fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Mult e dulce si luxata

de

Vreti sa va spun cam ce mesaje primesc eu pe e-mail, de la (unii) romani din Canada? Acum, daca mai am doar citeva zile si plec in Romania, am capatat curaj sa public citate, altfel mi-era teama ca-mi trece vreun SUV prin fata ochilor si prin mijlocul sternului.

Am multi prieteni romani (aclimatizati in Canada) care scriu frumos si curat romaneste, dar primesc si tot felul de scrisorele in Inbox cu formulari de pomina, niste fraze ca niste gheme scamosate. Cu permisiunea voastra, am sa-mi iau acest bolovan de pe suflet si va invit sa mai trageti si voi de el. Redau fragmente (absolut autentice) din mesajele pe care le-am primit – fie in Inbox-ul personal, fie pe adresa de e-mail a Jurnalului Romanesc, ziarul al carui co-editor sunt, in Toronto:

„Stimata redactie, am prieteni romani care ei vorbesc numai pe chat”.

„Daca va incadrati in 45 de dolari care ne incadram noi ca am trimis in plus la abonament…”

„Sunt multe oportunitati care puteti cum ar veni sa jonglati”.

„Va urez un an cit mai fericit, in cazul daca nu ne mai auzim!”

„In cercuri cu romanii prea putin aicea ma intilnesc, sa zic”.

„Felicitarile dvs. pentru ultimul numar de ziar!”

„Iti spun eu ca au tarife mari, cred ca sigur 25 de centi minutul dar cred ca mai sigur 28”.

„Sfatul meu e ca nu va costa absolut nimic daca faceti contract cu noi”.

„Daca azi e ultima zi de due day, azi si platim, dar sa fie pina-n ora 24 a.m.”

„Ca in fond care este cel mai atractiv mod la un om? Este banul!”.

„Sunt clienti care nu ma sun prea mult”.

„Trebuie sa meciuim oferta cu pretul”.

„Compania lor, prin modul cum probabil au ei de a suna, sunt neseriosi”.

„Astept sa mai luam legatura, dar nu avind probleme dumneavoastra”.

„De obicei de la headquarters au mai multa putere, poate sa anuleze sau poate sa alte chestii”.

„Dumneavoastra ce este considerat cind sunati local?”

„La noi, de exemplu, la modul acesta de a fi, asa este”.

„Se poate sa faxa direct de la servici, in cazurile cine foloseste”.

„Eu acuma daca anulez contractul, trebuie sa-l reintroduc iarasi”.

„Ca sa pot sa introduc datele care sa-ti dau si numarul de referinta”.

„Incerc pe cit posibil sa-mi ajut familia cit pot”.

„Am vazut azi o Honda care voiam initial s-o cumpar, dar nu face banii care sunt fata de calitate”.

„In cazul daca se intimpla, care nu cred sa se intimple, nu stiu Remax-ul ce fac”.

„Stii cum e cu viteza lucrurilor in zilele de astazi, se face automat”.

„Visa sau Mastercard sunt puse in genul in care clientul uita sa plateasca”.

„Sunt 23 de orase din Canada care ei au local number”.

„Nu am cunostinta de cauza, fiindca detaliile astea la firma sunt mai profesionisti”.

„Sa ma sune la servici sa-i spuna receptionista pe ce tastatura sa apese ca sa fie in contact cu noi”.

„Acum insemneaza ca eu ar trebui sa incerc sa va pot ajuta”.

„La baiatul acela i-ati cerut vreo data despre el, la Nathaniel acela?”

„Asta e parerea mea cea mai buna, adica parerea mea e ca faceti bine ce faceti”.

Nota: Daca dispar in mod misterios, sa stiti ca am pus lista cu numele autorilor intr-un safe deposit box, la banca.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Tag-uri:
· · · ·
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • nu stiam ca Vanghelie are rude si peste ocean 8-|

    juztine 12 februarie 2010 10:37 Răspunde
  • Care eu vam scris doamna redactoritza si carevazasica la dvs mati si bagat in inboxul ala care vorbiti si care eu nam avut nici raspuns !

    Thomas Man 12 februarie 2010 10:40 Răspunde
  • Mi-am sters lacrimile… de rasu-plansu, ca sa te citez, si m-am gandit sa ma apuc si eu sa „scriu jos” texte LIKE ale tale, YOU KNOW?
    Uite ca acum pot scrie un comment si la blogul lu’Amalia… ala cu sa radem mult si bine si daca stim si daca nu stim de ce. Si by the way, sa stii ca e cool sa vorbesti asa ca sa inteleaga tot romanul de pe aici cum e lucrurile in Canada. Anyway nu iti face probleme din cauza peopel-lilor care iti wishanesc raul, suna la inshuranta ta pe viata si pe moarte si speakaneshte cu your agent si let him know ca daca e ceva si nu maid a de tine, ai o prietena la Hamilton, you know, care stie for sure de unde ti se trage za misterous disparitie si ea e committed sa ii helpanesca sa te gasesca… ca doar ai bilet de airplane si nu ti-ai luat tavel inshuranta in case ca cancelezi.
    Iti wishanesc o noapte buna si a spleeping pilula ca la noi e doi and a half.

    Faithfully si very sad a ta

    CristinaC

    CristinaC 12 februarie 2010 10:40 Răspunde
  • CristinaC, esti delicioasa, asa e! 🙂
    I’m like: de ce nu vorbiti, ma, romaneste? And they’re like: fiindca nu face sens si nu suntem determinati si n-am mai auzit de mult de la tine, you know.

    Simona Catrina 12 februarie 2010 10:45 Răspunde
  • :)) Mai intai am ras , dar parca e de plans ….

    Marina 12 februarie 2010 10:46 Răspunde
  • Monsieur Thomas – ca monsieur se scrie, monsieur se citeste – suntem foarte froasati de gramatica dumneavoastra, dar nu-i nimic, ca ne-au dezavuat multi si ne-am revenit.

    Simona Catrina 12 februarie 2010 10:52 Răspunde
  • Juztine, sindromul Vanghelie e mai borcanat decit s-ar crede, citeodata mi-e mila ca (doar) el plateste toate oalele sparte. 🙂 Noroc ca-l doare-n cot.

    Simona Catrina 12 februarie 2010 10:54 Răspunde
  • Marina, eu mai intii am plins, pe urma m-a umflat risul. 🙂

    Simona Catrina 12 februarie 2010 10:54 Răspunde
  • pai vanghelie ieste mic copil, unul profund filosofic: „nu există fiinţă umană, fie că locuieşte în Africa, în Asia sau în Rahova, care să nu fi văzut un film, să nu fi rupt o floare, o fată sau un băiat, după cazul care este fiecare.” 😮

    juztine 12 februarie 2010 11:21 Răspunde
  • Desi pot fi acuzat de plagiat , nimic nu mi se pare mai actual si potrivit ,decat un citat din Caragiale :

    ” …………………………………………………………………………………………………………………….
    Jud.: Care va să zică, d-ta Leanca văduva, comersantă de băuturi spirtoase, ce reclami de la prevenitul Iancu Zugravu?
    Leanca (cu emoţiune treptată): Eu, să trăiţi, saru’ mâna, domn’ judecător, eu sunt o fomeie sârmană, Dumnezeu mă ştie cum mă chinuiesc pentru o pâine… De-aia şi pusesem de gând de la sfântu Gheorghe să las prăvălia, care nu mai poate omul de atâtea angarale pentru ca să mai mănânce o bucăţică de pâine, şi nu ne mai dă mâna să plătim licenţa.
    Prevenitul: Licenţa o plăteşte domn’ Mitică.
    Leanca: Domn’ Mitică?… să fie al dracului care minte?
    Jud.: Tăcere! Nimini n-are voie să vorbească până nu-l întreb eu.
    Leanca: Dacă zice dumnealui că domn’ Mitică!… Eu, domn’ judecător, săru’mâna, poci să jur că sunt curată la sufletul meu!
    Jud.: Nu e vorba de asta!… Spune cum s-au petrecut lucrurile şi ce reclami de la prevenit?
    Leanca: Eu, domn’ judecător, reclam, pardon, onoarea mea, care m-a-njurat, şi clondirul cu trei chile mastică prima, care venisem tomn-atunci cu birja de la domn’ Marinescu Bragadiru din piaţă, încă chiar domn’ Tomiţa zicea să-l iau în birje………………….”

    adi_simplu 12 februarie 2010 11:50 Răspunde
  • Ha, ha, curat murdar, ca bine zici! 🙂
    Adi, noi aici cu onoarea stam bine, cu spirtoasele o ducem mai prost, fiindca singurul comersant e statul si inchide bufetul devreme. Si daca asa vorbesc unii cind sunt treji, iti imaginezi tu ce discursuri au dupa oarece matrafox black label. 🙂

    Simona Catrina 12 februarie 2010 12:07 Răspunde
  • Relativism, sex si Vancouver.
    Avem cu cuvintele raporturi mai complicate decat raporturile sexuale si Dumnezeu si Simona stiu f bine cat de farafasticite sunt ultimele. Daca mai si plonjam intr-o alta limba, urechea interna asculta melodii noi si tine-te sintaxa si prozodie ! Si pe meridianul Chitila, chiar si la proba orala, gasim greseli de tastatura, daramite la Vancuvârul care demareaza azi. Handicapul (generalizat !) cu relativele (care si pe care) este doar paiul din ochi. Cei care se exprima fara cap si fara picioare sunt multi si cam legati de mîini. Sa nu dam cu creionul peste nas jetlagatilor (limbii) decat daca îsi iau nasul la purtare (Vanghelie & co). Sunt persoane cu dizabilitati. Cand aud, vad, constat o greseala de exprimare, primul gand e s-o justific : incerc sa-i reconstitui traseul si acord circumstante atenuante. Poate astfel încerc sa-mi expiez multiplele pacate ? M-am «inecat» recent, pe uscat, sau «inorat»sub cer senin, nu mai tin minte, si am fost pus la colt. Asa ca am tendinta sa fiu ceva mai indulgent.
    Salut însâ documentarul si curajul Simonei. Si prietenia ei – ne face partasi la biografia ei, la intimitatea ei primordiala : cuvantul.

    Thomas Man 12 februarie 2010 12:09 Răspunde
  • Care am strins toata casa in boccele si-am pierdut clondirul cu mastica. Da’ nu-mi iau eu din duty-free? 🙂

    Simona Catrina 12 februarie 2010 12:19 Răspunde
  • era „inorat” si „sant”. eu sant.

    si-o dedicatie, ca tot se apropie ziua unuia, valentin: http://www.youtube.com/watch?v=K-_rf2jVxxY

    juztine 12 februarie 2010 12:21 Răspunde
  • Draga Simona , inteleg ca peste numai cateva zile vei veni in Romania si nu stiu de ce imi vine sa-ti spun ” Te astept ca si cand….. ” si as adauga ” Numai scrisul tau ar fi pe pamant „.
    Nu ne cunoastem ,eu am postat putin pe blogul tau chiar daca citesc si recitesc tot ce scrii, dar faci parte din viata mea , ca apa, ca aerul , ca soarele , ca toate fiintele dragi .
    Revista Tango e ceva de care nu m-as putea lipsi , iar pe tine si pe Alice va simt atat de aproape de parca v-as cunoaste de o viata .
    Imi incep ziua accesand site-ul , dau o fuga repede sa vad ce e nou , iar seara tarziu indiferent cat de obosita as fi, tot va mai vizitez odata .
    Cele mai calde urari si un zbor placut !

    Marina 12 februarie 2010 12:22 Răspunde
  • Thomas, azi ajunge flacara la Vancouver, intr-adevar, pina si Google a luat foc. Si, desi totul este relativ, relativele unora sunt certe (si proaste). A, si nu sunt nici curajoasa, nici prietenoasa. 🙂

    Simona Catrina 12 februarie 2010 12:23 Răspunde
  • Marina, draga mea, ma pregateam sa-mi iau macar o parte din perne in brate, cind am citit ce-ai scris si m-ai topit, iti multumesc din suflet. Si ma simt vinovata ca sunt de-o lene vizibila… 🙂

    Simona Catrina 12 februarie 2010 12:27 Răspunde
  • de meciuri, bucuiri si alte asap-uri e plin si pe la noi pe langa celelalte seminte lingvistice scuipate cu dexteritatea microbistului impatimit, asa ca toate astea nu fac decat sa ma amuze. pe mine. si cum uichendu’ asta n-o sa vi-l stric, vi-l urez placut. iar ca sa fiu in acord cu tema emisiunii de azi, pana la recitire ne tinem in atingere 🙂

    un trecator 12 februarie 2010 12:57 Răspunde
  • Viteza luminii fiind superioară vitezei sunetului, mulţi oameni strălucesc până a deschide gura. LAO TSEU

    Chip in tuci.

    Omuldelamunte 12 februarie 2010 13:26 Răspunde
  • Dear mamă,

    My cat este suferind de a week. Eu, tu stiu, iubesc my cat si administrat medicine de la vet.
    Now este mai well si eu sunt glad ca cat manânc mai mult.

    Omuldelamunte 12 februarie 2010 13:34 Răspunde
  • <> (Asta mi-a placut cel mai mult ) …m-a incercat un rasu-plansu’ citind tema de azi…trist totusi…
    foarte tare Simona ca ai avut curaj sa ii ”divulgi” pe unii din semenii care s-au razboit rau cu intelesurile limbii …romane-scrise-vorbite…(daca ar citi si ei randurile astea, cu siguranta nu ar realiza nici acum ca au o problema…)de exprimare, of course…:))

    Lm 12 februarie 2010 14:17 Răspunde
  • revin, imi lipseste din text, off…

    ”asta e parerea mea cea mai buna, adica parerea mea e ca…” ( asta mi- a placut cel mai mult)

    Lm 12 februarie 2010 14:19 Răspunde
  • ceva pentru sfarsitul de saptamana:
    http://www.youtube.com/watch?v=2_HXUhShhmY

    juztine 12 februarie 2010 15:41 Răspunde
  • Ma bucur enorm ca vii in tara( scuze mii pentru ca imi permit sa ma adresez la pers. I -a sing.) poate stai mai mult aici si ne lasi si pe noi sa ne bucuram de prezenta ta printre noi; eu nu-s in Bucuresti dar daca as avea incredibilul prilej sa te cunosc de aproape as veni intr-un suflet la capitala
    Oricum ma alinta numai gindul ca o sa respiri acelasi aer ca si noi, abia astept sa citesc tot ce ne imbogatesti tu si D-na Alice
    Imi permit sa va pup sincer cu adimiratie si respect, sedere cit mai lunga si mai placuta aici acasa……………….

    iris 12 februarie 2010 15:53 Răspunde
  • @Iris Persoana este a II-a şi n-ai de ce să te bucuri dacă EU sunt prin Bucureşti.
    Decât să te alinte gândul, mai bine roagă-l pe EL să-ţi aplice nişte tandre mângâieri şi-o alintată d’aia sănătoasă de provincie.

    Omuldelamunte 12 februarie 2010 16:14 Răspunde
  • Simona, stiind la ce ore te culci nu mai indraznesc sa sun…
    Eu ma tarasc dimnineata prin casa si pe uram ma rog sa nu ma „ticketeze” OPP-ul pe autostrada… voi taci beiz azi cu tine.

    Marina… sa stii ca nu ma pot bucura de bucuria ta…eu nu-s las-o sa plece si daca mai vine macar in vizite scurte pe aici o rapesc la aeroport si o iau la mine.

    CristinaC 12 februarie 2010 17:24 Răspunde
  • care ai sa ajungi tu in Romania si ai ai vezi caci, care-va-sa-zica, romanii din Romania nu sint cu mult mai prejos decit romanii din Canada… pe onorea mea… care n-am baut nici mastica nici alte spirtoase.

    iana 12 februarie 2010 18:58 Răspunde
  • lool
    ba romanii nostri e cel mai bun si primitor popor din cate sa exista, lumea e rea si are ceva cu bietul roman primitor, care-a stat la portile Europei si s-a batut cu turcu’
    si ailaltii isi faceau catedrale si acuma vor sa ne cumpere tarisoara pe nimicaaa……….
    Simonoo, venim sa te luam de la aeroport, sau sa nu-ti luam aerul chiar din prima, asa?:)

    Una 12 februarie 2010 19:23 Răspunde
  • Simona draga, sa ai drum bun pana in Romania, iar cand ajungi, sa-ti faci cat mai putini nervi cu putinta pe plaiul mioritic…Multumiri pentru citate. Parca-s perlele de la Bac :p
    Hugs

    Bianca 12 februarie 2010 20:49 Răspunde
  • Simona…. cu ce airline pleci ca ma infiintez la aeroport si te rapesc… ofer conditii de casa, masa, transport la cerere si ce mai vrei tu… Deal?

    CristinaC 12 februarie 2010 20:55 Răspunde
  • Fain mesaj, eu am ales sa rad 🙂 Prinde bine si mai spala din gandurile negre.

    MR 12 februarie 2010 22:52 Răspunde
  • Eu as indrazni sa spun ca autorii acestui gen de perle sistematice sunt tocmai genul de romani de care am fugit noi din Romania, doar ca aici sunt si mai periculosi (lingvistic si nu numai vorbind) pentru ca acum sunt altoiti cu pretentii occidentale prost intelese.
    Aproape ca imi vine sa le zic „o lupta-i scrisul, deci te lupta…”
    Te imbratisez cu drag Simona, ti-am trimis un mic e-mail, n-am putut sa nu o fac.

    amalia 13 februarie 2010 5:13 Răspunde
  • Lm, sa nu pleci fara mine… da?!

    calina 13 februarie 2010 13:09 Răspunde
  • La masa cu Valentin si cremele lui muzicale
    Daca as fi fost un pic mai original, v-as fi propus un meniu cu cantece-curcanei copti, ca de Thanksgiving, sau cu dovlecei speriosi ca de Halloween, dar am cedat gustului sanatos al normalitatii si am pregatit in micul meu laborator muzical, pt cine mai are urechi sa auda si dispozitie sa caute si noroc sa gaseasca, o cina pe baza de fructe. Fructe ale pasiunii, bineînteles. Mai greu de gasit printre nametii astia sau printre rafturile supermarketurilor. Mall-ul Evenimentul Zilei prezinta azi o lista cu cele mai sexi cantece din toate timpurile, reluata din saptamanalul Billboard. Piese celebre dar f prafuite. Se plimba acarienii prin refrenele alea faimoase. Am cautat asadar, pt a omagia sensibilitatile de pe intervalul asta, miere proaspata pt pori delicati, alifii afrodiziace bune si pt coapsele lui Jupiter :
    Ayoe Angelica – I Want You
    Federico Aubele – Este Amor
    Olle Nyman – Heart & Soul
    Von Daler ft Natasja Saad – Real Love
    Jay Del Alma – Mi Corazon
    Molly Johnson – If You Know Love
    Robi Draco Rosa – Mas Y Mas
    Melody Gardot – Worrisome Heart
    Brett Dennen – She’s Mine
    Sade – The Moon & The Sky (din recentul album)
    Tom Baxter – Better
    Terez Montcalm – Love
    Giant Sand – Increment of Love
    The Triffids – She’s Sure The Girl I Love

    Cireasa de pe muntele lui Venus e dedicata zeitei Simona, ca doar suntem in Templul Amor, pe care cu sfintenie si geniu îl slujeste :
    Solomon Burke – Don’t Give Up On Me

    Si, daca nu stiti unde sa va infruptati din maracudjele mele, va propun podeaua :
    Bo Kaspers Orchestra – Dinner On The Floor
    La Multi Ani, inimi albastre !

    PS : Repet, pt cine a ratat episoadele precedente, cantecelele astea-s de ascultat, nu de vazut.

    Thomas Man 13 februarie 2010 13:47 Răspunde
  • „Sade – The Moon & The Sky” de ex., este interzis a fi ascultat pe YouTube în Romania din cauza drepturilor de autor (Sony Music).
    Furăm cam mult noi românii. S-au prins ,în sfârşit ! şi americanii care sunt mai îngăduitori cu săracii lumii.

    Omuldelamunte 13 februarie 2010 19:31 Răspunde
  • cam depresive gusturi, TM. daca pe astea le dedici si iubitei, prevad ca o sa va taiati venele impreuna. sau o sa mi le tai eu, daca mai aud multe declaratii de iubire pe la tv din categoria „o s-o iubesc si peste 500 de ani, hă hă hă”.
    apropo, ati cumparat cadou lui iubi de valentainsdai? este esential. „lăv iz in di eir”, la la la, dupa care urmeaza 1 martie si 8 martie, zile grele pentru saracii barbati…

    juztine 13 februarie 2010 21:18 Răspunde
  • Ca si altadata, gentiletea si eleganta (si intelegerea trunchiata) te tradeaza, J. Ai ascultat cu siguranta altceva. Povestea cu venele e (înca) o picatura de venin gratuita. Poate te îmbunezi un pic cu acest cantec pe care-l poti si „vedea”, mai in ton cu ofertele de pe situl revistei „Tango”. Îti doresc un week-end bun.
    Caro Emerald – A Night Like This
    http://www.youtube.com/watch?v=74LXx0wSqMI

    Thomas Man 13 februarie 2010 22:24 Răspunde
  • cuvintele voastre ma raneste, nu sunt decat un suflet sensibil si neinteles 🙁
    dar spune-mi, ce il determina pe un barbat sa scotoceasca dupa cantecele siroposite si sa faca dedicatii pe internet?

    juztine 13 februarie 2010 22:52 Răspunde
  • La Multi Ani indragostilor lumii! pe oriunde v-ati afla!

    iana 13 februarie 2010 23:42 Răspunde
  • calin, daca imi dai voie sa te alint, tocmai fara tine voi pleca…sa te iau cu mine, ar fi fost doar o fantezie de -a ta. da?! iar daca tu vrei sa pleci undeva, cred ca e deajuns un bilet de tren.

    http://www.youtube.com/watch?v=bZLBwgpyHqk
    iti amintesti? toamna.duminica.soare.parc.banca goala.

    Lm 14 februarie 2010 0:23 Răspunde
  • …….si din partea mea, aceeasi melodie…pt moldoveni,ca io mi- s moldovean din chisinau. prietenii stiu de ce.

    one 14 februarie 2010 0:27 Răspunde
  • Lm 14 februarie 2010 0:32 Răspunde
  • Caro Emerald. O desfătare pe peste tot. Mulţumesc pentru inspiratia de a posta link-ul.

    Chiar vă rog să mă forţaţi să-mi trăiesc astfel tinereţea!
    Fetele, când sunt ele la o îngheţată, doamne fereşte să-ti arunce săgeţi cu otravă de zâmbet !
    Eşti ca o sardină în năvod. Doar dacă te faci praf, scapi printre ochiuri şi-ţi ia două sezoane să te întremezi. Se nimereşte şi câte una, excepţie fierbinte, care-ţi suceşte ADN-ul.

    Pe blogul meu am mai postat şi un clip cu GusGus. O combinaţie TNT:producător,muzicieni,regizor,domniţa altuia.

    Omuldelamunte 14 februarie 2010 4:41 Răspunde
  • Multumesc omuledelamunte pt ca ti-ai dat osteneala sa cauti prin propunerile mele. Daca o vrei pe Sade, ca doar e si acum atat de sweetest taboo, poti sa încerci «Soldier of Love», noul single, si el se înscrie fierbinte în tematica zilei, si ai mai multe sanse sa-l gasesti, e in «rotatie» prin FM-uri. În alta ordine de idei : ff simpatic textul tau : «Un telefon. Roz.» ! Poate-i dai o «urmare» ? Ilinca mi-e deja la fel de atragatoare ca Mamae. 🙂
    Cat despre sportul nostru national, eu nu îndemn la asa ceva ; încerc mereu sa-mi procur «nestematele» de pe platforme agreate (iTunes, Virgin, etc.) si doar daca nu se poate astfel recurg la P2P sau alte cautari.
    Azi, în mod exceptional doresc sa va iasa furatul ! (de inimi, bineînteles).
    In timp ce unii, sau, mai degraba, unele (?) – hello there – fac frumos zacusci si dulceturi, eu fac urât mici provizii de cantece pe care le rânduiesc pe rafturile din camara mea muzicala. Si-mi face placere sa fac placere cu o dulcetica sau o zacuschita la o adica.
    J, cred ca e bine ca pui intrebari directe sau frontale dar nu mi se pare la fel de bine ca pui intrebari care au raspunsuri evidente sau deja date. Mi-e teama, in cazul asta ultim, ca nu am cum sa te ajut.
    Textele mele aici pe blog nu sunt nici pe departe perfecte : ba o interferenta semantica, ba o redundanta sau un ecou pleonastic (de ex «sfintenie» plus «geniu»), ba un cuvant prost intrebuintat, ba un anglicism sau un frantuzism, ba o reminiscenta (si ea voluntara, ca «sant»), ba o «gaura» in tastatura, etc. Daca vrei neaparat sa-mi toci maruntel proza, te rog, fa-o la «concret». E mai fair. Alfel risti sa faci parte din marele clan al oamenilor «de buna credinta» de care ma feresc ca de gripa umanoida. Sper ca nu te-am ranit ca ti-am spus-o asa pe sleau.
    Sa trecem la faptele zilei si sa ne iubim aproapele, chiar si pe tunuri !

    Thomas Man 14 februarie 2010 13:11 Răspunde
  • proza? care proza?! daca vrei analiza pe text si-ti doresti sa fii tocat „fair”, ar trebui, intai si intai, sa scrii ceva, asa cum se straduie, de ex, omul padurii.
    si sa stii ca daca faci provizii de cantecele se cheama ca esti colectionar. parol.

    juztine 14 februarie 2010 13:33 Răspunde
  • @Thomas Nici nu-ţi închipui câtă bucurie am cu Caro ! Am înroşit boxele şi vecinii şi-au spart ţevile tot bătând în ele. Eu credeam că ţin ritmul,dar abia după ce au bătut şi-n uşă am înţeles aluzia.
    Pe Sade o iubesc de mică. Acum e mare şi se uită-n altă parte.
    Să înţeleg că ai citit tot blogul, sau numai telefonul roz?
    Poate de Nea Vali îmi pup şi eu doimea şi-i pun o melodie de pluş.
    O zi fructuoasă şi cu nişte fondante de buze.

    Omuldelamunte 14 februarie 2010 14:25 Răspunde
  • Al,fireste, mi-ai lipsit, dar am revenit urgent,buna regasire! Prefer de departe serbetul, zacusca mi-e straina si ca reteta si ca uzura a gustului, iar la dulceturi fine, reale, care se unduiesc prin borcane/chisele nu prea-s iscusita.. Si iata ca, aproape dezamagitor, metaforei tale raspund cu fraza ferma si nedisecabil reala, ca un adevar ce ma priveste si ti-l marturisesc..
    Ratacita printre muzicile tale si cu un telefon roz pe-aproape, azi, in fine, reusesc sa apar in fereastra in care ne-am obisnuit de ceva vreme sa desenam cu deshtu’ pe geam aburit:)
    Lume noua pe-aici, asadar, si nu-i rau deloc! Omuledelamunte, iubitor de Ilinca, sa traiesti, ce placere, nu-s nici cu odele, nici cu Oxfordu’ la zi, dar un ”bunvenit” n-are ce strica:)
    Cum in ultima vreme ma tot rasfeti (si cu muzica), Al, (bine, o iau personal acum intentionat, ma prefac a uita ca tot ce scrii si ne spui aici e ”la liber” de ascultat si privit si ametit) azi, fara nicio legatura cu 14Februarie, te invit la mine sa ascultam L’hasa de Sela,”La confesion”: ))

    Una 14 februarie 2010 17:46 Răspunde
  • Ce se mai distra Tatae al meu… O zăresc şi pe Mamae, dar e sfioasă şi nu se prinde la horă.
    Hai Mamae, viaţa are doar o lungime,intră în gioc, că alfel eu nu mă mai nasc!

    http://www.youtube.com/watch?v=l0rvxFbnbqM&feature=related

    Omuldelamunte 14 februarie 2010 19:05 Răspunde
  • Înghetata pe dragobatz.
    «Fetele, cand sunt ele la o înghetata…» In cornetul oricarei înghetate se concentreaza un vulcan în floare. Înghetata e de multe ori doar învelisul, reflexul de aparare, o umoare. Se topesc azi icebergii unu’ dupa altu’, putem noi sa fim în motul iernii, de ziua zeului Amor, sa te tii lavâ ! Nu trebuie sa fii grinlavâr ca sa te topesti dupa inghetata pe dragobatz.
    Daca te gandesti bine, inghetata e de fapt un colacel de turta dulce. Cu stelute pe burtica bronzata la cuptor. (scuze pt acest intermezzo halucinogen)

    Frumoasa dar putin umbroasa propunerea ta, Una. Lhasa ne-a lasat pe 1 ianuarie si tristetea nu au avut ragazul sa se cicatrizeze. Dar confesiunile se înrosesc frumos în serile cu inimioare.
    Va doresc o saptamana picior peste picior ! (Aviz miriapozilor)
    Well comeback Simona !

    Thomas Man 14 februarie 2010 22:55 Răspunde
  • nu a avut, asa se întampla cand nu te recitesti 🙁

    Thomas Man 14 februarie 2010 22:56 Răspunde
  • Mult e dulce si…luxata
    Limba ce-o stalcim
    Alta limba mai plombata
    Ca ea nu bunghim 🙂

    Bune perlele, Simona.

    Pentru cei care au venit cu Sade, una dintre mult preferatele mele:
    http://www.youtube.com/watch?v=JbZzgwn-DHU

    Happy Love for all everyday indragostitii!

    tania 14 februarie 2010 23:05 Răspunde
  • mi s-a parut mie sau azi cazusera serverele tango? de la prea multa ninsoare, cu siguranta…

    juztine 15 februarie 2010 14:31 Răspunde
  • Cam de aseară au căzut serverele. Acum au stat. Norii s-au mai adunat. Vin grămadă. Şi cad lat (io).

    Omuldelamunte 15 februarie 2010 15:21 Răspunde
  • Ceasul serverelor este cu o oră înainte faţă de ce trăim noi acum.

    Omuldelamunte 15 februarie 2010 15:22 Răspunde
  • Thomas Man, bijuteriile tale muzicale trebuie luate cu asalt. 🙂 Low spre high pressure.

    Va ofer si eu o „perla” muzicala (nu e la prima auditie, dar este din multa vioara de data asta) care mi se pare exceptionala. Pentru impatimitii Tango-ului, fireste. Chiar, exista in Bucuresti vreo locatie Tango Bar sau ceva de genul?

    http://www.youtube.com/watch?v=dsU9zmnZ37g

    tania 15 februarie 2010 16:06 Răspunde
  • Asalt Tango ?

    Thomas Man 15 februarie 2010 22:32 Răspunde
  • Ar putea fi numele unui bar-restaurant select. cafea tango, reviste tango la discretie, carti tango de colectie…muzica unica tango….Tango Bar, dintr-un fel de Buddha Bar. 🙂 🙂

    tania 15 februarie 2010 22:48 Răspunde
  • se serveste vodka martini in barul asta?

    juztine 15 februarie 2010 22:52 Răspunde
  • 🙂 de votka nu stiu, juztine. 🙂 eu ash opta pentru ceva mai soft. 🙂

    tania 15 februarie 2010 22:59 Răspunde
  • …si la intrare sa ti se dea pantofi rosii:)) nu tania?

    Lm 15 februarie 2010 23:05 Răspunde
  • ..sau sa ti se ia (pantofii rosi la intrare)

    juztine 15 februarie 2010 23:36 Răspunde
  • nuuu, de acolo, cumparam pantof rosu Louis Vitton la pret de fabrica 🙂

    tania 15 februarie 2010 23:46 Răspunde
  • prin urmare, juztine…ai patinat prin cuvinte razlete si nesuparacioase cu thomas man..:) Una peste alta, Una nu prea este, un trecator e plecat si el, il salut si eu pe omuldelamunte (cat de inalt muntele ????), iar simona ne-a distrat copios. 🙂

    tania 16 februarie 2010 0:07 Răspunde
  • Simona e la aeroport trista/vesela… avionul ei pleaca in 2 ore…
    Zbor bun si sa ii se implineasca toate visele ii dorim.

    CristinaC 16 februarie 2010 0:30 Răspunde
  • Simona, zbor usor si lin si odihnitor iti dorim!
    Arunca tristetea direct in moalele oceanului si respira adanc doar veselia!

    tania 16 februarie 2010 0:56 Răspunde
  • @Tania dacă aş fi fost o pocitanie, nu răspundeam şi pace! Am curajul să spun că am 1,91 m, dar nu sunt „tocma’ bun” pentru că am un suflet disproporţionat de mare,cu odăi grijite cu migală pentru oaspeţi mai de vază sau chiar varză.

    De ce este ăsta un defect? Pentru că mulţi fac convorbiri şi pleacă fără să achite. Singura monedă acceptată este MÂNGÂIEREA. Reală sau cu privirea…

    Omuldelamunte 16 februarie 2010 1:26 Răspunde
  • omule, :):) de (la) munte, da-mi voie sa fac o gluma de marti dimineata…apropo de convorbiri neachitate…in benzinariile Omv, scrie undeva,mic de-o schioapa,dar scrie(cred ca pe lista de meniu, whatever), ceva de genu- stimati clienti daca nu ati primit bonul fiscal inseamna ca nu trebuie sa platiti.
    mai rau ar fi ,ca in acele odai sa se si lafaie cineva pret de un ”timp”, sa ii pui la dispozitie masa,pat, ca la hotel…si apoi pleaca fara sa achite, ba mai mult,cu tupeu sa se apuce sa caute de bunavoie si nepoftit prin intimitatea pe care aveai dreptul de gazda sa nu ti-o incalce oaspetele.

    fete dragi, tania,una,juztine,marimari…va salut din barcelona.:):)

    Lm 16 februarie 2010 9:47 Răspunde
  • ups sorry, nu sariti la mine……si pe baieti:):) desigur!!

    Lm 16 februarie 2010 9:49 Răspunde
  • tania, ce sa fac, patinez, din cand in cand mai alunec si mai necajesc pe cate cineva cu acele mele veninoase 😀

    1,91 m, omul padurii?! pana si eu m-as uita in sus la tine. ce face aerul asta de munte din copiii de astazi…

    Lm, sper ca ti-ai luat aparatul de fotografiat la Barcelona, da? 🙂

    juztine 16 februarie 2010 10:11 Răspunde
  • Omule de 191, nu-i un defect ca esti cat muntele. 🙂 dar daca sufletul e tot atat de inalt, trebuie sa fii tare bogat. 🙂 LM, te invidiez cu tot cu Barcelona 🙁

    tania 16 februarie 2010 10:47 Răspunde
  • Bine v-am regasit dragilor.Normal, e o mizerie tehnica asta cu serverele lor care ne frustreaza in momente de repauzare. Lm-ule, distractie maxima in orasul cu baieti frumosi.Si ochiosi:)
    Tanio, sunt pe-aici, umblam haihui prin lume cautandu-mi Thomas-ul virtual..
    Am ajuns la ana purtatoare de apples, cu ocazia asta, si l-am gasit pe domnu’ cu tot cu personalitatea lui de 191, pe-acolo. Adica pe la el pe-acasa: )))

    Una 16 februarie 2010 12:51 Răspunde
  • Notez ca printre noi sunt entitati care au trecut la etapa cadastrala. Mie îmi interzice religia si statutul de naluca sa-mi ridic fustita aici pe interval, sau, ma rog, sa-mi dau dimensiunile. O naluca nu se masoara in centimetri.
    Am trimis în gand Simonei trandafiri, covor rosu si garda de onoare la scara avionului. Ea le-a vazut, coborand. Doar ea. Iluzii fara deziluzii, îti doresc, Simona, în târamul nostru minat de invidii mioritice.
    Lm, ma bucur pt vapoarele tale, Barcelona e un port destupat la minte.
    Un remember pt cine a uitat episodul : Dl Jourdain s-a prins de mult (în secolul XVII) ca atunci cand spune «Nicole, adu-mi papucii si fesul de noapte !» face tot proza.
    Pt combatantii/tele de pe frontul muzicilor, o intrare într-o lume cool :
    Giant Sand – Invitation To The Blues

    Thomas Man 16 februarie 2010 21:14 Răspunde
  • Thomas Man, dupa solitarul giant sand, m-as fi inecat intr-un pink floyd si ulterior mi-ash fi luat un… the doors drept gazda sau mai bine…..o vizita pe la vreo trei pantosoul-uri din dire straits, dar ce ma fac? Eu am iesit de ceva vreme din lumea asta cool si am intrat intr-o alta mai inmiresmata cu ceva inaltare si optimism. Giant sand e bun, chiar bun, dar genul asta ma trimite cu gandul la piatra unui diamant izolat de lume, doar pentru ca sta in el nefericirea de a straluci prea mult. Am ramas, totusi, cu sufletul la…sade.
    Prin comparatie:

    de suflet:
    http://www.youtube.com/watch?v=LI7GWbVV7ps

    de inima:
    http://www.youtube.com/watch?v=4opY4pgDoHA&feature=related

    tania 17 februarie 2010 1:35 Răspunde
  • Etapa cadastrală este preludiul. Când începe electro-cardiograma sentimentelor, abia atunci e deranj. Inchei pentru că am multe picanterii pe tastatură şi nu se cade,zău!
    Poate altădată, pe blogul meu…
    Aici, aş fi invaziv.

