supune, n-am prea multe optiuni. 🙂 Multumesc!

    Adriana, noi am reinnodat firul discutiei, cum ai poruncit, dar tu lipsesti. 🙂 🙂 🙂 Esti tot la joaca?

    Simona Catrina 9 august 2010 0:12 Răspunde
  • Buna dimineata tuturor.
    Sim, misto film ”Lost in translation”: ) Nu pot sa cred ca si-a imaginat careva ca dispar de-aici iremediabil si abstract! Iar daca NU, bravos, daca DA, sa-si revina, insist!
    Al, si eu ma bucur ca ai cand si cand evadari din(tre) nourasi.
    Voi pleca din nou un pic, dar nu pentru mai mult de-o saptamana.
    Te pup draga mea Iana. : )
    Laurei o sa-i scriu personal in pagina personala, si ea pare intr-o mica vacanta..
    Mr Smith, sper ca sunteti in plin avant al recapitularilor si nu ati inghetat intre lecturile obligatorii. Cum va imaginez cu intentii de premiant, ma gandesc sincer si decisiv ca nota de trecere e cam putin.Stiti, mai e un pic si tre’ sa va sustineti referatul.. : ))
    Restul domnitelor si domnilor cercetasi din zona toate cele bune pana la regasire!

    Una 9 august 2010 10:07 Răspunde
  • Salutare tuturor!

    As putea sa ma prezint ca fiind o ..’mielusica’ 🙂 (sau hai sa zicem …’oaie’):)))
    avand in vedere ca numele mamei este Miorita..nu Mioara..ci asa cum am scris initial, cu diminutivul din dotare. Nimic deosebit daca nu ar fi intervenit destinul si numele de familie dobandit dupa casatorie este… care altul..daca nu..Lupu:))
    Si uite asa, am reusit sa ma prezint facandu-va cunoscute si relatiile soacra-ginere din familia noastra:))
    Multe dintre mesajele pe care le trimit prietenilor de semnez cu ‘mami de Iris’. Este floarea mea de suflet, fetita mea iubita de 2 anisori si-un pic. Am simtit ca port in pantec o floare de fata, un copilas ce va fi „curcubeu” in viata noastra (asa cum ii semnifica numele in limba zeitelor din Olimp)
    Mai am o bucurie de povestit …o blonduta frumoasa, ce poarta numele ‘Dalia’. Este o floricica care a venit acum o luna pe lume. Este nepotica mea iubita.

    Va doresc numai bine!

    Mami de Iris

    Ela 9 august 2010 12:07 Răspunde
  • Înflori-ti-ar pe mai departe boboacele, Ela ! 🙂
    La tine, oximoronul (Miorita Lupu) reconciliaza zoomenia 🙂
    Bun venit floricelelor tale în gradina noastra numerica !

    Thomas Man 9 august 2010 13:08 Răspunde
  • Dar de numele transformat ati auzit??
    Asta se intampla numai la maica-mea , care atunci cand are un catel , sigur trebuie sa fie mascul, pe necontrolate . Intr-o zi, cineva i-a adus un catel, pe care l-a numit ”Ursulica”( a cu caciula). Cred ca au trecut vreo 3 luni si venind o fetita in vizita, dupa ce s-a jucat cu catelul ii spune maica-mii:”Dar asta nu e catel, e catea!” . Sa cada cerul pe mama, pt ca nu ”iubea” femelele canine pt ca faceau pui. Si ce sa faca ea cu pui, etc. Nu a acceptat noul sex al catelului pana nu a venit si mama fetitei, doctorita-deci om cu scoala!- si s-a pronuntat: catea!
    Conform noului sex a devenit …Ursulica! ( a fara caciula) Apoi, pt ca se facuse mare si frumoasa si groaznic de desteapta…a devenit URSULA, dupa Ursula Andress!

    miki 9 august 2010 17:39 Răspunde
  • Ela (Mami de Iris…), ori eu sunt intr-o pasa contemplativa, ori povestea ta e din cale-afara de emotionanta, dar mi-am depistat o lacrima intr-un colt de ochi. Bine-ai venit, sa-ti traiasca florile, sufletele, visurile!…

    Simona Catrina 9 august 2010 22:41 Răspunde
  • Miki, grozava povestea cu Ursulica (cu caciula) si Ursulica (fara caciula)! 🙂 🙂 🙂 Adorabila!!! Ha, ha!

    Simona Catrina 9 august 2010 22:42 Răspunde
  • Am si eu un ursulica de suflet si chiar asa se numeste,Ursulica;are 3 ani imediat,numai ca mereu are caciulita trasa de pe cap 🙂
    Cata lume dragaaa…ce bine e la tine Simona!

    simfo 9 august 2010 23:49 Răspunde
  • Draga Simfo, eu am primit vara trecuta un ursulet cadou si, din cauza unor intemperii sentimentale, nici acum nu i-am pus nume. Poate ma aju(ta)ti cu o idee – tu sau cine si-o face mila. 🙂 Ca doarme langa mine seara de seara si eu il smotocesc si nu-i spun pe nume, ii spun „pufosule”.

