„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Suntem sanatosi la cap?

de

„Oamenii nu se schimba niciodata”, recita odata, la televizor, o duduie psiholog, ilustrand si coregrafic asertiunea, cu mana-i moale, fluturata ca-n „Lacul lebedelor”. „Oamenii se schimba”, spunea, pe alt canal tv, un domn psihiatru, invitat initial in legatura cu o balacareala mondena. „Temperamentul nu se poate schimba, cu asta te nasti, ceea ce poti schimba e caracterul”, ne explica, pe intelesul nostru, o doamna sociolog, pe alt post tv. Si, pentru ca acum avem satelit si insiram cate-o suta de canale, am prins, inevitabil, si celalalt flanc al polemicii, la alta televiziune – unde un domn psiholog parea foarte sigur ca temperamentul se poate corecta, ca starile emotionale se educa si ca numai caracterul ramane nesmintit, bun sau prost, care cum si-a procurat cei sapte ani de-acasa.

Daca intrebi un doctor – sau un specialist intr-ale creierului si mintilor, in general – o sa afli ca aproape nimeni nu-i sanatos la cap. Studiile americane, dar si altele, mai putin imperialiste, sustin ca noua oameni din zece au ceva la cutiuta, insa constrangerile sociale ii educa din mers, le pun capastru la timp. Initial, concluzia mi s-a parut trasa de par, dar pe urma am inceput sa casc ochii in jur. Dupa ce-am citit si-am auzit toate evaluarile, am inceput sa-mi pun problema foarte serios in ce masura eu si cei dragi mie lucram la turatie normala.

In Canada, era la moda sa fii „obsessive-compulsive”, adica genul ala gingas care tine sosetele din piciorul drept intr-un sertar si sosetele din piciorul stang in alt sertar, care nu poate dormi daca-si aduce aminte ca in baie a ramas periuta de dinti cu perii spre cada, cand normal e sa stea cu perii spre oglinda, oameni care nu pot urmari un film la televizor daca stiu ca undeva, in fundul debaralei, e dezordine intr-o punga mare plina cu pungi mici (toti avem acest accesoriu in casa). Astea sunt cazurile patologice grave, dar mai sunt si cele care se pot trata ambulant, adica obsesiile devenite reflexe: papucii trebuie sa stea mereu perpendiculari pe linia patului, niciodata pantalonul de pijama sa nu stea peste bluza, cand le impaturesti, niciodata floarea oranj de pe cearsaf sa nu stea la picioare. Se zice ca ai o afectiune la scufita atunci cand cumperi un gel de dus fiindca e portocaliu si se asorteaza cu capacul de la wc, nu pentru ca e de calitate si miroase frumos. Toti avem fixuri si hachite, doar ca la unii ele tind sa fie litere si sunete de lege.

Mai e la moda sa ai personalitate multipla, desi aceasta maladie nu e dovedita concret, e doar o supozitie spectaculoasa, iar cazurile reale de personalitati multiple, in sens clinic, sunt extrem de rare – si atunci, majoritatea in filme(le proaste). In lipsa de simptome spectaculoase, unii cred ca a avea personalitate multipla inseamna ca ziua sa te umfli-n pene la costum si cravata, la serviciu, iar noaptea sa faci sex pe Internet, prin videochat. Oamenii au ajuns sa se autosuspecteze, ei cred ca orice secret mic si penibil e boala psihica, orice meteahna e o maladie cronica si se trateaza cu Prozac si socuri electrice.

A fost de-ajuns sa elucubreze unul, intr-un talk-show, ca paranoia incepe perfid, cu o oarece manie a persecutiei, ca sa stabilim cu totii ca suntem cazuri psihiatrice. Cine n-are un strop de suspiciune desantata, macar din cand in cand? Cine n-a bazait, macar o data-n viata lui, ca „toata lumea e tampita” si „nu stiu ce au toti cu mine” si „toti sunt nebuni” (a se intelege ca „numai eu sunt zdravan la cap”, evident)?

Am vazut zilnic oameni pentru care orice contact cu exteriorul e o drama de proportii. Ploaia e o catastrofa, aglomeratia un supliciu, colegii niste idioti, lumina soarelui o sursa de cancer, pomii un izvor de alergie la polen, muzica o poluare fonica. Oameni care vad intr-o pasare doar o sursa de gainat pe asfalt sau parbriz, si nu un zbor relaxant sau un penaj frumos. Cum se numesc acesti oameni? In acceptia psihologilor, sunt niste inadaptati, au vocatia nefericirii, au un defetism incurabil. Deci, traducem noi, o alta specie de scrantiti.

Daca esti prea serios si prea pudic, cica precis ai frustrari sexuale si, implicit, sociale. Grave. Daca, dimpotriva, esti dezinhibat si nu ratezi nicio ocazie sa-ti demonstrezi ca poti, esti obsedat de sex, de aventuri si de dezmat, cauti sa compensezi astfel un complex de alta natura. Daca-ti place sa stai in casa, esti oleaca agorafob, daca nu te urci in lift – care, de altfel, s-a blocat in fiecare zi – esti claustrofob. Daca nu inoti in larg, la adancime de opt metri si valuri asijderea, ai fobia apei, daca nu-ti place sa ti se urce un soarece in cap, esti musofob. Daca te speli pe maini prea des si nu te asezi pe toaletele din autogara, esti microbofob.

Pentru orice caracteristica de-a vietii tale, se gasesc cel putin cate patru-cinci boli mintale, ca sa-ti umfle increderea in tine. Asa am ajuns sa ne intrebam, mai intai retoric, apoi cu toata seriozitatea: daca ne ducem maine la psihiatru, ce diagnostic ne pune? Sigur, daca e un doctor din gama celor platiti cu 200 de euro ora, va gasi ceva eufemistic pentru orice psihopupu, in asa fel, incat sa nu ne jenam de conditia noastra maniacala.

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Draga mea,te citesc pe tine si pe Alice,de-o buna bucata de vreme..ESTI MINUNATA!
    Cam tot de pe atunci mi-e tare draga mie Iana,dar e secret!:)
    Si ceilalti care sfintesc acest loc,imi sunt dragi toti,toti!
    Este prima data cand am curajul sa-ti scriu,dar m-a atins bine subiectul acesta,esti incredibila..
    In rest,va rog faceti ceva cu mine (faceti ce stiti si primiti-ma!), pentru ca eu va cunosc toate ifosele :));am sa va necajesc mai rar,cel putin pentru inceput.
    Da Simona,am si eu in dotare punga cu pricina!

    simfo 19 mai 2010 20:49 Răspunde
  • Iana m-a întrebat daca sunt ok si-i datoram un raspuns. Constat ca e direct pe faza cu noua tema, asa ca ma grabesc, sa nu scrie Simona altceva :
    Da, Iana, cred ca sunt ok, mersi, cel putin în aceasta lume paralela. Nu sunt însa la fel de sigur de ok-ul meu în lumea reala daca e sa ma iau dupa reactiile curente celor pe care-i intersectez. Problema de mansarda. Dar asta-i poate problema lor, pan’ la urma 🙂
    Nu te întreb, stiu : tu esti ok.

    Thomas Man 19 mai 2010 20:58 Răspunde
  • OLEACA DE CATHARSIS (LA CAP) SAU DUS CU JJ
    Tot pe «val» cu tema si dusul pomenit de Simona, o întrebare : sunt ai nostri dusofobi ?
    Pt putina evaziune (nu fiscala, muzicala) ultimul hit al faimosului surfer JJ, un tip cu care ar face dus 99% din femeile globului. O piesa care face bine la cap, la inima si la epiderma.

    Jack Johnson – You And Your Heart
    http://www.youtube.com/watch?v=BWVnZAJaq4Q

    Thomas Man 19 mai 2010 21:00 Răspunde
  • Daca ar fi sa contabilizam numarul de pasarici si de doage pe care le deducem cu urechea libera din exprimarea asa zisilor psihiatri, sociologi/pisicologi care se perinda pe micile noastre ecrane mioritice, am putea exporta butoaie întregi de vrabii si pitigoi.

    Thomas Man 19 mai 2010 21:06 Răspunde
  • stai sa vezi, ca dupa postul acesta nu sint chiar OK.
    1. cind m-am mutat in Bucuresti mi-a dat mama din zestrea mea o patura pufoasa care avea pe ea o caprioara. Ani de zile m-am invelit cu ea. si ani la rind dupa ce ma bagam in pat, stingeam lumina, imi aminteam ca nu stiam sigur daca nu cumva capul caprioarei este in directia mea sau nu, aprindeam lumina, verificam, eventual rearanjam patura ca sa fie si caprioara cu capul „cum trebuie”.
    2. ma spal des pe miini. si cind trebuie si cind nu trebuie. port vesnic cu mine in poseta, in sertarul biroului de la serviciu, pe noptiera si la baie cite o crema de miini (acelasi fel de crema).
    3.cel mai mare fix al meu sint cheile. ma controlez de chei tot timpul. cind dau sa blochez usa masinii ma uit in geanta: am cheile? da, OK. merg pe strada sau prin magazine sau… am cheile? da.
    4. am biziit de n-spe mii de ori ca lumea e timpita, si chiar cred ca e.
    si lista continua…
    stie careva un doctor? 🙂

    iana 19 mai 2010 21:17 Răspunde
  • Toate punctele sunt dovezi de normalitate, de sanatate mintala de invidiat, don’t worry, I 🙂

    Thomas Man 19 mai 2010 21:24 Răspunde
  • Sunt altii care par rau atinsi dar aparentele sunt buze care pot minti :
    http://www.youtube.com/watch?v=gUmSd26XZpY
    Cine-si doreste un «Maniac Lover» pt uzaj personal, poate încerca The Hillbilly Moon Explosion.

    Thomas Man 19 mai 2010 22:00 Răspunde
  • ma duc, ma caut, cand ma-ntorc, va spun. daca da, sau daca nu.

    un trecator 19 mai 2010 22:27 Răspunde
  • Sunt o inadaptabila maladiva la prostie, superficialitate shi bravura aia cu mushuroi de aroganta a nasurilor invartite peste cocoshul de fier din acoperish. Sunt Tania 1 de treaba, flexibila, sociabila, binevoitoare, comunicativa, sunt Tania 2, reticenta, bosumflata, ursuza, suspicioasa, selectiva, incruntata, nervoasa, inversunata, indiferenta, capricioasa, mai vine si Tania 3 baricadata cat vrea ea intre patru pereti, Tania 4 serioasa de nu o prinde pe deget nici cea mai acuta ceara din parafina, dar si Tania 5 analist programator de caractere imortale, sexuale, enigmatice si cuminti, iar lista “personalitatilor” mele nu se termina aici. Adica, ce legatura or fi avand calitatile si defectele omului cu tulburarile clinice de personalitate???? Psihologi sunt pe toate gardurile in ziua de astazi, iar daca ii iei la bani maruntzi, cred ca ei sunt cei care au nevoie de shedinte prelungite la cabinetelor unor oameni din speciile celor de pe aici. Ca la ei, orice frustrare a clientului mai mica sau mai mare din copilarie ajunge material didactic pe tema devierilor grave comportamentale. Un om cat de cat sanatos stie ce-I poate frustrarea si are atat de multa grija de ea, pana cand da cu ea de toti peretii.

    Merg pe premisa ca orice success, reusita, orice motiv de zambet, fie el cat de mic, in plan social, professional sau familial, masoara indubitabil de precis sanatatea mintala, spirituala si sufleteasca a omului. Masuratoarea asta se intinde, fireste, pe o scara de la unu la nustiucat! Cine are prilej de rasete, curajul de a-si privi zambetul in oglinda, pofta vietii de cu dimineata, ocazie de visare sau peregrinare, sansa oricarei evolutzii (asta ar fi schimbarea) sau oportunitatea de a rade si plange in hohote fara retineri este, in opinia mea, unul dintre cei mai sanatosi oameni la cap! Unde sa se caute si pt ce???

    Iana, si eu am mania spalatului pe maini si cand trebuie si cand nu. 🙂

    tania 19 mai 2010 22:33 Răspunde
  • Draga Simona,

    foarte actuala postarea ta…si asta fara sa ne mai gindim si la ADHD sau derivatul ADD…
    dar cica ar fi normal sa ne intrebam din cind in cind daca suntem normali…desi normalitatea asta e una dintre cele mai relative notiuni, din pacate definita doar ca urmare a statisticii efectuate pe esantioane largi de indivizi. eu ma indoiesc foarte des de normalitatea mea…si incerc sa „ma caut” mai citind una si alta, devenind de obicei si mai bulversata…
    „Every rule of norm of psychological health generates a new category of mental illness” (Paul Szasz)
    probabil azi e anormal sa nu-ti gasesti nici o hachita si sa te incadrezi „average” la mai toate testele. de altfel un psiholog belgian (Paul Verhaeghe) are o carte al carei titlu sugereaza asta: „On being normal and other disorders”
    probabil ca atita timp cit inca functionam si interactionam cu altii e mai bine sa nu ne cautam „la cutiuta”. desi cind devenim disfunctionali e probabil prea tirziu.

    Dea Valma 19 mai 2010 22:36 Răspunde
  • aaa, si inainte de fixul cu cheile am avut fixul cu usa de la intrare. si inainte de somn, si chiar inainte verificarea caprioarei. verificam de citeva ori usa de la intrare. dar ala mi-a trecut si acum a venit fixul cu cheile.

    iana 19 mai 2010 22:38 Răspunde
  • Io’s doar una care trebuie sa se caute la cap : )
    Si poate sa si scrie, cum imi sugereaza amical cateva fantome frecventabile..

    Una 19 mai 2010 22:38 Răspunde
  • Iana, astea sunt fixatii nu modificari acute de comportament. :)) e chestia cu expirmarea gestica a grijilor. din faza cu cheile rezulta doar ca esti responsabila. Ce-o fi asha grav in asta??????? :)))

    tania 19 mai 2010 22:40 Răspunde
  • sau o fi ceva cu simtul proprietatii, adica chei, usa de la intrare… toate chestiile astea …
    nu asta e grav, fiindca zice ca, daca ti le stii, esti OK. e mai nasol cu alea pe care le ai si habar n-ai ca le ai. 🙂

    iana 19 mai 2010 22:43 Răspunde
  • sau o fi ceva cu placerea de a detine controlul, iana???? ceea ce nici asta nu-i rau. :)))))

    tania 19 mai 2010 22:44 Răspunde
  • Eu cred ca fiecare isi are doza lui (zilnica recomandata, chiar!) de ceva care ne caracterizeaza. Problema apare daca ceva-ul creeaza dependenta sau, mai rau, este observat de ceilalti. Si-atunci incepe circul. Dar… mai bine te lasi de tv. E jale ce-i acolo; aia-s mai dusi decat multi, foarte multi la un loc. Dar, in rest, e bine, e cald, e frumos. Si noi nu avem de ce sa ne face, deocamdata, griji…

    Alexandra B. 19 mai 2010 22:52 Răspunde
  • Depinde ce controlezi.Si nu ma refer acum la Iana si la ce metehne spune ea ca are, ci la ideea de control: propriu, al emotiilor, al actiunilor. Al alora din jur despre care crezi tu ca-ti apartin si ai drept de viata si de moarte asupra lor..S-au mai vazut cazuri, io inca vad zilnic oameni cu obsesia controlului.
    Mai sunt si aia din categoria pedepsitilor sa aplice controale corporale, de exemplu.Cu aia cum facem?
    De cateva zile traiesc spaima (exagerez un pic din simpatie pura si simpla) ca pe Mr. Smith il controleaza hartiile care i-au pus gand rau.. : ))

    Una 19 mai 2010 22:52 Răspunde
  • Una controlul este control. control de situatie, pentru siguranta lucrului bine facut. Atat! care sa-ti asigure pe mai departe mersul si evolutia. Aia cu apartinutul in acceptiune spusa de tine este deja posesie. Iar oamenii nu sunt posesiile oamenilor. Controale corporale????

    tania 19 mai 2010 22:55 Răspunde
  • Uno, eu presupun ca trecatorul urmareste ceva cu atatea hartoage. :))

    tania 19 mai 2010 22:57 Răspunde
  • isi pregateste dosarul

    justine 19 mai 2010 23:11 Răspunde
  • cam asa ceva 🙂 o fi normal? 😛

    un trecator 19 mai 2010 23:12 Răspunde
  • Dupa multe cautari am inceput sa cred ca ne putem schimba felul cum vedem lumea inconjuratoare. Incerc sa vad binele si frumosul, inainte de a vedea raul.

    Insa, in afara de bagajul genetic, ne incarcam si cu tot felul de experiente de-a lungul anilor.

    Cind eram copil , parintii mei angajau tot felul de tinere care stateau cu mine, cit ei erau la serviciu. Asa de frumos m-au speriat de Bau-Bau (nu glumesc), incit si acum dorm invelita pina la nasuc, de teama lui. Totally sexy!

    Odille 19 mai 2010 23:17 Răspunde
  • :))))

    justine, pai cel mai tare dosar la Cautator ar fi personajul in sine. :))) trecator, vezi ca nesanatoshii astia la cap au devenit oameni de afaceri. :)))) cunosc pe cineva -sef de unitate bancara- care acum doi ani mergea sa se …caute. :)))) dupa doua luni de cautare, Cautatorul a obtinut una dintre cele mai faine linii de credit la pravalia clientului. :)))) Justine, stii ce a urmat???? cei doi sunt amici de amici. ba au fost si la un chef impreuna. Nu stiu care cui i-a recomandat sindrofia. 🙂

    tania 19 mai 2010 23:17 Răspunde
  • Cand eram mica, eu credeam ca un om nebun e ala care vorbeste singur in tramvai si toata lumea-si da coate si rade de el. Dupa ce s-au inventat telefoanele mobile, si indivizii care vorbesc singuri in tramvai s-au inmultit astfel ingrijorator, cunostintele mele despre forma si manifestarile piticilor de pe creier s-au inmultit si ele, in mare parte si datorita (sau din cauza) tacanelilor proprii, aparute o data cu varsta. De exemplu, recent am descoperit ca sunt claustrofoba – la coafor, de exemplu, nu pot sa stau sub casca aia de uscat parul, ca ma apuca pandaliile. Apoi, uit ca am inchis masina, la nici 2 secunde dupa ce m-am indepartat de ea, asa ca mai piui din chei o data, sa fiu sigura. Sunt obsedata sa nu-mi apara niciun mail ca necitit in Inbox (asta stii deja 🙂 ). Nu suport sa am agenda de lucru, scriu tot ce trebuie sa fac pe post-it-uri, si pe masura ce rezolv din treburi le arunc, sa mi se para ca ma eliberez, ca am bifat, ca am scapat. Ei, si ar mai fi multe…
    Dar, desi n-am nici eu toate tiglele pe casa, ma consolez cu gandul ca se poate si mai rau, ca altii n-au acoperis deloc! 🙂

    Alina Grozea 19 mai 2010 23:20 Răspunde
  • tania, asta cred ca deja tine de compliance dept. ce spui tu. clar nu e normal :))

    un trecator 19 mai 2010 23:20 Răspunde
  • odille, buna figura cu invelitul. :)))) dar ai pastrat traditia pentru ca e traditie sau pentru ca intre timp a fost vorba de….totally sexy????? :)))

    tania 19 mai 2010 23:20 Răspunde
  • Simfo, draga mea, multumesc mult-mult si, evident… bine ai venit! 🙂 Ha, ha, stiam eu ca toti aveti in casa traditionala punga cu pungi! 🙂

    Iana, am ras de-am lesinat de patura ta cu caprioara!!! 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 Esti colosala! Mi-ai dat curaj sa recunosc ca in fiecare seara, cand vin acasa, nici nu-mi dau geanta jos de pe umar si fac ordine pe raftul cu chei, le asez ca pe soldati.

    Thomas, apropo de dusofobii, cu ani in urma, inainte sa plec in Canada, aveam o vecina la etajul imediat inferior care intra in panica de cate ori auzea dusul, la mine. Si cum veneam tarziu, era cu atat mai sinistru pentru ea. Imi batea disperata la usa si spunea ca am inundat-o (?), ca ea se sufoca (?) si ca ea cheama politia, daca mai fac dus la miezul noptii! 🙂 M-a terorizat asa cateva saptamani, dupa care am asigurat-o ca o sa chem eu politia, daca ma mai hartuieste noaptea. Ai sa razi, dar s-a potolit hocus-pocus, fapt care confirma cele doua teorii congruente: 1. Nebunii stiu de frica. 2. Nebunilor le e frica de politie. 🙂

    Simona Catrina 19 mai 2010 23:24 Răspunde
  • trecatorule, eu doar ti-am spus. 🙂

    alina grozea, parca parca faza cu tramvaiul ma pune pe ganduri. :))) eu am si fredonat dar, si mai grav, pe strada. adica fredonare, cantare, si vreo doua piruete. era, fireste, o clipa de exaltare. dar daca mi-o blocam, clipa, nu deveneam o complexata???? bine, bine, am auzit prin zona ceva de genul ca nu ash fi sanatoasa la cap. dar ce eliberare ca nu aveau fetele ingrijorate. radeau prapad. :))

    tania 19 mai 2010 23:25 Răspunde
  • Alina, proaspat si dragut comment-ul tau, cu pitici si tigle !
    Din cate amanunte autobiografice ne însiri margariteste, ai calitatea suprema : esti consolabila 🙂

    Thomas Man 19 mai 2010 23:29 Răspunde
  • Simona, daca chemi jandarii, îmi iau picioarele la spinare ! 🙂

    Thomas Man 19 mai 2010 23:30 Răspunde
  • TM, preferabil ale tale, nu ale jandarilor! 🙂

    un trecator 19 mai 2010 23:31 Răspunde
  • Alina, deci sa rezumam: tu ai doua categorii de boli. 🙂 Ai si fobia castii de la coafor (am fost cu tine si stiu, asa e!), cred ca pe undeva ti-e frica si sa nu iasa ceva de-acolo si sa te inhate de par, sa-ti dea foc. Mie mi-era frica de casca de la coafor cand eram mica, dar acum mi-e mai frica de parul ciufulit, iti spun sincer. 🙂
    Asa, si a doua boala pe care o ai e asta cu „obsessive-compulsive”, aici intra faza cu mesajele din Inbox si cu post-it-urile. Dar stai linistita, in anumite joburi, maniile sunt bine vazute, ele au iz de tenacitate. Nici eu nu suport mesajele necitite-n Inbox (si in niciun folder), daca te incalzeste cu ceva. A, si nu folosesc post-it niciodata, fiindca atunci cand le vad insirate, constientizez cate am de facut si clachez. 🙂

    Simona Catrina 19 mai 2010 23:33 Răspunde
  • Alina, in privinta claustrofobiei am si eu un exemplu. O singura data m-am dus la cosmeticiana si nu am suportat masca pe fata. Am avut asa o reactie claustrofobica incit am iesit disperata din camera unde stateam in mare serenitate, cu muzica „New Age” si invelita complet in prosop , tot din cauza temei de Bau-Bau, ca sa o gasesc pe cosmeticiana ,sa-mi spele masca de pe fata.

    Odille 19 mai 2010 23:33 Răspunde
  • Odille, esti tare draguta cu monstrisorii tai de noapte. Mie nu mi-e frica de intuneric, decat in masura in care, orbecaind, dau cu capul de vreun perete (mi s-a intamplat pe vremuri, cand oprea Ceausescu lumina). Dar ai dreptate, e o atitudine sexy sa te invelesti pana la nasuc si sa e alinti. 🙂

    Simona Catrina 19 mai 2010 23:36 Răspunde
  • Odille, claustrofobia apare cu preponderenta la oamenii care cred shi iubesc libertatea. oricare ar fi ea. ca liberul se manifesta masiv in toate si in tot. 🙂

    tania 19 mai 2010 23:37 Răspunde
  • Nu-i chiar calare pe subiectul serii dar nici prea departe nu-i : superstitiile, in general si, unele foarte vizibile, ale sportivilor, în special. Priviti un saritor la înaltime cate gesturi compulsive are : de la degete la buze, de la picioare la ochi, spectacolul „interior” e halucinant. Exemplele sunt puzderie pt toate categoriile de sportivi (si nu numai).
    Sunt mari sanse ca printre fantomele aici prezente sa fie si mari superstitiosi (daca mai stiu eu sa citesc printre vorbe).

    Thomas Man 19 mai 2010 23:37 Răspunde
  • am eu o prietena profesoara. intr-o seara cind venea ea de la scoala cu autobuzul, unul aglomerat, si stind ea asa cu gindurile duse, i se face deodata de strigat: ia, liniste!
    saraca de ea cica se uitau oti calatorii la ea ca la meteorit. a coborit la statia imediat urmatoare de rusine. 🙂

    iana 19 mai 2010 23:40 Răspunde
  • Tania, mi-au placut „Taniile” tale. 🙂 Si asa e, sunt multi psihologi diletanti, care vorbesc in sabloane si scheme fixe, debiteaza ce-au tocit la scoala. Vad cate-un pompos la tv care, in fata unei situatii conflictuale si a unor personaje cu tulburari evidente de personalitate, gasesc de cuviinta sa spuna truisme de genul „structura umana e complexa”. Si ai vazut ca, de fapt, psihoterapia se bazeaza pe intrebari, terapeutul intreaba, tu raspunzi, niciodata nu se intampla invers. 🙂

    Simona Catrina 19 mai 2010 23:40 Răspunde
  • iana esti o draguta si un om normal 🙂 . In afara de patura cu caprioara le am si eu pe toate… mie nu mi-a trecut insa cu usa si dupa ce o verific de cateva ori inainte de a ma baga in pat, o mai verific de cateva ori si dupa ce m-am convins ca e inchisa, nu cumva sa fi innebunit (de tot ) si sa nu mai tin minte…Mai am una cu jucariile, sa fie aranjate intr-o anumita ordine, dar daca nu ai mentionat-o pana acum ai scapat 🙂

    all blacks 19 mai 2010 23:40 Răspunde
  • Acum e cert, nu-s normal : îmi lipseste punga cu pungi ! 🙁

    Thomas Man 19 mai 2010 23:40 Răspunde
  • tania, mi-ai dat de gindit. Niciodata nu am suport ideea sa fiu controlata de altcineva.

    Odille 19 mai 2010 23:42 Răspunde
  • Dea Valma, e foarte interesant ce spui – asta imi aduce in atentie reactia opusa celei despre care vorbim, si anume ca multi oameni sanatosi, dar cu ciudatenii care tin de (lipsa de) educatie, isi inventeaza cate-un sindrom din asta la moda. Chipurile are o „afectiune”. Adica nu e el prost si nesimtit, are sindromul-frazelor-nelinistite sau disfunctia creierului lucios si plat. Ma rog, adevarul e ca, daca googlelim un pic, e imposibil sa nu ne gasim cate-o vrabie la cap. 🙂

    Simona Catrina 19 mai 2010 23:45 Răspunde
  • acum,
    ca am citit pe Alina, nu port telecomanda aceea mica-mica a masinii cu mine si nici n-o folosesc fiindca daca o port cu mine a pas pe butoanele alea pina uit care e deschis si care inchis si ma intorc sa verific… asa ca am renuntat la butonase si tin doar chei.

    iana 19 mai 2010 23:45 Răspunde
  • Mie-mi plac paturile cu cerbi: ))))

    Una 19 mai 2010 23:45 Răspunde
  • TM,
    adica tu chiar nu ai punga cu pungi??? tu nu esti de pe planeta asta, clar!
    toata lumea are punga cu pungi. nu sa exista sa nu ai asa ceva daca traiesti pe Pamint.

    iana 19 mai 2010 23:49 Răspunde
  • Simone, ti-am spus, sunt polifunctionala, dedublata si rasfirata cu ganduri de rasfrangere, adunare si colectare intr-o singura Tanie. :)))

    thomas man, daca nu ai punga aia, sigur te-ai gandit sa ti-o faci. :)) Zic si eu. :)) ma credeti sau nu, eu ador oamenii tipicari, cu toate cele arnajate la locul lor. important este ca tuturora, adica lucrurilor, pungilor, culorilor, nimicurilor sau valorilor sa le stea si bine la locul lor, ca intr-un tablou iesit din pasiune. 🙂

    odille, pai asta spuneam. de metehnele controlului.

    tania 19 mai 2010 23:49 Răspunde
  • Una draga, ai mare dreptate, astia cu controlul sunt scapati… de sub controlul statisticilor deja. 🙂 In America, aia le spun, simplu si onest, „control freaks”. 🙂 Sigur, asta numai in idiomul strazii, ca daca apari la tv, n-ai voie sa spui ca sunt tacaniti („nuts”), ci „mentally challenged”. 🙂 Frumos. Plecaseram de la ideea ca, in fond, toti suntem cumva mentally challenged 🙂

    Simona Catrina 19 mai 2010 23:51 Răspunde
  • Uno,
    tu ce vrei acum? asa era patura, din lada de zestre. ca ce m-am mai rugat sa-mi dea si mie perne de puf si patura aia moale si ea facea ca alea sint acolo pentru cind m-oi marita.
    Da’ mi le-a dat cind si-a luat speranta ca ma va vedea maritata. miroseau alea a naftalina … nici nu le-am folosit vreodata. Da’ faza misto e ca, dupa ce mi le-a dat, m-am maritat si ii spuneam : vezi, mi-ai tinut norocul, de-aia nu ma maritam. 🙂 si ea saraca credea ca vorbesc serios.

    iana 19 mai 2010 23:53 Răspunde
  • Alexandra, asa e, cea mai prolifica sectie de agitati e la tv, acolo am vazut manifestari pentru care in alta tara te-ar seda zi si noapte si te-ar tine legat cu membrele in patru puncte cardinale. 🙂 Dar noi avem niste legi foarte elastice si cauciucate, se intind de le ia dracu.