    Omuldelamunte 17 februarie 2010 1:51 Răspunde
  • 🙂

    Cand doi barbati se zau-esc, femeile privesc sau… cum era?
    Mountin Man, care electro-cardiograma si care sentimente???

    Pentru «etapa cadastrala este preludiul», aplauzele mele pentru respectiva reuniune asociativa 🙂

    tania 17 februarie 2010 2:01 Răspunde
  • Apropo, Thomas Man, de naluca drumetului de trecator calator, stii ceva? 🙂 Sa-i dedic o bijuterie in tonul…zborului 🙂 Lui, in lipsa, Unei, tot in lipsa?? 🙂 si voua. Cred ca-i chiar faina. Opinia mea si…o noapte frumoasa.

    http://www.youtube.com/watch?v=gw7vQZki-Nc&feature=related

    tania 17 februarie 2010 2:17 Răspunde
  • @Tania Sentimentele s-au copt deja şi după electro-cardiogramă se pare că au ieşit pozitive,iar sinusoidele au ieşit de pe foaia milimetrică. Tind spre apogeu, dar au şi faze domoale. După…
    Doctor nebun! Să mi-o spună atât de franc?!

    Omuldelamunte 17 februarie 2010 12:44 Răspunde
  • Fiecare e liber sa-si puna poalele-n cap, dupa cum îi tunâ sau îi plouâ ca doar supravietuim în democratie. Pe blogul Simonei e însâ preferabil s-o faca gratios, ceea ce omuldelamunte a înteles cu tot cu dopplere si examene coronariene : îsi pune capezio de balerina pt strip. Ditavontizul Carpatin, o noua specie (sau un nou specimen) de cipendeili, care danseaza cu tastatura la vedere. În premiera mondiala, special pt Dvs, omuldelamunte face un OanMenShou de Balshoi Tiatr la MulenRuj chiar aici pe interval !

    Thomas Man 17 februarie 2010 13:12 Răspunde
  • @ Thomas Eşti prea ermetic în exprimări. Cred că doar tu înţelegi ce spui. Deflorează umpic conţinutul!

    Omuldelamunte 17 februarie 2010 13:39 Răspunde
  • Era umpic un soi de compliment 🙂 O sa fac un desen explicativ.

    Thomas Man 17 februarie 2010 13:55 Răspunde
  • Mi-a dat de furca tartina de miercuri.
    Pe scurt, omuledelamunte, voiam doar sa salut în felul meu abscuns modul gratios în care-ti misti bicepsii condeiului pe scena asta.
    Dita Von Teese e, cum stii, o stripteuza glam-arty. Capezio, o marca de cipici de balerina, etc.
    Sry, a fost probabil o imagine-glumitza nefericita, daca atat de neînteles.
    Suntem prin împrejurimi, sub umbrela Simonei, pt ca suntem probabil împâtimiti ai scrisului si-i admiram stilul, sau ni se pare ca ne recunoastem în el. Nu ?

    Thomas Man 17 februarie 2010 17:09 Răspunde
  • supercalifragilisticexpialidocious

    juztine 17 februarie 2010 19:29 Răspunde
  • desi cred ca esti mai mult decat asaltata de prieteni, cunostinte, telefoane, probabil inca sub influenta diferentei de fus orar (cat pe ce sa fiu in tema cu „fuse”), da-mi voie sa-ti urez si eu un bine ai (re)venit, Simona! 🙂

    un trecator 17 februarie 2010 21:06 Răspunde
  • simona, dormi…?
    undeestetoatalumea?!

    juztine 17 februarie 2010 22:47 Răspunde
  • toatalumeaainceputsascrielegatnudezlanat????
    lumea cred ca si-a luat lumea-n cap. sau in picioare, dupa caz.

    un trecator 17 februarie 2010 22:53 Răspunde
  • dardecenu?(legatsidezlegat)
    un trecator, nu iti este dor de monica andrei? mie imi lipseste cateodata si nici deavalma nu mai semneaza condica, iar baietii astia s-au inmultit pe blog si toti vorbesc thomasian iar eu nu mai inteleg nimic nimic 🙁

    juztine 17 februarie 2010 22:59 Răspunde
  • Monica tot mai arunca ea cate un ochi de prin stelele ei, cum si eu am facut pe fuga in deplasare. Mi-e si mie, dar la fel mi-e si ca iar scapa pe ai’ dinaintea carului la vale, chiar daca noi ne descurcam cumva din incurcatura in care ne baga.
    Thomasian nu stiu nici eu, si nici de la altitudine, eu mai de la firul ierbii, chiar daca uneori de d’aia de stadion.
    Deavalma e cu fluturi, e bine ca-i e bine, e tot ce conteaza. Da’ vine ea primavara si-atunci sa te tii (zic eu), mai ales ca Simona ne e si mai aproape acum. Sau noi de ea.

    un trecator 17 februarie 2010 23:10 Răspunde
  • deplasare.. unde te-ai de-plasat? si, mai ales, de ce?
    of, nu mai vine apa aia sa ma culc si eu odata.. 🙁

    juztine 17 februarie 2010 23:21 Răspunde
  • iata ca am ramas singura p’aci sa trancanesc ca mosul din muppets si tot uitandu-ma la o anumita mare mi-am amintiti ca omonima mea nu-i personajul din sade.
    mi-e somn, ce ma fac?

    juztine 17 februarie 2010 23:44 Răspunde
  • Bine ai revenit Un trecator! Ai dreptate, nu imi dau seama nici eu daca ori simona e mai aproape de noi ori invers. Astept cu nerabdare sa vina aici sa ne povesteasca despre zborul ei si poposirea in romania.

    juztine, si am invocat-o pe monica pe aici de cateva ori, se pare insa ca refuza sa ne mai presare praful de piper peste un preparat ce se vrea condimentat. 🙂

    Deavalma, mai treci si pe la noi sa-ti mai zarim fluturashii. 🙂 Iubirea atrage oricand si oricum atentia si ne tine ochii insufletiti de fericirea aproapelui.

    tania 17 februarie 2010 23:51 Răspunde
  • juztine, ce te tine treaza daca vrei somn? somnul e somn, trebuie dormit. 🙂 Stai, cred ca am o melodie pe aici. 🙂

    tania 17 februarie 2010 23:54 Răspunde
  • tania 17 februarie 2010 23:57 Răspunde
  • eh, ce sa ma tina? chestii, trestii. cauti un cantec de leagan? 🙂

    juztine 17 februarie 2010 23:57 Răspunde
  • mda, domnu’ cohen e printre preferati, dar cantecele astea sunt cam inselatoare; sau, poate, preferintele muzicale sunt inselatoare.

    juztine 18 februarie 2010 0:00 Răspunde
  • mdaaa. 🙂 eu spun ca niciun fel de muzica nu-i inselatoare. Poate fi vorba de cu totul altceva. Muzica trebuie doar sa provoace stari benefice spre descoperirea multor necunoscute ale firii noastre. Adica si muzica este tot cunoastere, in definitiv…zic…

    tania 18 februarie 2010 0:05 Răspunde
  • stai, c-a inceput sa picure!!!

    juztine 18 februarie 2010 0:09 Răspunde
  • Simona e bine si cred ca abia asteapta sa vada ce s-a mai intamplat pe aici.
    Legatura ei la internet nu e grozava dar vine in curand.

    CristinaC 18 februarie 2010 0:09 Răspunde
  • juztine, Tania stie! 🙂 am revenit repede, insa v-am citit si-atat. si, chiar daca nu sunt eu la nivelul domnilor cu nestemate, tot mai indraznesc sa va dau cate-o pietricica din ce mai adun in mersul meu 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=VHhNxVZFwuE

    un trecator 18 februarie 2010 0:10 Răspunde
  • Cristina, multumim (imi permiteti, da?). si, dupa cum scrii „legatura ei la internet nu e grozava”, eu unul sunt convins ca a ajuns cu bine pe meleagurile noastre 🙂

    un trecator 18 februarie 2010 0:14 Răspunde
  • Un sool! cu vesti bune! 🙂
    CristinaC, cred ca, sincer, de buna vreme nu am mai asteptat-o pe simona in atata nerabdare. Am pe retina mintii filmul cu edith piaf. Spectatorii ei asternau o liniste in sala peste putinta auzului, inainte ea ca sa paseasca pe scena si sa-si cante melodiile vietii. 🙂 Chiar, ati vazut careva filmul?

    tania 18 februarie 2010 0:15 Răspunde
  • alarma falsa 🙁 🙁 🙁

    simona, sa nu carecumva sa zici ca nu-ti place in romania, unde mai pupi tu aventura si suspans ca la noi la fiecare pas, las’ ca stiu eu cum e in tarile mai civilizate, mi-au povestit mie unii cum e prin elvetia (mori de plictiseala), germania (mori de monotonie), USA (mori). tot mai bine la noi.

    ce-or face astia de la apanova la ora asta?!?

    juztine 18 februarie 2010 0:19 Răspunde
  • juztine, cred ca-si repatriaza profitul la adapostul intunericului :)))

    un trecator 18 februarie 2010 0:21 Răspunde
  • Dragii mei si dragele mele!

    Simona ajuns cu bine si zborul a fost Ok si fara intarzieri. Ne scrie mai mult cand ajunge la redactie… nu prea stiu cand se va intampla asta dar banuiesc ca isi revine dupa nopti nedormite si din cauza noastra si dupa zborul ” inapoia” fusului orar…
    Mi-ar place sa cred ca e in brate la mama care o leagana duios si incearca sa o impace pe ea cu ea.

    Va las ca voi trebuie sa dormiti si eu sa plec acasa de la birou.
    noapte buna

    CristinaC 18 februarie 2010 0:22 Răspunde
  • trecator, tu de ce esti asha modest??? Dupa cum te exprimi in dese randuri, esti ATAT de modest…Ok, limbajul tau este mai simplu decat cel thomasian- de exemplu si, mai nou, decat cel al omului de la munte- atat de elaborat al lui TM de imi sarisera mie pietricelele de la colier 🙂 Dar tu spuneai ca suntem un intreg tocmai pentru ca suntem diferiti. Si stii o chestiune interesanta? Cei care vorbesc elaborat, uneori criptic se exprima simplu in mod verbal, iar cei care scriu simplu- obisnuiesc sa aiba discursuri elaborate. Nu-i o regula, dar sunt cazuri majoritare. 🙂

    tania 18 februarie 2010 0:24 Răspunde
  • Juztine, sa-ti spun sa nu-ti spun? 🙂 robinet in somaj si la mine. 🙂

    Simona, te asteptam sa iesi din oboseala drumului, dar sa aduci cu tine alintarea mamei. 🙂

    tania 18 februarie 2010 0:28 Răspunde
  • uf, acum am apa. rece. dar nu am caldura 🙁
    tania, eu am alta teorie (dar cred ca iar mi-o iau dela tm si mai bine tac) si anume ca cei care se exprima alambicat in scris

    juztine 18 februarie 2010 0:31 Răspunde
  • cei care se exprima alambicat…ce au?

    tania 18 februarie 2010 0:33 Răspunde
  • pai n-am zis ca tac 😀 ?! 😛

    juztine 18 februarie 2010 0:33 Răspunde
  • juztine, nu puteai sa taci si tu ca omul dupa ce terminai ideea? vrei s-o citez pe Monica? „de ce tii neaparat sa semeni cu mine?” :))))

    un trecator 18 februarie 2010 0:34 Răspunde
  • alambicat inseamna confuz, ma gandesc eu. 🙂 M-am obisnuit cu Thomas Man, clar, dar parca, sincer, tot mai liber si mai relaxat in exprimare e trecatorul. De omul de la munte nu ma dau cu parerea ca nu l-am citit enough.:)

    tania 18 februarie 2010 0:36 Răspunde
  • pai acum spune, ca ne tii in suspans. premiul pt filosofie l-ai pierdut oricum de data asta. 🙂

    tania 18 februarie 2010 0:37 Răspunde
  • puteam, sigur ca puteam. dar asa putem sfarsi ideea aia impreuna. sau poate ne sopteste cineva care e raspunsul corect.

    juztine 18 februarie 2010 0:39 Răspunde
  • deci iti este teama de thomas man. Haaa! 🙂

    tania 18 februarie 2010 0:40 Răspunde
  • thomas man nu-i alambicat, deci nu confuz. E baroc. Artist in cuvinte. Clarobscur, tocmai de teama de a nu fi ghicit, definit. E abscons. Poate cel mai dintre noi toti, dar nu peiorativ. Asha doreste el si, cum nu poti inchizitiona o naluca..:), asta e. Pe de alta parte, «bijuteriile» lui muzicale spun mai mult despre cat nu vrea el sa exprime in scriitura. Asha cred.

    Dar tot curioasa sunt, juztine. Cum e cu cei alambicati?? 🙂

    tania 18 februarie 2010 0:48 Răspunde
  • cred ca a venit apa calda pana la urma…..

    un trecator 18 februarie 2010 0:49 Răspunde
  • Trecatooor, stiu eu???? despre deplasare?? Aaaa, deci chiar ai ajuns acolo, intr-un final? Am inteles, a fost necesar. 🙂 🙂 Si totusi ai revenit repede. 🙂 🙂

    Juztine, si robinetul meu striga ceva. Poate suntem vecine si nu stim. 🙂

    tania 18 februarie 2010 0:52 Răspunde
  • da, Tania, am fost nu din necesitate, ci de dragul de-a ne aduce aminte. repede am revenit ca nu prea mai aveam la ce sa stau. de stiut, spuneam de teoria ta muzicala 🙂

    un trecator 18 februarie 2010 0:56 Răspunde
  • pai hai sa incerc si eu o combinatie: alambicat-dorinta de a face impresie buna si a parea mai matur decat este in realitate–aparenta–parere mai putin buna despre sine–reactii nepotrivite cand cineva ii pune la indoiala competentele–fragilitate– si ma opresc aici cu pisihanalizele. thomas man a citit prea multe, iar ca sa scrii trebuie sa traiesti prea multe. ca sa scrii nu-i nevoie sa stii cine-i nicole care aduce papucii, si nici sa fii capabil sa definesti toate neologismele. voi cati eruditi care nu au putut scrie niciodata nimic cunoasteti? dar stai, vrea el oare sa fie admirat pentru ce (si cum) scrie?
    etc etc, vezi tania ce-mi faci? iar o sa ne pomenim cu un eseu despre emoticonii mici.

    juztine 18 februarie 2010 0:57 Răspunde
  • Hmmm, eu stiu ca in ziua de astazi necesitatile au prioritate in fata amintirilor. DAR, daca tu tii la amintiri in 2010, atunci viata nu are cum sa fie tradusa decat prin fumusete. Uite, cand tu spui «repede am revenit ca nu prea mai aveam la ce sa stau» denota ca amintirile pot fi si masurate. Nu cu rigla, ci prin loc, gand si fireste, timp. Oare cui nu i s-a intamplat oare?

    tania 18 februarie 2010 1:04 Răspunde
  • juztine, da, ai fi ramas filosoafa..:)

    Involuntar, ii iau apararea lui thomas man. eu, care l-am criticat prima…am zis sa iau partea buna a lucrurilor de la monica incoace, ok? ca imi tin ego-ul in camara si acum…etc. Putem invata fiecare de la fiecare cate ceva. Thomas Man e un tip ok. Nu mai stiu cat vrea sa impresioneze. Dar este se pare selectiv si se vrea original, ceea ce nu-i rau. Ce mai cred eu? Ca are o lume a lui, un tezaur interesant, pe care ni-l impartaseste time to time. Nu-l intelegem? Avem degete sa-l intrebam. Eu am facut pace cu TM, asha banuiesc, am fumat teoretic o pipa, desi, din cate stiu, am renuntat amandoi la tigari. 🙂

    tania 18 februarie 2010 1:12 Răspunde
  • mda, necesitatile….stii? anul trecut, pe vremea asta era necesar sa imi termin o lucrare. urgenta. si mai stii ce faceam? ma rugam. pentru cateva zile in plus. probabil, candva, am sa ma iert si pentru asta, ca asa a fost sa fie si n-a mai avut rabdare. de atunci caut ca ceea ce e necesar sa aiba strict timpul sau, asa cum restul sa aiba dreptul la timp.

    un trecator 18 februarie 2010 1:13 Răspunde
  • @Tania Nu sunt alambicat în exprimare . Drept mărturie pentru scriere: blogul meu. Şi, ţi-am măsurat paşii prin jurnalul meu. Ai lăsat urme ,umbli delicat şi pe vârfuri.
    Poate commenturile să işte astfel de bănuieli,dar fiind pe blog străin, nu pot dezvolta subiectul în amploarea lui. Simona lipseşte şi noi dănţuim?

    Şi nici în vorbire! Poate doar, când aveam adunare de clasă, de pionieri şi era rândul meu să suţin referatul. Veneam cu 7 foi de dictando copiate din „Capitalul” de Marx, le citeam agale, moşeşte, de se uitau toţi ca chiombii şi nu înţelegeau cum nici eu nu înţeleg nimic. Tocmai eu,care am copiat textul?!

    Omuldelamunte 18 februarie 2010 1:16 Răspunde
  • hei, trecator, ce bine ar fi ca necesarul sa aiba strict timpul sau si restul dreptul la timp. Nu stiu cat mai este…rest. Timpul se tot masoara el, rostogolindu-se teribil, in functie de prioritati. Iar ele, prioritatile ingroasa sirul actiunilor noastre. ma regasesc si eu prin ce spui tu. este o realitate. cred insa ca atunci cand n-o sa mai cauti cu ardoare sa-ti gasesti dreptul la celalalt timp, tocmai atunci o sa vina el, timpul, catre tine. Trateaza-l cu indiferenta o perioada si ai sa vezi sau gaseste o prioritate din acest rest. De undeva din aceste doua ipoteze, timpul te va pricepe altfel.

    tania 18 februarie 2010 1:22 Răspunde
  • Mă întorc de la o introspecţie a calităţii mele de vorbitor. N-am avut cu cine la ora asta, aşa că Jambon, căinele meu, a fost singurul interlocutor.
    A înţeles toate comenzile. S-a codit (la propriu!) la una: ” adună-mi prietenii!” A lătrat de 3 ori. Ce-o fi vrut !? Eu cred că el îi de neînţeles…

    Omuldelamunte 18 februarie 2010 1:58 Răspunde
  • Toată lumea doarme. Eu vă veghez şi vă învelesc.

    Omuldelamunte 18 februarie 2010 4:16 Răspunde
  • eu nu dorm, eu gatesc 😐

    juztine 18 februarie 2010 4:22 Răspunde
  • Se reface, se pare, gruparea insomniacilor. 🙂 Simona, tu, seful nostru de trib alb si de sub clar de luna, unde esti totusi? Una, Iana, Alma, chiar Alma?

    Omuledelamunte, esti maramuresean? Cele doua cuvinte nu se diferentiaza prea mult in compozitia lor. Ambele la fel de…indelungi.:) Nu, nu s-a clasificat stilul alambicat aici. Eu chiar l-am combatut, ash spune. Se scrie complex, elaborat, in sensul greu al literei, apoi al sentimentului, al ratiunii si gandirii etc, se scrie bine aici si in niciun caz alambicat. Am spus-o mai sus.

    Cat priveste pasul meu pe varfuri la tine pe blog, ash fi vrut chiar sa poposesc, dar poate altadata. Am scos niste prioritati din restul timpului meu, ash spune, ca sa citez din tema trecatorului. 🙂 Stii, MMan, e ciudat cand un cititor de blog are si blog personal. Incerc sa ma obisnuiesc cu asta. Vorbind concret despre tine. Ai doua fotografii. Una aici, pe blogul Simonei, o alta la tine. Click-urile spre blogurile personale de aici deschid, fireste, lumi mai personale, mai subiective, mai creative. Acolo, pe pagina ta, esti cu siguranta tu insuti, mai mult decat o faci aici. Eu incerc sa ma rezum la o prezenta cat de cat suficienta pe «nu suntem muritori», pentru ca, dupa cum am mai spus anterior, ma preocupa sa-mi tin mintile foarte supravietuite o perioada, pana ce creierul isi regaseste relaxarea atat de mult ravnita, pierduta la un moment dat. 🙂 Chiar daca nu apuc sa postez comentarii la tine acasa, asta nu inseamna ca nu te citesc din cand in cand. Ai un penel fermecat, pictezi panze pentru sufletul celor mai frumoase amintiri. Cred ca pot fi foarte putini cei care nu se magnetizeaza de expozitia ta. M-am facut inteleasa, sau am scris alambicat? 🙂 🙂

    tania 18 februarie 2010 11:10 Răspunde
  • @Tania Sunt încurajat de această succintă recenzie .Mulţumesc vizitatorilor. Vă aştept pe prispă. Mai am dulceaţă de la bunica

    Omuldelamunte 18 februarie 2010 11:39 Răspunde
  • Bine ca va regasesc, tot destoinici si cuminti.Imi cer scuze, am zile incarcate, abia mai stiu de mine, nu reusesc sa va urmaresc asa cum as vrea. Trecatorule, bine-ai reaparut, credeam ca te-ai refugiat si tu in vreun basm nou, cu stele:)
    Tanio, Omuldelamunte mi se pare o prezenta-spectacol pe-aici, ceea ce e super, oricum eram cam prea multe muieri ce se bateau coor-in-coor in spatiul asta mic. Virtual, dar mic:)))
    Fireste, deja puteti sa ma socotiti nebuna pe mai departe, dar stiti deja cine este pentru mine cea mai importanta prezenta care scrie aici cand si cand, nu o sa-i mai spun numele, persoana importanta..
    Ne gasim din nou in weekend, plec din Bucuresti si nu cred sa apuc sa intru pe net de-acolo.Am un job care ma tot trimite hai-hui, de cele mai multe ori cu folos.Sa va gasesc cu bine, acum va spun o traditionala de final, ca tot ne spunea Simona de luxarea limbii, unde amestecam englezismele: hug&kiss! ; )

    Una 18 februarie 2010 11:54 Răspunde
  • Multumesc pt încredere, «partea buna a lucrurilor», Tania. Mai ramane sa o si merit. În umbra postulatului «cine se preocupa atat de muzici si cuvinte nu poate fi rau» se ascund si serialkilersii si îngerii, atentie ! Am încercat sa-i spun asta, mai pe ocolite, Unei, prietena mea declarata din simonofilie, care are propozitia rotunda si ideile la locul lor si care-mi atribuie totusi calitati nestiute, si am reusit sa o pun pe fuga. Titulara cu state vechi de serviciu pe acest blog, tu nu vei da, sper, bir cu fugitii.
    Am citit cu întarziere «Aventuri cu Apanova». Ce suspans ! Vine sau nu vine ? Calda sau rece ? Godot, Simona, veniti sau nu ?
    Juztine, ai inceput sa vorbesti pe limba mea !? Mi-a placut fraza serii, datatoare de imagini si energii : «supercalifragilisticexpialidocious». Mary Poppins m-a surprins cu garda nepregatita. Dau, la schimb, cu stangacie, cateva «strane parole che non dicono niente» :
    prisencolinensinainciusol
    http://www.youtube.com/watch?v=FcUi6UEQh00
    În thomasiana (pt ca ati binevoit sa confectionati acest adjectiv), banalitatile, truismele, cuvintele prea transparente, vidate de continut printr-o intrebuintare excesiva, se gasesc în subsolul paginii.

    Thomas Man 18 februarie 2010 12:39 Răspunde
  • Cat sunt de jetlegat nici n-am observat post-ul precedent ! Consecvent alaturi de drum, scuze, Una. Înca un motiv de dizgratie.
    Oare Simona sa fi fost prinsa în Vartejul Sarmalelor, ca si Alice in The Wonderland ? E captiva ? Organizam un detasament de eliberare ?

    Thomas Man 18 februarie 2010 12:51 Răspunde
  • Thomas, daca am vorbit pe limba ta, o fi fost intamplator, eu sunt mai telegrafica in exprimare si n-as putea concura cu tine sau omul padurii (nu stiu de ce imi vine sa-i zic doar asa, este muntele al padurii sau invers?). Multumesc pentru prize, pardon, prisencolinen…aaah..hmm…ma dau batuta, ce-o fi asta?
    Dupa aventuri cu Apanova a urmat episodul in care semi-adormita am semi-gatit ceva si am cotrobait prin dulapul omului padurii, dar mie nu-mi prea place dulceata iar migdalele sarate erau bine ascunse si pana la urma am adormit, m-am trezit sa inchid aragazul, am adormit din nou si, din nefericire, a trebuit sa ma trezesc dimineata si sa infrunt o alta zi la fel de gri ca si cea de dinaintea ei. Aleluia.

    Juztine 18 februarie 2010 12:51 Răspunde
  • lool@Al.
    Te motivezi cam usor sa candidezi la picaje-n dizgratii:)
    Nu, nu fug usor, dimpotriva, sunt mai mereu pe urmele jetlag-ului ce mi te invaluie des.Din pacate, nu-s mereu stapana timpului meu..Restul ramane valabil.Ne regasim zilele astea.

    Una 18 februarie 2010 13:02 Răspunde
  • Bine-ai revenit acasa, Simona!
    http://www.youtube.com/watch?v=wnGPmlXDJNI

    Blanca 18 februarie 2010 13:26 Răspunde
  • Iarasi motaiti in front 😐

    Juztine 18 februarie 2010 16:45 Răspunde
  • sa motaim? Nu putem. De ce? O asteptam pe simona…pana diseara? da! Si apoi? ne intoarcem. De ce? S-o asteptam pe simona. 🙂 🙂 Pai vine? Da, sigur vine de data asta….:) 🙂
    Thomas Man, mi-ai amintit de Godot-ul lui Beckett:

    «Într-o zi m-am trezit orb ca destinul», spunea Pozzo, asteptandu-l pe godot, sau «Cateodata ma intreb daca nu dorm inca. Nu ma intrebati, orbii nu au notiunea timpului. Si nici lucrurile timpului nu le vad.» sau, tot asteptandu-l pe godot- Vladimir: «E seara domnule, am ajuns la seara. Prietenul meu incearca sa ma indoiesc ca-i seară si trebuie sa recunosc ca m-a facut sa sovaiesc o clipa ca-i seara. Dar nu am trăit degeaba toata ziua asta lunga si pot sa va asigur ca-i la capatul repertoriului.»

    Asteptand-o pe Simona, am citat din godot, una dintre cele mai splendide piese de teatru ever. Asteptand-o pe simona, refuz sa cred ca se va lasa noaptea fara sa vina aici cu noi, pentru cateva secunde sa ne dea de stire ca este bine sau chiar foarte bine. Simooonaaaaaaaaa, in numele lui godot………te asteptam si nu mai avem rabdare. 🙂

    tania 18 februarie 2010 17:03 Răspunde
  • eu zic sa nu va pierdeti rabdarea…..pana la urma……

    http://www.youtube.com/watch?v=wy97lOwvECs

    un trecator 18 februarie 2010 17:18 Răspunde
  • Cum sa facem noi asa ceva?! 😮

    Juztine 18 februarie 2010 17:31 Răspunde
  • The world is not enough, un trecator. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=jUwBhvU_ydI

    tania 18 februarie 2010 17:34 Răspunde
  • off, neinspirat videoclip cu…garbage, dar melodia ma incanta de fiecare data. 🙁

    tania 18 februarie 2010 17:50 Răspunde
  • In seara asta faceti voi de straja, eu intentionez sa D.O.R.M.

    Juztine 18 februarie 2010 18:09 Răspunde
  • dupa o zi mai gri, lasand deoparte acea exceptie de peste cand pauza muzicala a fost neagra de-a dreptul, am ajuns si eu in barlogul meu.
    deschid, citesc, zambesc.
    deodata, zambetul imi ingheta pe figura.
    recitesc, nu-mi vine a crede. zambetul, tot inghetat.
    abia atunci realizez ca uitasem usa la frigider deschisa. si am descoperit si sursa bucuriei. aveam si eu, nu, nu jambon.
    putina slana.
    afumata.
    si m-am gandit ca nu-i bine sa tin vodka la un loc cu sunca, ca uite saraca ce pateste. o scot de-acolo si, ce credeti? dand de caldura, aburita ea asa nitel, incepe sa-mi dea comenzi.
    ma uit din nou la ea.
    la sunca.
    ei, fir-ai tu sa fii, ii zic!
    enervat de-a dreptul, mi-am zis ca pun catelul pe ea. calm. catel de usturoi, ca asta merge cu sunca.
    ma indrept iute, rosu la fata, catre camara.
    Unchiu’ se uita nedumerit la mine, facandu-si cruce cu picioarele (in maini tinea o carte la care neam sa renunte) si ingana incontinuu „de unde-a mai rasarit si paprika asta? de unde?”.
    il las pe el repede, sa rezolv sunca aia obraznica.
    deschid usa la camara si, cand colo, ce sa vezi? ego-ul Taniei. speriat sa nu-l trezesc, inchid repede usa. las catelul deoparte, bag sunca la locul ei, raman rosu.
    si cu mancarime in burice, ceva de speriat.
    la degete, ca de unde atatea cordoane ombilicale la un om pe lumea asta?
    saracu’ Unchiu, tot holbat. si tot cu cartea aia. zicea ca e atu-ul lui. dama de pica. pentru ca de mult timp asteapta sa-i pice si lui o dama…..
    oare de ce m-o fi lasat pe mine Juztine de veghe in frigiderul cu sunca?

    un trecator 19 februarie 2010 0:24 Răspunde
  • 🙂 aoleeeu…

    tania 19 februarie 2010 1:13 Răspunde
  • bine, bine, Tania….ma duc cuminte la colt 😛

    un trecator 19 februarie 2010 1:14 Răspunde
  • pfuuuuu, nu pot scrie, caci rad pana si cu degetele, trecatorule 🙂 🙂 te-a lasat nemancat ego-ul meu…:) My gooood! 🙂

    tania 19 februarie 2010 1:16 Răspunde
  • pai coltul e langa usturoi. heheehehhe 🙂

    tania 19 februarie 2010 1:19 Răspunde
  • nuuuu, daca ai sa citesti atenta, n-am apucat sa mananc usturoi, ceea ce logic (d’aici mi se trage, cred) nici gura nu-mi miroase 🙂

    un trecator 19 februarie 2010 1:21 Răspunde
  • dar cum poate arata un ego din exterior, daca tot l-ai vazut pe al meu???????? 🙂

    tania 19 februarie 2010 1:24 Răspunde
  • pai, cum sa-ti spun eu tie? surpriza a fost mare. stiam eu ca-i in camara (pentru cei intrati de curand, vedeti episoadele anterioare) dar nu ma asteptam sa-l gasesc in camara lui Unchiu’.
    vezi tu, camara asta a lui e destul de micuta pentru ca din cauza cartii aleia de-o tot tine in maini, mananca din an in Paste, cand mai ajung eu pe la el si-i dau mura-n gura. cate-o mura.
    din borcanul cu dulceata. ca atat tine el in camara. si-o sticla de apa plata, sa-l ajute sa uite de viata-nvolburata de pana azi. sau, ma rog, pana-n zilele lui, ca nu pot fi si-ale noastre. ce-i al lui, e pus deoparte. in lada de zestre, ca el mereu si-a dorit sa se marite. ca nu putea sa fie si el un om obisnuit!
    noroc de roseata prinsa timpuriu in obraji, altfel s-ar fi vazut emotia pe care-am avut-o cand m-am trezit brusc cu el in brate(ego-ul tau, ca Unchiu’ sedea cuminte pe un taburet), amortit de-atata incatuseala. am intors rusinat ochii, mainile nu mai aveam cum, sa nu te scap.
    unde mai pui ca era ego de femeie, ceea ce mi-ar fi adus si mai mult oprobriu din partea auditoriului. sau mai corect ar fi fost „cititoriului”? a naibii limba. luxata. de dejte, ce sa-ti mai zic?

    un trecator 19 februarie 2010 1:42 Răspunde
  • ce ma fac….:) recunosc..m-ai impresionat pana la hohote, trecatorule. 🙂 ce-i drept, imi cam lipsesC Cuvintele. Nici ego, nici cuvinte….e cam grav, nu 🙂 ?

    tania 19 februarie 2010 1:51 Răspunde
  • asa ceva nu e posibil! tu, fara cuvinte!
    la mine, azi, a fost un noroc extraordinar. profitand ca mancarea l-a cam molesit, am cotrobait curios ca un copil in lada lui. si acolo am dat peste „mic ghid de conversatie barbat-femei”, editia de borseta, la care a lucrat toata viata, pregatindu-se sa vorbeasca si el cu una. o femeie, adica, nu neaparat cu Una.
    initial l-a vrut editie de buzunar, si, prevazator ca intotdeauna, stiind ca la buzunare in ziua de azi umbla si alte maini decat cele indreptatite (sau indestangite, dupa cum e fiecare) il prevazuse cu inel si lantug, sa nu poata fi furat. nici macar din ochi. dar stiind ca nu toata lumea e adepta piercing-ului, a renuntat la varianta asta. si era si firesc, pentru cuvinte spuse din inima, normal era sa lege lantugul in dreptul inimii.
    da’ pisicher batran, a ales, pana la urma, varianta cea mai buna. grabiti si cascati cum suntem astazi, avem ocazia sa pierdem borseta cu tot cu ghid. si cel mai usor este sa mergi la biroul de borsete pierdute. unde, nu-i asa, suntem liberi sa luam o cu totul alta borseta decat am pierdut. avand, in felul asta, ocazia sa mai schimbam cuvinte intre noi. din inima.

    un trecator 19 februarie 2010 2:04 Răspunde
  • si ego-ul meu unde zace acum?????
    dar ghidul pisicherului de unchi??? 🙂

    tania 19 februarie 2010 2:17 Răspunde
  • deci aceasta este cea mai geniala descriere a unui furt ever!!! Si foarte calificat… in acelasi timp cu studiul unchesului tau! 🙂

    Ori sunt prea obosita sa-mi scot cheia pentru camara si sa trec la verificari, ori rad prea mult si nu am timp pentru o investigatie amanuntita. 🙂
    Strasnica poveste a propriului meu ego. Chiar strasnica. Splendida chiar. 🙂

    tania 19 februarie 2010 2:33 Răspunde
  • ego-ul tau l-am asezat usor inapoi, sa nu-l deranjez prea tare, nu ti-am spus? da’ l-am asezat pe taburet, sa nu mai stea teapan ca-n metrou la ora de varf.
    ghidul e la mine, in varianta manuscripta, chiar daca pare scris cu picioarele (ti-am zis, are dexteritate, nu gluma). si-am sa-l iau sa-l pun sub perna, poate ajung mai repede la capitolul „instructiuni de comportare cu ego feminin. pe sleau” . desi, pe asta n-am inteles-o. mi s-ar fi parut normal sa fie ceva de genul „pe scurt”, sau ceva asemanator. chiar daca de cele mai multe ori parca ar fi pe cant. sau kant, cum e corect?
    ma retrag, iti predau stacheta…pardon, stafeta, maine am iar o zi maro. maro am zis? fir-ar el de nefirescul natural al olfactivului cum distorsioneaza de-a dreptul daltonistic griul zilei dinainte anuntate.

    un trecator 19 februarie 2010 2:37 Răspunde
  • Asa deci, v-ati facut de cap azi noapte, cu cotrobait prin camara unchesului, gadilat de egouri si furat de manuscrise rare 😛

    Da’ ghidul ala, bijuterie rara, trebuie musai citit din scoarta-n scoarta, chit ca pentru femei e perfect inutil – noi n-avem nevoie de un ghid ca sa vorbim intre noi sau cu alte specii, pardon, frati de-ai nostri intr-ale scotocitului si mirositului de lalele. Cel mult am avea nevoie de un ghid „Tacerea. Invata in doar 10 pasi cum sa taci si cand s-o faci (sa taci, adicatelea)” 🙂

    Un trecator, daca la ora 2.37 a.m. inca scriai pe aici, cred ca la noapte o sa dormi neintors (din drum de vreun unchi sau cuferele lui). Va doresc o zi nu gri, nici maro, ci de nuanta verde crudului ghioceilor care au inceput sa apara.

    Unde e Simona? Las’ ca vine ea si-o s-o tragem de urechi…

    Juztine 19 februarie 2010 10:44 Răspunde
  • juztine, daca tot faci rost de manualul ala de tacere, cauta unul pe intelesul tuturor, poate mai invat si eu ceva de pe-acolo….

    un trecator 19 februarie 2010 11:31 Răspunde
  • taburet 🙂 ce cuvant fain. Ego-ul pe taburet…si unchiul probabil in camara????

    Un trecator, nu m-am oprit nici acum din ras. daca m-ai vedea, nu ti-ar veni a crede. 🙂

    Eu imi amintesc ceva din manualul tacerii. Uite, de data asta, simt ca-i necesar sa tac.