    Simona Catrina 9 august 2010 23:53 Răspunde
  • A ridicat sala-n picioare. Merită s-o ascultaţi:

    http://www.youtube.com/watch?v=UlWY1p_ssB4

    Omuldelamunte 10 august 2010 0:12 Răspunde
  • 🙂
    Simona,o sa ne gandim la un nume,desi eu n-as astepta dupa mine ca nu stau bine cu inspiratia..
    Si eu ma culc cu Ursulica si mi-e drag;in momentele mele grele,e incredibil,cred ca de fapt Ursulica e leu..
    Si pe langa ca nu te pot ajuta cu un nume,iti spun ca am imprumutat cuvantul acesta drag de la tine pt ca-mi place si pt ca starneste zambete si atunci ma bucur ..Cand mi-e bine,nimic nu ma poate supara,totul devine pufos :))
    Am deschis geamul si greierii fac galceava…mi-am amintit cu cat suflet recitam la scoala Vara la tara..ce vremuri..
    Noapte bunaa,sa visati frumos,pufos!
    🙂

    simfo 10 august 2010 0:13 Răspunde
  • ODLM,chiar a meritat,MULTUMESC FRUMOS!
    Merg la culcare fericita!Noapte buna.

    simfo 10 august 2010 0:22 Răspunde
  • M-am trezit si eu acu’, la spartul targului… Scriu abia a doua oara pe un blog, be gentle! 🙂 Io am putine de zis. Desi acest „Anamaria” legat ma dispera cand diverse tanti care scriu pe diplome sau pe la birouri de relatii cu publicul se uita cas la mine, m-am declarat mereu profund multumita de el.
    Pai, tatal meu (care e cam mucalit din fire) i-a zis bunica-mii, atunci cand mama era insarcinata, ca el a hotarat: daca e fata, o cheama Anamaria si, daca e baiat, il cheama … NABUCODONOSOR!!! 🙂 😉
    Bunica mea, painea lui Dumnezeu, femeie simpla, de la tara l-a crezut…. Si il intreba: „Valeu, mama, si eu cum sa-l strig?? Nacusor, vino la mamaia??” 😉

    Eh…s-ar bucura sa stie ca n-am uitat…

    Revenind, va dati seama ce norocoasa sunt ca m-am nascut sa fiu Anamaria! 🙂

    P.S. pe cand un post despre bunicii care ne-au luminat viata?

    Anamaria 10 august 2010 1:00 Răspunde
  • Buna dimineata, tuturor!

    Voi incepe cu multumiri:)

    Thomas Man – iti multumesc pentru gandurile frumoase, pentru urarile facute.

    Simona – multumesc pentru primirea calduroasa, pentru urarile tale sincere.
    DA, esti la inaltimea asteptarilor mele si ai simtit emotia dincolo de ceea ce cuvintele pot exprima.
    Daca imi permiti o sugestie pentru a-ti numi ursuletul..eu i-as spune DOR. De ce? Pentru ca il tii strans langa inima ta, pentru ca iti vegheaza noptile si diminetile…pentru ca il poti alinta „Doru’ meu” sau poate chiar „Odor”.

    Numai bine!
    Mami de Iris

    Ela 10 august 2010 9:39 Răspunde
  • MULT E DULCE (SI FRUMOASA ?)
    Muzicutze noi la Saint-Tropez ca pe vremea lui BB, dulci ca niste bombonici :
    Bon Bon Bon cu Vanessa Contenay :
    http://www.youtube.com/watch?v=S5nZe8PJmmw&feature=related

    Thomas Man 10 august 2010 11:01 Răspunde
  • MULT E DULCE (SI FRUMOASA ?) – bis
    Programul de vara e greu : degetele de la picioare în evantai, suficient de raschirate ca sa vezi o carte postala «country surf» care miroase a vacanta la mare sau la mic (lac) :
    Sugarland – All I Want To Do
    http://www.youtube.com/watch?v=npbiMJzNJII&feature=related

    Thomas Man 10 august 2010 11:02 Răspunde
  • Si tot un Sugarland, mai proaspat si mai lipicios dar la fel de dulce :
    Sugarland – Stuck Like Glue
    http://www.youtube.com/watch?v=FUCjLLpAFLI

    Thomas Man 10 august 2010 11:03 Răspunde
  • CristinaaaaaaaaaaaaaaaaC, nu pot sa cred nici macar o sutime de secunda ca te-ai fi putut supara pt gluma cu fotografiile !

