„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Mintea mea, inima mea (de copil)

de

 

La multi ani, copii pufosi, prieteni pufosi, iubiri pufoase!

Citeam ce a scris Alice pe coffeechat.ro si am bifat toate casutele care atestau ca inca mai sunt copil (mai putin pe cea cu frica de tata – fiindca tata nu mai traieste. Si nu mai mi-e frica, acum, decat ca l-am lasat sa plece cu prea multe lucruri nespuse).

Instinctiv, am fugit la folderul meu cu jucarii. E 1 iunie si, cu riscul de a parea intepenita in timpuri iremediabile (si, deci, o inadaptata), va arat si voua ursuletii mei – Tolea (Anatoli) si Kolya (Nikolai). Tolea e inca in custodia mea, fiindca l-am primit de la iubitul meu din Toronto, iar Kolya e in custodia iubitului meu din Toronto, fiindca l-a primit de la mine. Tolea e cel mai mare, cu falcute albe. Iar eu si iubitul meu ne-am despartit.

Mie, de Ziua Copilului, mi-e dor de dragostea mea.

 

Tag-uri:
· · · ·
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Nu m-au lasat vineri sa imi cumpar si eu o papusa cu 14 rochii de schimb! Dar zilele astea, cand o sa fie ei ocupati, o sa am si eu un drum de facut.

    La multi ani Simona!
    La multi ani dragii mei 🙂

    amalia 1 iunie 2010 18:40 Răspunde
  • Mi-ai adus un zambet Simona draga! 🙂
    Ce simpatici si ce nume grozave au ursuletii vostrii! 🙂 Imi amintesc de literatura rusa ce-mi place mult.
    Jucariile cu care adoarme fiul meu sunt un lup si un pisic:Silica si Pisicel.
    La multi ani copiilor , la multi ani pufoseniilor din inimile noastre!

    Blanca 1 iunie 2010 19:10 Răspunde
  • La multi ani, Simona! Si te imbratisez tare, tare de tot, ca sa nu-ti mai fie dor! E bine asa? 😀

    Alexandra B. 1 iunie 2010 19:53 Răspunde
  • La Multi Ani, copiilor! adica noua tuturor!

    iana 1 iunie 2010 20:12 Răspunde
  • Ma pisicesc si eu printre voi si urez tuturor celor care mai pastreaza o farama de copil ascunsa intr-un coltisor de suflet sa isi pastreze si sa isi pazeasca farmecul copilariei traite de fiecare in parte!

    pisica neagra 1 iunie 2010 20:22 Răspunde
  • trist.. daca nici 2 ursuleti de plus nu reusesc sa ramana impreuna, ce sanse mai au oamenii mari?

    justine 1 iunie 2010 21:00 Răspunde
  • Un picnic party pt toti copiii care joaca sotron aici sub privirea îngaduitoare a ursuletilor Simonei :
    http://www.youtube.com/watch?v=48rnNiMb-wM&feature=related

    Thomas Man 1 iunie 2010 21:06 Răspunde
  • La multi ani copii!
    Sa ramaneti copii in sufletul vostru si sa nu uitati sa va jucati!

    CristinaC 1 iunie 2010 21:46 Răspunde
  • justine, era invers. cred.

    tania 1 iunie 2010 22:16 Răspunde
  • Amalia, ei iti vor binele, vor sa intre papusa in „sale”. Draga mea… 🙂

    Tania, chiar mi-era dor de melodia asta… 🙂

    Blanca, e splendid ca ai copii si le veghezi somnul si jucariile… 🙂

    AlexandraB… esti draguta, gata, mi-e mai bine acum… 🙂 Dar tot dor imi e…

    Iana, asa vom incremeni, copii… 🙂

    Pisica neagra, daca nu ne-am pierdut copilaria pana acum, o vom pastra… 🙂

    Justine, am plans citind ce-ai scris. Dar am plans frumos… 🙂 Pufos.

    Thomas, my teddy-bears enjoyed it! 🙂

    Cristina, jocul ne-a salvat pe toti, de fiecare data… 🙂

    Simona Catrina 1 iunie 2010 22:19 Răspunde
  • Daca ati uitat… va rog sa va amintiti si sa cantati!

    http://www.youtube.com/watch?v=WhOkuuoKHPI

    CristinaC 1 iunie 2010 22:53 Răspunde
  • Ana doarme cu o shoricica. careia ii spune Tica. Shoricica merge cu noi peste tot. sta cu noi la masa. e parte din familie. cind ii povestesc cite un film nou sau cind ii citesc Anei, Tica e cu noi si cind Ana nu intelege ce am zis, sau vrea sa auda inca o data imi zice sa ii spun si Ticai. Avem 3 exemplare – in caz ca pierdem una sa avem inlocuitoare.

    iana 1 iunie 2010 22:54 Răspunde
  • Iana, m-ai facut sa rad cu shoricica 🙂
    Cand eram mica, aveam o papusa pe care o chema Natasha (am avut mereu tendinta sa-mi numesc jucariile cu nume rusesti). Nu stateam o clipa fara ea, fara un anume pui de perna si fara o paturica roz, pe care o taram dupa mine peste tot (cred ca toti copiii ai cate-o paturica pe care-o tin dupa ei). 🙂

    Simona Catrina 1 iunie 2010 22:58 Răspunde
  • Cristina… 🙂 🙂 🙂 Ce dragut!

    Simona Catrina 1 iunie 2010 22:59 Răspunde
  • de la parinti, pentru copii 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=HG_qNnorN6M

    un trecator 1 iunie 2010 23:16 Răspunde
  • simone, important este ca nici pufoshii nici voi sa nu va fi transformat in:

    http://www.youtube.com/watch?v=VqM_-rp8OjM&feature=related

    tania 1 iunie 2010 23:19 Răspunde
  • iana, nepotul meu are o maimutica Chiqitta o chema… nu doarme nici acum la 11 ani fara ea. La un moment dat s-a cumparat alta, just in case… o chema sora lui Chiqitta… nu e asa de tocita si acum doarme si ea in pat cu Tudor… sora lui Tudor ( 3 ani) nu poate sa o ia sa se joace cu ea… si ca si la tine, Chiquitta merge peste tot… si a calaorit destul de mult crede-ma.

    CristinaC 1 iunie 2010 23:22 Răspunde
  • Buna seara.
    Pe mine, chiar si fara link insotitor, ma luati la voi in balansoar? Sau mai ales fara, lool
    Stiu ca junele T. glumea candva ca-s copilul teribil al trupei, deci mi-a dat un fel de verde la alintaturi : )
    De care eu nu am profitat (oare?!), da’ nici n-am uitat!

    Una 1 iunie 2010 23:24 Răspunde
  • Trecatorule… 🙂 Sublim!

    Simona Catrina 1 iunie 2010 23:31 Răspunde
  • Tania, nu pot sa deschid link-ul tau mai incerc. 🙂

    Simona Catrina 1 iunie 2010 23:33 Răspunde
  • Tania… am reusit. 🙂 Frumos…

    Simona Catrina 1 iunie 2010 23:34 Răspunde
  • simone, acum mi-am dat seama. 🙂 linkul e „broken” prin tot youtube-ul. 🙂

    am mai incercat si eu. dar tot nu merge. 🙂

    tania 1 iunie 2010 23:35 Răspunde
  • Una, mai ia un brat de „verzi” la alintaturi, de la noi, macar azi sa ne facem de cap (mai sunt 20 de minute din 1 iunie). 🙂

    Simona Catrina 1 iunie 2010 23:36 Răspunde
  • Blanca… tulburatoare proiectie.

    Simona Catrina 1 iunie 2010 23:38 Răspunde
  • Nu, Tania, pana la urma l-am deschis, era Stefan Hrusca… 🙂

    Simona Catrina 1 iunie 2010 23:38 Răspunde
  • simone, era sa te intreb cu ce melodie. 🙂

    tania 1 iunie 2010 23:39 Răspunde
  • Sim, o sa tin minte: )
    Sper ca ursuletii tai sa se regaseasca de urgenta, daca asta isi doresc suficient.

    Una 1 iunie 2010 23:44 Răspunde
  • Tania… „Amandoi” (nu?) 🙂

    Simona Catrina 1 iunie 2010 23:44 Răspunde
  • la mine mai sunt ceva ore din Ziua Copilului… din pacatae nu pot sa ma duc la joaca… azi lucrez pana la 8 seara… si nu copii

    Cristinac 1 iunie 2010 23:45 Răspunde
  • Ati vazut ca Alice a scris despre (si a postat poze de la) evenimentul nostru de duminica, 30 mai? Editura Cartile Tango a lansat „Povestea a doi pui de tigru numiti Ninigra si Aligru”, in prezenta autoarei Nina Cassian, venita special de la New York – si in prezenta multor copii frumosi si destepti, desigur. Enjoy! 🙂

    Simona Catrina 1 iunie 2010 23:47 Răspunde
  • Cristina, te duci la Wonderland? ) Joaca-te si pentru noi, eventual urca-te in turnul de la Niagara, stii care. 🙂

    Simona Catrina 1 iunie 2010 23:47 Răspunde
  • trecator, bun phil. bun bun.
    simone, da, si…..pentru amandoi 🙂 🙂
    facem de cap? ma ma ma? 🙂 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=8qTFqnDpuvE

    tania 1 iunie 2010 23:48 Răspunde
  • Simona… probabil ca iti amintesti reclama de la radio/Tv cu MarineLand…

    In Niagra Falls, Ontario, MarineLand is the place to go……
    Evry one loves MarineLand….

    http://www.youtube.com/watch?v=nsBJB4z0kqE

    CristinaC 2 iunie 2010 0:01 Răspunde
  • Oh, Cristina, de cand incepea vara si pana toamna tarziu, asta era prima reclama care intra in calupul de commercials! 🙂

    „There’s a place I know, in Ontario,
    Where the sea lions kiss, so the story goes,
    Its amazing shows and Friendship Cove,
    Everyone loves Marineland!”

    Minunat…

    Simona Catrina 2 iunie 2010 0:06 Răspunde
  • De fapt, mai am un ursulet drag, dar nu e pozat aici… vi-l arat altadata. 🙂

    Simona Catrina 2 iunie 2010 0:14 Răspunde
  • simone, pai de ce ne spui de el pe 2 iunie? 🙂 nu e ursuletz de copil? 🙂

    tania 2 iunie 2010 0:19 Răspunde
  • Suna banal si aiurea, sigur e mult mai complicat decat imi pot eu imagina, dar… suna-l… daca ai fi prietena mea cea draga, cu care impart bune si rele de 6-7 ani, eu asta te-as sfatui…

    Nu vreau sa te intristez, dar e clar ca ce i-a legat pe cei doi ursuleti nu e epuizat, din moment ce ii privesc acum… Si sunt de parere ca, uneori, destinul are o toana favorabila, si doi oameni extrem de potriviti unul pentru celalalt sunt adusi impreuna.

    Desigur ca de-acolo se descurca si singuri sa puna sub semnul intrebarii, sa disece, sa intrebe, sa se intrebe, sa plece… Poate ca uneori tine tot numai de ei, fara interventia salutara a destinului (sau efectuata doar intr-o maniera extrem de discreta), sa nu se dea batuti cat timp poarta cu sine ceea ce i-a legat candva (mai tii minte „Nimic nou pe frontul de vest”? – sigur, el sucomba prompt, dar lectia sa ramanea sa-i ofere nemurirea)…

    Cum spuneam, poate e mult, muuult prea complicat, dar pozele cu ursuleti sunt aici, poate si ca un semn al nevoii Simonei de a fi sustinuta. Personal te port in gand si in rugaciuni indiferent de deciziile tale, dar daca ai fi prietena mea, ti-as spune sa-l suni.

    Te imbratisez (propunerea sa dansam Beyonce – Single Ladies e inca valabila :P)

    Andrada 2 iunie 2010 0:37 Răspunde
  • daca tot a fost 1 iunie….sssshhhhhh……

    http://www.youtube.com/watch?v=_atjmaCW1jo&feature=related

    un trecator 2 iunie 2010 0:53 Răspunde
  • faci tu ce faci, trecatorule, si ne lashi fara cuvinte. pe mine m-ai lasat. nu o stiam. superb.

    tania 2 iunie 2010 1:01 Răspunde
  • cum de altfel, nu o stiam nici pe asta:

    http://www.youtube.com/watch?v=bwO_kbBpkI4&feature=related

    noapte buna…copii! 🙂

    tania 2 iunie 2010 1:06 Răspunde
  • Andrada… iti multumesc frumos. Am citit si recitit, sunt multe de spus, dar pastrez pasajul pentru memoriile tarzii…

    Simona Catrina 2 iunie 2010 1:20 Răspunde
  • nico 2 iunie 2010 1:26 Răspunde
  • Ce mi-a placut mie cel mai mult din tot Eurovisionul (in afara de Paula & Ovi, desigur, care chiar mi-au placut, nu fac pe patrioata!!!), adica Turcia si Danemarca:

    http://www.youtube.com/watch?v=Pdw27j_usP0&feature=related

    si…

    http://www.youtube.com/watch?v=bPzXy-iHVgA

    Simona Catrina 2 iunie 2010 4:01 Răspunde
  • La multi ani, Alina Grozea, colega si prietena noastra, fata care ne trezeste in fiecare zi din amorteala si delasare, fata careia ii doresc o dragoste memorabila si-o viata plina de tresariri placute!

    Simona Catrina 2 iunie 2010 4:09 Răspunde
  • Va urez si eu „La multi ani, copii!” putin intarziat. Pentru mine ziua de 1 iunie are o semnificatie speciala. Ieri am implinit 4 ani de relatie fericita alaturi de iubitul meu. Bucuria e nespusa si as dori sa trimit cate o bucatica fiecaruia dintre voi. Ziua aceasta imi aduce aminte ca sunt inca un copil mare si ca au trecut 4 ani in care am invatat sa ne iubim.

    Simona, umblu ce umblu si prin spatiul virtual si prin tarisoara si prin Bucuresti, dar sunt cu ochii pe voi si va citesc cu drag. Va trimit un zambet dulce (sper sa va bucure pentru ca in majoritatea zilelor este mai mult amar). O zi minunata! 🙂

    ioana_m 2 iunie 2010 7:37 Răspunde
  • offf…si i-ati despartit si pe ei?? ei ce vina aveau, nu vezi ce bine aratau in poze impreuna? Eu zic sa-i impacati macar pe ei… 🙂

    Gabriela 2 iunie 2010 8:31 Răspunde
  • Liniste serioasa pe-aici. Cred ca ne abtinem de la zarva ca sa nu speriem ursuletii, mai ales ca lui Tolea s-ar putea sa-i lipseasca serios tovarasia lui Kolya, face cam de prea multa vreme de straja langa harta.
    Al, tu iar imi pari fugit si fara macar o urma de (fan)thoma(s) prin imprejurimi.. : )
    As bea fanta, dar mi-ar fi rau de la acid.