    O fi bine, o fi rau? In pagina urmatoare a brosurii, nu mai stiu ce invataturi mai erau. dar erau. Las ca mi le amintesc eu. 🙂 🙂

    tania 19 februarie 2010 11:59 Răspunde
  • N-ai avea nevoie de el…

    Juztine 19 februarie 2010 12:00 Răspunde
  • De ghidul tacerii, nu de taburet, nu tania, ci trecator. Daca se mai intelege ceva 🙂

    Juztine 19 februarie 2010 12:01 Răspunde
  • Cel care tace când nu are dreptate, este rezonabil. Cel care tace când are dreptate, este însurat.

    Omuldelamunte 19 februarie 2010 12:14 Răspunde
  • Ha!

    Juztine 19 februarie 2010 12:17 Răspunde
  • reiterez (asta e de la limba luxata=>atele=>limba de lemn): ha, ha! 🙂 plec in uichend la Venetia, la carnaval….

    un trecator 19 februarie 2010 12:57 Răspunde
  • maritati sau nu, (ne aude Unchiu :)insurate sau nu, un trecator, eu chiar iti multumesc pentru instrospectia ta atat de originala prin dimensiunea ego-ului meu. :i, ca o gluma, nu ash putea decat spuna ca trebuie sa fii atent sa nu cada de pe taburet, pentru ca are o codita cam nastrusnica si zgubilitica. Ei abia l-am putut tine in frau. daca ma trezec cu el revolutionar, vei avea de patimit clar! Cred ca nu realizezi ce responsabilitatea are un astfel de furt. 🙂 🙂 🙂

    tania 19 februarie 2010 13:08 Răspunde
  • si..scuzati-mi degetele. ras mult, scos pachet de zambete din portbagaj, negasit codita de ego in camara, sunat politie, indragit, deci chiar INDRAGIT trecator. 🙂 🙂 🙂

    tania 19 februarie 2010 13:18 Răspunde
  • Venetia, carnaval – foarte frumos, bravo!! 😛 Nu uita sa iei D60-ul, Raw-ul, si … enjoy, cum ar zice sheicxpir. Iti doresc vreme buna si fara …acqua alta 🙂

    Juztine 19 februarie 2010 14:07 Răspunde
  • …trecator, sigur nu s-a incheiat carnavalul pe 16 feb?

    Juztine 19 februarie 2010 15:02 Răspunde
  • ba da, asa e, dar ma gandeam ca e un bun motiv ca si reclamele sa poarte masti 😛

    un trecator 19 februarie 2010 15:32 Răspunde
  • Reclamele? 😐

    Juztine 19 februarie 2010 15:34 Răspunde
  • Dragilor, dragelor, sunt aici (aici-ul romanesc, adica 🙂 ), dar schimbarea de meridian ma tine inca prizoniera, plus ca am oarece indatoriri urgente in agenda. Mai rabdati-ma un pic, am sa revin curind la voi, vad ca va jucati frumos! Va sarut cu drag. 🙂

    Simona Catrina 19 februarie 2010 16:42 Răspunde
  • Ehe, iata si ratacitoarea 😛

    Juztine 19 februarie 2010 16:44 Răspunde
  • Simona, mi-ai luat oarece pietre de pe inima, chiar daca pe final suna in genul „ai sa vezi tu, iepurasule!” 🙂

    juztine……..reclame? pai stiu si eu? poate n-oi fi gasit acel rezon sa fiu rezonabil. desi treaba asta cu rezonanta ma pune pe ganduri. mai ales de cand a aparut cea magnetica, ca tot stau si ma intreb: de unde atata magnetism pe lumea asta, dom’le?

    un trecator 19 februarie 2010 16:54 Răspunde
  • Simona,
    bine ai ajuns. 🙂
    take your time!

    iana 19 februarie 2010 17:08 Răspunde
  • @Simona Am profitat şi noi că aţi fost în weekend şi ne-am cam aşezat pe toate canapelele, dar am băut numai suc. Nu am spart pahare. Nu am julit mobila.Nu am fumat în casă. Oricum, vin eu acum şi strâng şi spăl paharele. Şi Pronto cu miros de lămâie.

    Omuldelamunte 19 februarie 2010 17:11 Răspunde
  • S-avem pardon, omul cu muntele, eu am baut o vodka martini intr-o seara, dar shh..sa nu spui la nimeni.
    Trecator, prea multe masti…

    Juztine 19 februarie 2010 17:18 Răspunde
  • Putin cu Berlusconi? N-am băut niciodată aşa ceva. Am găsit paharul. Era după şemineu.

    Omuldelamunte 19 februarie 2010 18:28 Răspunde
  • …după şemineu,adică peste zid, pe pian în camară, unde ego şi alter ego cântau ceva. De mama focului.

    Omuldelamunte 19 februarie 2010 18:34 Răspunde
  • Nici sa nu bei, esti prea mic – n-as vrea sa ti se faca rau si sa te am pe constiinta.
    Apropo, n-ai gasit si-o pereche de manusi albastre dupa semineu?

    Juztine 19 februarie 2010 18:37 Răspunde
  • manusi albastre? pian in camara? ma duc la Unchiu’ sa vad daca e adevarat. pana atunci, o seara (mai) buna 🙂

    un trecator 19 februarie 2010 18:44 Răspunde
  • Dupa magistrala demonstratie a legaturii subliminale dintre sunca si ego, un trecator mai e si banuit ca joaca cu masca si fara masca. Vreti adevarul sau ceva frumos ?
    http://www.youtube.com/watch?v=UCx2wzF0adk
    Paloma Faith – Do You Want The Truth Or Something Beautiful ?

    Thomas Man 19 februarie 2010 19:13 Răspunde
  • Mi-am pus un T-shirt cu „Vrei adevărul meu sau al ei?” şi vă las un timp. Am un post nou a scrie.
    „Adevărul adevărat” . Urăsc expresia asta. N-o poate scoate cineva din lexic?

    Omuldelamunte 19 februarie 2010 19:19 Răspunde
  • azi a fost o zi muuult mai buna ca cea de ieri.
    în primul rând, a fost ceață. mai greu de observat. de fapt, mult mai greu de observat, că era din cea lăptoasă. drept care, lene fiindu-mi, nu m-am mai dus până la băcănie, la colț sa iau lapte, si-am turnat, așa, de-o părere cam o măsură, o măsură și jumate de ceață în cafea.
    știind cam ce mă așteaptă azi, și încă sub influența ghidului de sub pernă, mi-am zis sa fiu preavăzător. așa scria, deși cred ca n-a nimerit el, Unchiu’, cuvântul potrivit. am zis, însă, să nu ies din cuvântul lui. așa ca am dat fuga si-am luat și ochelarii lui Câine. știu, o să mă întrebați cine-i Câine. e calul vecinului de pe uliță care, văzând Pistruiatul a fost tare amărât vazand cum câinele ăla fusese botezat Calu’. ”adica, cum vine asta? eu îi spun calului meu dii, mârțoagă?!?! iar ei îl strigă pe cuțu-cuțu Calu’?? Câine sa-i rămâie numele” mai zise el. și, culmea, așa a și fost chiar dacă după aia a avut numai iepe.
    zis și facut, m-am dus și i-am cerut ochelarii. el, ”ia, na de-aici Motane (semn că trecuse Unchiu’ pe-acolo înaintea mea). Iana de-aici e tare blândă” (ei, ia te uită, care va sa zică citește si el blogul Simonei, mi-am zis. dar cum nu prea mai vrea să vorbească, îmi pare de-o părere nițel cam alambicat. să fie, oare….? nuuu, nu cred, desi se grăbi spre alambic unde avea focul pornit pentru o tărie. de caracter).
    așa blindat, mândru de ochelarii mei, am trecut cu bine peste ziua asta de azi. când am aflat că nici carnavalul nu se mai ține. și atunci, de ce ma tot întrebau mascații cand mai trec pe la ei? drept îi ca nu păreau venețieni, prea erau toți îmbrăcați în negru, contrastând frumos cu duba aia albă, colorată viu cu două dungi, una albastră și alta roșie, lângă care stăteau. avea și ceva scris pe ea, n-am reușit să deslușesc eu așa bine. că era și ceață și aveam și ochelarii aia de Câine pe nas. da’ așa am banuit eu, că la carnaval mergeau, din moment ce aveau și beculețele pornite deasupra mașinii de care vă spuneam. când roșii, când albastre.

    P.S. am ajuns la Unchiu’, revin…..

    un trecator 19 februarie 2010 20:03 Răspunde
  • Thomas Man, toti purtam o masca mai mult sau mai putin. Suntem dintr-un bal frumos, spectaculos, uneori somptuos, alteori distractiv. Aseara a fost un bal prea profund 🙂 atat de profund, incat il banuiesc pe trecator de specializari analiticoinvestigationale. :)Reintorcandu-ma la living, langa taburet, nu vad nici pahare, nici sticle, nici pian, nici pronto, MMan :), ci doar urmele pasilor unui Alter- Unchi de treaba, foarte de treaba, care, dupa ce si-a chestionat atent dama de pica, a decis sa faca schimb de locuri. Asha sacrificii se intampla, un trecator, o data la suta de ani. :):) Asta e…. adevarul adevarat 🙂

    tania 19 februarie 2010 20:11 Răspunde
  • am intrat ușor, mi-era frică să nu-l trezesc, prea îl chinuisem aseară cu murele alea.
    taburetul, gol. lângă el două sticle și un plic. genunchii nu mă mai ascultau, incepuseră să-mi tremure ca două planetare vechi de Dacie. tot veche, normal.
    m-am așezat ușor pe taburet, călduț încă, semn că Unchiu’ nu dispăruse demult. l-am strigat, timid. m-am uitat către cămară, sfios. și cu ușoară frică-n suflet. să-și fi făcut lăcaș acolo?
    m-am mai uitat la sticle. nu erau de borș, am răsuflat ușurat. erau de vodka. o scosese din frigider să nu ne mai facă șunca surpize. plicul m-am decis să nu-l deschid.
    deocamdată.
    pătruns de mirosul de lemne arse-n șemineu (nici nu-l văzusem până în ziua de azi, când mi-a mirosit a cetină stinsă-n propria așteptare), mi-am adus aminte când mă întorsesem de la film și cum încercam eu sa-i povestesc grăbit ce minunăție vazusem acolo. îi repetam „navi,navi!” într-una ca un copil tembel, iar el se crucea și-mi tot repeta ”mai copchile, da di undi șî pînî undi navi pi ulițî? te-ai țîcnit di tăt”.
    degeaba, eu o țineam pe-a mea, și nu m-am lăsat până nu m-am făcut ascultat. ”sa-i fi văzut, Unchiu’, ce frumoși erau! și femeile (el făcea a lehamite din mână, nici una nu e ca dama lui de pică, vezi bine) frumoase, albastre si cu o codiță năstrușnică și zgubilitică!”
    deodată îl văd că se albește la față, nu mai scoate nici un cuvânt ci doar imi face semne disperate către cămară. ochii, atât cât îi mai putea mișca în cap, mari cât două cepe (dacă le avea așa aseară, nu mai alergam de nebun după usturoi) și din bărbia ușor tremurândă, către ușa inchisă abia îngăima ”navi….navi…navi”.
    eu mândru nevoie mare, că am reușit să-l fac să mă asculte, de unde să știu să fac legătura cu celalalt taburet?
    ei bine, aducându-mi acum aminte toate astea, m-am hotărât, brusc, să deschid plicul!
    înăuntru…..
    ”Dragili meli feti,
    dacî o sî apuci sî vă citească pezevenghiul ista (un trecător – n.r.) rîndurili orînduiti aici, sî știți cî io sînt bini. am eliberat-o pi Tania din cămară, sî albăstrîsi di tăt di la atîta dulșeațî di muri, deși io o suspectam cî mai mult sî jucasî cu mînușili Juztinei, alea albastre.
    Mai ții minti, nepoate, cî-țî spuneam cî fimeia mea îi frumoasî di picî? Picî lumea pi stradî cînd o vedi. Ei bine, acum pot sî-țî spun șî ții, șî băietului di la munti. Cari cred cî s-a făcut om mare di-acu’, ditamai Omuldelamunte.
    Fimeia di picî(tăți pi stradî cînd o văd) e Mamae, iar io sunt și Tatae în același timp. Tu ai vrea sî-i fii neam Omuluidelamunte, da’ nu cred cî șî iel ar vrea………
    ……ajuns aici cu cititul, am înlemnit! dar să continui….
    Da, dragul lui Unchiu’, știam cî ai sî înlemnești, nu dijeaba îțî tot repetam cînd erai mic ”dragu’ meu, da’ chiar așa prost ca gardu’ ești?” (o clipa am crezut că deja eram fratele mai mare a lui Omu’………)
    Vă las cu bini, poate ni mai regăsîm într-o zi”
    Dintr-o dată nu mai era un mister de unde știa Omuldelamunte de zid, de șemineu, de cămară….da, Tania nu mai era acolo, am gasit în schimb pianul. Dar deja mă așteptam la asta. Parcă era acolo de când lumea.
    M-am întors la taburet, paharele la locul lor, spălate și încă umede, miros de Pronto. De lămâie.
    Va urma?

    Vreau să vă mulțumesc pentru răbdare 🙂 dacă ați zâmbit, mă bucur alături de voi. dacă unii s-au supărat, iertată-mi fie ziua de ieri, dar și cea de azi, când am continuat în același fel. Să aveți un sfărșit de săptămână plin. De zâmbete, nu sâmbete 🙂

    un trecator 19 februarie 2010 21:15 Răspunde
  • Simona? Tu esti cauza acestui… muzeu de tablouri-unicat. 🙂

    tania 19 februarie 2010 21:40 Răspunde
  • Hmm… trecatorul e plin de surprize 😀 Placute 🙂
    Iga si zambetele pentru trecator si unchesul lui si dama de pica si, si… 😛

    Juztine 19 februarie 2010 21:42 Răspunde
  • bravo, Tania! am ajuns deja…piesa de muzeu? 🙂 „va rugam nu atingeti exponatele, se dezmembreaza usor” :))
    sunteti amabile – ca toate persoanele de-aici, de altfel – si cred ca asta a fost unul din motivele scaparii cuvintelor din haturi. si, desi suspectat de incruntare si indarjire, am facut-o doar in graba. si, daca e sa numar (si s-o fac bine, fireste), acum va fi a treia oara. cand imi cer scuze, Simona 🙂

    un trecator 19 februarie 2010 21:57 Răspunde
  • Frumoasa croiala teshi tu, trecator. Povestea ta m-a tinut, sincer, din muncile de vineri, care nu se mai termina. Fireste, m-ai furat cu totul pret de cateva minute. Fara aplauze, fara complimente, fara felicitari, fara masa, fara dans, probabil doar cu pianul 🙂

    Dupa ce voi fi citit mai indelete sfatuintele pichicherului, imi voi manifesta, cu siguranta, dorinta continuarii episodului. 🙂

    Acum, stimati cititori ai Simonei, poate considerati ca un trecator m-a entuziasmat peste chip cu fulgii de nea asternuti atat de lin sub soare de primavara pe aici. Cred ca zambiti ca si mine. Altfel nu aveti cum. 🙂 Ei bine, incercand sa descurc tesatura taburetului, mirosul si culoarea murelor, bunavointa unchesului si lemnul trosnit in semineu, ma face sa uit de ego-ul meu devenit deja celebru pe aici. frumos. Nu esti muritor, asta clar. esti un trecator care ti-ai adulat destinele. 🙂

    tania 19 februarie 2010 22:03 Răspunde
  • Trecator, e sigur ca azi a fost o zi mai buna. In parte si datorita cuvintelor frumoase care se insira pe aici ca margelele pe ata 😛
    Eu si cu Tania – „amabile”?! Nttzz! Never 🙂

    Juztine 19 februarie 2010 22:13 Răspunde
  • uite, juztine, facem un mic exercitiu.
    de accent, scotian de preferat.
    iti recomand „The Rock”, cu Sean Connery, ca indrumator. si incearca acum sa spui „never say never” – ai si cheie de control, undeva in ultimele 3 minute ale filmului, sa vezi daca iti iese. macar pronuntia 🙂

    un trecator 19 februarie 2010 22:21 Răspunde
  • juztine, tu iti dai seama cat de amabila sunt eu de cand cu incidentele cu ego-ul meu? Si, sincer, chiar simt ca-mi lipseste ceva. trecatorule, m-ai bagat rau in incurcatura. 🙂

    tania 19 februarie 2010 22:25 Răspunde
  • Tania, eu zic sa privesti jumatatea plina a paharului. Uitat de Omuldelamunte. Nu te-am bagat in incurcatura, din contra, te-am scos din camara:))))

    un trecator 19 februarie 2010 22:30 Răspunde
  • Daca zic „never shay never”, ne spui continuarea povestii? 😛

    Juztine 19 februarie 2010 22:32 Răspunde
  • juztine, corect! 🙂 daca ma lasati sa-l gasesc pe Unchiu’ sa vad pe unde e si ce mai spune, e posibil. sa vad daca mi-l mai lasa Mamae si mie :))

    un trecator 19 februarie 2010 22:34 Răspunde
  • pe scurt, mi-ai redat libertatea? 🙂 deci ma pot lua inapoi? 🙂 🙂 🙂 Off, si cate eforturi facusem pentru camara aia. Imi luasem si cheie. Si o banuiam ca-i de unica folosinta. 🙂 Uite, acum imi uit, din nou, cuvintele. 🙂 🙂 🙂 Am devenit oare prea amabila? Juztine, spune tu…:(

    tania 19 februarie 2010 22:46 Răspunde
  • Stii, trecator, eu nu sunt foarte indragostita de ego-ul meu. Ai vazut şi tu la urma urmei ce razboaie provoaca, nu-i asha? Dar, ce-i drept, nici nu ma pot lipsi de asumarea lui. Adica, gandindu-ma eu bine acum, daca tu consideri ca poate fi totusi mai ingrijit în zona lui de rezistenta, adica taburetul :)- doamne, ce funny este povestea- atunci e ok, sta bine si acolo. 🙂 Trebuie sa il am, totusi, sub observatie. Poate asha se mai imblanzeste un pic, daca tot e plecat in delegatie. Pfu, imi amintesc cand ma duceam in vacanta la matusa. 🙂 🙂

    tania 19 februarie 2010 22:57 Răspunde
  • De ce ne mira? AICI, pe meleagurile bastinoase se vorbeste o limba cu evidente semne de „evolutie”… Am auzit mai deunazi „ai cumparat draga BACON? Asa cum se scrie, B A C O N. Ca in BACONski. Sa nu mai amintesc de „tarGHetul” meu pe luna februarie, in ciuda faptului ca, unii, „love to entertain us”… Deseori ma intreb ce o pricepe tatal meu de exemplu din acest „We love to entertain you” sau din invazia de Englezisme din limba Romana. Ne manelizam, tara ni se desertifica, toate-s praf… Lumea-i cum este… si ca dansa suntem noi.

    Riptide 19 februarie 2010 23:27 Răspunde
  • extraordinar de frumos. multumesc, trecator.

    cris 19 februarie 2010 23:38 Răspunde
  • @un trecător „M-am întors la taburet, paharele la locul lor, spălate și încă umede, miros de Pronto. De lămâie.”
    Dacâ dai cu Pronto pi pahari o sâ străluşiascâ ca taburetili. Pronto si strocheşti pi mobilâ,în camira di mosafiri. Pi dormezâ indiobşti. Nu pi velniţâ. Sâ niroasâ totu-a flori şi subraţu-a subţiori. Rexona.
    Mama finuţei mele mi-a scris azi:
    Dragă Naşule ,
    Aflâ dispri noi câ suntim bini sănătoşi finuţa matali o înşeput sâ mergâ-n patru labi ceea ci îţi dorim şi matali.
    Vezi unde poate duce ambiguitatea cu ” … eu sunt prost ca gardul şi am un frate” ? Care-i la fel.

    Omuldelamunte 19 februarie 2010 23:39 Răspunde
  • M-am intors. Casuta Simonei e pustie, totul straluceste de curatenie si de la atata lamaie prontozaica am stranutat deja de 3 ori, usa de la camara am gasit-o crapata – sunca nu mai e! Taburetul e rasturnat cu picioarele in sus langa semineu, gasit jumatate de deget inghesuit in, jumatate de fursec faramitat pe pervaz, am iesit afara – nici barca nu mai e, clar, trecatorul a sters-o la Venetia cu tot cu barcagiul Nelu care doarme de obicei pe fundul barcii, cu fesul tras pe ochi sa nu-l vada licuricii la care are o datorie neplatita de maine si o dobanda astronomica la,. La intoarcere m-am impiedicat de Omulpadurii care dormea in coltul ochiului si baiguia in somn ceva despre un gard, frate cu poarta, cand sa trec mai departe am zarit-o si pe Tania, se strecurase in casa cu un cos in care isi tinea ego-ul pe care l-a dus tiptil inapoi pe taburet, s-a uitat de 4 ori in jur, a mancat fursecul farimitat si a incercat sa fure jumatatea de deget de manusa, dupa care

    Juztine 20 februarie 2010 1:38 Răspunde
  • cam orice poveste ar trebui sa aiba cate o melodie a ei. zic…Mai ales cand e vorba de…holyday sau cand este rost de week-end…

    http://www.youtube.com/watch?v=mfhqkvTYhSo

    tania 20 februarie 2010 13:24 Răspunde
  • Cris, multumesc frumos. Si ii multumesc si Simonei ca ma lasa sa aberez in zona. Sau poate ca nu m-ar lasa, dar in incurcatura si tumbele ei de revenire din schimbul de meridiane, am iesit si eu la joaca. Unde mai pui ca azi e si soare ! 🙂

    un trecator 20 februarie 2010 13:32 Răspunde
  • Cris, cine esti tu? Ai mai fost pe aici?

    tania 20 februarie 2010 14:10 Răspunde
  • daca nu ai mai fost, be wellcome!

    tania 20 februarie 2010 14:29 Răspunde
  • asa, Tania, asa e frumos 🙂 tocmai scosesem capul pe usa camarii sa te invit putin inapoi :))))

    un trecator 20 februarie 2010 14:31 Răspunde
  • 🙂 🙂 esti fantastic! asha, in felul tau. 🙂

    tania 20 februarie 2010 14:44 Răspunde
  • fantasticul merge mana in mana cu jocurile oniricului. singura realitate este ca a ajuns sa se prelinga pe metru patrat. fantastica este si simona, pentru ca nu o gasim. Propun sa trecem la un business si plecam in cautarea ei. 🙂 are, cred, atatea sa ne spuna.

    tania 20 februarie 2010 16:09 Răspunde
  • nu stiu ce ma face sa cred ca ti-am incurcat treburile ieri si ti-ai luat de lucru si acasa 🙂 dupa energia care razbate din start-up-ul propus, numai de vise nu-ti arde tie acum. 🙂

    un trecator 20 februarie 2010 16:51 Răspunde
  • 🙂 un trecator, posezi un al treilea ochi? da, lucru si acasa astazi. din pacate pt mine….ash fi preferat o croaziera :)…nu, nu mi-ai incurcat tu lucrurile 🙂 este de recomandat oricarei suflari sa intre intr-o galerie de arta, nu doar din cand in cand, nu-i asha? 🙂

    visele? cei ce stiu despre vise- sunt vesnic tineri, indiferent de varsta. 🙂

    tania 20 februarie 2010 17:00 Răspunde
  • ei da, asta-mi mai trebuia! oricum l-as pierde repede, ca si-asa mi-e greu sa-i tin in frau pe astia de-i am, la ce curiosi sunt. da’ visam si eu cu ochii deschisi ca n-oi fi singurul care-a facut prostia asta cu adusul serviciului acasa 🙂

    un trecator 20 februarie 2010 17:05 Răspunde
  • Mă,voi vă iubiţi !

    Omuldelamunte 20 februarie 2010 17:10 Răspunde
  • haaa, mare greseala ai facut si tu. 🙂 timpul pentru necesitati si…dreptul restului la timp….uneori simplii timpii astia, alteori de neinteles. 🙁 Doar gura patitului care adevar graieste…:)

    tania 20 februarie 2010 17:12 Răspunde
  • da, si uite ca sunt hotarat sa ramana singura greseala pe care o fac astazi. chiar prea hotarat, cred ca ma duc sa iau cateva degete de serbet. de trandafiri. sa mi se lipeasca si degetele, si limba de cerul gurii. 🙂

    un trecator 20 februarie 2010 17:44 Răspunde
  • mda, se pare ca am uitat sa scot spinii de pe tulpina cand am facut serbetul……

    un trecator 20 februarie 2010 17:47 Răspunde
  • Sa inteleg ca esti aici (aici-ul romanesc), Simona…iti urez Bine-ai venit!

    je 20 februarie 2010 18:59 Răspunde
  • Bine ai venit acasa, Simona Catrina! 🙂

    Moi 20 februarie 2010 19:23 Răspunde
  • Omuldelamunte,
    si eu le-am zis , dar ei cica nu si nu…

    iana 20 februarie 2010 19:27 Răspunde
  • un trecator, a mea dulceata de trandafiri nu are spini 🙂 🙂

    e chiar de la bunica. 🙂

    tania 20 februarie 2010 20:13 Răspunde
  • MMan, uite, sterg eu tabla, iar tu vii sa ne scrii despre iubire si chipul ei. Ia si buretele ca poate se intampla sa gresesti din cand in cand. 🙂 Incepi cu definitia. 🙂

    tania 20 februarie 2010 21:02 Răspunde
  • ..
    Ia mai inchideti messengeru’ ala, ma de-ran-jati: )))
    Meine Al unde s-a ascuns ?
    Care-i treaba cu serbetu’ si pianul si ego-ul si pronto (preferabil de trandafiri celui de lamaie, ce daca nu exista inca?!). Si unde-i sunca lui Unchiu, si , mai ales, taburetu’ preferat de Mamae??
    Vad ca pe OM l-ati trecut in serviciu’ de ordonanta si voi, cativa dintre pazitorii focului sacru’ sunteti cu lampa(cam prea) mica!
    Deci iar le-amestec si le iau din noima, ca pe vremea maimutei care imi parea mincinoasa, si nu mintoasa,lool.
    Bine v-am regasit, zilele astea m-am uitat la voi cand si cand de pe telefonul mobil, dar n-am apucat sa va salut. Din pacate. O fac acum, de-o mai fi careva pe-aici si nu v-ati dus la film sau pe mai stiu io ce coclauri.Am fost astea 3 zile in orasul lui Johannis.Mi-a placut,normal.Nu ca m-ati fi intrebat, dar am zis ca un raport scurt si la obiect n-a omorat pe nimeni:)

    Una 20 februarie 2010 21:18 Răspunde
  • Iar eu am sarbatorit Pastele. Pastele Cailor. La Targoviste.
    M-am plimbat cu caruta si am mangaiat atatia cai azi, ca niciodata… si nu m-a muscat nici unul 😛

    Juztine 20 februarie 2010 22:35 Răspunde
  • BLOG UNICAT ÎN LUMEA SAT
    Nu stiu ce musca l-a intepat pe untrecator. Pana acum îsi ilustra numele, era „de pasaj”, ne obisnuise cu interventii discrete, observatii de plush, aparitii fulgurante dar duios molcutze si, deodata, iata-l dezlantuit ! Sunka cu accent moldovinesc, sageti cu magneti, unchesi sugubeti, tot arsenalu’ ! Un nusce – apropierea Simonei sau a primaverii, votcile aburite, muza de sub pat – l-a inspirat pana peste virgule ! Un exercitiu de stil cu frumoase arabescuri sorbit ca o bautura miraculoasa din privirile fermecate ale asistentei. Gata cucerite cu serbet de cal si untura de catel. Si cu detalii paienjenistice. Si cu majuscule puse la pitish. Si cu Simona, pronto, ma auzi? Mai show ca-n o mie si una, ce mai tura vura.
    Dupa inimioare de jambonel dulce si-un dute-vino la camara lui Ali Baba, propun celor care mai vor sa treaca si pe alt meridian, o «inima a realitatii», cu mariachi – un contrapunct nu prea indepartat (imagine si sunet) de brandul «Tango» :
    Amparo Sanchez – Corazón De La Realidad
    http://www.youtube.com/watch?v=ps5dPxXNIc8
    Curaj in noua saptamana, doamnelor, barbatii de pe acest blog unicat in lumea sat (global village) par a-l avea încâ în depozitul personal. Din moment ce s-au aventurat în acest teritoriu amazonistic.

    Thomas Man 20 februarie 2010 23:17 Răspunde
  • Repet, pt cine are îndoieli : nu luati de bune toate delirurile mele, va rog.

    Thomas Man 20 februarie 2010 23:27 Răspunde
  • Thomas Man,
    da, asta era. De cite ori citesc blogurile Tango asta imi vine in minte: amazoane! dar amazoane moderne. femei pina in virful firului de par. care stiu ce vor. si cauta. si… vor gasi.

    iana 20 februarie 2010 23:35 Răspunde
  • as indrazni sa ma prezint si eu … nu prea stiu cum sa o fac . Va citesc in fiecare zi , nu-mi scapa nimic si trebuie sa va spun ca imi umpleti timpul intr-un mod foarte placut . N-am indraznit sa tulbur apele desi mi-aplacut foarte mult ce a scris Valin , si Un trecator, si Omuldelamunte si Thomas si evident replicile fetelor . M-am simtit asa ca intr-o casa in care trebuie sa calc in varful picioarelor sa nu rastorn ceva – vreun taburet, vreo chisea cu dulceata sau serbet …sau paharele abia spalate Doamne fereste ! Recunosc ca m-as fi infipt in bucata de slana din camara Trecatorului dar in timp ce el umbla dupa usturoi eu ma intrebam unde gasesc o ceapa si mi-am pus pofta in cui .
    Nu ma pot ridica la nivelul vostru de scris – de acuma literar – n-am mai scris de mult mi-am pierdut indemanarea dar am vrut sa stiti ca printre voi e cineva nevazut , nestiut , care va tine in suflet in fiecare zi.
    Va imbratisesz cu drag pe toti !

    Marina 21 februarie 2010 0:18 Răspunde
  • Se mai intampla, iana si thomas man, ca in lumea asta sa ma existe si amazoane, ramase fara Ares, care refuza sa-si plece fruntea in fata desertaciunilor vietii. Si atunci, amazoanele astea sau cum s-or mai numi ele in contemporaneitate, isi cheama nu caii, ci inorogii, sa le….cante din… epitafuri. Este minunat doar atunci, cand dincolo de canturi, undeva, cumva, adica pe aici, iti poti asterne mintea printre oameni frumosi.

    Pentru voi, o bijuterie destul de veche.

    http://www.youtube.com/watch?v=8lD6qaLGWOg

    tania 21 februarie 2010 0:36 Răspunde
  • Hai sculaţi-vă de vorbă bună! S-a făcut primăvară. Să nu ridic storurile de la fereşti c-o să-mi bodogăniţi soarele.
    Am fost afară să dau de mâncare la păsări. Noaptea nu le dau că-s adormite şi se culcă cu burta plină. Au vise cu cocoşi p’ormă…
    Regim alimentar pe care mi l-am impus şi mie. Visez paseri măiastre.
    M-am înţepat într-un ghiocel. Se urcă la cap…

    Omuldelamunte 21 februarie 2010 10:22 Răspunde
  • Simona, bine ai revenit pe pamant drag! Buna dimineata !
    Omule… daca imparti cu mine soarele, iti dau si eu cativa fulgi de zapada 🙂 .

    all blacks 21 februarie 2010 11:37 Răspunde
  • desi scorpionii monicai lipsesc, iata ca sunt spini de trandafiri sau, dupa caz, de ghiocei?????? 🙂

    ceva optimist, fara intepaturi si muscaturi?

    http://www.trilulilu.ro/djcrusher/9cdcc2da5e2980

    tania 21 februarie 2010 14:18 Răspunde
  • Marina, bine-ai venit.Indrazneste sa ne spui ce-ti trece prin cap, nu e-n regula sa te intimideze nimic din ce facem si ne spunem noi pe-aici.. Ai scris frumos despre faptul ca ne ne esti prin preajma, ar fi grozav sa te lasi vazuta mai des.
    Varianta cu amazoanele mi-a facut tastatura sa necheze si simt nevoia sa recitesc ce ne-au cuvantat pe rand, Iana, Tania:)
    Ascult muzica frantuzeasca si rasfoiesc internetul asta necuprins, ma uit dupa voi, sau macar dupa micile voastre deliruri, antagonice starii mele de semi-oboseala si lene de azi.
    Sunt toata o expectativa, si nu am apucat inca sa va spun, dar tocmai o fac: imi plac jucausele stari pe care trecator si tanie si le paseaza aici, in ring:))

    Una 21 februarie 2010 15:25 Răspunde
  • Era doar o gluma (amarata), iana. Adjectivul «amazonistic» era un giumbusluc, o fusta de paun. Le doresc, tuturor fetelor, evident si sincer, sa gaseasca, în toate cautarile, satisfactie ! Pana «in vîrful firului de par», cum spui.
    Si asta nu-i o ironie brodata cu fir de vitriol.

    Bun venit în Clubul Simonofililor, Marina. Ai vorbele placute si simturile asijderea. Daca as fi sef de cadre (ce oroare de sintagma, beurk), te-as «unge» responsabil cu ceapa pe care s-o tai doar cand avem nevoie aici pe blog de lacrimi de bucurie.

    E bizar, Una, ai un dar : o dexteritate clinica in a pune punctele pe i si te urmez, liniuta dupa liniuta in toate analizele tale. Te înseli doar intr-o privinta, minora, ce-i drept : în privinta mea.

    OMUL, SLANA SI ARDELENII.
    În Ardeal, «szalonna» e carte de capatai. Într-o revista glossy, cuvantul «slanâ» miroase a colesterol. La mine în propozitie suna ca nuca in perete. La omuldepemunte poate fi punct de echilibru într-o amintire din copilarie. La un trecator e declansator de poezie !
    Fiecare este ce mananca, zice-se.

    Thomas Man 21 februarie 2010 17:36 Răspunde
  • Una , Thomas , va multumesc . Va citesc , ma minunez , zambesc , va admir ….

    Marina 21 februarie 2010 17:59 Răspunde
  • Unde este trecatorul? Promisese o continuare a povestii 🙁

    Juztine 21 februarie 2010 20:24 Răspunde
  • Despre tacere, inima sau sufletul prelung precum degetele firave ale unei picturi rembrandiene, am gasit si eu intr-o carticica veche si cu desene in creion sub perna matusii mele. O scosese de ani buni din cufarul din pod, cand, facandu-se ca urca pentru o rama veche de fotografie, a zabovit vreo jumatate de zi. Nici astazi nu stiu ce si-a socotit pe acolo. Imi amintesc doar ca-si gasise o esarfa de matase pe care o credea pierduta pe vantul raului din spatele casei. Avea asha, coborand treptele spre bucatarie, o fetisoara frumoasa de batranica multumita de incropirea amintirilor din tinerete. Amintiri legate de o esarfa…. cred ca pot fi tare splendide. Unde mai pui ca se pricepea la andrele. Si la crosetat. Dar ma tot batea la cap ca nu-si mai gaseste croseta. Pe cat de veche, pe atat de priceputa croseta asta. A tot cautat-o în lungul si latul casei si in pod…mai ca lacrima dupa croseta asta, atat de draga ii era. Nu aveam cum s-o ajut. Imi era atat de mila de nostalgia care ii brazda fetisoara. Ma hotarasem sa-i cumpar una, si, iesind din casa sa merg direct la magazinul cu nasturi, papiote si alte cele, ma opresc. O respiratie bosumflata venea fix din directia camarei. Ma opresc subit sa ascult mai bine. Usa de la camara parca nu mai era alba. Cand o vopsise matusa in cremul asta? Deschid si ma crucesc….un batranel numara niste borcane si avea o lingurita in mana. Cand ma uit mai bine….ce vad? Unchesul Trecatorului. Bosumflat nevoie mare. Pret de ceva secunde am spus sa nu-l deranjez. Vorbea ceva ca pentru el ca vezi-doamne nu mai dadea casa cu masa….cu borcanele..nu stiu….dar bombanea. Nici nu ma vedea. Il tot intrebam daca ii era frig (camara e unoeri ca un frigider in sunca si votka pot ingheta bocna) dar ramaneam de fiecare data fara raspuns. Apoi, in cea mai mare atentie, am inceput sa-i vorbesc prin semne si, ce credeti?, chiar dadea semne ca ma intelege. L-am invitat sa iasa din camara. Matusa nu mai stiu pe unde era si ce deretica, darderetica ceva. Ca ii vedeam esarfa asternuta pe taburet. Am inchis usa camarei si am plecat dupa croseta. Bat-o vina s-o bata de croseta.