    Thomas Man 10 august 2010 11:04 Răspunde
  • Un amanunt biografic autentic : am un arici pe care-l cheama Mircica.

    Thomas Man 10 august 2010 11:05 Răspunde
  • Daca e marti, atunci sunt cartofi prajiti ? 🙂

    Thomas Man 10 august 2010 11:06 Răspunde
  • Thomas Man 10 august 2010 11:07 Răspunde
  • 4 staruri, dintre care numai Megan Fox îmi place . Ursuleaţa Puff Mommy este hors concurs şi se străduieşte să facă să coabiteze două spirite războinice rău.

    http://www.youtube.com/watch?v=uelHwf8o7_U

    Omuldelamunte 10 august 2010 12:13 Răspunde
  • ODLM, melodia-i varza calita cu sirop de lapte dar Pitzi Megan e ambrozie pt barbatii cu hormonii normal dezvoltati 🙂

    Thomas Man 10 august 2010 13:24 Răspunde
  • Mircica e adevarat sau e de plus? Mi se par foarte draguti aricii si cica aduc noroc. Scoate-l pe Mircica la plimbare:-)

    Multumesc Simona pentru apreciere, esti tare draguta.
    Referitor la numele pentru urs, daca e pufos merge Fluffy. Eu am un ursulet pe care l-am botezat Francois, il am de cativa ani buni, insa exact cum spunea Miki mai sus, tarziu am observat ca e fetita, avea o fundita (pe care n-o bagasem in seama se pare). A ramas tot Francois 🙂 si nu s-a suparat.

    Teo 10 august 2010 15:07 Răspunde
  • Simona, draga…. Se poate sa lasi bietul ursulet fara nume??Eu si la pomi le pun nume. Am un palmier pe care il cheama ”Palmi”.
    Uite, iti dau o idee de nume pt ursuletul tau : ‘Ben. E prescurtarea de la Benjamin sau de la Benny. E nume de prim- ministru si de presedinte de tara . E numele motanului meu destept si adorat.
    Fetita mea , acum vreo 7 ani, la o vizita in Romania, a primit cadou un ursulet ( cam portocaliu), pe care l-a botezat : Jamil ( Frumosul, in traducere).Intre timp bietul ursulet nu a mai avut loc in casa , asa ca i-am mutat domiciliul obligat -fortat, in magazie. Zilele trecute cautand ceva l-am gasit pe Jamil.. .si fetita mea( care intre timp a facut 15 ani, deci…fata mea!) l-a strigat pe nume , l-a luat in brate, l-a scuturat de praf si i-a spus:” Aici erai? Ce dor mi-a fost de tine!”
    Desi sunt niste cuvinte banale si o intamplare si mai banala, pe mine m-a emotionat! Cred ca incep sa imbatranesc!
    Steaua fara nume

    miki 10 august 2010 16:56 Răspunde
  • Thomas, Eu nu stiu sa ma suparsi nici n-aveam de ce!

    CristinaC 10 august 2010 17:16 Răspunde
  • @Thomas- clipul nu l-am postat pentru linia melodică de duzină, ci pentru ambrozia care aţâţă izbicii.
    Megan Vulpiţa este frumoasă ca un poster.

    Omuldelamunte 10 august 2010 17:35 Răspunde
  • Adevarat Mircica, Teo ! Nu se lasa usor preumblat. S-a aciuit la mine pt ca m-a simtit poate cam din familia lui – eu mi-s cam arici (pogonici) de soiu’ meu ! (cum s-a vazut, cred, aici, prin tzeposeniile mele lexico-dispozistice)

    Thomas Man 10 august 2010 18:57 Răspunde
  • Am venit doar sa va spun ca voi lipsi catva timp de pe aceste meleaguri. Voi incerca, in limita posbilitatilor, sa va citesc si eventual sa mai dau un semn de pe unde ma voi afla.
    Plec in vacanta !
    Va urez sa aveti fun pe aici prin curte pe la Simona si nu numai!

    CristinaC 10 august 2010 20:39 Răspunde
  • Cristina, sa ai vacanta pufoasa, oriunde ai merge, sa vii inapoi cu tava de povesti calde, ca ne faci pofta! Eu cred ca pana in septembrie nu am concediu, poate nici atunci, sa vad… Take care, have a lot of fun! 🙂

    Simona Catrina 10 august 2010 21:47 Răspunde
  • Anamaria, delicioasa istorie! Ha, ha, ha! Dar… mai, putea sa-ti spuna macar Aida si tie, ca tot o apucase pe panta asta. 🙂 Vezi, scumpo, ca orice-am face, nu suntem egale cu barbatii. (Slava Domnului!) 🙂

    Simona Catrina 10 august 2010 21:49 Răspunde
  • Omuldelamunte, mi se pare mie (ntt…) sau, mai de la canicula, mai de la fazele lunii, esti intr-o pasa frivola, cu suava predilectie catre frumusetile exterioare? 🙂 🙂 🙂

