Incultura de pe tarlaua cultivata

N-o sa va vina sa credeti, dar la TVR inca exista emisiunea Viata Satului, care e facaluita de vreo zece redactori. Plus restul echipei, nu ma mai toc in amanunte. Duminica, m-am trezit suficient de tarziu ca sa spun ca am facut ochi abia la pranz si suficient de devreme ca sa mai prind o halca de reportaj agricol la TVR, cum va spuneam.

Ecranul era ocupat de un lord incostumat si incravatit, care discuta cu un microfon. Il ascultam si nu intelegeam nimic, deci existau doua variante: fie nu ma trezisem bine inca, fie domnul vorbea limba slovaca. Pana la urma, am gasit si a treia varianta, cea mai vivace: domnul glasuia in limba romana, dar batea campii – la propriu si la figurat, aflandu-se el chiar pe o tarla. Dumnealui ne-a explicat pe neintelesul nostru: „Peste 16% din zahar creste parte a unui tabel conform cu situatia”. Reporterul – sau, ma rog, persoana care tinea microfonul sub botul invitatului – nu s-a sinchisit sa-l intrerupa si sa-l roage frumos sa ne traduca in limba romana nestupida aforismul despre sfecla. Drept care n-am avut incotro, am ramas agatata de emisiune, fiindca trebuia sa-mi clarific niste adevaruri fundamentale.

„Noi aducem samanta direct din Germania, nu lucram cu firme din Romania”, se bate cu pumnu-n nodul cravatei acelasi intreprinzator. Parca era vorba sa incurajam agricultura neaosa, dar se pare ca, pana la urma, sponsorul are ultimul cuvant si primul rasad.

Expertul continua nestingherit: „Stim cu totii ca sfecla de zahar este un mare consumator de ingrasaminte chimice”. Stau si ma gandesc de unde am putea sa „stim cu totii”, cum crede domnia-sa. Poate dumnealui a absolvit vreun liceu de sfeclocultura sau a dezlegat foarte mult rebus, ma rog. In orice caz, eu, una, nu ma mandresc catusi de putin cu aceasta eruditie, imi plec fruntea, smerita, in fata adevaratelor valori perene.

Iata ce mai aflam de la distinsul intervievat de la Viata Satului: „Vreau sa amintesc asa o chestie de istorie, dar reala”. De unde reiese ca domnia-sa nu considera istoria ca fiind un domeniu ce-ar avea vreo minima legatura cu realitatea, de-aia si foloseste adversativul „dar”.

A slobozit asadar si „chestia de istorie”, mai degraba o curiozitate: „Coca-Cola – nu stiu daca mi-e permis sa-i spun numele, dar ma rog, n-are importanta – nu accepta decat zahar de sfecla, care are un continut mai scazut de cenusa!”. Bun, deci, cu alte cuvinte, am voie sa spun Coca-Cola? Nu ca mi-ar pasa! Uite ca spun: Coca-Cola-Coca-Cola-Coca-Cola, hohoho! Suntem la TVR, care ia cele mai putine amenzi de la CNA, lasa ca trebuie sa fie si ceva nereguli, macar asa, de ochii lumii. Mai departe: cola nu accepta zahar decat dintr-asta de sfecla, care va sa zica! E drept ca cica accepta cam mult, aud din alte surse ca un pahar are vreo opt lingurite de zaharel, dar cui nu-i convine n-are decat sa bea de-aia cu aspartam. Si, prin urmare, divulgaram la Viata Satului ca zaharul contine cenusa. Sper ca macar asta sa ne convinga sa-l halim mai cu mila!

Emisiunea e bucolica, doldora de mielusele si vacute, iti vine sa le iei acasa. Ni se prezinta, la final, si revista Ferma. Arata ca Neckermann-ul, in vremea lui de glorie. Intr-o epoca in care publicatiile tiparite o mierlesc pe capete, revista Ferma rezista la orice vitregie, ca Rasputin. Citesc si pe site-ul lor, ca uite-asa isi fac unii rost de utilizatori noi, siderand audienta: „Revista Ferma – publicatie lunara cu distributie nationala, prezenta de noua ani pe piata romaneasca, editata intr-un tiraj de 22.000 exemplare, 116 de pagini format A4, full color. Revista contine informatii din domeniul agro-zootehnic, tehnologii agricole, reportaje, interviuri, opinii si legislatie agricola”.

Alice, uite ce-mi trecu mie prin cap: hai sa scoatem si noi o revista glossy de agricultura, cu rubrici interesante, gen pictorial agro-trendy, cu dive din mediul rural, cu shopping agro-zootehnic si cate-un editorial emotionant, despre imbunatatirile funciare si inrautatirile financiare!