    Asta ziceam anterior….jocurile onirice tind sa se lungeasca pe metru patrat. 🙂

    tania 21 februarie 2010 20:43 Răspunde
  • Thomas, din messengerul vazut de toata lumea vin sa-ti spun ca si eu mi-s pe urmele tale, incantata fiind sa detectez uneori mesajele de la tine fara sa mi te adresezi vizibil:)
    Nu-s deloc sigura ca ma-nsel, bineinteles ”in privinta mea” are radacina infipta in acel ”stiu io de ce”.. Nu te confund cu nimeni, nici nu-mi imaginez ca esti cineva anume, e pur si simplu un soi de filon prin care slova ta mi s-a dat din primele dati. E o senzatie speciala pe care o am si, probabil, frizez adeseori patetismul spunand-o in gura mare, intre martori si metafore si (auto)sugestii de tot felul.
    Recunosc din nou, treaba cu Unchiu’, slana si eu-l Taniei recuperat, imi dau inca de furca:) Da’ poate nu tre’ sa fiu eu cea care tre’ sa priceapa ceva?! Juztine pare si ea conectata bine la povestire, de Om nu stiu ce sa spun, ca e prea devreme sa-i comentez prestatiile pe-aici. Imi place sa-i citesc poemele copilariei din blog-ul personal si asta poate-i prea destul.

    Una 21 februarie 2010 21:06 Răspunde
  • Dar ce tot cauta unchiul?

    Juztine 21 februarie 2010 21:14 Răspunde
  • juztine, cred ca unchesu cauta dama de pica:)

    tania 21 februarie 2010 21:42 Răspunde
  • Ha! Desigur, cum de nu mi-am dat seama! 😛 Mereu trebuie sa fie o dama la mijloc 🙂

    Juztine 21 februarie 2010 21:53 Răspunde
  • Una, bine ai revenit! Chiar ti se simtea lipsa 🙂 Ai grija la mess 🙂

    marina, nu ai nevoie de indemanare. Cuvintele tale vin odata cu primul deget 🙂

    tania 21 februarie 2010 22:16 Răspunde
  • Eu sunt mai nou pe aici şi n-am prea deprins cine-i cu cine. Mie să-mi faceţi o hartă a combinaţiilor posibile şi imposibile, că văd că vă iubiţi cu toţii, dar voi a şti cine mai abitir.

    Prima conexiune pare a fi foarte probabilă între Unchiu şi Mătuşa deşi nu şi-au aruncat decât o geană prin uşa întredeschisă a cămării.
    Şunca nu merge cu Stalinskaya. Tatae îmi spunea că merge cu ţuică. De prună. Tatae nu se atingea de slană,zicea că are colesterol cacreveţii. Ţuica n-avea colesterol şi Tatae profita de acest regim autoimpus.
    Vodka merge cu un guler de blană de vulpe de taiga şi băută dintr-o cizmuliţă de membră de Komsomol. Singurele veşminte!
    21 de ani. Pe muche.

    Omuldelamunte 22 februarie 2010 0:05 Răspunde
  • Una draga mi-ai lipsit, asa ca m-am plimbat si eu pe la munte, virtual, bineinteles 🙂 si ca sa nu isc in casa omului scandal, o sa-i spun aici, ca nu e fair play sa-si comenteze cititorii pe alte bloguri, fara esenta in general si ma opresc aici…as mai spune si vulgare( na, ca nu m-am oprit 🙂 ), dar mi-e ca ma trece si pe mine la cap. gelozii .

    all blacks 22 februarie 2010 0:12 Răspunde
  • @ All Blacks „ca nu e fair play sa-si comenteze cititorii pe alte bloguri, fara esenta in general si ma opresc aici…”
    Chiar nu înţeleg la ce faci referire. E de bine, e de rău, e neutru?

    Omuldelamunte 22 februarie 2010 0:29 Răspunde
  • Mman, sunca merge cu votka. Nu musai cu Stalinskaia, dar sa zicem cu una gen….Absolut, de prin Petersburg. dar stii cand merge? cand vrei sa intri din frig si ninsoare in casa si cand nu trebuie obligatoriu sa-ti dai cossack-ul jos, ca prinzi taierea gerului siberian. Iti vine a crede sau nu, (mie nici acum :), eu stiu gustul unui respiro de absolut combinat cu bacon. Magnific. Doar ca eu purtam palaria ungureasca. 🙂 in spate, acelasi ger- topit subit prin bruma pierduta in aburi tipice unei….tequila-bomb 🙂

    tania 22 februarie 2010 0:33 Răspunde
  • e de badaran dupa parerea mea

    all blacks 22 februarie 2010 0:52 Răspunde
  • Tot nu înţeleg şi uite că trăiesc!
    Dacă ai ceva de spus mai detaliat spune la comments , pe blogul meu.

    Omuldelamunte 22 februarie 2010 1:04 Răspunde
  • ” Daca vrei sa construiesti un vapor, sa nu incepi prin a-i trimite pe oameni dupa lemne, cuie, unelte, sfori si alte materiale. Invata-i mai intai sa tanjeasca dupa marea indepartata, nesfarsita.”

    all blacks 22 februarie 2010 10:22 Răspunde
  • @All Blacks După pilda asta io zic că-i joi. Alambicu’ meu are fotofobie fără legătură…

    Omuldelamunte 22 februarie 2010 11:02 Răspunde
  • @omule…. sa ai o saptamana frumoasa ! Sa nu o superi pe Ilinca, da?

    all blacks 22 februarie 2010 11:08 Răspunde
  • si voi dragilor, la fel! Buna dimineata!

    all blacks 22 februarie 2010 11:09 Răspunde
  • FEMEIA FARA FRONTIERE, O IDEE NASCUTA DIN PARINTI NECUNOSCUTI, A CAREI PATERNITATE O REVENDIC O DATA PE AN (1)

    În calendarul thomasian în care ma zbat ca un cal de mare pe uscat, ziua Femeii pica azi. Vorbesc serios chiar daca nu pare. Fix azi, pe la zece seara. Nu va enumar acum/aici cauzele acestei brodeli, nu vreau sa va plictisesc cu chestii personale. Ar trebui sa dau în mintea copiilor, sa ma scobor in frageda baietie si nu vreau sa intru pe «nisha» omuluidelamunte, acest Creanga al mileniului 3, la exercitiul asta nu i-as ajunge nici la glezne. Faptu-i fapt, l-am inregistrat asa la OSIM, asa ca a venit clipa sa fac si eu o genuflexiune în fata Femeii. Ca doar unde nu-i Femeie, nu-i placere, nu-i asa, cum le fredona batranul Bob (No Woman, No Cry, trad. libera) pt euforia picioarelor si urechilor noastre. Si pt. ca, motiv de plumb, mi s-a pus misoginia în cîrca chiar în starting-blogul asta, dedicat caldei prietenii intre popoarele de sex opus. Pe scurt si atotnecuprinzator :
    Femeia nu are nimic de-a face cu FeMeIul, asa cum glumesc unii «barbatuli» cu 2 neuroni si 4 clase neterminate. Ea nu e nici jucarie nici trandafir, dupa cum ne învata PAULINA RUBIO în Ni Rosas Ni Juguetes
    http://www.youtube.com/watch?v=waiWGDWtDJA
    Femeia e întotdeauna deasupra (ah !) asa cum o sa incerc eu sa arat dedesubt (uf !) :

    Thomas Man 22 februarie 2010 13:52 Răspunde
  • FEMEIA FARA FRONTIERE (2)
    «Femeia» nu e un trofeu de pus pe birou. Sau de instalat pe tronul din bucatarie. Nici de asezat intr-un pat din aur si cristale swarovski comandat «pe masura». Pentru ca femeia este alcatuita din lumini cu dimensiuni încâ necunoscute omului.
    Eternul feminin nu se încadreaza, asa cum marea de smarald nu se îmbuteliaza sau cum aerul pe care-l respiram nu se agata la butoniera.
    Eternul feminin e ca un sortulet cu flori vii si fluturi de satin în lumea amorfa a halatelor de pâsla gri.
    În crivatul cotidian in care tremuram iarna si vara, femeia e o zeita care sufla ca un alizeu.
    Femeia poate fi broscuta, tigru sau urs, ea poate deveni orice creatura, e de ajuns sa si-o doreasca :
    The Flaming Lips – I Can Be A Frog
    http://www.youtube.com/watch?v=92TNIIbaBOo

    Thomas Man 22 februarie 2010 13:53 Răspunde
  • Paulina Rubio nu-i pentru noi. Ea este pentru bărbaţi care se bărbieresc la trei zile, cu pectorali lucraţi şi cu Royce Rolls. Şi totuşi, şi de asta s-a plictisit cineva, cum bine spunea colegul meu Creangă.
    Zăluda aia din The Flaming Lips are o cămaşa de forţă transparentă, penibilă până în măduva unghiilor. Nu am nicio gară cu astfel de femei care o fac, chiar şi pe bani.
    Este penibilul ăla pe care-l simţeam pe la 4 ani, când mă punea mama să fac, ca trenul în faţa musafirilor.
    Leorţi, fata unei musafire, o făcea. O face şi acum…

    Omuldelamunte 22 februarie 2010 14:38 Răspunde
  • In cazul asta, uitandu-ma pe ce-ati scris azi, suflarea feminina a acestei mini-comunitati/comuniuni ar trebui sa se simta omagiata:)
    In principiu cuvintele frumoase vin sa alunece sub ochi incantati si efectul ar putea fi pretios. In fapt, sa ne vina primavara din 22 Februarie , mugurii ei sunt bine-veniti/bine-primiti .
    Mie imi place mult ce-a scris initiatorul calendarului thomasian, si ma fortez intens sa o spun obiectiv..

    Una 22 februarie 2010 14:55 Răspunde
  • Parca-l si vad pe Thomas sarbatorind femeia – o singura data pe an, o singura ora, la 22 -. Foarte frumos, asteptam restul odelor dedicate noua si martisorii de rigoare. Sau ghiocelele…

    Juztine 22 februarie 2010 16:16 Răspunde
  • Daca ziua femeii pica incepand de azi, eu spun sa se stranga intregul feminin etern la marginea padurii – sa auda pamantul cantand de renastere si cerul vuind de primavara, de insufletire, de scoarta frageda a copacilor, de preaplin si de insfarsitul verde al primelor fire de viata noua.

    tania 22 februarie 2010 16:23 Răspunde
  • Thomas Man, tu esti??? adica, scuze… tu ai scris asta cu femeia???
    Monica, vino, te rog!! Cind Thomas a scris „caricatura” cu emoticoana eu am zis ca nu a scris el ci… Saturn!! acum cine o fi o fost? Thomas sau vreun mic benefic care ii bintuie zodia pe 22 Februarie?? 🙂

    iana 22 februarie 2010 16:56 Răspunde
  • Monica, stai unde esti! Fii (pe mai departe)doar telepata noastra!: ))

    Una 22 februarie 2010 17:11 Răspunde
  • Si, Thomas Man (Una, imi dai voie da? 🙂 :), pentru……«Femeia» nu e un trofeu de pus pe birou. Sau de instalat pe tronul din bucatarie. Nici de asezat intr-un pat din aur si cristale swarovski comandat «pe masura». Pentru ca femeia este alcatuita din lumini cu dimensiuni încâ necunoscute omului.
    Eternul feminin nu se încadreaza, asa cum marea de smarald nu se îmbuteliaza sau cum aerul pe care-l respiram nu se agata la butoniera.
    Eternul feminin e ca un sortulet cu flori vii si fluturi de satin în lumea amorfa a halatelor de pâsla gri.
    În crivatul cotidian in care tremuram iarna si vara, femeia e o zeita care sufla ca un alizeu.”….iti urez un sincer La multi Ani! 🙂

    tania 22 februarie 2010 17:23 Răspunde
  • Tania draga, s-ar putea ca Thomas sa se simta ofensat cu acest ”Una imi dai voie”:).Mi se pare ca la un moment dat Juztine sau nu mai retin cine s-a adresat la fel, inainte sa-i spuna un nustiuce..
    Dragii mei, nu numai ca ma impingeti spre imbujorare, dar este nemeritat, va asigur. Si din nou acel inofensiv ”stiu io de ce” zic asta:)

    Una 22 februarie 2010 17:39 Răspunde
  • Imbujorare?????? 🙂 🙂

    uite, Una, primavara lui vivaldi spune ca te poti trezi imbujorata in fiecare dimineata, doar daca degusti dintr-o lingurita de dulceata de trandafiri. 🙂 🙂

    tania 22 februarie 2010 18:00 Răspunde
  • sau serbet, tot de trandafiri, cu tot cu tulpini si tepi aferenti:)
    atunci te poti imbujora de la tuse!
    Tania mea draga, sa stii ca Vivaldi imi dadea freamate serioase acum vreo 10 ani, ii legam muzica de un anumit personaj trecut prin viata mea. Intre timp am inceput sa ma simt mai aproape de Brahms si Chopin..

    Una 22 februarie 2010 18:04 Răspunde
  • Una, eu am trecut de la vivaldi, chopin si ar mai fi cativa la bach si yanni. bach la puterea a treia, bach pe metru patrat, si la o fabricuta numita „yanni” pe perioada nedeterminata. Iti recomand ceva fain, mai pentru zilele primavaratice.

    http://www.youtube.com/watch?v=XUbRXK54D7k&feature=related

    un izvor nesecat de trandafiri, asa-mi pare 🙂

    tania 22 februarie 2010 18:35 Răspunde
  • Si totusi, Simona cand revine pe-aici? Macar bine c-a venit si primavara o data cu ea in Bucurestiul asta grizonat..

    Una 22 februarie 2010 18:53 Răspunde
  • Nu stiu. Nu stiu nimic. Ne vede? Ne-a vazut? Parca ieri a fost…Sau nu, n-a fost. Dar cred ca maine apare. Sigur apare. Sau daca nu apare, sigur ii e dor sa apara. Noi o asteptam. Ea stie ca noi o asteptam. Si tot ea stie ca ea asteapta sa ajunga cat mai repede aici. sa vezi atunci ce Pronto cu lamaie. 🙂

    tania 22 februarie 2010 19:01 Răspunde
  • pana cand ma intorc si eu (deh, primavara asta aduce cu ea delegatii mai indelungi spre marea mea bucurie de soare zambaret) sper sa va mentineti la fel de frumosi si frumoase. 🙂

    tania 22 februarie 2010 19:05 Răspunde
  • Writing about music is like dancing about the architecture. Întelegerea mai umbla si Creanga atunci cand vedem litere si pricepem cifre. Poate vine Mahomed la munte (vad deja un semn pe blog, de luat acasa) si atunci lungimile de unda se suprapun. Spiritele, mari sau mici, se mai si intalnesc. Daca nu, desene explicative ?

    Iana, Thomas Man îsi schimba nickul dar naravul ba.
    La Multi Ani, Tania, pe planeta mea mototolita, e, cu adevarat, 8 martie.

    Thomas Man 22 februarie 2010 19:11 Răspunde
  • daca va mai uitati in calendarul ala, imi spuneti si mie, va rog, cand e Pastele ? 😛

    un trecator 22 februarie 2010 19:16 Răspunde
  • azi e pastele, trecatorule. clar azi! sarbatori pascale fericite iti doresc! 🙂 si, preventiv, un sincer la multi ani cu ocazia Sfantului Craciun! 🙂 f rapid anul asta, din cate se vede, thomas man. 🙂

    tania 22 februarie 2010 19:20 Răspunde
  • Pastele a fost sambata.
    Eu nu ver voie.
    Cine isi schimba nicul?

    Juztine 22 februarie 2010 19:22 Răspunde
  • no, no, no…nu prea sunt de acord cu viteza asta, nu te supara 🙂 ca am ajunge prea repede la „encore une fois, 2011” si la renovare si la…..

    un trecator 22 februarie 2010 19:26 Răspunde
  • 🙂 eh, ar fi doar o…nedreptate cu raspundere limitata.

    tania 22 februarie 2010 19:27 Răspunde
  • thomas man, trecator, una, iana, este DOAR primavara. Este suficient, nu-i asha? totusi, un 8 martie nu strica in fiecare zi 🙂 opinia mea. este bucurie, frumusete, frenezie. 🙂

    tania 22 februarie 2010 19:36 Răspunde
  • Tania, ma bucur ca este primavara. Incerc o autosugestie si mi-e cam greu , la noi inca nu s-a topit zapada. dar bucurie, frumusete, frenezie… la mine cita vrei. Eu daca nu rid, nu traiesc.
    Thomas Man, if Una allows it (ca sa fiu in ton cu Tania:), sa stii ca sint bune schimbarile ca nu se plictiseste lumea.

    iana 22 februarie 2010 20:21 Răspunde
  • Am asteptat primavara, dar nu cred ca o mai vreau.
    Nu s-a dezghetat inca nimic pe aici, pe la mine.

    Va citesc de zile bune, de ganduri si mai bune. Si tac. mai tac…

    mi 22 februarie 2010 20:49 Răspunde
  • A zis careva 8 Martie? Meine Al (nha, ca de la atatea permisiuni mi s-a urcat la cap!) parca a punctat ziua Femeii, atat. Pentru mine,cu ocazia asta, s-a deschis o big acolada, unde pot intra o gramada de variante si reactii si explicitari strict thomasiene si care vor ramane personale..

    Una 22 februarie 2010 21:25 Răspunde
  • Una,
    hai fa-le publice!!! please!

    iana 22 februarie 2010 22:59 Răspunde
  • Iana, nu ma ispiti:) Nu e blog(c)ul meu:))
    Neatza! E careva pe-aici?

    Una 23 februarie 2010 9:22 Răspunde
  • hai Una, nu te mai imbujora asa, cu una-cu al_ta si indrazneste. ca suntem si noi nerabdatori la asa primavara :))

    un trecator 23 februarie 2010 10:13 Răspunde
  • Trecatorule, nu e vorba ca vreau sa ma las rugata, dar nu eu as fi cea care s-ar imbujora in situatia asta: )))
    Eu zic sa trecem cu delicatete peste ” subject” si sa revenim la nervii nostri de primavara pe care, dupa caz, ii imbracam sau nu in Bacovia.

    Una 23 februarie 2010 11:18 Răspunde
  • nu ai pus postari de peste o saptamana :((
    cand pui ceva nou?

    laurik 23 februarie 2010 16:33 Răspunde
  • Si iata ca s-a incheiat si ziua femeii, bujorii s-au ofilit, mi e inghetata, iar eu am un junghi. Deci?

    Juztine 23 februarie 2010 16:38 Răspunde
  • Mda, toata lumea-i ocupata, mai putin eu…

    Juztine 23 februarie 2010 19:01 Răspunde
  • Juztine,
    bucura-te.

    iana 23 februarie 2010 19:16 Răspunde
  • Daaa – mi-am luxat mintea visand la sfarsitul de weekend. Si e deabia marti.

    Juztine 23 februarie 2010 19:44 Răspunde
  • Bonsoir:) Putina lumea azi, da’ esentiala.Ce ti-ai propus pentru weekendul asta Juztine? Sau daca nu ai inca un plan definit, sau e secret: ce ti-ar placea sa faci?
    Iar daca si asta e secret, te invit sa schimbi apa in vaza cu bujori:)
    Mi, tie cu ce ti-a gresit primavara de nu mai ai chef de ea?

    Una 23 februarie 2010 21:03 Răspunde
  • Cateva raze de soare , suficient se pare s-o luam razna in suflet si simtiri si sa ne imaginam deja ca e 8 martie dupa omagiile aduse aici atat de generos de Thomas. Nimic rau in asta , de acord , dar spuneti-mi voi cei care v-ati aliat ideii , ce punem in loc pe 8 martie ? O repetare dupa umila-mi parere ar fi plictisitor , n-ar mai produce aceleasi emotii . Sa-mi fie iertat dar eu cred ca totul la timpul lui , oricat mi-as dori Craciunul nu pot fi fericita in august doar imaginandu-mi ca e .
    Cred ca dorul de Simona ne da idei trasnite .
    Va ador si va imbratisez pe toti .

    marina 23 februarie 2010 22:04 Răspunde
  • sara buna dragii mei..nu mi-ati simtit lipsa, am observat eu ,desi, din cauza ochelarilor vad si eu numai ce vreau. nu-i bai…poate data viitoare.:) cand plec in maroc sau hong kong sau …sau mai bine nu.
    la mine e primavara,senin, in suflet si minte, forte proaspete,inceputuri noi.vapoarele mi-s in port. portul deschis…m-am trezit din amorteala ce ma tinea incatusata, si am pe fata iar zambet,pofta de viata.simt ca am devenit alt om,ca radiez,ca pot…ca vreau…ca stiu.si toate astea dupa un lung sir…chinuit.
    in fine sa nu va plictisesc cu starile mele euforice si primavaratice.
    v-am citit de departe si de acolo totul pare altfel.sunteti simpatici tare/ rau…uneori as vrea sa ma prind in jocul vostru, apoi renunt pt ca am senzatia ca nu ma ridic la nivelul de conversatie thomasianointeresanto si as fi in plus si atunci prefer sa tac ,sa citesc,sa zambesc….mi se pare ca , desi am o bucata de slanina in frigider,ceapa rosie si chiar si branza, simpatiile sunt atat de bine impartite intre voi, incat…
    vorba aceea daca nu stii pasii, stai pe margine.ca la mine la tara, cand eram mica, se incuia camara cu lacat.ca sa nu se dea pisoiul la branza…
    oricum sunteti faini/interesanti/spirituali/cam tot ce vrei(a) (cititorul)

    noapte faina sa aveti

    Lm 23 februarie 2010 22:28 Răspunde
  • Hmm… eu idei am multe, timp si bani sa fie. Dupa ce am explorat (virtual) imprejurimile Bucurestiului, catre sfarsitul zilei am inceput sa ma gandesc cum ar fi sa ma plimb cu mocanita, chit ca as face 13 ore pana la Viseul de sus (sau era cel de jos?). In sfarsit, in Bucuresti nu ma tine nimic, la fel de bine as putea sa emigrez, doar ca imi place in Romania. Si culmea e ca imi place din ce in ce mai mult..

    Juztine 23 februarie 2010 22:37 Răspunde
  • Lm, nu te-a uitat nimeni, doar ca te asteptam sa revii de la Barcelona. De unde, asa cum unii stiu, ai avut totusi posibilitatea sa postezi pe alocuri 😛

    un trecator 23 februarie 2010 23:32 Răspunde
  • Salutari de seara, minte de dimineatza tuturor.

    Marina, cand mai sosesti pe aici pe blog, unde esti mereu mai mult decat binevenita, îti sugerez prieteneste sa lasi admiratia la intrare. În domeniul asta f. discutabil, nu pune, te rog, in aceeasi oala, scrierile unui trecator si ale omuluidepemunte cu cele ale lui valin. Primii au talent (cu carul mare), ultimul face mai curand un fel de umor involuntar, daca nu cumva e inventat de persoana din spatele lui în oarece scopuri de eligibilitate sau de comunicare (teasing, etc) ? Oricum, strict la nivelul scrisului, joaca în divizii diferite.

    Pe 8 martie apare, în buticurile de specialitate, noul single ale trioului (franco-helveto-argentin) Gotan Project : La Gloria. Go-tan = Tan-go, cum stiti. Ce cadou mai potrivit pentru cititoarele Tango-ului ? DE ZIUA LOR ?
    (Albumul, numit «Tango 3.0», va iesi în aprilie).

    Simona, deja o saptamana de Romania în ochi, tample, picioare, stomac si inima, la fata locului.
    Simona ?

    Thomas Man 24 februarie 2010 0:27 Răspunde
  • thomas man, un cadou mai frumos nici ca se putea. (!!!)

    Gotan Project- irezistibili, inconfundabili, completi, pasionali!

    pana la…«La gloria», dupa care alerg de ceva timp, este indicat si….un….«vuelvo al sur».

    http://www.youtube.com/watch?v=S56wIUvktVY

    tania 24 februarie 2010 1:16 Răspunde
  • Buna dimineata.Eu, draga marina, in loc de 8 Martie nu as pune nimic, si-asa pentru mine ziua asta incepe sa-si piarda din substanta, din pacate.Mai mult imi aminteste de florile si bomboanele duse invatatoarei la scoala, iar mamei mele ii luam, din banii mei stransi cu sarg, invariabil: esarfe, camasi de noapte vaporoase, vaze.Pe ultimele le spargeam tot eu cand ma apucam de curatenie, sau ma incingea dorul sa ma joc prin casa cu mingea, pe primele aveam sa i le port prin adolescenta:)
    Nu neg, era frumos, dar pe masura ce-am crescut si m-am ”femee-at” zile sarbatoresti mi-au devenit cele alese de mine si de fericirile momentane in care ma regaseam cand si cand, si mai putin zilele lui Martie decretat, habar n-am de cine,drept luna cucoanelor.Probabil pentru ca se asociaza primavara cu sexul cel slab si frumos, in defavoarea celui puternic si urat: ))))Am un mare chef de vorba, dar o sa trebuiasca sa si muncesc azi, deci va voi fi prin preajma cand si cand.
    Recuperez, sper, mai pe seara, cu citit+postat.
    Lm-ule, bine-ai revenit.Ca si trecatorul, ziceam sa te lasam sa respiri si sa nu te invocam, luandu-te din miezul distractiei mediteraneene. Ca de uitat, banuiam ca te uiti pe-aici:)
    Thomas, ce rar apari!
    Pe de alta parte, macar de-ar aparea si Simona cat vii si tu pe la noi prin sufragerie..

    Una 24 februarie 2010 10:27 Răspunde
  • Tania, daca reusesti sa gasesti Gotan, ia-mi si mie un disc, si il recuperez eu cand trec, ca de obicei, seara, pe la tine. Si sa ma scuzi ca ne dau de gol, da? Oricum, ai vazut ca lumea se prinsese de mult.

    PS la mine azi e 1 Aprilie :)))))

    un trecator 24 februarie 2010 10:58 Răspunde
  • Va tineti de glume, da? 😛

    Juztine 24 februarie 2010 11:11 Răspunde
  • Un trecator, dorinta ta va fi infaptuita. 🙂

    Iti fac rost de intregul album „Revansa Tangoului” si ti-l inmanez, cand ne regasim, intr-una dintre seri. 🙂 Toate track-urile sunt magnifice. Nu am gasit inca „La gloria”. Pentru a o descarca, trebuie sa comanzi si sa si platesti some dollars si cine stie cand soseste. 🙁
    Or, daca tot vine de 8 martie, prefer sa astept, desi sunt cam nerabdatoare de felul meu (deh, defect sociosentimentaloprofesional de femeie). Daca ajungi in seara asta, iti fac o copie dupa:

    http://www.youtube.com/watch?v=WyHsE0OpmHM&feature=related 🙂

    Da, zi miraculoasa astazi 🙂 si la mine – tot 1 aprilie.

    De 1 aprilie, o fiinta protectoare- un june frumos si nemuritor- jumatate om- jumatate inger- se descatuseaza de printre nori, in fiecare primavara, pogorandu-si faptura si iubirea din cer peste pamant. Nu-l vede nimeni, spun legendele, dar acest tanar voinic, frumos si bun, este atotcuprinzator, atotiubitor si…peren.

    tania 24 februarie 2010 12:03 Răspunde
  • Deci pe asta cu calendarul comun Tania-Trecator am lamurit-o:)
    Lm-ule, Juztine, la voi ce zi e azi?

    Una 24 februarie 2010 12:14 Răspunde
  • Astazi este ziua mea 😀 In fiecare zi, de fapt 😛

    Juztine 24 februarie 2010 12:24 Răspunde
  • La mine azi e plouă. O ploaie de aia de Dor Mărunt. Ieri se pusese de primăvară, ca astăzi să vină dinspre nord o masă cu aer rece şi c-o faţă brodată cu macrame de fulgi.
    E timpul să sădesc seminţele de tomate în caserole de iaurt. Cresc temător acum, dar la vară se fac cât fructele pasiunii, pe care observ că le consumaţi în desfătare, pe blog.
    Din ce sere exotice, scăldate în căldură naturală le luaţi, nu am ştiinţă, dar vă admir…

    Omuldelamunte 24 februarie 2010 12:38 Răspunde
  • Da, dar acum a iesit soarele …

    Juztine 24 februarie 2010 16:25 Răspunde
  • la mine e zi de ”demisie”. cu toate panzele sus. si mi-e bine…soare n.avem. da’ avem picaturi de ploaie mici si dese,pe care ma chinui sa le numar, dar…d’ohhh, nu imi iasa.
    juztine splendida marea ta…
    v.am citit mereu, evident, am fost exact ca o rasuflare calda in ceafa…(voastra). dar dupa atata umblat,vizitat , distrat si shoppinguit,seara cadeam lata in pat de nu atingeam nici plapuma.
    dar am fost pusa in fata unei intamplari, ce mi-a rascolit tainicele mele intelesuri cu ”nimic nu e intamplator”. oare chiar asa o fi?si ce inseamna de fapt cand te pune viata in fata lui ”n-as fi crezut niciodata”?
    eram la mare cu amica mea. respiram aerul,cugetam,zambeam,ma bucuram…si ii spun in gluma amicei mele ”parca suntem in barcelona”. mi se da o replica calda,cu voce putin ragusita ” parca te cunosc de undeva”…am amutit.nu puteam sa ma intorc.vocea aceea parca era aievea. si a fost. dar a picat cerul peste mine. nu as fi crezut niciodata ,ca cineva care a stiut ca plec la barce…si prin concursul dat de amica mea…uff. plina de surprize e viata…data viitoare trebuie sa ma gandesc bine unde sa mai plec:)

    Lm 24 februarie 2010 17:17 Răspunde
  • Lm, multumesc. Despre povestea ta – mie mi-e un pic neclar cu cine te-ai intalnit, dar daca e de bine, e bine, ca sa zic asa 🙂

    Juztine 24 februarie 2010 17:53 Răspunde
  • Oricum, daca era Calina-Calinul tau resursa soaptei aievea , era de mare fitza chestia. Da, si eu cred ca nu prea ne vin chestiile din intamplare.
    Si exact cand incerc sa uit asta, mai fur cate una, de control: )

    Una 24 februarie 2010 17:53 Răspunde
  • Iacata-ma-s, eu sunt femeia cu o mie de scuze! 🙂 Si vin si acum, cu tot dragul din lume, sa va spun ca in redactie e o nebunie (frumoasa), predam revista la tipar si muncim cu un elan care ma obliga sa amin un pic, macar o zi, revenirea pe blog. Ma gindesc la voi, va citesc, e primul loc unde ma refugiez dimineata, cind ajung la birou, cu cafeaua aromata sub nas – sa vad ce mai faceti. Sunteti minunati si iertatori si nu va merit.

    Simona Catrina 24 februarie 2010 18:00 Răspunde
  • Una, daca am inteles eu bine, a fost cu concursul amicei, ceea ce inseamna ca intamplarea ar fi putut avea exact o contributie majora doar in cazul …..ratarii auzirii vocii. Asa ca lasa-te de furat, da? 😛
    Asta daca nu sunt eu neintelegator ca intotdeauna. Si, la fel ca Juztine, zic si eu: daca e de bine, e bine :))

    un trecator 24 februarie 2010 18:07 Răspunde
  • lol, trecatorule.Nici tu n-ai priceput ce-a zis Doamna LeMe; ) Nu ca io as fi mai mintoasa, dar poate mi-am imaginat ca m-am prins ce si cum..
    Simona:)
    Inteleg ca azi iti adie vantu’n pleata in zona rezidentiala a redactiei.Si nu doar azi, dar acum aflu, acum zic!

    Una 24 februarie 2010 18:12 Răspunde
  • Simona, fericiti suntem toti de aici , cum bine stii , datorita faptului ca existi ,ca ne-am cunoscut , ca ne impartasim bune si rele . De scuze nu poate fi vorba atata timp cat noi stim ca tu ne porti in minte si in suflet si impreuna cu toti cei din redactie ne pregatiti cu multa grija si munca ceea ce noi asteptam cu sufletul la gura , revista Tango.
    Calde imbratisari tie si celor stiuti si nestiuti pentru ceea ce faceti pentru noi .

    Marina 24 februarie 2010 18:57 Răspunde
  • RAPORT SCRIS CU GHIOCELUL LA TAMPLA
    Lm aude voci de dincolo de cer, omuldelamunte face, cu brio, legumicultura imagistica, pasarelele migratoare se intorc cu mocanita din iarna vrajbei noastre chiar de ziua Juztinei, untrecator se da de autogol de ziua lui Pinocchio, Tania se revanseaza pe tango in pasi de spagat înamorat, «dorul de Simona ne da idei trasnite» spune Marina adevarul si numai adevarul in fata detectorului de minciuni instalat aici de 1 aprilie de 2 vizionari optimisti, Una se joaca de-a catalizatorul de muguri slalomînd printre 14 joburi, Iana e cu CTC-ul pe noi si-l agita ca pe-un solstitiu, lui Mi i-au inghetat bujorii în vine :(, Monica tace dar incolteste, Simona redactioneaza cu zor si zorele…

    Daca nu ma însel prea tare, dupa amiaza pe la 5 e unu’ martie, asa ca pica poate bine un martisor pt toate surorile noastre dar mai ales pt Mi, ca sa-i descreteasca petalele :
    Molly Johnson – Miss Celie’s Blues (for all our sisters)
    http://www.youtube.com/watch?v=cBJ34M4RZGE

    Thomas Man 24 februarie 2010 19:01 Răspunde
  • Simona??? te-au si pus la muncaaa???
    mai, ce oameni!! 🙂

    deci iese prima revista Tango cu Simona in redactie??? asta e de sarbatorit, da?
    cind? unde?

    iana 24 februarie 2010 19:34 Răspunde
  • Draga Thomas Man,
    intrasem sa va scriu ultimul banc… ca fierbeam sa-l impartasesc cuiva si mi-e teama ca daca le spun astora de la serviciu, cu umorul lor timp … nu are nici un efect…
    si cind ma vad pusa in cui de tine, mi-a trecut cheful de bancuri. mai ales ca asta era despre barbati. 🙂
    Draga Lm… ce ma bucur despre tine. 🙂

    iana 24 februarie 2010 19:37 Răspunde
  • am vrut sa spuns asa: mi-a trecut cheful de bancul ala si pentru ca te-am gasit cu ghiocelul la ureche.

    iana 24 februarie 2010 19:38 Răspunde
  • eu sunt cu o coada de matura in mana, Iana. iti va reveni, astfel, poate chef sa ne spui acel ultim banc….despre barbati?

    un trecator 24 februarie 2010 19:44 Răspunde
  • Un banc despre barbati – votez si eu pentru

    Juztine 24 februarie 2010 19:50 Răspunde
  • Hai Iano, treci pe interval (era sa zic aparat) cu bancul!
    Please:)
    Al, preferatul meu, jobul tau predilect care-i azi?

    Una 24 februarie 2010 19:52 Răspunde
  • Ei, da
    eu de fapt asta asteptam… sa ma rugati, si eu sa zic nu, nu..

    Dorintele ascunse ale unui barbat (rog barbatii sa iasa la interval si sa ne zica daca e adevarat sa nu):
    – sa fie asa de frumos cum il vede mama lui
    -sa aiba asa de multi bani citi cred dusmanii lui ca are
    -sa aiba atitea femei cite crede nevasta-sa ca are.

    iana 24 februarie 2010 20:34 Răspunde
  • Jobul meu predilect e sa fac glume proaste, din moment ce-au batut-o în cuie pe Iana 🙁

    Thomas Man 24 februarie 2010 20:42 Răspunde
  • sa nu-mi spui TM ca te-au ranit vorbele mele… nu mi-as gasi linistea stiindu-te ranit si cu ghiocel la ureche. Ar fi mult prea mult pentru mine, care n-am intentionat nimic rau.

    iana 24 februarie 2010 20:53 Răspunde
  • Eu cred:
    – am o mamă frumoasă pe cât sunt eu de neatent cu ea,uneori

    – toţi banii sunt la dusmanii mei din parlament şi guvern, care cred asta

    – mă străduiesc să găsesc atâtea femei care să facă_cât nevastă-mea

    Omuldelamunte 24 februarie 2010 21:01 Răspunde
  • eu nu mai stiu ce sa cred :))

    un trecator 24 februarie 2010 21:11 Răspunde
  • Din nou pe-aici, la joaca, in curtea scolii..
    Concentratie testosteronica ”la max” prin zona, nu gluma. Omul se-nvarte cu folos prin fraza, Thomas pare ispitit de autocritica, trecatorul se da usor lovit, dar eu ma si mir un pic, il credeam la Tania, sa-si ia cadourile..
    😛

    Una 24 februarie 2010 21:51 Răspunde
  • Mai apare careva pe-aici in seara asta?
    Sau sa ma retrag pe creanga de aur si ne regasim maine?! Thomas? Bon dodo?Deja?: ))
    Bine, eu intrebam la general pentru ca ma simt cam io si ecou-mi virtual pe-aici, dar voi stiti esenta intrebarilor mele ..

    Una 24 februarie 2010 22:03 Răspunde
  • Doar 3 dorinte (ascunse) au barbatii?