    Simona Catrina 10 august 2010 21:50 Răspunde
  • Dragelor, multumesc pentru numele de ursuleti, am sa fac o lista lunga si deliberez intr-o seara solitara. Pana atunci, poate ma supar si-i spun Mircica, desi e un urs asa frumos, de-mi vine sa-l mananc, si nu merita sa-l necajesc. 🙂

    Simona Catrina 10 august 2010 21:53 Răspunde
  • CristinaC, zile merveilloase de concediu si ai grija cu ultravioletele 🙂
    Thomas, Mircica cu caciula sau fara caciula? ca sa ramanem in acelasi registru initiat de Miki 🙂 By the way, tu nu esti tepos, doar nederanjabil cateodata, ca s-o citez pe Unica 🙂 (Apropos, nu umbla noaptea prin casa cu tars de tepi pe mobila, parchet etc?:)))
    Simona, ma gandesc la un nume pentru ursul tau, dar trebuie sa precizezi, e cumva o copie flausata (fie, pufoasa:) a temutului omnivor? Simbolistica la asta ne duce cu gandu, so, l-ai putea boteza cu numele celui care ti l-a daruit :).
    On topic – si tot in regnul animal: mi-am amintit o scena delicioasa dintr-un film cu Ernst Borgnine,
    justitiar pe cont propriu, care folosea cainii (doi dobermani fiorosi) pe post de vanatori de talhari: „Petru” si „Pavel” , dar „nu erau la fel de piosi…”
    Distractia-i maxima, mi-am amintit brusc de un coleg de liceu care avea un motan pe care-l chema Eugen!

    adriana 10 august 2010 22:30 Răspunde
  • CristinaC, vacanta placuta.

    Simona,
    nume rusesti cite vrei. nu asa se numesc ursuletiii? cu nume clasice rusesti? 🙂

    iana 10 august 2010 22:58 Răspunde
  • sa nu ii pui vreun nume „pufos” ca sa aiba ce ride Tolea si Kolea de el, da?
    cind familia pufoasa are nume serioase nu te apuca acum sa il faci pe bietul de el de risul celorlalti. cam ce am facut si noi pe aici de vreo saptamina incoace. 🙂

    iana 10 august 2010 23:00 Răspunde
  • Draga Iana, Tolea si Kolya sunt fratiori, dar nu sunt frati si cu ursuletul asta de care va spun. Deci nu-i pun nume rusesc, fiindca e din alt neam. 🙂 Oricum, esti tare draguta ca tii minte toti ursii mei. 🙂
    De fapt, sa-ti spun: Kolya nu (mai) e al meu, il daruisem cuiva de care m-am despartit si Kolya a ramas la el, nu putem imparti custodia peste Ocean. Tolea e al meu (primit de la acelasi de care m-am despartit), dar fiindca ma durea sufletul prea tare cand a(m) plecat din Toronto, n-am avut puterea sa-l iau cu mine, m-ar fi distrus. Si i l-am lasat, provizoriu, unei bune prietene, urmand sa-l iau cand ma mai duc pe-acolo. Ea e „foster mom”, acum. 🙂 Dragii de ei.
    Bun, iar eu l-am carat cu mine doar pe ursuletul pe care l-am primit vara trecuta, alaturi de un buchet su-peeeerb de trandafiri, de la altcineva. 🙂 Vezi, asta e povestea… E complicat. 🙂

    Simona Catrina 10 august 2010 23:45 Răspunde
  • Adriana, daaaaa, e pufos si blanos. 🙂

    Simona Catrina 10 august 2010 23:46 Răspunde
  • Simona draga, ai dreptate, nu suntem egale cu barbatii, orice-am face!:)
    Cat despre tata (mare pasionat de istorie), panta pe care era el era cea cu NABUCODONOSOR cel cu gradinile Babilonului, nu cel din opera. Si, slava Domnului, Aida imi mai lipsea mie! :)la ce destin avea, saraca… La asta nu ma gandisem pana acum…:)
    Pt numele ursuletului, eu propun numele domnului cu trandafirii superbi. Macar asa e f limpede! 🙂

    Anamaria 11 august 2010 0:22 Răspunde
  • Bun gasit,

    Simona, cand mi-ai spus de Raul Dudnic imediat mi-am adus aminte ca v-am vazut la o emisiune romaneasca in Canada. Cred ca nu ma insel. El producea acea emisiune de la voi din Toronto. Noi in Vancouver o avem pe Adelina Suvagau cu RomPost TV.