    Simona Catrina 19 mai 2010 23:54 Răspunde
  • Simona,
    da… mentally challenged. 🙂

    iana 19 mai 2010 23:54 Răspunde
  • simona, iana, dar cum este cu:::: are u nuts????? sau are u going bananas??????? adica, de unde combinatiile cu nucile si bananele???? 🙂

    tania 19 mai 2010 23:56 Răspunde
  • All Blacks, bine ai venit in lumea celor care nu cuvanta, adica a jucariilor, eu am ursuleti si (cum bine si linistitor ai glasuit), ii asez intr-o ordine anume, ca nu sta fiecare cum il taie capul si blana. 🙂 Intr-o seara, nu puteam sa adorm, fiindca stiam ca alunecase un ursulet intr-o parte, mi-a fost mila de el, m-am dat jos sa-l asez, nu puteam sa dorm in puf si bietul urs sa amorteasca pana dimineata. 🙂 Si eu inca imi mai fac iluzii ca poate boala asta trece repede, cu antiinflamatoare.

    Simona Catrina 19 mai 2010 23:59 Răspunde
  • Simfo,
    eu abia acum am vazut si iti zic bine ai venit. mi-ar place sa cred ca esti o „simona” pe care o stiu eu de ceva vreme. si daca e asa, ma bucur inca o data.

    iana 20 mai 2010 0:00 Răspunde
  • Simona si All Blacks,
    nu trece.
    serile trecute am bagat claie peste gramada niste animalute de-ale copilului fiindca te sufocai la ea in camera de atitia pufosi, in timp ce ea se joaca cu paste fainoase, cu betze aduse de afara si alte chestii care nu se incadreaza la „jucarii”.
    dupa ce m-am asezat in pat, am avut imaginea animalutelor puse gramada intr-un dulap. M-am ridicat, le-am scos de acolo, le-am asezat pe hol… tre’ sa le gasesc un loc al lor, dar ceva decent.

    iana 20 mai 2010 0:04 Răspunde
  • tania,
    habar n-am cum este cu are you nuts… dar folosesc. zic des i’m going nuts.

    iana 20 mai 2010 0:05 Răspunde
  • Iano, esti bestiala. Si cu profa aia a ta de-i profesoara..Radeam prin casa de nebuna: ))
    Iarta-ma pentru faza cu cerbii, stii doar ca-s uneori sacaitoare si vreau sa creez confuzii, nimic rautacios. Doamna mama ta cred ca s-a speriat un pic de ce i-ai spus, mai ales daca se panicase initial ca esti cam prea multi ani singura.. Ce ma amuza unii parinti restrictivi si catraniti pe viata, ce-si tin odraslele pe post de flori in glastra sa-nvete si sa fie cuminti.. Si daca, la o adica, progenitura nu-i pleaca de pe cap incepe sa creada in farmece si sa cheme popi si (mame) omide pentru descantat.. Eu stiu un caz de genul asta, familie de profi, sunt mai departe fericiti cu fiul lor care a fugit de-acasa dupa iubirea vietii pe la 22 de ani, au zis de tipa aia ca nu-i de el (expresia folcloristica a fost alta, un fel de antonim al inocentei..) si el s-a suparat si a decis sa treaca de 40 de ani in sanul foarte iubitor al familiei..

    Una 20 mai 2010 0:06 Răspunde
  • Cum, Thomas, tu n-ai in casa punga cu pungi??! 🙂 Dar scuza-ma pentru indiscretie, ce faci cu pungile care-ti patrund, cum-necum, in locuinta? Le arunci la gunoi si distrugi astfel Delta Dunarii, deoarece ele nu sunt biodegradabile si le cara apele pana la Sulina si le inghit pelicanii? Le reciclezi? Daca le reciclezi, nu ne spui si noua unde gasesti tu containere RRR in Romania? 🙂 Nuuu, nu te cred ca n-ai pungi, poate nu le tii in punga, le tii in masca de la chiuveta! 🙂 Aha?

    Simona Catrina 20 mai 2010 0:07 Răspunde
  • lol@ profa de-i profesoara era de fapt prietena!

    Una 20 mai 2010 0:08 Răspunde
  • Tania, lasa ca si-n Romania au inceput sa zica: „Ce, ma, esti broccoli la cap?!”. 🙂 Deci ne incadram in regn. 🙂

    Simona Catrina 20 mai 2010 0:08 Răspunde
  • Deci io cred ca Thomas n-are pungi, trecatorul inca nu a indraznit sa se remarce..Sau nu-i vad postarile de la lacrimi. De haz!

    Una 20 mai 2010 0:10 Răspunde
  • Nu, Simona, eu sunt vinovatul fara pungi, nu bunul untrecator.
    Tot verific dar eu nu gasesc nici untul din frigider care este alimentul cel mai central si vizibil.

    Thomas Man 20 mai 2010 0:10 Răspunde
  • Hai ca am strigat la Trecator din greseala, ma gandeam la Thomas cand am scris, mi-a luat-o mana pe dinaintea ratiunii, m-am repezit sa raspund, fiindca ma contrariase aceasta lipsa de plastic domestic. 🙂 Da, Thomas, tu esti agresorul ecosistemului, hm? 🙂

    Simona Catrina 20 mai 2010 0:13 Răspunde
  • Bine, Thomas n-o fi tinand pungi pentru ca la el in debara deja sunt sacose: ))) Multicolore, pufoase, ochioase, focoase: )))
    Mie trecatorul imi pare adeptul nedeclarat al RRR-ului, totusi. Am io asa o senzatie ce nu trece singura daca nu iau vreo scatoalca macar in tasta space sau esc, ca el nu vrea sa recunoasca, dar posibil ca Sim sa-l fi nimerit, chiar daca el isi vedea discret de hartiile/testele/formularele/formulele lui si-n seara asta!

    Una 20 mai 2010 0:14 Răspunde
  • Hai ca io mai am un pic si lesin de ras, cre’ ca-i de la stress si ziua grea ce sta sa-mi apuna..
    IMPORTANTISIM mi se pare sa stii unde ti-e pitita dulceata, hai mierea, de unt se mai poate lipsi omul..Nu cine ti-a pitit-o, si nici de ce, doar unde-o fi: )))

    Una 20 mai 2010 0:17 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=bguQkX1M1Pg&feature=related

    vi-l recomand pe psihiatrul de la min 1.41. :):)))

    cu mentiunea subtitrata:

    In 2006 at their AGM in Glasgow Psychiatrists gave some astonishing answers to questions that have been a mystery for the past two centuries.

    tania 20 mai 2010 0:21 Răspunde
  • Simona, ce dulce esti cu jucariile! Te inteleg.

    Odille 20 mai 2010 0:23 Răspunde
  • Tania, noi cei de pe blogul Simonei, am intilnit deocamdata pe Tania 1 si Tania 5, vom astepta cu placere intilnirea si cu celelate tanii.
    Doamne fereste de un personaj cu o singura nuanta!

    Odille 20 mai 2010 0:27 Răspunde
  • Un trecator, unde iti este punga cu jucarioare, galetusha cu lopetica si greblutze, dar mai ales formele pentru nisip???? Omuldelamunte, tu cum stai cu crestele, vaile si depresiunile???? :)) marina, justine, nu ati mai dat niciun semn sa va stim…..sanatoase. :)))

    tania 20 mai 2010 0:30 Răspunde
  • Ha, ha, ha, ha, Tania, e colosal psihiatrul ala de la minutul 1.41!! 🙂 Cel mai tare mi-a placut cand l-au intrebat „And how many patients have you cured?”. Ehhh… eeehhh… what?!
    Ha, ha, pai ce interes avea? Si, mai exact, ce sanse avea? 🙂 Oh, you’ve got to be kidding me… 🙂
    Oricum, nimeni nu a fost in stare sa spuna ca a vindecat pe cineva. Vorba aluia, „The question is tricky, there’s no cure in mental illnesses…”. Bun, si-atunci de ce exista atatia terapeuti, daca recunosc in cor ca terapia nu functioneaza? Good question, huh? 🙂 🙂

    Simona Catrina 20 mai 2010 0:31 Răspunde
  • odille, mi-ai placut tare la afimatia asta cu 1 si 5. :)))

    tania 20 mai 2010 0:32 Răspunde
  • Un lucru stim cu certitudine: Omuldelamunte n-are fobia spatiilor deschise. 🙂

    Simona Catrina 20 mai 2010 0:33 Răspunde
  • simona, deci ala cu tricky a fost de toata isprava. :))))))))))))))))))
    dar infatisarea omului de la 141 m-a bulversat cumplit. chiar incepeam sa am incredere in curatorii de minti omenesti. :)) (ma rog, e clar ca exista, sunt grei si pretiosi, dar fff putini raspanditi pe terra!)

    tania 20 mai 2010 0:34 Răspunde
  • Cristina C, Marina, Pisicutele, Blanka, Omuldelamunte, suntem in seara destainuirilor. Va asteptam cu drag.

    Odille 20 mai 2010 0:35 Răspunde
  • simone, si eu spun la fel. incarcatura in acest nick ma duce cu gandul la veghea omului in orizontul cu pamanteni. :))

    tania 20 mai 2010 0:36 Răspunde
  • aaa, buna asta cu DE CE-ul, simone. pai cred ca noi i-am invatat. noi de ce credem ca e ceva anormal, deviat, complicat, dificil, diferit, compromis, ingrijorator, grav, riscant, paranoic, tulburator cu noi?????? :)))))

    tania 20 mai 2010 0:40 Răspunde
  • Da, Tania :), adevarul e urmatorul: ca oamenii care au bani merg la psiholog din te miri ce, fie si daca au plans intr-o zi la film si asta i-a ingrijorat cu privire la statusul lor mental, iar cei saraci nu se duc la psihoterapie nici daca sunt agorafobi cu acte-n regula, deci pana la urma banii n-aduc fericirea, dar se pot preface ca se straduiesc, macar.

    Simona Catrina 20 mai 2010 0:54 Răspunde
  • Doamne ajuta, in sfarsit pot sa intru linistita sub masa, sa caut firele pe care tot banuiesc ca le aveti voi la calculatorul si la creierul meu! Pana acum mai aveam mici retineri 🙂

    Pentru ca stiu eu sigur ca aveti fire, altfel n-ai putea scrie tu, Simona, si Alice, si Alina, si Anda si toate fetele, lucruri pe care le gandesc si eu, razlet, (de exemplu) in tren.

    Apropo de subiectul de azi, care ma unge pe obsesii si pe ideile schimbatoare, citisem de curand ca s-a facut un experiment in care un cetatean s-a internat intr-un „mental-care center” cu o fişa falsa, ajutat de un doctor. Tot comportamentul lui ulterior in spital a fost notat cu grija de cei care nu stiau despre experiment si a fost facut sa corespunda perfect cu diagnosticul fals.

    amalia 20 mai 2010 2:01 Răspunde
  • Sunt eu oare sănătos că scriu la ora asta?
    Nu mă duc la psihiatru pentru că am înţeles că este un fel de specialist care îţi descoase mintea şi te ajută să înţelegi de ce eşti sonat, ori eu, înafară de faptul că nu suport firul răsucit la telefon, cicăleala la volan, agenţii de pază, de circulaţie, de bancă, de asigurari, termici şi în general alţi nebuni în jurul meu, nu am nimic !
    Cine a stabilit că numai unul din zece este normal? Ceilalţi nouă?
    Când îi vorbesc lui Dumnezeu sunt bun creştin, iar când Dumnezeu îmi vorbeşte mie sunt sisi?

    Omuldelamunte 20 mai 2010 2:54 Răspunde
  • hai ca am trecut in fuga, cat sa va dau binete. daca o fi normal :)) si ma intorc la treaba mea 🙁

    un trecator 20 mai 2010 9:24 Răspunde
  • Ma minunez de fiecare data de felul in care reusesti sa postezi subiecte amuzante, incitante, atat de bine alese …….De ce oare s-or strange un numar record de comentarii?( care de care mai interesante si amuzante si acelea). Cred ca daca s-ar face clasamente, sigur ar fi in topul topurilor. Ne bucuram de fiecare data cand le gasim, dar ne bucuram sa le si cautam de cateva ori pe zi.Poate si asta s-o incadra in vreo psihopupu? Ca la mine s-a cam tranformat in obsesie…….O mai fi aparut ceva nou la Simona? Ce comentarii s-au mai adaugat la cele o mie de ieri?

    Lia 20 mai 2010 10:11 Răspunde
  • iana, fixatia cu verificatul usii inainte de culcare o am si io. verific daca am incuiat-o , ma mai invart prin casa, iar verific….
    apoi , mi se mai intampla sa cant in masina. si cand sunt oprita la semafor, ma misc in ritmul muzicii , in legea mea, si observ evident mai apoi, ca unii ma privesc si zambesc…poate imi lipseste o doaga…
    apoi am un fix cu hainele, sa stea frumos impaturite in dulap. si mai am un fix ,sa fie cat mai aerisita casa in care locuiesc, adica mobila putina,colturi goale,sa nu fie nimic imprastiat, toate aranjate la locul lor, dichisite, ordonate, mereu curat….nu pastrez nimic ce nu imi foloseste, arunc totul la gunoi.si mai am un fix…….si stai ca mai am unul…..siiii in puii mei ca lista e lunga.ma opresc totusi. 🙂

    pt pungi in schimb am un sertar. acolo le tin. si in general imi plac sertarele, bag totul in sertare si gata am scapat….de psihopupu!?oare?!

    in rest, uneori, cand plec intr-un loc si ajung in altul, imi spun in gand ca m am tacanit. dar rad mereu si in hohote de propriile mele boacane. sau ma apuca uneori rasul cand imi amintesc de cate ceva. si rad asa singura, prin casa, la birou, pana cand mai rade cineva apoi de rasul meu.in general , imi place sa cred ca traiesc intr-o lume libera si un pic nebuna. un strop de nebunie da vietii alta savoare.
    ar fi interesant un test de genul sa ridice mana cel care se crede sanatos la cap. (ca sa nu zic sa arunce cu piatra) 🙂

    Lm 20 mai 2010 11:06 Răspunde
  • LM, 31 iulie ** *** ***** **** *** ! 🙂

    Thomas Man 20 mai 2010 11:34 Răspunde
  • Bine ati venit Simfo et Lia printre fantomele cu scufita rosie de atatea comment-uri tralala !

    Thomas Man 20 mai 2010 11:35 Răspunde
  • Am crezut ca surferul Jack Johnson va face senzatie printre doamne dar ele au trangresat normalitatea hormonala (asa cum ne ea descrisa de psihospecialistii lui Sigmund Frauda) si n-au spus nici pâs.
    Strategie feminina ?

    Thomas Man 20 mai 2010 11:37 Răspunde
  • Dea Valma, comment universitar, aici nu dam examene !
    Unde-s fluturasii care-ti zboara pe tavan ? 🙂

    Thomas Man 20 mai 2010 11:38 Răspunde
  • dada. stiu, te -ai gandit ca plec sa ma marit si ajung in alt loc 🙂 🙂

    Lm 20 mai 2010 11:39 Răspunde
  • Super seara ce ati avut ! Din pacate m-am intors acasa dintr-o vizita la o prietena abia dupa miezul noptii si n-am mai putut participa la destainuri . Am citit insa tema data de Simona si m-am amuzat copios pentru ca tocmai prietena de la care ma intorsesem are un mare fix . S-o numi barfa dar tot va spun : e deja maniaca cu curatenia . Mai ales in bucatarie . Daca merg la ea si face o cafea , juma de ora dupa aia sta si sterge , ba chiuveta sa nu ramana vreo picatura de apa pe ea , aragazul chiar daca n-a dat cafeaua in foc si daca tot are carpa in mana mai gaseste ea vreun cm patrat care i se pare ca nu straluceste frumos ! Cu multi ani in urma eram 4 prietene in noaptea de revelion la ea si a trebuit s-o amenintam ca plecam daca nu inceteaza !

    Marina 20 mai 2010 11:49 Răspunde
  • În alta locatie nuptiala ? 🙂

    Thomas Man 20 mai 2010 11:50 Răspunde
  • Un cantecel cu rochita alba de de rasarit, fara pretentii de mare hit dar cu goldie laid back de buna dispozitie :
    Flavia – Sunshine
    http://www.youtube.com/watch?v=1NjXMrhP_iE

    Thomas Man 20 mai 2010 11:54 Răspunde
  • Am si eu 2 pungi. Sub ochi, bineînteles. Punguta cu 2 ochi. 🙂
    Marina, o descrii cumva pe Paca, nemtoaica noastra favorita ? 🙂

    Thomas Man 20 mai 2010 11:56 Răspunde
  • Pacienta, la un control de rutina raspunde intrebarilor doctorului:
    – Sunt un om fara probleme, implinit, fericit , multumit, impacat cu sine. Numai genunchiul drept ma mai doare din cand in cand.
    Doctorul cade pe ganduri:
    – Durerea din genunchi e normala, sa lasam asta, haideti insa sa vorbim despre atitudinea dumneavostra nesanatoasa asupra vietii!

    Paca 20 mai 2010 11:58 Răspunde
  • Iat-o pe Flavia în versiunea acustica, pt cine are urechi s-o vada :
    http://www.youtube.com/watch?v=THa6Akdl4_o&feature=related

    Thomas Man 20 mai 2010 12:00 Răspunde
  • Si acum sa va spun despre „stolul meu de pasarele” . Ei da , eu asortez la baie prosoapele , hartia igienica si sapanul lichid , cu chiuveta si evident capacul de la WC ! – mai precis in nuante de verde . Pentru ca samponul si gelul de dus pe care le prefer nu exista in culoarea verde , le ascund bine intr-un dulapior ! Asta in baia mea . In baia baietilor mei totul e pe albastru !
    Cand ma pun in pat seara , imi inspectez perdeaua , daca nu sta bine vreun fald , evident ma ridic si o aranjez !
    Pana sa am masina de spalat vase , daca imi ramaneau vase in chiuveta pentru ca nu curgea apa , ma trezeam peste noapte sa le spal !
    Toate lucrurile au un anumit loc . Daca mi le schimba cineva ma simt data peste cap . Asta o pun pe seama zodiei – capricornii cica sunt conservatori !
    Si vreti sa stiti ceva ? Fac ordine si in punga cu pungi !

    Marina 20 mai 2010 12:11 Răspunde
  • Eu stiu un domn bine si normal care cauta scamele de pe covor pe atributele vestimentare ale doamnelor 🙂

    Thomas Man 20 mai 2010 12:27 Răspunde
  • Thomas man, did u take your meds????? poate de la Placebo, dar nu-i vad din cauza de youtube. Te intreb asta, dupa ce am vizualizat dimineata monstruosul Black dog propus de tine, pt ca JJ nu m-a impresionat mai deloc. Monstruos clipul cainelui. Infricosator pana la horror…

    So, did u take your meds????? 🙂

    tania 20 mai 2010 12:31 Răspunde
  • Draga Simona, pe vremuri un copil care nu statea locului si clicaia pixul in ora sau se foia pe scaun era mustruluit pentru obraznicie. Acum, insa, are Fidgety Philip Sindrom si ia medicamente. Cui ii saltau literele in fata ochilor si nu lega „Ana are mere” era tinut dupa ore sa buchiseasca pana reuseste. Acum e dislexic si face terapie. Cine se uita pe geam, la terenul de fotbal in timpul orei de matematica era scos la tabla, acum are deficit de atentie si e „monitorizat” – urmeaza terapeut, pastile…
    Ma intreb daca peste ani, psihiatrii vor da faliment cand toata lumea va fi vindecata, sau vom trai intr-o lume somnambula, care nu uita sa-si ia medicatia la timp.
    Pana atunci insa noi avem ragazul sa indesam pungile mici in punga mare, ca sa incapa mai multe!

    Paca 20 mai 2010 12:34 Răspunde
  • la alta nunta? alt mire? !!! hmmmm.
    ms fain pt melo. poate sunteti atat de nesanatos domnule Tm, incat va vad in urma trenei mele. 🙂
    pt incurajare, nu de alta.
    am si io un cuib de fluturei la mansarda. sunt singura mea zestre . 🙂

    iana, am fost intr-o sedinta, tocmai cu viceprimarul si primarul.si cu altii….. ce crezi? mi a venit sa rad cand mi am amintit faza cu profesoara. toata lumea zumzaia de zor.era un fel de agitatie, hartii, telefoane, hcl-uri, idei, pareri…… imi venea sa zic ” ia liniste va rog, nu sunteti sanatosi?” 🙂 🙂

    Lm 20 mai 2010 12:54 Răspunde
  • Si eu stiu cuconet luxuriant care nu se descalta de pantofii stiletto, decat cu greu, sub dush, iar scamele transferabile de pe covor nu au nicio relevanta nici pe, nici pentru. Ele. : ))

    Una 20 mai 2010 13:59 Răspunde
  • Paco, te pup, ma bucur ca esti prin zona: )
    Eu banui ca industria farmaceutica e bine intentionata si cauta sa ne salveze satul global.
    Stii ca nu m-am gandit niciodata ca asta cu pungile intr-o punga mai incapatoare ar fi o mica problema?!

    Una 20 mai 2010 14:03 Răspunde
  • Mi-am făcut pungă de pungi. Am un prieten care are fabrică de reciclat pungile, transformându-le în granule pe care le vinde la fabricile de pungi. Tăiete!
    Mă întorc la maşină să văd dacă am încuiat-o şi dacă nu cumva Ilinca este înăuntru.
    Toate lalelele care nu sunt roşii le-am scos din grădină pentru o uniformitate de culori la primăvara care va veni şi- mi va mai adăuga un anişor.
    Am căutat ca disperatul un pled cu căprioară. Am găsit numai căprioara.
    Mi-am ordonat ursuleţii şi ţip „Linişte!” când sunt singur cu piticii mei.
    Mai aveţi? Mă primiţi?

    Omuldelamunte 20 mai 2010 14:08 Răspunde
  • Domnul T. poate ar trebui sa faceti o pauza mica si sa mai fericiti hartiile alea si cu un cos de gunoi in cap.. Ameninta sa va acapareze dezolant, iar Dvs meritati infinit mai multa gingasie, nu va spun noutati: ))

    Una 20 mai 2010 14:10 Răspunde
  • Hi, Oona. Da’ e, sa stii, si nu stiu de ce naiba nu le aruncam, de ce credem ca, vorba bunicii mele, „or fi bune la ceva”.

    Paca 20 mai 2010 14:10 Răspunde
  • Probabil pentru ca ne despartim greu de chestii, in general: ))

    Una 20 mai 2010 14:14 Răspunde
  • Buna Dimineata!

    Cred ca totul este bine atita timp cit ne stabilim o limita, pina unde mergem cu aceste mici obsesii. Va voi explica de ce.
    Eu am gel dezinfectant in poseta, in masina si acasa. majoritatea cabinetelor medicale au la intrare un flaon cu gel. Ieri, la intrarea intr-un mare magazin alimnetar am vazut, montat pe perete, un mare flacon de gel. Am sters minerul carutului cu el si am fost multumita. Cred ca atita timp cit nu beau acest gel sunt OK.

    Insa cind eram adolescenta am intilnit un medic dermatolog, al carut tata era tot medic, care avea in jur de 38 de ani si era obsedat cu curatenia. In clinica purta tot timpul manusi si-si flamba la lampa de spirt chiar si o chifla. Pina la urma a fost internat la Spitalul 9. Foarte trist.
    Probabil ca limita ar fi fost flambarea!

    Odille 20 mai 2010 14:45 Răspunde
  • Uno, eu ma intreb cine creeaza mai multa dependenta. chestiile sau oamenii. :)))
    Cred ca imi lipsesc si mie niste shurubele sau piulitze. Nu-mi mai dau seama. :)))

    tania 20 mai 2010 14:45 Răspunde
  • Uno, as face o pauza mai mare, dupa ce le termin. sau ele pe mine. sau mi-ar trebui ca ziua sa tina cat aia de-i polara. si atunci, cu atata timp la dispozitie, le-as judeca pe toate mai la rece :)) pana atunci, ca-n bancul ala, „pauza s-a terminat, capul la….”

    un trecator 20 mai 2010 15:10 Răspunde
  • deci nu am auzit de bancul asta, trecatorule. 🙁

    capul la gheata?????

    tania 20 mai 2010 15:14 Răspunde
  • la fundul cui?: )
    apei?

    Una 20 mai 2010 15:27 Răspunde
  • Tanito, gandul meu dintai la retorica ta a fost: toti putem fi la un moment dat obiecte.Deci chestii. Sau si, si: )
    Deci, gata, nu mai e retorica intrebarea ta, am scrijelit-o aici pe-o scoarta olteneasca.

    Una 20 mai 2010 15:30 Răspunde
  • Ei, Uno, este un adevar ce spui. Si e si crunt. acum, depinde de fiecare din ce unghi priveste. Ca si obiectul si omul au o gramada de unghiuri. 🙂

    tania 20 mai 2010 15:38 Răspunde
  • cred ca da, Una, la ….ul apei clar! Trecatorul este scafandru in perioada asta. 🙂

    tania 20 mai 2010 15:41 Răspunde
  • AM venit si eu… challenged… mentally challenged ( special needs individual) cine mai stie.

    V-am citit abia acum dimineata caci aseara ca si Marina am venit tarziu si am ajuns la anumite concluzii:
    N-am punga cu pungi…am o ..ceva de la Ikea pentru pungi si da e in masca de la chiuveta din bucutarie
    nu am paturica cu caprioara,
    am ursuleti ( raton, dinozaur de plus) pe care ii muta de la locul lor nepotica de 3 ani cand se joaca cu ei de-a doctorul.
    Nu sterg aragazul tot timpul,
    ma spal pe maini si da, am gel anti… microbial antiseptic anti ce vreti voi pe birou, in geanta si acasa,
    pot sa dorm daca n-am pus vasele la loc in dulap,
    nu stiu niciodata unde sunt cheile masinii si pe cea de casa nu o gasesc de mai mult timp, nu controlez usa de la intrare si dorm foarte des cu ea descuiata…
    Ma trezesc vorbind/ gandind cu glas tare ceea ce nu imi face intotdeauna bine…
    Mai am dar ca sa marim numarul comentariilor pe acest blog… va dau o pauza

    CristinaC 20 mai 2010 16:28 Răspunde
  • Intr-un film vazut acum cativa ani cred ca se numea Freaky Friday… o pustoiaca trebuie sa tina sedintele mamei care era phihiatru… sfatul primit este sa asculte si din cand in cand sa intrebe ” … and how do you fell about this…”
    cred ca de fapt e intrebarea lor cheie… incearca sa te faca sa descoperi singuri ce e „grsit” in gandirea ta…
    Dupa ce am constata cat sunt de „normala” ma gadesc sa ma duc si eu sa vad ce imi spune.
    Promit sa va tin la curent… electric si pe voi

    CristinaC 20 mai 2010 16:52 Răspunde
  • Buna dimineata!
    tania, cum naiba nu stii bancul cu „pauza s-a terminat”? mai e cineva care nu-l stie??? voi pe ce lume traiti? si eu cu cine ma conversez aici noapte si zi??? ca nu mai inteleg nimic…

    Paca,
    foarte misto argument cu asa-zisele boli din ziua de azi. ai facut un punct. eu inca nu cred in deficitul de atentie. nu vreau sa cred.