    Juztine 24 februarie 2010 22:04 Răspunde
  • da, Una, imi place teribil ispitirea autocriticii- pare a fi un nou trand tipic thomasian. Era cat pe ce sa ma ia ego-ul pe dinainte, la «spagatul inamorat», dar nu-i de gasit- nu spagatul- ci ego-ul 🙂 Continuand ideea, thomas man, reasculta gotan-urile de la Project. tango-ul lor este, de regula, dificil, mult prea dificil, de exprimat in pasi de dans, darmite in gimnastica comaneciana. Gotan-ul merge mult spre interior. Ideal ar fi sa se topeasca, fireste, catre unul inamorat. Interiorul. 🙂 Uite, iti dau un concept- spagatul sufletesc, dar suna mult prea neplacut, nu-i asa, TM?

    trecatorule, unde sa fie ego-ul meu la ora asta? 🙂

    tania 24 februarie 2010 22:06 Răspunde
  • simona, bine revii in fiece dimineata, bine ai revenit printre noi! 🙂

    tania 24 februarie 2010 22:21 Răspunde
  • Hai Taniutzo, lasa vrajeala, Al a punctat binemeritat spagatirea ta aparenta: ) Ce Tango, ce youtuburi.. Indragosteala-i la putere. fratee! : ) )
    Eu, bineinteles, ma bucur nespus. Leme vad ca le cam tace, a vlaguit-o barceloniada, Iana pare busy la ea pe continent. Restu’ lumii pare fugita. A, cred ca si Juztine s-o indura de noi pe-aici sa ne faca putin cu ochiu’

    Una 24 februarie 2010 22:47 Răspunde
  • Una, da, asa e, se pare ca esti singura in curtea scolii:))

    Juztine, de ce ai ascuns ascunsele in paranteze? si, chiar asa, dorintele ar fi mai bine sa fie ascunse, sau nu?

    Tania, cred ca ego-ul tau e la ora de gotanica 🙂 cat despre spagatul sufletesc, sa ma ierti (nu, nu e din proaspatul curent de cenusat capul) dar suna destul de…..bbrrrrr, mai ales pe-o asemenea primavara. prima pe anul asta …..

    un trecator 24 februarie 2010 22:48 Răspunde
  • Pai ma gandeam ca se mai pot adauga inca 3X3 (sau 4×4) dorinti la cele deja mentionate, dar asta sa zica impricinatii. (Eu sunt pe aici, dar ma mai joc si cu altele…)

    Juztine 24 februarie 2010 22:55 Răspunde
  • Una, una pesta alta, iata un sceret: personal si totusi lumesc- eu cred doar in dragoste. Ce zici? Este suficient. De aici, concra restul valentelor si a entitatilor absolute. Acum, fara vrajeala. 🙂 🙂 🙂 Cu sau fara legaturi, aparente sau absconse, directe sau indirecte in legatura cu masca ce mi-o port pe aici.

    Doar ca acest cuvant «spagat» de oricare gen ar fi el suna spucky, zgaraie urechea, nu sunt pro. exista oare cineva pe aici care nu crede in dragoste? Ma indoiesc. Hai sa nici nu bravam inegal, pentru ca atunci, orice liant invelit a dragoste ar suna a…verdict – crima! 🙂

    da, trecator, ai punctat perfect. Ora de gotanica suna belissim. 🙂

    tania 24 februarie 2010 23:06 Răspunde
  • PS. pentru toti cei care gandesc mai mult decat posibil, pt dl Un trecator, nutresc oaresce afinitati. Asta e clar. Nu pot nega simpatia catre un trecator mult prea profund in comparatie cu un Un Oarecare, dar nici nu-mi pot confirma teoreme gimnasticalo-inamorate, cu atat mai mult de 1 aprilie. 🙂

    tania 24 februarie 2010 23:20 Răspunde
  • Juztine, deci crezi ca dorintele noastre ne-ar putea transforma intr-un …..patrat perfect? 😛

    un trecator 24 februarie 2010 23:21 Răspunde
  • Intr-un romb, ca-i mai sanchiu

    Juztine 24 februarie 2010 23:31 Răspunde
  • Simona, e dureros sa vezi scrise astfel de perle. Pentru ca, in mod normal, cei care scriu nu au scuza grabei la care apeleaza cei care vorbesc asa „luxat” . Acestia sunt si mai de plans : isi iau o figura nevinovata – vezi, doamne, dupa cateva luni petrecute in afara au uitat nu stiu ce cuvant romanesc sau cum se construieste corect o fraza…

    Elisa 24 februarie 2010 23:49 Răspunde
  • tania,
    gata, m-am hotarit. Sa stii ca eu il chem pe Mircea Radu, dom’ne!
    sa cintam cu totii „all we need is love”.

    si sa stii ca noi stim de afinitatile ce le nutresti (asa nevinovat) pentru trecator. si eu mai cred ca si el stie. dar, nu-i rau sa-i mai aduci aminte cind si cind… 🙂

    iana 24 februarie 2010 23:54 Răspunde
  • Success is just like being pregnant:

    Everybody congratulates you but nobody knows how many times you have been fucked.

    Omuldelamunte 25 februarie 2010 0:17 Răspunde
  • Nuca-n perete

    Juztine 25 februarie 2010 0:25 Răspunde
  • Omuldelamunte,
    de unde ai luat timpenia aia?

    iana 25 februarie 2010 0:28 Răspunde
  • Marlon Brando a spus-o când a refuzat Premiul Oscar

    Omuldelamunte 25 februarie 2010 0:37 Răspunde
  • mda….gotanica poate cauza grav sanatatii, indiferent de ureche, dupa cum vad. Prefer sa ies din joc, nu mai am nici bani nici carti mari. Asta ca sa-l scutesc, intr-un mod sper placut, pe thomas man de critica si ulterioara masluita autocritica. Dar nu inainte, fireste, de a-i multumi…profund…pentru califragisticile inocento-malitioase judecati.

    tania 25 februarie 2010 0:39 Răspunde
  • Promit că am să mă autopotolesc şi autocenzurez

    Omuldelamunte 25 februarie 2010 0:47 Răspunde
  • Omuldelamunte,

    sper ca asta sa explicite, macar partial, de ce Brando a zis chestia cu succesul:
    …Brando said, „Homosexuality is so much in fashion it no longer makes news. Like a large number of men, I, too, have had homosexual experiences and I am not ashamed. I have never paid much attention to what people think about me…”

    mi se pare normal ca un homosexual sa nu aiba o parere nemaipomenita despre actul de a face copii… crede-ma pe cuvint ca ce a zis Brando nu-i adevarat.

    iana 25 februarie 2010 1:04 Răspunde
  • Bine ai venit SImona
    Pentru mine era bine cutine aici… Ma bucur ca te-am „auzit” si ca esti OK

    Un link ca sa vezi si tu si voi cei mai draguti bloggeri, de unde a plecat Simona

    http://www.youtube.com/watch?v=tYoTJItSPt0

    CristinaC 25 februarie 2010 2:37 Răspunde
  • Buna dimineata cu ghiocei,zambile,lalele, dragoste si tot ce va (mai) doriti
    imi incep fiecare zi citindu-va. CLAR. e primul lucru pe care il fac.
    Una, sunt un pic vlaguita, ce-i drept, si sunt si domnisoara, si reintoarcerea la laguna(adica home) a fost cam aglomerata, pt ca am plecat in mini vacanta neplanificat.
    Omule, devenea interesant,tocmai pt ca incercai sa te autopotolesti
    Draga Tania, nu stiu cum facem,cum invartim:), ca si eu am ceva afinitati de trecator sau trecatoare sau fata de trecator, desi parca mai conteaza?am pierdut startul si nici serile pe la mine nu mai trece.:) asa ca ma retrag,sa sufar, sa plang…uff viata (am glumit, stii, nu?)
    nu de alta, dar sa nu se umfle in pene .zburatorul :):)

    intamplarea mea era ca ….nu era calina-calinul meu(ce soarta trista am , ca el va ramane doar o fila…). era unul mai intepat care a stiut unde sunt si pe principiul ca cine vrea ceva cu adevarat cauta solutii…

    Tm, raport cu ghiocelul la tampla? doar un ghiocel? la doar o ureche? sau intr-o ureche?hai ma..ca poti mai mult. pe bune.

    Tania, ai intrebat si nu ti s-a raspuns, dar eu percutez rapid cand e vorba de amor. exista cineva pe aici care nu crede in dragoste?..care nu MAI crede?? io…io…io..

    Lm 25 februarie 2010 10:47 Răspunde
  • o femeie ar dori ca un singur barbat sa ii satisfaca toate dorintele, pe cand un barbat ar dori ca toate femeile sa ii satisfaca singura lui dorinta.

    un barbat conduce pe un drum ingust de munte,pe serpentina. din fata vine spre el o femeie. in momentul cand se intalnesc, femeia striga prin fereastra ”porc”.
    barbatul imediat striga inapoi”t…a”. amandoi isi continua drumul. la urmatoarea curba periculoasa, barbatul da peste un porc urias pe drum.
    morala- daca barbatii ar fi capabili in sfarsit sa asculte femeile…

    unsprezece persoane tineau de cablul unui helicopter. zece barbati si o femeie. deoarece cablul nu era suficient de tare sa tina 11 persoane, au decis ca o persoana trebuie sa sara. altfel mor cu totii. nu s.au putut intelege asupra persoanei.
    atunci , femeia a tinut un discurs scurt dar emotionant, spunand ca ea se va jertfi, deoarece femeile sunt obsinuite sa renunte in favoarea sotului sau a baietilor lor, ofera totul fara sa primeasca nimic in schimb.
    cand si. a terminat discursul, toti barbatii au inceput sa aplaude.
    morala- niciodata sa nu subestimezi puterea femeilor.

    enjoy.

    ps. eu am ras la cea cu porcul

    Lm 25 februarie 2010 11:06 Răspunde
  • ma scuzati, aseara mi-a fost imposibil, de la un punct, sa va mai urmaresc. asa ca, macinat de-o curiozitate greu de stapanit, vreau sa va intreb ceva: a trecut Mircea Radu p-aici, deja?

    un trecator 25 februarie 2010 11:26 Răspunde
  • a venit, a incercat, a plecat, l.ai scapat 🙂

    Lm 25 februarie 2010 11:36 Răspunde
  • Io sunt un pic nedumerita cum au ajuns Mircea Radu si Brando in povestea noastra, dar nah… Vad ca toata lumea se autocenzureaza, isi pune cenusa-n cap, ce s-o fi intamplat?
    Lm, mai bine unul care stie ce vrea, decat calini care nu se dumiresc niciodata ce vor. Parerea mea.

    Juztine 25 februarie 2010 12:26 Răspunde
  • Ghiocelu’ asta poti sa ti-l pui unde vrei, Lm, «pe bune», textele mele nu au NICIUN fel de pretentii (cel putin pe intervalul asta), NU SE IAU ÎN SERIOS, pe bloguri nu scrii literatura universala, desi aici din pretuire pt Simona esti mai atent un pic la ortoepie (nu ma corectati, asa îmi vine sa PRONUNT eu acum, ORTOEPIE), mi-a placut apropierea dintre porc si barbat, ultimul e fireste o ORATANIE CONCEPTUALIZATA, hai ma, tu poti sa faci si mai rau daca-ti tuna asa, sunt glume si mai DEZBRACATE, mai pilduitoare, mai sangeroase, vin si eu cu 2 glume ca niste «energy drinks», dubla DOZA de vitamina C garantata, sa terminati ziua cu piciorul DREPT, cu 2 tipe care nu se iau in serios (RESPECT pt ELE) si au «la grinta» – Imelda May si Kirsten Dunst – 2 glume antidot la lesinaturile de muzici cu care am exagerat si demodat (nu corectati, va rog, verbul nr 2) :

    Imelda May – Johnny Got A Boom Boom
    http://www.youtube.com/watch?v=ZucJAkzCNq8

    Murakami „Akihabara Majokko Princess” with Kirsten Dunst
    http://www.youtube.com/watch?v=ta5oQicAxNY

    Thomas Man 25 februarie 2010 12:39 Răspunde
  • te tachinam. pe bune. hai ma,ca te.ai prins 🙂

    Lm 25 februarie 2010 12:48 Răspunde
  • Revin dupa pokerul pierdut aseara, din lipsa de bani, de carte buna, sau cel mai probabil dintr-un joc pe «mana moarta». Dupa cum constat, gotaniada nu i-a priit nimanui, ba din contra. Cu ea in surdina, a fost invocat, a nu stiu cata oara, trecatorul (pe care l-as ruga, ca din pricina negustarii spiritului de gluma de pe aici, sa nu ia in seama «simpatiile sau afinitatile mele nutrite «ne-vi-no-vat» catre el- ca sa citez din iana- aceasta tema reiterata periodic de cine cum si care se gaseste ajungand sa-mi displaca sincer. Drept urmare, Un Trecator, ma gandesc ca vei avea suficienta decenta ludico-virtuala sa ne tratam cu indiferenta aşa-numitele afinitati- care se vor retrage din propozitii, te asigur, la fel de bine cum au aparut, pentru ca Nu acestea, afinitatile, sunt motivele pentru care ne vorbim pe aici. Afinitatile (deja devine obsesiv cuvantul asta si, din nou, imi displace) sunt doar o realitate virtuala ce se petrece intre doi oameni, dupa ce vor fi gasit un mijloc de comunicare pertinent- gen intrebare-raspuns la obiect, ca la primele cursuri gimnaziale.
    Nu prea pica bine pe aici si mai ales in acest context sa invocam cuvinte mari precum «dragoste», fie si sub insemnul unor glume si alte susanale. LM, da, eu cred in dragoste. Dar de la a crede si pana la o simti este cale lunga. Iti recomand «spagatul inamorat» dintr-una dintre melodiile de la Gotan si o sa intelegi cu siguranta. Acestea fiind spuse fara niciun fel de vrajeala, o sa urmez si eu exemplul omuluidelamunte, la capitolul autocenzurare.

    tania 25 februarie 2010 13:32 Răspunde
  • LM, relax, Un trecator nu-mi apartine nici macar virtual sau Una spunea «oniric» despre thomas man??? 🙂 TM, deh, daca nu te-a impuscat pe tine ghiocelul, uite ca spinii lui m-au muscat pe mine. 🙂 🙂 Tot e ceva, spre deliciul cititorilor simonafili, care cred ca si-au luxat pana si hohotele de ras.

    tania 25 februarie 2010 13:41 Răspunde
  • Tania, cred ca de data asta m.ai prins sau sunt eu prea grea de cap si n.am inteles.oricum, afinitatile(ca tot se repeta cuvantul asta), e normal sa se iveasca pe ici pe colo, chiar si numai strict legate de felul cuiva de a scrie, de a glumi in spatiul strict alocat acestui blog.
    mie mi se pare ca am gustat spiritul de gluma de pe aici(ma rog, am mai pus si botul…dar asta e, sunt mai mica, ma iertati,ma invatati), chiar il ador, e rafinat ,subtil,soft. eu inteleg foarte clar ,ca ce se intampla aici nu depaseste bariera virtualului, nu ne stim, doar ne-am gasit aici pe teren neutru si am purces la dialoguri de fel si chip .drept e ca,in ziua de azi ,foarte greu gasesti oameni cu care sa interactionezi pozitiv,in discutii lejere,sa iti fie drag sa schimbi o vorba cu o mentalitate deschisa. eu patesc acest lucru in viata de zi cu zi.
    aici , sincer imi placeti toti. deci, am o problema ca eu simpatizez de fapt pe toti. uneori nici nu imi vine sa intervin,pt ca sufar de complexul de a nu ma ridica la nivelul vostru de a scrie/de a intelege/de a glumi…si de riscul de a nu ma face inteleasa in spiritul gandirii mele.
    zambesc la replicile interesante dintre tania si trecator, imi place stilul liber si degajat al unei si al juztinei, interventiile ianei la subiect,rad la rapoartele thomasiene,adoooor aerul de munte,mereu proaspat …ce sa va mai zic…

    oricum mare adevar in ”de la a crede pana la o simti este cale lunga”. nu mai cred si totusi o astept .sa vina, precum primavara, cat mai repede si sa stea cat mai mult.ce ar fi viata fara dragoste, nu? doar pustiu. pustiul pe care il simt ca o boala.

    Lm 25 februarie 2010 14:41 Răspunde
  • Eu ma aliez CristineiC care spune ” Simona ,mie IMI ERA bine cu tine aici …”
    Ne-am jucat o vreme , ne-am imaginat , unii jucatori altii mai mult spectatori , am ras , a fost frumos , a fost cald , incepuse primavara , ghiocei, soare , cand dintr-un motiv care imi scapa – sa fie lipsa Simonei ? – a inceput sa bata vant de iarna cu orgolii ranite , polite platite , critici mai mult sau mai putin justificate .
    Nu prea mai seamana a „casuta Simonei ” cea atat de calda si primitoare , incep sa intrezaresc un ” Please don’t disturb” pe usa .
    Tania , mi-e teama ca ne vom luxa nu numai hohotele de ras dar si mintea incercand sa intelegem ceea ce se intampla pe aici in absenta Simonei .

    Marina 25 februarie 2010 14:48 Răspunde
  • Lm, primavara a venit – am vazut eu martisoare multe la MTR. Si daca nici asta nu-i semn de primavara, atunci nu stiu care e.
    Tania si trecator, va rog sa va ignorati intens! Da’ chiar asa, dom’le…

    Juztine 25 februarie 2010 14:54 Răspunde
  • n-am timp sa va raspund pe rand asa cum se cuvine, drept pentru care am sa raspund tuturor, foarte pe scurt, urmand ca fiecare sa-si desprinda singur/a concluziile : ete na! sper sa fie destul de clar, da? 🙂

    un trecator 25 februarie 2010 15:41 Răspunde
  • Ei poftim! 🙂

    Juztine 25 februarie 2010 15:58 Răspunde
  • Marina, please do disturb! 🙂
    un trecator, tu esti singurul care a inteles tot! bravo, man!
    tania si Lm si Justine… asta era si scopul mau: ete na! exact asta e raspunsul la afinitati, spagate si increderea in dragoste! 🙂
    am voie sa glumesc, da? si sa-l chem pe Mircea Radu, da?

    iana 25 februarie 2010 17:08 Răspunde
  • Lm, hai ca mi s-a trezit neuronul din amortire citindu-te. De unde pustiul acela?
    Despre care dragoste vorbim?
    Sint indragostita de Aprilie in fiecare an. Fiindca Aprilie infloreste ciresii din Jefferson Park si nu scap nici un an sa nu ma plimb printre ei. Si sint asa de frumoasa acolo si ma simt asa de bine … si cum n-am talent la scris va trebui sa intelegi singura despre ce dragoste vorbesc si despre cum mi se umple sufletul numai la gindul ca nu mai e mult si vine Aprilie.
    Sint indragostita de o insula la ocean, de o plaja neamenajata, unde se plimba liber caii salbatici si unde merg an de an si la fel… ma umplu de emotii, ma incarc de bine.
    Sint indragostita de Morometii si recitesc cartea inca o data si inca o data fiindca am impresia ca am intilnire cu bunicul (liberal convins – la el in sat).
    Sint indragostita de Noaptea de Sinziene – si ma gindesc ca asa ne framinta si ne topeste iubirea pe toti, barbati si femei deopotriva.
    Cu dragostea aceasta imi culc copilul in fiecare seara nu inainte de a-i spune o poveste – despre caii mici carora mamii a lor le da lapte sa creasca mari-mari, despre florile mici si albe care cresc in cirese rosii… 🙂
    Si cu starea de dragoste permanenta ma trezesc dimineata si zimbesc. Nu uit sa rid, chiar sa fac haz de necaz in fiecare zi.

    Despre ce pustiu vorbesti, tu?

    iana 25 februarie 2010 18:05 Răspunde
  • Eee, Iana, dar prin ce locuri te plimbi tu… Plaja aia cu cai salbatici pare a fi un loc mirific, s-o fi gasind ceva similar si prin Romania? (intrebare retorica) Si eu astept ciresii (si ciresele), doamne cat ma bucur ca am scapat de iarna asta!

    Juztine 25 februarie 2010 18:29 Răspunde
  • Juztine,
    sint locuri pe care le-am gasit aproape de casa. Mie nu-mi trebuie sa fiu la Paris ca sa ma indragostesc, si nici Hawaii ca sa ma bata briza oceanului. Nu ca nu mi-ar placea sau ca as refuza destinatiile respective.. 🙂

    iana 25 februarie 2010 18:58 Răspunde
  • De asta ma intrebam daca n-or fi cai salbatici si prin Romania – ca plaja in Bucuresti n-oi gasi nici daca torn tot nisipul din clepsidre..

    Juztine 25 februarie 2010 19:03 Răspunde
  • @Juztine Prin Bucureşti sunt cai sălbatici pe Dorobanţi. Ferarri, Maseratti, Dacia şi-un camion cu perje.
    Caii sălbatici nu sunt pe plajă. Sunt aduşi acolo pentru filmări, încărcaţi şi duşi înapoi în stepă.
    După ce s-au hrănit cu iarbă cu rouă, sunt băgaţi în motor şi vânduţi nouă, ăstora cu bani.
    Io i-am pierdut. I-am dat pe toţi pe-o dragoste.

    Omuldelamunte 25 februarie 2010 19:25 Răspunde
  • Omu’…, acum ca am aflat ca ai si bani, pe care i-ai dat toti pe o dragoste (ce barbat, domnule), esti si Creanga (nu creanga), o sa te declaram barbatul ideal. Dupa care o sa aflam ca esti urat, of of, pocinogul dracului…
    Pe Dorobanti nu cred ca sunt cai salbatici. Poate magari, dar nici de asta nu sunt sigura.

    Juztine 25 februarie 2010 19:38 Răspunde
  • juztine, pentru caii salbatici dar nu de pe plaja, iti recomand Tulcea. Este suficient sa-i vezi hoinarind in camp deschis, in herghelii de cate 30,40. Ai scoate niste fotografii superbe.

    tania 25 februarie 2010 19:46 Răspunde
  • 🙂 Tania, stiam ca ma salvezi tu de plimbari pe Dorobanti 😀
    Tulcea sa fie..la vara

    Juztine 25 februarie 2010 19:47 Răspunde
  • 🙂
    Din pacate, sunt pe cat de neingrijiti pe atat de salbatici. Pacat de ei. Romania are multe lucruri bune de care isi bate joc.

    tania 25 februarie 2010 19:49 Răspunde
  • Dar de ce trebuie să aflaţi voi că sunt urât, când v-o spun eu ?
    Cash am belşug, dar îl prăfuiesc săptămânal în căutarea esenţei de femeie, la sticluţe mici.
    Am două castele pe valea Loarei, le-am transformat în muzeu şi se întreţin reciproc. Când câştigă unul, când celălalt şi invers.
    Eu locuiesc într-o cameră la etaj şi văd totul.
    – Juztine, lasă clepsidra jos, să n-o spargi ! Se înfundă drumul spre cunoaştere. Da, da, dintr-o clepsidră.
    -Tania, ai grijă de afinităţi! Nu le pierde!

    Omuldelamunte 25 februarie 2010 20:09 Răspunde
  • Juztine, da, sunt cai salbatici si in Romania, in tinuturile virgine din Delta Dunarii. In mai infloresc nuferii si macii salbatici.

    Cristina Bizu 25 februarie 2010 20:29 Răspunde
  • LM,
    in postul meu eu nu te trimiteam dupa cai salbatici, si nici dupa pomi infloriti.
    m-a speriat cuvintul „pustiu”. si am vrut sa-ti arat ca nu poate sa existe „pustiu”… vorba romanului, doua cuvinte: „ex clus” 🙂

    iana 25 februarie 2010 20:33 Răspunde
  • Bonsoir domniilor voastre.
    Pe Dorobanti sunt si carcalaci si petunii. De unii ne ferim, sa nu-i calcam, petuniile sunt de cules, dar se usuca-n glastre..
    Cai salbatici sunt cu duiumul.Din pacate omul alb vrea sa si-i apropie, asa ca le pune ham.Eu prefer caii inaripati, ii gasesc tot la mine-n oniric:)

    Una 25 februarie 2010 20:49 Răspunde
  • Si caii se împusca aici pe bloaga ? Si florile de cires ? Si porcii de lapte?
    Am mai multe cratite pe foc dar printre coaceri mai fierb de-un ceai de menta si sorb cu paiul zicerile voastre. Se inmultesc picaturile de soare pe campii (lexicali), pegasii îsi pupa mamele pe meduze si ghimpii s-au mai domolit dinspre sat.
    Omuldelamunte canta asa de bine la roua incât îmbobocesc si juztinele !
    Bye si seara buna, bucataria ma cheama languros, e timpul sa distilez o afinata, în cautarea atomilor prieteni.

    Thomas Man 25 februarie 2010 21:44 Răspunde
  • Da, TM acuma chiar ca ai de ce ride.
    Am gresit si eu si am cazut in butoiul cu melancolie. se putea sa nu taxezi tu chestia asta?
    unii oameni e rai, dom’le! m-am convins!

    iana 25 februarie 2010 22:01 Răspunde
  • despre afine si alte afinitati se pot spune multe. si eu pot. dar am sa mi le pastrez, pe afinitati, cu riscul de-a se innegri afinele. si despre asta ma opresc aici.
    continui cu nuferii si caii lasati liberi peste vara sa creasca liberi in salbaticie. in insula mica. printre primii am innotat. pe ceilalti i-am privit, doar. si erau frumosi, mai, frumosi rau ! 🙂

    un trecator 25 februarie 2010 22:07 Răspunde
  • iana, nu stiu despre ce vorbesti ! Vrei fara indoiala sa ma corectezi si ai dreptate : în bucatarie „languros” se scrie „linguros”. Scuze.

    Thomas Man 25 februarie 2010 22:09 Răspunde
  • Da, TM ,asta am vrut.
    stii doar ca mesajele mele sint doar de corectura. 🙂

    iana 25 februarie 2010 22:14 Răspunde
  • un trecator,
    zi-ne mai mult despre afine si afinitati. sa stim si noi.

    iana 25 februarie 2010 22:18 Răspunde
  • Mai, mai, toata lumea e prezenta si se da in stamba. Chiar sunt caluti in delta?

    Juztine 25 februarie 2010 22:21 Răspunde
  • Omuledelamunte, afinitatile nu se pierd, ci se transforma, precum «nimicul» din vechile filosofii. Mersi de grija. 🙂

    Una, iti doresc sa asisti la domesticirea unui cal salbatic. este fabulos. Eu am vizionat si m-a fascinat o astfel de experienta. Nu vorbesc de efortul omului, ci de acceptul salbaticului de a-si aduna aripile. momentul domesticirii este unul unic dar si riscant.

    tania 25 februarie 2010 22:22 Răspunde
  • Juztine, esti grozava cu-a ta stamba! (si acu’, ca te-am laudat de zor, continuu sa te ignor :P)

    un trecator 25 februarie 2010 22:25 Răspunde
  • Iana, afinele coapte sunt negre si lasa pete. Afinitatile sunt bune si lasa urme.

    un trecator 25 februarie 2010 22:26 Răspunde
  • Iar afinata e la TM in distilerie si-nvarte-n ea cu linguroiul

    Juztine 25 februarie 2010 22:43 Răspunde
  • Iana, acum serios. Afinitatile sunt cele care ne fac sa ne intoarcem aici. Unde, cred eu, putem face un exercitiu de civilizatie, in primul rand. Sa ne mai impartasim, unii altora, din experientele noastre (mai mult sau mai putin, dupa cum ii vine fiecaruia), sa exprimam o parere, sa o dezvoltam, sa o combatem sau nu, plecand de la tema pe care ne-o ofera Simona. Sau, de ce nu, probabil mai sunt si din cei care intra spunandu-si „ia sa vad ce-au mai scris tzacanitzii aia azi”.
    Exprimarile mai pot scapa de sub control, dupa cum i-a fost barometrul fiecaruia peste zi, ajungandu-se si la anumite derapaje. Atata vreme cat aceste derapaje sunt si controlate, cred ca nu fac rau nimanui. Mai rau este atunci cand sunt scapate de sub control si ajungem la un soi de efect de bulgare.
    Voi posta aici pana va considera Simona ca ceea ce scriu dauneaza unei stari de sanatate a acestui spatiu care, pana la urma, ii apartine oricat de mult ne-ar placea noua sa credem ca este la discretia noastra. Si, daca din ceea ce scriu se poate deduce ca as avea o afinitate sporita fata de anumite persoane, atunci asa o fi. Insa eu nu pot ignora pe cei care stiu ce vorbesc si care au si grija modului prin care ni se exprima.
    Mai mult de atat, atunci cand mie personal mi se pare ca o anumita bariera a fost depasita, prefer sa tac. Pentru ca de barierele astea sunt satul in fiecare zi.
    Asa cum am spus mai demult, blogul Simonei pentru mine este banca aia din parc, in primele zile cu soare ale primaverii. De regula, in fiecare zi.

    un trecator 25 februarie 2010 23:20 Răspunde
  • un trecator 25 februarie 2010 23:24 Răspunde
  • draga Iana…despre dragoste si pustiu…numai de simtit.
    stiu ca nu ma trimiteai dupa cai…si am inteles sufleteste fiecare rand al tau.
    vorbeam despre un pustiu pe care doar cine l.a trait stie ca exista totusi.cand iti moare cineva,de exemplu.dar nu vreau sa ii dau importanta vorbind despre el. randurile tale m.au emotionat pt ca …asa ma emotionez eu.
    sunt indragostita de un tricou vechi,larg si albastru cu care dorm noptile.
    ador caii si chiar am un cal, o iapa alba, miriam cu care alerg ceva dealuri, campii nu avem.
    ador linistea de la poale de munte,cerul albastru ,verdele ierbii,mirosul de fan cosit.
    ma innebuneste mirosul de liliac.si de tei.si vara port la ureche flori de margarete si ma simt frumoasa,cum ziceai si tu.
    ador sa ma plimb cu masina prin ploaie,sa ascult vaya con dios, sa topai cu picioarele prin ploaie pe asfaltul cald,sa ma spele ploaia…sa dansez in ploaie,desi nu m-a dansat inca nimeni.
    ador sa cant si ma refugiez serile intr-un loc unde pot sa cant.
    ador focul dintr-un semineu din miezul iernii si apusurile de soare.
    ador sa imi spuna ”mama” ,copiii pe care ii cresc dar nu i-am nascut.
    imi e de ajuns sa ma plimb cu masina prin noapte cu muzica la maxim, si simt…ca ador viata cu preaplinul sau uneori cu preagolul ei.
    stiu ca acum m.am deconspirat mai mult decat era cazul. dar…ete na!
    noapte faina va doresc

    Lm 25 februarie 2010 23:33 Răspunde
  • F fain, am crezut ca banca din parc era a Unei. Uite ce se mai inseala omul…time to time, trecatorule.

    tania 25 februarie 2010 23:44 Răspunde
  • si mai serios 🙂 mi-ati facut un dor teribil de delta. Si din ciclu „ca nuca in perete” :
    http://www.youtube.com/watch?v=yT0bmnCX44s

    all blacks 25 februarie 2010 23:52 Răspunde
  • Lm,
    si mie imi place ploaia. si am fost multa vreme indragostita de cineva care mi-a zis (citind pe altcineva): „numai cine n-a dansat in ploaie crede ca doar razele soarelui aduc fericirea”.
    eu cind conduc in ploaie ascult Scorpions (i.e. „you and I”) si Bon Jovi… ete na! si niste muzici de la mine.
    vreau sa pun aluri de liliac si tei (in orasul meu natal erau foarte multi tei, cind eram la liceu ne duceau sa culegem flori de tei) freziile si gata am toate aromele preferate.

    Lm draga, pustiul va trece.. stii acum sigur!

    iana 25 februarie 2010 23:57 Răspunde
  • Lm, m-ai induiosat, trebuie sa gasesc o melodie, care sa-ti mangaie sufletul. Promit.
    Calina, ma ajuti ? 🙂

    all blacks 25 februarie 2010 23:59 Răspunde
  • un trecator,
    am citit ce ai scris. doar ca esti prea serios si.. si.. nu ma asteptam la un mesaj asa profund. dar, subscriu cu placere la tot ce ai scris.

    iana 26 februarie 2010 0:02 Răspunde
  • all blacks,
    pana te ajuta Calina, lasa-ma pe mine….daca tot e vorba de cai, de alb, sau de poveste…

    http://www.youtube.com/watch#v=-l-gBKrUrCs&feature=related

    un trecator 26 februarie 2010 0:12 Răspunde
  • trecatorule, mi-ai amintit de o anumita banca.
    la avatarul meu din messenger am in loc de poza mea, o banca goala din parc.numai ca e in soarele si frunzele din mijlocul toamnei.
    il silenzio a fost divin. sincer , ploaia mai lipsea..si cineva nebun dupa un dans.caci ,nu-i asa it takes two to tango.

    Lm 26 februarie 2010 0:12 Răspunde
  • eu mor de ciuda in fiecare zi ca nu pot sa ma uit la link-urile pe care le postati aici decit cind ajung acasa…

    iana 26 februarie 2010 0:20 Răspunde
  • iana,
    da, pot fi (si) serios. dar cred ca cele mai bune si trainice lucruri le obtii daca esti relaxat, ai la indemana mult mai multe variante pe care, sub o tensiune bolnavicioasa, le poti scapa din vedere. am sa-mi revin, insa, o astfel de „morga” nu-mi este caracteristica. chiar daca n-am sa fiu pe aceleasi lungimi de unda cu fiecare dintre voi.

    Lm, si bancile goale sunt bune, sa stii 🙂

    Tania, eu eram cu banca. iar cu ignoratul ala, da, poate fi un joc placut pana la un punct. cand ar deveni copilarie.

    Marimari, tu pe unde umbli? inca nu te-am scos (iar) din ale tale? 🙂

    un trecator 26 februarie 2010 0:21 Răspunde
  • iana,
    aia patesc si eu cu link-urile :)))) pana acasa.

    Lm, il silenzio se auzea in fiecare seara din sesiune la ora zece. dupa care chiar era liniste 🙂

    un trecator 26 februarie 2010 0:24 Răspunde
  • Multumesc, trecator drag. Mie mi-a placut muuult 🙂

    all blacks 26 februarie 2010 0:29 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=ArSr9NeqUyc
    pustiul va trece in masura in care ne prefacem ca trece, amintirile raman in masura in care incapem noi intr-o amintire sau cat o putem duce cu noi.

    all blacks, promit ca astept cumintica sa imi primesc melodia.

    stiti ce? mi.au dat lacrimile de la il silenzio,scorpions,the last unicorn.ce ciudat. ma luasem cu viata,cu barceloniada,cu schimbarile,cu traitul.am crezut ca ….dar uite ca seara asta a fost aducatoare de…pustiu.
    me retrag repede sa nu va stric dispozitia.

    thomas, trece-ma repede la raport sau intr-un raport. sa imi revin pana dimineata. 🙂

    noapte buna

    Lm 26 februarie 2010 0:44 Răspunde
  • citindu-va, imi amintesc acum ca unul dintre motivele prezentei mele pe aici erau zambetele trimise de voi si inapoiate- drept raspuns. nu atitudinea muscata de vreun scorpion, nici seriozitatea unui raspuns mai straveziu pe intelesul tuturora, nu ghimpii vreunui ghiocel, ci zambetele. cred ca acesta (ultimele episoade) este unul dintre momentele-forte, care marcheaza, in general, o experienta blogosferica. cred. Imi dau seama ca, fara voie, sunt chiar eu insami, mai reala decat orice masca pe care mi-ash fi potrivit-o inaintea degetelor, golite de orice manusa. Cu sau fara al cita pe trecator, dupa acea banca tanjesc si eu nu de multe ori, ci de N ori (am mai spus-o de fapt anterior). Poate din aceleasi cauze pe care unii dintre voi le invoca aici. Mi-am permis, doar cu si prin voia Simonei, sa-mi intind aripi kilometrico-onirice, intr-un joc frumos, placut chiar ash spune, negandindu-ma ca ash putea ofensa pe cineva sau cineva-ul asta ar purcede la catalogari rautacioase. ma intreb de multe ori de ce nu achiesez intr-un oricare dintre tumulturile malitioase. am si raspuns- nu pot. nici aici, nici in viata reala, pentru ca lumea din care fac parte isi da din ce in ce mai multe mastere in acest domeniu…si…exceleaza chiar.