    Frumoasa povestea ursuletilor. Chiar ma uitam cu cel mic al meu la desenele cu Benjamin (ursuletul care prinde viata atunci cand oamenii nu sunt in preajma) si ma gandeam la ursuletii tai. Dar tot Winnie este preferatul meu. Doar tu stii ce asocieri sa dai numelui ursuletului. Dar…let us know…cand te decizi.

    Baietelul meu are un catelus albastru cu botic negru pe care il ia peste tot (il mai uita si prin magazine cateodata si trebuie sa refacem trasee ca sa-l gasim). I se spune Bursucel.
    Astazi cand a plecat la tara cu bunicii a mai luat cu el un caine de plus maro. A zis ca o sa-l numeasca Martinel (numele nostru de familie fiind Martin).

    Dar tot am o nedumerire: se stie ca iti plac ursuletii sau au fost doar coincidente? Mai ca-mi vine sa-ti trimit si eu unul…

    Pup

    Tina 11 august 2010 0:56 Răspunde
  • Stiu, Anamaria, ma refeream strict la rezonanta numelor, la pomposenia lor, daca vrei. 🙂 Si oricum, e ACELASI personaj. 🙂
    Pe prima mea colega de banca o chema Aida. 🙂 Ai dreptate, asta-ti mai lipsea. 🙂

    Simona Catrina 11 august 2010 1:11 Răspunde
  • Tina, draga mea, bucuria ursuletilor nu mi-e data numai mie, cred ca vreo patru miliarde de oameni ii au drept reper dragalas. Imi plac ursuletii, evident, as fi ipocrita sa sustin ca am depasit stadiul. 🙂 Si eu te pup.

    Simona Catrina 11 august 2010 1:14 Răspunde
  • @Simona- mai de la mama- etalon de frumuseţe în Galaţi- mai de la tata, care mi-a sădit sămânţa preamăririi femeii, am porniri necugetate de a admira frumuseţea pură, fără ingrediente, nici măcar homeopate.
    Adun imagini într-un ungher de memorie şi construiesc într-un Photoshop umano-cibernetic chipuri de femeie cu trăsături tiffeţate micronometric şi tot nu-mi iese, pentru că Dumnezeu are matematica lui: adună doi ochi verzi cu un zâmbet cu dantura albă, care ar dărâma şi spiritele fugărite şi atotştiutoare ale haosului universal; doi ochi albaştri cu nişte pomeţi care-i susţin magnific, de parcă mâine n-ar mai fi o zi; o frunte înaltă cu păr lung care accentuează unduirea taliei şi suceşte capete; o minte ascuţită care-ţi citeşte intenţiile ca de pe un DVD ţinut, zici tu, la secret.
    Admit că sunt un iubitor de frumos feminin şi voi pleca spre stele, cu o admiraţie, pentru voi fără oprelişti , dar şi vizibilă ca o coadă de cometă prin Hubble.

    Omuldelamunte 11 august 2010 1:26 Răspunde
  • Omuldelamunte… stiu. Ma rog, intuiesc.
    Iar elocinta explicatiei ti-e egalata doar de onestitatea discursului. Daca protestai (ceea ce m-ar fi mirat, totusi), as fi fost dezamagita. 🙂

    Simona Catrina 11 august 2010 1:37 Răspunde
  • Intru si eu in vorba cu povestea numelui meu. In orasul de munte din Moldova in care am locuit pana la terminarea liceului, eram doar doua cu numele asta. Eu si fiica sefului mamei, de la care s-au si inspirat ai mei. Cealalta Beatrice era cu vreo 4 ani mai mare, deci nu ne-am intersectat in scoala sau liceu. Le multumesc in fiecare zi parintilor pentru ca au ales numele asta, de care eram tare mandra in copilarie, pentru rezonanta lui pariziana, nobila parca. Am avut insa complexul numelui de familie. Intr-o tara de „-esti”, primesti priviri uimite cand numele tau se termina in „-berg” si mereu ti se cere sa-ti dictezi numele pe litere. O fac si acum, in Canada, dar fara sa ma mai simt diferita. Numele meu e atat de international, incat daca-l vezi pe o lista, e imposibil sa ghicesti de unde vin. Avantaj eu 🙂

    Beatrice 11 august 2010 1:58 Răspunde
  • Buna dimineata lume draga!
    Simona,eu as spune sa lasam Dor-urile ca nume,ele vin oricum cand ne asteptam mai putin si nu ne descurcam prea usor cu ele,nu-i asa? Insa negresit trebuie sa-l numesti pe ursulica,nu se mai poate… :))
    Mamaa,cat mi-e de drag printre voi,sunt cativa pe care i-as multiplica,fie ei pufosenii,copii indragostiti sau nazdravani(la singular!) sau arici,sau cu ecouri,sau pur si simplu in concedii 🙂
    In rest.iata un citat pt astazi:”Să ne ridicăm şi să mulţumim, căci chiar dacă nu am învăţat foarte mult azi, măcar am învăţat puţin, şi chiar dacă nu am învăţat puţin, măcar nu ne-am îmbolnăvit, şi dacă ne-am îmbolnăvit, cel puţin nu am murit; deci, să mulţumim.”Buddha

    simfo 11 august 2010 7:32 Răspunde
  • Cu caciulitza, Adriana, tricotata din lana diacritica 🙂 M-ai citit : am tzepii moi, se mai încordeaza si ei reactiv uneori, ca la un arici cu state vechi de servici 🙂
    Motanul Eugen m-a dus cu mintea la bancurile cu iepurasul Gustav si tzantzarul Eduard 🙂