    Odille,
    am zimbit. ieri am scris si apoi am sters un mesaj pentru tine in care te intrebam daca ai in poseta un dezinfectant. 🙂
    cind am venit eu in US am locuit pentru aproape un an in TN, cit sa isi termine sotul meu scolile si proiectele incepute la universitatea de acolo. Cind am plecat profii ne-au invitat la restaurant si am stat la o vorba. Printre altele, majoritatea limba chineza pentru mine, au discutat si despre obsesia oamenilor cu dezinfectia, cu microbii. si ziceau ca dincolo de ce ne invata stiinta, cumva, autosugestia are un rol important. Daca cineva crede ca totul trebuie dezinfectat si intr-o zi uita toate sansele sint ca se va imbolnavi. conteaza foarte mult ce crezi.

    iana 20 mai 2010 16:52 Răspunde
  • LM, sa stii draga ca asta cu mobile putine o am si eu dar, ghici ce? cica asta e un trend … si se cheama sa fii minimalist. asa ca sintem in moda. 🙂

    iana 20 mai 2010 17:00 Răspunde
  • Lia, draga mea, iti multumesc frumos, mania ta e foarte magulitoare pentru mine. 🙂 Iar eu, nerecunoscatoare, nu stiu atat de des pe cat as vrea, pe cat ar trebui, pe cat se gasesc subiecte… Va amenint (a cata oara?) ca ma fac fata cuminte si, mai ales, silitoare. 🙂

    Simona Catrina 20 mai 2010 18:05 Răspunde
  • Amalia, e foarte interesant experimentul de care vorbesti, sunt absolut sigura ca, in centrele de psihiatrie, asa se pune problema. Daca un psihiatru care nu ma cunoaste ar avea in fata fisa mea, pe care ar scrie ca am manii compulsive, mi-ar face un dosar beton, de internare urgenta, numai fiindca (vorba Omuluidelamunte) nu suport firul de la telefon rasucit. 🙂 Ceea ce se leaga perfect cu ce-ar scrie in dosar.

    Simona Catrina 20 mai 2010 18:07 Răspunde
  • LM, am si eu obsesia cu aerisitul, welcome to the club! O loja exclusivista, dar indaratnica, de oameni care au senzatia ca, daca deschid fereastra, respira aer curat. Ha, ha, ha, cel putin in Bucuresti, aceasta chestiune e mai mult decat discutabila. 🙂 Eu abia cand deschid geamul realizez care e meniul din bloc, in ziua respectiva, si ce pomi au inflorit. Ceea ce ar fi tolerabil, daca n-ar navali de-a valma (no offense, Dea Valma). 🙂

    Simona Catrina 20 mai 2010 18:11 Răspunde
  • Scuzati-ma, am ceva de scris acum, ne vedem mai tarziu. Va urma. 🙂 🙂 🙂

    Simona Catrina 20 mai 2010 18:11 Răspunde
  • Manie si telepatie, astea vad ca inlocuiesc in zilele noastre, labartate pe glob, fostele rigiditati pionieresti de pana mai ieri. Caci m-am ridicat de pe canapea, m-am smuls din Fiesta lui Hemingway si am venit la calculator exact la cinci minute dupa ce mi-ai scris.
    Eu te salut cu drag, Simona, va salut pe toti si ma duc un pic la o plimbare pe jos, sa mai „figure out” putintel pe ce drum nebunesc ar fi cazul sa o apuc vara asta 🙂

    amalia 20 mai 2010 18:20 Răspunde
  • Capul ne e tare. Mintea ne-o mai ia razna. Uneori din nevoi neînţelese, alteori din emoţii scăpate raţiunii. Sau ghidate de propria raţiune, pe care nu stăm să o descâlcim, să nu ne usture ochii. Şi cine mai poate spune ce e normal şi ce e nu? Că doar normalitatea e dată de media timpului său. Ia timpul zboară mai repede acum, de când cică se rotesc polii magnetici. Şi ni se răstoarnă şi nouă reperele. Chiar aşa, cele scrise acum or fi având vreun iz de normalitate? Sau par ingrediente pentru o delicioasă salată de cuvinte? Sănătate!

    semndefoc 20 mai 2010 21:14 Răspunde
  • daca noi ne facem atatea griji, de ei ce sa mai spunem????? 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=XQcVllWpwGs

    omule, nu pot posta pe blogul tau la „castigatori…”.

    tania 20 mai 2010 21:43 Răspunde
  • Pe unde sunteti? Va cautati?

    CristinaC 20 mai 2010 21:55 Răspunde
  • 🙂 Cristina draga asta am vrut si eu sa intreb mai devreme dar mi-ai luat cuvantul din tastatura !

    Marina 20 mai 2010 21:59 Răspunde
  • abia acum am vazut psiho aia dati de Tania. ce mi-a placut cel mai mult, a fost numarul ridicat al unora. care aveau accentul de mai jos. daca tot vorbim de sanatosi.

    http://www.youtube.com/watch?v=iWE49OOoBdg

    un trecator 20 mai 2010 21:59 Răspunde
  • Cred ca noi suntem niste inocenti cu micile noastre obiceiuri, fata de un eveniment organizat in fiecare an in Provincia Ontario, Canada. Am postat ceva similar si pe blogul Omului de la munte.
    Veti vedea citi amatori sunt sa urle impreuna cu lupii, program organizat de guvernul provincial.

    http://www.wolvesontario.org/wolves/wolves/howls.shtml

    http://www.youtube.com/watch?v=XHwIAFDZPHw&feature=related

    Odille 20 mai 2010 22:03 Răspunde
  • Sper ca nu v-am speriat! Ar fi mai bine sa va uitati la aceste adrese in timpul zilei.

    Odille 20 mai 2010 22:25 Răspunde
  • @Tania -clipul cu apa Evian este o reclamă vizionată de peste 23 mil. de ori. A intrat la mine pe blog la spam. I-am făcut reconversie „not spam” şi acum este pe fâşie. Te mai aştept cu spamm-uri. Nimic nu mă sperie! Mai ales de la tine…N-ai păcate!

    Omuldelamunte 20 mai 2010 22:25 Răspunde
  • @Odille- Tu locuieşti pe lângă un astfel de club de stai tu noaptea cu pledul până sub nas? Ia-ţi un bichon maltez să te apere!

    Omuldelamunte 20 mai 2010 22:31 Răspunde
  • Odille… tu ai fost sa ii auzi pe lupi?

    CristinaC 20 mai 2010 22:32 Răspunde
  • Paca, sa stii ca asa e, in zilele noastre orice narav e o „afectiune” sau, si mai cool, un „sindrom”. Pana si criminalii sunt „victime ale unor traume din trecut”. Orice lipsa de vointa si orice slabiciune si incapatanare de a lenevi vor fi catalogate drept maladii care cer actiuni caritabile. Nici nu stiu daca sa ma bucur sau sa ma revolt. 🙂

    Simona Catrina 20 mai 2010 22:32 Răspunde
  • Odille , noi ne-am amuzat cu totii starniti de Simona dar din pacate sunt printre noi – vorbesc de Romania – oameni cu adevarat bolnavi . Bolile pshice sunt cele mai perfide , cel putin debutul lor este greu de sesizat dar pe mine ceea ce se intampla in lumea in care traiesc ma ingrozeste . Foarte multe sinucideri , foarte multi oameni violenti , gelozie cazuta in patologic , alcoolici ,prea multa tristete . Din pacate in Romania oamenii nu considera ca trebuie sa mearga la un medic atunci cand constata ca ceva se schimba in comportamentul lor , in starea lor psihica si ce e mai grav ca nici cei din jurul lor nu sunt constienti si nu ii duc la un specialist .

    Marina 20 mai 2010 22:36 Răspunde
  • SImona … cred ca maladia cu lenea m-a atins si pe mine… ma gandesc sa intru pe short term disability si stau acasa in vara asta…. ca ADD sigur am zilele astea.

    CristinaC 20 mai 2010 22:37 Răspunde
  • Cristina C, poate te va amuza, eu am fost in acest parc imens, crezind ca este ceva precum Versailles. Ne-am oprit in parc si erau placute pe care scria: Beaver Trail, Wolf Trail, etc.
    Mai mult, indienii nativi au dreptul sa vineze in parc, oricind vor ei.
    Asa ca ne-am suit rapid in masina si am parasit acest Versailles.

    Odille 20 mai 2010 22:39 Răspunde
  • Marina, 🙂 ma identific cu mania vaselor din chiuveta, nici eu nu suport nicio furculita nespalata, iar apropo de culori, acum am „sindromul bleu”, am inceput su perdelele si, incet-incet, am intins pata bleu, vesela e preponderent bleu si cearsafurile asijderea, si am ajuns cu fixatiile pana in baie, unde – vai! – am un gel de dus roz, unul alb si unul vernil, fiindca pe-astea le prefer si ar fi culmea sa-mi iau unul bleu numai asa, de-a naibii. Nu le pot ascunde in dulapior, fiindca am dus din ala care e prevazut si cu recipiente de sticla pentru gel, nu le pot tine goale, e stupid, asa ca am umplut o aripa cu roz si una cu vernil… 🙂 Vai, daca da vreun psihiatru de blogul asta, isi face teza de doctorat cu e afla de la noi. 🙂

    Simona Catrina 20 mai 2010 22:40 Răspunde
  • Omuledelamunte, da, am vazut tarziu numarul de vizionari. Dovada ori ca sunt castigatorii planetei, ori ca, in functie de anumite circumstante si….unghiuri, unii dintre noi nu s-ar discerne foarte clar de ei. :)) nu pricep faza cu pacatele. 🙂

    Un trecator, haios foc peter. asta ash numi eu om ciudat si carabanit in lumea lui paralela rau cu cea pe care calca. Tusea aia, de parca ii sta mai mereu la indemana cand e vorba de chestiuni curioase dar si super serioase, completeaza momentul penibil de langa papagal. am ras cu lacrimi. eu daca ash vedea un om de genul asta macar o data pe luna, m-ash insanatoshii complet. :)) adica piulitzele si-ar gasi surubelele. 🙂

    Odille, lupi????

    tania 20 mai 2010 22:40 Răspunde
  • (scuzati i-ul in plus)

    tania 20 mai 2010 22:41 Răspunde
  • tania, tu vorbesti serios? atunci iti trimit cate-o poza de-a mea pe luna :)) in doua luni, cel mult, esti vindecata :))))

    un trecator 20 mai 2010 22:42 Răspunde
  • Semndefoc se îmbata cu apa si, culmea, asta-i normal ! 🙂

    Thomas Man 20 mai 2010 22:43 Răspunde
  • Marina, acest tip de boala este ingrozitor. Mie imi este teama sa si vorbesc despre asa ceva.
    Noi vorbim aici de mici obiceiuri, care sunt convinsa ca daca am lua controlul am putea sa le invingem.

    Odille 20 mai 2010 22:43 Răspunde
  • aaa, TM, oare par nesanatos daca-ti spun ca mie mi-a placut cum suna JJ ?

    un trecator 20 mai 2010 22:44 Răspunde
  • Tania, cred ca ai vazut citi amatori sunt sa se duca in aceasta padure imensa si sa urle cu lupii ore in sir. Totul este bine organizat, nu urla fiecare cind doreste.
    Cred ca noi, europenii, nu putem intelege acest lucru. Poate ne-am indepartat prea mult de natura?
    In orice caz, it is not my cup of tea! 🙂 Mie imi este frica si in casa , fara lumina.

    Odille 20 mai 2010 22:46 Răspunde
  • aoleu, trecatorule. :))) unde ai dat si ce a crapat. si eu care ma gandeam sa-i fac o caracterizare completa omului. :))))) acum, serios, daca esti un om ciudat ai motive sa te bucuri foarte tare. :)))) cati dintre noi nu si-ar dori lumea lor si doar a lor. 🙂 🙂 🙂 chiar geniala ideea ca pozele, dar vezi sa ajunga direct pe luna, nu pe venus sau pe marte, ca mi-am schimbat domiciliul de curand. :)))))

    tania 20 mai 2010 22:48 Răspunde
  • @Omul de la munte, am avut un soricar, foarte simpatic, care, insa credea ca este om. Asa ca trebuia el aparat. Niciun ajutor din partea lui.

    Odille 20 mai 2010 22:49 Răspunde
  • urla lupii organizat??????????? Pfuuuu, odille. este un intreg cor fara dirijor. :)) vad ca si tu si tu thomas ati venit cu obiecte horror pe aici. :)))

    interesanta povestea lupilor. mi-ai data de gandit, odille.

    tania 20 mai 2010 22:50 Răspunde
  • Nu stiu daca sunteti si superstitiosi, insa am aflat un remediu, de la rusi-canadieni.
    In cazul in care trebuie sa va intoarceti acasa pt ca ati uitat ceva, ca sa nu va mearga rau, sa va uitati in oglinda si ghinionul se spulbera.
    Acum nu mai am nici o problema sa ma intorc din drum. 🙂 🙂

    Odille 20 mai 2010 22:53 Răspunde
  • tania, este ceva real si mii de canadieni abia asteapta sa participe. Eu cred ca ei au probleme mai mari decit noi! Sau poate nu? 🙂

    Odille 20 mai 2010 22:55 Răspunde
  • Never meds, Tania, always vegetal ink 🙂
    JJ canta melodii dulcele si acustice, niste savarine ce plutesc pe oceanul gusturilor, numai bune de împartit frateste între surori ca noi, untrecator 🙂

    Thomas Man 20 mai 2010 22:55 Răspunde
  • Semndefoc, bine ai venit! 🙂 Cat despre normalitate… this ship has sailed. E tardiv sa ne mai consideram impecabili si sa ne flatam, aroganti, ratiunea. 🙂 Astia suntem si, daca ai simtit impulsul sa scrii aici, esti pe drumul cel… eh, nu neaparat cel bun, dar cel interesant. 🙂

    Simona Catrina 20 mai 2010 22:55 Răspunde
  • simoneeeeee, rad din nou. nu ma pot abtine. :)))))) deci nu suntem pe drumul cel bun?????? :))))))))

    tania 20 mai 2010 22:59 Răspunde
  • Cristina, mi-au placut amestecurile tale de fixatii si nefixatii… 🙂 Esti nostima.
    Eeeei, cand eram in Canada, si eu dormeam cu usa descuiata, ha, ha, dar iti marturisesc ca acum, in Bucuresti, mi-a revenit mania verificaatului, chiar daca am usa metalica si se inchide automat si, de-afara, oricum nu se poate intra, chiar daca e „descuiata”, eu tot o incerc, dupa metoda stramoseasca. 🙂

    Simona Catrina 20 mai 2010 22:59 Răspunde
  • Simona, inteleg ca suntem pe un drum bleu si interesant! 🙂

    Odille 20 mai 2010 23:01 Răspunde
  • Multumesc de pont Odille ! Pana acuma , daca se intampla sa trebuiasca sa ma intorc din drum neaparat , imi lasam ceva in masina , imi imaginam eu ca vezi Doamne pacalesc ghinionul , ca eu de fapt nu plecasem , trebuia doar sa duc ceva la masina ! Buna treaba cu oglinda . De fapt ar putea fi orice doar sa nu ne mai gandim toata ziua si orice ni se intampla mai putin bun sa punem pe seama faptului ca ne-am intors din drum .

    Marina 20 mai 2010 23:02 Răspunde
  • 🙂 Si eu care credeam ca fixatii si manii ca ale mele mai rar!

    Verific si eu usa de la intare de o mie de ori inainte de culcare, ba ma mai si scol de citeva ori inainte sa adorm, asta chiar daca am niste vecini de treaba si o alta usa comuna exterioara la toate patru apartamentele noastre, astfel incit, chiar daca ramine descuiata a mea, nu are cum sa se intimple nimic. Credeam c-o am numai eu si-mi explicam si de unde mi se trage – acasa la parintii mei aveam frica de spatii deschise, un fel de antonim al claustofobiei, nu puteam dormi cu usa sau geamul deschis pentru ca e foarte spatioasa casa, odaile inalte si mari si-mi dadea senzatia de stat in drum.

    Apoi, am fixatii si cu ordinea nu pot dormi, daca stiu ca-i dezordine, nu chiar pina-ntr-atit incit sa aranjez si ciupicii intr-o directie anume, dar daca stiu ca dimineata grabindu-ma mi-a ramas o haina pe-o margine de fotoliu, seara ma pomenesc acceptind invitatii pe care in mod normal nu le-as fi onorat si asta doar pentru ca acasa nu-mi vine a ma intoarce de atita dezordine.

    Faza asta cu profesoara mi-a amintit de o situatie pe care am avut-o si eu, intr-o perioada cind o colega care raspundea la telefon era bolnava si o faceam eu in locul ei. Urma sa cobor dintr-un maxi-taxi arhiplin si-n loc sa rog sa opreasca unde aveam nevoie am zis: ” L’Ambassade de France en Moldavie. Je vous ecoute.” Soferul a belit ochii la mine: „Poftim?” „Ce vrea sa-nsemne „poftim”? Nici nu-ntelegeti romaneste pe linga ca, probabil, nu vorbiti?”, m-am rastit eu la bietul om, crezindu-l un rus care n-a inteles ce i-am zis si pe linga asta lucra in sfera de deservire. La care el: „Inteleg si vorbesc foarte bine, domnisoara. Iaca dumneavoastra nu stiu ce pasareasca vorbiti!”. Abia cind am coborit mi-am dat seama in ce „pasareasca” vorbisem.

    A, si n-am punga cu pungi in ea. Le dau la gunoi mereu pe toate, ca ma enerveaza intr-atit incit evit sa le si iau, daca e posibil. O fi si asta o ticneala?

    lilia r 20 mai 2010 23:02 Răspunde
  • mai fetelor, si daca se sparge oglinda, ce faceti?

    un trecator 20 mai 2010 23:04 Răspunde
  • Marina, cit esti de draguta cu lasatul unui obiect in masina! 🙂 🙂
    Cit sunt de superstitioasa, la asa ceva nu m-am gindit.

    Odille 20 mai 2010 23:04 Răspunde
  • Ha, ha, Cristiiiina, ai dreptate, hai ca vin si eu in Canada si ne pensionam medical, mie mi-ar gasi ceva gen… eh… Dystrophic Chronic Autoimune Laziness Disease. 🙂 Huh? Suna cool? Pun pariu ca apare si boala asta in vreun an, doi, ca sa se simta bine si lenevosii ca noi, care noaptea ar sta pe blog si ziua ar face nani. 🙂

    Simona Catrina 20 mai 2010 23:05 Răspunde
  • Trecatorule am doua in poseta , trei la masina si mai am una si in lift !

    Marina 20 mai 2010 23:06 Răspunde
  • thomasman, trecator, m-ati innebunit cu un JJ. sincera sa fiu nici nu l-am urmarit pana la capat, ca nu stiu de ce, nu mi-a atras atentia de niciun fel. ia sa merg eu pe un reply. :)))

    PS vegetal ink este deja o expresie care deturneaza auzul si atentia de la obiectul focusat, TM. 🙂

    tania 20 mai 2010 23:09 Răspunde
  • Mie cred ca ziua de azi in care am facut prostie dupa prostie mi se trage de la acest posting al Simonei… Prea ma gandeam daca sunt sau nu normala cand am facut numai si numai lucrui anormale.

    Trecator trimite o poza colectiva nu numai taniei… ea oricum te-a „imaginat” super in boza din Albumul blogului, editat acum cateva zile.

    Simona eu iti mai spun un secret… usa laterala de la garaj e mereu descuiata pentru toti ametitii ( eu) si intragostitii (ei) familiei care pierd cheia casei.

    CristinaC 20 mai 2010 23:13 Răspunde
  • Smith, cam misti in front: ) Vezi ca ai lipsit un semestru-ntreg, iar acum risti niste corigente si NU, NU la sport: ))) Nu te vad prea bine, oricat ai incerca sa faci mirroring!
    Oglinzile nu se sparg daca le folosesti in scopuri domestice, you, petit sauvage!!

    Una 20 mai 2010 23:16 Răspunde
  • CristinaC, astazi, in micile pauze, am deschis de cateva ori blogul. am ras doar ca vedeam titlul, ce sa mai spun de curiozitatea vreunui comentariu. deschis pagina, vazut titlul, ras in hohote. anormala! 🙂

    tania 20 mai 2010 23:18 Răspunde
  • petit sauvage??????, Una???? iar stau prost cu franceza. suna a desert :)))))

    tania 20 mai 2010 23:19 Răspunde
  • aaaa, ia uitati-va! a venit Una! mai, tu esti sanatoasa?:)) tu nu vezi ce si cum se discuta acum? :))

    un trecator 20 mai 2010 23:22 Răspunde
  • Chestia asta cu urlatul ca sau cu lupii ma amuza !:) Imi aduc aminte de desenele animate cu ciocanitoarea Woody cand banditii se loveau peste degete incercand sa fure ceva si urlau intr-o punga , dadeau fuga pe deal si eliberau sunetul , dupa care reveneau .
    Ar fi super ! Am urla toti in pungi cand ne apuca cheful sa ne descarcam de draci sau dupa caz de dureri , le-am lega bine la gura si le-am deschide in locuri pustii unde nu ne vede nimeni , si nu ne stie !

    Marina 20 mai 2010 23:22 Răspunde
  • Tania, din cata franceza mai stiu eu, e …aperitiv :)))))

    un trecator 20 mai 2010 23:22 Răspunde
  • Tanio, suna, da’ nu e!
    Te ajuta Thomas, ca-mi pare la zi cu ideea de French: ))
    Si gugal ar putea s-o faca, da’ e genu’ care nu vine sa roage in genunchi decat daca-l invoici sau de-i promiti ca-l visezi la noapte..

    Una 20 mai 2010 23:23 Răspunde
  • waw, petit sauvage. deci mic aperitiv. sau un pic de aperitiv????:))))) acum, ce sa spun, ca si aperitivele sunt trecatoare. :), dar macar sunt progamate toate bine la locul si timpul lor. :))))

    tania 20 mai 2010 23:25 Răspunde
  • ..draga T, simpatia mea pentru tine este direct proportionala cu intuitia-mi ca mai am sanse sa nu ajung prea curand intr-o casa. De sanatate: )))
    Paco, oare tu ai plecat la nani?

    Una 20 mai 2010 23:26 Răspunde
  • sa nu cumva sa ma pacaliti ca intru pe dexul francez. :)))

    tania 20 mai 2010 23:26 Răspunde
  • tania, dupa traducerea mea ar fi „Un mic salbatic”. Expresie de alintare.

    Odille 20 mai 2010 23:26 Răspunde
  • Tania, pe-aici oamenii nu se pacalesc. Doar se iubesc. Sincer!

    PS. Pe-aci sunt mai mult entitati, platose, fantome, oglinzi dezaburite si calusei: ))

    Una 20 mai 2010 23:29 Răspunde
  • Uno, sa visez google-ul????? :)):))))) tu esti normala????? :))))))))

    tania 20 mai 2010 23:29 Răspunde
  • bravos odilleee! direct in freza!!!!! :):):)

    trecatorule, ai sa mi-o platesti pt…aperitivul asta. :))) sa zicem ca m-ash multumi cu o jumatate de album, dar nu mai departe de jumatatea lunii. Pfuuu, trebuie sa ma apuc serios de franceza. :))

    tania 20 mai 2010 23:31 Răspunde
  • tanio, ar fi inept sa ma obligi sa-ti raspund la retorice.
    Dar futil sa n-o fac! E totul atat de vizibil..
    Draga, deja v-ati retras pe dupa sobe, v-a speriat ploaia de azi, ideea ca s-ar putea sa nu ne integram decat partial in normalitati, or what??: )

    Una 20 mai 2010 23:33 Răspunde
  • daca as mai fi mic, as mai avea o sansa. aia cu remedierea traumelor din copilarie. da’ pentru ca nu-s nici mic, nici american, sper sa scap de asta 🙂

    un trecator 20 mai 2010 23:34 Răspunde
  • aha, Una, la tine a plouat…trecator?:))

    un trecator 20 mai 2010 23:35 Răspunde
  • trecator, asta este o dezvaluire semaforizata cu circuit inchis. adica daca ash fi americanca, ash scapa mai repede sau definitiv de traumele din copilarie????

    tania 20 mai 2010 23:39 Răspunde
  • Eu plec acasa… sper sa ajung cu bine dupa taote aventurile de azi.
    Dau de stire cand ajung…si va spun pe unde am intrat

    CristinaC 20 mai 2010 23:40 Răspunde
  • Cristina, iti doresc sa intri in cel mai firesc mod, pe usa 🙂
    pana peste cateva zile, cand va regasesc, va urez (a)normalitate 😉

    un trecator 20 mai 2010 23:42 Răspunde
  • well, sorry, eroare de pricepre. intrebarea ar fi fost alta, trecatorule, dar nu ti-o mai adresez ca am intuit raspunsul. :))

    tania 20 mai 2010 23:43 Răspunde
  • Smith, mai mult dogoritor, ca trecatoare am fost eu prin zonele cu stropitoare.
    Ai auzit cumva cand ti-au batut cativa stropi indrazneti in geam si te-au scos dintre hartii? Sau parasim in relativ acelasi interval orar locurile alea de pierzanie unde mergem zilnic, de unde ni se aproba concedii si de la care avem unde ne inturna acasa mai mult cand se ingana ziua cu amurgul?!
    Maine chiar ma duc la Casa cu tei, btw: )

    Una 20 mai 2010 23:44 Răspunde
  • Lilia, bine ai venit, ce de lume noua si placuta! 🙂 (Vedeti daca am deschis un subiect diafan, frumos si util?).
    Te inteleg, Lilia, citeam ce scriai si ma vedeam pe mine jucand rolul tau, in adaptarea pentru micul ecran. 🙂 Intarziam undeva si ma intorceam de o suta de ori din drum, fiindca uitasem un tricou in baie sau asa ceva. Am facut asta de sute de ori. Cu toate astea, nu am mania ordinii, am doar anumite ticneli, depinde. 🙂

    Simona Catrina 20 mai 2010 23:58 Răspunde
  • Trecatorule, dincolo de orice diversiune, noi stim ca ai si tu ceva tratabil cu hipnoza si placebo, dar inca nu stim ce, vom continua expertiza. 🙂

    Simona Catrina 21 mai 2010 0:02 Răspunde
  • simone, mi-ai amintit de placebo. dar nu l-am putut reproduce de la job astazi. de fapt prima melodie era dedicata lui thomas man, pentru ca apoi merge un….pure morning. :))

    http://www.youtube.com/watch?v=mB1T4F92owY

    http://www.youtube.com/watch?v=9pdjvOyy27Q

    tania 21 mai 2010 0:07 Răspunde
  • Simona, si daca te pensioneaza pe tine, zicem ca e boala contagioasa, mi-o dai si mie, poate trec si eu pe medicare, da? 🙂

    Lilia si Semn de Foc, sinteti binevenite. Semn de Foc, vezi ca sintem multi „de apa” pe aici… 🙂

    trecator, carevasazica, mata vei absenta citeva zile? sa-ti fie absenta cu folos. si te asteptam in normalitate, ce-o fi aia.

    iana 21 mai 2010 0:09 Răspunde
  • Iana, Medicare-ul vostru e mult mai drastic decat Ontario Health, dar la asa pandemie, trebuie sa se inmoaie si sa ne dea o pensie. 🙂 Las’ ca improsc eu lene peste voi, sa vedeti ce delir frumos. 🙂

    Simona Catrina 21 mai 2010 0:25 Răspunde
  • trecator ce ne facem noi fara tine? 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=0WOE-XD_H1A&feature=related

    all blacks 21 mai 2010 0:28 Răspunde
  • Când eram mic, mă dădeam cu „Eau sauvage”, dar cu „Petit sauvage” niciodată! Una, de unde ai cumpărat esenţa asta?