    Una 2 iunie 2010 12:54 Răspunde
  • Simona, ce vesel incepea textul si ce trist si abrupt s-a incheiat. A fost cea mai rapida trecere de la zambet la – lacrimi (scuza lalafonia!). Bietii ursuleti, biata dragoste…. 🙁

    Corinas 2 iunie 2010 15:25 Răspunde
  • 🙂 Una, eu tusesc de zici ca-s dama cu camelii, dar beau razbit cola rece si acidulata, spune tu! Eu cred ca am ceva la scufita, nu la gat…

    Simona Catrina 2 iunie 2010 15:26 Răspunde
  • CorinaS, cam asa ne vin caderile, din (aparent) senin… Dar (guess what!) mergem inainte.

    Simona Catrina 2 iunie 2010 15:29 Răspunde
  • Gabriela, teoretic nu i-am despartit de tot. Tolea, care e in custodia mea permanenta, e inca la Toronto, mi-l creste o prietena cu suflet mare. 🙂 Si Kolya e la Toronto, se lafaie in masina fostului meu iubit, acolo a stat el de cand i l-am dat, in masina. Asa, si deci pe Tolea il am la Cristina, la prietena mea. Ca nu mai avea loc in bagaje si nu voiam sa-l turtesc rau. 🙂 (Si cum spuneam, am eu ceva la cutiutza!). In orice caz, l-am incredintat spre crestere si educare, temporar, ca sa ma edific daca stau in Romania (mai mult) sau ma intorc in Canada. Si, dupa ce iau o decizie, il aduce mama acasa. 🙂 🙂 🙂

    Simona Catrina 2 iunie 2010 15:32 Răspunde
  • Ioana_m, a fost delicioasa felia ta de fericire, ma bucur ca ne-ai servit pe toti cu dulceata rafinata a iubirii tale implinite, ma bucur enorm, tu esti una dintre dovezile ca speranta nu e chiar deplasata. Ca are un rost. Felicitari! 🙂

    Simona Catrina 2 iunie 2010 15:36 Răspunde
  • Simona , trista povestea celor doi ursuleti ….
    Daca El mai poarta ursuletul in masina cu siguranta te poarta inca si pe tine in inima lui , cu siguranta mai exista momente cand sufletele voastre sunt impreuna chiar daca fizic va desparte un ocean si nu numai ….
    Off !

    Marina 2 iunie 2010 17:05 Răspunde
  • Paca, iti multumesc! 🙂
    Simona, nu prea ma pricep la a crea dialoguri intre ursuleti, iar legaturile mute ma duc mereu la vorba aceea: „Maktub” . Stiu doar sa sper pana in ultima clipa chiar daca reactiile naturii sunt favorabile sau ne!
    Ia uitati ce v-am pregatit: http://www.youtube.com/watch?v=eKZsZkH_MJc&feature=related 🙂

    nico 2 iunie 2010 17:17 Răspunde
  • Pentru Simona, pentru toti copiii, pentru ieri si pentru oricand e nevoie : a Teddy Bear Hug

    http://www.youtube.com/watch?v=vTjIgXMU2oo

    Paca 2 iunie 2010 18:12 Răspunde
  • Paca… 🙂 🙂 🙂 multumesc frumos!

    Simona Catrina 2 iunie 2010 18:24 Răspunde
  • Plush plush.
    Ursuletu’ meu se numeste Plushenko, Evghenii Plushenko 🙂
    Oare de ce ne „slavim” ursuletii, Simona ?
    «Blog Side Story» e la frigider sau a fost deja stins de pompierii atomici, Una ? 🙂
    Mektoub, ce ne e scris pe fruntea ursuletilor se citeste, Nico 🙂
    Daca-i marti, e Belgia, daca-i miercuri, coz i’m insane, e Rene Lopez :
    MP3: Wednesday by Rene Lopez
    1:28 / 2:48 Download

    Thomas Man 2 iunie 2010 18:25 Răspunde
  • Vad ca nu merge downloadul de la miercuri, desi mi-l indica OK. Link de plush 🙁

    Thomas Man 2 iunie 2010 18:27 Răspunde
  • recunosc ca nu m-am simtit copil deloc. prea acaparata de toate dorurile din jur, insa azi o sa incerc sa ma joc si eu cu ce jucarii gasesc prin cotloanele sufletului

    evergreen 2 iunie 2010 18:42 Răspunde
  • Eu urmaresc B1TV pe internet ca sa o ascult pe Alice si pe Nina Cassian!

    Aici e linkul
    http://www.cool-webtv.net/tv-channels/ro/b1-romania-tv.html

    CristinaC 2 iunie 2010 20:15 Răspunde
  • Absolut emotionanta emisiunea ! Nina Cassian un mare OM, o mare VALOARE !

    Marina 2 iunie 2010 20:27 Răspunde
  • Fetelor chiar vineti Tangoul? mi se face frica

    CristinaC 2 iunie 2010 20:35 Răspunde
  • Pentru ca am urmarit emisiunea pe B1 , ma alatur Cristinei C . Mi-e teama de ceea ce am auzit . Se vinde Tangoul ! Tot ce sper e sa nu se schimbe nimic , desi ma simteam foarte confortabil aici pe mosia acestor fete inimoase , adevarate zeite : Alice Nastase , Simona Catrina , Alina Grozea , si toate celelate .
    Sunt trista 🙂

    Marina 2 iunie 2010 20:57 Răspunde
  • Iarta-ma Simona , poate ar fi trebuit sa dai tu vestea . … Dar sincer , mi-e teama sa nu va pierd ….

    Marina 2 iunie 2010 21:07 Răspunde
  • aloooo,
    vindeti revista? e adevarat?

    iana 2 iunie 2010 22:26 Răspunde
  • un trecator 2 iunie 2010 22:29 Răspunde
  • nico 2 iunie 2010 22:40 Răspunde
  • hello dragilor,
    .. nu pot vedea ce-i cu link-ul de la CristineC..Si am facut chiar sacrificiul de a deschide un explorer, ceea ce nu mai foloseam de cand eram io mica..

    Una 2 iunie 2010 22:44 Răspunde
  • da, si tu ai dreptate, Nico. ma gandeam acum cati Tolea va lasa Simona de data asta in urma…

    un trecator 2 iunie 2010 22:45 Răspunde
  • Una, si eu am facut acelasi sacrificiu:)) si-am dat de nashu in direct. cu o portocala, nu-i dau numele :))

    un trecator 2 iunie 2010 22:50 Răspunde
  • ?

    Blanca 2 iunie 2010 22:53 Răspunde
  • eu inca urmaresc… pe acest link ( maine daca va scriu de acsa inseamna ca m-au dat afara.
    Pe sitescrie : ” ATENTIE ! Plugin-ul functioneaza doar in Internet Explorer (nu merge in FireFox sau Opera).
    Pentru a functiona TV Net trebuie sa aveti instalat Windows Media Player 10 si plugin-ul Sopcast pe care le gasiti in pagina de help.”

    Oricum Nina Cassian e fost superba prin simplitatesi onestitate si Alice emotionata .

    CristinaC 2 iunie 2010 22:57 Răspunde
  • Deci io nu pot urmari nimic pe link-ul ala. Va anunt, cu aceasta ocazie nefestiva ca ori de la prea multa cafia, ori de la vreo pozitie alienata a lunii in ascendentul zilei mele, nu m-am prins nici macar ce-a vrut sa spuna Smith cu portocala. Invoc explicatii indestulatoare: )
    Privind ce s-a mai scris azi vad ca a trecut putina lume pe-aici, dar esentiala.
    Bine macar ca intrebarea lui Thomas a avut doar o tenta usoara metaforica, ca sa ma pot exprima si eu intr-un raspuns cand o sa-l am..

    Una 2 iunie 2010 23:16 Răspunde
  • thomas, se pare ca eu ar trebui sa fiu cea care sa-si ceara scuze de data asta. sigur, tu nu vei cunoaste motivul, dar eu simt nevoia s-o fac. 🙂

    daca plushul tau este evgheni:

    🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=INcSFm0ZhLE

    tania 2 iunie 2010 23:23 Răspunde
  • scuze, linkul trimis era pentru postarea….. merelor anei. 🙂

    rectificare:

    http://www.youtube.com/watch?v=UWZtD7IUNr4

    tania 2 iunie 2010 23:26 Răspunde
  • Link-ul trimis de CristinaC era pentru cei din afara Romaniei sa poata vedea emisiunea de la B1- Nasul – unde au fost invitate Nina Cassian si Alice Nastase . Din Ro se putea viziona pur si simplu din telecomanda 🙂
    Una , portocala , evident era o PDL-ista – Roberta Anastase ce a urmat la Nasul , dupa Nina si Alice .

    Marina 2 iunie 2010 23:37 Răspunde
  • Mersi mult, Marina.
    Eu ma intrebam daca pe site-ul B1TV se pot viziona emisiunile, asa cum se poate pe alte surate.

    Una 2 iunie 2010 23:42 Răspunde
  • Una, mai bine ai fi baut fanta :)) esti prea linistita :))

    un trecator 2 iunie 2010 23:54 Răspunde
  • asta nu stiu sa spun 🙂
    Nina Cassian a fot ceva ce nu pot exprima in cuvinte ! Din pacate vestea vanzarii Tango-ului a fost spusa in primele minute si mi-a zbarbait prin cap pana la final .
    Eu tot o sa spun aici ceva ce imi sta pe limba : pana acum asteptam cu multa nerabdare aparitie revistei , o cumparam cu placere , stiam povestea ei si a fetelor care trudesc pentru ea . Acum , parca nu-mi mai vine , cel putin azi , sa bag bani in buzunarele oricum prea pline ale domnului Patriciu .
    Simona , iarta-ma ! Asa sunt eu sincera , si cand spun asta si cand spun cat de mult va iubesc si va apreciez pe voi !

    Marina 2 iunie 2010 23:55 Răspunde
  • Smith draga, io nu ma plictisesc never cu tine pe-aici!
    Tu de ce nu ma placi destul si in varianta cu nota zece la purtare?: )

    Una 2 iunie 2010 23:56 Răspunde
  • Ma, voi va iubiti. 🙂

    tania 3 iunie 2010 0:01 Răspunde
  • As vrea sa nu am dreptate… dar daca Tango va apartine unui trust sau unei companii mari… ii dau maxim un an pina la preschimbarea in revista pur comerciala.
    banuiesc ca nu se putea ca ceva de calitate sa stea prea mult pe piata. voi mai aveati un pic si ati fi demonstrat ca imposibilul se intimpla.

    iana 3 iunie 2010 0:02 Răspunde
  • cine ti-a spus ca ai fi avut alta nota? da’ asa, parca nu esti tu. ai racit? 😛

    un trecator 3 iunie 2010 0:02 Răspunde
  • Marina, eu cred ca in povestea vanzarii Tango nu va afecta cu nimic actuala situare a revistei.

    tania 3 iunie 2010 0:03 Răspunde
  • tania,
    ssshhh, ca se supara. ii suspectez si eu de ceva vreme dar am tacut. 🙂

    iana 3 iunie 2010 0:03 Răspunde
  • iana, eu nu cred ca daca se va pune problema schimbarii politicii editoariale la Tango, alice sau simona vor da curs tranzactiilor. sigur nu.

    tania 3 iunie 2010 0:04 Răspunde
  • iana, probabil decizia nu a fost una usoara. si mai cred ca daca s-ar fi putut altfel, nu s-ar fi intamplat acest lucru. ar fi un succes pentru fete daca ar reusi, prin contract, sa pastreze continuitatea formatului si a continutului de pana acum.

    un trecator 3 iunie 2010 0:06 Răspunde
  • iar daca noii patroni le vor convinge pentru un deal, nici alice nici simona nu vor accepta decat in termenii lor, despre care stiu ca-s fffff clari. doar Tango! 🙂

    tania 3 iunie 2010 0:07 Răspunde
  • altfel luat, cine vrea sa investeasca in perioada asta? cel mult, o companie care vrea sa-si faca de cap cu Tango-ul, din posibilul profit pe segmentul publicitatii. (simone scuza-ma, dar asha vad.)

    tania 3 iunie 2010 0:10 Răspunde
  • eeei, nu-s io !
    ..sunt si io atenta la ce se vorbeste pe-aici, dar si surprinsa ca nu ma recunosti, uf: ))
    Sa-nteleg acum ca nu a fost zvon si e dat ca sigur faptul ca trece revista in ograda de ‘mogul’?!
    Cum spuneam, n-am vazut emisiunea, dar stiind ca tot ce e presa scrisa are probleme serioase sa se mentina de cel putin un an deasupra valului, poate ca schimbarea actionariatului nu e chiar o idee rea..
    E preferabil un menuet in plus in familia Adevarul, decat un tango in minus in peisajul actual.

    Una 3 iunie 2010 0:13 Răspunde
  • trecator,
    am zis eu ca a fost o decizie usoara?
    nu am incredere in companiile si trusturile din Romania. pur si simplu.
    imi doresc sa ma insel… imi doresc sa vin aici si scriu ca am gresit.

    iana 3 iunie 2010 0:16 Răspunde
  • una, orice schimbare de actionariat in perioada asta este cu dus si intors. nou-venitii vin cu regulile lor. se schimba valul si postura shi macazul si trasura.

    tania 3 iunie 2010 0:16 Răspunde
  • iana, nici eu. si eu.

    un trecator 3 iunie 2010 0:16 Răspunde
  • Iano, te pup: ) si nu te mai tot ”shhshii tu pe-acolo: )))
    N-am de ce sa ma supar, simpatiile mele-s la vedere. Si antipatiile, dar si pe asta ai remarcat-o deja!
    In plus, Smith chiar a promis ca invata semestrul asta si iese cu fata curata, dupa cinciurile greu incercate , da’ uite ca se face-acum c-a uitat. In minus, nu si-a dat seama, cu toate hartiile lui acaparante, ca pentru a reusi e nevoie de mai mult decat propriu-i sarm: ))

    Una 3 iunie 2010 0:19 Răspunde
  • Gata, ati fugit la somn?Sau v-ati pitit pe undeva asteptand-o pe Sim sa revina de la bairam-ul Tango? : )

    Una 3 iunie 2010 0:46 Răspunde
  • nu putem fugi, nu-i Blanca sa stinga lumina, putem face o asemenea risipa ? :))

    un trecator 3 iunie 2010 0:47 Răspunde
  • Uno, sa vezi tu urecheala ce ne trage simone. bine ca nu mi-am dus ideile pana la capat, ca m-am trezit in fata cu muntele de om de patriciu. 🙂 imi amintesc – am avut ocazia sa-l cunosc. mai mult ca policitian decat ca business-man. bine era cu niste ani in urma. asadar, imi abtin toate comentariile, urand Tangoului tot binele si evolutia pe care si-o doreste.

    tania 3 iunie 2010 0:51 Răspunde
  • ; )
    Ai mai vazut vreun film deosebit in ultima vreme, Smith draga?
    Nu ca n-am ce sa te-ntreb, da’ gandeam sa raman in diagrama neconcentrata pe mai departe in seara asta si sa formulez intrebari domesticite: ))

    Una 3 iunie 2010 0:52 Răspunde
  • Tania, sunt sigura ca glumesti in ce priveste urecheala.
    Daca ar trebui sa ne abtinem parerile venind aici iti garantez ca nu am mai avea motive sa vizitam pagina..
    Am deja o parere personala in ceea ce-i priveste pe oamenii cu bani si presa la dispozitie, in parte din experientele traite personal, dar si din ceea ce am putut vedea prin interviuri si luari diverse de cuvant .

