Dati-mi textul inapoi!

Totul a inceput tiptil, benign, ca o greseala inofensiva, dar a ajuns la niste dimensiuni care ma revolta. Cred ca a venit momentul sa clarific povestea asta, odata pentru totdeauna.

Cu vreo trei ani in urma, printre alte mii de prostii forwardate pe e-mail, am primit de la o prietena un mesaj care continea un text. Se numea “Femei de cariera” si era semnat Mircea Dinescu. De obicei, cand primesc e-mail-uri din astea cu Fwd: Fwd: Fwd: Cutare, dau Delete in prima secunda, nici nu le deschid. De data aia insa, avand in vedere ca era vorba de Dinescu (un scriitor care-mi place foarte mult, realmente), am inceput sa citesc.

Dupa prima fraza, am fost stupefiata: era, de fapt, un text de-al meu! Un text pe care il publicasem deja intr-una dintre cartile mele (Codul nebunelor maniere) si care se afla – evident, cu acordul si placerea mea – pe site-ul www.revistatango.ro

Cineva il luase de-acolo cu copy/paste si, din motive pe care nu mi le pot explica, l-a semnat, cu de la sine putere, Mircea Dinescu. Nu e vina poetului, dupa cum nu e nici vina mea. Singura mea neglijenta e ca, atunci cand am pus textul pe site, am uitat, ce-i drept, sa trec autorul (adica eu). Am facut asta un pic mai tarziu. Mosmondeala m-a costat. Un individ iute de mana, din seria astora care se ocupa cu confectionarea e-mail-urilor de trimis in masa, l-a sparlit si l-a semnat Mircea Dinescu, probabil ca sa trezeasca si mai mult curiozitatea. Ba mai mult, i-a schimbat si titlul – cel original, pus de mine, era “Iubire, vezi ca azi ajung tarziu acasa: LA 1.00 AM TELECONFERINTA, LA 2.00 NASC, la 3.00 AM MITING”.

Pentru ca i-a modificat titlul si i-a reinventat autorul, trag concluzia clara ca initiatorul acestui carusel al erorilor a facut-o intentionat. Mesajul cu textul “lui Dinescu” a batut lumea-n lung si-n lat, daca a ajuns inclusiv la mine (culmea ironiei, venit de la o prietena buna), care eram in Canada, la ora aia!

Evident, nu m-a amuzat prea tare incurcatura, insa initial n-am reactionat prea vehement. M-am multumit sa-i raspund amicei expeditoare si s-o lamuresc. La randul ei, ea m-a asigurat ca trimite dezmintiri inapoi, pe firul apei. Firul s-a rupt curand, deduc, intrucat au trecut de-atunci ani de zile si nu numai ca si-acum primesc e-mail-ul asta, din cand in cand, din tot felul de surse – la Subject scrie “Femei de cariera – de Mircea Dinescu” – dar gluma s-a ingrosat. Daca dati cautare pe Google cu “femei de cariera de mircea dinescu”, o sa vedeti sute de rezultate. Bloggerii falnici ai neamului au copiat textul, si l-au insusit si putin le pasa de restul lumii.

Si chiar daca ar fi fost textul lui Dinescu pe bune, e incalificabil gestul multora de a lua cu japca materialul si de a-l pune pe site-urile proprii, fara sa-i ceara acordul autorului. Fiindca, nu-i asa, daca-i cereau acordul, el le-ar fi spus, in stilul caracteristic: ba, tu esti prost sau doar mimezi bine prostia?… asta nu-i textul meu!

Ceea ce scriu acum are legatura si cu ceea ce a scris Alice Nastase Buciuta azi, pe blogul ei. Zona media – ca e ziar, ca e televiziune, ca e blog celebru, ca e site – e plina de furtisaguri dezgustatoare.

Admit ca, in cazul astora care mi-au luat articolul din mers, de la altii, nu e vina lor ca e semnat Mircea Dinescu, in loc de Simona Catrina. Dar nimic nu scuza apucatura oribila de a ciordi texte de unde-ti vine, fara a cere voie, fara a informa autorii, fara nicio urma de bun simt. Sa nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu cei care le iau doar ca si le puna pe Facebook, precizeaza autorii si sursa si o fac din admiratie sau respect pentru textul respectiv. Acestora le multumesc pentru aprecieri, sunt magulita!

De azi inainte, voi lua masuri concrete impotriva celor care preiau texte de pe site-ul si blogurile noastre si le pun pe alte bloguri fara sa ne ceara acordul complet si onest, m-am saturat de scuze cabotine si de tupeul cronic.

In concluzie, informez in mod oficial ca articolul pe care toata lumea il stie drept “Femei de cariera – de Mircea Dinescu” imi apartine mie (Simona Catrina ma numesc, pentru cine a deschis blogul mai tarziu) si, din punct de vedere al copyright-ului, apartine site-ului Marea Dragoste, il puteti gasi si pe http://www.revistatango.ro/iubire_vezi_ca_azi_ajung_tirziu_acasa_la_1_00_am_teleconferinta_la_2_00_nasc_la_3_00_am_miting-1110.html