    Omuldelamunte 21 mai 2010 0:29 Răspunde
  • all blacks, daca iti place rammstein, atunci cred ca trece prin acest… rob:

    http://www.youtube.com/watch?v=lGZgLyATZXo

    tania 21 mai 2010 0:41 Răspunde
  • Omuldelamunte, Eau Sauvage cand erai mic, very impressive! Rezulta ca esti tanar rau, n-ai prins frenezia parfumului Jubileu! 🙂 Era odicolonul adolescentei noastre, cu mici accidente imperialiste memorabile, cand primeam „pachet” din strainatate, cu cate-un Chanel pe care-mi tremura mana. Sau cand faceam rost de Farmec 16, un deodorant „pentru export”, pe care-l foloseam pe post de parfum (copia cu nesimtire gama Fa). 🙂

    Simona Catrina 21 mai 2010 0:44 Răspunde
  • Simona , m-am chinuit ingrozitor acum ceva vreme sa-mi aduc aminte numele odicolonului din frageda tinerete si n-am reusit . Asta era ! Jubileu ! Sunt curioasa daca as mai avea ocazia sa-l miros acum , oare cum mi s-ar mai parea ?

    Marina 21 mai 2010 0:50 Răspunde
  • Simona, imi aduc aminte perfect de toata gama Farmec, dar cred ca am scapat Jubileul 🙂
    Omuldelamunte , cred ca a trecut la In motion 🙂 de la…Boss

    all blacks 21 mai 2010 0:59 Răspunde
  • Marina, stiu ca mirosea a citrice, parca, si sunt sigura ca nu ne-ar mai placea, decat la nivel subiectiv, nostalgic, proustian. 🙂 Dar erau vremuri cand dadeam 100 de lei (enorm, pentru un student) pe un deodorant Impulse, ca sa-l folosim ca parfum „bun”. Probabil de-asta am ajuns azi sa am mania parfumurilor bune (ca tot vorbeam de tacaneli), am un raft plin si inca as mai vrea, desi in general nu sunt lacoma, dar atata am tanjit dupa parfumuri, cand eram o fetita, incat nu ma pot astampara.

    Simona Catrina 21 mai 2010 1:01 Răspunde
  • Am ajuns intreaga… nu si la minte.
    Trecator am intrat deschizand garajul… sa ai drum bun pe unde mergi in weekend
    Ma duc sa fac ceva de mancare si Je revien… era alt parfum…

    CristinaC 21 mai 2010 1:03 Răspunde
  • Simona, pe atunci nu ştiam prea bine franceza şi pronunţam fonetic, în româneşte, ceva asemănător, de-şi punea mama mâna la gură de câte ori îi ceream adikalonu’ ăsta.
    Îl ţinea sub cheie, în dulapul din dormitorul lor şi mi-l dădea numai la friptură, când aveam programare cu vreo iubire pe-ncercatelea.

    Omuldelamunte 21 mai 2010 1:04 Răspunde
  • All Blacks, daaaaa, Farmec era o gama ampla, si ce urate le faceau, oribile, dar ne bateam pe ele.
    Cat despre Omuldelamunte, cred ca deja a ajuns la Dior Dolce Vita. 🙂

    Simona Catrina 21 mai 2010 1:04 Răspunde
  • simone, nu ma pot abtine la parfumuri. Daca nu ai deja. iti recomand:

    Opium de la Yves SLaurent pt toamna-iarna.
    Mademoisele de la Coco Chanel pt toate anotimpurile.

    tania 21 mai 2010 1:05 Răspunde
  • Sorry, intervin si eu cu o sugestie; Gucci Rush. Foarte usor si placut.

    Odille 21 mai 2010 1:08 Răspunde
  • Omuldelamunte, m-ai amuzat cu tabloul realist in care mama ta isi punea mana la gura cand te auzea vorbind frantuzeste. Asa facea si mama, care atunci era profa de franceza. Doar ca mama isi punea mainile direct in cap. 🙂 Pai stii ce faceam eu si frate-miu, ca s-o enervam? Desi stiam sa citim si sa vorbim binisor franceza, cand aveam vreo 7-8 ani, citeam tare cum se scrie, din Abu-Hassan in franceza: „Il etait jadis au Bagdad…”. Ha, ha, ha! 🙂

    Simona Catrina 21 mai 2010 1:10 Răspunde
  • tania 🙂 si mie imi place coco mademoiselle , dar raman totusi la chance in varianta fresh

    all blacks 21 mai 2010 1:13 Răspunde
  • odille, da!
    gucci, discret si foarte mult confortabil. 🙂

    tania 21 mai 2010 1:14 Răspunde
  • chiar? all blacks????? am avut fresh/ul de care spui, dar am preferat mademoiselle, pentru suplete si distinctie lui cred. 🙂 de fapt, cel mai mult la fresh am adorat energia, dar cred ca am imbatranit. :))

    tania 21 mai 2010 1:16 Răspunde
  • Tania, iti multumesc, am sa testez cu drag! Eu am acum de la Chanel un Allure, e un pic dulceag, dar placut, fin. Si mai nou am descoperit Cerruti 1881, imi place foarte mult, e ademenitor si deosebit.
    Dar de aproape 20 de ani, parfumul meu preferat e acelasi: Anais-Anais, de la Cacharel… Nu-mi lipseste aproape niciodata.
    Si am mai primit un parfum Lolita, de la prietena mea, Cristina Bizu (o stiti de pe blog, de-aici…), si e minunat.
    Dar stii cine se pricepe frumos la parfumuri, pana in detalii semnificative si interesante? Pisica! 🙂 Dar ea toarce si face nani acum, nu sta cu nebunii. 🙂
    Chiar, Cristina Bizu, Pisica, mi-e dor de voi! 🙂

    Simona Catrina 21 mai 2010 1:16 Răspunde
  • pisica????, simone?? pai si de ce nu a mai venit pe aici???? poate imi spune cum pot face vesnic un coco chanel, de pilda :))) iti dai seama, cand va sosi, asta va fi prima intrebare, indiferent de tematica vietii din paginile tale. :)) multumesc frumos! 🙂

    tania 21 mai 2010 1:20 Răspunde
  • tania, tania …:)
    iti dedic cu drag o melodie care m-a urmarit intreaga zi si noapte se pare 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=wPCfdzyRJus

    all blacks 21 mai 2010 1:24 Răspunde
  • doar se pare, all blacks???? 🙂 eu am fost in love de aceasta melodie. mi-ash dori sa mai fiu, dar, din pacate, vremurile nu sunt asemanatoare. cand aparut aceasta faina big girl, am primit cadou o sapca aproape identica. ca sa nu spun ca era toamna si am purtat-o toata iarna. :)))

    tania 21 mai 2010 1:30 Răspunde
  • tania 21 mai 2010 1:39 Răspunde
  • Simona asta da coincidenta…Anais-Anais il port cu drag din facultate si ma gandesc ca s-ar putea la un moment dat sa nu il mai gasesc… bine ca stiu ce iti place… Pentru mine Anais-Anais e legat de de amintiri din tinerete…
    Eu am de cativa ani Dune de la Dior… pentru ca toata lumea imi spune ca miroase bine pe mine.. eu nu-l simt.

    Am descoper5it in vara Esthee Lauder Brazil Dream , Bali Dream, si Emeral Dream… Exista numai in Duty Free si sunt excelente… eu doar le-am testat gandindu-ma ca la iau din magazinul stiut de mine… exista doar in duty free…

    CristinaC 21 mai 2010 1:59 Răspunde
  • Cristina, nu stiu daca stii, dar Dune de la Dior e parfumul preferat al dragei de Alice!!! 🙂 🙂 🙂 Ce ma tulbura ca tie iti plac EXACT parfumurile noastre preferate!! 🙂 🙂 Nu pot sa cred…

    Simona Catrina 21 mai 2010 2:09 Răspunde
  • Bine ca stiu ce va aduc daca vin
    In Romania preturile la parfumuri sunt ingrozitor de mari!

    Trag concluzia ca noi trebuia sa ne intainim in aceasta viata!

    CristinaC 21 mai 2010 2:17 Răspunde
  • Cristina, nu trebuie sa ne aduci nimic, eu vreau doar o frunza rosie de artar (daca vii toamna) si Alice una… mmm… portocalie, tot de artar. 🙂 Cand vii?
    Da, e clar ca asa era scris, sa ne adunam vietile de pe drumuri, impreuna, la povesti.

    Simona Catrina 21 mai 2010 2:35 Răspunde
  • LA MULTI ANI, Constantini iubiti si Elene iubite – care, nocturn sau diurn, treceti prin desisul acestui blog! Va multumesc si sa va fie onomastica binecuvantata, nebun de frumoasa, ca merii primavara.

    Simona Catrina 21 mai 2010 3:16 Răspunde
  • La Multi Ani tuturor Elenelor si Constantinilor!

    CristinaC 21 mai 2010 3:59 Răspunde
  • Simona, daca vin va fi septembrie… si vin din alte parti dar frunze tot vor ajunge la voi… poate si parfumuri.
    Concediul nostru e intotdeauna in august din a doua saptamana pana dupa Labour’s Day weekend, cand incepe scoala. Anul acesta vrem sa vedem Scandinavia… o mica parte la intoarcere probabil trecem prin tara sa o luam pe soacra inapoi in Canada. Planurile inca nu sunt definitive si mie mi se pare asa departe august…. ma tot gandesc cum sa fac sa stau acasa vara, dar renunt repede. Stii tu „Take care what you wish for it may came true…”

    CristinaC 21 mai 2010 4:06 Răspunde
  • Si mie imi plac parfumurile ! Sunt bolnava dupa ele si cu mici exceptii le-as vrea pe toate . Am auzit o doamna psiholog odata care spunea ca trebuie sa porti un singur parfum , care sa te reprezinte si ca daca il schimbi e semn ca iti doresti altceva in viata si batea campii cu schimbarea jobului , barbatului , etc. Eu nu ma-as putea hotari la unul singur .Cu multi ani in urma purtam Tendre Poison si Dolce Vita de la Dior . Acum in fruntea clasamentului sta Madmoiselle de la Chanel , urmeaza J’adore – Dior, Classique – J.P.Gaultier , Acqua di Gio-Armani, Light Blue – D&G, 212 Carolina Herera si multe altele.
    Anul trecut am descoperit Max Mara , de la Max Mara – chiar asa se cheama . Mie imi place , il puteti incerca .

    Marina 21 mai 2010 9:26 Răspunde
  • Am venit sa ne jucam de-a ce vreti voi,cu fluturii sau sa facem impreuna barcute de hartie carora sa le dam drumul unde vrem noi…,si poate odata,cine stie,sa inaltam chiar zmeie..
    Nu stiu cum sa fac dar vreau sa simtiti cat de tare si de frumos va multumesc!
    Citeam adesea despre senzatia pe care o traia fiecare pe masura ce voi ii primeati in cuibusorul fermecat si imi inchipuiam,ma jucam in gand cu ea pentru momentul in care voi fi avand si eu curaj sa fac cioc cioc;cand insa a fost sa fie pe viu,s-a lasat cu rece-cald..
    Ianaa,ai intuit bine ca intotdeauna,ti-am urmat indemnul,ITI MULTUMESC!PENTRU TOT!
    Imaginati-va cat sunt de normala daca am izbucnit fix de data aceasta..,cat e de bine cu voi-desi parca v-ati vorbit,numai despre metehnele mele scrieti si nu sunteti la prima abatere!En garde!:)

    p.s.-de luat in seama cumintenia mea,n-am spus cuibusor de nebunii,ca nu se stie niciodata cand poate avea omul scapari.de accent 😛

    simfo 21 mai 2010 11:07 Răspunde
  • Toata lumea e la petrecere ? La multi ani tuturor Elenelor si Constantinilor !

    Marina 21 mai 2010 15:05 Răspunde
  • La Multi Ani si din partea mea tuturor Ilenelor Elenelor si Constantinilor!

    Odille 21 mai 2010 15:27 Răspunde
  • La Multi Ani mai Constantine si dragutzo de Elena… mi-ar place sa cred ca avem p-aci cite un exemplar de sarbatorit.

    Parfumuri, da?
    Astazi Allure, e la schimb cu Mademoisele. Am intotdeauna macar un Chanel. Le ador.
    Mama are No 5. A avut dintotdeauna. Da, stateam la Braila, e port, e contrabanda. Era inconfundabila dupa miros. Il tinea „de bun” dar cind se dadea, mmm. si cind eram eu la liceu si il gaseam (ii schimba locul fiindca zicea ca as face bine sa invat sa ma dau cu parfum si sa practic cu altceva) nu mai stateai linga mine in tramvai.
    Light Blue de la D&G a fost o incercare placuta. dar oricite as experimenta ma intorc la Chanel.

    Simona, ce bun era Impulse, mie imi placea cel alb si cel maro. si ce scump erraaa… dar si farmec 16 era bun. Si sapunurile Fa pe care tineam printre hainele din dulap.

    Simfo,
    ce ma bucur, ce ma bucur! te imbratisez.

    iana 21 mai 2010 16:34 Răspunde
  • Simfo, draga mea, ma bucur mult ca iti este bine cu noi, cateodata nu mai suntem siguri, din afara parem cam prejudiciati de cataclisme, dar cand ne cunosti, vezi ca nu muscam prea rau, doar scuturam blana zgomotos. 🙂 Esti binevenita zi si noapte aici, noi suntem de pe mai multe meridiane si ne manifestam ca atare.

    Simona Catrina 21 mai 2010 16:34 Răspunde
  • Iana, toata adolescenta am tinut si eu sapunuri scumpe in dulap, printre haine. Daca incerci sa explici asta unui adolescent de azi, probabil se uita la tine ca la un tataie senil, dar noi gaseam, fie si pe vremurile alea de cochetarie bolsevica, o stratagema sa pulverizam Occident pe rochite. 🙂

    Simona Catrina 21 mai 2010 16:36 Răspunde
  • Fa si Rexona… astea erau sapunurile. Mi le aducea un unchi sofer pe TIR.

    iana 21 mai 2010 17:00 Răspunde
  • Mai era si sapunul Lux. 🙂 Aaa, si fara legatura cu sapunul din dulap, mi-am amintit acum de deodorantul spray Narta. Cand l-a pulverizat o colega de-a mea prima data in jurul meu, puf-puf, am intepenit, am crezut ca numai printesele sunt indreptatite sa aiba asa ceva.

    Simona Catrina 21 mai 2010 17:03 Răspunde
  • Simona multe incercam sa povestim adolescentilor de azi si se uita la noi ciudat.
    Acum cativa ani s-a spart boilerul si pentru o seara nu am avut apa clada. Baietilor mei le-a fost imopsibil sa inteleaga ca in aceea seara nu avem apa cald si daca vor dus e numai rece. Nu intelegeau de ce nu se poate „fixa” problema imediat pentru ca e vital sa ai apa calda. le-am spus ca dacaar fii sa fie selectati ( domane fereste) sa merga in razboi mai curand vor muri de nespalat decat de un glonte.

    CristinaC 21 mai 2010 18:08 Răspunde
  • Copiii mei se uita crucis cand le povestesc cum aveam cartele la alimentara pentru zahar , ulei si unt , sau cand le povestesc cum faceam cozi de ore intregi pentru hartie igienica si detergent . Cand le spun ce minune era sa bem o cafea naturala , sa avem un sapun , un deodorant sau un parfum bun , ca jeansii erau deja capitol de lux , ma privesc neincrazatori si imi spun ” hai , mama , chiar asa ?” de parca as fi trait acum 1000 de ani .
    Pe vremea aia nasul nostru neinvatat cu atatea arome stia sa distinga mult mai bine sau altfel nu stiu cum sa ma exprim si sa ma dumiresc de ce acum dupa 2 minute nu-mi mai simt parfumul , de ce nu mai simt ca pe vremuri aroma unei tigari fine , de ce hainele din dulap oricate sapunuri as pune printre ele nu le mai simt mirosul .
    Privesc acum in urma si ma gandesc ce umilinte am trait ! Pastram un sapun luni de zile sa parfumam hainele cu el , nu ne induram sa-l folosim la spalat si ne uitam la un parfum ca la soare ! Oribil !
    Cum spune si Cristina , atunci cand intamplator nu curge apa calda , pentru baietii mei e un adevarat calvar . Le-am sugerat sa incalzeasca apa sa se spele in lighean si nici daca ii trimiteam pe front in Afganistan nu ma priveau asa !

    Marina 21 mai 2010 18:47 Răspunde
  • In seara asta, voi fi la niste prieteni, a caror zi onomastica o vom serba zgomotos, deci va astept dimineata, la cafeaua mahmurelii. 🙂

    Simona Catrina 21 mai 2010 18:51 Răspunde
  • Marina,
    da’ de asta ce zici… pastram sapunurile acelea printre haine, mai luam cite unul si-l duceam la asistenta scolii sa-mi dea scutire de o zi sau doua. sapunurie acelea faceau minuni. 🙂

    iana 21 mai 2010 18:51 Răspunde
  • Simona,
    petrecere frumoasa! nu-mi voi bea cafeaua cu voi fiindca miine e zi administrativa la mine acasa (a se citi curatenie, spalat, gatit). dar veti fi la mine in gind.

    iana 21 mai 2010 18:52 Răspunde
  • Dragilor,sunteti nemaipomeniti! V-am urmarit tot timpul cu o mare placere!Acum nu m-am putut abtine si intervin:unu)normal,nu sunt sanatoasa la cap!inchid toate usile dupa fiecare,sting lumina dupa fiecare,am punga cu pungi s.a.m.d.
    doi)caand am auzit de Anais Anais,am fost rascolita!La birou(in vremurile vechi)stia toata lumea pe unde umblam dupa miros.Era divin! E mult de atunci,iar intre timp am inceput sa le schimb,unele imi plac la altele,dar la mine,nu(stiti chestia cu PH-ul).Acum folosesc,Insolance de la Guerlain!Dar sticluta cu Anais nu-mi lipseste.
    Apropo,de” odikolonuri”,eram studenta si stateam la camin.O colega folosea Darclee,oribil!!!,am vrut sa o pedepsim si i l-am varsat in pat.Atata ne-a dus mintea,caci tot pe noi ne-am pedepsit,nu mai puteam scoate mirosul din camera!Nici nu stiti cat am suferit,dar rautatile se platesc!
    Va imbratisez pe toti,ca tare dragute/i sunteti si doresc si eu Elenelor si Constantinelor,si de ce nu si Simonelor si tuturor,o viata frumos parfumata cu Dior,Chanel,D&G,Max Mara……,usoara si cu vise implinite!

    Bunicuta 21 mai 2010 19:16 Răspunde
  • SOCIETATEA FANTOMELOR PLEZIRISTE
    Tulai, muica, în ce han fain de naluci am intrat !
    Desfrau muzical (cotidian), pierzanie culinara (saptamanala), dezmat olfactiv (aseara), bairam subtire (la nonstop), etc., ne sta mintea numai la senzualitati :), sub bagheta magica a muzei noastre unanimistice.
    Ca sa nu mai vorbim de schimbul de ocheade care ni se plimba prin pancreas, de sorbiturile ametitoare de vorbe de duh, de formele sirenoase ale chemarilor cu du-te-ncoace, de masajele cu pietre lexicale calde, de betiile cu apa filtrata de cenzura serverului, de cafelele sublimizate pe limbi delicate, de versurile orgasmatice în sabiruri diverse, etc., ai zice ca se lucreaza în turatie maxima cu carpe diem la puterea ‘nspe în fabrica aceasta de sibariti si sibarite (ordinea M si F e data de «sunet» nu de vreo discriminare nepoliticoasa, tin sa precizez).
    Revin la povestea cu nasul evantai, sa ma aflu si eu în treaba sinusilor : creierul meu reptilian (da, si fantomele au creier reptilian) nu suporta usor adulmecarile prea puternice – mi se par nitelus coconoase (no offence, pls), ca s-o zic p-aia eufemistica, si fug instantaneu pe trotuarul de vizavi, cel mult un Herba Fresca de la Guerlain si apai nici ala nu se marita cu toate dermele, stiti cum devine : aliajul parfum piele da alchimii perverse :). Tot mirosul feromonos trece energic dincolo de orice meridian sau lume paralela, dar pe acela chiar si marii poetii l-au ratat cu brio.
    Ma întreb care va fi tema placerilor viitoare depanate pe portativul SC.

    Thomas Man 21 mai 2010 19:17 Răspunde
  • Petrecere frumoasa Simona !
    Iana , ma gandesc acum cum parintii nostri duceau la doctor un sapun Rexona sau Lux si un pachet de Kent !
    In anii 80 si ceva lucram in centrala de la Bucuresti a unei firme cu 15 sucursale in tara dupa o stagiatura pe coclauri pe Valea Sebesului ( dar ce vremuri frumoase totusi !)
    In centrala veneau directorii de sucursale si imi amintesc ca era unul care fuma Kent . Treceam pe hol , era pustiu dar se simtea aroma de Kent si stiam ca d-l cu pricina era in sediu . Ori Kent-ul nu mai e ce a fost ori nasurile noastre au luat-o razna de la prea multe arome „luxoase” caci jur de foarte multi ani nu mai fac nicio diferenta !

    Marina 21 mai 2010 19:20 Răspunde
  • Astazi barbatii nostri ca brazii de pe acest blog al Simonei nu se fac simtiti nici macar in varful picioarelor . Or fi sumva Constantini ? Sau or fi fost rapiti de niscaiva Elene ?

    Marina 21 mai 2010 19:25 Răspunde
  • Marina, un prieten de-al meu medic imi spunea cum miroase Kentul a Rexona… era tinut in acelasi dulap cu „uneletele supravieturii”

    CristinaC 21 mai 2010 19:54 Răspunde
  • Suntem adevarat bogati cu lucrurile de care ne putem lipsi.
    Un program de guvernare personala semnat Zaz, ca un caiet de sarcini pe care l-as respecta cu inima usoara :
    Zaz – Je Veux
    http://www.youtube.com/watch?v=9-5fcFEohLA

    Thomas Man 21 mai 2010 20:13 Răspunde
  • Petrecere frumoasa tuturor in weekend-l lung pentru unii din voi.

    Eu ma intorc marti… nu stiu cat access voi avea in zilele urmatore dar voi incerca sa ma conectez ca sa vad ce mai faceti.

    CristinaC 21 mai 2010 20:17 Răspunde
  • Buna seara tuturor! Am venit sa va urez mini vacanta/distractie placuta, s-o intreb pe Iana daca a mancat eugenia, si sa va las o melodie asortata cu parfumurile frantuzesti:

    http://www.youtube.com/watch?v=b5en2aQAZ1Y

    Paca 21 mai 2010 20:38 Răspunde
  • TM,
    greu de multumit, asa cum de altfel ma asteptam. M-am dus si am parcurs preferintele in materie de parfumuri. NIMENEA, dar nimenea 🙂 nu a zis Guerlain.
    ce vrei tu sa ne transmiti? ca sa nu aparem in calea ta si in fata ta cu mirosurile noatre stridente??? 🙂

    iana 21 mai 2010 20:45 Răspunde
  • Paca,
    mama vine luni seara. dar cum gust intru si scriu.
    Va urez si eu un week-end lung placut. la noi e saptamina cealalta. se deschide „mersul la ocean” o sa fie prapad de trafic.

    iana 21 mai 2010 20:46 Răspunde
  • Iana,
    Era doar o rebeliune nazala conforma decalajului meu de inadaptat. Un fel de imagine. Un mic simbol, daca vrei : herba fresca se apropie de vegetal drink 🙂
    Daca scriu aici înseamna ca am facut o cerere de integrare în regula printre umbrele ce bantuie simonofilia.

    Thomas Man 21 mai 2010 20:49 Răspunde
  • Paca,
    Ai vrut sa ne pedepsesti cu Carla Bruni ?!
    Am zis plezirism nu mazochism 🙂

    Thomas Man 21 mai 2010 20:52 Răspunde
  • O betie dionisiaca din sticlutele de parfum. imi vine mai mereu sa spun „scent” sau „flagrance” sau……no5- din elegantza si magnetismul enigmatic – nicole kidman:

    http://www.youtube.com/watch?v=7Od0TDQ-BEk

    tania 21 mai 2010 21:00 Răspunde
  • Buna! Te citesc inca de la inceput in tango si crede-ma, maniera ta de a scrie despre sex cu haz(-necaz) mi-a creat o deprindere din sirul celor de mai sus. Dupa ce cumpar revista ma cuibaresc in varf de pat si citesc, neaparat de doua ori, articolul. Prima data il citesc repede-repede, lipsita de rabdare, rad printre randuri, apoi il reiau si-l despic in 14 si gasesc sensuri noi si aproape il memorez. Te iubesc, deci!

    Printre afectiunile personale la bibilica, se mai numara si pesimismul cronic asezonat cu emotivitate excesiva. Asta se trateaza cu buline care nu reusesc decat sa-mi tina inima si tremuriciul in parametrii normali, creierul ramanand o gaura mare si neagra. Nu-i bai, totusi, din cauza asta am cunoscut-o pe don’soara studenta care lesina la examene si pe mama ei, doamna violonista care uita partiturile fara pastilele minune.

    Te pup

    Ioana 21 mai 2010 21:18 Răspunde
  • tania,
    nu m-am mai uitat de multa vreme pe youtube pentru Coco Chanel.
    Uluitoare, impresionanta… nici nu stiu ce cuvinte sa mai folosesc. Ma emotionez de fiecare data cind vizionez materiale filmate cu ea. Coco Chanel si Edit Piaf. ele merg impreuna in mintea mea. nu am putut sa separ niciodata viata si creatia lui Coco fara sa-mi sune vocea lui Edit Piaf in creier. Atita putere si atita (aparenta?) fragilitate.

    iana 21 mai 2010 21:58 Răspunde
  • iana, ai spus expresiv de bine. putere si fragilitate. nu cred insa ca este vorba de fragilitate …….aparenta. am aceeasi asociere la coco chanel. edit piaf, apoi audry tatou, keira knightley, nicole kidman, femei contextual puternice si contextual sensibile, atat de fragile, atat de vulnerabile, dar puternice. cred ca chanel tocmai asta exprima in definitiv. combinatzia asta acut contradictorie.

    tania 21 mai 2010 22:19 Răspunde
  • Îmi place să fiu pe drumuri interesante. Multumesc de bun venit, mirabilă Simona Catrina! Si eu mă mai trezesc verificând uşa. De când au încercat-o alţii pe dinafară, într-o noapte de Revelion. Urători puşi pe şotii? Greu de crezut. În rest, găsesc la mine pe birou, ori pitite în sertare, lucruri pe care le caut mai întâi la alţii.

    semndefoc 21 mai 2010 22:39 Răspunde
  • Thomas Man, e apă rece. Ce poate fi mai normal de atât?

    semndefoc 21 mai 2010 22:39 Răspunde
  • Bunicutzo,
    mesajul tau a fost la moderat? caci acum, in sfirsit, TM, vaz si eu un Guerlain. numai ca nu e preferatul lui matale. 🙂

    iana 21 mai 2010 23:03 Răspunde
  • In sfirsit pot sa fiu si eu cu voi in seara asta.
    Sper ca Simona sa aiba o seara foarte placuta.

    Eu fac parte din cei care folosesc acelasi parfum ani de zile. Ma identificam cu Fidji, pina l-au schimbat si de atunci nu am gasit altul care sa fie al meu.

    In privinta parfumurilor, aici va trebui sa-i dau si lui Thomas un pic de dreptate. Sunt unele parfumuri atit de tari, incit sunt sufocante. Am avut intr-o seara de vara o musafira cu asa un parfum incit dupa ce a plecat a trebuit sa tinem geamurile deschise un timp bun.

    Dragele mele in tot ce am citit despre Coco Chanel, inclusiv doua biografii, Coco Chanel aparea drept foarte puternica, foarte talentata, dar nici un pic fragila. Eu iubesc mult moda creata de Coco Chanel, dar imi place si ce crea Oleg Cassini.

    Odille 21 mai 2010 23:30 Răspunde
  • Scuze, am vrut sa spun „creata”

    Odille 21 mai 2010 23:30 Răspunde
  • Va doresc la toti un foarte placut long weekend.

    Odille 21 mai 2010 23:31 Răspunde
  • Odille,
    cunosc talentul a face un parfum sa „miroasa”. de cele mai multe ori parfumul nu are nici o vina. 🙂

    iana 21 mai 2010 23:34 Răspunde
  • si cind am zis fragila, ma refream ca asa arata. slabuta, miniona… n-ai fi zis ca e un vulcan in ea. la fel si Piaf. daca doar vezi inregitrari, fara sunet, nu ghicesti in veci ce timbru puternic are.

    iana 21 mai 2010 23:37 Răspunde
  • iana, sa fiu sincera, eu am dat vina pe parfum.