    Una 3 iunie 2010 0:57 Răspunde
  • da. povesti de adormit copii, ii spune in traducere libera. a celor care traduc titlurile filmelor. pe numele original, bedtime stories. cu adam sandler, ca-mi place. si filmul a fost placut. deh, copil si eu, ce vrei ?

    un trecator 3 iunie 2010 1:01 Răspunde
  • Iertati-ma ca raspund atat de tarziu, dar a fost o zi plina si am avut destule de facut pana sa ajung cu laptopul in brate.
    Dragilor, nu va alarmati, va rog mult…
    DA, marca Tango (revista in sine) a fost cumparata de Adevarul Holding, dar asta nu va afecta spiritul revistei si in principiu nici echipa, nu pot da multe detalii acum, totul s-a petrecut destul de repede si inca nu sunt in masura sa va spun fiecare pas care va urma, dar incepand cu numarul de august al revistei, vom functiona, din punct de vedere editorial, la noul trust.
    Ceea ce a decis Alice, este, credeti-ma, spre binele revistei, care avea nevoie de sprijinul, forta si experienta unei companii cum e Adevarul Holding. Va fi bine, veti vedea! Aceasta schimbare e generata tocmai de dragostea lui Alice fata de revista Tango – si nicidecum de tendinta de a o instraina. Nici vorba, veti vedea! Practic, se schimba patronatul, nu redactia in sine si nici spiritul revistei.
    🙂 Deocamdata, maine avem petrecerea aniversara, se implinesc 5 ani frumosi de Tango iubit! 🙂

    Simona Catrina 3 iunie 2010 1:01 Răspunde
  • Una, eu o sa ma abtin, din motive absolut personale. (urecheala era o gluma, fireste) tin cont totusi de persoana gazdei noastre.

    m-ash lovi doar de un monolog, crede-ma. pentru ca totul, chiar si in presa, este relativ. important este sa se poata vedea (intrevedea) partea buna a lucrurilor.

    una, trecator, ma bag sa sting eu lumina (pt mine fireste), pe ritm de….tango.

    http://www.youtube.com/watch?v=wJ_SmMqRWhM&feature=related

    tania 3 iunie 2010 1:06 Răspunde
  • eu raman la plush si luna copiilor, clar ?

    http://www.youtube.com/watch?v=lJwgP44Ap9E&feature

    un trecator 3 iunie 2010 1:16 Răspunde
  • Pai daca Sim ne-a semi-linistit ca nu avem de ce ne ingrijora, Domnul T. a recunoscut (in fine!) ca-i fan Adam S. iar orologiul bate noaptea jumatate, as putea sa ma retrag si eu in vreo firida cu somn: )
    Tania, dap, monologurile-s indicii agravante de ‘whatever-e’ cand devin publice, desi eu uneori uit asta si ma trezesc perorand pe oarecari teme de fata cu lume straina: )
    Noapte buna, daca mentii retragerea.

    Una 3 iunie 2010 1:23 Răspunde
  • PS. simone, acum te-am zarit. La Multi Ani! 🙂

    trecator, daca iti place sandler, in Big Daddy, actorul asta a fost demential:

    http://www.youtube.com/watch?v=leEo3cXOyko

    well, smn usor de NP (ca-i criza) 🙂

    tania 3 iunie 2010 1:25 Răspunde
  • Fii atent ca plusat sau nu, unele chestii nu pot ramane scufundate-n uitare: )

    Una 3 iunie 2010 1:27 Răspunde
  • Simona… va trebui sa platim pentru a accsa site-ul tango?

    CristinaC 3 iunie 2010 4:33 Răspunde
  • Bat respectuos la usa,dar usa este lipsita de clanta,uimita observ ,cum isi deschide bratele doar pentru a intampina,este un gest frumos…sa stii ca am sa desfintez clanta de la usa mea : ) : ) ) …

    …iti dau buna ziua si un zambet,si multumesc pentru intampinare 🙂
    …am citit postarea ta.Ursuletii traiesc,sa stii…atata timp cat ii insufletesti ei traiesc si sufera.
    Nu este groaznic sa permiti sa sufere un astfel de ursulet,de-ti vine sa-i mananci nu alta(asa ca fac phtui phtui-sa nu-i deochi)… noi suntem iubirea,doar pe jumatate,te multumesti cu jumatate???

    mai revin 🙂 ,sper sa nu pui clanta/lacat 🙂

    Anca Alexandra 3 iunie 2010 8:52 Răspunde
  • P.S. rectific „Nu este groaznic sa permiti sa sufere un astfel de ursulet ? „

    Anca Alexandra 3 iunie 2010 8:59 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=cJ8gChWidA8&feature=related
    La multi ani „Tango”! , sa inchinam o cupa cu vin rosu rubiniu ! Revista sa fie ca si vinul: cu cat trece timpul ,cu atat e mai bun ,mai bogat in buchet si mai fin dezlegator de vorbe. 🙂

    Blanca 3 iunie 2010 9:58 Răspunde
  • AMORUL POATE FI TARIFAT.
    SI TANGOUL ?
    Am ratat portocala.
    Mai grav : am ratat basmul viu. Nina.
    Si mi-e teama ca ratez si pasii de tango.
    Tonul muzicii dat de hidrocarburi ma împleticeste.
    Concernele mediatico-financiare sunt adesea dirijate de indivizi cinici (reamintesc : cinicus, în latina, vine de la caine) si megalo. Cu culturi fara scrupule, poleite pe traseul Ferentari-Coasta de Azur (cer scuze locuitorilor cartierului Ferentari, nu pe ei îi vizam). Daca am citit eu bine presa noastra originala (prin ochelarii mei de cal), Dan Costache este simbolul unui tip de reusite care-ti face parul maciuca. Si ar cam avea profilul configurat mai sus.
    Nu cunosc termenii contractului de vanzare ; poate-s clauze suficiente de independenta editoriala dar, ca si Iana, ma îndoiesc.
    Azi, cinci ani de dans cheek to cheek. Cu chicken pasionate si pasionante.
    Tangoul e mort. Traiasca Tangoul !

    Thomas Man 3 iunie 2010 11:38 Răspunde
  • Tania, no problemo, nu mai încerc de ceva vreme sa pricep mersul lumii. Si bineînteles nu pretind sa ma înteleaga ea pe mine, pentru ca ma exprim (voluntar) aiurea si nu-mi înteleg nici eu miscarile biografice.

    Thomas Man 3 iunie 2010 11:42 Răspunde
  • D-l Peter Imre directorul Holdingului Adevarul s-a exprimat foarte clar . Pe viitor toate site-urile online nu vor mai putea fi accesate decat contra cost . 🙁

    Marina 3 iunie 2010 12:02 Răspunde
  • Mersi pt vioara, T.
    Cand vad negru, si iepurasii sunt negri :
    Miike Snow – The Rabbit
    http://www.youtube.com/watch?v=VadVv1OTNa0

    Thomas Man 3 iunie 2010 12:06 Răspunde
  • Marina, trista veste ! :(:(:(
    Kaput, Simona Land of Teddy Bears ?

    Thomas Man 3 iunie 2010 12:09 Răspunde
  • marina, eu spun sa nu-ti mai faci atatea griji. Din cate am inteles, Tango-ul va ramane, fara doar si poate…de si pentru iubit. fara tarifare, ca atunci nu ar mai fi iubire. 🙂

    thomas, cu placere. vioara aceea m-a dat peste cap si spada la un moment dat. 🙂

    tania 3 iunie 2010 12:11 Răspunde
  • Si eu imi doresc sa ramana la fel , atata doar ca am vazut declaratiile celor care l-au cumparat . Si daca ei hotarasc sa se schimbe ceva si anume prin punctele esentiale , ce ne facem ?
    Ok , voi cumpara revista in continuare , dar daca trebuie sa platesc pentru online nu-mi mai place .

    Marina 3 iunie 2010 12:19 Răspunde
  • marina, mogulul stie sa scoata bani si din piatra seaca, dar nu cred ca se risca sa faca afaceri cu iubirea. 🙂 poate sa o sprijine, ceea ce ar fi de vis cu multe zerouri. altfel nu. ar deveni neom.

    tania 3 iunie 2010 12:23 Răspunde
  • Bine v-am regasit : )
    Mai bine sa ne bucuram unii de altii pe mai departe, deocamdata. Pe mine ma ingrijoreaza mai greu declaratiile si business-planurile.. Sau, poate, undeva, inside, stiu/stiam ca totul se plateste, iar iubirea, in orice forma ti-ar veni, are si ea un TVA (VAT) pe care-l suporti cumva.

    Una 3 iunie 2010 12:37 Răspunde
  • uno, prin absurd, daca s-ar pune TVA pe o singura iubire, cred ca romania ar iesi subit din criza. 🙂

    tania 3 iunie 2010 13:15 Răspunde
  • ia te uita! voi puneti taxe pe asa ceva?

    un trecator 3 iunie 2010 13:17 Răspunde
  • TT-ilor, fain ca sunteti pe-aici, ce coloratura, ce timing !
    Smith pare la ora de retorica :P, ma vad obligata s-o constat. Tanita are propuneri de ministreasa la finante: )

    Una 3 iunie 2010 13:26 Răspunde
  • nuuu, in niciun caz taxe. nici macar pe valoarea adaugata, trecatorule. 🙂 incercam, prin absurd, sa fac o introspectie monetara in singura materia nearendata. 🙂 ce ar mai fi? ce ar mai fi fost? TVA pe pachete de iubire. pfu! si apoi, sa-i mearga (iubirii) atat de bine, incat Fiscul sa se vada nevoit sa ti-l si ramburseze. 🙂

    tania 3 iunie 2010 13:32 Răspunde
  • ei da, acum inventezi si pachete. ca-mi aduce aminte de modul in care puteai cumparai carti in alte timpuri. la pachet. una buna, doua mai putin bune. asa ai vrea tu sa fie si pachetele alea de care spui?

    un trecator 3 iunie 2010 13:44 Răspunde
  • eh, trecator. imagineaza-ti ca gandesc si vorbesc in absurd. putem, nu? pachete de iubire nu exista. imi este clar. dar ma intrebam cu ar fi putut fi cuantificata si cantarita, totusi, iubirea, pentru a fi taxata? in kilograme nu, in litri nu, in metri patrati nu, in metri cubi nici atat, in vracuri nu, in ce? in….imi sta pe limba si nu stiu cum e bine a spune. 🙂

    tania 3 iunie 2010 13:50 Răspunde
  • decibeli nu, watzi nu, ani-lumina nu. cred ca in….suflet-lumina. 🙂

    tania 3 iunie 2010 13:57 Răspunde
  • nu in vracuri, tu, cred ca in veacuri.

    un trecator 3 iunie 2010 14:03 Răspunde
  • veacuri-lumina. nu stiu daca-i suficient. 🙂 idei?

    tania 3 iunie 2010 14:11 Răspunde
  • sau i de i? ca la baiat de baiat :)))))

    un trecator 3 iunie 2010 14:14 Răspunde
  • milenii-lumina 🙂 da parca tot nu i suficient orizonturi-lumina?

    nico 3 iunie 2010 14:15 Răspunde
  • nico 3 iunie 2010 14:25 Răspunde
  • in zambetele de pe chipul celui iubit. in linistea si fericirea lui se masoara iubirea.daca el e implinit pt ca il iubesc, ce alta unitate de masura mi-ar mai trebui?! retorica.

    Lm 3 iunie 2010 14:28 Răspunde
  • „i” de la do(i) 🙂

    LM, da, retorica. 🙂

    tania 3 iunie 2010 14:34 Răspunde
  • CAT (NE) COSTA UN TANGO ?
    Visul de îmbogatire duce, oricum, pe centura.
    «Nu m-am vandut la gramada tarabii», zicea un poet demn, strangandu-si cureaua.
    Ca vorba lunga, un dans e o manipulare cu picioare.
    Încerc coregrafia din «Rabbit», cu autonotare, da’ nu-mi iese nici asta.
    Nu stiu sa dansez loto decat, poate, uneori, cu sentimentele. Si si atunci pierd, cu buna stiinta. Castigi în detrimentul cuiva, nu ?
    As prefera sa fac joc egal si la ruleta rusa.

    Travie McCoy & Bruno Mars – Billionaire
    http://www.youtube.com/watch?v=8aRor905cCw

    Thomas Man 3 iunie 2010 15:07 Răspunde
  • LM, nu-mi plac unitatile de masura decat in fraza ta ! Fericiti-va !

    Thomas Man 3 iunie 2010 15:08 Răspunde
  • sa admitem, totusi, ca iubirea vrea, organic, sa se masoare in eternitate. cum doar Dumnezeu stie despre „unitatea asta de masura”, intelegem si motivul pentru care shi parintele isi intreaba copilul, la primul semn de cunoastere a iubirii: „Shi….CAT ma iubesti?”

    tania 3 iunie 2010 15:25 Răspunde
  • pe cale de consecinta, iubirea ne „costa” o eternitate. opinia mea.

    tania 3 iunie 2010 15:29 Răspunde
  • bine v-am gasit.
    trecator cind citeam de Adam Sandler, imi ziceam in gind, hei, dar de Big Daddy ce zici… a intrebat tania inaintea mea. Da, acela este un film bestial. Eu il pun de citeva ori pe an ca sa rid iar si iar si iar… 🙂 si imi place Adam Sandler.
    TM, bine ca macar nu sint singura la categoria „Toma necredinciosul”.

    Lm – fericitilor! ce va pasa de tva? 🙂

    La Multi Ani Tango! La Multi Ani Simona!

    iana 3 iunie 2010 16:06 Răspunde
  • Adevarat graiesti, Tania!
    Sa vrei sa te coste si s-o aprobi fugind sau fugarind pe altii, fara a o plati in avans. Dar sa o certi preventiv cand iti bubuie-n torace si sa vrei s-o amagesti ca-i cumperi ghirlande din franturi de aburi si ca nu-i pui stavila de fier. Eu doar ma intreb toate astea… 🙂

    nico 3 iunie 2010 16:07 Răspunde
  • Bun gasit tuturor!
    Muzica si iubirea se invelesc una pe cealalta, isi schimba intre ele conturul, culoarea (arsa de soare, stinsa de vant, limpezita de ploaie). Adesea coaja, de cele mai multe ori miez, muzica are gust de fruct iar inima noastra-i o livada!

    http://www.youtube.com/watch?v=Q322n-f3FlU&NR=1

    Paca 3 iunie 2010 16:18 Răspunde
  • TM,
    cum reusesti sa dansezi loto cu sentimentele doar uneori. cum se face asta? la mine se face intotdeauna ca dansul cu sentimentele e loto vesnic.
    imi place ideea de a juca la egal.

    iana 3 iunie 2010 16:50 Răspunde
  • iana, de ce il iubesc eu pe adam sandler:

    http://www.youtube.com/watch?v=kHrIdzL8J7I

    ca-i nebun! 🙂

    tania 3 iunie 2010 16:56 Răspunde
  • De ce suna „iubirea” asa deprimant, azi, in comentariile voastre? Costuri, pierderi – asta-i contabilitate intr-un birou prafuit, nicidecum ploaie racoroasa de vara!
    Pentru Thomas, ca sa-si uite preferinta pentru ruleta rusa ( gheata pe sira spinarii):
    „Eu sunt o-mperechere de straniu
    Si comun,
    De aiurari de clopot
    Si framantari de clape-
    In suflet port tristetea planetelor ce-apun,
    Si-n cantece, tumultul caderilor de ape…”

    Paca 3 iunie 2010 18:06 Răspunde
  • Banuiesc ca toti sunteti la aniversarea tango!