    Thomas Man 11 august 2010 12:02 Răspunde
  • Simona, un nume pt ursulet : Umberto Eco sau Dortmunder (personajul meu preferat, erou recurent, hot ghinionist în romanele lui Westlake). Ma iei drept Thomas Botezatorul ? 🙂

    Thomas Man 11 august 2010 12:04 Răspunde
  • Tina, Beatrice, daca e sa ma iau dupa aparitiile voastre luminoase si a altor colege cu o relativ recenta frunza de artzar pe piept, frumos reprezentata mai e ginta feminina romaneasca în Canada ! 🙂
    În schimb, cerbii nostri carpatini nu par sa se fi aclimatizat la fel de bine acolo si sunt complet invizibili în Simona Land Of Happy Words 🙁 Ma întreb pe unde umbla dudnicii ? O fi o specie pe cale de disparitie ?

    Thomas Man 11 august 2010 12:05 Răspunde
  • Simfo, si eu ma duc cu gandul la Buda zilnic. Daca nu, vine el la mine 🙂

    Putin rock sincopat, sa ne aducem aminte de unde venim si mai ales ce suntem :
    Band Of Skulls – I Know What I Am
    http://www.youtube.com/watch?v=fKL2prSqDQI

    Thomas Man 11 august 2010 12:06 Răspunde
  • Repet urarea caci vad ca nu a percutat-o serverul si nu cred ca are de ce s-o verifice :
    Brasoave frumoase, CristinaC ! 🙂

    Thomas Man 11 august 2010 12:07 Răspunde
  • ODLM, nu trebuie sa ai hormonasii plecati pe drum de nunta ca sa admiti ca Pitzi Megan are pe du-te-ncoace 🙂 Ar fi o cataplasma cu hidromel pt orice persoana (acum se iau în calcul si 5-10% dintre doamne fatza de doar 1% acum zece ani, cf statisticilor actualizate). Dar în clipul asta apare (în vis) «violenta si fara manere» 🙂
    Ori dragostea la primate e cam disuasiva 🙁
    Cine are simtiri mai cimpanzeistice decat ale mele ? 🙂

    Thomas Man 11 august 2010 12:09 Răspunde
  • @ Thomas-However, oricât ar fi de frumoasă, eu aş da reject la o femeie care, dacă are draci, strâmbă buzele gen „o mască plânge” şi-şi arată caninii, chiar premolarii, ca un căine căruia vrei să-i iei osul râvnit de atâtea altele…
    Megan Fox, Angelina Jolie, Sharon Stone, Cameron Diaz şi suita, sunt exemple trăitoare şi lua-le-ar ăl de le suportă!
    Catherine Deneuve , Marylin Monroe, Charlize Theron şi suita, sunt graţii de sine stătătoare, care încântă, fie şi numai, prin parfumul de femeie.
    De-aş fi o stea masculină aş turna un film cu fiecare, în care „fiecare” să-mi fie devotată trup. De suflet m-aş îngriji secvenţă de secvenţă…

    Omuldelamunte 11 august 2010 13:01 Răspunde
  • …într-o cadenţă de un compliment la 5 secunde şi un hatâr la 10.

    Omuldelamunte 11 august 2010 13:05 Răspunde
  • Dame de plastilina
    ODLM, ek pt reject 🙂 Si eu vorbeam (doar) despre secventa amorurilor scato-scarificante care-ti toarna plumb în avânturi/aventuri.
    Colectia aia de nume suna a muzeu de ceara 🙂 Mucavaua si cartonul si pixelii si… Mme Tussauds sau Mr Grévin 🙂

    Thomas Man 11 august 2010 13:32 Răspunde
  • …in loc de plastilina, mai bine….frumoase si clasice, precum in acest clip:

    http://www.youtube.com/watch?v=yQOsUMbU9n4&feature=related

    merge chiar si o alta trena:

    http://www.youtube.com/watch?v=iB7RrQsGwDA

    tania 11 august 2010 14:31 Răspunde
  • @Thomas- Urmând aceeaşi logică, ai putea să adaugi la figurile de ceară şi pe Elena din Troia sau Nefertiti.
    Eu m-am referit la graţiile acelea de pe vremea când erau în plină glorie.
    Vrei de azi? Imi plac Katy Perry, Adriana Lima, Antonia.