    Odille 21 mai 2010 23:37 Răspunde
  • iana, am inteles acum. Ce bine le-ai descris, parca un mare foc in ele.
    Explozie de energie.

    Odille 21 mai 2010 23:38 Răspunde
  • Iana si tania, mie Audrey Hepburn imi dadea senzatia de fragilitate. Era o aparitie incintatoare.

    Odille 21 mai 2010 23:40 Răspunde
  • odiile, iana, chanel-ul este parfumul puternic pt femeile fragile. asta pentru ca, in general, orice fragilitate poate naste cele mai puternice caractere. o fata trebuie sa fie doua lucruri- clasica si fabuloasa, spunea CC. in cea clasica, cred, se ascunde doza aia de sensibilitate. de fabuloasa, nu zic nimic :))) ca drumul pana acolo trece doar probabil prin parfum. :)))

    tania 22 mai 2010 0:02 Răspunde
  • iana, mi-ai amintit de edith piaf si filmul vietii ei. tot caut ultimele secvente cu ea pe plaja raspunzand fantastic la intrebarile unei jurnaliste.

    trailerul:

    http://www.youtube.com/watch?v=uzEJ7NV_g98

    tania 22 mai 2010 0:10 Răspunde
  • Aceste talente si personalitati ar trebui sa traiasca la nesfirsit.

    Odille 22 mai 2010 0:14 Răspunde
  • iana, odille, voala. in opinia mea, the best part. raspunsurile ei…..magnifice:

    http://www.youtube.com/watch?v=FMcMb5d79RQ&feature=related

    tania 22 mai 2010 0:26 Răspunde
  • odiile, da, la nesfarsit. 🙂 oricum, piaf spunea ca moartea este un nou inceput. 🙂

    tania 22 mai 2010 0:37 Răspunde
  • tania, multumesc mult pentru acest site. Este superb si melodia este crezul vietii ei.
    Cit de recunoscatori ar trebui sa fim unor oameni care au daruit omenirii atit de mult! Si-au daruit sufletul.

    Odille 22 mai 2010 0:40 Răspunde
  • Dar ce extrordinara bogatie sufleteasca!

    Odille 22 mai 2010 0:41 Răspunde
  • În timp ce Simona s-a elenizat (sau costelit) veseloi, aici s-au spus povesti cu vrabioi.
    Cele mai fidele dintre fidele, cu exceptia Unei (care s-a pulverizat spre week-end), au chanelizat la puterea 5, pt nasuri tolerante si ochi publivori.
    Semndefoc, apa apa foc apa foc foc e doar un joc, da o sapa si gasesti un semndeapa. Banal de anormal.
    WE purificator v-ar zice untrecator.

    Thomas Man 22 mai 2010 11:58 Răspunde
  • weekend fabulos va doresc si eu! impreuna cu…..”the house of no regrets”:

    http://www.youtube.com/watch?v=57UqasE64h4&feature=related

    tania 22 mai 2010 12:46 Răspunde
  • Thomas, lasa cartea din mana (amana putin bookinfestu ), sezi langa mine si asculta-ma.
    Stiu ca a ajuns cumva la moda sa strambi din nas la auzul numelui Carla Bruni, sa o acuzi de, sa spui despre ea ca. Da’ eu sunt demodata si constanta in preferinte. O ascult de ani buni, cand nu era cine e acum, ci doar era cum e si acum. Nu frumoasa-papusa ci frumoasa -femeie, care stie sa poarte totul (sau nimic) la fel de gracil. De ce Carla Bruni? Pentru ca e o italianca salbatica cu „R” graseiat care a imblanzit barbati celebri, iar alegerea ei finala confirma faptul ca femeile nu cauta surferii lumii si nici valurile inalte ci adapost. Geborgenheit. Pentru ca pe scena ochii ei te privesc(au) strengaresc-naiv-timid pe sub breton. Imi da senzatia unei pasari inchise in colivie careia i-au amortit aripile si ar vrea sa zboare. Fara sa stie macar incotro. Pentru ca al doilea album al ei a ascuns in el (pentru mine) surpriza intalnirii cu Emily Dickinson care a devenit a doua biblie a mea (banuiesc ca stii care e prima). („Pentrucaurile” mele au obosit, le las la margine de drum si plec singura mai departe. )
    Vocea ei scortoasa ca o coaja de nuca uscata la soare iti sopteste „je suis excessive” fara stridente, in surdina care devine asurzitoare abia cand intelegi.
    Cantecele ei sunt impletite din piele fina in care s-a strecurat un fir de lana aspra – pentru buna masura.
    Ar mai fi, da’ nu vreau sa te plictisesc, intoarce-te la cartea ta!
    WE placut!

    Paca 22 mai 2010 12:55 Răspunde
  • @Thomas- Ai trezit lâncezeala abandonativă de weekend, sădeşti sămânţosfera disputei de idei şi uite că ai carlabrunat atmosfera!
    Na, că m-ai molipsit!

    Omuldelamunte 22 mai 2010 13:40 Răspunde
  • Laura, nu sunt sigura daca glumesti, sau nu, referitor la Carla Bruni, dar voi comenta mergind pe varianta ca nu glumesti.

    Laura, Carla Bruni in cautare de adapost? 🙂 Si acum chicotesc. 🙂

    Se pare ca ea este o auto-sinistrata repetata pt ca a avut multe adaposturi. Este o femeie draguta, puternica si stapina vietii ei. Inaintea ultimei casatorii a dat un interviu in care a declarat ca pt ea „un love affair” dureaza in jur de 2 saptamani (nu sunt sigura daca erau saptamani, sau doua luni).
    Probabil ca se referea la ceva, dar in nici un caz nu era vorba despre dragoste.
    Pentru multi aceasta declaratie ar parea o aberatie, insa ea a avut curajul sa spuna ce simte. O calitatea – Nu este ipocrita.

    Odille 22 mai 2010 14:39 Răspunde
  • Nu glumesc deloc, Odille.
    Love affair e love affair, dar cand o femeie ca ea hotaraste sa se casatoreasca, ma gandesc ca a gasit ce cauta, nu? Nu avea ea nevoie de un barbat s-o hraneasca sau s-o imbrace, de acord, dar ca orice femeie avea nevoie de un barbat puternic langa ea, asta am inteles eu prin adapost. Eu o admir si cand admir apar.

    Paca 22 mai 2010 15:01 Răspunde
  • Ce ti-e si cu diacriticele astea! Ultimul cuvant e verbul „a apara” la persoana I singular.

    Paca 22 mai 2010 15:10 Răspunde
  • femeia asta, carla bruni, dincolo de toate iscoadele, intruchipeaza senzualitatea pe care nici angelina jolie nu o poseda. ma termina numai cand o vad in costumatiile acestea. e femeie, femeie, era cat pe ce sa spun de trei ori femeie. senzuala, simpla, frumoasa.

    http://www.fash-eccentric.com/blog/wp-content/uploads/sites/2/2008/04/carla-bruni-1.jpg

    http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1/4728/3565679/1/carla-bruni-c.jpg

    tania 22 mai 2010 15:23 Răspunde
  • Laura si tania, la o ceasca cu cafea gustoasa, este placut sa schimbam niste pareri. Fara indoiala ca este foarte sexy. Eu ma refeream la „adapost”. Asta mi s-a parut nostim, ea fiind o femeie care si-a putut alege ce adapost a dorit si cind a dorit si cite a dorit.

    Ma voi referi la un interviu luat mamei Carlei, pe care probabil ca l-ati vazut si voi. A fost un interviu lejer, mama ei fiind o femeie inteligenta si educata, insa printre alte comentarii a vorbit despre o discutie pe care a avut-o cu Sarkozy si despre faptul ca ea a insistat ca cei doi sa se casatoreasca in catedrala unde se casatoreau toti regii Frantei. Sarkozy s-a scuzat ca nu poate sa-i indeplineasca dorinta pt ca el fiind divortat, la fel si Carla, nu ar primit aprobare. Mi s-a parut un pic cam deplasat.

    Un site despre Carla Bruni:
    http://www.facebook.com/pages/Carla-Bruni-Sarkozy/105792329455146?v=wiki

    Odille 22 mai 2010 15:47 Răspunde
  • DINCOLO DE APARENTE
    Laura-Paca,
    Nemtitudinea nu ti-a alterat sangele fierbinte conational. Scoti arma mai repede decat un pistolero 🙂
    E frumos sa fii 1, pasional, si 2, sa te gandesti la consecinte. Arzi sentimentele la incandescenta. Mai vedem apoi ce va fi.
    Pledoarie subtire ca si aparata dar draguta ca si parata. Odille pare sa cunoasca mai bine dosarul Carlita. Nu o sa enumar cratitele pe care le duce CBS, pe care multi o considera peripateticiana oficioasa si oficiala – mai ai de studiat «fenomena», fara îndoiala – pari a te fi oprit în fata fotografiilor (muzicale). Las deoparte senzualitatile si alea cu «cantec», ca «oama» CBS are probleme cu deversari tragice. Punct si ruptura de ligamente vitale.
    Brune – Rupture’s song
    http://www.youtube.com/watch?v=GMC2rHhxApk
    M-ai trimis la o carte imaginata/imaginara (un fel de du-te… hm, învartindu-te, dupa o simpla gluma. Din pacate nu sunt ca ODLM si Untrecator, împaciuitori si mai politicosi decat diplomatii de cariera, ei au colturile mai rotunjite pt ca sunt binecrescuti, eu am sferele ascutite pt ca nu-s si accept sa cotizez (chiar cu generozitate) pe altarul politetii doar daca preopinenta mi-e simpatica pt un motiv sau altul. În ciuda unui demaraj însorit si înrosit, checkingul mi s-a cam adumbrit. Oglinda era de fapt gri.
    Aufviderhauzen.

    Thomas Man 22 mai 2010 16:07 Răspunde
  • Un detaliu pt memoria colectiva : prin interventiile de tip alcov prezidential, CBS, cu doctoratul ei în showbiz, are gratia dezarmanta a Elenei Ceausescu.

    Thomas Man 22 mai 2010 17:56 Răspunde
  • Îmblanzirea de barbati celebri poate fi un argument pro si contra. Ar fi fost poate preferabil sa îmblanzeasca alte animale ca serpii sau mistretii.
    Oricum, apreciez mult temperamentul tau, Laura, si capacitatea ta, RARA, de a fabrica metafore.
    Saturday night fever colegilor de breasla bloghistica !

    Thomas Man 22 mai 2010 18:06 Răspunde
  • Mahmureala pana-n seara, Simona ? 🙂

    Thomas Man 22 mai 2010 18:22 Răspunde
  • Am încercat sa tin lumina aprinsa în sala asta de inferente dar mi s-au terminat bateriile !

    Thomas Man 22 mai 2010 18:24 Răspunde
  • thomas, personalitate razvratita, cu suras printre dinti, scrasneala de foc si scurt-circuit cuvantator de bombastic, de la carla bruni, poate o monica belucci?????

    http://www.youtube.com/watch?v=yQiQDyRddzk&feature=related

    tania 22 mai 2010 18:27 Răspunde
  • Mersi, Tania, nu.
    Monica e fantastica si bombastica, dar nu amestec borcanele, nu o sa votez Belluci for President 🙂 Poate doar pt International Glamorous Bimbos & Italian Mammas.
    Frumos clip, rusalii fierbinti în perspectiva !

    Thomas Man 22 mai 2010 18:46 Răspunde
  • @Tania- Măcar de-ar fi atâtea Monici Belucci câte se dedubleză în clipul ăsta, dar ea este una şi are o gură mai senzuală decât Angelina.

    Omuldelamunte 22 mai 2010 18:46 Răspunde
  • eh, fiecare cu gusturile lui. 🙂 in sfarsit, barbatii vorbesc despre femei, si nu femeile. 🙂
    omule, da, si eu o gasesc fff faina pe belucci.
    thomas, spui bombastica, doar pentru ca ti-ai concentrat atentia asupra unui decolteu??? hai sa fim seriosi. acela nu-i decat un commercial clip. daca si belucci este bombastica, uff….nu prea pot asocia senzualitatea cu bombastica, atata tot. dar, daca asta e parerea ta….

    din manunchiul de senzualitati, va mai propun:

    sophia loren. 🙂

    http://spidersfrommars.files.wordpress.com/2009/06/186627sophia-loren-posters.jpg

    tania 22 mai 2010 18:59 Răspunde
  • Bun gasit tuturor !
    Ma regasesc in multe dintre cele scrise de Simona, la loc de cinste fiid punga mare ce adaposteste generoasa ,suratele impaturite sau mototolite dupa starea ce am avut-o atunci cand am hotarat sa le pastrez. Mai grav mi se pare obiceiul de a pastra cutii si cutiute, borcanele si sticlute, ca poate, nu-i asa voi avea nevoie de ele. Nevoie de ele am la un moment dat, dar fiind in graba nu am rabadare sa le caut si uite asa, creste colectia .
    Cred ca asta ni se trage si din copilarie cand ni se spunea sa nu irosim hartie , pentru ca va trebui sacrificat un nou copac prin nepasarea noastra.
    Cand eram copil, locuia langa scoala noastra, o femeie ce avea curtea si casa plina de tot ce gasise pe drum , ce aruncasera sau pierdusera altii. Un vecin a pierdut o piesa de la masina si era atat de suparat , pentru ca se gasea greu de procurat. Un prieten de-al lui l-a incurajat sa mearga la femeia strangatoare, ca precis a gasit-o ea. Si , chiar asa a fost, omul a gasit piesa in curtea ei.

    Despre parfumuri , pot spune ca am primit „J’adore” ( poate cu mesaj 🙂 )si Chanel No.5 de la sotul meu. Am o prietena care lucreaza intr-un magazin de cosmetice si e specialista mai ales la raionul de parfumuri si mi se pare , atunci cand imi da sa incerc un parfum ca acestea te fac sa plutesti , iti schimba starea pe loc. Oricum , parfumul invaluie trupul femeii suav ,asa cum matasea il cuprinde delicat, acestea fiind parte din misterul feminin.
    Pentru ca ati spus preferinte dintre femeile admirate de o lume intrega, eu amintesc de Charlize Theron si Shalma Hayek, printre multe altele.

    Odille, multumesc de invitatia facuta , aceea de a ma alatura ” destainuirilor” la tema Simonei 🙂

    Blanca 22 mai 2010 19:33 Răspunde
  • T, în „bombastic” era o iluminare etimologica, de la „bomba”, iar în „fantastic bombastic” era o sagetica spre Shaggy si clipul lui cu dame 95 D, în plus, revenirea la „bombastic” era adversativa pt ca-mi acordasesi calificativul asta total nepotrivit si nu am vrut sa-l arat cu degetul, ca nu se face, etc., etc. Eu mai ciripesc în hipalage, silepse, catacreze si anacolute asa ca rupturile de ligamente de întelegere sunt firesti. Pasareasca mea e doar un joc pt cintezoaice consimtitoare si mierloi cu consola.
    Oare trebuie sa explicam fiecare fonem ?
    Oare trebuie sa mai spun ca nu ma iau deloc în serios deci va rog sa nu ma luati nici voi ?

    Thomas Man 22 mai 2010 20:17 Răspunde
  • Blanca, îmi dai si mie adresa femeii colectionare ? 🙂 Mi-am pierdut simtul umorului ieri seara si nu stiu cum si unde sa-l recuperez.

    Thomas Man 22 mai 2010 20:19 Răspunde
  • Thomas, mie nu mi se pare ca l-ai fi pierdut:) E ascuns printre nerabdarea ce ti-o da cunosterea profunda a cuvintelor ce te ajuta sa spui ceea ce eu, spre exemplu, ar trebui sa exprim cu un vocabular limitat, si sensibilitate nestiuta ce o ai.
    Femeia colectionara, a mers demult sa se alature colectiei originale de suflete din cer. In locul ei au ramas mostenitori ce au maximizat ce a adunat ea prin sortarea tuturor lucrurilor si vanzarea lor cu bani frumosi . Pe locul casei s-a ridicat o vila cu service la parter si binenteles cu un magazin de piese second hand de masina 🙂

    Blanca 22 mai 2010 20:49 Răspunde
  • TM, nu shi nu.

    tania 22 mai 2010 20:49 Răspunde
  • Dragii mei, mie imi este imposibil sa ma concentrez pe cintarete, actrite, etc. Ma uit, le vad si decid ca sunt dragute, sau interesante, dar nu le analizez in detaliu. 🙂 Las aceasta placere domnilor.
    Insa daca sunt talentate ,imi face foarte mare placere sa le ascult, sau sa le vad jucind in filme reusite.

    Asa ca nu as fi „a fair judge”.

    Blanca, ma bucur sa te vad.

    Odille 22 mai 2010 21:01 Răspunde
  • Odille , ai dreptate 🙂 cred ca talentul le defineste ,in ochii nostri cel mai bine ,pe admiratele actrite si cantarete.

    Blanca 22 mai 2010 21:16 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=AyRshnwExPU&playnext_from=TL&videos=cBdrKzK-iIw
    Abia astept sa aterizez acasa pt a apuca sa va citesc , dar pana atunci , plec reverentios basca galbena ademenitoare de musculite tot mai viu colorate si inchin un pahar de miere tot lor ca de n-ar fi ele, n-as fi atat de sigura ca-s umana! :))

    nico 22 mai 2010 22:46 Răspunde
  • Alt miros, lapte gros.
    Tipul care se parfuma cu Mambo nr 5 nu-l are la intestine pe prietenul domnisoarei îndragite, si asta da un cantecel proaspat ca un cremvurst fiert sub ochii tai, fara mari aspiratii, bun doar de mestecat cu picioarele pe un ring de entertainment :
    Lou Bega – Boyfriend
    http://www.youtube.com/watch?v=ydPkyqs5y_w

    Thomas Man 22 mai 2010 23:28 Răspunde
  • Am pus un m în loc de n la wurst, va fierbe mai greu 🙂 si va scandaliza vreun ochi mai exigent 🙂
    E deja maine si rugul Costelilor si Elenelor se stinge usurel cu mii de hectolitri de ceai de hamei.
    Somn usor si reparator !

    Thomas Man 22 mai 2010 23:57 Răspunde
  • @Thomas- You scored again! Lou Bega face parte din arsenalul dansatorilor de mambo cu suflătorii lui cu tot. Superb!
    Îl vei găsi embedat la mine şi gata dansat.
    Mulţumesc!

    Omuldelamunte 23 mai 2010 0:43 Răspunde
  • V-am citit… v-m ascultat va doresc un weekend insorit.
    In Pennsylvania troarna cu galeata!

    CristinaC 23 mai 2010 4:20 Răspunde
  • Thomas Man, mulţumesc! Nu m-am prins din prima, dar mare dreptate ai! Am o revelaţie (sau o relevatie?) legată de semnuldeapă în care mă aprind şi mă sting de ceva vreme încoace. Sunt un semndefocscăladatînsemndeapă. Masculin şi feminin, activ şi pasiv într-o împletire unică. Fără foc nu există nici apă. Anormal?

    semndefoc 23 mai 2010 11:17 Răspunde
  • anunt umanitar:

    cine, cum, imi poate identifica versurile acestei melodii?????
    ash aprecia nespus de infinit.

    http://www.youtube.com/watch?v=U0foz7bDEQ4

    tania 23 mai 2010 12:41 Răspunde
  • Tania, tu si Omuldelamunte sunteti specialistii nostri in muzica. Uite ce am gasit:

    „Opium – Jade Or | David Visan Song – Yahoo! MusicMusic. Listen to David Visan’s Opium – Jade Or for free. … the album Buddha-Bar IV; © 2002 George V. Rate track: Sign in to Rate! Powered by Rhapsody. No lyrics ..”

    Nu stiu daca inseamna ca aceasta melodie vine fara cuvintem, sau ca nu sunt disponibile aici.

    Odille 23 mai 2010 13:18 Răspunde
  • da, odille, pare-se ca sunt dificil de gasit. ma gandeam insa ca trebuie sa existe niste site-uri de gen, mult mai bogate in versuri.

    tania 23 mai 2010 13:39 Răspunde
  • PS. mi-a placut cum ai spus: „aceasta melodie vine fara cuvinte” 🙂

    tania 23 mai 2010 13:39 Răspunde
  • PPS 🙂

    imi voi face un cont pe youtube si le voi posta shi acolo, intrucat, din cate am constatat, multi alti vizitatori au intrebat de versuri, dar, din pacate, niciun raspuns. 🙁

    tania 23 mai 2010 13:45 Răspunde
  • Tania, poate am spus bine fara sa vreau. Unele melodii nu au nevoie de cuvinte. Insa de cele mai multe ori, abia acum imi dau seama ca traduc din Engleza. „Vine fara cuvinte = it comes without words”.

    Odille 23 mai 2010 13:46 Răspunde
  • Sfat de la un specialsit chinez! Acest an fiind Anul Tigrului, vine cu mari confruntari si neintelegeri. Ca urmare cei nascuti in Anul Tigrului sunt sfatuiti sa poarte la ei un obiect micut care sa reprezinte Tigrul si un altul care sa reprezinte un Iepuras. In acest fel Tigrul va minca Iepurasul atunci cind se supara rau si ceilalti sunt protejati. 🙂 🙂 🙂
    Am vrut sa cumpar un iepuras – simbolic intr-un magazin chinezesc si nu au vrut sa mi-l vinda pt ca nu sunt Tigru. Asa ca ei iau acest lucru foarte in serios.

    Odille 23 mai 2010 13:50 Răspunde
  • Cristina C, vacanta frumoasa si curaj. Incepind de azi ploaia va pleca. Vom avea zile de vara, cald, cald, chiar 31 de grade. Cred ca asa va fi si in Pennsylvania.

    Odille 23 mai 2010 16:57 Răspunde
  • Unde ni sunt hedonistii ?

    Thomas Man 23 mai 2010 20:10 Răspunde
  • In memoria „hedonismului” prin muzici, muzichii shi alte muzicale, din ce-am mai aflat, am zis sa nu tin doar pt mine. 🙂

    daca va place genul de muzica in surdina (pare trista, dar versurile sunt din cele mai profunde- cel putin asta rezulta din listingurile catorva melodii ), ca sa nu mai spun de coloana muzicala care trepideaza portugheza, va propun un strop de…… mariza, apoi un pescarush si nu in ultima instanta un rodrigo leao.

    http://www.youtube.com/watch?v=J5x5NmW9Wb0

    printre altele, acest cantec vorbeste de:

    From me i lack only myself,
    lady of my life.
    Of the dream i say its mine
    and i realise i am already born.

    pasul doi revine:
    http://www.youtube.com/watch?v=BgQeJ6BqRLI
    pasul trei:
    http://www.youtube.com/watch?v=86lrWMJNtF8&feature=related
    pt voi.

    va urez o noua saptamana perfecta. insorita din cap pana-n picioare. 🙂

    tania 23 mai 2010 21:46 Răspunde
  • Simonaaaaaaa,
    Fantomele sunt în greva generala !? La iarba verde în motul noptii ? La un gratarel la Bamboo ?
    Unde-s Flora si Thaïs, Héloïs, Berthe, Bietrix, Aliz ?
    Castelul tau bantuit e parasit din ratiuni etilico-weekendistice sau din motive dispozitionale meteorologice?!
    Semnalez naluci care-si abandoneaza domiciliul conjugat (la plural).

    Thomas Man 23 mai 2010 22:41 Răspunde
  • bine v-am regasit 🙂 voi continua cu putina tacere

    http://www.youtube.com/watch?v=U4xpug0_SyU

    un trecator 24 mai 2010 1:31 Răspunde
  • Dragilor, am revenit, eram in vecini, scriam ceva pe blogul lui Alice, care a deschis un subiect foarte frumos, sfasietor si ofertant – subiect care, inevitabil, a starnit vartejuri. Scrisesem si ieri ceva acolo si se pare ca am iscat oares’ce reactii ostile, iar acum am revenit, ca sa ma explic. Oricum, materialul curent de pe blogul lui Alice („Sa fii slaba”) e foarte interesant si tot interesanta e furia conversatiei ulterioare. Va recomand sa cititi, e captivant si e imposibil sa nu va dea de gandit.

    In rest, vad ca ati fost cuminti. 🙂

    Simona Catrina 24 mai 2010 1:43 Răspunde
  • Simona, eşti un nectar pentru suflet. Cum a reuşit profesoara de franceză să inoculeze atâta sensibilitate în tine?
    Poate citind „Sfaturi pentru o grăsime sănătoasă” de pe blogul meu, rămâi ravisantă aşa cum te ştim noi .

    Omuldelamunte 24 mai 2010 3:03 Răspunde
  • odille multumesc
    E frumoasa vacanta si din pacate maine ne punem pe drum inapoi.
    Le-am facut americanilor/ romani mititei si am depanat amintri din liceu ( sunt fosti colegi). In plus am facut o tereapie de shopping mai de dimineata….

    Simona, subiectul de la alice e vulnerabil pentru perosane ca mine si ca iana care incepusem o dieta…. o coninuam incepand de marti iana?

    CristinaC 24 mai 2010 4:28 Răspunde
  • Simona… am citit ce ai scris la alice… sa fim slabe… ai mare drptate. Si eu ma simteam mult mai bine cand eram slaba… Mi=a spus o prietnea ( terapeut) ca noi , cele care ne ingrasam ne aparam natural de „ceva ” cand acumulam kg… sa o cred? sa nu o cred? nu stiu. Eu ma simteam mult mai bine slaba.

    CristinaC 24 mai 2010 4:36 Răspunde
  • Omuldelamunte, m-ai emotionat la 4.00 dimineata.
    Sa-ti raspund (desi intrebarea ta era retorica, dar eu obisnuiesc sa raspund si la astea). Profesoara de franceza (mama – pentru cei care nu stiu despre ce vorbim) mi-a rupt foaia din caiet si-a facut-o ghem, cand eram in clasa a doua, cand am scris eu prima compunere epocala (in limba romana, de altfel), care suna cam asa:
    „A sosit toamna. Pasarile migratoare pleaca. Zilele sunt mai scurte. Noptile sunt mai lungi. Cooperatorii ara ogorul”.
    Vazand acestea si innebunind si gandindu-se la planul B cu parul valvoi (si avand o halucinatie in care se facea ca ajung grefier la tribunal si, deci, voi scrie toata viata strict ce aud la altii), mama mi-a spus ceva ce n-am uitat niciodata, din clipa aia a facut parte din mine, mi s-a infiltrat in lichidele interstitiale: „Asta poate scrie oricine. Tu poti sa scrii ceva ce nu mai poate scrie altcineva”.
    Nici ea nu credea ce spunea atunci, doar eu am crezut-o. Si pana seara, am refacut compunerea, am scris cam asa: „Pletele blonde ale pomilor atinsi de toamna tremura sub respiratia vantului. Zilele se zgribulesc sub poala noptilor… etc”. A doua zi, invatatorul era sa faca pareza cand m-a auzit, pana atunci fusesem un copil absolut normal, care nu ridica mana niciodata si scria despre cooperatorii harnici. Din clipa aia, toata lumea mi-a bagat in cap ca eu stiu sa scriu frumos si sa stii ca strategia a dat roade, iacata-ma-s.
    Omuldelamunte, eu sunt produsul terapiei placebo, sunt opera sugestiei, sunt dovada stiintifica si salutara ca motivatia e mai puternica decat glontele sau antibioticul. Sunt o creatie aproape artificiala sau, daca vrei, un rezultat la ruleta scolarizarii.
    Daca in ziua aia, cand aveam 8 ani, mama mi-ar fi spus ca eu sunt inegalabila la stiintele naturii, azi eram probabil un medic remarcabil si aveam in palmares carti despre patologia cerebelului, nu despre aritmiile dragostei si pandemiile erotismului.
    Iti multumesc – si desi sunt singura treaza la aceasta ora nebuna, stiu ca ma auzi prin somn.

    Simona Catrina 24 mai 2010 4:47 Răspunde
  • Cristina, draga mea, tu vezi ce fac eu la aceste ore, cand ceasurile unora se pregatesc sa sune? 🙂 Cand am venit acasa picam de somn, apoi s-a intamplat ceva, nu stiu exact ce, am sarit pragul moleselii si acum sunt erecta si senina, de zici ca am baut Red Bull.
    Cat despre subiectul cu filiformalitatile de imbarcare pe nava amorului relaxat, sunt in curs de solutionare DE-FI-NI-TI-VA. Ha, ha! 🙂 Yes!!! 🙂 Ramane intre noi.