    Abia astept sa povestiti cum a fost

    CristinaC 3 iunie 2010 20:16 Răspunde
  • daca sinteti la party, sa puneti si poze sa va vedem si nooiii…

    iana 3 iunie 2010 21:43 Răspunde
  • toti, care, fetelor ?

    un trecator 3 iunie 2010 21:51 Răspunde
  • La caderea serii, onirismul devine redundant. La caderea iubirii, lacrimile.
    Nicole Simone – MELT
    http://www.youtube.com/watch?v=VLGc34kFxTI

    Mersi, Paca, pt Minulescu. Ai simtit bine : cand tangoul moare un pic, pasii sunt nesiguri.
    Iana, sunt doar uneori nerezonabil.
    Poate ca Nicole Simone îl scoate din barlog pe ODLM, desi nu are voce armeanca sau azerbaidjanca.
    Trebuia sa-i acreditam pe Una si Untrecator la petrecerea Tango ; acum eram primii serviti 🙂

    Thomas Man 3 iunie 2010 22:01 Răspunde
  • pana la acreditare eu zic sa ne adunam din toate colturile, ca cei de mai jos

    http://vimeo.com/moogaloop.swf?clip_id=2539741

    un trecator 3 iunie 2010 22:13 Răspunde
  • Minunata chemare, un trecator ; clipul asta-i rascoleste si pe oamenii cu simturile mai tocite sau cu individualisme exacerbate. Un clasic, de pastrat în fiecare camara 🙂

    Thomas Man 3 iunie 2010 22:25 Răspunde
  • Trecatorule , ce pot sa spun ? Sublim !

    Marina 3 iunie 2010 22:29 Răspunde
  • adica nu se duce nimeni de aici sa ne relateze de la fata locului???

    iana 3 iunie 2010 22:30 Răspunde
  • o fi Una pe-acolo, cine stie? 🙂

    un trecator 3 iunie 2010 22:39 Răspunde
  • Am impresia ca din neîntelegeri, ca sa nu le numesc altfel, s-au mai rarit comentatorii. Port oaresce responsabilitate în priceperile cu bemoli si le-am regretat la timpul potrivit dar vad ca n-a fost suficient.
    Tin sa reprecizez ca este loc pt toata lumea si Simona este foarte primitoare. Nu suntem toti obligati sa scriem ca unul si ca altul, sa facem biletele mai literare sau mai de comunicare normala, fiecare dupa cum are dispozitie. Eu sunt ciudat, de acord, si am multe alte defecte dar sunt tolerant. La randul meu, nu-i înteleg pe cei care se simt exclusi din oficiu, sau pentru ca li s-a parut ca au încasat un afront inexistent.
    Repet : la masa Simonei, ne putem aseza cu totii, fiecare cu ce are si cum/cand poate. (Ma rog, cat se va mai permite, pt ca noii proprietari au obiective mai de marketing si obligatie de rezultat.)
    Aceste remarci mi-au fost reprovocate de generozitatea clipului propus de un trecator.

    Thomas Man 3 iunie 2010 22:40 Răspunde
  • Sara buna.
    Nu dispar decat cateva ore, sezatoarea-i gata : )
    Vin sa gust sublimul si fara acreditare, Al, ***n* T**** !
    Dar nu de la party, ci de pe-aici, din punctul din harta pe care ne construim gloria.

    Una 3 iunie 2010 22:50 Răspunde
  • Ma simt biciuita-n splendorile personale: )
    Normal ca poate sa vina, sa citeasca, sa scrie, sa ramana oricine, Thomas. Problema nu e de bilete literare sau de papagal, ci fortarea si reactiile de oxidare sau reducere. Explicatiunile-s inutile, mereu vor exista oameni care sa se simta raniti ad-hoc de alti parteneri din traficul vorbelor.Aici si oriunde.

    Una 3 iunie 2010 22:59 Răspunde
  • ei bine, pe mine astfel de mesaje umane, precum cel transmis de melodia trecatorului, ma dau gata pur si simplu. poate ca dincolo de noi- cei reali-, intre noi- cei virtuali- (cu mai bune si cu mai rele) chiar s-a rotunjit o masa….

    da, thomas, cateva scaune sunt nelocuite, dar nu ash cunoaste motivele…. virtuale. sau doar le banuiesc. mi-a placut asta cu….toleratul propriu si personal.
    vine cineva cu ceva mai vesel, caci m-a infasurat o tristete, dupa sensurile voastre exprimate aici de nu va inchipuiti.

    sunt pe tusha, pana la noi zambete. poate Una gaseste ceva? 🙂

    tania 3 iunie 2010 23:06 Răspunde
  • eu zic pe Una s-o mai lasi putin, macar pana pune biciul ala deoparte :))

    un trecator 3 iunie 2010 23:11 Răspunde
  • looool
    io pot fi lasata la vatra, niciodata in pace !

    Una 3 iunie 2010 23:13 Răspunde
  • trecator, ma tot uitam, sincer, la biciul Unei. apoi, m-am gandit (una a baut fanta in seara asta.) 🙂

    Unoo, draga mea vioiciune nativa, splendoarea cel mult biciuie. cum ar putea fi ranita o splendoare? 🙂 🙂 🙂 zi-mi tu, na! 🙂

    tania 3 iunie 2010 23:14 Răspunde
  • la vatra, mai la iarna, cand om face focul. cine-a zis sa te lase in pace? poate apare acum Paca, ia vezi ! :))

    un trecator 3 iunie 2010 23:15 Răspunde
  • ..stai , ca T.ul poate sa ne-arate acum genitivul adevarat: biciul Uneia: ))
    El credea c-am uitat, dar memoria mea ma ravaseste in noptile de joi!

    Una 3 iunie 2010 23:17 Răspunde
  • stai ca stau. 🙂 rezolvati-va amintirile si-mi spui dupa. 🙂

    tania 3 iunie 2010 23:18 Răspunde
  • Pai Paca, daca vrea sa ne scrie o va face, n-am indoilei: )

    Una 3 iunie 2010 23:19 Răspunde
  • : )))
    Nu e chiar ceva rezolvabil, e o chestie ce-ar putea da larghete dialogului : )
    Smith, iti place sa fii vreodata lasat in pace, apropo?!

    Una 3 iunie 2010 23:23 Răspunde
  • sa fiu in pace, da. sa fiu lasat, nu :))

    un trecator 3 iunie 2010 23:24 Răspunde
  • Paca apare intotdeauna cand Oona are de istorisit ceva la gura sobei, sau la lumina lunii.

    Paca 3 iunie 2010 23:25 Răspunde
  • well, in timp ce Smith raspunde, 🙂 🙂 (sunteti prea fun!), eu ash striga dupa Odille, omuldelamunte, marina, nico, cristinaC, iana, LM…thomas man. mi-e teama ca tot strig degeaba si pocalele simonei risca sa ramana nemiscate in livingul hanului din alt veac. 🙂
    sau……daca sunteti la party…..NU E FAIR!!!! 🙁

    tania 3 iunie 2010 23:27 Răspunde
  • thomas, tu iti mai amintesti cand ti-am adus flori???? 🙂 🙂 🙂 ca daca nu, eu sa fiu in locul tau nu m-as tolera. :))) ei bine, daca da, sunt pe cale sa-ti mai cumpar un buchet. asta, asha, ca te scot din nezambete. 🙂 dar nu stiu ce flori mai preferi. 🙂 🙂 🙂

    well, revin de va mai gasesc.

    tania 3 iunie 2010 23:30 Răspunde
  • Laura , ma bucur ca esti cu ochii pe noi.
    In timp ce va scriu ascult si muzicile voastre . Vad ca Al s-a dizlocat aparent din zona si m-a lasat cu Nicole Simone care ma predispune la ingandurari. Iar Smith si muzica propusa imi dau un branci spre ceaiul de tei: )))

    Una 3 iunie 2010 23:32 Răspunde
  • nico 3 iunie 2010 23:39 Răspunde
  • La party nu stiu cati dintre noi suntem.Dar pe trecator il suspectez ca s-a retras la umbra unui film: ))

    Una 3 iunie 2010 23:41 Răspunde
  • Eu cu un ochi la voi, altul la film: L’immortell. Cu Omuldelamunte nu shtu ce e… a disparut.

    nico 3 iunie 2010 23:43 Răspunde
  • Pardon ,
    L’ immortel

    nico 3 iunie 2010 23:43 Răspunde
  • da, mai, sunt suspectul de servici :))

    un trecator 3 iunie 2010 23:46 Răspunde
  • draga, io zic sa fii un pic si pe-aici, ca tot jucam tzontzoroiu-n jurul tau ! lasa suspectii si serviciile, ca sunt destui grijulii pe lumea asta cu ele..
    si nu, fanta era o idee sti(c)loasa, nimic mai mult: )))

    Una 3 iunie 2010 23:51 Răspunde
  • pentru clasa politica, trecatorule??? 🙂 (care clasa?) :))
    m-as uita si eu printr-un film, dar ma tin niste tabele…
    nico, e vreo tabara la munte sau ce? 🙂

    tania 3 iunie 2010 23:52 Răspunde
  • uno, eu, sincer, beau fanta de vreo jumatate de zi si combat acidul de mama focului, ca nici acidul nu mai este ce a fost odata. 🙂

    tania 3 iunie 2010 23:54 Răspunde
  • omuldelamunte a postat un tango f. interesant pe blogul lui.

    here:

    http://www.youtube.com/watch?v=UWxcVyBRecE&feature=player_embedded

    tania 3 iunie 2010 23:57 Răspunde
  • si eu sint aici, cu un ochi. celalalt se arunca prin dosarele de pe birou.
    imi pare rau ca nu v-ati dus la party, cei din Bucuresti.
    cind ajung ascult muzicile voastre… eeehhh

    iana 3 iunie 2010 23:58 Răspunde
  • Ne mai tip-tilim mult, sau mergem pe declaratelea intr-un somn izbavitor?: )

    Una 4 iunie 2010 0:24 Răspunde
  • nico, cele 14 scaune suna atat de bine. atat de rustic. ar fi culmea insa, acum, vara venita, sa-mi fie dor de iarna. prefer un fluviu, calm, linistitor si atotcuprinzator, care sa-mi asigure liantul intre anotimpuri, daca se poate. 🙂 aaa, mi-ai ramas cu episodul 2. remember? 🙂

    uno, declar oficial, la mine, aprinderea veiozei! 🙂

    somn lin sa aveti!

    http://www.youtube.com/watch?v=dMla4gQ3dMo&feature=related

    PS. simone, te asteptam cu…. pictura party-ului.

    tania 4 iunie 2010 0:41 Răspunde
  • trecator… NOI toti… sau daca vreti toti si toate…
    Am postat ceva acum cinci minute … si s-a cenzurat cred.
    vad ca ati plecat la nani… Noapte buna.

    CristinaC 4 iunie 2010 1:03 Răspunde
  • Thomas Man te rog explica-mi si mie postarea ta
    „CAT (NE) COSTA UN TANGO ?
    Visul de îmbogatire duce, oricum, pe centura.
    «Nu m-am vandut la gramada tarabii», zicea un poet demn, strangandu-si cureaua.
    Ca vorba lunga, un dans e o manipulare cu picioare.
    Încerc coregrafia din «Rabbit», cu autonotare, da’ nu-mi iese nici asta.
    Nu stiu sa dansez loto decat, poate, uneori, cu sentimentele. Si si atunci pierd, cu buna stiinta. Castigi în detrimentul cuiva, nu ?
    As prefera sa fac joc egal si la ruleta rusa.”

    Eu sunt o persona simpla si directa si nu inteleg deloc, dar deloc ,ce are vanzarea tangoului cu vandultul la taraba sau cu imbogatirea si centura.
    Scuze dar as vrea sa inteleg
    Multumesc

    CristinaC 4 iunie 2010 1:07 Răspunde
  • Acum am venit acasă. Dacă v-aţi culcat, vă învelesc, dacă nu, am ceva f. hazliu pe blog…

    Omuldelamunte 4 iunie 2010 1:28 Răspunde
  • tocmai intrebam pe unde esti omule…

    CristinaC 4 iunie 2010 1:33 Răspunde
  • Dragilor, acum am venit acasa, la 2.00 noaptea, petrecerea aniversara Tango a fost SU-PER-BA!!! 🙂 Am stat ore intregi, pe terasa splendida a Hotelului Caro (e pe malul Lacului Floreasca!) si am vorbit, am ascultat muzica, am baut minunatii si am ras cu redactia (numai noi mai ramaseseram, de la la 10.00 seara incolo) de-am lesinat. 🙂 A fost ca-n plexul tineretii mele. 🙂

    Simona Catrina 4 iunie 2010 2:27 Răspunde
  • Simona, mă bucur tare de râsul redacţiei. Înseamnă un viitor roz.

    Omuldelamunte 4 iunie 2010 2:34 Răspunde
  • SImona… ce bine ca v-ati bucurat!
    Si noi toti cu gandul la voi!

    CristinaC 4 iunie 2010 5:15 Răspunde
  • tare mult m-am gandit azi la voi, Simona…
    am iesit afara, m-am dus sa ma plimb pe marele bulevard, sa fac ceva placut.
    „La Multi Ani Tango!”, inca o data si inca o data.

    amalia 4 iunie 2010 7:17 Răspunde
  • 🙂 La multi ani, Tango! Ma bucur ca v-ati distrat cu totii. Stiu unde e complexul Caro. Acolo a lucrat prietena mea cea mai buna pe timp de vara. De cate ori vorbiti (tu si Alice) una despre cealalta, mereu ma gandesc si sper ca si prietenia noastra sa fie asa de frumoasa si durabila.

    Am reusit si eu ieri sa gasesc revista si de abia astept sa o citesc. Din fericire o sa am si timp zilele astea pentru ca plec din Bucuresti sa imi bucur plamanii cu aer curat. Plec diseara si imi e foarte greu sa nu o frunzaresc macar, dar mi-am promis ca o sa ma bucur de ea cand o sa fiu deja relaxata si cand Bucurestiul o sa fie departe. Va doresc un weekend placut si racoros! :X

    ioana_m 4 iunie 2010 7:48 Răspunde
  • CristinaC, îmi exprimam niste temeri. Nu sunt multe exemple bune de reviste (ceva mai) independente care, fiind înghitite de rechini financiari, sa fi ramas la fel de libere. Comertul si libertatea de gandire nu se marita prea bine. Sunt din categoria „Toma Necredinciosul”, cum zicea si Iana. Dar sunt f bucuros ca Simona a reactionat asa ! Înseamna ca dracul (poate) nu-i chiar asa de negru. Repet : profesionistii banilor, simbolizati de miliardari gen Patriciu, mi se par dubiosi, chiar suspecti. Uite ce au provocat în lume în ultimii 2 ani finantistii !
    Versul ala cu „gramada tarabii” e adevarat, mai e ceva si dincolo de castig, afacere, bani.
    Daca supravietuirea Tangoului a trebuit sa treaca prin asta, sper sa fi meritat sacrificiul si sa-i mearga cel putin la fel de frumos.