    Omuldelamunte 11 august 2010 14:35 Răspunde
  • MULT E DULCE (SI FRUMOASA ?) – bis bis bis
    ODLH (de la However) 🙂
    În beciul meu, nu vad prin fereastra calculatorului vreo diferenta mare între Nefertiti si Adriana Lima. Toate mi-s niste madone de mucava. Un bemol pt alea de azi (de fapt, doi) : chimia si photoshopul.
    Tania, China Forbes are voce. E c-un pas în fata Angelinei Jolie 🙂

    Thomas Man 11 august 2010 15:14 Răspunde
  • @Thomas- chiar toate-s mucava, apă şi-un pământ?
    Îndură-te şi afişează aici un idol de-al tău! Dacă ai veni cu Marie Curie nici nu m-ai dezamăgi prea tare.

    Omuldelamunte 11 august 2010 15:55 Răspunde
  • Tanti Sklodowska, niet !
    Respectand criteriile tale : Fata Morgana 🙂

    Thomas Man 11 august 2010 17:08 Răspunde
  • Pitzi Megan de-ale noastre, mândre, disponibile, cu dotarile la vedere si… hm, în topurile olandeze :
    Sunrise Inc vs. Starchild – Lick shot
    http://www.youtube.com/watch?v=PCXV2Rv3TNk

    Thomas Man 11 august 2010 17:22 Răspunde
  • Pt. cele/cei ce nu stiu înca instrumentul muzical mouthbow, sa le facem cunostinta cu Samm Bennett (Better Take Care of Me)
    http://www.youtube.com/watch?v=U_58CCiWAJs

    Thomas Man 11 august 2010 17:23 Răspunde
  • In liceu aveam vreo 5 Mihaele in clasa. Ca sa nu le încurcam am inceput sa le spunem pe cel de al doilea nume. Ca si asta era (mai este?) o moda: sa pui copilului doua nume. Sa aiba de unde alege. Pentru unele a fost un moment crucial in viata – pentru ca de atunci nimeni, poate doar bunicii, le-au mai spus Mihaela.

    semndefoc 11 august 2010 21:28 Răspunde
  • thomas, iti indicam o trena melodica instrumentala in principal.
    poate ai sesizat, poate nu, ca vocile – pink martini- se includ in scena doi muzicala. stage-ul no 1 apartine mai multor uverturi:

    http://www.youtube.com/watch?v=Ldxn6aq2GCc&feature=related

    anca G, imi place cum suna Tania Alexandra. Am savurat chiar si momentul pt care ii spui fiicei tale doar Alexandra. 🙂

    tania 11 august 2010 22:35 Răspunde
  • Beatrice, ai dreptate, daca nu scriai romaneste, nici eu nu te-as fi crezut ca esti de-aici. Da, in Canada si oriunde in lume, daca te cheama Beatrice si ai si un nume de familie sfarsit in „berg”, esti de-al lor. 🙂 Bine ai venit! 🙂

    Simona Catrina 12 august 2010 0:22 Răspunde
  • @Thomas- Dac-o vei săruta vreodată pe Fata Morgana vei simţi acelaşi lucru ca şi sărutul Fetelor de la Căpâlna.
    Niciodată nu sunt aceleaşi…

    Omuldelamunte 12 august 2010 0:28 Răspunde
  • Eu fac parte din generatia Andreelor. Acum imi place numele meu, are ceva. Ma regasesc in el ca si persoana… Prin liceu am avut o perioada in care imi tot cautam pseudonime. Si intr-o zi, l-am gasit, de fapt m-a botezat o colega din greseala, mi-a zis Andres. Si mi-a placut atat de mult numele asta incat mi l-am insusit ca si semnatura. Dupa ani, prietenii imi spun pe langa Andreea si Andres sau Andre. Si acum, cand deja sunt impacata cu numele meu Andres a ramas ca un tatuaj, semnatura mea de suflet.
    Mai tare e cand mai primesc mailuri si sunt luata drept barbat, ca de, Andres e nume de barbat pe la unii… dar barbat puternic! 😀

    Si pana la urma nu numele ne face pe noi, ci noi il facem pe el, ii dm viata…
    Toate bune!
    Andres

    andres 15 august 2010 4:13 Răspunde
  • Mamei ii placea numele Alina si se gandea ca daca va avea o fata, asa o va boteza. Doar ca in cartier erau o gramada de Aline si pe perioada sarcinii a auzit de atatea ori acest nume incat a hotarat sa-l schimbe un pic. Asa am ajuns eu Adina, nume care mi-a placut dintotdeauna si nu l-as schimba. Am stat o vreme in strainatate si in engleza nu mai suna chiar asa, desi vedeam ca cei de acolo se straduiau sa-l pronunte cat mai aproape de ce pronuntam eu. Si incepusem sa ma obisnuiesc cu acea varianta a numelui meu.