    Simona Catrina 24 mai 2010 4:58 Răspunde
  • DESPRE CARLA BRUNI SI TRISTETEA FEMEILOR SLABE
    Îi eram, cred, dator Laurei/Paca, niste precizari :
    Pe langa rolul interventionist folcloric si nefast (în sfera politica dar si în «rezolvarea» unor probleme dupa criterii hormonale) sunt, paradoxal, si alte elemente comune între Carla Bruni-Sarkozy si Elena Ceausescu (a se vedea si mai sus) : amandoua sunt sub semnul dragostei radioactive (sic !, sper ca nu-i nevoie de detalii), amandoua sunt sub semnul chirurgiei «estetice» (sic !), etc. EC nu s-a oprit la celule stem dar daca nu s-a botoxat (asta ne mai lipsea 🙂 ), a încercat si ea marea cu degetul bisturiului estetic. Frumusetea si senzualitatea Carlitei (care are deja formele apetisante unei scanduri de calcat – slabaturile cu oasele la vedere*, cotate frumuseti azi, îmi sfasie retina mai ceva decat un lagar de concentrate!) este cel putin discutabila, dupa cum se poate deduce si din acest reportaj de la RAI, în care se spune :
    «Pentru a combate ridurile si alte imperfectiuni Carla Bruni a decis sa trimita în locul ei propriul avatar» » (în acest clip, pe la secunda 53)
    http://www.rue89.com/basta-cosi/2010/05/21/le-journal-tele-de-rai-3-cite-carla-bruni-sarkozy-comme-symbole-des-mefaits-du
    *Femeile slabe mi se par TRISTE. Fara generozitate. Fara stimuli pt imaginatie si placere. Unghiul e inferior curbei si filozofic si artistic si cum vreti voi. Cifrele sunt inferioare literelor. Pufosenia e hedonistica, ososenia e stoica. Sa fac un desen ?
    PS : Simona, ne îngrijorezi cu programul radical anuntat. Sper ca angajamentul asta excesiv e doar un exercitiu de stil.

    Thomas Man 24 mai 2010 11:18 Răspunde
  • :)Am revazut recent filmul prezentat in clipul de mai sus si , mi se pare interesata alegerea finala a eroului (doctorul chirurg estetician, jucat de Bruce Willis) si anume acea a normalitatii, a acceptarii fara resentimente a trecerii timpului,si trairea vietii cu toate etapele ei, pana la finalul in care ne zambeste ghidus din portretul prezent la slujba lui de comemorare.

    Blanca 24 mai 2010 11:48 Răspunde
  • Un trecator, frumoasa melodie a lui andriesh. nu l-am mai ascultat de un an intreg.

    Simone, ce poate fi mai agasant pentru o femeie decat sa se trezeasca dimineata in pantaloni, fustite sau sarafane neincapatoare. 🙂 ii strica toata ziua. vorbesc din experienta. 🙁

    thomas man, femeile slabe par probabil triste pentru barbati, dar, crede-ma, ele sunt puternic fericite printre oasele lor. 🙂 tare asta cu…ososenia e stoica. Bravos! 🙂

    revenind la andries, pt ca versurile sunt, in simplitatea lor, excelente, cu voia ta, trecatorule, le postez aici:

    Tăcerile din piept

    Aş vrea să fiu aşa uşor
    Să poţi să mă respiri fără să ştii,
    Să nu mai ies din trupul tău
    Decît atunci cînd trupul tău nu va mai fi.

    Îmi spui că se întîmplă des,
    Iar eu te cred – nimic nu e perfect –
    Şi-atunci vorbesc prea mult
    S-ascund aşa tăcerile din piept…

    Tu vrei să joci fără să rişti
    Şi să cîştigi război după război,
    Nu-ţi pasă cîţi soldaţi omori,
    Nu-ţi pasă că soldaţii sîntem noi…

    Tu rîzi cu rîsul tău frontal
    Şi-aş renunţa dacă aş fi deştept:
    Am răni mai reci decît zăpada,
    Mai reci decît tăcerile din piept.

    N-am stat şi nu m-am tîrguit,
    Ba chiar am oferit mereu mai mult,
    Deşi chiar tu m-ai prevenit,
    Am refuzat, refuz şi-acum s-ascult.

    Şi-apoi, să ştii, e-aşa plăcut
    Şi merită oricît să stau s-aştept
    În miezul zilei să-ţi aşezi
    Tu fruntea pe tăcerile din piept…

    tania 24 mai 2010 12:57 Răspunde
  • Simona, stiu ca suna al naibii de banal, dar cand te citesc…..vibrez, simt ca ma trezesti din amorteala, recunosc ca ma simt si prostuta (ca sa fiu blanda cu mine 🙂 ), fara niciun talen.
    Te citesc si nu prea scriu….pentru ca orice as povesti….nu o sa trezeasca nicioadata vreo emotie cuiva….asa cum iti reuseste tie in orice subiect….ma simt prost sa te si complimentez…

    Anca 24 mai 2010 14:13 Răspunde
  • Fara complexe, Anca : sinceritatea e dezarmanta, naturaletea emotionanta, si tu le ai pe amandoua.
    Insist, osemintele-s triste, Tania (voluntar, transferul de la «oase»).
    Sper sa fiu înteles : de fapt, vorba de mai sus nu e un manifest împotriva femeilor slabe ci mai curand un cantec de jale întru compatimirea femeilor costelive.
    Mai curand Botero, Rubens, Niki de Saint Phalle decat Giacometti.
    O viziune ca o optiune, nu vreo ofensa pt doamnele osoase.
    Pofta buna, la capul mesei !

    Thomas Man 24 mai 2010 15:25 Răspunde
  • Simona, mama ta a avut maiestria de a te ajuta sa descoperi talentul pe care il aveai.
    De citva timp am decis sa spun celor pt care am afectiune, cit imi sunt de dragi, sa spun celor care sunt talentati, ca sunt talentati, sa spun prietenilor cit de mult le apreciez calitatile. Sa-mi deschid sufletul. Nu inteleg de ce tineam aceste sentimente numai pt mine.

    Simona, nu numai ca ai un stil atit de frumos, dar scrii si cu atita sinceritatea si abandon.
    Aduci bucurie atitor suflete si asta este un mare dar.

    Crede-ma ca atunci cind ma plimb pe strazile Parisului si ma imbat de frumusetea acelui oras, ma rog la Dumnezeu, sau la O Forta Universala, sa aiba grija de sufletele celor care au creat asa frumuseti, care aduc fericire sufeletelor a milioane de oameni.

    Eu, daca lucreaz la un proiect care sa creeze programe pentru analize financiare, parca ma hranesc cu cupe de ambrozie. Pot sa rulez programe de doua sute de ori si iubesc toate cifrele corecte care se astern pe ecran. Ciudat, dar asa simt! Aceste analize sunt folositoare, dar bucuria este numai a mea, nu aduc bucurie altora.

    Concluzia este ca voi cei talentati ati primit un mare dar, pe care sa-l folositi, pentru bucuria celorlalti.

    Odille 24 mai 2010 16:00 Răspunde
  • Sper sa fiu în asentimentul colegilor : transmit, în numele sindicatului fantomelor de pe blog, sarutari multiple si recunostinta fierbinte mamei Simonei pt ca i-a dat impulsul psihologic spre calea scrierii la frumoasa varsta de 8 ani si, bineînteles, datele biologice. Si noi credem (pana în panzele albe !) în penajul tau curcubeistic, Simona, asa ca înmoaie-ti penele în ce vrei tu – tuica de Buzau, laptisor de mama, propolis lichid 🙂 – si delecteaza-ne !

    Thomas Man 24 mai 2010 17:26 Răspunde
  • Anca, de unde atatea complexe pe doar atat de restransul metru patrat? 🙂

    nu orice sentiment de inferioritate pledeaza pentru incapacitatea de care vorbesti tu aici. plus de asta, unde ai mai vazut tu un om prost sa-si recunoasca propria prostie??? altii vad, altii stiu sau altii acuza. 🙂 in alta ordine de idei, asta cu „vibratul” peste citit , tot este o emotie, nu-i asha????? 🙂 ramai pe aici, nu-ti mai pune atatea intrebari. 🙂

    uno, tu prin ce restaurante, localuri si alte locatii bantui? vacanta de vara a inceput prematur??? vezi, ca nici clasa nu s-a completat! 🙂

    justine, mai lasa examenele. marina? parca la un moment dat venise o „honey” pe aici???

    thomas man, faci ce faci si te apuci de…..dezlantuire. 🙂 bine ca am aflat totusi ca ni te-ai pus lider de sindicat. 🙂 asta ne mai lipsea. 🙂

    tania 24 mai 2010 17:52 Răspunde
  • Se pare ca va trebui sa deschid o condica de reclamatii pentru exprimarea frustrarilor fata de comentariile facute pe acest blog. Sau, poate ar fi si mai bine sa evitam orice comentariu? 🙂
    Orice sugestie este binevenita.

    Odille 24 mai 2010 18:57 Răspunde
  • Sau, poate ar trebui ca numai cei care au aprobare sa poata comenta? 🙂

    Odille 24 mai 2010 19:10 Răspunde
  • Simona, cer permisiunea ta sa amintesc o regula care se aplica in Canada, regula care permite o foarte placuta colaborare si convietuire , la orice nivel.
    Nu vad care ar fi motivul ca aceasta regula sa nu se aplice si in Romania.

    La orice fel de curs, scoala, universitate, cursuri tehnice, etc, la orice nivel si virsta, de la inceput, se precizeaza ca acel mediu va fi un mediu „safe”, unde copiii/elevii/adultii, pot sa-si exprime liberi parerile, pot sa puna orice intrebare. Pentru a fi protejata aceasta libertate a individului, nu se permit ironii, insulte, jigniri.

    Cred ca acest lucru este util si pentru lumea blogurilor, mai ales pentru cei care viziteaza blogul Simonei.

    Odille 24 mai 2010 19:49 Răspunde
  • Hello, de regasire. Sunteti (va aratati) si putini si rasfirabili : ))
    Thomas, te imbratisez virtual si pe negandite, cu bruschetea-mi de dupa un weekend prelungit. Ma duc sa vad de-a ce v-ati jucat intre inchipuiri zilele astea. Nu de alta, dar sa fiu la curent cu noutatile, sa nu dau vreun ciomag nesmintit intr-o bula oblica, sau poate o bata ghintuita in vreun puseu cu anacolute..(veti crede, dupa aceste presupuneri cu bete razboinice ca m-am scoborat direct din barlog mioritic, ceea ce este semi-veridic, intrucat de vineri pana acum vreo 2 ore am fost departe de sesul bucurestean, prin salbaticii alpine fatzoase!)
    Smith pare mai departe pe coclauri, Tania la fel de dulcica si omniprezenta, iar pe Paca nu reusesc s-o zaresc.
    Ma duc sa va caut, probabil sunteti printre betii fara cuvinte sau, maxim, rataciti prin pesteri..

    Una 24 mai 2010 21:15 Răspunde
  • Bine ai revenit, Una, din fanetele patriei 🙂
    Se vede treaba, din povestea cu condica de reclamatii, ca iar am fost luat grav în serios desi tot repet ca nici eu nu ma iau decat peste picior.
    Odille, nu ramane frustrata si spune ce-ai pe suflet. EVIDENT, faceam un soi de bilet de umoare cu bataie alegorica, fara sa vizez pe cineva anume sau persoane ponderal aproape normale. Ma deranjeaza anorexia si la capitolul idei daramite…
    Un grup care navigheaza între Depeche Mode si Pet Shop Boys (pt vreo fana ratacita) :
    Ou Est Le Swimming Pool – Dance The Way I Feel
    http://www.youtube.com/watch?v=SLLlSDpdPdE

    Thomas Man 24 mai 2010 22:05 Răspunde
  • Dar, Odille, nu încerca, te rog, sa mai dai lectii de buna purtare, daca se poate.

    Thomas Man 24 mai 2010 22:12 Răspunde
  • : ))
    Treaba cu condica imi scapa din nou, cum nu-s sigura ca am priceput pe vremuri cum e cu carnetul ala de bal..
    Al, nu te suspectam nici onirici, nici chatic, (deci tot virtual, dar vizandu-ti realul), ca ai incerca atractii pentru anorexii si abtineli. E clar ca exista o clasa anume, usor de indicat, care asta face pe-aici: se ocupa cu jigniri, insulte si/sau alte sarcasme. In general oamenii care se ocupa cu asta isi cer perpetuu ingnorul, io nu m-as alarma pe tema asta.
    Si cu femeile slabe si nostime ce-ai, Al? Sau crezi ca alea care nu dau peste cap acul cantarului sunt mai putin interesante tocmai datorita aparentului echilibru al proportiilor?! Probabil ar trebui sa ma uit mai atenta pe ce v0ati spus, cred ca se detasasera doua curente ce stau in calea curentilor din trend-ul zilei: varianta rubiconda serios versus cea apocaliptico-somaleza(am vizionat io niste podiumuri full de modele, nu la Tv pe canale specializate, ci live, la un eveniment la care s-a intamplat sa ajung, deci nu exageram cu trimiterea la apocalipsa, erau niste fete pe-acolo inspaimantatoare! )
    Altfel, cum vi s-a parut weekendul? Veselos si nu prea, este?!

    Una 24 mai 2010 22:22 Răspunde
  • Thomas, eu numai am raspuns, nu a fost intiativa mea.

    Cred ca ai vazut si tu, ca si noi toti, ca multi vizitatori ai blogului Simonei s-au imprastiat.
    Aceasta pagina este o raritate in lumea virtuala si cea reala romaneasca si noi o pretuim.
    Simona este cea care ne poate spune atunci cind stilul nostru nu se ridica la nivelul dorit si ea ar face-o cu delicatete.
    Eu am incheiat ostilitatile pe acest subiect

    Odille 24 mai 2010 22:26 Răspunde
  • Thomas, hotarat lucru, azi ai manjii flamanzi: )
    Eu recunosc, am chef sa te iau in serios, oricat ai insista pe varianta contrara, dar e alegerea mea, in fond. Ca doar nu descind prin zona din plictiseala sau singuratati, ci ca sa vad ce chestii ne mai putem spune.
    T-ule, fii atent incoace, n-am gasit restaurantul ala! L-am cautat vineri, n-am apucat sa ma vait pe-aici pe la tine ca am dat degeaba ture, venea si weekendul cu plete lungi, tu pareai si mega-ocupat, am zis ca-ti cer detalii cu prima ocazie cand ne intersectam. Ori nu mai este, ori n-am fost capabila sa gasesc. Sunt acolo pe langa Armeneasca, atat Str.Spatarului, Intrarea Spatarului, Arcului, Silvestru si tot asa..Dar casa cu pricina, discreta si cu tigai mari..nici urma. Ori e inchisa momentan, ori faci pe GPS-ul meu personal, ori gaseste ”asap” o solutie daca vrei sa ai liniste: P

    Una 24 mai 2010 22:33 Răspunde
  • Una, femeile nostime si inteligente sunt deasupra tuturor categorisirilor.
    Aici nu se mai ia în considerare greutatea (vorbesc f. serios !)
    De fapt, daca nu s-a înteles, eu voiam s-o încurajez pe Simona dar am facut-o ca si altadata, îngrosand unele linii. Fug de platitudini cu riscurile aferente.
    Daca nu putem scrie cu mici ironii atunci nu 🙁

    Odille, aici, cum am mai spus, nu ar trebui sa fie vorba de concurenta între stiluri 🙁 , fiecare vine cu ce are si pune pe masa. Spui ca ai încheiat ostilitatile dupa ce încerci, înca o data, sa ma pui în discutie. Frumos. Un fel de preteritie.

    Thomas Man 24 mai 2010 22:44 Răspunde
  • Asa e, am manjii flamanzi, 🙂 Un WE cu lumini si mai ales UMBRE.
    Odille, spune-mi, te rog, a cui initiativa a fost, ca n-am urmarit totul cu ochi de bijutier.

    Thomas Man 24 mai 2010 22:50 Răspunde
  • Thomas, te rog frumos sa uitam. Sa lasam sa se desfasoare o seara placuta pentru toata lumea.

    Odille 24 mai 2010 22:53 Răspunde
  • Chiar cearcane, daca parcurg atenta. Eu spun ca initiativele intra in contextul persuasiv si prezumtiv nevinovat, ele castiga puncte sensibile la capitolul pretiozitate-pretiosenie: )
    Foarte posibil sa nu fi priceput eu mare lucru din mingile astea de weekend, dar ca de obicei, pana sa fiu pusa la colt si trimisa la locul pe care-l merit, imi devoalez din nou senzatia truistica dintotdeauna: apele linistite-s adanci.
    Paco, te-ai refugiat de lunea, oare?
    Mama Ianei o fi ajuns in State? A adus si eugenii?: ))

    Una 24 mai 2010 22:57 Răspunde
  • odille, thomas, banuiesc faptul ca si eu am mai pus paie de foc. 🙂
    in cazul meu insa, initiam un imbold la adresa ancai. 🙂

    iar va luati si nu e bine. vremuri tulburi in sindicat. 🙂 stati sa soseasca patronatul ca nu mai pupati contract colectiv de blogarit. 🙂

    uno, bine ai resosit cu cele trebuincioase pentru lunch. 🙂

    tania 24 mai 2010 22:59 Răspunde
  • Odille,
    Trebuie sa fim cinstiti, sa spunem adevarurile, nu sa lasam sa planeze îndoieli, sa fluture haina suspiciunii.
    Si în ultimul post încerci sa sugerezi ca as strica cumva seara. Deci, INITIATIVA ? Sau era numai asa, o figura de stil dintr-o pledoarie ?
    Astept.
    Desi sunt nevoit sa revin ceva mai tarziu.

    Thomas Man 24 mai 2010 23:00 Răspunde
  • Ciao Tania drague.. Nu cred ca ai pus tu paie pe foc, lucrurile mocneau de mai multa vreme, eu doar nu vreau sa-mi reamintesc. Da, desi e cam tarziu de lunch, poti sa te bazezi ca-ti fac ambianta, numai spune ce-ti pofteste inima.
    Anca, tu unde te-ai ascuns? Nu e o idee buna doar sa citesti tacnd mai departe, aici suntem o comuniune om-natura-franchete-frumusete: ) Sincer, nu sta doar pe margine.Ca altii: )))
    Thomas, daca n-ai plecat poate-mi spui daca revii in noaptea asta, ca sa stiu sa am si lampa aprinsa (nu palpainda, ca-n alte vremi) si toate petalele adunate.Dar nu in ghiveci!

    Una 24 mai 2010 23:05 Răspunde
  • si nu de legume. ghiveciul. daca-mi permiti, Uno, sa completez :))

    un trecator 24 mai 2010 23:10 Răspunde
  • uno, te tii de surprize in vremuri de restriste. 🙂 pai inima-mi pofteste un ceai cu arome de capsuni, cred, asezonat cu niscaiva biscuiti pufoshi scoshi de la cuptor. :)))) merge??? zic sa fiu la regim o vreme, ca m-a terminat nebunia cu slabitul. 🙂 nu ca nu m-ash simti bine in epiderma actuala dar ma asteapta un cantar cam suparat. :))) ma feresc de el ca de podiumurile cantate pe michele jar. 🙂

    apropo, anca, sper sa fii inteles corect mesajul meu anterior. sa nu mai spun ca aici este singurul loc unde se fac angajari pe vreme de recesiune. iar demisiile nu sunt acceptate. :))) ar fi ilogic. 🙂

    tania 24 mai 2010 23:11 Răspunde
  • dupa ce ca nu mi-ai explicat cum si ce trebe, acum vii cu completari: ))
    Fii-mi busola, lasa catedra libera dear Smith !!

    Una 24 mai 2010 23:14 Răspunde
  • Thomas, repet ca eu as prefera sa inchid acest subiect. Mi se pare nepoliticos fata de Simona si fata de toti musafirii ei.
    Daca insisti iti voi da explicatii.

    Te-am urmarit cum iti construiesti atacurile si cum nu renunti. Doua zile ai fost in atac contra Laurei. Probabil ca iti trebuie o doza de revenge pe zi.

    Sunt plecata de mult timp din Romania si nu mai sunt invatata cu acest stil.

    In urma comentariului asa de frumos al Simonei despre impactul pe care l-a avut comentariul mamei ei pt intreaga ei cariera, eu am comentat:

    Odille Says:

    May 24th, 2010 at 4:00 pm
    Simona, mama ta a avut maiestria de a te ajuta sa descoperi talentul pe care il aveai.

    Apoi tu ai comentat:

    Thomas Man Says:

    May 24th, 2010 at 5:26 pm
    Sper sa fiu în asentimentul colegilor : transmit, în numele sindicatului fantomelor de pe blog, sarutari multiple si recunostinta fierbinte mamei Simonei pt ca i-a dat impulsul psihologic spre calea scrierii la frumoasa varsta de 8 ani si, bineînteles, datele biologice. Si noi credem (pana în panzele albe !) în penajul tau curcubeistic, Simona, asa ca înmoaie-ti penele în ce vrei tu – tuica de Buzau, laptisor de mama, propolis lichid – si delecteaza-ne

    ———–

    Eu recunosc ironia. Ce ai spus tu suna ca o lozinca de pe timpul lui Ceausescu.
    Bineinteles ca am reactionat. Ceea ce am spus face foarte mult sens. Un parinte, un profesor, o ruda, pot sa schimbe viata unui copil, sau a unui tinar.
    Nu am spus nici o lozinca, am spus ce am gindit.
    Ce te-a deranjat?

    Odille 24 mai 2010 23:17 Răspunde
  • Deci sa reiau, desi acum hanul s-a schimbat cu Balaceanca intr-o forma poetico-suportabila, ca postare noua: )
    E un mesaj pentru Smith, da’ aveti voie sa-l cititi toti, daca tot va plictisiti si taceti prin zona: m-ai lasat sa umblu prin Armeneasca si sa ma vanzolesc de nebuna, iti dai seama, sper, in conditiile in care pe Thalia ai gasit-o cu ochii semi-inchisi..Nu cred ca te astepti sa ramana ”nepedepsita” chestia asta. : ))
    Mai ai mult de stat printre hartiile alea??

    Una 24 mai 2010 23:19 Răspunde
  • pai n-am mai ajuns in zona vineri, m-am piperat destul de mult. prin pipera, si restul traseului, inspre di dinspre, ca am avut norocul sa dau numai peste bombardamente in drum, coada de masini ca cea de sacose de care vorbeam, asa ca mi s-a luat de-a mai bantui si prin zona cu pricina, mai ales ca nu stiam cand ploua, cand nu. da’ iti spun eu pana la urma pe unde e, nu scapi tu de experimente culinare :))

    un trecator 24 mai 2010 23:19 Răspunde
  • odille, copilandra esti! 🙂

    cata seriozitate mai vrei a cere de la thomas??? si de unde energie pt atatea seriozitati aici??? 🙂 pai in viata din spatele mashinii de scris ce mai facem???? well, cred ca, una peste alta, ar fi cam sasea oara cand thomas va incerca sa-si ceara iertare. :)) e fun, oricum! 🙂

    tania 24 mai 2010 23:20 Răspunde
  • Tania si tu ai inteles ceea ce am inteles eu, deaceea ai comentat :
    „thomas man, faci ce faci si te apuci de…..dezlantuire. bine ca am aflat totusi ca ni te-ai pus lider de sindicat. asta ne mai lipsea. ”

    Tania, cred ca eu nu mai sunt invatata cu acest stil. Am trait mult in lumea anglo-saxona unde acest stil nu exista.
    Tu esti un om drept si ai vazut ca multi din cei care comentau s-au retras. Unii au venit si au spus ca s-au simtit vizati.

    Sunt atitea lucruri frumoase de vorbit fara sa trimtem sageti.

    Odille 24 mai 2010 23:32 Răspunde
  • Hello! Va citesc si ma amuz….mi-am mai revenit in fire….acum ma simt doar tanara si fara incredere in mine 🙂
    Sunteti sharp si smart! Imi place de voi! 🙂
    Multumesc, Tania! Multumesc Thomas Man!

    Anca 24 mai 2010 23:33 Răspunde
  • ..stiu cat de urat a fost traficul vineri pe langa Bucuresti, eu am plecat pe la 7.00 Dar la pranz am vrut sa ma dau tantosa ca stiu un loc misto unor amici. Norocul meu ca am ajuns mai devreme si urma sa-i sun sa le confirm.. Cum n-am gasit nici locul nici casa, am plecat mai departe si am gasit refugiu la o alta terasa, prin centrul vechi. Nu mi-a parut rau, dar nostalgia a ramas..
    Tania, te-ai gandit vreodata ca Thomas isi ”cere iertare” doar pentru ca este pus in situatii limita si, ca orice domn care intelege ca a deranjat, face exercitiul asta aproape ultim, de intelegere ?! Eu asa vad lucrurile, se exprima liber, asa cum pretindem multi ca o facem pe-aici si realizeaza ca oamenii nu cad semantic mai niciodata pe ce spune, asa ca pe langa excesivul ”nu ma luati in serios/ nu va focusati pe mine” exista si cealalta directie: permanenta explicitare de module nematematice si scuze/ reevaluari/reconstituiri..

    Una 24 mai 2010 23:33 Răspunde
  • ei, una, tocmai aici este marele plezir, sa fim serioase. 🙂 suntem, unii dintre noi, prea maturi, obositi, stresati si diferiti ca sa nu dam din vals in tango. si, pana la urma cam acesta ar fi scopul, nu? tangoul. 🙂 care nu-i deloc usor. 🙂

    anca, bine ai revenit! 🙂

    tania 24 mai 2010 23:38 Răspunde
  • Nu mi se mai pare ca-i vorba de ”plezir” daca se pune problema de initiative si frustrari intre linii ingrosate. Eu, deocamdata ma cufund in loisir:P
    Vad ca iar a plecat trecatorul dupa pisicute, asa ma scoate din sarite cand tace ca o barca-n stufaris!

    Una 24 mai 2010 23:41 Răspunde
  • trecatorul dupa pisicute??? 🙂 🙂 🙂 take it easy, Uno, nu te ambala, ca vine el 🙂 🙂

    uite, anca, un tango pt tine. pentru incredere. 🙂

    si pt voi, daca aveti rabdare sa-l ascultati pana la final.

    http://www.youtube.com/watch?v=d3UpZydTFb0

    tania 24 mai 2010 23:47 Răspunde
  • dupa pisicute? ha! si eu care am pretentia ca stau ca ursu’ iarna in barlog! :)) spuneai de centrul vechi, sunt o multime pe-acolo, multe noi, aveam de gand sa-ti mai dau un reper, unde mie mi-a placut. dada. stii?

    un trecator 24 mai 2010 23:50 Răspunde
  • Multumesc, Tania! 🙂
    Imi place tare mult Gotan Project….cred ca ma voi duce si la concert, acum in iunie…. 🙂

    Anca 24 mai 2010 23:52 Răspunde
  • anca, eu merg sigur. nu am cum sa-l ratez. 🙂 sunt prea buni.

    trecatorule, acum are si una dreptate, ce sa spun. 🙂 dar uite, daca e barlog, restaurant sa fie. 🙂

    http://www.barlogulursului.ro/design/urs_menu_en.gif

    tania 24 mai 2010 23:56 Răspunde
  • ..pai da-mi detalii nenumarate sa ma duc pe-acolo sa-ntreb de tine: )))
    Nu mai stiu exact cum se numea locul, stii ca-s multe si cu scaune, mese aproape unite..
    Si de comandat nu prea m-am rupt in figuri, dar aveau cafia neagra la nisip si mancarea era bucatarie traditionala.Deci aproape banal, e urat pe-acolo cu parcarea..
    Pretentiile tale de urs in barlog sunt preponderente lunea noaptea, ca-n rest vulpicile-ti dau tarcoale sa te lase fara coada. Da, da, exact ca-n poveste: )))

    Una 24 mai 2010 23:56 Răspunde
  • Draga mea Odille, iti multumesc si pentru cat de frumos mi-ai scris, si pentru ca ai simtit nevoia sa ma aperi… Te rog mult sa nu-ti faci griji, hai sa-ti spun ceva (si le spun tuturor, cu ocazia asta).
    Eu il cunosc pe Thomas. Personal. Suntem pur si simplu amici si il cunosc, asadar, suficient de bine ca sa stiu ca niciodata nu m-ar ironiza malitios. Iar pe mama mea o respecta sincer, asta stiu sigur. Nu neg ca, privit din afara, stilul lui e pe alocuri frapant (uneori placut, alteori placut-derutant), insa as vrea sa ma credeti pe cuvant ca, asa cum v-am mai spus de cateva ori – Thomas e cu totul altfel decat vi-l imaginati, ma refer la atitudinea lui generala si la personalitate. E un gentleman si e mult mai prietenos decat pare. 🙂
    De aceea (nu stiu, poate o sa se supere pe mine ca va spun toate astea), va rog eu mult, luati scrierile lui ca pe niste poezii, ca pe niste simboluri, chiar daca uneori foloseste elemente surprinzatoare, directe, curajoase. Eu nu l-am vazut niciodata (si nici nu mi-l imaginez) fiind ostil fata de vreo persoana.
    Stiu ca unora le vine greu sa creada, de-aia v-am si spus ca il cunosc, in speranta ca ma veti crede.