    Thomas Man 4 iunie 2010 11:30 Răspunde
  • Azi, flori de lamaita, Tania 🙂 Maine, cine stie ce-o mai fi !
    Mersi de mirosuri. Închipuite.

    Thomas Man 4 iunie 2010 11:32 Răspunde
  • Simona, o diaporama ?
    Detalii despre alcoale-minunatii ?
    Toata suflarea simonofila e avida de imagini cincinale 🙂
    E chiar ok ok contractul de vanzare-cumparare ?
    Accesul la blogul tau va fi contra cost ?
    Week-end pufilastic !

    Thomas Man 4 iunie 2010 11:36 Răspunde
  • Dragilor, imi rezerv povestile pentru duminica seara, acum plec din oras pentru doua zile, va pupacesc din goana autostrazii, in curand, si ne revedem cand apune weekend-ul!!! 🙂

    Simona Catrina 4 iunie 2010 13:40 Răspunde
  • Tot dintr-o goneta vin si eu cateva clipe sa-mi iau ramas bun de la cei dragi de-aici.
    Deocamdata e doar pentru week-end, nu rasuflati usurati; ))

    Una 4 iunie 2010 14:14 Răspunde
  • cine pleaca ultimul sa stinga lumina, va rog :)) si eu plec, pe lumina. ne-auzim la intoarcere.

    un trecator 4 iunie 2010 14:53 Răspunde
  • ne vedem cand ne intalnim. 🙂 weekend savuros si calduros sa aveti!

    cine pleaca ultimul, sa stinga lumina! 🙂

    tania 4 iunie 2010 15:07 Răspunde
  • ne vedem cand ne intalnim. 🙂 weekend savuros si calduros sa aveti!

    cine pleaca ultimul, sa stinga lumina! 🙂

    tania 4 iunie 2010 15:08 Răspunde
  • S-a facut!:)

    Blanca 4 iunie 2010 15:41 Răspunde
  • Eu nu plec, deci mai adaug un bec! 🙂 Week-end distractos!

    nico 4 iunie 2010 15:44 Răspunde
  • Da’ cu doua becuri s-ar putea sa mi se pupeze vazul! 🙂

    nico 4 iunie 2010 15:47 Răspunde
  • Daa, foarte bine faci Nico! vin zorile peste ocean asa ca o sa ai companie aleasa 🙂

    Blanca 4 iunie 2010 15:47 Răspunde
  • Pregatim neoanele , Blanca! Va astept cu drag!

    nico 4 iunie 2010 15:48 Răspunde
  • Simona, ma bucur mult pentru voi toti ca ati avut asa o petrecere reusita.
    te astept cu vesti si povesti.

    weekend placut tuturor!

    iana 4 iunie 2010 16:02 Răspunde
  • CristinaC, scurta completare la raspunsul precedent : cand un crocodil înghite un pestisor, în principiu, pestisorului nu-i e prea bine. Poate doar cu pestisorul de aur sa aibe crocodilul probleme de digestie 🙂

    Thomas Man 4 iunie 2010 16:28 Răspunde
  • Pt Nico si cei/cele care tin lumina sus :
    http://www.youtube.com/watch?v=m1b03AmFVng

    Thomas Man 4 iunie 2010 16:30 Răspunde
  • Daca vreti indicatii coregrafice pt week-end, îl aveti pe Jamie Lidell la telefon :

    http://stereogum.com/393372/jamie-lidell-telephone-video-stereogum-premiere/video/

    Thomas Man 4 iunie 2010 16:30 Răspunde
  • Weekend placut dragilor… la voi o fii vreme frumoasa… pe noi ne tot viziteza mici furtuni asa ca planuri nu prea putem face.

    CristinaC 4 iunie 2010 16:34 Răspunde
  • TM,
    poate ramine crocodilul cu un os in git. 🙂

    iana 4 iunie 2010 16:53 Răspunde
  • Pt finalul asta de poveste, semnez imediat, Iana 🙂

    Thomas Man 4 iunie 2010 17:02 Răspunde
  • Thomas, multumesc… ma gandeam ca asta inseamna ceea ce ai scris dar pentru ca eu in gerneal nu vrea ma exprim metaforic taraba… centura… asta n-am inteles.

    CristinaC 4 iunie 2010 17:07 Răspunde
  • nu prea am vrut sa spun…

    CristinaC 4 iunie 2010 17:20 Răspunde
  • bine TM,
    o semnam anonima!

    iana 4 iunie 2010 18:25 Răspunde
  • Business Time
    Un clip cu Flight of the Conchords în care se oglindesc unele scrieri ale Simonei si ar putea chiar sa-i inspire un nou text !
    Sper sa va amuze si pe voi, în tragismul lui cotidian (saptamanal ?) sub semnul dragostei în doi facuta de unul singur 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=IGk07IbN3bA

    Iana, cu cerneala simpatica 🙂

    Thomas Man 4 iunie 2010 19:26 Răspunde
  • Trag licuricii de maneca si ii chem la un Tango:
    http://www.youtube.com/watch?v=ZBgpJ_C-ZVg&feature=related

    nico 4 iunie 2010 20:23 Răspunde
  • Si daca tot nu-i suficient, asta sigur va incanta doamnele si nu numai:
    http://www.youtube.com/watch?v=DS-movP04Lw&playnext_from=TL&videos=k3tctZvulRI 🙂

    nico 4 iunie 2010 20:27 Răspunde
  • Multumim, TMan pt becuri, neoane si sabloane, dansuri, pestisori si oscior ! Nu stiu ce am vrut sa spun cu asta, da nici n are prea mare importanta… :))

    nico 4 iunie 2010 20:34 Răspunde
  • CristinaC,
    merci de e-mail draga mea. iti raspund aici doar cu Multumesc fiindca pe e-mail as fi scriu fara oprire 2 ore.

    iana 4 iunie 2010 20:41 Răspunde
  • TM,
    am vazut video acela. Prima reactie a fost sa rid, dar apoi stii ce? e cam adevarat… si parca sa rid singura de mine nu prea imi vine. 🙂

    iana 4 iunie 2010 20:42 Răspunde
  • si TM, cred ca nu sciem si nu semnam nimic, fiindca ai vazut ca nici nu cerneala vegetala nu-i chip sa te ascunzi ca te recunoaste lumea… nu i-ai vazut ce repede au sarit ca ei stiau, ca stilul tau asa inconfundabil … 🙂

    iana 4 iunie 2010 20:45 Răspunde
  • Nico, mi-a placut mult, fraza ta, aparent dezlanata 🙂 Si mersi de cadouri muzicale 🙂
    Iana, mai dreg ceva din clipul precedent cu dragostea în monolog, cu imagini din Cartea Dragostei, de rasfoit în doi (un alt subiect pt Simona ?):
    Peter Gabriel – The Book of Love
    http://www.youtube.com/watch?v=FmnDXRJ7btE
    Putina poezie n-a omorat pe nimeni, nici la 90 de ani.

    Thomas Man 4 iunie 2010 20:57 Răspunde
  • Stilul meu e apa de ploaie, Iana 🙂 NATURALA. Nu am vrut sa schimb placa, no reason to hide.
    Raman la tema favorita a muzei noastre plecata pe litoralul romanesc (probabil), a week-endurilor sau a serii de miercuri (daca e sa ma iau dupa Flight Of The Conchord) : si clipul asta ar avea temei s-o inspire pe Simona la scrieri, si pe voi/noi la… ?
    Dennis Ferrer – Hey Hey
    http://www.youtube.com/watch?v=5dgimjMhAIk

    Thomas Man 4 iunie 2010 21:02 Răspunde
  • Nico, loved your Cook! Yumi!
    Iana, si hazul de necaz ajuta uneori (si de sosetele alea oribile, care raman on).
    Thomas:” si pe voi/noi la… ?” … leaving our partner ‘cos he said Hey?

    Paca 4 iunie 2010 21:44 Răspunde
  • Paca 4 iunie 2010 21:52 Răspunde
  • imaginea a doi batrini, un el si o ea, tinindu-se de mina, imaginea a doi batrini, stind pe o banca timpla linga timpla… emotionant.
    nu ma opresc insa aici… nu pot (sint intr-o stare emotionala „speciala”) si ma intreb: asa au fost toata viata? mina in mina, timpla linga timpla? nu s-au „ratacit” niciodata? nu
    s-au „racit” niciodata? nu se sperie romantismul de rutina? nu fuge romantismul pus fata in fata cu treburile de zi cu zi: spalat, facut cumparaturi, alergat pentru te miri ce, nervi in trafic, caldura mare si aer conditionat nefunctional in casa…. doar citeva dintr-o luunngaaa lista.

    iana 4 iunie 2010 22:07 Răspunde
  • Iana, eu cred ca s-au racit, s-au ratacit, s-au speriat, au fugit, s-au reintors, dar ceva a fost mai puternic de atat…poate si acea forma de iertare ce duce uneori in abis, poate si imprejurarile …nu spun ca putea fi destinul, nu cred in el.

    nico 4 iunie 2010 22:46 Răspunde
  • Paca, ai pus punctul pe „i” ! Sa nu dezbatem, nu?

    nico 4 iunie 2010 22:49 Răspunde
  • Va spun tuturor „Buna seara ! ” Dupa ce am fost impartiti in commenturile de ieri in literati si papagali , incerc sa ma exprim cat mai putin pentru a nu deranja simturile multi-literar-dezvoltate . Se intelege si s-a vazut de buna seama ca eu fac parte din categoria papagalilor , pentru ca ma exprim normal , cei literati se exprima superior in metafore care mai de care mai alambicate , dar ce e drept sunt toleranti desi ne aflam cu totii intr-un spatiu neutru .
    Eu sincer nu inteleg de ce trebuie sa ma simt tolerata de cineva care asemeni mie e doar un musafir care mai poarta si o masca pe chip , eu macar sunt descoperita , asta sunt ! Incerc sa nu arunc cu pietre si sageti in nimeni caci nu consider ca ma aflu pe un camp de lupta . Dimpotriva ! Caut aici , si pana mai deunazi gaseam , liniste , voie buna , veselie , joaca .
    Jobul meu e de asa natura ca toata ziua traduc din romana intr-o alta limba si viceversa , nu mai am putere seara sa traduc si din romana in romana , poate de aceea aleg sa ma exprim simplu , firesc , omenesc .
    Nu cred ca cineva din acest spatiu – sa-mi fie cu iertare – o poate egala pe Simona Catrina jurnalist si scriitor cu real talent , cu renume deja , dar care se exprima simplu , frumos , savuros, pentru toate mintile mai mult sau mai putin „literate”.

    Marina 4 iunie 2010 22:51 Răspunde
  • in alta ordine de idei… cititi-l pe ODLM… e bestial!

    iana 4 iunie 2010 23:01 Răspunde
  • Frumosi scriitori (si cititori), v-am crezut pe toti plecati in weekend. 🙂 si ce-mi vad ochii? 🙂
    Thomas, nico, iana- la excelente taclale. Vreau si eu sa ating 90 de ani, de mana cu sufletul meu. Avusesem un plan cu ceva luni in urma. Sa „acostez” doi batranei de pe strada mare si sa-i intreb cum suna iubirea la etatea lor. Nu mai stiu de ce nu am facut-o…cred ca am avut emotii cand le-am vazut privirile senine si calduroase, de nicio grija de pe pamantul asta nu mai parea sa-i framante. Dar am s-o fac. Negresit. 🙂

    marina, ce-ti veni? 🙂

    tania 4 iunie 2010 23:06 Răspunde
  • draga Marina,
    ca o papagalita ce ma aflu, permite-mi sa te intreb cine a zis asa? ca am incercat sa citesc in urma si n-am gasit…

    iana 4 iunie 2010 23:06 Răspunde
  • Marina draga… Eu sunt papagalul nr 1 ca eu am fost prima care n-am inteles metaforele…sincera sa fiu nu am nici o afinitate pentru pasari dar stiu ca unii papagali sunt f destepti si au o intuitie…..

    CristinaC 4 iunie 2010 23:09 Răspunde
  • nico, suna bine bine „Light On”-ul lui DC. imi si dau seama de ce pare, chiar fizic, atat de nedormit. 🙂

    tania 4 iunie 2010 23:10 Răspunde
  • tania,
    eu am intrebat-o pe bunica mea. am intrebat-o ca o idioata, ceva de genul „cum ati stat voi amindoi aproape 60 de ani?” obraznica, ca o adolescenta care le stia ea pe toate. si mi-a raspuns: „ne-am ingaduit”. atit. si eu n-am inteles cum vine aia ingaduiala. mi-am adus aminte tirziu, cind bunica nu mai era cu noi. ei, si acum, ingaduiala asta vreau sa o stiu si eu. ca mi-e teama ca eu nu voi avea asa ceva.

    iana 4 iunie 2010 23:10 Răspunde
  • marina, avem papagali aici??????? 🙂

    tania 4 iunie 2010 23:11 Răspunde
  • INGADUINTA.

    Cuvant tare frumos, dar extrem de complex, iana. Trebuie sa mai fie ceva pe langa ingaduinta. Sau nu? uite ca nu-mi dau seama. ingaduinta este un sentiment nobil. suna atat de pretios starea asta. oricum, spunea ceva adevar bunica ta. asha simt. 🙂
    dar mai simt ca-mi prind urechile, incercand sa dezleg explicatia asta.

    tania 4 iunie 2010 23:15 Răspunde
  • iana… multa lume a lipsit de la lectia ingadiuntei…de aceea ne certam ne razboim ne contrazicem panan in panzele albe si ne amaram sufletele… ca nu stim sa ingadium

    CristinaC 4 iunie 2010 23:17 Răspunde
  • Iana , am ales sa nu dau nume dar te rog citeste toata ziua de ieri si vei intelege ( incepand de la ora 10,40).

    Marina 4 iunie 2010 23:19 Răspunde
  • si de ce nu stim, cristinaC? sau de ce nu reusim sa stim? sau stim foarte putin? ingaduinta e produsul finit al rabdarii corelat cu intelegerea. ambele adanc inradacinate in ceea ce-i leaga, adica dragoste, iubire. cred ca, oricum, cu cat inaintezi in varsta, devii si mai tolerant. de fapt ingaduitor. na ca am gasit antonimul la ingaduinta. 🙂

    tania 4 iunie 2010 23:22 Răspunde
  • bravo tania…. ce repede l-ai gasit. Tu il stii probabil bine de aceea ti s-a aratat sinonimul.
    Bariera in drumul lin si frumos al tolerantei, ingaduintei, respectului fata de tot ceea ce ne inconjoara eu cred ca se numeste orgoliu… dar poate gresesc.