    Asadar, pentru ca buna parte din ultimele capitole vin peste intelegerea mea de pana acum, sunt, cumva, datoare cu ceva vorbe mai explicite:

    so, waiting for simona….:

    1. una, care stii cat de draga imi esti, am inteles, recitindu-te, sagalnicia care te caracterizeaza.
    2. juztine, pentru tine nutresc ceva special (ups!), pe fondul imaginilor miraculoase din fotografiile ce-ti poarta amprenta.
    3. LM, nu am explicatii pentru «de ce» imi esti cea mai simpatica.
    4. iana, kilul de apa tonica pe care il bei in fiecare dimineata, transforma, clar, obiectul in subiect, deci, constat, imi esti pana si mie, pozitiva.
    5. un trecator, ma tin de cuvant- imi retin afinitatile catre tine, fara a te ignora, pentru ca (da, ma si explic) imi este imposibil. De ce? Profunzimea ta este atipica, pentru ceea intalnesc, de regula, la «geniile» masculine.
    6. thomas man, pe mana ta am pierdut la poker (gotan, da?), dar asta nu inseamna ca nu te voi informa imediat ce o gasesc pe «la gloria»
    7. omuldelamunte, iti indragesc scriitura la maximum, dar faptul ca ma ignori pe blogul tau denota lipsa esentei din comentariile mele, ca atare….ma rezum doar la a te citi.
    8. marina, devii o prezenta foarte agreabila.

    acestea fiind spuse:

    http://www.youtube.com/watch?v=QGFVkM-2XO8

    tania 26 februarie 2010 2:00 Răspunde
  • Lol@banca Unei.Tania, draga mea, barca e a mea, banca nu:)
    Cine-i in barca nonstop cu mine seara trecuta distila a afinata. Stie el de ce: ))

    Una 26 februarie 2010 10:42 Răspunde
  • una, eu zic sa licitam banca din parc. 🙂 Iar castigatorul va avea ocazia unei plimbari cu barca pe lacul parcului pazit strasnic de inorogi. 🙂

    tania 26 februarie 2010 11:08 Răspunde
  • Va dati in barci pentru banci? 🙂
    Imi place cum va dezvaluiti pe foaia Simonei – cred ca de „vina” e si lipsa stapanei casei si atunci tronc introspectia face pasi mici pe ringul de dans.

    Juztine 26 februarie 2010 11:13 Răspunde
  • Juztine, nu ai cum sa nu te dezvalui la cata scriitura cere, deseori, «editura» simonei. 🙂

    In fapt, acestea nu sunt dezvaluiri, este doar…cunoastere. Dezvaluirea vine doar dupa cunoastere. 🙂

    tania 26 februarie 2010 11:16 Răspunde
  • alooo !!!! doamnelor !!!! am rugamintea sa conduceti cu grija, daca va aflati in stare de afinitate, va rog frumos !

    un trecator 26 februarie 2010 11:28 Răspunde
  • ei bine, trecator, iata o dezvaluire. mie tocmai mi-a fost suspendat permisul. 🙂 nu pentru ca eram in stare de ebrietate, ci de afinitate cu un bolid suparat, care nu s-a gandit ca mai vine si primavara. 🙂

    tania 26 februarie 2010 11:44 Răspunde
  • Draga Tania, multumesc, fara explicatia de ce simtim la fel. important e ca suntem in acelasi asentiment. sunt lucruri care nu se pot explica. dar daca motorul e simtul, inseamna ca suntem pe drumul cel bun. iti trimit un zambet cald.. 🙂

    cat despre banca mea goala ,eu tanjesc ca o muritoare, sa o mai impart macar odata cu singura persoana cu care am stat pe o banca in parc.

    mi-a placut profunzimea ta,trecatorule cu privire la ”sa ne mai impartasim,unii altora, din experientele noastre…”, un exercitiu mai mult decat de civilizatie, as spune eu,un exercitiu de recunoastere a ceea ce suntem si am trait de drept.

    all blacks 🙂 astept. asteptarea pt mine e deja rutina.

    va salut pe toti.

    Lm 26 februarie 2010 12:35 Răspunde
  • Simona, bine ai venit ACASA!

    Anemone 26 februarie 2010 12:36 Răspunde
  • tania tocmai eram pe drumul cel bun si ai ramas fara permis 🙂 asa ceva…bolidul m..sii.fir-ar sa fie ce ghinion . sper ca nu tu ai avut demersul afinitatii :), nu de alta, dar si bolidul trecator 🙂 🙂

    Lm 26 februarie 2010 12:44 Răspunde
  • Offfffffffffff, mult e dulce si luxata limba ce-o patzim…hehehehhehe, LM, nu era un bolid trecator, ma jur, chiar stationa, fir-ar sa fie! zacea de la ultima ninsoare in parcare. Eu eram cea trecatoare si primavaratica. 🙂

    tania 26 februarie 2010 12:48 Răspunde
  • cred ca putem trage cu totii invataminte din patania Taniei. cel putin ca, pe timpul iernii, cat este ea la volan noi sa fim precauti si sa nu stam prea mult in parcari 😛

    un trecator 26 februarie 2010 13:28 Răspunde
  • Uh.. Promit sa evit parcarili si bolizii. O sa ma ocup doar de ghiocei in weekend-ul asta 🙂

    Juztine 26 februarie 2010 13:34 Răspunde
  • Juztine, se crapa bine de primavara si pe la mine. Eu am cules ceva ghiocei. Dar, doamne, sunt atat de firavi anul asta. Ma intreb de ce nici ghioceii nu mai sunt cei de altadata?? Le-a ramas in schimb acelasi parfum inconfundabil. 🙂

    tania 26 februarie 2010 13:43 Răspunde
  • Tania – „la tine” – unde-i asta?

    Juztine 26 februarie 2010 13:51 Răspunde
  • la mine in suflet, juztine. 🙂 pe…strada orasului judetului din tara unei europe intregi. 🙂

    tania 26 februarie 2010 13:56 Răspunde
  • Misterioaso 🙂

    Juztine 26 februarie 2010 13:59 Răspunde
  • Hmmm, ok, uite un indiciu, juztine- lacul Baikal, unde apa dulce se intinde pe metru patrat. pe acolo si sufletul meu iesit la hoinarit. 🙂

    tania 26 februarie 2010 14:13 Răspunde
  • Tania , Juztine , pe ce meleaguri imprimavarate va aflati voi ? Mi-e dor de primavara ,mi-e dor sa culeg ghiocei , mi-e dor de copilaria mea cand colindam dealurile din preajma casei bunicii si ne intorceam cu bratele pline de ghiocei si viorele . Doar amintindu-mi simt in nari parfumul lor suav impletit cu mirosul pamantului reavan, al frunzelor uscate si vreascurilor rupte sub talpile noastre …..
    Nu uitati dupa ce-i culegeti , imprastiati cu generozitate si pe aici cativa , cu tot cu povestile culesului , sa ne bucuram si noi cei vitregiti de aceasta posibilitate ……..
    Astept cu nerabdare ….

    Marina 26 februarie 2010 14:20 Răspunde
  • Pe meleagul gudronat al lui Bucur. La sfarsit de saptamana il mai parasesc (ca sa am unde ma intoarce, evident)

    Juztine 26 februarie 2010 14:35 Răspunde
  • Am revenit sa vad ce margele-ati mai insirat pe sfoara.
    Si am gasit si timp sa citesc meticulos zvacnirile onirico-majestuoase ale Taniei, caci ea a scris mai mult decat noi toti, din cate parcurg eu pe-aici. Dar am citit tot, de fapt, tot ce s-a scris in vreo 12 ore de inter-activitate:)
    Nu prea inteleg(iar?!) faza cu eventualele tumulturi malitioase..
    Din ce stiu, de mai mult de un an de cand sunt cititoare de blog, oamenii mai devreme sau mai tarziu se tradeaza si in reteaua asta cu virtualizari, ghiocei, banci, barci, ghimpi, maimute.. Adica undeva dopul sare! Ca suntem aici o adunare predilecta de cuconet care s-a obisnuit sa deschida revista, e clar. Ca-s cam putini domni (de tocat marunt si expus ulterior) postatori, iar e un adevar. Sansa acestui blog este ca ciurucurile internetului care-ar putea veni aici sa-si posteze apoftegmele pretioase nu prea se prind despre ce vorbim. Suntem (oarecum, era sa zic) niste elite in felul nostru, dar mi se pare ca incercam temeri de expresie, ne e teama sa nu ne judece gresit, sau sa ne judece pur si simplu, cineva in acest spatiu. Vorbesc la plural acum, identificandu-ma cu lumea postatoare, dar probabil ati remarcat ca eu le cam dau din top si nu ma prea feresc sa spun ce-i in capul meu.

    Una 26 februarie 2010 15:08 Răspunde
  • Bine v-am gasit! Si senini!
    Si am citit eu ca primavara incepe cu Alice. Sper ca si cu Simona.
    Lm, m -ai uitat, desi fiecare gand al meu a fost un zbor spre tine…

    calina 26 februarie 2010 17:46 Răspunde
  • Una, iat iti este teama de toate temerile astea????? Ha! 🙂

    tania 26 februarie 2010 18:20 Răspunde
  • Tania, nu aveam temeri, mai degraba intrebari:)

    Una 26 februarie 2010 18:35 Răspunde
  • Cineva a notat cu delicatete textila ca ne dam «in stamba» pe terenul aista fara oameni în carne si oase. Adica ne-am cam pune poalele in cap si ne-am face de ras. Stamba are ceva stambuliot în configuratie desi vine din grecul stampa («stamboala» ne vine de la turci). Înteleg, «ne dadeam în stamba» era doar asa, o imagine veseloaie. As prefera sa ne dam «in samba», suna mai sport colectiv, si chiar daca-i mai despuiat n-are conotatia aia manelistica cu fuste lungi si f. colorate :
    http://www.youtube.com/watch?v=zsC-PJbubEE

    MICA PARANOIE DE RUTINA
    Bloagele (permiteti-mi acest plural, va rog) adapostesc personaje de tot soiul, pt toate gusturile si f. des pe gustul nimanui. Multe cauta compatibilitati (cf motorului de cautare al vietatilor), lumi noi, o oglinda de zapada. Ca în toate retelele de sociabilizare (sry, prefer sociabilizarea socializarii), iluzia unei comuniuni este momeala, cheia, mecanismul de functionare si lucrurile se opresc în general aici caci putini sunt cei care încaleca oglinda si trec dincolo. Si aceia o fac pe riscurile lor, care nu-s de neglijat. Stim cu totii ca bloagele mustesc de persoane bogate în personalitati, cu triple/cvadruple/infinite biografii virtuale. Asistam aici la transferuri de identitati care mai de care mai spectaculoase. În motul noptii, consistenta nickname-urilor aluneca treptat spre zone underground :
    daca, de exemplu, omuldelamunte e doar omuldelacampie, daca tania e de fapt un mariusica, daca lm este o maica stareta care cauta prozelite, daca toate momentele astea poetice derulate în curtea Simonei ascund crime groaznice ? Chiar azi un ziar ne informa despre un barbat care a înjunghiat 16 femei si scria frumoase poezii la puşcărie. În REALITATE.
    Ar fi dureros, cumplit de dureros ca nici Simona sa nu fie chiar Simona si sa fie doar Simona.
    Noroc cu zorii si zorelele. Vin întotdeauna la timp.

    Cum gandul precedent mi se pare muuuult prea negru, tocmai acum cand vraja primaverii ne descanta de deochiul iernii, încerc sa-l îndulcesc (dar nu se poate repara ireparabilul) cu 1 briliant extras (prin hold up, fireste) din magazinul de bijuterii :
    Jacksoul – Somedays
    http://www.youtube.com/watch?v=kPL85gl_QGg&feature=PlayList&p=756FAFA55DF1500E&playnext=1&playnext_from=PL&index=21

    Thomas Man 26 februarie 2010 18:35 Răspunde
  • daca thomas man este o descendenta nerecunsocuta a regelui Mihai???? 🙂

    tania 26 februarie 2010 18:56 Răspunde
  • Daca maine nu e maine, ci e ieri si trebuie sa o luam de la capat cu stampele? Ooo, nuu, si weekend-ul sa vina peste deabia doua zile si sa imi prind iar degetele in oglinda……………………………..

    Juztine 26 februarie 2010 19:22 Răspunde
  • mda, daca una ar fi alta, de fapt? sau in loc de una, ar fi doua? sau in loc de mine, care scriu acum, as fi doar eu? ce de-a framantari….

    un trecator 26 februarie 2010 19:47 Răspunde
  • daca oamenii care vin si citesc aici se ragasesc 90% in scrierile Simonei (care garantat e Simona Catrina) si daca se mai regasesc 20% in postarile celorlalti….
    daca 50% dintre cititori vor si chiar se duc dincolo de oglinda…fara sa le fie teama sau rusine de „cine sint cu adevarat” – aici vorbesc din proprie experienta si cu regret ca n-am intilnit mai multa lume de pe blogurile Tango decit am resuit pina acum (deh, distanta)…
    daca 20% isi dau numele adevarat si n-au nici un motiv sa-si ia nick-name…
    daca li se insenineaza un pic zilele gri cind citesc aici…
    daca isi gasesc (macar in inchipuirea lor) oameni care sint aporape la fel ca ei…

    EEEE poate sa vina primavara, Thomas Man!

    iana 26 februarie 2010 19:52 Răspunde
  • Mai rau decat atat, cum ar fi sa nu fii ‘un trecator’ ci sa fii doar ‘un’, fara partea a doua, ca un animal cu urechi, dar fara trup? Iti dai seama?

    Juztine 26 februarie 2010 19:52 Răspunde
  • imi dau seama, m-as scoate intr-un mod absolut sublim ! mi-as gasi trupul dorit (ma rog, hai sa nu dam tonul la alte interpretari – ramanem la animal) si as auzi tot ce i se sopteste la ureche. pana la ignat, fireste …..

    un trecator 26 februarie 2010 19:55 Răspunde
  • TM,
    nu spun ca nu se poate sa ai dreptate…
    am simtit nevoia de o contra-balanta. am reusit?

    iana 26 februarie 2010 19:57 Răspunde
  • daca suntem toti niste indivizi super de treaba si ne este greu sa recunoastem asta? 🙂 aici, la simona, e cea mai faina gashca, iana, din punctul meu de vedere. Evident, datorita sefului de trib alb, despre care nu mai stim nimic. Presimt ca simona se pregateste sa scrie ceva original. Din nou. 🙂

    tania 26 februarie 2010 20:21 Răspunde
  • tania,
    nici fetele de la Alice nu sint mai prejos, crede-ma.
    mie imi place la Simona ca e mai mult loc de o gluma, de-o bashcalie… si eu asa stiu sa iau viata. Altfel ma sufoc. eu mai intru si cu bocancii in salon … dar macar nu ma dau drept ce nu sint.

    iana 26 februarie 2010 20:54 Răspunde
  • caci, de fapt… ce m-a „agitat” pe mine in commentul thomasian e ca eu stiu ca aproape fiecare participant activ la blog s-a intinit macar cu una – doua persoane de pe blog. mai mult, aici s-au legat prietenii in realitate, nu numai virtuale.
    si, mai toata lumea (mai veche, sau mai noua) isi exprima dorinta de a se intilni cu cei de aici, in primul rind cu Simona si Alice…

    iana 26 februarie 2010 21:05 Răspunde
  • Eu cred ca suntem piesele unui puzzle si impreuna facem un tablou foarte frumos ! Ne mai imprastiem uneori pe masa , pe sub masa , dar vine Simona si ne da o tema cum numai ea stie sa o faca si atunci ne asezam frumos la loc si ne exprimam sincer si profund asa cum poate doar pe aici o facem unde simtim ca exista oameni care ne seamana . Ne leaga pe toti dragostea pentru scrisul Simonei , pentru ea ca om , dar ne mai leaga si faptul ca fiecare dintre noi ne regasim mai mult sau mai putin in oricare din ceilalti .
    Asa gandesc eu si de asta intru de zeci de ori pe zi sa va citesc , sa va simt si sa ma bucur ca existati .

    Marina 26 februarie 2010 21:10 Răspunde
  • Merde, inseamna ca numai eu nu m-am intalnit cu nimeni de pe blog 🙁
    Iana, ia sa zici tu iute unde se intalnesc oamenii astia pe furis!

    Juztine 26 februarie 2010 21:37 Răspunde
  • Eu cred ca dincolo de admiratia si apartenenta la lumea gandurilor ‘Simonesti’, cei ce vin aici si-si strang mainile cand si cand au ceva mai mult decat atat in comun; deja cineva spunea deunazi ca am putea agata un carton cu ”nu deranjati”(bine, cuvintele au fost mai mestesugit alese, dar eu am extras ideea bruta), chestie care m-a facut sa zambesc. Si iar m-am trezit ca ma-ntreb de ce oamenii vin si citesc si nu merg mai departe cu gestul, de a si scrie un gand, ceva, pe-aici..
    O fi mereu mai interesant sa tragi cu ochiu’ pe gaura cheii decat sa intri in incapere, sa devii parte din actiune?! Probabil ca da.
    Spunea Iana ca in pagina asta se simte bine, dar nu numai aici, facand o paralela cu alt blog, al lui Alice. Si eu ma mai uitam la un moment dat peste gard, pe ici, pe colo, o ador pe Amalia cu stilul ei direct si pana isteata, de exemplu’.. Dar fatis recunosc: vin si scriu in ultima vreme doar in acest spatiu pentru ca partenerii de conversatie sunt deosebiti, nu se mangaie nonstop pe crestet dandu-si dreptate si omagiindu-se neincetat, mai aflu cate ceva nou, mai ascult o muzica buna. Plus Al, piesa de rezistenta! : )

    Una 26 februarie 2010 21:46 Răspunde
  • Juztine,
    de cite ori v-a invitat pisica la Brasov, mmm? si Cristina Bizu?
    nu e nimic pe furis.
    eu cind le aud ca se intilnesc la Brasov, la Cluj, la Constantza… zici ca sint la scoala primara: si eu Doamna! si eu!!

    iana 26 februarie 2010 22:01 Răspunde
  • pai uite Una de ce nu scriu „privitorii” si „cititorii” blogului…
    ca vine febletea ta si scrie ca sintem „travestiti” p-aci! 🙂 pai se poate? n-am zis eu bine ieri ca unii oameni e rai?

    iana 26 februarie 2010 22:08 Răspunde
  • si uite Nina, ca te invita Una la discutie, vezi?
    stai tu si citesti ce scriem noi si zici ca „ei, as scrie si eu, ca imi place ce scrieti voi acolo, dar…”
    hai, poftim!

    iana 26 februarie 2010 22:11 Răspunde
  • (cred ca) habar n-aveti cum e sa se uite lumea la voi 🙂

    un trecator 26 februarie 2010 22:22 Răspunde
  • loool@Iano, esti bestiala.. Pai si care-i vina mea ca Nina tace? Sau ca Rose din Dubai sau Aurel, Marimari si cine mai scria pe-aici nu se (mai)gandesc sa dea iama printre noi?
    Apropo, DeaValma chiar imi lipseste..
    Si Monica Andrei mai era invocata la un moment dat, dar ea este, sa zicem, un caz aparte, eu am deja opiniile mele in directia asta.Si niste explicatii, bineinteles..
    Cat priveste ”febletea”-mi, hm..atingi un punct sensibil, s-ar putea sa ma transform in trandafirul din care si-a facut trecatorul dulceata: ) Si ce, asta cu ”travestirea” n-are samburele ei de adevar?! Cati dintre noi s-ar arunca sa-si puna numele real intr-un blog?
    Numai ideea in sine imi face harcea-parcea emotionalul, sa-mi scrie la un moment dat careva numele real pe google click-ul lui nevinovat sa-l duca direct la Sim in blog. Jeess!:P
    Ca tot am zis mai devreme ca prefer de departe pagina asta, dar nu inseamna ca nu mai citesc si prin vecini, uite ca tocmai ce mi-am asezonat frazele intr-o impletitura noua, recte la Anemari pe blog:) Ca sa n-o mai lungesc, hai sa va intreb de voi, cuconet ”postator si silitor de-aici”, de aveti chef sa rasoundeti: va simtiti bine cand va complimenteaza un domn strain, altul decat sotul, iubitul, logodnicul ”en titre”? Daca da, de ce, daca nu, cum asta?:)
    Nina, esti invitata si tu la micul sondaj: )))

    Una 26 februarie 2010 22:35 Răspunde
  • un trecator, azi te-as striga ”trecatoareo”: ) Sau pasule: )))) Ca tot ne dadeam exemplificari pe-aici cum ar fi sa si ce-ar fi daca: )
    Da, eu personal imi aloc lipsusul asta: nu stiu cum e sa se uite lumea pe-aici ca la circoteca.As putea doar sa-mi imaginez. Asa cum as putea sa aprind si niste focuri pe dealuri si sa fac niste rugaciuni in speranta ca ar veni incoace sa vada de suntem cuminti si ne jucam frumos cu chibriturile Pisica, Adi_simplu, Cristina Bizu: )

    Una 26 februarie 2010 22:39 Răspunde
  • Una , eu sunt cea care am spus ca am inceput sa intrezaresc un „va rog nu deranjati ” pe usa . Nu stiu in ce fel ai zambit cand ai citit pentru ca nu-mi pasa , imi esti draga oricum . Eu am spus asta pentru ca au fost vreo 2 zile cand mi s-a parut ca postarile devenisera un pic urzicate si mult prea personale ca sa-ti poti permite sa ai vreun comment . Nu privesc pe gaura cheii , n-am facut-o niciodata asa cum nu mi-am controlat niciodata barbatii din viata mea in buzunare sau in portofel -pentru ca atat de mult mi-a repetat tatal meu chestia asta incat pur si simplu nu o pot face – nu ma reprezinta spionatul . Am simtit o bariera si am preferat sa stau cuminte intr-un colt , nestiuta si sa privesc . Si cred nu ca poate fi vorba de „o gaura a cheii ” , toti cei care posteaza aici sunt constienti ca usa e larg deschisa de Simona , ca poate citi oricine intra, indiferent daca posteaza sau nu .
    Mea culpa daca am deranjat pe cineva , poate ca nu am destula pricepere si indemanare sa interferez cu voi deocamdata , peste tot trebuie sa existe si o „ratusca cea urata ” dar daca voi o sa aveti grija de mine si o sa ma spalati cu destul Ariel poate am sanse sa devin o ratusca alba ca nu am pretentii si nici vise de lebada 🙂

    Marina 26 februarie 2010 22:43 Răspunde
  • Iana, acelea sunt intalnirile blogului lui Alice. Si, nu te supara, dar nu stiu cine e Cristina Bizu.

    Juztine 26 februarie 2010 22:48 Răspunde
  • bine, Una, striga-ma asa cum vrei tu azi, mi-am pus preventiv si-un kilt sa ma simt mai aproape de pielea personajei (ce de cuvinte mai inventam) :))

    un trecator 26 februarie 2010 22:51 Răspunde
  • Una, hai ca ma nervez acuma… cind am zis eu ca tu esti cauza pentru care nu scriu oamenii pe blog?

    la intrebarea cu domnul (si spunind domnul – adica exclus fluieraturile si alte manifestari vulgare) strain raspunsul e Da – mare de tipar. 🙂
    nu stiu exact de ce. e ca un fel de confirmare la „uite, dom’le ca inca mai are fata mamei cautare”. Complimentele ma fac sa ma simt bine in general, desi nu stiu sa le primesc, n-am stiut niciodata.
    Asta nu insemana ca pretuiesc mai mult un compliment venit din straini decit unul de acasa.

    iana 26 februarie 2010 22:51 Răspunde
  • ioi…ce am pierdut. va salut doar, si o sa revin maine sa citesc tot. sunt pe drumuri.incerc sa nu ma parchez sa nu ma ia tania la o afinata. 🙂
    va salut cu drag

    Lm 26 februarie 2010 22:57 Răspunde
  • Marina,
    am stat eu asa si m-am gindit (cu neuronul ala al meu) parca imi esti cunoscuta … tu esti Martisorul… numai buna de purtat pe rever. Tu te asortezi bine cu tot ce se vorbeste aici, tu ai grija sa ne asortam si noi intre noi… clar, tu esti Martisorul!

    iana 26 februarie 2010 22:57 Răspunde
  • Marina draga, asa e, nu retineam cine a spus chestia cu ”nu deranjati”, scuze ca nu am cautat destul pentru a cita sursa. Ma bucur ca ai raspuns, eu cred ca nu tre’ sa te spalam cu Ariel, trebuie sa fii lasata exact asa cum esti, imi pari deosebita. Nu-s mestera-n complimente, dar asta e impresia mea in ce te privste.
    Cat priveste ”gaura cheii” a fost o mica rautate cautata, motivata si prin faptul ca si aici, ca si-n alte locuri au fost si vor mai fi fraze urzicate, cum frumos ai spus. Asa e, devenisera personale(izate) mesajele, dar ma intreb daca ar fi comentat careva interventia unui tert, sa spunem.
    Oricum Iana si-a ascutit un pic briciul pe unii dintre noi(care jucam punctual rolul curelei, lool) si ne-a spus ca suntem pe messengere pe-aici. Si fiecare in felul lui a avut cate-un reply. Intre timp, Iana ne-o fi iertat, s-o fi obisnuit cu noi, important este ca-i a noastra si nu-si pune lacat la tastatura. Eu la asta ma refeream, dar poate nu-s in stare sa ma exprim cum trebuie si pe inteles : daca tot vii si nu a fost doar o intamplare sa descoperi locul asta, baga-te prin text si spune-ti parerea ! Asta era mesajul, pentru privitori zic..
    Si-asa, uneori ne trezim ca ”vorbim discutii” si batem apa-n piua, hai sa punem dreaq de-o conversatie !
    Si cu cat hora mai mare, cu-atat turele mai largi: ))

    Una 26 februarie 2010 23:06 Răspunde
  • Iano, ia nu te enerva, ca-ti sare basca:)
    Nu, nu ziceam ca e mai de pret un compliment de la un strain, si nu luam acum meltenii si ghiolbanii in calcul, ca alea nu-s complimente(fluieraturi, flash-uri cu faruri, etc), versus unul de-acas’. Subliniam doar ca e haios, mai ales ca mai toate domnitele de pe-aici ne invartim in zona 30-40 de primaveri plus minus ce-o mai fi.Si nu doar haios, ci si placut sa te simti admirata si atragatoare.
    Mesaj pentru personaja cu kilt: grija mare cand valsezi: )

    Una 26 februarie 2010 23:13 Răspunde
  • sa vedeti voi cum vine miine Lm sa ne ajunga din urma la mesaje. 🙂
    eu azi am scris mai mult ca azi am avut munca necalificata… am printat toata munca mea de toata saptamina. si cu voi pe aici mi-a parut chestia asta mai putin plicticoasa.

    iana 26 februarie 2010 23:18 Răspunde
  • 🙂
    Io incerc sa recuperez timpul cat nu am fost pe-aici cu voi si am si un mare chef de vorba si nesomn. Si am baut si multa cafia, si sarbatoresc si ca am terminat cu examenele.
    Ma uit dupa Thomas care tace intens.
    Si ma-ntreb si pe unde i-or fi sclipind Taniei ochisorii, precis am scapat-o la film prin vreun mall: )

    Una 26 februarie 2010 23:24 Răspunde
  • Gata, v-ati dus cu totii la somn?Sau sunteti pititi prin messengerurile personale?! Poate ar trebui sa mi-l instalez si eu..

    Una 26 februarie 2010 23:39 Răspunde
  • nu, Una, eu exersez valsul cu kilt, sa nu mi se ridice prea mult in timpul figurilor cu grad sporit de risc :))
    Marina, nu stiu daca ai observat, dar de multe ori se tin discutii peste capete, care cu cine se vede, se intreaba, sau este interesat. Asa ca nu e greu, sa stii 🙂

    un trecator 26 februarie 2010 23:45 Răspunde
  • Una , esti UNICA ! Tocmai asta e ideea, sa nu-si puna nimeni ” lacat la gura ” ma rog la tastatura , ni-l punem destul in alta parte caci altfel am fi priviti ca niste dinozauri veniti din alte ere .
    Iana , ar fi pustiu fara tine pe aici ! Prea mare elogiul pe care mi-l aduci , nu il merit , dar recunosc m-ai emotionat , si daca tot e fara lacat la tastatura – m-ai facut fericita . Ce ma faca acuma insa , daca nu ma ridic la nivelul la care m-ai ridicat tu ? O sa ma gandesc pana luni cand e 1 martie …..
    Una ne-a dat o tema aici , hai s-o dezbatem , sa fie mandra Simona de noi !
    Hm … complimentele uni strain . .. excludem ghiolbanii meltenii si psihopatii evident cum bine spune Una . Mie imi fac placere . Pentru ca sunt femeie ! Pentru ca un compliment primit ma face sa ma simt femeie , imi da incredere in mine , i8mi creaza o stare de bine . Uit gura si ochii celui care m-a cadorisit cu un compliment , dar mi s-a intimplat ca ceea ce mi-a spus sa ma urmareasca o vreme … Parerea mea e ca un compliment primit de la un strain nu dauneaza grav sanatatii unui cuplu , nu dauneaza nimanui atata timp tu cea care l-ai primit nu te gandesti decat la compliment in sine nu si l-a expeditorul lui .

    Marina 26 februarie 2010 23:52 Răspunde
  • Pai, trecatoareo draga, poate mergea pe sub kilt sa mai initiezi vreun vesmant ceva, mini-acoperitor: ))
    Iana o fi plecat acasa de la job, gata? Sau a fost scoasa la raport?:)
    Ce planuri avti in week-end? Eu, in sfarsit, am unul liber, in care sa fac ce vreau si nu mai stau cu nasu-n carti si teste..Am liber la tango.Chiar si la limbo: )

    Una 26 februarie 2010 23:53 Răspunde
  • Marina, ma bucur ca ai reaparut:)
    Deci, dupa cum remarcati, am inceput sa mananc litere..
    Juztinoooo, tu ai plecat iar sa pozezi cai, sa deranjezi ursii hibernatus..sau pe unde umbli? Cum poti sa nu stii cine-i Cristina Bizu?? Ufff..
    Nu ca eu as sti cine e, desi mi-a facut foarte cald o invitatie acum ceva vreme, dar tot citind de niste luni pe-aici am aflat ca e o doamna draguta, din Brasov. Probabil asta e tot ce conteaza.

    Una 27 februarie 2010 0:00 Răspunde
  • N-am plecat. mai am o ora si jumatate.

    Hmm, zici tu Marina ca nu trebuie sa te gindesti la expeditorul complimentului. asta e regula. dar, daca totusi… macar un pic??? 🙂 dauneaza?

    iana 27 februarie 2010 0:01 Răspunde
  • da, iana, regula despre care spune Marina e ok. ca si cum ai primi complimentul de la o placintica cu ravas. eventual si rece, ca sa nu te imbie cu nimic 😛

    un trecator 27 februarie 2010 0:19 Răspunde
  • Trecator,
    in doua rinduri ne-ai facut o ilustrata…
    incep sa inteleg unele afinitati si promit sa nu mai vorbeasca degetele fara mine de acum inainte – despre afinati fireste…

    iana 27 februarie 2010 0:29 Răspunde
  • Iana,
    imi plac ilustratele vorbite, dar eu glumeam. pentru ca nu ma pricep sa fac, intr-o maniera eleganta, complimente ca-s mai badaran din fire. nici sa le primesc, iar daca sunt mai touchy, imi vine sa ma bag sub masa. asa ca….poti vorbi ca si pana acum, fara grija.
    despre afinitati, fireste…..

    un trecator 27 februarie 2010 0:39 Răspunde
  • Uno, uitasem. colanti, e bine? :))))))

    un trecator 27 februarie 2010 0:39 Răspunde
  • Asta cu ganditu’ la expeditor..e facultativ. Eu ma gandeam ca-ti poate monta frumos ziua o astfel de chestie neasteptata.
    Imi amintesc ce minunata m-am simtit cand aveam aproape 13 ani si eram cocheta, imi taiasem parul, aveam o tunsoare moderna si primii jeansi. Iar in autobuz un domn mi-a cedat locul pe scaun.. De regula eu faceam asta, ofeream locul celor mai varstnici. Bine, domnul respectiv nu cred sa fi avut mai multe de 40 de ani, dar avea cam acelasi numar de ani ca tatalui meu la vremea respectiva. A fost si asta tot un fel de compliment, l-am primit cu incantare..
    Apoi a -nceput sa-mi placa atentia masculina indreptata catre mine, normal, cu chestiile frumoase nu-i greu sa te obisnuiesti. Nu raman incremenita in senzatie, dar nici nu pot ignora atunci cand mi se intampla. Imi pare un omagiu adus ideii de feminitate, nu are legatura cu statutul matrimonial in care ne gasim sau nu. Am auzit spunandu-se: vai, cutare mi-a facut ochi dulci, cum isi permite, doar sunt casatorita! De parca initiatorul ar fi agatat-o intr-un cleste special si-ar fi remorcat-o pana la el acasa..Sau parca in ochii unui barbat obisnuit cu sportul asta fin, al cochetariei si admiratiei sexului opus ar conta vreodata cat de maritata e o aparitie care-i pare lui cu vino-ncoa:)

    Una 27 februarie 2010 0:44 Răspunde
  • Trecatoareo, nu uitasesi nimic, erai doar absorbit de afinitatea cu care te trecea prin strecuratoarea ei fina, Iana!
    Daca tii tu musai sa fii lucios si balerinos ce soir, sigur, colanti e alegerea perfecta: ))

    Una 27 februarie 2010 0:46 Răspunde
  • Una, ca sa vezi ce ti-e si cu apartenenta asta la sexe. spui ca ai fost magulita la 13 ani, povestindu-ne despre cedarea locului. tu iti imaginezi cum ma simt eu acum, cand mi se intampla la fel? cu fete la varsta pe care o aveai tu atunci ? :))))

    un trecator 27 februarie 2010 0:54 Răspunde
  • pfuuuu, cata viata, cat balet. 🙂 Una, da, am fost la film. 🙂 Si, intoarsa de la mall, am intrat in alta pelicula. Cea de aici. 🙂 si va citesc chiar si acum. Ce mai sueta 🙂

    tania 27 februarie 2010 1:01 Răspunde
  • Off ! Tema asta propusa de Unica UNA e destul de complexa ! Si cum e mai greu sa tastezi – indiferent cu ce viteza o faci – decat sa vorbesti , spatiul asta e destul de limitat . E vorba de complimentele unui strain . Ce inseamna un strain ? Un om pe care il vezi , in general o singura data , intr-un timp foarte scurt , sau ma rog ,relativ scurt . Te intersectezi cu el la benzinarie , la coada in aeroport , intr-o florarie cand te roaga sa-i dai un sfat ce flori sa aleaga si cand iti multumeste tine sa-ti spuna ce ochi frumoasi ai , la service cand iti repari masina ( hmm aici complimente sunt cam cu schepsis – cum s-o scrie cuvantul asta , sau mai bine zis , o exista ? -ca sa nu te uiti prea atenta pe deviz ), sau cand pur si simplu pe strada se opreste in fata ta si iti spune ” ce frumoasa esti !” Iar eu vorbeam din punctul meu de vedere . Nu stiu altele cum sunt , dar eu cand ma gandesc la complimetele adresate mie , indragostita fiind – caci asta era tema – de strainii cu care mi-am intersectat existenta , ma gandesc cu placere chiar daca expeditorii lor au ramas – iarta-ma Un trecatorule , placinte cu ravas eventual reci .

    Marina 27 februarie 2010 1:02 Răspunde
  • Trecatorule, fiecaruia ii vine randu’. Ma-ntreb prin ce colt de lume ti s-ar intampla tie sa-ti cedeze loc pe scaun niste pustoaice de 13 ani.
    Sau te alintai, numa’?: )

    Una 27 februarie 2010 1:02 Răspunde
  • @ Tania Nu te ignor pe comments, din blogul meu.
    Tocmai pentru faptul că nu reuşeam(tehnic) să răspund la multe comments, am rugat administratorul blogului( care se află în Germania) să facă ceva. A făcut c-a găsit un virus românesc get-beget şi prin devirusare germană, mi-a şters toată baza de date de pe server. Amănunte, am pe comments, la mine. Finalul? 16 ore de muncă ca la Dijon în vie.

    Acum încerc să inserez un articol nou. Nu am avut timp să mai savurez spusele voastre, dar în weekend, cu un pahar de vin roşu cu picior alb, am să mă delectez cu ce-a mai rămas necitit şi mai ales, nedescifrat cu descifratorul.

    Omuldelamunte 27 februarie 2010 1:07 Răspunde
  • Macar de mi-ar aparea si Thomas-ul..
    Bine-ai venit, Tanio, sper ca ti-a placut filmul. Daa, pe-aici ne cam dam cu vaporasul, plus n-o prea lasam pe Iana sa munceasca.Am reusit, in schimb, s-o antrenam pe Marina la dantz, si nici macar nu i-am facut complimente, dimpotriva, ea ma cadoriseste cu atribute ”unice”: )
    Vorbeam de complimentele venite asaa..de pe te miri unde si comentam tot felul de rautati cu campionul trecator: )

    Una 27 februarie 2010 1:07 Răspunde
  • trecator … uite aici o placinta cu ravas – rece – un compliment de la un (o) minor(a)…
    stiu, stiu, minorele nu mai sint ce rau pe vremea mea (in secolul trecut), dar totusi…

    iana 27 februarie 2010 1:08 Răspunde
  • Hop si munteanul: ) Amin! Azi e bairam!

    Una 27 februarie 2010 1:09 Răspunde
  • una, esti in forma rau. Iana si tu stai fff bine. Marina, esti o surpriza in seara asta.

    trecator, pt prima data intreb- cati ani poti avea? Faza cu 13 ani nu ar fi uluitoare daca ai fi inainte de 30 de primaveri. 🙂

    tania 27 februarie 2010 1:09 Răspunde
  • Tanio, am precizat ca mi-ati lipsit mult! Nu esti atenta, e clar, te-a marcat filmul: ))
    As inainta la trecator un 39 de primaveri. Stiu ca nu m-a invitat nimeni sa-mi dau cu presupusul, dar am zis sa ma aflu’ un pic in treaba!

