M-am logodit vineri, 13
Posted by Simona Catrina on Jan 14, 2012 in Uncategorized | 109 comments
Vineri, 13, eu si iubitul meu ne-am hotarat sa anuntam sambata, 14, ca ne-am logodit. Am incercat degeaba sa evitam circumstantele fatidice, fiindca oricum ele au ajuns sa aiba legatura cu data groazei. Desi teoretic ne-am logodit instantaneu, de cand ne-am vazut prima oara, nici unul n-a avut cum sa rosteasca asta cu voce tare, fiecare cauta sa para clinic sanatos, mai ales la cap. Dar aveam amandoi ochii in forma de inele cu piatra neagra (pupilele, exact). Si vineri, 13, n-am mai rezistat sub asediul discretiei. Am zis: gata, sambata, 14, va sti toata lumea.
Ieri a fost vineri, 13. In ziua logodnei mele, cred ca si camera de garda lancezea. La UPU, lumea juca table si chirurgii faceau sudoku la ATI, fiindca nimeni nu se interna pentru operatii in asemenea zi. Noroc cu vreo doua peritonite si-o beizadea cu capul spart de ghinionul celor 200 de kilometri la ora, mai pe seara, care au atras chiote de bucurie in randurile personalului medical.
Vineri, 13, taximetristii si-au dublat numarul de cruci de la oglinda, m-am temut sincer pentru viata mea cand, la fiecare intersectie, soferul se inchina si dadea claia de icoane la o parte din parbriz, ca sa vada pe unde-o ia. Nu de alta, dar mi-era frica sa n-ajung la UPU, unde am stabilit ca lumea isi cam iesise din mana.
Vineri, 13, toate posturile tv difuzau filme horror de arhiva, inclusiv parodia “Sambata, 14″. Noroc ca mai dadeau, intre doua productii cu monstri, si cate-un divertisment relaxant cu protestantii de pe strada, care se cafteau cu jandarmii. Cred ca de-aia ne-am si logodit tocmai atunci, simteam ca vine sfarsitul lumii si voiam sa terminam odata cu traiul in desfrau.
Pe umarul vostru am plans cand am avut calamitati in viata sau mi-am savurat tristetile si tradarile cu care m-am pricopsit in anii trecuti. Si, fiindca n-am avut prea multe de ascuns nici atunci (desi, din respect pentru femeile care imi luau barbatii, nu le dadeam numele reale), nu va ascund nimic nici acum. Doru Roman (alintat “Doru” pe acest blog si in dashboard) este de-acum inainte logodnicul meu, iubitul meu si un barbat pe care ma mir ca nu l-a insfacat vreo femeie misto de pe-aici, inainte sa ma gaseasca el pe mine. E un om minunat, dar cum voi avea o viata de-acum inainte sa ma laud cu el, nu lungesc compunerea acum. Cei de pe Facebook stiu deja de azi-noapte despre aceasta schimbare de status, insa pe unii dintre voi va gasesc doar aici.
Anticipez o ingrijorare, de fapt am primit astfel de intrebari si pe Facebook, asa ca lamuresc chestiunea de pe acum: textele mele vor grai la fel si in continuare, nu ma va lovi in niciun caz vreun idealism baltind de truisme, de utopii sau de vreun delir amoros. Eu vad lumea la fel si voi scrie la fel, fiindca am adunat in viata asta istorii incredibile.
Sunt fericita asa cum n-am fost niciodata si va multumesc tuturor, mi-ati purtat noroc!
Sa fiti fericiti!!!
)
Vai ce ma bucur , stiam Simona, stiaaaam
Incepusem sa cant de dinainte si acum am inteles : era cu dedicatie!
Simona, ce frumos, ce veste neasteptata si minunata. Felicitari, sa fie intr-un ceas bun, sa fiti fericiti:)
Sunteti atat de frumosi!!! O viata vesela si senina!:)
Multa fericire iti doresc si o iubire perfecta! Astept cu nerabdare textele tale viitoare
Felicitari! O viata de iubire!
Luna de miere alba!!! ce frumos, ca o promisiune de bine, alb, curat…..
Felicitari!
Dragostea o purtam in suflet, nu o afisam in calendar.
Vineri,13, e o zi oarecare din calendar. Nu te gandi la ea prea mult ca s-ar putea sa-ti faci ganduri aiurea. Anul viitor 13 va fi intr-o zi de duminica, si asa va trece timpul care sper ca-ti va aduce tot mai multa fericire.
Sa auzim si alte vesti bune!
Simona, vineri, 13, ianuarie a fost ziua mea, am implinit 24 de ani…
Ti-am citit cartile acum vreo 2 ani, pe vremea aceea aveam o relatie de vreo 4 ani si ma amuzau povestirile tale, ma gandeam in sinea mea ca eu nu o sa patesc asa… ca tradarile si minciunile nu se vor rasfrange si asupra mea… Si ce sa vezi, in mai anul trecut, sotul meu ma anunta ca divorteaza, ca vrea liberatate… dupa 3 luni de chin si jale, aflu ca libertatea avea si un nume – Madalina, si doar 17 ani… si de aici potopul. Dar a trecut, sunt bine, de vreo 3 luni am intalnit pe cineva…
Iti doresc toata fericirea din lume, esti minunata
Draga Eugenia, ma bucur mult ca te-ai refacut si ti-ai revenit, ca ai cunoscut pe cineva… Intr-un fel, cand ti se intampla asta in prima tinerete, oricat de socant ar fi, e mai usor de suportat. Ai in fata multi ani de visuri si de fericire. O sa fie bine, ai sa vezi. Daca spun eu asta, la varsta mea, tu cu atat mai mult vei primi dobanzi de la o viata care n-a fost intotdeauna dreapta cu tine. Te pup!