Dragilor, voi reveni curind, probabil intr-o ora, cu alta postare (asta e doar paharul cu apa rece rasturnat in capul meu aiurit). Pina atunci am vrut sa stiti ca – desi silentios si convenabil pentru mine – imi asum vina. Blogul „dispare” de pe prima pagina a revistei Tango doar daca timp de cinci zile nu scriu nimic (ma refer la postarile noi). E un sistem inovator, anti-lenes, creat parca anume pentru mine! 🙂 Si uite ca, din cauza ritmului dement in care am trait in ultima vreme, n-am mai apucat sa vorbesc cu voi in unitati mai lungi de-un rind. Revin dupa ce-mi anihilez cafeaua (si ea pe mine, evident). Va imbratisez si mi-e dor de voi.
Categorii:
Uncategorized
Ciao Simona.
Important este ca ne dadeam cu cururile de pereti si tot ajungeam in pagina care trebuia.Probabil stii deja ca foarte multa lume care-ti cauta scriitura o face din motive extrem de personale si pertinente: pentru ca te place.Pentru ca fara stilul tau altcumva revista cu pricina ar fi mai saraca; si ca ”rating”, si ca numar de pagini interesante.
Nu-s calare pe complimente azi, dar trebuia s-o marturisesc foarte clar si distinct.Eu personal, care de cateva saptamani nu ma mai marginesc doar a citi, ci m-am apucat ”cu spor” si sa postez aici, recunosc fara apasari de constiinta ca pt mine ”Tango c’est toi”, parafrazand Ludovicul 14:)