    CristinaC 4 iunie 2010 23:27 Răspunde
  • Tania , pai unii scriu bilete literare si altii bilete de papagal , conform unor spuse . Deci avem papagali . Cel putin 2, adica eu si Cristina C care se bate cu mine pentru locul 1 !

    Marina 4 iunie 2010 23:29 Răspunde
  • da. cristinaC. realul antonim al ingaduintei este orgoliul. sustin ce spui. sigur nu gresesti. iar orgoliul este cel care instraineaza. de aici………un intreg sir de meloconflicte.

    tania 4 iunie 2010 23:31 Răspunde
  • marina, zi-mi sa dau click exact unde trebuie. ca sa inteleg. daca ai sti ce papagalita is shi eu…….:) sau stii???? 🙂 🙂 shi daca shti, ce loc imi dai???? 🙂 sa stii ca sunt greu de multumit.
    acum, trecand la lucruri serioase, eu mi-am atins la un moment dat apogeul papagalicesc. de nerevazut ultimul coment de la postarea anterioara, cand am pliscuit de mama focului. am avut si motive, ce-i drept. dar intrebarea mea de acum ar fi…..la ce bun sa ne rostogolim in munti de cuvinte suparacioase?

    tania 4 iunie 2010 23:36 Răspunde
  • draga, merci… mie nu-mi venise „ingaduinta” prin minte. o fi neuronul in vacanta… sa ma scuzati.
    dar termenul e frumos si imi place.
    Marina, chiar nu inteleg… dar daca tu zici ca e de suparare, asa o fi.
    eu nu vad sa fie ceva de suparare in ce s-a scris ieri incepind cu ora 10.40PM.

    iana 4 iunie 2010 23:37 Răspunde
  • dragelor dar fara orgoliu cum s-ar contura personalitatea, mmm?

    iana 4 iunie 2010 23:39 Răspunde
  • mai, nu gasisem eu cuvintul „ingaduinta” dar tania sa stii ca nu imi suna bine „antonimul” si ma gindeam ca e „sinonimul”… 🙂 hai ca mai stiu si eu cite ceva, deja ma simt mai bine.

    iana 4 iunie 2010 23:41 Răspunde
  • iana, buna intrebare. cred ca orgoliul este doar o mica particica a personalitatii. cu siguranta nu el, orgoliul, este cel care decide. in opinia mea, personalitatea se construieste din mai multe calitati, iar aici orgoliul trebuie sa fie musai una dintre ele, nu un defect. cristinaC, tu te refereai la sensul peiorativ al „orgoliului”, cand unul dintre cei doi parteneri vor sa se impuna prin orice mijloc. shi unde se poate striga mai mult decat in….. orgoliu???? eu asta am inteles. personalitatea ar trebui sa lege nu sa descalifice, asha zic. desi, nimic nu este perfect, nu-i asha iana?

    tania 4 iunie 2010 23:45 Răspunde
  • iana, eram prin glume rasuflate. 🙂 🙂 iar am dat-o pe langa. nici neuronii mei nu stau bine neam a final de week. 🙂 dar cristinaC a prins-o. 🙂 (sic!)

    tania 4 iunie 2010 23:46 Răspunde
  • ai dreptate tania… eu la cel orgolui sau EGO ma refeream

    CristinaC 4 iunie 2010 23:49 Răspunde
  • da tania, nimeni nu-i perfect. absolut de fiecare data cind aud „nimeni nu-i perfect” imi vine in minte:

    http://www.youtube.com/watch?v=eLW5jzHsW7c&feature=related

    iana 5 iunie 2010 0:02 Răspunde
  • superrrrr! 🙂 :):), iana. nu il stiam. super. de zece ori super. chiar ma apucase melancolia lipsei perfectiunii, cand……”I AM A MAN!” – „NOBODY IS PERFECT” –
    (bine bine, nici chiar asha. 🙂

    tania 5 iunie 2010 0:08 Răspunde
  • taniaaa,
    adica tu ai vazut „Some Like it Hot”?
    nu pot sa cred… iti dau 2 saptamini, si te intreb iar. trebuie sa il vezi! neaparat!

    iana 5 iunie 2010 0:11 Răspunde
  • daca nu ma insel, in romana e tradus „Unora le place jazzul”

    iana 5 iunie 2010 0:11 Răspunde
  • ba da. cand eram mica. 🙂 si nu stiam ca nu exista perfectiune. 🙁

    tania 5 iunie 2010 0:12 Răspunde
  • adica tu nu ai vazut…. asa era intrebarea, dar a iesit altfel din degete. 🙂

    iana 5 iunie 2010 0:13 Răspunde
  • dar, uite, iana, pentru ca pana la varsta mea nu am apucat sa revad unul dintre filmele la care ma ducea tata la cinema in zi de duminica, denota ca „i am not a perfect person”. 🙂
    pe TVR 1 am revazut doar secvente din acest film, dar scena postata de tine nu mi-o amintesc. sau poate chiar sunt prea tired la ora asta.

    de fapt, chestiunea cu „nobody is perfect” din filmul tau imi aminteste de asta:

    http://www.youtube.com/watch?v=r35yw6iqXU4

    asta voiam sa spun. 🙂

    tania 5 iunie 2010 0:20 Răspunde
  • faina melodie… voi stiti muzica, adica voi colegii mei din Simona wonder blog.
    weekend placut. am fugit acasa la copil.

    iana 5 iunie 2010 0:22 Răspunde
  • Pe mine m-a dus gandul la mel asta:
    http://www.youtube.com/watch?v=rh4TW8x6unc

    nico 5 iunie 2010 0:24 Răspunde
  • Somn usor tuturor!

    nico 5 iunie 2010 0:35 Răspunde
  • N-am stiut ca a murit dl. C. Am plecat de mult timp din B. Imi pare rau! Chiar rau. Mi-l amintesc cand imi spunea: „Tu pari singura intr-un ocean de oameni!”

    T. 5 iunie 2010 8:20 Răspunde
  • Bună dimineaţa ! Mă jucam în foi de viţă. Mai ascult nişte muzici de aici şi revin.

    Omuldelamunte 5 iunie 2010 10:23 Răspunde
  • RAZBOIUL CU TROIA NU VA AVEA LOC
    «Sunt o minciuna care spune adevarul» afirma nea Jean C (Cocteau, nu Constantin). În haina nick-urilor, spunem des traznai, manati de umori si susceptibilitati greu de desenat cu mana altuia, uneori minciuni (involuntare ?) alteori nimerim si adevaruri. Nu numai copiii spun traznai, si fantomele.
    Pe scurt : Marina, «bilete de papagal», în stiloul Unei, era, cred, doar un joc de cuvinte (ref. Arghezi, etc), poate cam nefericit în contextul hipersensibilitatilor. Razboiul asta nu e al tau si nu mi se pare foarte fair sa o amesteci pe CristinaC (care tot timpul a fost de o tinuta ireprosabila, nu ca noi) în el, nici sa încerci sa-i sensibilizezi pe ceilalti la un razboi de traduceri de cuvinte pt regasirea linistii de altadata pe care o invoci. De ce încerci sa ierarhizezi fantomele ? Sa ne împarti în doua cete ? Nu avem destule ierarhii si clasificari în viata reala ? Avem un caiet de sarcini aici care ne obliga la elemente autobiografice ? Fiecare are dreptul sa dea ce si cum si cand poate, respectandu-i pe ceilalti.
    Faptul ca rastalmacesti peste/în fiecare zi cuvinte mi te face foarte simpatica. Faptul ca rastalmacesti gresit cuvinte – vezi cuvantul meu «tolerant» din care ai dedus ca esti tolerata – ma întristeaza. În toleranta si intoleranta sunt si alte rezonante de care nu ai tinut socoteala în interpretare. Mai e cazul sa repet ca în fraza mea nu era nici cea mai mica intentie de jignire ? Ca în textul incriminat la ora 10H40 nu era intentia de împartire, divizare, ci de ADUNARE ?
    Marina 🙁

    Thomas Man 5 iunie 2010 15:25 Răspunde
  • nu pot vorbi in numele altora, dar in ceea ce ma priveste de ce m-as „aduna” cu tine, tm, care m-ai facut emoticoana mare, sau cu omdl, care ma intreba de antirabic?! imi pare rau, dar nu gasesc nici un motiv, si in viata reala as face la fel – v-as evita. nu caut sa retraiesc experiente amare de genul asta, se gasesc destule ocazii in viata reala sa „ti-o iei” pe nepusa masa, chiar mai urat de atat.
    dimpotriva, cred ca ar trebui sa va bucurati ca ati ramas intre voi, fara note discordante, dar de fiecare data cand mai arunc un ochi si pe aici dau peste cate un mini-conflict avandu-te pe tine drept personaj principal – crezi ca e absolut intamplator, ca de vina sunt doar „hipersensibilitatile” sau poate exista infima posibilitate ca raspunsul sau macar o parte din el sa se gaseasca si in alta parte? e doar o intrebare..

    justine 5 iunie 2010 17:14 Răspunde
  • Cateva poze de la party Tango – la mine pe blog! Enjoy! 🙂

    Alina Grozea 5 iunie 2010 17:54 Răspunde
  • @Justine- Întrebată fiind dacă ai fost pe blogul meu ai răspuns că dulcegăriile îţi produc greaţă. Am tăcut, ca să recidivezi, spunând despre un comentariu de-al meu că foloseşte „clişee obosite”. Eu nu te-am cunoscut, nu te-am atacat ! Nu crezi că era normal să „ţi-o iei”?
    Era şi mai normal să te superi că te-am întrebat dacă ţi-ai făcut antirabicul. Promit că am să întreb câinele.
    Intru zilnic aproape pe acest blog. Ai văzut ca eu să fi avut vreun conflict cu altcineva? Dacă nu mi se arată colţii, stau pe băncuţa mea.

    Omuldelamunte 5 iunie 2010 18:33 Răspunde
  • E COMPLICAT CE SE VORBESTE AICI. ASCULT SI EU, CU GURA CASCATA.
    SIMONA, ESTI DESPARTITA DE IUBITUL TAU? ASTA E O DURERE.
    SI A MEA. NU VREAU ASA COINCIDENTE CU TINE.

    PRINSA 5 iunie 2010 18:42 Răspunde
  • eu nu te-am atacat pe tine personal. nu, nu cred ca este „normal”. intr-o lume „normala”, dupa parerea mea, nu raspunzi la „clisee obosite” asa cu ai facut tu. dar e impamantenit la noi sa se atace omul, nu raspunsul, si daca se poate intr-un mod cat mai personal posibil. orgoliile sunt asa de mari ca la cea mai mica intepatura ti se baga pumnul in gura si dupa aceea esti intrebat „dar nu ti se pare normal?!” NU, nu mi se pare normal! absolut nimic din ce s-a intamplat atunci nu mi se pare normal! daca asta e normalitatea in care traiesti tu, te las pe tine sa te bucuri de ea, caci eu nu vreau sa stiu de o astfel de normalitate.

    si nu era nevoie sa recidivezi si sa imi spui ca vei intreba cainele, ca si cum sunt o persoana bolnava, turbata, multumescu-ti mult pentru noul compliment! era extraordinar de greu sa spui ca pur si simplu iti pare rau, nu?

    justine 5 iunie 2010 18:51 Răspunde
  • @Justine- Răspunsul meu la „clişee obosite” a fost ” cât de delicată poţi fi!”. În loc să pui capacul pe oală, ai escaladat conflictul cu grozăvii mai hapsâne. Când ai ajuns în punctul acela, o ignoranţă nu te costa o mojicie!
    În secunda în care am să primesc scuze de la persoana care a început conflictul, atunci am să mă conformez şi eu.
    Este o cutumă nescrisă a conflictelor, neţinându-se cont de sexul iniţiatorului. Întreabă-l pe Abraham Lincoln!

    Omuldelamunte 5 iunie 2010 19:05 Răspunde
  • esti intr-adevar un adevarat gentleman! nu stiu cum am putut pretinde de la un domn sa isi ceara el scuze, chiar daca n-a initiat el conflictul. iti cer prea mult, ai dreptate.

    justine 5 iunie 2010 19:15 Răspunde
  • avem nevoie de ochelari? prea pierdem, a nu stiu cata oara, rolul rostului nostru pe aici.

    http://www.youtube.com/watch?v=zZeiUwgWu_I&feature=related

    tania 5 iunie 2010 19:21 Răspunde
  • @Justine- Eu mă plimbam prin parc, ascultând păsărelele, admirând raţele pe oglinda argintie a lacului sub clar de lună, când tu ai intrat cu jeepul şi m-ai călcat pe picior.
    Eu cred că n-ai auzit scuzele mele de atunci! Am şi acum urme de anvelope de iarnă, pe pantof.
    Vrei să-ţi cer eu prietenia pentru că m-ai călcat pe picior?

    Omuldelamunte 5 iunie 2010 19:31 Răspunde
  • omuldelamunte – nu cred ca vrei sa intelegi care e de fapt masura lucrurilor, probabil si orbit de orgoliul propriu si personal. eu ma opresc aici, tu vorbesti de urme pe pantof, iar eu vorbesc de faptul ca m-ai facut sa ma simt ca ultimul om. despre asta vorbim, despre efectul unor cuvinte prost alese (de mine), foarte bine alese (de tine). eu ma opresc aici. tu opreste-te unde vrei.

    tania, dar care e rolul rostului nostru aici, pana la urma?! intretinerea playlistului? eu nu-mi cunosc rolul rostului aici, credeam ca am voie sa intru si sa aberez in cand in cand fara sa fiu pusa la colt sau poate nu asa des cum s-ar cuveni. scuze, am intrerupt cumva o discutie vesela si vreti sa reveniti la ea?

    justine 5 iunie 2010 19:50 Răspunde
  • justine. de ce te consumi tu atat? pentru ce iti consumi energiile? pai, am avut si eu ocaziile astea pe care incerci tu sa ti le explici acum. controverse mici sau mijlocii mi s-au intamplat si cu omuldelamunte shi cu thomas man si cu nu mai stiu cine. bine, cat mai stau pe aici, exista posibilitatea sa se mai intample. cu oricine, oricand si inevitabil. tocmai pentru ca nu ne cunoastem. tocmai pentru ca ne hazardam, gratuit, in nervisori gonflati de orgoliu. nici in viata de zi cu zi nu ne pricepem foarte bine la respect si nici la intelepciune, la toleranta si nici la rasete, nu-i asha? important este cum se inchid micile razmerite de aici. ne dam mana sau ne retragem. cam acestea ar fi cele doua variante.

    ma intrebi de rol…care sa fie el? rolul rostului? sau rostul? in cazul meu, atata timp cat simona ma atrage in dezbaterea scriiturii ei tonico-forte despre viata, iar alaturi de ea vin oameni cu care am placerea sa vorbesc, constructiv, haios, in rime, ritmuri, laitmotive shi muzichie, ma inscriu. atata timp cat Nu, sunt libera sa intru in concediu. part-time sau full-time.

    tania 5 iunie 2010 20:06 Răspunde
  • @Tania- ăla de-a fost cu tine n-a fost conflict ! A fost o remarcă cam cu 10 grade abătută de la normalitate, despre nişte ţepi care, chipurile, mi-ar fi râcâit torsul.
    Mi-am cerut scuze în genunchi la uşa acestui salon şi la nevoie, pot repeta de câte ori îmi porunceşti domniţă!
    Pot fi şi gentilhomme, când eşti om cu mine!
    Poruncă, Alteţă!