    Odille, iti multumesc inca o data, oricum…

    Laura… te-ai suparat?…

    Simona Catrina 25 mai 2010 0:01 Răspunde
  • OK, dada-istule: ))
    In fine am reusit sa trec sub ochi toate comentariile din zilele trecute. Eu am alta parere despre ce s-a scris, dar e secundar. Important mi se pare ca suntem pe-aici liberi de contract si fara fitze, eu asa vad lucrurile.
    Cam schematic si fara perspectiva, aparent, dar cine are chef sa-si faca uneori crochiurile in areal e la fel de binevenit precum un altul, personaj mai vechi aici, dispus la dezlipiri si frunzariri ale dedesubturilor..

    Una 25 mai 2010 0:04 Răspunde
  • probleme in paradis. aitistii n-au avut liber azi? :))

    un trecator 25 mai 2010 0:13 Răspunde
  • Trecatorule, culmea e ca IT-ul a lucrat azi din cauza Tango-ului, ha, ha, in rest, celelalte firme de care au ei grija au avut liber. Dar fiindca noi am lucrat, au lucrat si ei si, sincer, nu vreau sa ma gandesc ce-a fost in sufletul lor. 🙂

    Simona Catrina 25 mai 2010 0:17 Răspunde
  • T, tu te pomenesti ca esti contabil: )))))

    Una 25 mai 2010 0:17 Răspunde
  • Doamne fereste, Uno ! :)))

    un trecator 25 mai 2010 0:18 Răspunde
  • De ce Dom’ Smith? Vi se pare ca nu ati cadra cu modelul?
    Mie mi se pare cea mai grea meserie posibila, intotdeauna admir ce nu-s eu in stare sa fac.
    Iti dai seama, cu aceasta festiva ocazie de noapte din chatul Tango, ca-s un ghem nestiut de admiratii si contemplari: )
    Bine, sa stiti ca eu va stimez oricum, indiferent cat ma ignorati cand stati cu nasul in hartiile alea, asa sa stiti!

    Una 25 mai 2010 0:22 Răspunde
  • Una… nu e contabil. 🙂 Dar sa n-o iei prin eliminare, presupunand diverse meserii, ca sa zic eu „da” sau „nu”. 🙂 Ca nu pic in plasa. 🙂

    Simona Catrina 25 mai 2010 0:24 Răspunde
  • Una… dar de fapt cui i-ai spus T? Trecatorului sau lui Thomas? 🙂 Nu ca ar fi vreunul contabil, dar oricum… 🙂

    Simona Catrina 25 mai 2010 0:25 Răspunde
  • „Lozinca de pe timpul lui Ceausescu” ?
    Pai eu eram politrucul lui de pe langa casa omului, O. El m-a învatat sa ma esprim asa. Si nu se pierd vechile reflexe asa usor 🙂
    Un lucru ma sperie : sina de tren din gravatarul Taniei ! Nu stiu daca-i pt un personal, un rapid sau un accelerator de particole 🙁 Stau si ma framant.
    Simona, ma vezi mai frumos decat sunt. Ma duc mintenas la oglinda oglinjoara. Ma voi cremui în straturi mii, sa nu-ti stric portretul 🙂
    Armonie peste glie.

    Thomas Man 25 mai 2010 0:26 Răspunde
  • si eu am facut pe aitistul azi. :)))

    uno, nu incurca T-urile, pls! :)))

    tania 25 mai 2010 0:26 Răspunde
  • Nu draga mea, era o nada aruncata. : ))
    T-ul este foarte bine asa cum e el, nu am pretentii de HR-ista cu tarotul dupa ea.
    Desi obosita am un mare chef sa ma conversez si sa ma amuz pe-aici, ca o nebuna far’de somn!
    Dar am sentimentul ca e lume serioasa si organizata pe-aici, asa ca imi dau singura teme si-mi raspund la pariuri: ))

    Una 25 mai 2010 0:27 Răspunde
  • Nu s-a repezit nimeni sa-mi dea peste „particule” ? 🙂

    Thomas Man 25 mai 2010 0:28 Răspunde
  • pai nu mi-a placut niciodata, probabil si pentru ca cei pe care i-am cunoscut, ii vedeam cu manecute negre trase peste haine, cu creionul si cu guma. poate ai intalnit alt gen care sa-ti starneasca soiul asta de admiratie pentru o astfel de meserie. lasand gluma la o parte, de maine ma fac si mai hartogar, indosariez si mi le pun pe toate la punct. sa pot sa pun punct 🙂

    un trecator 25 mai 2010 0:29 Răspunde
  • Sim, draga, T-ul e doar unul. Taniei ii spun uneori Doamna T. ca sa nu existe confuzii, nici macar vagi.
    Lui Thomas ii spun in multe feluri, niciodata T. Uneori nici nu trebuie sa-i spun in vreun fel, stiutul este suficient!

    Una 25 mai 2010 0:29 Răspunde
  • Blanca, „unul dintre noi” se duce sa se lupte cu cearsaful 🙂
    Ganduri moi si muschi blanzi si vine si la voi mos Ene pe la gene.
    See you soon for another cartoon ! 🙂

    Thomas Man 25 mai 2010 0:32 Răspunde
  • Al, cine sa-ndrazneasca, mai ales ca a da peste particule poate lesne sa-nsemne a particulariza
    : )))
    ..pe-aici mai mult homo universalis plus o colectie de plevusti care mai de care mai cu Oxfordu’ la zi!

    Una 25 mai 2010 0:32 Răspunde
  • thomas, detalii pe omuldelamunte. 🙂

    tania 25 mai 2010 0:33 Răspunde
  • Mda. Probabil nu-i o idee rea, asta cu plecatu’ sub pilota.
    T-ule, manecutele negre si creionul sunt doar detalii, oamenii cifrelor si-a balantelor/bilanturi imi par firele de nisip care ajuta clepsidra sa se relaxeze in clipele dure ale sticlei.

    Una 25 mai 2010 0:36 Răspunde
  • Noapte buna T, perna pufoasa, cearsaf matasos, vis pretios 😉

    Blanca 25 mai 2010 0:37 Răspunde
  • Blanca, tu ai stins si lumina? 😛

    un trecator 25 mai 2010 1:06 Răspunde
  • E clar, ati avut cu totii un weekend interesant de obositor. 🙂

    Simona Catrina 25 mai 2010 1:13 Răspunde
  • PS. thomas, deci nu te mai framanta. 🙂

    azi, de proba, am luat personalul.
    de maine, ma urc un sageata. 🙂

    simone, ma gandesc la un tango.

    tania 25 mai 2010 2:20 Răspunde
  • Buna… noapte/dimineata

    M-am intros pe meleguri ontariene si de o ora va tot citesc.
    V-ati jucat nu gluma in weekend.
    Anca … complexele se lasa la vatra… promiti?

    Pennsylvania e frumoasa si totul e muuult mai ieftin…
    Am cumparat incaltari si m-am gandit la tania…

    La intoarcere canadienii aruncau artificii prin toate partile. Profita ca au voie de doua ori pe an.

    CristinaC 25 mai 2010 6:49 Răspunde
  • @Trecator am stins si lumina, contabilul are intotdeauna grija cu cheltuielile, altfel cum ar putea, asa cum spune Una, sa ajute clepsidra sa se relaxeze? 🙂

    Blanca 25 mai 2010 7:46 Răspunde
  • Draga mea Simona, iti multumesc ca te-ai gandit la mine, totul e in regula, nici urma de suparare.

    Paca 25 mai 2010 11:50 Răspunde
  • Se facea ca eram pe marginea blogului si cineva facea eforturi tenace si laudabile sa ma împinga în hau. Am pe mine doar un slip minuscul si multi ochi profita de spectacolul caderii iminente. Un spectru mai înalt îsi permite chiar judecati despre calitatea slipului meu. În ce calitate ? Ah, buuum pe la spate si… plojon ! Nu, o mana milostiva venita din cer ma retine o clipa doua, amortizand caderea si… of, din pacate, din nou, jocul dramatic al gravitatiei. Uuuuuuuuu m, m, m, m, mmm ! Dupa o suta de metri de alunecare în gol, sunt suspendat ! Slipul mi s-a agatat într-un ciot cativa metri mai sus si m-a salvat ! Ce calitate buna are materialul sa nu se desire la viteza asta si sa-mi poarte greutatea ! Numai ca acum sunt gol golut si spectatorii de sus si-au pus ochelari 3D si-mi analizeaza milimicronic miscarile de broscoi si datele morfologice. Ma rog ca textura sa reziste la coregrafia mea dezordonata pana cand ma lovesc de o stanca pe care ma catar cu ultimele puteri. Uf ! Ce prost mai sunt ! Pai sigur ca ma tine slipul ca doar sunt fantoma ! Fantomele n-au probleme cu greutatea, nu tin regim, n-au oase, au doar capot alb cu niqab. Deci fesele mele erau invizibile, mi-am facut griji degeaba. Dar de cand sunt atat de preocupat de decenta ? Ca doar lumea e ATAT de indecenta. Visez, fara îndoiala. Sa ma trezesc repede si sa arunc cu lumea pe geam cat mai departe.

    Thomas Man 25 mai 2010 13:33 Răspunde
  • Bine ai revenit, Laura.
    Nu ma dau în vant dupa Katie Melua dar pe ultimul album am gasit o piesa care ar putea gadila placut niste urechi si niste spirite :
    Katie Melua – A moment of Madness
    http://www.youtube.com/watch?v=FtNHlf4-VtA

    Thomas Man 25 mai 2010 13:36 Răspunde
  • : )
    Si eu va salut, din varfu’ patului azi!
    La filme gen Imax imi place sa ma uit fara ochelari, ca sa ghicesc uneori si sa nu ma prind ce s-a intamplat de fapt, cel mai adesea. Ma bucur de fiecare data ca lumea buna a ramas in Xanadu.

    Una 25 mai 2010 13:37 Răspunde
  • Mi-a placut „Tourbillon”-ul cu Soha, Laura 🙂
    Alta ordine de gusturi : iata o lituanianca ciudatica despre se vorbeste cu admiratie :
    Alina Orlova – Vaiduokliai
    http://www.youtube.com/watch?v=xNH0vimzoXY

    Thomas Man 25 mai 2010 13:40 Răspunde
  • Tehnica înteleapta, Una 🙂 Eu nu ghicesc, vine ghicitoarea de ma bate pe umar. Nu stiu daca exista lume buna, nu am acreditarea pt a acorda eticheta asta, stiu ca exista lume lume soro lume si de aceea ma fac frate cu dracul 🙂

    Thomas Man 25 mai 2010 13:44 Răspunde
  • Apai daca ne luam dupa lumea buna zugravita în Beau Monde si zburdata (nu exista cuvantul, stiu) pe plaiurile dambovitene îti vine sa te arunci în lumea rea cu bratele deschise 🙂

    Thomas Man 25 mai 2010 13:46 Răspunde
  • Conceptul „varful patului” mi se pare ofertant, ca sa folosesc un cuvant recent al Simonei. Nu cunosteam relieful muntos al patului.

    Thomas Man 25 mai 2010 13:48 Răspunde
  • Tania, stiu cum se obtine un gravatar. Îti amintesti, aveam unul la vegetal ink-ul de trista amintire 🙂
    Nu stiu de ce ai ales sina de cale ferata. Ca doar trenule masina mica ?

    Thomas Man 25 mai 2010 13:50 Răspunde
  • Thomas, eu ca sa incadrez un ceva/cineva intre bunaciunile lumii nu am nevoie de o anume expertiza, imi ajunge cum simt eu bataile: ca-s de inima, ca-s ciocanitoresti intr-o poarta sau vreo creanga, lista e toata un spagat..
    Da, pare ofertant, dar e doar o zi lenevoasa – insorita. Pana acum: )

    Una 25 mai 2010 13:54 Răspunde
  • Una, în varful patului, bataile tale sunt pline de fulgi 🙂
    Eu arunc cu perne în stafii si ma bat pe burta cu strigoii 🙂

    Thomas Man 25 mai 2010 14:00 Răspunde
  • Înca o domnisoara despre care se vorbeste la superlativul relativ zilele astea. O ofer Ianei la mic dejun, ca doar ea poate s-o guste la fata locului :
    MARINA AND THE DIAMONDS | HOLLYWOOD
    http://www.youtube.com/watch?v=n1VTcJfL7RE

    Thomas Man 25 mai 2010 14:01 Răspunde
  • O zi plina si celor care n-au dat gol la servici !

    Thomas Man 25 mai 2010 14:03 Răspunde
  • Nostalgia vacantei, amor si mare, exotismul unei întalniri improbabile :
    Vasco Rossi – E…
    http://www.youtube.com/watch?v=wYMuL0z2uJk&feature=related

    Thomas Man 25 mai 2010 14:20 Răspunde
  • ‘Cred pentru ca-i absurd, e sigur pentru ca e imposibil’
    probabililtatea-si da duhul uneori, pe ultima suta de yarzi..
    Cata vivacitate azi, mi se dau oglinzile pe gheata-n parcare de-atatea mirari si efuziuni melodice : ))

    Una 25 mai 2010 14:32 Răspunde
  • Paca, Herr Smith, Simona, va aratati azi macar prin geamul de la usa?; ))
    Intreb, nu dau cu paru’, ok?

    Una 25 mai 2010 14:34 Răspunde
  • Pai sa-i invitam la un pahar de whisky sau la o ceasca de cafea, pardon, cafia, cum îti place sa scrii, Una.
    vasco rossi – colpa del whisky
    http://www.youtube.com/watch?v=7Ygheil5Nxg
    http://www.youtube.com/watch?v=zT86jorxHBA&feature=related

    Thomas Man 25 mai 2010 14:51 Răspunde
  • good morning, good afternoon, people!

    thomas, bun vasco rossi. primul link nu-l dibuiesc deloc. well, m-am speriat pana si eu de gravatarul meu 🙂 dimineata, nu mi-a dat deloc masa cu casa, darmite paradisul cu purgatoriul. 🙂 ai perfecta dreptate cu vegetal ink. lasa-l sa fie doar de trista amintire, ca nu-l deplange nimeni. poate mai degraba un recviem fantomatic de adio si ramai cu bine??? 🙂 no offence. 🙂

    vasco si la mine:

    http://www.youtube.com/watch?v=upY_ZZtwYs4&feature=related

    tania 25 mai 2010 15:29 Răspunde
  • Thomas, am citit doar pana la Katie Melua, ma intorc sa citesc mai departe, dar am avut nevoie de un moment sa-mi revina respiratia, pentru ca am cumparat albumul asta joi, l-am ascultata tot wekendul iar ieri am vrut sa-ti trimit versurile melodiei. Exact acestei melodii. Da’ nu eram sigura… asa ca am preferat sa o ascult singura inca o data.

    Paca 25 mai 2010 15:41 Răspunde
  • Hi Oona! Cum e in puf?

    Paca 25 mai 2010 15:46 Răspunde
  • Banuiesc ca va faceti siesta , asa ca va las printre dune de nisip sa panditi trecerea caravanei printului persan, a printesei vestala, a hotilor cu inima larga (si a lui Ben Kingsley – ca si mie imi place!).
    http://www.youtube.com/watch?v=cUsh_KCqE8A

    Paca 25 mai 2010 16:38 Răspunde
  • Puf? Varf de pat? Glumiti banuiesc. Sa va amintesc ca azi e marti… eu nu mi-am aminit si am ratat o sedinta majora… in loc sa ma deplasez la locul respectiv am venit pe pilot automat la birou… ca sa va citesc evident caci altfel nu era nici o graba. In concluzie asa e cand saptamana incepe marti. Ma vor ajuta muzicile voastre sa supravietuiesc.

    CristinaC 25 mai 2010 17:03 Răspunde
  • Buna dimineata,
    TM multumesc… nu v-am citit decit ieri pe apucate.
    Am avut o duminica plina de stres. Asteptam bunicii din Ro si cind le erau bagajele mai cintarite si mai gata daduram nas in nas cu greva de la British. le-a fost anulata cursa am stat pe telefoane si pe sms-uri toata ziua de duminica pina le-am gasit loc intr-un Tarom… oricum aventura s-a terminat cu bine. bunici si copil in culmea fericirii revederii. 🙂

    iana 25 mai 2010 17:05 Răspunde
  • cristinaC, ce pantofi spuneai ca ti-ai achizitionat??? detalii, pls! 🙂

    tania 25 mai 2010 17:06 Răspunde
  • tania, pantofi de umblat mult negri naturalizer 16$. ” addidas ” alb de vara, piele tommy H 8.99, sandale nine west albe 16$, sandale maro feragamo 15$… snadale/ papuc rockport 14$… cam atat… in rest le-am luat baietilor … am uitat sa iti spun ca nu am fost cu sotul prin magazine…

    CristinaC 25 mai 2010 17:12 Răspunde
  • am citit Simona posturile tale de la Alice (apropos am primit cadou cartile Tango, am si inceput lectura).
    eu nu dau sfaturi decit daca am patit-o (adica am fost inceeasi situatie) si atunci cu retineri fiindca nu se potriveste ce a mers la mine la toata lumea si invers.
    sint de acord cu tot ce ai spus. ba mai mult cind eram eu monstru (da, eram monstru nu glumesc) am recitit un articol de-al tau unde dezbateai aceeasi tema si scriai despre manechinele care vor sa ne demonstreze ca se poate trai si la 1.80 si 38 kg.
    mi-ar place sa adaug ceva… cel mai important este sa te simti bine in piela ta, sa te simti bine cu tine. si la fel de important cind pornesti pe drumul schimbarii, porneste relaxata. porneste de la ideea ca tu poti sa te schimbi, tu vrei sa te schimbi… fara incordare.
    altfel va urez succes la toate si toti care porniti pe drumul schimbarii.

    iana 25 mai 2010 17:14 Răspunde
  • ti-ai facut de cap, cristina, nu gluma. 🙂 sau de picioare. suna bine sandaua maro. 🙂 bune preturi, ce sa spun, de invidiat. 🙂 adica daca mergeai cu sotul era mai bine sau ma rau??? 🙂

    iana, si eu am fost, la un moment dat, un monstru. 🙂 sau, care o fi femininul? moanstra? 🙂

    tania 25 mai 2010 17:18 Răspunde
  • Paca draga mea draga, am iesit din vanzoleala pufului si am incercat sa cobor cu picioarele pe pamant, respectiv in bucatarie: ) Nu, nu vreun sufleu, am incercat ceva mai putin elaborat si mai mediteraneean, asa, in ton cu vremea din Bucuresti..
    Frumoase muzici, nu stiam ca ti-ai si luat albumul Katie Melua. Cred ca tu si Thomas va telepatiati, nu gluma, spre deosebire de restu’ lumii care inca mai anunta chestii aprinzand focuri sau scriind cu oi pe dealuri, loool.
    Iano, spor la imbratisari si eugenii, CristineC deja ne-a adus in prag mici invidii pentru cumparaturile ei din weekend : )
    Domnul T recidiveaza suspect, ori umbla teleleu, ori s-a hartogarit si azi in tacere: )
    Daca ma apuc acum de ‘cafia’ cum imi place sa spun (reminiscente Erdely, pe unde-am crescut) vine careva? Ca e clar ca nu aveti chef de dormit la noapte..: )
    Marina, nico, layla au chef de noi, oare?

    Una 25 mai 2010 17:19 Răspunde
  • Tania, cu sotul nu acumulam atatea perechi . Barbatii nu inteleg de ce iti trebuie asa de multe perechi de incaltati… lor le ajung 3.

    Am dus prietenilor din Pennsylvania „eugenii” romanesti cumparate in Canada!

    iana cum stai la capitolul dieta… eu n-am respectat cam nimic in weekend… am baut bere langa mici si campari-orange ininte de masa…revin azi si ma cumintesc promit . Nici nu m-am cantarit ca ma gandeam ca vad in sticla cantarului o monastra…. si ma sperii si nu mai ajung la birou si daca ajung sunt „miserabil” toata ziua si nu e vina nimanui..

    CristinaC 25 mai 2010 17:28 Răspunde
  • Laura, se pare ca ne hidratam la aceleasi surse 🙂
    CristinaC, eu traiesc pe picior mic da’ tot am la pantofi de zici ca-s miriapod 🙂
    Una, stiu acum, tu faci sa creasca temperatura în Bucuresti la nivel de Ibiza-Santorini 🙂
    Iana, dieta pe care o urmezi te ajuta grozav la învartitul rotitelor din cap 🙂
    Pe hartie, Untrecator este o enigma, pe blog, o fantoma care bucatareste cuvinte 🙂
    Simona, Dea Valma, Nico, Blanca… bau bau 🙂
    Tania, pt ca ai obsesia tangoului, unul de vezi galben :
    Vasco Rossi – Tango dela Gelosia
    http://www.youtube.com/watch?v=U5QfVR9gGMY&feature=related

    Thomas Man 25 mai 2010 18:46 Răspunde
  • Pt toate fantomele care umbla pe aici :
    Karen Elson – The Ghost Who Walks
    http://www.youtube.com/watch?v=YmFQfgdmyzY

    Thomas Man 25 mai 2010 19:00 Răspunde
  • Thomas ma bucur pentru tine! Si sotul meu are… ca ii cumpar dar poarta cu incapatanare 3 perechi….sa nu imi spui ca iti place sa mergi la cumparaturi…

    CristinaC 25 mai 2010 19:03 Răspunde
  • Sunt anormal : sunt chiar un shopaholic 🙁

    Thomas Man 25 mai 2010 19:16 Răspunde
  • cristina, impartasesc aceeasi opinie. nu cumva shoppingul pt femei e facut, dedicat, exclusiv femeilor. 🙂 🙂

    thomas, m-ai salvat, in sfarsit un tango 🙂 🙂
    promisesem simonei unul inca de aseara, dar…….m-am luat sau am fost luata de alte cele.
    repet, ma dau in vant dupa vasco rossi.

    galben, gelozie???? stai sa vezi aici niste……vene puternice de vioara: 🙂 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=GIMDL4eHD8Y&feature=related

    tania 25 mai 2010 19:23 Răspunde
  • Iata-ma si pe mine ! Am avut un week-end mai agitat , n-am apucat sa va scriu dar nu mi-a scapat niciun cuvintel al vostru .
    CristinaC , incredibile preturile incaltarilor proaspat achizitionate ! Ma bucur ca ti-a fost bine in Pennnsylvania !

    Marina 25 mai 2010 19:55 Răspunde
  • TM,
    Uite dieta de azi: mic dejun: cascval Dalia (ihhmm din ala bun-bun), doua felii Salam de Sibiu, gogosar si ceai de mere cu scortisoara – ultimul este de regim. deci n-am renuntat la regim chiar de tot. 🙂
    la prinz voi minca salata doar fiindca de dimineata mi-a fost lene sa-mi pun ceva in pachet.
    acasa se coace o placinta cu carne de pui si cu ciuperci, abia astept sa maninc o portie (miine calculez caloriile, ca acum parca ii si simt aroma) plus un pahar de lapte de batut.
    azi-noapte am mincat: eugenia, chec facut de mama in Ro si adus la pachet… am intrebat-o de ce n-a facut si niste sarmale sa le aduca pe avion. 🙂

    iana 25 mai 2010 20:37 Răspunde
  • vreau sa va spun ca mall-ul acela AFI, pe care eu nu l-am vazut (nici nu imi imaginez cum de mi-a scapat) cica e super-super. mama zice ca e cel mai frumos pe care l-a vizitat vreodata. adica ea a fost la mall la Vitan, apoi la mall-urile de aici si acuma AFI e super.
    mi-a cumparat o bluza Irina S. si copilului i-a cumparat niste tricouri si rochite si … si… de o calitate incontestabila si frumoase si „modoase” ca acum parca m-as urca in avion sa plec la shopping in AFI.

    iana 25 mai 2010 20:40 Răspunde
  • si nu,
    nu ma sperie sa maninc in cite o zi ce vreau si ce imi place. fiindca si deoarece nu mai sint asa de… si de…. pot sa alerg, pot sa joc tennis, ridic greutati, merg la aerobic. so… sint aproape my oldself again.

    iana 25 mai 2010 20:44 Răspunde
  • iana… felicitari!

    CristinaC 25 mai 2010 20:49 Răspunde
  • Buna seara, si buna ziua celor de pe continentul tuturor posibilitatilor visate!
    Tocmai ce am primit un cosulet plin cu cirese cu codita in schimbul „inchirierii „scarii , fara de care nu ar fi putut fi culese. E bine sa ai cea mai lunga scara de pe strada ta , nu? 🙂
    Thomas, bau-bau vine de la cucu-bau?

    Blanca 25 mai 2010 20:54 Răspunde
  • iana, cred ca ai vrut sa spui, just yourself again, etimologicul si glorios sufragicul de la young. 🙂 cuvantul oldself ma deruteaza ori de cate ori imi taie calea. 🙂 eu de pilda, de ieri – de azi, sunt intr-o piele de oldself, dar shi daca ma apuc de aerobiiiic……:) 🙂 🙂

    tania 25 mai 2010 20:56 Răspunde
  • tania apuca-te tu intai… de aerobic. eu azi sufar de lene cronica

    CristinaC 25 mai 2010 20:58 Răspunde
  • blanca, spune drept. ciresele sunt o posibilitate sau o realitate???? nimic nu se compara cu roshiaticele astea oglindite in propria fragezime din mai. gresesc???

    tania 25 mai 2010 20:59 Răspunde
  • cristina, iti propun un jogging la 6 in the morning! 🙂 sharp!”:)

    tania 25 mai 2010 21:01 Răspunde
  • tania, tania sunt realitate dulce , zemoasa, frageda si imbujorata de mai:) in fiecare prag de vara , vecinul din capatul strazii imi cere scara( nu e alta atat de inalta , oricat ai cauta) si drept rasplata, aduce un cosulet de cirese .

    Blanca 25 mai 2010 21:05 Răspunde
  • tania, multumesc pentru propunere dar cred ca daca reusec sa ma trezesc, sa ma imbrac in training de jogging si sa si aleg…. cand ma intorc acasa sau daca mai stiu unde e casa ma culc la loc. Eu functionez mai bine mai pe seara….

    CristinaC 25 mai 2010 21:06 Răspunde
  • Da, si eu am mai multa energie seara . Am inteles ca suntem impartiti in „ciocarlii” si „Bufnite”, respectiv cei ce sunt vioi dimineata si cei ce functioneaza mai bine seara.:)

    Blanca 25 mai 2010 21:11 Răspunde
  • cristinaC, blanca, si eu tot inserata. 🙂

    DAR, nimic nu se compara cu tonusul unui jogging de dimineata de vara. nu ma credeti, nu??? adica important este nu minusul kilogramelor, ci tonusul, starea, forma, keful (l) de viata… 🙂

    tania 25 mai 2010 21:19 Răspunde
  • (bine, bine, si minusul kilogramelor! :)) !

    tania 25 mai 2010 21:23 Răspunde
  • tania,
    despre alergatul de dimineata, expresia care ii iese Anei clar si curat: N-am chef!
    nu ma trezi dimineata sa alerg. eu dorm un pic si in metrou spre birou… cu ochii deschisi.. citeodata ma trezesc asa din visare ca am ajuns la destinatie. alergatul ala de dimineata nu-ti zdruncina „creierii”? 🙂

    iana 25 mai 2010 21:54 Răspunde
  • am uitat sa va zic evenimentul week-endului… am vazut Avatar… vazut, placut. sper sa il revad week-endul urmator pentru ca vreau sa rumeg mai bine replicile.

    iana 25 mai 2010 21:56 Răspunde
  • iana vin cu tine la avatar… si eu vreau sa il vad inca o data ca sa-l rumeg.
    Am o coelga care alerga 5 mile in fiecare dimineata… cu cainele si indiferent ce vreme e afara. Pe mine dupa asta m-ai mai trezi pe la 5 dupamasa daca as ramane vie!