    Una 27 februarie 2010 1:12 Răspunde
  • Marina,
    n-ai de ce sa-ti ceri scuze 🙂 eu am anumite metehne in exprimare, capatate in timp. bine ar fi sa mi te adresezi fara stradanii in transcrierea ad literam a pseudonimului ales de mine, ne intelegem oricum, cu atat mai mult cu cat exista pentru cel ales de mine diverse forme. pentru fiecare din mine in parte (vin din nou cu traducere, o faceam mai demult, asta a fost o gluma cu multitudinea de eu).

    Una,
    incercam sa ma alint, da’ m-ai prins. nici macar de atata lucru n-am parte :))) se vede ca ti-ai luat rolul de suplinitoare foarte in serios 😛

    un trecator 27 februarie 2010 1:13 Răspunde
  • 39 la trecator??????

    eu nu cred ca are atat de mult. Nu cred neam! 🙂 🙂

    pe la un thomas cred mai degraba. 🙂

    tania 27 februarie 2010 1:14 Răspunde
  • @ Thomas Man Uiţi întotdeauna să ataşezi planiglobul hăţişului vorbelor tale şi o iau când prin junglă, când prin pustiu şi când zic c-am dat de-o poiată cu apă rece, hopaaaa serpentinele!
    Ceva postludiu m-ar mai timora în aprinderea mea.

    Omuldelamunte 27 februarie 2010 1:15 Răspunde
  • «pentru fiecare din mine in parte», trecatoruuule 🙂 fascinanta profunzime in adancimea sensurilor pronunante. Trebuie sa retin astfel de combinatii, daca imi dai voie. 🙂

    tania 27 februarie 2010 1:16 Răspunde
  • eu plec spre casa. sa aveti un week-end frumos. eu il muncesc.

    Thomas… sa nu care cumva sa fi disparut de pe marile sau micile ecrane din cauza m-am facut eu Gica-contra azi de dimineata… cind vorbeam despre cine vine pe blog… sa nu indraznesti sa ma iei in seama asa de tare ca nu stiu ce sint in stare s afac, da?

    Fetelor de vedem de martisor, da?

    iana 27 februarie 2010 1:16 Răspunde
  • omuledelamunte, cineva a pus o bomba? ai identificat teroristii din zona? cine plateste pentru disparitia comenturilor mele de pe blogul tau?? 🙂

    tania 27 februarie 2010 1:18 Răspunde
  • tanti Iana, sa inteleg ca baietilor le dai liber pe 1 martie?:))

    un trecator 27 februarie 2010 1:18 Răspunde
  • Stati ca mie deja imi clantanesc si molarii si gingiile. Omuldelamunte vorbeste cu si despre Thomas, iar io nu-mi revin. Trag o fuga pana la el in vie: ))
    Tanio, io asa gandeam. Daca am plusat sau am dat o cifra prea departe de adevar trecatorul o sa ma ierte in seara asta. Dar ce, parca de adevaruri ne arde noua in seara asta?
    Chiar, ce-ati avea chef sa faceti?

    Una 27 februarie 2010 1:21 Răspunde
  • @ Tania Am pus o poteră pe urmele lor, dar au rămas blocaţi în gară la Dobroieşti. Se pare că au trecut fruntariile patriei.
    Dacă-i prindem( pe surse am aflat că se află ascunşi într-o cocină, la rudele lor) sunt convins că o să le smulgem comments.
    Mă tem însă că vor fi interjecţii şi numai ale lor.

    Omuldelamunte 27 februarie 2010 1:26 Răspunde
  • deja trecatorul s-a trezit ca are 13 ani: )
    Iano, sa ai weekend bun, pacat ca muncesti
    la mine lenea o sa fie cucoana mare, o data cu mine zilele astea.Deja savurez momentele, am inceput de-acum, cu voi..

    Una 27 februarie 2010 1:28 Răspunde
  • eu am pofta de-o scriere a Simonei. cum ne-a regasit. nu pe blog, ci in fapt. cum s-a simtit cand ai ei colegi au bagat-o repede in paine de (a)casa, sa nu resimta in mod acut schimbarea brusca. cel putin de strazi si netezimea lor.
    dupa, as fi avut chef de odihna. multa, ca m-a consumat saptamana asta. si se pare ca le devin colegilor mei din ce in ce mai tasty (sa fiu si in acord cu romgleza noastra cea de toate zilele, mai ales ca v-am mai faultat o data mai devreme).
    si-o saramura, uitasem :))

    un trecator 27 februarie 2010 1:29 Răspunde
  • Una, mai pune un an, ca doar ce mi-am luat buletin. de vot. de blam 😛

    un trecator 27 februarie 2010 1:30 Răspunde
  • Tu ne faultezi frecvent, noi ne facem ca uitam. Dilema de a pune inca un an la 39 o sa mi-o cocoate pe Tania direct in zuluf: ) Indemnul era sa imaginez varsta de buletin, cand suradeai aparatului de pozat si alergai fetele prin curtea scolii.
    Simona s-ar putea sa nu se fi dezmeticit inca, poate-o mai iertam niste saptamani pana realizeaza care-i treaba si care-s schimbarile, de cand a plecat din Ro. S-o fi mai schimbat cate ceva in bine, totusi, eu nu stiu exact cand s-a mutat in Canada..

    Una 27 februarie 2010 1:36 Răspunde
  • eu tot caut o melodie dupa cheful meu mai mult obosit decat fericit pentru preaasteptatul week-end. Nu-mi dau seama de gen si recunosc ca rar mi se intampla sa nu stiu ce ash cauta mai bine. dar daca gasesc, o postez si pt voi. 🙂

    tania 27 februarie 2010 1:37 Răspunde
  • da voi nu ramaneti fara pijamale?? mor de somn, dar nu puteam sa nu dau niste clicuri pt voi. ia mergeti la cul;care. acum ma apuc io de scris….de fapt o las pe maine ca ma cheama ……cum cine? patul gol of course. 🙂 🙂

    Lm 27 februarie 2010 1:38 Răspunde
  • una, ce este …trecator nu are varsta eternitatii, in rest tot se numara din an in an 🙂 nu mai cauta in buletin. 🙂

    tania 27 februarie 2010 1:39 Răspunde
  • Doamne Una te intreci pe tine in seara asta ! Teme de teme ! Ce am avea chef sa facem ? Stai sa ma gandesc …. Mie mi-ar placea sa ne transpunem toti cei de aici intr-un spatiu real , o cafenea , o ceainarie , ceva de genul asta , cu masti de carnaval sa ne pastram anonimatul ca sa fie mai mult mister , cu usa larg deschisa spre care sa privim in asteptare de Thomas , SIMONA si alti mari absenti ai acestei seri . Tu sa fii maestra de ceremonii , sa ne dai teme care mai de care mai interesante pe care sa le tocam poana in zori , sa ne simtim stapani pe timp si spatiu , sa fim noi insine cu masti doar pe fata nu si pe suflet , sa visam , sa trancanim , si cand ne imprastiem ca un fum la ivirea zirilor sa ne promitem ca ne vom regasi indiferent de timp , indiferent de spatiu …..
    Am luat-o razna ?

    Marina 27 februarie 2010 1:39 Răspunde
  • eu tot il caut pe Thomas..

    Una 27 februarie 2010 1:40 Răspunde
  • nu, marina, nu ai luat-o razna. Ai constatat doar ca suntem…atemporali. 🙂 e ceva, nu?

    tania 27 februarie 2010 1:44 Răspunde
  • Marino, nu ai luat-o deloc razna, mai degraba voi ma puteti banui pe mine ca as fi prizat ceva
    : ))) Draga mea, nu e un hobby sa dau teme cuiva, dar va intrebam si io cate ceva, daca tot eram pe-aice..
    Eu, de exemplu, as avea chef sa mananc niste cirese adevarate d’alea de iunie, cu miez aromat, si daca s-ar putea, chiar sa fiu cocotata-ntr-un cires. Nu, nu in ala al lui Creanga (acolo e deja stapana Ilinca! ), in altul, in oricare altul..Si sa ascult Depeche Mode pana ma iau cu targa! De la cirese si de la ”alamurile” lor: )))

    Una 27 februarie 2010 1:46 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch#playnext=1&playnext_from=TL&videos=F_63Vl6VwZM&v=bHl2XzziKoo

    sper sa fie varianta pe care am descoperit-o absolut intamplator. vorbesc de grafica, ca de melodie nu zic nimic 🙂

    un trecator 27 februarie 2010 1:46 Răspunde
  • Madam LeMe-u, noapte buna sa aveti: )
    Si pot paria ca patu’ chemator e dotat cu perne, care au la randul lor pene, fulgi, ce-or mai avea
    Sa-mi ziceti cand va retrageti la somn, sa-mi pregatesc si eu..harnasamentul: )))

    Una 27 februarie 2010 1:50 Răspunde
  • eu va rog in mod absolut solemn sa va hotarati asupra vestimentatiei. mai intai Lm ma trimite la pijama. acum Tania, m-a imbracat inapoi intr-o tinuta mai ….potrivita melodiei. dupa ce toata seara am stat in kilt si colanti.
    dar, deh…..:)

    un trecator 27 februarie 2010 1:52 Răspunde
  • trecator, la fix! pt mine, nu stiu pt restul. 🙂

    grafica simpla, la obiect, greu pana la subiect. Stropitoare, apa, inimi. Offf. ma intreb retoric dupa clipul asta- roseata asta a inimii e atat de rosie inca de la nasterea sufletului, sau e la fel de rosie doar din bataile iubirii? cred ca o sa apelez la niste studenti de medicina. ma roade chestiunea de mai multicei ani. 🙂

    Una, depeche mode???? stai un piiic. Am eva pt tine 🙂

    tania 27 februarie 2010 1:56 Răspunde
  • una, eu am doar 33 de ani. am senzatia ca ma vezi intradevar ca pe o maica stareta. ca asa vedea thomas prin ochelarii lui (de cal parca erau). de abia astept maine sa citesc ce a fost p’aci. sa vad si io cum stau treburile prin regat, sa ma prind si io de un capat…

    Lm 27 februarie 2010 1:57 Răspunde
  • Tanio, io ti l-as fac cadou pe adam: )
    Mie imi place A Question of Lust, dar abia astept sa vad la ce te-ai gandit tu..

    Una 27 februarie 2010 1:59 Răspunde
  • Una, una dintre ultimele melodii dave gahan- preferata mea de ieri, de azi, de poimaine. 🙂

    LM, nici eu nu am citit tot. Sunem in urma cu temele sa stii, 🙂

    tania 27 februarie 2010 1:59 Răspunde
  • trecator, din care pot crede, un trecator are mereu rucsacul in spate. 🙂 in rest, nu colanti- nu cred, ci ceva mult lejer, gata oricand de miscare.

    tania 27 februarie 2010 2:02 Răspunde
  • Una eu chiar cred ca tu ai prizat vant de primavara , mireasma de ghiocei si viorele , raze de soare ivit timid de dupa norii iernii care ne-a coplesit , zbor de randunele la fereastra si zumzet de albine . Esti bine asa !

    Marina 27 februarie 2010 2:06 Răspunde
  • Lm, daca ti-am zis ”madam” nu m-am gandit nici ca esti o doamna in etate, nici ca ai fi la concurenta cu Desdemona cea trimisa la manastire. Te alintam, un pic, (sa ma scuze? ; ) )mai ales ca ai zis ceva de chemarea patului pe seara asta.
    Thomas nu poarta ochelari, si cred ca facuse un joc de cuvinte si imagini, nada mas..

    Una 27 februarie 2010 2:10 Răspunde
  • Marina, tu esti o draguta, dar delirium-ul meu e ca am iesit dintr-un stress major, am bifat niste chestii ok pe anul asta si, mai ales, ma simt bine.
    Si nu mi-e somn, si-s vorbareata la max!: )

    Una 27 februarie 2010 2:12 Răspunde
  • Tania, din ce-am vazut eu, n-a fost la fix, a fost la si 46 🙂

    Marina, nu era mai corect „eu, Una, chiar cred….” (gluma, pana te mai obisnuiesti cu felul meu….principal de-a fi)

    Doamnelor, ma duc sa ma odihnesc, astazi imi voi calca pelerina, la noapte va fi din nou luna plina 🙂

    un trecator 27 februarie 2010 2:12 Răspunde
  • Tania draga, sa stii ca a fost alegerea lui faza cu colantii. Eu i-am zis doar de kilt, dar stii cum e trecatorul: naravit la rasfaturi si dedulcit la chermeze: ))))

    Una 27 februarie 2010 2:14 Răspunde
  • Pai sa stiti ca si eu ma gandeam la o retragere tactica..
    Fluierul final de trecator uite ca si-a aruncat zumzetu-ncoace: )))
    Sa ne uram somn usor in cor?

    Una 27 februarie 2010 2:16 Răspunde
  • Marina, trecatorul are mai multe feluri principale, dar asta seara s-a oprit doar la aperitiv si tort: ) Tu lasa-l asa, ca se da singur jos inapoi, din copac: ))))

    Una 27 februarie 2010 2:19 Răspunde
  • Ok, dragii mei, constat regretanda ca-s cam singuratica la ora asta, sau mi-a ”stat” mie netu’.
    V-am pupat, pana la regasire!

    Una 27 februarie 2010 2:22 Răspunde
  • atunci imi place sa ma alinti, sa ma alint. numai ca trebuia sa ma asigur ca nu am reusit cumva sa par o babaciune si sa imi fac de rasul lumii tineretea care imi curge prin venele de primavara
    totusi ma adun spre patut. insa cu voi e tare greu…sunteti molipsitori si si si …nu ma pot dezlipi.

    Lm 27 februarie 2010 2:24 Răspunde
  • Pama uma alta , gluma , negluma , trecatorul are dreptate . Era corect sa ma exprim cum a zis el , dar asta e , nu toti suntem perfecti ! Eu nu scriu la gazeta si mi se poate trece cu vederea .
    Una iti spun noapte buna si iti multumesc pentru seara asta splendida !
    Pa maine !

    p.s. a aparut revista ! Numai rubrici Una si Una ! Fuga la chiosc !

    Marina 27 februarie 2010 2:29 Răspunde
  • A fost cam dame-tango în seara/noaptea asta.
    Dacă cineva se gândeşte să mă invite la dans, eu moţăi îmbrăcat, gata de doi înainte şi unul înapoi.
    Mi-am slăbit o idee papionul şi tocmai din ideea asta m-a străfulgerat un compliment pentru toate:
    Aveţi ochi minunaţi doamnelor şi domnişoarelor.
    Gândiţi-vă numai la compliment, nu la străinul din mine!

    Omuldelamunte 27 februarie 2010 4:44 Răspunde
  • Hello, desteptatia!!
    Cam leneviti azi. Si io-s inca in pat, dar am tras leptoapa mai aproape, sa vad ce-ati mai facut dupa ce m-am retras sub pled.
    M-am uitat pe ce s-a mai zis aznopate si am doua nedumeriri:
    1. trecatoarea cu kilt e invitata sa ma lamureasca la ce s-a referit ca” mi-am luat in serios rolul de suplinitoare”
    2.omuldemunte sa dezvolte, cand o fi el in mood propice, care-i treaba cu postludiul in ecuatie cu Meine Thomas:)
    Precizare: cei doi domni ma pot lumina doar in masura in care au chef de asa ceva, nimic nu-i obligatoriu aici, iar eu ma supar greu pe oameni, si, de regula, pe chestii extrem de serioase. Aici suntem intr-o cafenea si ne amicitzim: ).
    In rest, doamnele sa ramana la fel de luminoase ca si pana acum, pe mine unele spuse ale domnilor ma usor-contrariasera. Pe ele reusesc sa le inteleg din prima, probabil explicatia sta in regnul comun, la ei chestiile se complica si-s interpretabile..

    Una 27 februarie 2010 10:31 Răspunde
  • va sa zica cel putin Una din voi n-are somn. care m-a scos la tabla. continua sa ne dea teme, ca aseara. nu neaparat pentru acasa, ca am putea fi si pe cine stie ce coclauri pana la urma…

    un trecator 27 februarie 2010 11:13 Răspunde
  • Buna dimineata , dragilor! ce noapte alba ati petrecut 🙂 …
    Omule… acum nu mai pot intra deloc pe blogul tau…pe cand ne-am mai imprietenit 🙂 . DAr in tot raul si un bine, va trebui sa o facem inca odata.
    LM , nu am uitat…
    http://www.youtube.com/watch?v=6JgIIGgxymU&feature=related
    http://www.youtube.com/watch?v=3eT464L1YRA

    all blacks 27 februarie 2010 11:19 Răspunde
  • Da’ nici cu purtatorul de kilt nu mi-e rusine, pare insomniac de-a binelea..
    Tania, tu inca la pijama, cumva?Lemeu, Marina, Iana?all blacks, hello, te pup viguros pe dimineata asta: )
    THOMAS, unde(-mi) esti?

    Una 27 februarie 2010 11:31 Răspunde
  • pe mine m a trimis marina azi noapte dupa una si una la chiosc . si m am ratacit. niciun trecator sa help me. eram si in pijamale. m am parcat undeva. dar tania tot n a aparut. am adormit spre dimineata si nu pot sa imi parasesc patul. pe el am zis ca nu il tradez, macar in week.
    si uite asa o singura noapte am avut
    http://www.youtube.com/watch?v=lTNN24PWu-s

    Lm 27 februarie 2010 12:07 Răspunde
  • si cum a fost „shutter island”?

    un trecator 27 februarie 2010 13:49 Răspunde
  • @ All Blacks blogul meu a fost peticit şi acum este funcţional

    Omuldelamunte 27 februarie 2010 14:17 Răspunde
  • da dragilor,
    sint prezenta… si e de-abia 9.00 la mine.
    muncesc dar sint cu ochii pe voi…
    sper ca aveti un week-end placut.

    iana 27 februarie 2010 16:50 Răspunde
  • Omuldelamunte 27 februarie 2010 18:28 Răspunde
  • SOLIDARITATEA FEMININA NU ESTE DOAR O FICTIUNE
    1001 de scuze, nu am putut raspunde prezent la apeluri, din motive de logistica sentimentala. Am vazut pe înregistrare HD scrima de vorbe si forma de tort de trufe cu cirese din visinata în care ati fost vineri noapte. Ce mai, hemoragie de idei si de bune sentimente !
    Un gand îsi face cu greu loc în ceata densa ce stapaneste non stop mintea mea : cliseul «barbatii între ei sunt mai solidari» are pielea groasa dar cam demodata ; la fel si cel cu «femeile sunt mai invidioase între ele». Schimburile dintre fetele de pe cometa Simona au ele un fel de amicitie luminoasa (venirea Marinei a subliniat-o cu generozitate), bazata pe conivente, pe nespuse, pe culturi comune, o interferenta igienica, de salutat cu palaria pana la pamant. Se bate moneda des si rau despre «solidaritatea dintre dame», ca n-ar fi decat o fictiune, uite ca nu-i asa ! Si nu vorbesc despre «solidaritatea» aia rizibila din miscarile feminizante (unde adversarul e «barbatul») sau din chicklit (explicatie pt omuldelamunte – desi stiu ca nu are nevoie -, sa nu-mi ceara desen explicativ 🙂 : literatura pt chicken, puicute). E o camaraderie mai fina, mai nuantata, dar nu mai putin bogata. O fraternitate (era sa scriu surioritate dar stiu ca se vine cu lupa si cu nota dupa mine) mai greu de vazut cu ochiul liber care se manifesta în mici semne, uneori anodine. Nici semiologii cu state vechi de serviciu si cu lentile Nikon nu o repereaza usor. N-as vrea sa fac naratologie ieftina si sa despic frazele voastre calde, tocmai scoase din cuptor, care mi-au calauzit aceasta evidenta, în ciuda miopiei mele cotidiene. As ilustra-o cu un ex. dintr-o scurta povestire a Adrianei Bittel, «Vizita în casa unui barbat în absenta sotiei sale» : o doamna avea o «chemare reciproca» pt. un coleg de birou. Privirile si feromonii o confirmau la tot pasul si iminenta faptului plutea în aer, cu tot ce putea avea mai incitant. Pt. bilant, ce pleasca, aveau de lucrat intr-o duminica si sotia colegului nu era acasa ! Doamna si-a cumparat sambata desuuri dantelate si nu a închis un ochi toata noaptea – oja, pedichiura, gateala gustoasa pt toti membrii familiei (ah culpabilitatea asta retroactiva din viitor !) dar a doua zi, la fata locului, cand incepusera gesturile febrile, a început sa observe mici obiecte de-ale «stapanei casei» – andrele infipte în ghem, un trandafir cu boboci «ca al ei», o cutie de lemn cu margele, etc. si a cerut un break time pt «la baie». Numai ca acolo, o sticluta cu «L’air du temps», un flacon de Rudotel, o punga de bigudiuri si o pereche de papuci de plaja au ucis definitiv întamplarea adulterina. Nu i-ar fi placut «nici ei o femeie straina in baie» si a sters-o englezeste. Un «barbat» normal n-ar fi reactionat la fel în fata unor papuci si ar fi ratat acest sensibil si minunat gest de solidaritate feminina.

    Black Joe Lewis & The Honeybears – Bitch I Love You
    http://www.youtube.com/watch?v=0y_CxFnRP2k

    Thomas Man 27 februarie 2010 18:53 Răspunde
  • Omuldelamunte 27 februarie 2010 18:59 Răspunde
  • Thomas Man,
    traiesc cu impresia ca am primit in dar cel mai frumos „martisor scris”…

    iana 27 februarie 2010 19:26 Răspunde
  • Frumos povestesti, TM.

    Juztine 27 februarie 2010 19:31 Răspunde
  • Una, asta-i carcoteala cu IQ ridicat; din pacate eu citesc mai incet chiar daca am ajuns in clasa a V a, dar am facut gradinita in limba ebraica. Ma ierti?

    Cristina Bizu 27 februarie 2010 20:38 Răspunde
  • Sa ma prezint: sunt doar un om, dar sunt cineva; nu pot face totul, dar pot face ceva; nu voi ezita sa fac acel ceva ce pot sa-l fac. Doar prietena Tangoului.

    Cristina Bizu 27 februarie 2010 20:45 Răspunde
  • Simona, din intimplare am ajuns pe acest blog. Cu un pic de sfiala am citit mesajele tale si ale musafirilor tai. Am simtit nevoia sa-mi cer scuze, desi venisem cu ginduri bune. A fost o foarte placuta surpriza. Te felicit si va felicit pe toti cei care participati.

    Navigarea pe bloguri este o experienta noua pentru mine. Incerc sa inteleg aceasta lume numai de vreo 2 luni.
    O colega m-a rugat sa ma uit pe blogul ei. A fost dragut, impresii de zi cu zi. Apoi am ajuns pe alte citeva bloguri. Sa va spun cinstit, m-am speriat. Era ca si cum participam la un dialog cu o lume cu care nu dialogasem niciodata in viata. Un limbaj ingrozitor.

    Am fost convinsa ca majoritatea blogurilor sunt asa, lucru care m-a intristat. M-am simtit si foarte vulnerabila, expusa la tot felul de agresivitati, fara ca nimeni sa ofere protectie.
    Mi-am adus aminte de experiente pe care le-am avut in comunitatea romana din Toronto, cu ani in urma.
    Am participat la un picnic romanesc. Imi era asa de dor de Romania si eram asa de dornica sa fiu printre romani. Deodata o romanca a venit la mine si m-a tras de par. Foarte dezamagita mi-a spus: Am facut pariu ca aveti peruca!

    Am mai avut citeva experiente de acest gen si de atunci nu mai particip la nici un fel de activitate romaneasca. Ma vad cu un grup restrins de prieteni si ma simt mai in siguranta.
    Asta nu inseamna ca nu ma preocupa ce se intimpla in Romania si nu doresc ca totul sa fie bine.

    M-am bucurat mult de ospitalitatea blogului tau si al musafirilor tai.

    O zi frumoasa la toti.

    Odille 27 februarie 2010 20:49 Răspunde
  • Si Una, sa nu-mi mai zici „Doamna” ca „io”-s tipa cool.

    Cristina Bizu 27 februarie 2010 21:40 Răspunde
  • @ Thomas Man Preludiul celui mai recent comentariu este superb, apoi trăirea Adrianei Bittel este sublimă.
    Prin postludiu, la Thomas, înţeleg o explicaţie pentru un om abia tras din maimuţă, la ceea ce a scris în preludiu şi-n cuprins.
    La acest comentariu, este pentru prima oară când n-am nevoie de postludiu.
    La celelalte, era cuprins tot evantaiul de înţelegere, de la extrema „mă îmbrac şi plec acasă” până la cealaltă extremă „rămân la tine-n noaptea asta”.

    Omuldelamunte 27 februarie 2010 23:41 Răspunde
  • Omule,
    tocmai de asta ziceam ca nu ne plictisim cu Thomas… Una stie de ce! 🙂

    iana 27 februarie 2010 23:49 Răspunde
  • Mersi Iana & Juztine.
    Omuledelamunte, multam, multam la fel, stii ca îmi place cum si ce scrii (si sunt extrem de zgarcit in a redacta ultima propozitie, singura zgarcenie pe care mi-o permit, ca un lux ultim !). Ma opresc aci cu complimentele directe, felicitarile si dansul vor avea loc in eter.
    Da, compresat de unele cerinte, încerc si eu sa ma simplific, sa nu ma mai contorsionez, recunosc, am tendinta sa ma scarpin in urechea stanga cu mana dreapta atunci cand scriu, am tendinta sa nu ma iau prea in serios si mai zigzaghez si pe drumul drept, cu probleme de echilibru. Dar o fac voluntar, mai aleg si eu coduri si metaforele pt ca-mi spun ca pot fi mai multe nivele de lectura si cine poate… imagini roade. Ba chiar incerc uneori, fara succes, se pare, sa strecor un mesaj anume, o afacere oarecum detectivistica. Limbajul cifrat nu este însa obligatoriu ermetic, el poate fi înteles de unii «chosen few». E un prim etaj de pricepere – povestea, comunicarea, cine ce face de ce si cu cine, un al doilea – floricelele de la balcon si un al treilea sau al patrulea cu porumbeii de pe acoperis.
    Apoi exercitiul asta e de tip blog si permite funambulisme, nu avem un caiet de sarcini si amenzi peste ele.
    Trimiterea la desene explicative era doar un zambet amical, nimic rautacios, te asigur.

    Pt auzurile simtitoare calendaristic, un cantecel de ascultat maine :

    You say winter’s killing you
    And you can’t stand the season.
    It has no smell or flavor.
    I left the city for you.
    There was no other reason.
    Stina Nordenstam – Winter Killing
    http://www.youtube.com/watch?v=ScriSPubZWc&feature=PlayList&p=D106A0F514FEA358&playnext=

    Thomas Man 28 februarie 2010 0:32 Răspunde
  • Buna seara.Apar si io dupa miezul noptii, am fost la un mic party ad-hoc si apoi la film.Vazut ”Shutter Island”. Pareti cumintei foc.
    Thomas, enfin, mi-a revenit zambetul, ai reaparut!

    Una 28 februarie 2010 2:09 Răspunde
  • Cristina Bizu, pentru mine esti o doamna-cool:) Si faza cu carcoteala versus ”ma ierti” mi-a scapat, nu i-am prins pur si simplu clenciu..
    Iano, Iano, ce le mai ceri tu uneori, perpetuu: )))

    Una 28 februarie 2010 2:13 Răspunde
  • Sa stiti ca daca nu va urniti incoace eu ma retrag in vastele-mi apartamente ! E un anunt sagalnic, mi-a placut cuvantul, cineva dragut de pe-aici mi-a zis ca se potriveste stilului meu..
    Thomas, logistica ta o fi mai bransata azi acestui spatiu, sau voi face un bis la oftaturi pana maine?: ))

    Una 28 februarie 2010 2:16 Răspunde
  • Una,
    nu cred ca ai sa stai pana luni cuminte, e deja duminica 🙂

    un trecator 28 februarie 2010 2:17 Răspunde
  • Trecatorule, frumos din parte-ti ca ai iesit in ploaie sa deschizi poarta:) Ma refeream ca ma retrag in noapte(a asta), nu am mentionat cuvantul cheie derivat din cumintenie!
    Io zic s-o convingi si pe Tania sa-si lase un pic barlogul si sa vina pe-aici cu ceva prajituri!

    Una 28 februarie 2010 2:23 Răspunde
  • Una si cu Una, tot Una fac aici 🙂
    de noapte buna, de cafea cu lapte, de duminica (deja), de ce vreti voi….

    http://www.youtube.com/watch#v=DZHw9uyj81g&feature=related

    un trecator 28 februarie 2010 2:30 Răspunde
  • Una, „ma ierti?” ca nu ma bag in „carcoteala” voastra. Dar eu nu apuc sa fiu la zi cu cititul postarilor voastre.

    Cristina Bizu 28 februarie 2010 10:01 Răspunde
  • @ Thomas Man- După cum vezi şi eu sunt foarte zgârcit cu un compliment-două. La bărbaţi, că pe doamne le-aş iubi pe toate la câte resurse am. Sunt Mama Siberia.
    Am stat în sertăraşul meu şi am strâns din dinţi să văd cât pot rezista să nu te îmbrac în complimente. Am zis că poate ai o muză care trece joia, dar văd că te descurci şi fără ea, chiar şi la lingurit, după cartea de bucate. Scrisă de-o muză…
    Ai condei şi o tastatură cu mai multe litere decât a mea.
    Să ne trăieşti prin comments!
    Una şi Tania, cam îi călcaţi pe urme!
    Regina balului rămâne, incontestabil, Simona…

    Omuldelamunte 28 februarie 2010 10:40 Răspunde
  • ma, voi va iubiti ! :)))

    un trecator 28 februarie 2010 11:14 Răspunde
  • CUM VORBIM CUM SCRIEM
    Precizari pt omuldelamunte si pt cine mai vrea sa traga cu ochiul.
    Nu dau o copeica pe scrierea rece, (f)rigida, fara fun si culori, fara forme si savori. Scrierea lineara buna pt persoane obosite, cu lexic f. limitat, mi se pare o maculatura rasuflata. Searbada, stirba si trista ca o privire de cocker spaniel strivit de un Hummer.
    Una a declarat pe propria raspundere si nesilita de nimeni ca-i place de slova mea «stie ea de ce» (eu nu stiu). Tania a spus ca as avea un stil baroccian si are probabil dreptate (înca o data !). Nu stiu daca merit complimentele astea circumstantiale cu încarcatura poetica, stiu doar ca încerc sa scriu cu pictograme si iconografii. Si cu jucarele – incerc sa fac cu ochiul printre randuri, ca si voi pe aici (problema e ca sunt ciclop), ca si tine (textele de pe blogul tau sunt fun si faine, cu conivente jubilatorii).
    E drept, nu multa lume gusta textele scrise ca pt cuvinte incrucisate. Dar uneori osteneala de a intra într-un text din asta rebusistic e recompensata cu «death by chocolate», «key lime pie», parjoale si poale-n brau.
    Daca revizitezi bucatile mele de proza mai stufoase prin prisma acestor precizari, poate dibui ici sau colo un mic desert. Important ramane sa gasesti intr-o scriere si de baut si de mancat si de «desertat». E rau sa ramai infometat/insetat dupa o lectura.
    Si daca mai rezista întelegerii vreo sintagma, vreo exprimare sibilina, nu trebuie sa ducem autorul direct pe esafod. O fi bolnav sireacul de vreo forma acuta de lexicopatie.
    Da, Una si Tania au condei frumos dar nu numai ele pe aici, prin zona asta nalucitoare. Untrecator e mester mare bucatar de cuvintele cu 5 stele in Gault et Millau.
    Da, regina balului e Simona.
    Dar, ca în poveste, regina e singura. Si goala.

    Thomas Man 28 februarie 2010 12:01 Răspunde
  • Da, îl uitasem pe Trecător cu a sa osânză de guiţ, fiartă, dată prin boia şi frecată cu usturoi, cu vodca lui care, chipurile, topeşte grăsimea ca Moni banii lui Iri, cu slovele lui care merg direct la papilele gustative ale capului care face şi trage.
    O duminică de huzur, vă urez.

    Omuldelamunte 28 februarie 2010 12:23 Răspunde
  • Ar trebui arestată. Nu se poate să umbli cu atâta frumuseţela tine.

    http://www.youtube.com/watch?v=j80tHCXzJXk&feature=related

    Omuldelamunte 28 februarie 2010 13:00 Răspunde
  • omule, gand la gand! si eu aveam aceeasi parere despre Solcanu :))

    un trecator 28 februarie 2010 13:07 Răspunde
  • Helloo, bine v-am regasit: )
    Cristina Bizu, ca sa nu vaslim la nesfarsit printre nedumeriri : carcoteala de care spui era o conversatie ”la liber”, iar numele tau a aparut intamplator in context..
    Daca nu esti la zi cu ce ne spunem pe-aici nu e un pacat, dar sa incerci ironii si cereri de iertare inutile si ghilimelate, cam da. Pentru ca reiese, din toata povestea, ca cineva (eu?) ar fi vorbit despre tine in bascalie.Nimic mai fals!
    Infuzia asta de domni vorbareti din primele ore imi da ghes sa-ncerc sa-mi explic (pentru a nustiucata oara) de ce am inceput sa ma aflu aproape zilnic printre voi, nalucile simonesti:) Admiratia pentru Tango iese rapid din schema, este doar o revista scrisa de niste oameni pentru alti oameni, este un biznis, are si cheltuieli si profit, si cam atat.
    Admiratia pentru Simona Catrina e o posibilitate,dar era valabila mai ales anul trecut pe-acum, cand ii citeam doar articolele postate si rarisim ce le raspundea cititorilor ei de pe blog; oamenii care postau la vremea respectiva pe-aici erau un pic diferiti de cei care o fac in ultima vreme ; implicit si stilul, tot altul:). Sentimentul de apreciere mi-a ramas intact in ceea ce-o priveste pe ”regina balului” cum o frumos ati numit-o mai sus, dar sigur nu e destul ca explicatie in ce ma priveste.
    Ce-mi este, din ce in ce mai clar, la vedere, vi se datoreaza celor care-mi tineti companie.Nu e ceva nou, dar sunt placut surprinsa zilnic sa va intalnesc si, o data cu regasirile astea, sa-mi incarc bateriile intre auguste prezente.
    Nu simteam nevoia unei asamblari cuvantatoare cu taste-limbi, chiar de-ar putea parea astfel: )).Dar stiu ca internetu-i necuprins, iar oameni valorosi care sa se stranga intr-un colt virtual, necomplexati in superioritatea lor, care sa nu-si dea aere si fara probleme sa fie ei insisi, pentru mine e ceva mai greu de gasit.D-aia nu va slabesc din ochi!

    Una 28 februarie 2010 14:09 Răspunde
  • Draga Una,
    „Oamenii diferiti din acea vreme ” , nu erau asa de diferiti fata de cei de astazi ! Mie mi se pare ca tocmai ceea ce ne acuzai tu, cum ca ne-am cam trimite pupici si ne-am face dedicatii, ei bine tot asta faci si tu acum , dar mai elaborat nu , mai incifrat , dar vezi tu ca noi cei ce mai picuram sirop in cuvinte , stim sa citim printre randuri. Oricum pe mine ma bucura sa vad ca totusi nu esti asa dura cum ai vrut sa pari , sau eu stiu , poate esti asa cand vrei sa impresionezi.

    Blanca 28 februarie 2010 14:32 Răspunde
  • Draga Blanca,
    Sunt dezolata ca-s atat de incifrata. Problema nu statea nici in pupici, nici in dedicatii; mi-amintesc foarte bine ca exista ”gruparea sirop” si ”gruparea sa mai vorbim si despre altceva”, iar ulterior s-a lasat cu ceva ofense.Daca ma gandesc bine se dramatiza cam mult, iar cele doua grupuri puteau co-exista bine-mersi daca o parte dintre oameni nu ar fi fost atat de lesne de ranit..
    Chiar tu mi-ai tastat foarte clar ca ai indoieli ca as avea idee ce-i ala sentiment.Eu spunand mai sus faptul ca ma simt bine intre oamenii care au devenit obisnuiti ai acestui blog nu am facut vreun compot mai laborios.. Ii puneam la curent, iar ei ma pot ignora sau nu, ca-i aleg pe mai departe sa-mi tina tovarasie, daca si ei pastreaza ”oferta”.Am spus ce gandesc.
    Ceea ce, de fapt, s-a putut face aici de la inceput, iar eu nu am adus nimanui acuze; dar stilul in care am spus lucrurilor pe nume a deranjat si o parte dintre cei care-si trimiteau pupici printre link-uri au decis sa se joace in alta parte. Nu-mi propun sa impresionez, o parte dintre companionii mei de-aici imi sunt realmente dragi si apropiati.
    Daca din partea de pupitru in care te gasesti tu asa se vede, eu sunt impacata si cu asta, in definitiv nu mi-e teama nici de cuvinte, nici de judecati. Diferenta este ca am replica, de obicei, si-mi asum greselile sau neintelegerile fara false pudori, comparativ cu cei ce se grabesc sa-mi plaseze urgent eticheta pe coor si-atat : )

    Una 28 februarie 2010 15:00 Răspunde
  • Eu nu am nimic cu tine, doar ca nu inteleg de ce ” gruparea sa mai vorbim si despre altceva” se tot lega de „gruparea sirop” . de ce trebuia sa comentezi despre ei , sa faci bascalie de muzica si de vorbele mai prietenoase pe care si le adresau ? Daca nu simteai ca vrei sa faci parte dintre ei, ce rost avea sa-i bagi in seama? Chiar si acum ai adus vorba despre ei. Ce trebuia sa facem? sa-ti multumim pentru felul in care vorbei despre noi?Sa ne facem ca ploua?