    Omuldelamunte 5 iunie 2010 20:29 Răspunde
  • Nu vreau sa fac pe lupul moralist pentru ca nu e cazul si nici nu spun ca cineva de aici vrea sa faca asta, ci doar vreau sa aduc lumina becului, neonului, licuricilor, lanternei pe aici si sa fim iar plini de viata si va aduc o piesa pe care o ador : „MI-as dori sa fac numai fapte bune..”
    http://www.youtube.com/watch?v=nZDYS3ayHE0

    nico 5 iunie 2010 20:29 Răspunde
  • sa ma joc cu adeptii lui abraham lincoln?
    nu e de mine rolul asta…

    justine 5 iunie 2010 20:30 Răspunde
  • Orice porunca, omule? 🙂 🙂

    ok, ok. Ce sa fie atunci? La o miscare de bagheta sa postezi si aici, pentru cititorii simonei, ultimele doua sau trei linkuri muzicale de la tine. 🙂 🙂 🙂 nu de alta, dar chiar se cere putina muzica. Se poate?

    nico, imi place si mie.

    tania 5 iunie 2010 20:53 Răspunde
  • Justine si Omuldelamunte, va rog frumos sa faceti pace.
    Sau va trebui sa va asteptati rindul! 🙂 🙂
    Emotional este dificil pentru noi toti.

    Justine nu stiu la ce te-ai referit cind ai facut acele comentarii, pe mine , spre exemplu ma incinta povestile din Livada cu meri. Imi aduc inapoi adolescenta, apreciez stilul si gingasia imaginilor. Dar fiecare din noi are dreptul sa gindeasca diferit.

    Justine, tu esti un om direct, sunt sigura ca veti gasi o cale spre impacare.

    Odille 5 iunie 2010 20:53 Răspunde
  • @Justine- Mărturisesc, nu intuiam că a avea orgoliu este un impediment la bărbaţi şi o calitate la femei. În rezumat, tu vrei ca eu să-mi cer scuze doar pentru faptul că nefăcând parte din sexul frumos, ar trebui să am iniţiativa.
    Jurisprudenţa statuează că iniţiatorul primeşte dublul pedepsei celui care întreţine starea conflictuală. Judecătoarul nu se ghidează după sexul inculpaţilor, aşa că tu primeşti o oră de silenzio stampa şi eu jumătate.

    Omuldelamunte 5 iunie 2010 21:03 Răspunde
  • Odille te pooop! Eu va parasesc pentru cateva ore dar sper sa va gasesc tot binedispusi ca intotdeauna! 🙂

    nico 5 iunie 2010 21:05 Răspunde
  • @ Tania- Băieţii probabil sunt pe autostradă şi dacă au iphone-ul cu ei, măcar această melodie să-i îmbie la o ocheadă:
    Pitbull- Maldito Alcohol
    http://www.youtube.com/watch?v=V17o8at-MrE&feature=player_embedded
    Melodia pentru fete este la cuptor.

    Omuldelamunte 5 iunie 2010 21:14 Răspunde
  • @Odille- Ceva frumos tot a răsărit din evocarea unor stări spinoase !
    TU !

    Omuldelamunte 5 iunie 2010 21:19 Răspunde
  • odille, nu stiu la ce livada cu meri te referi, eu ma refer la un schimb de replici de pe acest blog, de mai demult.

    omdl, cred ca glumesti. poti sa il aduci si pe abraham lincoln in persoana (ma rog, ce a mai ramas din el) ca sa te sustina in dreptatea ta. nu am nevoie de scuzele tale. mi s-a intamplat de curand sa asist la o scena in metrou in care un el n-a vrut (pur si simplu n-a vrut) sa ii cedeze locul unei fetite. la fel ca tine pret de 15 minute si-a justificat gestul cum ca este dreptul lui, a mormait ceva de egalitatea sexelor si i-a indicat mamicii un pic socate niste locuri rezervate pentru femei insarcinate si batrani. 15 minute a perorat stand cracanat pe bancheta si n-a lasat pe aia mica sa stea si ea jos. tipul era obosit, mergea la serviciul lui de 2 lei dintr-o corporatie oarecare, dar avea dreptatea de partea lui, statea pe locurile ne-rezervate. si tu ai dreptatea ta.

    justine 5 iunie 2010 21:27 Răspunde
  • A se lua in seama ca eu am poopat-o pe Odille doar pentru ca ne-a vizitat! 🙂

    nico 5 iunie 2010 21:34 Răspunde
  • @Omuldelamunte, eu iti multumesc. 🙂
    Nico, pupici. 🙂
    Am plecat in livada.

    Odille 5 iunie 2010 21:44 Răspunde
  • si pe mine nu? 🙁

    justine 5 iunie 2010 21:45 Răspunde
  • omule, cantecele tot pentru baieti? 🙂 pai asta spuneam eu? 🙂

    odille, te vad si te revad bine. 🙂 bine ai revenit printre galagiosi si hazlii! 🙂

    justine, cand eram tanara precum tine si aveam vreun soi de suparare, ma delectam, sincer, cu niste rockereli.

    http://www.youtube.com/watch?v=hQg4C5l9aPk

    dupa rasfoirea metalelor astora, imi reveneam cu brio de curcubeu. 🙂 🙂 sincer, din nou.

    tania 5 iunie 2010 21:45 Răspunde
  • Justine, pupici si pt tine, desigur.
    Dar te rog frumos, sa faceti pace. Eu sunt semn de pace si afectiune. Sufar cind sunt situatii de confruntare.

    Odille 5 iunie 2010 21:53 Răspunde
  • TM , nu eu am spus ca unii scriu bilete literare si unii bilete de papagal . Imagineaza-ti ca m-a dus si pe mine mintea la Arghezi , dar impartirea Unei a fost prea directa si dupa parerea mea deloc metaforica . Mi-am permis sa o amestec pe CristinaC – despre care si eu afirm ca este un om deosebit – in gluma ca ne batem pentru locul 1 in ceata papagalilor dupa commentul postat de ea si dupa ce noi doua vorbisem in alt spatiu si altfel.
    Constati ca s-au rarit comentatorii , accepti ca cel putin partial esti responsabil de asta dar doar pentru ca ai fost gresit inteles. Tot ce exprimi are doua sau mai multe intelesuri , daca cineva se simte lezat , te aperi usor spunand ca altceva ai vrut sa spui , ca ai fost inteles gresit . Multi din cei care comentau aici pot fi intalniti pe celelalte bloguri si pe caffe-chat si eu cred ca daca au ales asta au motive reale nu inchipuite .
    Tot vorbesti despre hipersensibilitate , acesta e formatul revistei , se adreseaza unor oameni cu un grad mai mare de sensibilitate ´care pot fi raniti uneori doar cu un cuvant .
    Nu mi-o lua in nume de rau , nu vreau un razboi cu tine asa cum nu vreau cu nimeni . Nu vreau sa te ignor , vreau sa te citesc cu placere asa cum facut-o de cele mai multe ori .
    Exista insa un lucru care ma nedumereste in ceea ce te priveste : Thomas de dupa Vegetalink e un altul decat cel dinainte . Esti mult mai incisiv in exprimare , mult mai greu de descifrat si mult mai putin tolerant .

    Marina 5 iunie 2010 21:54 Răspunde
  • @Justine- Mi s-a întâmplat de curând să asist la o scenă de trafic bucureştean.
    El era cu un Ferrari roşu pe un bulevard cam gri. De pe o străduţă cu tei şi cu „cedează trecerea”, o maşină condusă de ea a intrat, şi anume, în coliziune. Poliţistul tocmai stabilea de parte cui este vina, când s-a auzit o voce, pare-mi-se de femeie, care striga:
    – Măi Abrahame, tu n-ai văzut că la volan este o doamnă?
    Aceasta este o pildă. Orice asemănare cu personaje virtuale îmi dă de gândit…

    Omuldelamunte 5 iunie 2010 22:24 Răspunde
  • Thomas, intentionam sa nu mai comentez pe acest blog, desi am mult respect pt Simona si pt majoritatea vizitatorilor. Va trebui, insa sa raspund la comentariul tau.

    Thomas te rog sa joci „fair” si sa nu arunci vina in curtea Marinei. Tu stii foarte bine ca esti cel care a inceput cu divizarea personajelor de pe acest blog in doua lumi, dupa criteriile tale : o lume care se ridica cit de cit la un nivel pe care tu il accepti si o lume care-ti producea tot felul de simptome neplacute. Tu ai expus si ce viziune ai pt blogul Simonei, nimic real, totul sa fie o joaca de cuvinte si de fitze.

    Folosind catrene precum Nostratadum ai reusit de fiecare data cind cineva se simtea vizat, sa vii cu o alta interpretare. Noi avem un IQ destul de ridicat sa intelegem, insa.

    Una a continuat, impartind vizitatorii in „Lume buna” si „Lume Ne-Buna”, specificind si metoda de a trata „Lume Ne-Buna”, metoda „ignorul”, cum o numeste ea.
    Aceasta remarca a fost repetata cu citeva ocazii, insa felul cum am fost educata nu mi-a permis sa ripostez.

    Ce este ciudat este faptul ca voi faceti asta pe un blog care nu va apartine.

    Blogul Simonei a fost impartit in doua lumi. ca urmare cei din Lumea ne-alesilor, au decis sa se retraga gratios, unul cite unul.

    Justine si Marina au perfecta dreptate.

    Am intervenit acum , desi ratiune imi spunea sa nu o fac.
    Imi pare rau sa nu mai particip pe acest blog pt ca unele persoane de pe acest blog imi sunt dragi, insa imi dau seama ca luasem o decizie foarte inteleapta.

    Odille 5 iunie 2010 22:34 Răspunde
  • aceasta nu este intreaga poveste, da-mi voie sa o completez:
    dupa coliziune domnul din ferrari s-a ridicat de la volan si a luat-o de par pe ea, a dat-o cu capul de capota pana a vazut ca nu mai misca si s-a urcat linistit inapoi la volan. ulterior a sustinut ca el n-are nici o vina, caci ea a intrat in coliziune.
    orice asemanare cu personaje virtuale imi da de gandit.

    justine 5 iunie 2010 22:35 Răspunde
  • Buna ziua si bine v-am gasit.
    Ma bucur ca sunteti aici mai multi …
    Sunt foarte convinsa ca v-ati impacat deja caci mie acest blog imi este foarte drag si voi toti la fel.
    Multumim pentru muzici… vor rasuna in gradina mea in curand.
    Un weekend de vis va urez!

    CristinaC 5 iunie 2010 22:48 Răspunde
  • @Justine- Ba, pardon! Asta-i ce scriu ziarele. Eu am fost martor şi deşi pare un scenariu obosit, el a cerut să se facă schimb de cărţi de vizită şi să plece fiecare la garajul său.
    Lumea a cam început să murmure în direcţia ei şi totuşi, i se citea în priviri ceva devenit leitmotiv în atari circumstanţe ” câtă dreptate am şi toţi sunt împotriva mea. Of, lume!”

    Omuldelamunte 5 iunie 2010 23:04 Răspunde
  • nu. acela e laitmotivul lui Thomas Man. eu nu am laitmotive, doar motive. nu-mi amintesc de nicio carte de vizita. te referi la elegantul „ce delicata esti”?

    sa stii ca eu pot s-o tin tot asa pana ma da simona afara – cine te crezi sa imi vorbesti cum mi-ai vorbit?

    justine 5 iunie 2010 23:18 Răspunde
  • @Justine- „Ce delicată eşti!” era o carte de vizită cu fonturi gonfiabile, în relief. Trebuia s-o iei ca atare !
    Mă cred un om care se aruncă în tranşee la atacurile oricărei fiinţe, fie ea şi ultimul om, aşa cum, în mod cu totul nefericit, te-ai simţit tu.

    Omuldelamunte 5 iunie 2010 23:36 Răspunde
  • justine, omule, eu va propun sa faceti un schimb de emailuri, ID-uri etc, care va poate da posibilitatea buzduganelor, sabiilor, etc, fix ca la tatari, din vremea lui hassan pasha, pana ce marul discordiei se va fi epuizat. ce zici, justine? au mai fost episoade pe aici, dar, din cate imi amintesc nu atat de insirate cu venin.

    omule, eu sunt prima care iti multumeste pentru Delerium.

    tania 5 iunie 2010 23:41 Răspunde
  • aveti un mod cam ciudat de a da carti de vizita, si tu si TM.

    justine 5 iunie 2010 23:46 Răspunde
  • nu, multumesc, tania. imi pare rau ca pana si tu ma vezi ca pe o persoana plina de venin. ma retrag, nici o grija.

    justine 5 iunie 2010 23:57 Răspunde
  • @Tania- este atât de evident că te-ai referit la episoade/ comentarii pline de venin şi nu la persoane.
    Tu vezi ce turnură a luat? Sesizezi complexul?

    Omuldelamunte 6 iunie 2010 0:04 Răspunde
  • justine, nu fi copila. veninul este la comun. diferenta este ca unul e mai elegant, altul este mai dintr-o bucata.

    omule, lasa si tu orgoliul. Fa intr-un fel si cere-ti scuze. Voi chiar nu puteti da mana? In viata reala cum faceti? 🙂 adica, nu v-ati plictisit de discutia asta, in jurul unei teoreme cu radacini necunoscute? eu da!

    tania 6 iunie 2010 0:08 Răspunde
  • @Tania- Mulţumesc că m-ai ales etalonul eleganţei!

    Omuldelamunte 6 iunie 2010 0:33 Răspunde
  • Proces, Odile ? 🙂
    Te asteptam cu totii aici dar cu interventii mai putin belicoase.
    Acuze gratuite, hranite din neîntelegeri, de imaginatie.
    Pana la urma, daca esti onesta, va trebui sa aduci si probe concrete.
    Nu vreau sa vorbesc aici despre QI sau familiile noastre, o astfel de discutie e nedemna de acest loc.
    Era probabil mai bine sa asculti glasul ratiunii sau sa vii cu comentarii mai amicale.

    Thomas Man 6 iunie 2010 1:30 Răspunde
  • Marina, repet : aici, la Simona, fiecare vine cu ce are si pune pe masa, fara sa ne uitam in farfuria vecinului, unul aduce slana, altul ceapa, altul pita, altul buna dispozitie, etc. Asta nu înseamna ca cel care a adus slana e superior celui cu ceapa.
    Îti multumesc pt raspunsul civilizat (în care citesc buna intentie) chiar daca mi se pare adumbrit.
    Duminica buna tuturor !

    Thomas Man 6 iunie 2010 1:34 Răspunde
  • Thomas, cum raspunsul tau este compus intotdeauna dintr-o serie de raspunsuri, voi astepta pina cind vei incheia si atunci voi raspunde. De lipsa de onestitate nu am fost acuzata niciodata.