    CristinaC 25 mai 2010 22:03 Răspunde
  • iana, bravos pt avatar. fimul care se doreste revazut denota ca-i tare bun.

    cat priveste alergatul de dimineata, iana, nu, nu-mi zdruncina creierii. 🙂 pt ca la ora aceea mintea inca-mi motaie intre trezire si subconstient, doar ce-i capabila sa plece pe picioare, fara sa deschida ochii. 🙂 dar cand o izbeste aerul curat de zori, se pune la lucru mai ceva ca la Apaca! 🙂 inceputul e greu, ca senzatia e plina exclusiv de fortze vitale. 🙂

    tania 25 mai 2010 22:07 Răspunde
  • Atentie, Iana, cu rumegatul, replicile au multe calorii 🙂
    Hei, faceti pofticiuni la fantome hamesite cu 1, descrierea dietei si 2, ciresele cu codita ! Curat împins la pacat 🙂
    Eu daca si fug ma împiedic în poalele halatului asa ca dau tonusul la cantec, sa ne schimbam ideile, cu un bairam pe felia cealalta a planetei, la amicii maori :
    http://www.youtube.com/watch?v=DQLUygS0IAQ

    Thomas Man 25 mai 2010 22:10 Răspunde
  • TM,
    trebuie sa-l revad. ca sa-mi permit sa rid un pic mai cu pofta la replicile comice de genul „we must fight terror with terror” si alte „clasice” ma asteptam sa aud si „mission accomplished”… plus ca ideea filmului e asa de noua, asa de surprinzatoare. adica sa ai puterea sa vezi si curajul sa zici ca ei, oamenii, s-au intors la „their dying planet” e ceva, nu?

    iana 25 mai 2010 22:18 Răspunde
  • mai, la faza cu ciresele ma gindesc si eu. adica mai scriu un pic… ciresele in cosulet, mai dau un print .. cirese de mai… stiu sigur ca sint bune.

    iana 25 mai 2010 22:24 Răspunde
  • odille shi omuledelamunte, una si trecator, pe unde zburdatzi???? 🙂 sau voi nu sunteti inserati??? 🙂

    iana, mi-ai amintit:

    http://www.youtube.com/watch?v=d1_JBMrrYw8

    http://www.youtube.com/watch?v=WwQSDa6y3RM

    mi-ai facut pofta de revedere. 🙂

    tania 25 mai 2010 22:43 Răspunde
  • Blanca, îti vad ciresele 🙂 Nu-mi ies din minte deloc ! Ce soi sunt ? Au mici pigmenti albi pe piele ? Poti sa ne descrii în detaliu gustul lor ?
    Cred ca am nevoie urgenta de scara ta 🙂

    Thomas Man 25 mai 2010 22:49 Răspunde
  • thomas, lasa poftele de mai. 🙂 ciresele nu pot fi decat inroshite rumenit, scartzaitoare si limpezi precum oglinjoara in pocnit. 🙂

    tania 25 mai 2010 22:54 Răspunde
  • Programarile hedonistice sunt litera de lege în Simona Land Of Imaginary Fun. Observati variatele pofte – muzicale, culinare, poetice, etc. – ce se perind sub penita dvs informatica.
    Asa ca : plec de la ideea ca si dragostea e contagioasa. Si promisiunile de amor (ale altora) pot sa va induca, subliminal, stari vecine cu beatitudinea :
    Steel Magnolia – Keep On Lovin’ You
    http://www.youtube.com/watch?v=VzdgFX7BN9s&feature=fvst
    Putina fericire (prin transfer, cel putin), nu strica.

    Thomas Man 25 mai 2010 23:04 Răspunde
  • Una e numai una. Bineînteles, cand apare Una, dispare unul, adica subsemnatul. N-avem loc pe portativ unul de una 🙂
    Poate Untrecator îi arata drumul la Hanul cu Tei ? 🙂

    Thomas Man 25 mai 2010 23:07 Răspunde
  • well, thomas man, o blondina plinutza la orizont. 🙂

    mi-a placut asta cu „programarile hedonistice”. cel putin aici incercam sa ne gasim un refugiu al zilelor ridicate sub imperiul galopant al existentzei. important este sa si reusim. si de asta imi place simone. ca ne lasa in nebunia noastra sa ne tzinem ingrijite starile de bine. aici, la stari, nu ne poate umbla nimeni. caci cheile sunt doar la noi, cei din spatele umbrelor, fantomelor, entitatilor, oamenilor, barbatilor, femeilor, comunicarilor. nimeni n-a facut copii nimanui, nici macar din beautitudine sau pofte culinare, cadastrale, aeriene, muzicale, pietonale. thomas, cred ca este loc pt mai toata lumea, ca doar fiece lume are amprenta ei. in original. 🙂

    tania 25 mai 2010 23:22 Răspunde
  • Ciresele din acest mai, parca sunt altfel ca in alti ani. Sunt pline in obrajii cu pistrui albi, o parte e mai rumena, in timp ce cealalta despartita de un fir sangeriu ca buzele muscate, e un pic cruda, ea reusind sa se ascunda rusinata sub frunza
    striata de soarele patimas . Si cum stau ele in cosul de rachita asa legate si inodate cate doua , cate trei parca ma indeamna sa le pun la urechi. Nu-i bai , raman destule pentru rasfatul catifelat si dulce ce-l simt cand pielea lor lucioasa e strapunsa si aroma si gustul dau navala.

    Blanca 25 mai 2010 23:35 Răspunde
  • PS. ma refer la copii dupa chei, oameni buni, ca se poate intelege si altceva 🙂

    blanca, FRU-MOS!!!

    well, unii se mai si retrag:
    http://www.youtube.com/watch?v=0LWlClxTwsw

    tania 25 mai 2010 23:58 Răspunde
  • mai, voi suntem sanatosi la cap? 🙂

    un trecator 25 mai 2010 23:59 Răspunde
  • Am venit acasă.
    Iana, ştiam că la intrarea în SUA trebuie să arunci toată mâncarea adusă din altă parte. Mai este valabilă teorema, sau vameşii americani au gustat şi ei eugenii şi chec?

    Omuldelamunte 26 mai 2010 0:49 Răspunde
  • trecator… tu abia acum te intrebi despre santatea noastra la cap?

    Eu credeam ca ti-ai dat seama de mult ca TOTI suntem extrem de normali si de aceea ne intelegem asa de bine si ne conversam in felul nostru Pe acest bolg toti sunt frumosi destepti buni inteligenti fericiti.
    Drept urmare sanatatea noastra9 la cap) e perfecta!!!!!!

    Omule… depinde ce ofiter nimeresti la punctul de frontiera… plictisit, obosit sauv nou angajat si plin de elan. Miemi-au aruncat o data doua mere la gunoi… dar mama a adus branza de burduf.

    CristinaC 26 mai 2010 3:42 Răspunde
  • Knock knock knockin’ on heaven’s door…

    Thomas Man 26 mai 2010 3:58 Răspunde
  • Thomas… tu esti inca „viu” la ora asta?
    Ce munca faci tu in timpul zilei?

    CristinaC 26 mai 2010 4:02 Răspunde
  • eh, cristina, nici sa nu exageram cu perfectiunea. 🙂 Un trecator, de recomandat ar fi ca sa stim ca intre DA shi NU exista media de la „habar nu avem” la „nu stim”. pe o scara de la incaltaminte la fes. 🙂

    tania 26 mai 2010 8:14 Răspunde
  • Aznoapte am ratacit un pic drumul, dar sunt deja topita in contemplarea cimiliturilor voastre nocturne.Nocturne in partea asta de continent, zic..
    Deci nu mi-a aratat nimeni nici o carare spre nici un han pazit cu tei, sau macar pupeze sau hai urzici! Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca mi s-au ferfenitit deja tastele afland ca portativul e asa de mic si nu tine destule stafii pe-aici: )
    Ce sa va spun, citind ce ne-a spus Paca ieri si dand un clik fericit pe unul din link-uri (de la Thomas, link-ul, normal, el e cavalerul meu intr’ale melosului, o stiti deja) ascult si fredonez nonstop momentul madness al Katiei Melua.
    In rest, salutari tuturor celor normali si ano.. de-aici dintre noi care ma amuza si incanta de fiecare data pornindu-mi motoarele si intretinandu-mi faclele : )))

    Una 26 mai 2010 9:26 Răspunde
  • PS.
    Ma gandeam si eu ca materialul acoperitor thomasian este extra-quality, ceea ce oricum nu constituia chiar o surpriza in mentalul colectiv, dar vine precizarea exact cand trebuie!: )
    Ceea ce parea 100% cotton , s-a dovedit ca e cu imbunatatiri de elastan , preferabil, din punctul meu de vedere lui silk si swarovski, care dau bine, dar se adreseaza altui gen de piateta: )

    Una 26 mai 2010 9:30 Răspunde
  • Uno, mi-a placut asta cu mentalul colectiv. cred ca nici macar putin nu lipseste sa fi devenit partashi intr-un fel de memorie. obligatoriu colectiva. 🙂 shi doar paginistico-simonefila. 🙂

    tania 26 mai 2010 9:45 Răspunde
  • era cat pe ce sa va intreb de ce nu dormiti la ora asta, dar mi-am adus aminte ca deja a inceput ziua de munca….

    un trecator 26 mai 2010 9:54 Răspunde
  • pai nu suntem toti niste grofi printre asternuturi ca tine, Smith draga, unii daa, chiar muncim, ”pe branci” as plusa azi, loool.
    Vezi ca te paste repetarea anului, sa nu zici ca nu te-am atentionat !: ))
    Te pup, Tanio. Mentalul colectiv o sa-l tavaleasca prin bucurii pe Thomas, este ‘exact’ conceptul pe care-l astepta dinspre mine, in sahul asta, dar o sa vedem cum o scoatem la capat: )

    Una 26 mai 2010 10:04 Răspunde
  • Uno, mai ai un pic si scoti clasa la tabla. nici creta nu-i suficienta. 🙂
    un trecator, zi de munca grea si calduroasa. unde mai pui ca miercurea nu-i ca lunea. 🙂

    tania 26 mai 2010 10:10 Răspunde
  • Taniuto, doar Smith risca sa ramana cu situatia neincheiata, sa stii.(si el o stie!)
    Restu’ clasei e cuminte foc si fruntasa de timp si de loc! Ca o circumstantiala gadilicioasa: )

    Una 26 mai 2010 10:23 Răspunde
  • ar fi culmea sa va urez o zi insorita, nu-i asha?? 🙂 frumusete ca timpul asta, mai rar prin maii anilor. 🙂 ei bine, Una, nu-ti doresc decat bafta cu scosul la capat. nu ma indoiesc ca vei reusi, dar vezi ca, din cate imi spune memoria colectiva, thomas ar veni din nou cu temele invatate, cum ca nu se ia nici macar pe el in serios, cum ca nu face pasiuni, cum ca fantomele nu au din astea, nici din celelalte etc. ar mai fi si varianta scuzelor despre interpretarea gresita a astrelor aprinse, stinse, pogorate, mohorate si bucuroase de pe aici. 🙂 hei, thomas, mai am un pic si vorbesc in locul tau desi stiu sigur ca nu ai nevoie de aparator 🙂 🙂 defect profesional. doar miercurea. 🙂 🙂

    pt tine, Uno:

    http://www.youtube.com/watch?v=PdX9iKeSY7A

    tania 26 mai 2010 10:27 Răspunde
  • well, revin si fug. 🙂 si cu trecatorul cred ca o scoti la capat. 🙂 nici de asta nu ma indoiesc. sau el la capat cu tine. :)) Nu mai stiu.

    Have a nice day, people! :)))

    tania 26 mai 2010 10:31 Răspunde
  • Mersi mult pentru Depeche.
    Thomas nu are de ce sa se apere sau sa fie aparat din moment ce nu e atacat, si-s foarte sigura si ma iau si-n serios spunand asta..
    Paca draga, daca n-ai prea mult timp de noi azi, eu iti trimit un gand bun si o colectie de zambete cu simpatii nespecifice : )

    Una 26 mai 2010 10:34 Răspunde
  • Ma straduiesc sa ma alatur memoriei colective,poate dau mai bine decat la singular..:))
    Katie m-a ajutat sa inteleg de ce am regretat atat intr-o vreme lipsa unor comment-uri,cand veneam eu muteste printre voi…Multumesc pt ea si pt toate postarile,mici nebunii,care mie Una imi plac cu regularitate!
    🙂
    Aveti grija cu munca,se apropie pauza de masa.. 😀

    simfo 26 mai 2010 10:47 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=yI2_k-StRYo

    pentru toate rostirile de aici..

    mi 26 mai 2010 11:39 Răspunde
  • Draga mea Oona, am adunat zambetele(ti) fir cu fir, le-am legat cu fir de iarba uda de roua sa nu se desfaca, sa nu le risipesc, si cu ele semn de carte pasesc desculta printre tufe de zmeura si urzici.
    Aceeasi Katie, alta melodie :
    http://www.youtube.com/watch?v=5DCacIEbAlM&feature=related

    Paca 26 mai 2010 12:15 Răspunde
  • Melodia care reprezinta anul acesta Germania la Eurovision:
    http://www.youtube.com/watch?v=esTVVjpTzIY

    Sunt curioasa ce parere aveti?

    Paca 26 mai 2010 12:19 Răspunde
  • ca o conversatie purtata intre un german(muzica si ritmul) si un englez(duduia care presteaza). parerea mea de nespecialist.

    un trecator 26 mai 2010 13:04 Răspunde
  • Culmea e ca melodia e scrisa de niste englezi in timp ce interpreta e nemtoaica get-beget(care dupa propria marturisire n-a atins nici macar cu varful condurului insula regala).
    Aici a facut/face valva si am intrebat pentru ca eu nu ma pot hotari.

    Paca 26 mai 2010 13:18 Răspunde
  • s-a mutat oktoberfest-ul in mai?

    un trecator 26 mai 2010 14:24 Răspunde
  • Tania, esti vizionara 🙂 : repet, nu ma iau în serios aprope niciodata, e un modus vivendi de looser asumat, se stie, promisiunile nu angajeaza/obliga decat pe cei care le primesc 🙂
    Una, ma simt o faramita (lambru) în mentalul colectiv de care glasuiesti cu dieji si cor de fatuce 🙂 Si asta în viteza mancatului în picioare, ca dau doar o cimilitura pe corso.
    CristinaC, biografia mea nu seamana cu nimic si nu contine vreun episod demn de atentia voastra, este ceva incert, despre care nici eu nu stiu ce sa cred, asa ca, scuze, nu voi da decat o dezvaluire top pentagon : sunt agentul secret WC 00, infiltrat printre fantome pt a preveni un complot împotriva VIP-urilor chitilene, de genul Mihaeaua Raduleasca si Banicu Andreeasca 🙂
    Laura, din întamplare 🙂 cam stiu piesele mai dragute de la Eurovisionul 2010 si piesa Germaniei e enough cute si saltareata ca sa acceseze una din compilele mele.
    Simfo, dai f bine la singular 🙂 ; n-o cunosc personal pe Katie dar a facut un miracol daca ti-a redat glasul asa ca-i zic danke fara shoshoni.
    Untrecator : nu, a revenit ma(n)ifestul la locul lui 🙂
    Iata ca m-am pasari-lati-lungit si risc sa mai ratez o sina de tren 🙂

    Thomas Man 26 mai 2010 14:42 Răspunde
  • Thomas Man, n-am mai pomenit atata (re)tzinere la spiritul dezinvolturii. Ca la tine. 🙂

    Deshi practici sublim metoda vorbelor inscriptionate minutios in tulpinele acestei pagini, incearca sa nu le vari in pornirea vreunui sinucideri, fie ea shi pe shinele shinelor 🙂 altfel spus, ramai, rogu-te, un pasari-lat-lungila asumat. 🙂

    trecatorule, om avea un maiberfest: 🙂

    tania 26 mai 2010 15:20 Răspunde
  • Buna ziua… s-a sfarsit ziua de lucru la voi? miercuri scurta?
    Thomas multumesc pentru dezvaluirile unui agent secret ce lucreza in schimburi de cuvinte. O sa fiu atenta ce sectrete spun si ce paztrez.

    CristinaC 26 mai 2010 15:52 Răspunde
  • Buna sa va fie inima (colectiva).

    Omule da legea (sau regula?) cu eugeniile si checul e inca in vigoare. dar, Dulles Airport e destul de mare si vin multi pe-aici asa incit sa nu poata fi controlati toti. Nu mi s-a intimplat, in opt ani, sa fiu controlata decit o singura data si atunci la un singur bagaj… in care aveam niste gutui pentru omul meu. mi le-au confiscat si gata. m-au lasat in libertate. nu stiu ce s-ar fi intimplat daca imi controlau cel de-al doilea bagaj unde se lafaiau in voie pastrama afumata si salamul de sibiu si cascavalul si brinza in coaja de brad… 🙂

    iana 26 mai 2010 16:08 Răspunde
  • iana sa iti povestesc eu ce se intampla? Se confiscau… plateai o amenda cat nu faceau toate bunurile din bagaj si intrai in sistemul lor astfel incat de fiecare data cand treceai prin orice punct de frontiera te controlau pana la piele. A patit o conostinta care si trecea granita des din cauza serviciului. Daca ai steluta/ steguletul in file… it is not funny!

    CristinaC 26 mai 2010 16:12 Răspunde
  • draga trecatorule,
    cu ce sa iti mai dovedim ca sintem sanatosi la cap, mmm? ne intelegem noi intre noi si fiecare cu fiecare? pai asta e normalitatea noastra colectiva netrecatoare. 🙂

    iana 26 mai 2010 16:12 Răspunde
  • CristinaC,
    n-am patit-o… si sincer riscam (si noi si parintii) de cite mergem in Ro fiindca e cam greu sa maninci doar doar turkey ham facuta cu miere (de albine?) si tot felul de dulcegarii. cu brinza mai merge ca avem Costco si gasim destule brinzeturi europene pe-acolo.

    iana 26 mai 2010 16:15 Răspunde
  • Hello, dragii mei, sunt iar printre voi, va numar ciresele de la urechi si ciripiturile pe timp de 31 grade celsius. Vad ca a trecut ceva lume prin zona de la ultimul meu submit, ceea ce va doresc si maine: ))
    Laura, meine liebe, tare ma bucur ca vii mai des, nici nu stii cat, nici nu stii cum..
    trecatorule, sunt uimita ca nu taci nici azi: ) daca se repeta figura din ultima vreme ma si vedeam punandu-mi noaptea ceasul sa sune pe la midnight, sa te gasesc online.Glumesc (probabil)
    Pe Al incerc doar sa-l ating in treacat cu puf de papadie de teama sa nu-i starnesc job-description-ul etalat mai sus, dar i-as inteti cumva luminile din oglinzi, sa se-nvete si el minte ca pe corso avem si lustre, nu doar opaite: )))

    Una 26 mai 2010 16:18 Răspunde
  • Si mie in Montreal mi-au confiscat doua sticle cu busuioaca de Bohotin.. M-am suparat pe ei, dar nu mai rau decat pe polonezi, care m-au pus sa-mi arunc demachiantul si un iaurt dat de cei ce-mi facusera lunchpackage-ul de la hotelul lor. Canadezii au bifat o regula, polonezul de la controlul cu pricina mi-a spus ca tre’ sa ma scormoneasca bine pentru ca am pasaport de Ro;
    daca tacea si-si facea treaba poate nu ma facea sa-ncep sa-l bomban in limba materna si sa-l invoc pe Stefan cel Mare si Sfant care le-a tras-o pe unde i-a prins pe vremuri.. Normal, am reactionat prost, tipic romanesc ca un monument de frustrare momentana, dar daca faceam uz de ceva injuraturi in limba pe care-ar fi inteles-o pot io sa presupun cu mintea de-acum ca nu veneau sa ma lege si sa ma faca sa pierd avionul?
    Asa ca ma bucur ca Iana si mama ei n-au avut probleme d’astea de ‘siguranta nationala’, asa poate si ”ecoul” ei cel simpatic sa se bucure de bunatati mioritice : )

    Una 26 mai 2010 16:35 Răspunde
  • iana, la noi sunt magazine poloneze si nemtesti. Stiu ca in Toronto sunt si rusesti.
    Meselurile la polonez sunt ca la noi acasa. Vrei sa iti trimit?
    Am dus in Pennsylvania cacai tipa e f. draguta si mi le-a vidat

    CristinaC 26 mai 2010 16:35 Răspunde
  • Una… bine ca n-ai injurat… in injuraturile noastre exista un cuvant des folosit care este identic si in poloneza…. cu acelasi inteles. Eu l-am auzit pe marginea terneului de fotbal unde jucau baietii cand ii mai duceam eu la acest fel de activitati.

    CristinaC 26 mai 2010 16:39 Răspunde
  • Nu Cristinuto, eram metaforica si-l chemam pe Stefan, pe principiul mai vechi eminescian ce striga dupa Tepes.
    Injur destul de rar, am limbaj colorat, asta stiti deja, dar in momentele alea capul meu statea sa ajung mai repede in LOT-ul lor ametit care sa ma depuna cat mai repede pe sol bucurestean; pe undeva pricepusem ca omul ala trebuia sa scotoceasca, dar m-a deranjat presupunerea ca nu pricep deloc poloneza, ca macar cateva chestii firave de baza tot prinsesem in saptamanile alea cat am fost ‘oaspete’ la ei in tara. De fapt nu-i pasa de pricep sau nu, desi aveam sa vad cum imi urmareste cu atentie buzele doar doar scap vreun cuvant jignitor; isi chemase si seful..
    Nu mi-a placut ca n-a tacut, atat, nu traiam revelatia ca noi am fi mai breji..

    Una 26 mai 2010 16:49 Răspunde
  • O veste trista : s-a stins Jean Constantin …. Sigur si voi cei plecati de mult din Romania va aduceti aminte de el . Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !

    Marina 26 mai 2010 17:37 Răspunde
  • Dumnezeu sa il odihneasca. se duc, se duc, unul dupa altul… e trist.

    iana 26 mai 2010 18:56 Răspunde
  • Pace lor, pace fantomelor ! 🙁
    Sa schimb placa : 🙂
    Încurajat de Una, redactez o scurta playlist cu piese pe care le ascult «în rotatie» zilele astea (poate intereseaza si pe altcineva). Nu-s toate noi si nu-s pe youtube în variante video de vreun interes grafic.
    Galactic – Dark Water
    Hindi Zahra – Imik Si Mik
    Nat Jenkins – Message
    Caro Emerald – You Don’t Love Me
    Adam Kesher – Local Girl
    The Black Keys – Ten Cent Pistol
    Ian Siegal – God Don’t Like Ugly
    Macy Gray – Beauty In The World
    The Hillbilly Moon Explosion – Maniac Lover
    Gin Wigmore – Hallelujah

    Thomas Man 26 mai 2010 19:01 Răspunde
  • Blanca, ciresele tale au pe vino-ncoace, ce descriere pofticioasa si sexapiloasa ai facut ! 🙂
    Mi-a adus aminte de minunata idila dintre Ciresel si Ciresica.

    Thomas Man 26 mai 2010 19:03 Răspunde
  • ProTv-istii glumesc sinistru pe burtiera : „Te-ai rezolvat, Jeane, nu-ti mai scade pensia !”

    Thomas Man 26 mai 2010 19:04 Răspunde
  • Ah, uitam un cantec-dedicatie la drum de seara tuturor doamnelor din Simona Land of Peace & Honey :
    Toots & The Maytals – Perfect Lover

    Thomas Man 26 mai 2010 19:11 Răspunde
  • E trist ce se intampla cu adevaratele valori ale Romaniei . Nimeni nu le baga in seama atata timp cat traiesc sau cat se afla in Romania . Cand cei de aici mor , toate televiziunile se intrec in a le aloca ore intregi incep cu momentul mortii si mai termina peste trei zile cand are loc inmormantarea , cand cei din strainatate au succese de rasunet , ne mandrim ca vezi Doamne sunt romani ( vezi cazul Herta Müller ) . In rest doar non valori , bulibase care fac nunti sau sindrofii de sute de mii de euro odraslelor lor , femei siliconate din cap pana in picioare , fara minte , care sunt cu atat mai renumite cu cat lista lor de amanti celebri sau nu, e mai lunga .
    De dragul banului in buzunarul patronilor de mas-media asistam neputinciosi la imbecilizarea poporului roman . Asta nu s-a intamplat nici macar pe vremea comunismului ! Dimpotriva !
    Sunt revoltata ! Stiu ca nu-mi ajuta cu nimic , mai grav e ca nu pot face nimic !

    Marina 26 mai 2010 19:14 Răspunde
  • Ma scuzati , poate nu e subiectul care va trebuia . Nici mie , dar daca nu vorbesc cu voi atunci cu cine ?

    Marina 26 mai 2010 19:16 Răspunde
  • Ce bine că avem această încăpere primitoare cu denumire liniştitoare! Aici nu ne pune nimeni etichete şi nu ne dă picături. Aşa că putem vorbi liniştiţi chiar şi de ce nu ne trebuie cu cine nu aude. O răsuflare de anormalitate ne aduce echilibrul în ochii normalităţii altora.
    Mă duc să mă uit la ploaie. Poate curăţă tristeţea din lumea celor care l-au iubit şi apreciat pe Jean Constantin. Doar că parcă prea repede se duc toţi…Când eram copil moartea venea mai rar în jurul meu. Ca să vezi!

    semndefoc 26 mai 2010 20:20 Răspunde
  • Ce trist. Daca mai era si singur cand a trecut de partea dreptilor e si mai trist.

    CristinaC 26 mai 2010 20:24 Răspunde
  • da, marina, subiectul asta nu trebuie nimanui. decat cu siguranta celui care l-au cunoscut, iubit si stimat. se va vorbi in aceasca perioada despre el mai abitir decat s-a facut cand a intrat in conul de umbra al generatiei lui. din pacate, si moartea te reface important doar pe perioada in care esti bun si deplans de amintit. apoi, se asterne tacerea… de cum nici n-ar fi fost.

    ar fi ideal si recomandat sa vorbim despre subiecte ….vii. ce zici? tot cu noi. 🙂

    tania 26 mai 2010 20:27 Răspunde
  • @Una- …”care m-au pus sa-mi arunc demachiantul si un iaurt dat de cei ce-mi facusera lunchpackage-ul de la hotelul lor. ” Dacă la fete dau demachiant, la băieţi ce dau de la hotel?
    Acum serios! De ce te controlau aşa de amănunţit şi corporal dacă te îndreptai spre RO, una din lumile a treia? Ori eşti aşa de mişto?

    Omuldelamunte 26 mai 2010 23:27 Răspunde
  • @Tania- Unde ţi-e gravatarul? Găseşte altul! Nu mă lăsa c-o siluetă cenuşie, după ce nişte conduri roşii urcau scara timpului!

    Omuldelamunte 26 mai 2010 23:29 Răspunde
  • @Paca- Lena Mayer este o puştoaică cu un accent englezesc atât de pregnant încât juri că doi englezi i l-au format. Melodia este genul care ori place la nebunie, unora, ori ceilalţi se uită scârbiţi la generaţia care vine. Este ca Renault Megane coupe care, ori stârnea admiraţia puştimii ori grimase de pensionare.
    O elevă de liceu care a venit la ultima oră de clasă, înainte de facultate , cu sarafanul pân’ la popou, pentru colegii ei care nici n-o bănuiau că-i aşa de bunuţă, din moment ce toţi anii a venit numai în pantaloni.
    Îi dorim succes, dar mai mic decât al României, ţara mea de doare.

    Omuldelamunte 26 mai 2010 23:49 Răspunde
  • mi-ai inseninat ziua. 🙂

    Bluelight 4 iunie 2010 20:38 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title