    Blanca 28 februarie 2010 15:21 Răspunde
  • Mai mai mai, tocmai vorbisem ceva mai sus despre solidaritatea feminina, mai subtila, mai rafinata, mai nuantata, dar cel putin la fel de bogata ca cea mai cotata pe hartie, a barbatilor. Bag sama ca ne bagam in seama cel putin la fel. Nu-i nimeni doar alb sau doar negru. De-am avea de împartit doar bucurii si frunzulite de feriga… Pax Vobiscum si sirop de rodie !
    Damien Rice – Woman Like A Man
    http://www.youtube.com/watch?v=ssc3RbeSjZw

    Thomas Man 28 februarie 2010 16:07 Răspunde
  • Sa facem o demonstratie cu bureti gigantici ca sa stergem «gelozia» din vocabular, ne handicapeaza si pe unii si pe celelalte, in miscari, simtiri si dumicati. Si sa semnam o petitie transpartizana ca invidia sa devina substantiv neutru : un invidiu, doua invidii. Ca substantiv feminin induce parca din neant un plus de vibratii negative…
    Brrr.
    Jacob Gade – Tango Jalousie
    http://www.youtube.com/watch?v=wCjBhqWfBsY

    Thomas Man 28 februarie 2010 16:45 Răspunde
  • probabil, Una, ca referirile tale repetate la clubul pupicilor aka gruparea sirop reusesc sa irite.
    dispute care sunt, zau, de-a dreptul ridicole.

    Juztine 28 februarie 2010 17:42 Răspunde
  • Blanca, eu personal nu aveam si nu am nimic de impartit cu nici un fel de grupare. Trebuie ca te-a afectat serios din moment ce se mai aud inca ecourile. Raman la parerea mea ca ma acuzi nefondat pentru chestii din trecut. Juztine, ai dreptate, pot cadea foarte usor in ridicol: )
    Thomas, nuantarile au si ele dreptul lor la replica..

    Una 28 februarie 2010 17:54 Răspunde
  • va sa zica n-am pierdut nimic pe ziua de azi….am sa stau la bariera pana trece trenul 🙂

    un trecator 28 februarie 2010 18:26 Răspunde
  • Una, am inteles contextul in care era precizat numele meu. Bascalie faceam eu de mine si motivam de ce stau in umbra. Pisica si Adi stiu de ce sunt in clasa a Va (fiul meu este in clasa a V a si-l supraveghez la teme, citim impreuna lecturile copilariei). Eu te citesc cu drag, va citesc si va citez cu drag.

    Cristina Bizu 28 februarie 2010 18:33 Răspunde
  • Eu cred ca in spatiul asta care nu e al nostru decat in masura in care Simona doreste sa fie , nu-si au rostul orgolii , invidii , rautati mai ascunse sau mai fatise . Una e o tachinare cu mai mult sau mai putin umor , alta e un repros . Suntem aici pentru ca dorim sa fim aici , unii mai vechi , altii mai noi ,motivele si le stie fiecare , dar in spatiul asta nu exista drepturi nici privilegii . Exista insa obligatia cred eu de a ne respecta intre noi , respectand-o astfel pe Simona care ne lasa casa la dispozitie chiar si atunci cand pleaca de acasa . Mi s-a intmplat si mie sa intru si sa citesc postari mai incifrate , pe unele le-am priceput , pe altele nu , dar nu m-am suparat , poate am sugerat ca discutiile au devenit prea personale dar nu acuz pe nimeni ca a monopolizat blogul .
    E primavara in curand ! Puneti-va ghiocei in tastatura si in suflet si hai sa ne aducem aminte ca suntem aici sa ne bucuram unii de prezenta celorlalti .
    Va imbratisez pe toti si va trimit in dar de Martisor o poezie a Magdei Isanos.
    Un aer caldut, parfumat
    Sub cerul de-un pal ivoriu,
    In vale pârâul
    umflat
    alearga salbatec si viu.
    In zori m-a trezit sarutarea
    trimisa
    pe-o raza de soare;
    Lumina-neca departarea –
    tot raul murise-n
    uitare.
    Veni pe aripa de vant
    O veste frumoasa din cer.
    Si-acuma
    batranul pamânt
    Isi lasa cojocul de ger.
    E vestea ce-o murmura
    seara
    zefirul. Padurea o stie;
    Soseste de-acum Primavara,
    sa bucure
    lumea pustie.
    Prin dealuri sarace, se-aude
    un zvon care creste
    mereu.
    Il spun a pârâului unde
    Il cânta tot sufletul meu.
    O floare
    albastra si cruda
    se-nalta sfioasa spre soare
    si cata la loc sa
    se-ascunda
    de firea zapezii ce moare.
    Tu soare, trimite lumina
    în raze
    bogate spre noi
    si fa sa rasara-n gradina
    frunzisul, pe arborii
    goi.

    Marina 28 februarie 2010 18:35 Răspunde
  • pf, un trecator, cata prudenta 😛

    Juztine 28 februarie 2010 18:43 Răspunde
  • una versus bianca??? Una, depune niste concluzii scrise 🙂 Vin sa te apar. Din oficiu. 🙂

    tania 28 februarie 2010 18:48 Răspunde
  • eu, din oficiu, ii multumesc Marinei 🙂

    un trecator 28 februarie 2010 18:51 Răspunde
  • thomas man, de unde vii man? Damien Rice, Jacob gade????? Nu reusesc sa va termin de parcurs. Ati fost activi…ce cuvinte sprintene, muzica A-TAT de buna…conferinte nu gluma, sau ati iesit in orash fara sa stiu si eu? 🙂

    tania 28 februarie 2010 18:52 Răspunde
  • marina, ai perfecta dreptate. Versurile postate, de asemenea. 🙂

    Una, iesita din barlog, revin aici cu suflet de 17, caci mama se incapataneaza sa ma vada tot o domnisoara. Si-mi face, drept dovada, placintzele cu mere rumenite 🙂 Am si pentru voi. 🙂

    Omuldelamunte, intrevad o idila cu Thomasman. 🙂 Sunat Ilinca…:)

    trecator…sa razi nu alta. Mi-ai facut un dor adanc de….tren.:) Pe o ploaie maruntita ca la mine, m-as sui intr-unul si nu m-ash opri decat, decat…..unde sa fie?????…..decat…nu stiu, pe o plaja sau nu….undeva in australia..:) Imi trebuie doar gara. 🙂

    tania 28 februarie 2010 19:12 Răspunde
  • Bune placintelele tale Tania . Si ce grozav miros a scortisoara !

    Si pe mine m-a lovit un dor de duca cu trenul .De la trecator mi se trage …… M-as arunca si eu intr-ununul cu o destinatie spre niciunde …. fara bariere …. doar ploaia , glasul rotilor si gandurile mele .

    Marina 28 februarie 2010 19:26 Răspunde
  • marina, modul in care ai inteles sa echilibrezi disputa cuvantatoarelor Una si bianca ma trimite la niste versuri de Rilke.

    NOI SUNTEM CALFE, MAIŞTRI, UCENICI

    Noi suntem calfe, maiştri, ucenici
    şi te clădim, tu boltă avântată.
    Câteodată, un străin pe-aici
    prin cugete trecând ca un sclipici
    tremurător, nou meşteşug ne-arată.

    Urcăm înaltul schelei legănate
    cu umerii încovoiaţi sub fiare,
    până ce frunţile ni-s sărutate
    de-un ceas senin, parcă le-ar şti pe toate;
    e solul tău, ca vântul dinspre mare.

    (pt simona 🙂

    tania 28 februarie 2010 19:32 Răspunde
  • hmmm, trenul…eu iubesc trenul. de la cel mai pamantean zgomot la graba lui eterna din orice gara, de la vantul si lumina care nu-i crapa nicioadata geamurile pana la fluierul oricarei statii. dar noptile, marina? Noptile in tren sunt feerice. mai ales pe timpul verii. feerice. 🙂

    tania 28 februarie 2010 19:36 Răspunde
  • nu stiu care ar fi ordinea potrivita, dar am sa pornesc de la placintele tale cu mere rumenite, Tania. ca sa ajung la strudelul meu cu branza si stafide, aburind, peste inghetata de vanilie si sos de ciocolata. asta ca reactie la starneli….
    ca ajung acum si la ploaie. aia marunta. pentru ca am mai vazut, undeva, cum cineva o baga de seama. intr-un peisaj dezolant (cred). de ce va uitati voi la ploaia asta? sau, mai degraba, de ce o bagati in seama? eu prefer sa ma misc repede pe o asemenea vreme, sa n-o bag de seama. singura ploaie care-mi place e aia de vara, cu stropii mari si calzi, cand poti face lipa-lipa prin baltoace, sau si mai bine, prin iarba proaspat tunsa. cu miros.
    despre trenuri si gari, iar nu stiu. insa, cel putin ca idee, cea in care ajungeti, sa fie pentru doi. gara pentru doi.

    un trecator 28 februarie 2010 19:53 Răspunde
  • trenul? ntzz, am mers atata cu trenul cat sa imi ajunga pt tot restul vietii. poate as mai merge o data cu transsiberianul, pt experienta in sine.
    dar ce va impiedica sa va „aruncati” intr-un tren, in definitiv?!

    Juztine 28 februarie 2010 19:58 Răspunde
  • peisajele dezolante au farmecul lor. daca le ignori nu ai de unde sa stii.

    Juztine 28 februarie 2010 20:04 Răspunde
  • nu te contrazic, este posibil sa aiba farmec. cred, insa, ca nu tot timpul 🙂

    un trecator 28 februarie 2010 20:21 Răspunde
  • hmm, pai, trecator, nu eu dau atentie ploii marunte, ci ea, ploaia-mie. dar stai, nu are cum totusi sa nu atraga si ploile triste, acestea de dintre anotimpuri. orice ploaie are farmecul ei, asha cred. 🙂 dar cea de vara….splendida. sa fie zi ploioasa de iunie cu baltoace clipocite doar intr-un colt de soare. Vai, doamne, ploaia asta, da, este fericire. 🙂 sa fie asha acum, ash ieshi. fara um-bre-la!!!

    miros de iarba tunsa proaspat??????????? trectorule, opreste-te!!!!!

    gara pentru doi. absolut. altfel cum? Unde ar mai fi trairea si viata sau…trairea vietii? 🙂

    juztine, bravo! dezolantul a nascut genii!

    tania 28 februarie 2010 20:27 Răspunde
  • trecator – da, nu tot timpul. daca ar avea farmec tot timpul, n-ar mai fi dezolante 🙂

    Juztine 28 februarie 2010 20:29 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=V5cLExchcn4

    ploaie, lipa, vara, take that sau…this 🙂

    tania 28 februarie 2010 20:35 Răspunde
  • Tania- Geaba sunat Ilinca. Telefon pe mute. Obosit iubit. Thomas admirat nu idilit.

    Omuldelamunte 28 februarie 2010 20:35 Răspunde
  • obosit iubit???????

    ??????????????????????? my god!!!!!!

    tania 28 februarie 2010 20:44 Răspunde
  • strudelul meu cu branza si stafide, aburind, peste inghetata de vanilie si sos de ciocolata. asta ca reactie la starneli….

    un trecator, e prea mult.

    dau placintutza cu mere pe un strudel cu branza. nenegociabil! 🙂

    tania 28 februarie 2010 20:47 Răspunde
  • nu, sa stii ca n-a fost prea mult. a mai ramas fix o portie 🙂
    intr-o dezordine fireasca(in raspunsuri), Juztine, ma pot uita linistit la asa ceva doar daca as plezni de fericire.
    n-am cum sa ma opresc, ca inca n-am inceput sa tai la iarba. doar ca mi-ati amintit. si liliacul care, culmea, are deja muguri. e adevarat ca-i are de prin decembrie, de la ultimele zile cu soare si parca au inghetat in starea asta, pe zapezi. desi, azi cand m-am dus si m-am uitat de-aproape, pareau vii si in crestere.
    daca incep sa va povestesc acum, cum sunt unele seri pline de mireasma…..da’ mai bine ma opresc.

    un trecator 28 februarie 2010 21:02 Răspunde
  • pai nu cred ca poti fi atat de rau, trecatorule, sa te opresti. 🙁

    tania 28 februarie 2010 21:11 Răspunde
  • ..daca tot ne-ai starnit….:(

    tania 28 februarie 2010 21:21 Răspunde
  • tania, lasa-l pe trecator ca incepe harry potter, nu cred ca-l mai prindem pe aici 😀

    Juztine 28 februarie 2010 21:29 Răspunde
  • eu il las, juztine. 🙂 vad ca el nu ne lasa pe noi.

    tania 28 februarie 2010 21:32 Răspunde
  • uite, imi cer scuze, nu am vrut sa va starnesc din cale-afara, dar am mai stat sa-mi caut din cuvinte. nu am eu talentul domnilor de scriu pe-aici, chit ca ma asez in calea discursului fluviu, in speranta ca vor trage si la mine cuvinte mai frumoase. prind doar cuvintele mici, made in China, si ce poti face cu ele? altceva decat un mare zid? 🙂
    nu stiu daca v-am mai spus, eu traiesc pe undeva pe la tara. ograda, dar fara multe vietuitoare. doar trei caini zapaciti. si nu stiu care de la care s-a molipsit. si-n ograda asta am cateva tufe de liliac. si niste mana Maicii Domnului. si mai am margarete, narcise, trandafiri si zambile. si cred ca mai am, dar pana la a-si cere drepturile in vremea dintre primavara si vara, cand tipa toate, nu stiu sa va mai zic.
    ei, si cum eu lucrez in mediu toxic, unele din cele mai frumoase nopti sunt alea cand, dupa o zi de munca, ajung pe-acasa si terminand cu toatele din jur, deschid usa spre ograda. daca mai pui si-o seara cand peste zi da ploaia sa curete din restul mirosurilor, dar si-a gazelor de masina, iar seara sa se-nsteleze, eventual si-o luna plina si cu miros de iarba verde-cruda, cu copacii infloriti, te scoate pur si simplu din casa. si atunci imi place sa ma intind intre copaci, pe iarba si sa ma uit la stele. cand vezi in lumina lunii florile copacilor. si stele, o mare de stele.

    un trecator 28 februarie 2010 21:35 Răspunde
  • frumos. cum ii cheama pe catei?

    Juztine 28 februarie 2010 21:44 Răspunde
  • Ursu’, Edi si cu Tupi. Calu’ era luat.

    un trecator 28 februarie 2010 21:46 Răspunde
  • Tania-Obosit de atâta iubit. Era telegramă şi mă grăbeam. Se închidea la Poştă şi funcţionara publică îmi tot făcea semne cu degetul. Către ceas…

    Omuldelamunte 28 februarie 2010 21:46 Răspunde
  • Pastorala beatitudine, untrecator, în duios contrapunct cu «Oita» despre care le zice omuldelamunte pe blogul lui. Aud viori citindu-te. Si coruri din ceruri. 🙂
    Veneau Stelutele in grup organizat si gregar în ograda ta de zambilici.
    Si tu le-ai manat, ca un Paris celest, pana pe blogul Simonei, unde s-au aprins în capul cititoarelor 🙂
    Muritorilor ploaia le da prurit sau, in cel mai bun caz, herpes.
    Oitelor le da iarba verde de acasa.
    Visatorilor le da mura-n gura.
    Si strudel cu branza.
    Noapte buna ! 🙂

    Thomas Man 28 februarie 2010 21:58 Răspunde
  • un trecator 28 februarie 2010 22:01 Răspunde
  • Tupi e preferatul meu, clar 😛

    Juztine 28 februarie 2010 22:13 Răspunde
  • am inteles, am sa-i spun ca-i preferata ta 😛

    un trecator 28 februarie 2010 22:21 Răspunde
  • trecator, esti…fluviu si..poezie 🙂

    tania 28 februarie 2010 22:25 Răspunde
  • adica….cum nu ash putea recunoaste genul meu de poezie in peisaj si simtiri? (nu pot ignora asha ceva clar!)

    va citesc, printre alte treburi. revin si eu.

    tania 28 februarie 2010 22:35 Răspunde
  • ah, e o ea 🙂 bun…
    ps: multumesc pt film, muntii aia sunt, cum zice si tania, poezie 🙂

    Juztine 28 februarie 2010 22:39 Răspunde
  • Buna seara, am revenit, va parcurg asaa, mai pe diagonala: )
    Tania, multumescu-ti de aparare, dar eu ma gandeam ca putem sa ne pastram intacta morga de cuvantatoare argumentate.Cum io nu-s vreo posesoare de adevaruri universal-valabile, am dat raspuns si merg mai departe. Sper sa mai apar, pofta buna la strudel, grija mare cum lingeti inghetata: )

    Una 28 februarie 2010 22:46 Răspunde
  • mman, nu ai dreptul la oboseala asta. pentru ca dupa iubire, e tot iubire si tot iubire si tot iubire si tot asha. 🙂

    tania 28 februarie 2010 22:54 Răspunde
  • una, terminat strudel. inghetata pt la vara. dupa ploaie 🙂

    hehehehheheh 🙂

    tania 28 februarie 2010 22:54 Răspunde
  • doamna Tania (desi la cei 17 ani aia…..) eu nu-s nici fluviu, ca daca-mi ies din matca, nu inund….nici poezie, ca rima-mi e putin cam neagra. dar am noroc de natura-mi inconjuratoare. ca daca ar fi doar dupa natura mea, si sa mai iau in calcul si ceea ce spunea mai demult TM legat de a exista in stransa legatura cu ce mancam, ar iesi un soi de natura moarta. cu porc. viu. (eu o prefer oricum in locul celei moarte. cu leguma 😛 )

    un trecator 28 februarie 2010 23:05 Răspunde
  • trecator, cum se cheama florile de liliac??? asta e demn de stiut neaparat. 🙂

    tania 28 februarie 2010 23:07 Răspunde
  • syringa vulgaris….desi nu cred ca merg in vena, oricat de mult ai innebuni de la mirosul lor 🙂

    un trecator 28 februarie 2010 23:13 Răspunde
  • juztine, da, i-am primit si eu printr- o intamplare. si oricat am urat iarna asta plina de o zapada nu curata, ci cenusie de la zloata, am amutit in fata muntilor aia plini de alb…si parca era prea mult sa ma bucur singur 🙂

    un trecator 28 februarie 2010 23:18 Răspunde
  • trecator, retin din natura ta zborul, strudelul cu branza, liliacul si ar mai fi. restul? sorry, nu-mi spune nimic. restul. 🙂

    tania 28 februarie 2010 23:19 Răspunde
  • care munti????????? eu nu vad munti pe aici. 🙁 doar pe omuldelamunte.

    tania 28 februarie 2010 23:20 Răspunde
  • Una,
    Sa ne dam mana si sa mergem mai departe fara resentimente :am inteles raspunsul tau , mai ales cel dat taniei . 🙂

    Blanca 28 februarie 2010 23:22 Răspunde
  • tania, e un link mai sus pe care i-l recomandam Juztinei. acolo sunt muntii 🙂

    un trecator 28 februarie 2010 23:35 Răspunde
  • splendid!

    tania 28 februarie 2010 23:41 Răspunde
  • Semanati, semanati, tot va iesi pana la urma ceva.
    Cine se aseamana…
    Un cadou de Ziua Agriculturii, în luna Dragostei si-n lumea Singuratatii :
    Marlango – Semilla Negra
    http://www.youtube.com/watch?v=f9Wb6ynZ2SI

    Thomas Man 1 martie 2010 0:02 Răspunde
  • 600 de comentarii – cred ca e un record pentru blogul Simonei.
    Simone, fie-ti mila si fa-ne o alta pagina, ca pana se incarca asta si ajung la capatul ei…se topeste si inghetata aia 🙁

    Juztine 1 martie 2010 0:06 Răspunde
  • nope, exista undeva peste 1000…dar cred ca bine ar fi sa ne dea ea, Simona, de lucru, altfel ne lucram intre noi….

    un trecator 1 martie 2010 0:08 Răspunde
  • eu va spun noapte buna cu luna plina 🙂 si unde mai pui ca ar putea fi….

    http://www.trilulilu.ro/petre2222/7b1c796851b383

    un trecator 1 martie 2010 0:19 Răspunde
  • Disparut doamna frumoasa, prezentabila, sclipitoare.
    Relatii la tel. 0040lunaplina sau nr de urgenta: http://www.simona.revistatango.ro

    contactati-ne in special pana:

    http://www.youtube.com/watch?v=1nEHl3-1zho&feature=related

    tania 1 martie 2010 3:35 Răspunde
  • @ Un Trecător– Ai net la ţară? Care ţară?

    Omuldelamunte 1 martie 2010 3:36 Răspunde
  • Mman, esti insomniac? sau…in asteptarea ilincai???

    tania 1 martie 2010 3:42 Răspunde
  • Dragii mei, va doresc o primavara spectaculoasa!Blanca sa ne dam mainile, dar eu pastrez speranta ca nu eram certate sau suparate, doar ca se-ntampla sa nu gandim la fel pe unele parcele: )

    Una 1 martie 2010 10:33 Răspunde
  • Asisderea…

    Juztine 1 martie 2010 11:58 Răspunde
  • Bre ce de lume, flori, urari si prajituri pe aici, zici ca s-a dat cu A1H1. Sau v-ati mutatara pe alta pagina?!

    Juztine 1 martie 2010 16:11 Răspunde
  • Nu ne-am mutat Lady, prin alte parti, dar domnii par obositi, iar doamnele par fugite la party: ))

    Una 1 martie 2010 16:22 Răspunde
  • asta e, s-au extenuat in weekend si acum, cand e martisor, nici macar un hello obosit nu ne dau 🙂

    juztine 1 martie 2010 16:56 Răspunde
  • Un hello obosit?
    Uitaţi un mărţişor din cauza mea:

    http://www.cabral.ro/wp-content/uploads/sites/2/2010/03/Ghiocel-Galanthus-nivalis.jpg

    Am şi unii vii, dar DHL mi-a spus că nu ţin până la destianţii, în cele patru zări.

    Omuldelamunte 1 martie 2010 17:02 Răspunde
  • martie, primavara, renastere, frumusete din toporasi si ghiocei sau

    tudor gheorghe:

    pentru ca asta imi doresc in suflet, asta va dedic si voua. Voua si, in special, simonei.

    Din somnul lor de noapte-ntunecoasă
    De unde-au stat departe de frumos,
    Se reîntorc livezile acasă
    În rochii înflorate până jos.

    E primăvară, iarăşi primăvară
    În fiecare margini de făgaş,
    Îşi scot strămoşii degetele-afară
    De ghiocei, de crini, de toporaşi!

    Se simte iarăşi mirosul câmpi(e)i,
    Din nou aruncă soarele pojar,
    La cântecul înalt al ciocârli(e)i
    Ies roadele cu capetele-afar.

    Aruncă ziua peste tot cu vrăbii,
    In codri cucii iar au năvălit
    Se bat cu cântul păsările-n săbii
    Şi glasurile-şi dau la asfinţit.

    E primăvară, iarăşi primăvară,
    În fiecare margini de făgaş,
    Îşi scot strămoşii degetele-afară
    De ghiocei, de crini, de toporaşi!

    http://www.youtube.com/watch?v=cwUS7anj_Z4

    tania 1 martie 2010 17:23 Răspunde
  • da’ ce ochi(elari) aveti, domnul de la munte!

    juztine 1 martie 2010 17:23 Răspunde
  • juztine@ tii minte bancul, care suna cam asa:
    Domn inalt, frumos, de succes, bogat.
    Nu vreau nimic , numai sa ma laud!

    Odille 1 martie 2010 17:35 Răspunde
  • Multumim de atentia ghiocelata, mai poftiti pe la noi, Domnu’: )
    Misto nume, Odille.
    Thomas, iar nu te vad azi, desi tin mana streasina la ochi!

    Una 1 martie 2010 17:44 Răspunde
  • una, eu spun ca odille este omuldelamunte. 🙂

    tania 1 martie 2010 17:58 Răspunde
  • Tania, crede-ma ca Odille nu este omuldelamunte. Asta pot sa-ti garantez.
    Dar ma bucur daca ma primiti si pe mine pe blogul vostru.
    1 Martie cu bine.

    Odille 1 martie 2010 18:01 Răspunde
  • Bine ai venit odille! 🙂

    nu stiam cum sa te provoc. 🙂

    tania 1 martie 2010 18:04 Răspunde
  • Multumesc mult Tania!

    Pina acum nu am purtat ochelari de soare, dar daca omuldelamunte ne-a provocat cu asa o poza hoatza, voi re-considera.

    Odille 1 martie 2010 18:13 Răspunde
  • dar nu-mi dau seama…odille e nume de martisoara sau de martisor???????? 🙂

    tania 1 martie 2010 18:22 Răspunde
  • La Multi Ani de Primavara!
    Sa fiti frumosi, iubiti, fericiti!

    iana 1 martie 2010 18:45 Răspunde
  • Odille estre cu siguranta Martisoara si ma bucur mult ca nu am fost Martisor.

    Primavara frumoasa!

    Odille 1 martie 2010 18:51 Răspunde
  • Odille, cum sa nu te primim?! Suntem aici destul de putini cei care scriu constant si companionii ne sunt extrem de bineveniti.Uite, sa spuna si Thomas: )

    Una 1 martie 2010 19:34 Răspunde
  • Era un soare care mă bătea în cap şi mi-am pus ochelarii ca să nu-l mai văd în faţa ochilor.
    Culegeam ghiocei pentru voi şi aşa străluceaţi că mă orbeaţi. Apoi am realizat că voi eraţi ghioceii.
    Am şi tractor cu batoză, dar n-a încăput în poză.

    Omuldelamunte 1 martie 2010 19:35 Răspunde
  • Odille, de ce te bucuri că nu ai fost Mărţişor? Ştii ce bine e? Uită-te la mine cât sunt de bine!
    Sunt domn bine. Intenţionat.

    Omuldelamunte 1 martie 2010 19:41 Răspunde
  • senzational! ce nu pricep eu cum va puneti poza in patratelul cela?

    juztine 1 martie 2010 19:49 Răspunde
  • In zi de Martisor( amurg de zi…) va trimit un zvon de primavara, un gand cu aducere aminte de copilaria si, neaparat, de Creanga

    mi 1 martie 2010 20:02 Răspunde
  • Victima a avalansei de MARTICURI lipsite de bun gust , uscata de dorul celor care macar imi spuneau ceva, caut raspuns: De cand ne agreseaza martisoarele?

    mi 1 martie 2010 20:09 Răspunde
  • in sfarsit pot si eu sa va spun o vorba buna. buna 🙂

    un trecator 1 martie 2010 20:31 Răspunde
  • am si eu o poza cu ochelari, dar nu stiu cum sa o pun in patratel. parca-i o luna patrata patratzelul asta. 🙂

    tania 1 martie 2010 20:45 Răspunde
  • Juztine-Din păcate, blogul tău este pe platformă Blogger pe care n-o cunosc. Pe platforma WordPress eu ştiu cum se poate insera poza, dar îţi explic degeaba pentru că sunt convins că nu vei trece pe platforma WordPress

    Omuldelamunte 1 martie 2010 20:52 Răspunde
  • drept urmare, doar cine are blog, isi poate posta poza. pfuu, trebuie sa-mi fac blog. Mman, bun sfatul tau. 🙂

    tania 1 martie 2010 20:53 Răspunde
  • si daca ti-l faci pe wordpress, mergi la gravatar si ti-ai rezolvat si poza cu ochelari. in lipsa, poti deschide poza aia cu ochelari, s-o faci mica-mica-mica, la dimensiunile patratelului, si s-o asezi deasupra postarii 🙂
    eu asa fac de doo luni, dar mi-am facut, e drept, si multe copii, sa-mi ajunga pentru toate raspunsurile :))

    un trecator 1 martie 2010 20:57 Răspunde
  • Ma sacrific pe altarul imuabil al snurului bicolor si va zic si eu un Boa Sorte azi, fara serpi in glas.
    Vanessa de Mata & Ben Harper – Boa Sorte
    http://www.youtube.com/watch?v=fs33kS–RQw

    Thomas Man 1 martie 2010 21:03 Răspunde
  • De fapt imaginea asta e mai în spiritul revistei Tango si a doamnelor ce graviteaza in jur ca niste albinute îngrijite (make up, mascara si tot tacamul)

    http://www.youtube.com/watch?v=R-2VjUQPOJo

    Thomas Man 1 martie 2010 21:07 Răspunde
  • loooooool@sa-mi ajunga pentru toate raspunsurile.
    Trecatorule, azi esti tot o pilda si-o descifrare! Spre deosebire de Muntean care a luat forma ghiocelului si a lui Thomas care este discret si aristocrat: )

    Una 1 martie 2010 21:07 Răspunde
  • Thomas! Deja imi caut evantaiul, nu vazusem ca ai scris: )
    Ah, da, si sarurile, sa nu uit: )))

    Una 1 martie 2010 21:08 Răspunde
  • Un Trecător- Păi văd că tot avatar invizibil ai. La cine mai depui tu comments şi ai multe copile cu poza ta cu ochelari?
    Eu am dezvăluit o parte din mine şi ochelarii-n întregime.
    Când ajung mare, mă dezvălui mai tare.

    Omuldelamunte 1 martie 2010 21:10 Răspunde
  • 🙂
    Una, incerc sa-mi revin, nu a fost o zi nemaipomenita. si cum nu sunt genul „haideti sa haidem”, cum am nevoie de o anumita stare sa pot transmite, cu adevarat, din inima o urare, am cam tacut.

    un trecator 1 martie 2010 21:13 Răspunde
  • Lucian Blaga
    Primavara

    A cunoaste. A iubi
    Înc-o data, iar si iara
    a cunoaste-nseamna iarna
    a iubi e primavara.

    A iubi – aceasta vine
    tare de departe-n mine.
    A iubi – aceasta vine
    tare de departe-n tine.

    A cunoaste. A iubi.
    Care-i drumul? Ce te-ndeamna?
    A cunoaste – ce înseamna?
    A iubi – de ce ti-e teama?
    printre flori si-n mare iarba?

    Printre flori si-n mare iarba,
    patima fara pacate
    ne rastoarna-n infinit,
    cu rumoare si ardoare
    de albine re-ncarnate.

    Înc-odata, iar si iara,
    a iubi e primavara.

    pisica 1 martie 2010 21:16 Răspunde
  • asta cu blogger versus wordpress e ca aia cu nikon versus canon 😀
    un trecator, ce copii, dom’le, cred ca vorbiti de patratelul ala cat un pixel numit punct 🙂

    Juztine 1 martie 2010 21:37 Răspunde
  • Încâ un snurulet pt damen tango, fara tango dar cu balada si cu lipstick si piele diafana. Asta pt ca va vad dublu prin patratelul meu bipolar :
    http://www.youtube.com/watch?v=SOloyjRxmXI&feature=related

    Sarurile mi se rasucesc pe la Ocnele Mari azi.
    Mai fac deci o mica dezvaluire pt ca stiu ca ramane intre noi (cu riscul de a picura un poloboc de stricnina in siropul de ghiocei care se prelinge în valuri voioase prin avanposturi), o poezie mai in acord cu lumea in care ne incrucisam si dispozitia mea post meridiem :
    Liars – Scissor
    http://www.youtube.com/watch?v=04domJ7F0oY

    Thomas Man 1 martie 2010 22:01 Răspunde
  • Omule, nu umblu foarte mult pe bloguri, nu comentez, si inca o serie de „nu”-uri pe care nu le mai insirui acum. incercasem o gluma. in fine….si, mi-am adus aminte ca ramasesem, oarecum, dator…sunt de la campie, dintre ape

    TM, jos palaria. in rest, nu stiu de ce am eu senzatia ca porti haine foarte largi, la cum tot inca le scoti din maneca. eu port doar maiouri, se pare 🙂

    insa, doamnelor, pentru ca am ajuns ultimul astazi printre voi, dati-mi si mie voie sa va las un model de urare….cred ca putin mai neaos….

    http://www.trilulilu.ro/scasika/4031c1c1066042

    un trecator 1 martie 2010 22:21 Răspunde
  • Juztine, dupa cum ai facut comparatia, pot spune ca esti fan blogger :)))) cat despre picseli, daca reusesti sa aduni multe puncte, ajungi HD !:P

    un trecator 1 martie 2010 22:27 Răspunde
  • Omuldelamunte, m-am tot gindit de ce ti-ai pus ochelari asa hotzi in poza. Oare pentru ca vrei sa te ascunzi pentru un pic de vreme de bloggerii tai pe care i-ai cam suparat?
    Sau vrei sa stai asa ca un ghiocel un pic sub zapada cu ocazia Zilei de 1 Martie?

    Odille 1 martie 2010 23:05 Răspunde
  • iote si pisica, a iesit de sub un martisor inflorit 🙂 eram asa de ocupata sa ma dumiresc ce e hdul, incat era cat pe ce sa n-o observ…

    Juztine 1 martie 2010 23:11 Răspunde
  • Odille, crezi ca si-a facut poza cu ochelarii dupa ce l-au gasit cei suparati? 🙂

    un trecator 1 martie 2010 23:35 Răspunde
  • Draga trecatorule, cred ca ai dreptate! Bine ca se odihneste un pic pe acest blog ca sa mai prinda puteri, ca este razboi mare.

    Odille 1 martie 2010 23:40 Răspunde
  • un trecator, bun alifantis. asta va spuneam si eu prin..ianuarie 🙂

    tania Says:

    January 28th, 2010 at 11:02 am
    http://www.youtube.com/watch?v=e74zq-RARGc

    noul…alifantis

    Tie, dragostea mea
    de azi, de ieri, dintotdeauna,
    iti inchin aceasta seara.
    Fa-ma sa uit minciuna,
    fa-ma sa uit lasitatea,
    fa-ma sa uit rautatea
    si lasa-mi libertatea
    de-a te iubi.

    odille, tu esti ilinca???? 🙂

    tania 1 martie 2010 23:42 Răspunde
  • eu nu stiu despre ce razboaie vorbesti 🙂 si cred ca nici nu vreau sa stiu, eu nu am, nu port, nu duc 🙂

    un trecator 1 martie 2010 23:43 Răspunde
  • tania, eu azi am ascultat-o, intamplator. si mi-a placut ideea. ca alifantis oricum imi place. si-am zis ca suna la fel de bine ca cea de mai jos, ar fi undeva in spiritul zilelor astea de primavara inchinate femeilor. si pentru ca oscilam, l-am ales pe el, ca e de-al nostru 🙂 dar, cum spuneam,

    http://www.youtube.com/watch?v=5CLGtgovIqc&feature=fvst

    un trecator 1 martie 2010 23:48 Răspunde
  • Dragii mei,
    Va urmaresc de mult timp si va admir,pentru cultura,educatia si bunul simt ce le emanati.
    Aveti ceva sa va spuneti si o faceti natural si placut!Bravo voua!Va voi urmari in continuare cu mare,mare placere!

    Bunicuta 1 martie 2010 23:50 Răspunde
  • Odille- Bloagărele mele s-au organizat într-un sindicat, fac fiţe de captarea atenţiei, dar le domolesc cu vorba mieroasă. Sunt nemângâiate. Sunt tăticul lor şi trebuie să am grijă de ele, să le călăuzesc spre sentimente cu energii pozitive.
    Ce-i prima oară? Le cunosc în detaliu şi le tachinez de veacuri.

    Omuldelamunte 1 martie 2010 23:51 Răspunde
  • Am ramas la capitolul confesiuni si marturisesc in fata rujatei instante : pun la congelator, cu manusi de bijutier maniac, vorbele de portelan ce stralucesc pe traseu, ca soarele printre copacii padurii in viteza carutei mele. Printre ele, de ex., «cuvintele mici» care fac un «zid chinezesc». In spatele unui trecator, asa modest cum danseaza el brâul aici printre randuri, se ingramadesc comori alibababice (ingaduiti-mi si acest adjectiv, va rog). Înturbanitul sef din Brunei e SIGUR mai sarac decat el la manuirea delicata a vorbelor. La care se adauga si un tact talleyrandian. Si o ograda miraculoasa. Si reteta de strudel. Pe scurt, daca n-ar fi naluca, ar fi o partida mai buna decat Tiriac Jr. si Obama divortat la un loc.
    «Discret si aristocrat», Una, sunt doua caciulit