    Alta Adina 23 august 2010 11:32 Răspunde
  • Draga mea, si mie imi place cum suna „Adina”, nu pot sa explic de ce, de fapt e logic, nu putem explica de ce ne place un lucru. Toate persoanele cu numele asta pe care le-am cunoscut mi-au fost simpatice. Bine ai venit, te asteptam cu totii… mai la zi. 🙂

    Simona Catrina 23 august 2010 11:43 Răspunde
  • Multumesc de primire! Te citesc de mult si imi placi enorm, dar pana acum nu am indraznit sa scriu. Am sa incerc sa fiu mai activa.

    Alta Adina 23 august 2010 13:37 Răspunde
  • Bred Pit cu celebrul buletin e nascut in 1974. Cine stia de Bred Pit in 1974? Dupa cum arata parca n-ar avea televizor nici acum omul (si parca nici nu-l ajuta ochii sa aiba televizor)

    http://www.trilulilu.ro/ela2227/55dd636076e283

    silvia 7 septembrie 2010 0:13 Răspunde
  • am avut noroc
    sunt Iulia pentru ca-s nascuta intr-o zi de iulie
    dac-ar fi fost dupa inima mamei , as fi fost Ilinca
    Stefania e al doilea nume, cel sfant si dat si din criterii economice …,, imposibil ca intre Craciun si revelion sa n-ai niste sarmale ramase si juma de cozonac ca sa pui de-o petrecaraie, nu?!,,
    fain e cum mi le-au pus , la prima vedere
    mama a venit la spital sa ma ia , rapid , ca sa nu se amestece cei de la protectia sociala , sa ma duca la vreun camin si sa se lungeasca treaba cu alte acte , demersuri , hartogarie cum se face in cazul adoptiilor
    nu era nicio problema, ca nu m-ar fi luat nimeni in veci vecilor la cat de prapadita eram
    as mai fi fost unu’ din copiii cu mainile inclestate pe gratiile patutului , asteptand castronul cu paine muiata-n ciorba
    brusc, mi-a zis Iulia … si mi s-a potrivit
    tata n-a stiut vreo saptamana cum ma cheama
    pentru el atunci , ca si acum , eram Minunea

    ciresica 27 septembrie 2010 10:03 Răspunde
  • super articol…superba si realizatoarea….cu un an intarziere sosesc si eu la un pahar de vorba…pe mine ma cheama Luana pt k in lungile-i drumetii tata se indragostise de o pustoaica de printr-o tara exotica blonda si cu ochi ca mierea….asa am fost si eu….in afara de glumele de genul sa ii ducem Lu Ana mere nu am prea suferit ….ba chiar mi-am adorat numele si intentionez sa le pun si copiilor mei nume deosebite tip:Iunia,Iarina,Yannis,Lusu….

    Lusu….de ce?
    Pe fratele meu il cheama Valeriu-Cristian…din fasa o matusica il poreclise de la alintatura Valerus -Lus si astfel nimeni din familie nu a mai ajuns sa il numeasca altfel…nici prietenii…Cristi si Valeriu e acum doar pt cei ce nu ii sunt prieteni si greu se simte ca fiind unul din ei….doar in copilarie ma straduiam sa ii zic Cristi ca sa nu mai fie special…sa raman doar doar eu….

    LUANA 17 iunie 2011 22:49 Răspunde
    • Luana, numele din lista ta sunt adorabile si probabil ca, pana ajungi sa-ti botezi copiii tai asa, ti le vor smangli multi 🙂 Iti multumesc mult pentru poveste, bine-ai venit! Cu drag…

      Simona Catrina 17 iunie 2011 22:57 Răspunde
  • *Lushu-ma iertati

    LUANA 17 iunie 2011 22:50 Răspunde
  • Draga Cristina Simona,
    uite ca te citesc de cateva zile)) si am ajuns sa aflu ca avem acelasi nume 🙂 heh.

    eu intotdeauna am fost ok cu numele meu (poate afara de perioada scurta cand eram indragostita de numele Justina, fiind sub influenta cartii The Thorn Birds, nu stiu varianta romana, o citisem in rusa)

    ah da, rudele tatalui insistau la nasterea mea sa ma numeasca Maria, ca pe bunica mea decedata chiar inaintea nasterii mele. si cand ma gandesc la Maria, tot imi pare ca Cristina e mai mult ca ok, e chiar nume reusirt 🙂 vezi ca la noi se da un singur prenume. si de aia nu prea avem de ales intre Cristina sau Simona :)))

    merci pentru ceea ce scrii :*

    Cristina 7 aprilie 2013 22:04 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title