    Odille 6 iunie 2010 2:27 Răspunde
  • Raspuns ? Care raspuns ? Eu nu mai astept vreun raspuns de la tine, Odile.
    Tacerile tale au vorbit destul în ultima perioada. Afirmi ca o respecti mult pe Simona dar nici macar nu i-ai raspuns la ultima chemare ! Asta-mi spune mie destule. Te-au chemat si alti colegi de blog si nu ai catadixit sa revii macar în treacat, din curtoazie. Lucrurile au devenit, cu timpul, clare : ai facut o fixatie pe mine ! În loc sa ne revii cu o crenguta de maslin, ai venit calare pe o pledoarie judecatoreasca stravezie ! DIN NOU ! Ai sosit asadar DOAR atunci cand ti s-a parut ca ai gasit motive sa ma moralizezi, sa ma «deconspiri», sa ma «dai de gol», etc., nu la invitatii. Si mi-ai dat deja un raspuns pe care nu ti l-am cerut : m-ai interpelat acuzator plecand de la un comentariu general/neutru care se voia împaciuitor.
    Mi-am asumat la vremea respectiva textele încalcite si mi-am exprimat regrete pt confuziile pe care le-au putut genera. Nu ti-au fost deajuns, ai redezgropat securea 🙁 Dupa ce ai cautat cu lumânarea hiba, bresa, punctul slab, etc., ai construit, cu mijloacele tale, un alt atac fara substanta reala, fara reala acoperire.
    Îmi pare rau de toata afacerea asta. Circ si paine de pelin. O alta deceptie. Vazusem cu totul altceva în tine, la începuturi. Deh, ochelari de cal si iluzii virtuale.
    Înca ceva, un sfat medical : nu te mai otravi cu nocivitatile persoanei mele, concentreaza-te pe valorile tale în care crezi – inteligenta, cultura, clasa, familie – si-ti va fi mai bine.
    http://www.youtube.com/watch?v=N0BsI8R4izQ

    PS : Scuze tuturor celorlalti daca stric ambianta cu astfel de vorbe. Niste clarificari erau necesare.

    Thomas Man 6 iunie 2010 15:13 Răspunde
  • Draga Simona,
    Cind am sosit pe blogul tau am venit cu mare drag si cu mari sperante.
    Scrierile tale erau trairi, parca pictate de suflet, un suflet fragil si luptator in acelasi timp. Directe si cu un stil incintator.
    Erau pe blog oameni care exprimau asa de multa afectiune pentru tine si pt scrieriele tale.

    Asa cum am spus de cite ori am avut ocazia, ma inchin in fata talentului. O carte frumos scrisa, un tablou, o piesa muzicala, aduc asa de multa bucurie atitor oameni incit trebuie sa fim recunoscatori creatorilor lor si sa le dam tot respectul.
    M-am bucurat asa de mult de melodiile displayed de Tania, Omuldelamunte si de ceilalti vizitatori pentru ca noi, aici, nu mai avem contact cu muzica europeana. Am invatat ceva nou si m-am bucurat.

    Insa lucrurile s-au deteriorat rapid. Thomas a inceput atacuri dure la adresa oricui care nu corespundea standardelor lui literare. Atacurile nu se opreau si atunci eu am raspuns.

    Toate cerurile s-au dezlantuit, Thomas nesuportind niciun fel de repros. Una l-a urmat, ea decizind sa imparta lumea de pe blogul tau in „Lume Buna” si „Lume Ne-Buna” , ultima recomandind sa fie tratata cu „ignorul”. In mesagele ei numai de fitze i s-a parut ca nu a spus destul si atunci a impartit lumea in „cei care scriu texte literare” si „cei care scriu „bilete de papagal”.
    Thomas a ajuns sa lege numele lui Alice, cu „taraba” si „centura”, in legatura cu vinzarea Revistei Tango. Cred ca noi toti am gasit acest lucru de neacceptat.

    Desi Una a tot repetat ideea de impartire a lumii de pe blog in Buna si Ne-Buna, nu am spus nimic, insai nu am stiut cine face parte din „Lumea Buna” a Unei.
    Si Elena Ceausescu era convinsa ca ea era „Lumea Buna”, asta nu insemna ca si era.

    Eu puteam sa ramin in Franta, Germania, sau Suedia, acestea fiind tarile care primeau refugiati, atunci, dar am fugit la 10,000 de Km pt a fi sigura ca sunt cit mai ferita de acea lume, care-mi era teama ca va ocupa intreaga Europa.

    Odille 6 iunie 2010 18:02 Răspunde
  • Draga Simona,

    Acum a venit timpul sa spun.

    Draga Simona, eu nu am acceptat si nu voi accepta sa fiu insultata de nimeni. Cind am plecat din Romania eram atit de fragila. Nu stiu cum, dar am luptat si am razbit. Suferintele, dorul de familie, de tara, de tot ce imi era drag, m-au intarit. Nu este usor sa-ti pierzi bunicii, unii si-au pierdut parintii, si sa nu poti veni in tara.
    Toti avem dreptul sa ne aparam cind suntem insultati, dar dupa ce am trecut prin atitea ca sa traiesc in libertate, acest drept imi este foarte pretios. Pentru acest drept de a fi libera sa gindesc am trecut prin toate acele suferinte.

    Ma gindesc la faptul ca tu indemni pe romanii din Toronto, in ziarul „Jurnalull Romanesc” , sa viziteze blogul tau. Insa in acelasi timp tu ai declarat deschis „sezonul de vinatoare” pentru Thomas, pt ca el este prietenul tau si pt ca este „Un gentleman”. ca urmare Thomas poate ataca pe oricine, cind decide el, cind nu-i place stilul unui comentariu, pt ca el are un stil special, neinteles.

    Simona, Thomas a fost de o lipsa de maniere fara limita fata de cei de pe blog. Dupa cum vezi atitia oameni care tin la tine si te apreciaza au decis sa paraseasca blogul. Stilul lui este inteles, tocmai din acest motiv oamenii au plecat.

    As vrea sa pun citeva intrebari la care nu voi astepta raspuns:

    – Am prieteni dentisti care au anunturi in ziarul tau, ma intreb cum ar reactiona cind Thomas i-ar admonesta ca sunt „certati cu sapunul”? Uni dintre acesti dentisti au trebuit, pt a se intretine in timpul cit au dat examene pt recunoasterea diplomei, sa lucreze in case de batrini si sa spele si sa schimbe batrinii. Daca ei nu croseteaza precum Thomas, In ce Lume i-ar categorisi Una, sau nici nu ar apuca sa fie categorisiti pt ca Thomas i-ar elimina.

    -La fel, toti cei care au anunturi pt diferite business-uri, nu cred ca au un stil a la Eminescu, oare Thomas i-ar accepta, nu l-ar cuprinde indigestia?

    -Toti cei care citesc ziarul si care au trecut prin multe pt a se adapta Canadei ce vor spune cind vor vedea cum sunt vizitatorii tai tratati? Asa cum stii multi medici nu au putut sa-si ia licentele aici, acum s-au reprofilat, oare ei din ce lume ar face parte, din cei care scriu „bilete de papagal”?

    As vrea sa te asigur de tot respectul meu pentru tine, pentru talentul tau si pentru eleganta ta. A trebuit sa-ti spun ce gindesc pentru ca eu desi vin din „Tara Tacerii”, care a devenit Romania , am fugit ca sa fiu libera sa vorbesc.

    Sunt, insa extraordinar de dezamgita.

    Iti urez din suflet sa ti se indeplineasca tot ce-ti doresti tu mai bun si mai frumos si te asigur de stima mea.

    Odille 6 iunie 2010 18:02 Răspunde
  • Pentru Odille. Felicitari!ITe admir ca in sf.ai actionat. . Imi cer scuze d-nei Simona ca indraznesc sa scriu atit de putin ..Va respect mult d-na Simona pt. arta cu care mi-ati incintat viata si aici departe de tara prin scrierile dvs-tra:carti, articole iar de cind am descoperit acest blog distantele s-au minimalizat.Era singurul cred din miile de bloguri unde oamenii nu se infruntau ,nu se jigneau.Dar iata ca a nu stiu cita oara se intimpla si aici.Pacat.

    may31 6 iunie 2010 20:03 Răspunde
  • Sunt trista si dezamagita si, sincer, nu am nicio stare de discutie. Am lipsit doua zile din oras si am gasit un dezastru aici, pe blog. Nici n-am avut puterea sa citesc rand cu rand, am ametit neplacut si am incetat sa analizez cine a inceput, cine e mai agresiv si cine e mai suspicios.
    Exceptiile sa ma ierte, ii salut si pe cei nou-veniti aici!
    Dar in rest credeam ca ati inteles ca, daca spre deosebire de alte bloguri, aici am fost perfect ok cu tendinta voastra de a vorbi intre voi despre orice va trece prin cap, atunci aveam incredere ca se va gasi cineva care sa cedeze de fiecare data cand se intetea jarul, in asa fel incat sa nu transformam totul intr-un pamatuf.
    DA, RECUNOSC, regret ca (am parut ca) am luat apararea uneia dintre parti, cu ceva timp in urma, de fapt nu asta imi era intentia, eu nu m-am aliat cu nimeni impotriva nimanui, am oferit numai niste explicatii, insa constat ca n-a fost intelept din partea mea. Mai mult nu vreau sa spun.
    Si in infruntarea Justine – Omuldelamunte, si in cea dintre Thomas si Odille, o tabara este, in mod cert, mai agresiva decat cealalta. Mai mult n-am sa spun, sper sa reflectati voi. Iertati-ma, stiu ca voi asteptati sa joc rolul onoratei instante, insa eu astept ca voi sa intelegeti ce loc ocupati in inima mea. Fara procese, audieri, pledoarii.
    Apreciez totusi tonul civilizat si explicatiile, lamuririle, fie ele si negre de suparare, va sunt recunoscatoare ca n-ati coborat nivelul discutiei in asa hal, incat sa fiu nevoita sa sterg mesajele. N-a fost cazul, va multumesc, dar va implor ca, inainte de a lua decizia de a ramane pe blog sau de a-l parasi, sa va ganditi ce v-a chemat aici in prima instanta, ce inseamna pentru voi casuta mea de suflet si, daca decideti sa plecati, inseamna ca va puteti rupe de mine.
    Va promit ca am sa fiu mai atenta la tonul discutiei si am sa intervin direct atunci cand o remarca mi se pare deplasata.
    Ma intorsesem cu sufletul plin si abia asteptam sa vorbesc cu voi, dar acum mi s-a prabusit o lume. Imi trebuie un pic de timp sa ma dezmeticesc, am sa revin cand gasesc undeva o bomboana care sa-mi stearga gustul amar. Si sper ca asta sa fie cat mai curand.
    Imi pare rau pentru tot. Mie imi pare rau.

    Simona Catrina 6 iunie 2010 21:26 Răspunde
  • simone, intrebarea mea este daca ai mai avut de unde sa ne pastrezi si noua o feliuta de tort Tango. 🙂 noi avem pregatite si farfuriutzele si linguritzele si servetzelele si scaunelele si…..ursuletzii. 🙂

    deci, nu stiu la voi, dar mie, sincer, mi s-a facut asha o pofta de o prajitura din tortul asta imens, de nu va imaginati. 🙂

    http://alina.revistatango.ro/wp-content/uploads/sites/2/2010/06/11.-Strans-uniti-in-jurul-tortului.JPG

    m-am delectat azi cu un vechi shi…. nou barry white.

    pt voi- orgoliosi, neastamparati, reali, fantomatici, certareti, hazlii, romantici si cuminti. sper sa nu-mi fi scapat vreo clasa gimnaziala. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=pVESzTCqc50&feature=related

    tania 6 iunie 2010 22:04 Răspunde
  • PS. stiu ca unii dintre noi nu prea meritam nici macar un sambure de frishca, dar stiu sigur ca ne iubesti shi nu te poti abtine. 🙂

    tania 6 iunie 2010 22:10 Răspunde
  • Ma bucur sa va regasesc in aceeasi formula, radical imbunatatita: )
    Hai sa-mi revin din weekend si sa fiu, ca de obicei, deschisa si suparatoare, ca ma vad citata si in plen, si in prelungiri: nu stampila pe eminescieni versus papagali era vreun cui al lui Pepelea, ci intelegerea trunchiata si prostovania reminiscent afisata.
    Care-i treaba cu intelectualii de/din grup, pana la urma?!
    Pai nu e nicio treaba, in principiu s-au taiat (again!) foarte prost cartile, ne e greu sa tacem la nesfarsit pentru chestii vechi, ia hai sa aratam ca ne vine mai devreme sau mai tarziu, nestingherita, apa la moara.Om fi noi niste fini, niste scoboratori din neamuri alese si nu rezistam etalarilor gen pension, dar adanc de tot frustrarile ne tin de ani intregi in niste lanturi cat boa.
    Pe mine nu au cum sa ma deranjeze combinezoanele in plin fluturat de weekend, stiam ca deranjeaza si ideea de ignor si simpatiile-mi afisate fara echivoc, si restul replicilor cu aliuri (im)pertinente; si asta dintr-un motiv simplu si neetichetabil din prima:nu vin aici nici sa cant cuiva osanale, nici sa ma pupe careva ventralo-dorsal.Am alte motive, cand ele nu-mi vor mai fi vizibile/ accesibile, va fi alta poveste.
    Sim, sper ca ai avut zile misto pe coclauri pe unde-ai fost.Imi placi mult in pozele alea, ma tot uit pe ele de cand am redeschis asta seara Tango-ul si va admir pe rand: )

    Una 6 iunie 2010 22:47 Răspunde
  • @Simona- Eu nu am un ghimpe împotriva Justinei. Sunt membru „Green Peace între popoare”. Mă poţi mângâia pe capul meu cubic şi spre deliciul asistenţei, scot doar sunete împăciuitoare.
    Am fost călcat pe coadă nitam -nisam şi doar mă uit la ea cu amărăciune, posomorât că n-am ştiut să o ascund colac, de corpu-mi. Eu sunt Justine. Eu sunt alter ego-ul meu şi mă iubesc ca pe propriul orgoliu. Eu nu mă pot încontra cu propriul element constant din raţiunea de a fi: înţelepciunea de a fi îngăduit şi îngaduitor.
    Justine, scuză-mă!
    O jumătate de blog triumfă. În urale. O altă jumătate picură încă după concordie.

    Omuldelamunte 6 iunie 2010 22:53 Răspunde
  • @Una, stiam ca nu va trebui sa caut eu „dovezi” asa cum mi-a cerut Thoams, pt ca tu le vei prezenta singura, cu lipsa ta de maniere.

    Greseala mea a fost ca nu ti-am facut nici un compliment!!!. Esti asa de avida de complimente incit atunci cind Paca, a avut intuitia de a te asemana cu o amazoana, ai devenit sclava ei. O strigi, o rogi sa apara, doar, doar, vei mai primi un oscior de compliment. O fi vreo frustrare din viata reala?
    Dupa cum vezi incerc sa ma cobor la nivelul tau, dar inca imi este greu.
    Vreau sa-ti spun ca si eu o rog pe Paca sa-ti mai faca un compliment pt ca m-am saturat de figura cu „amazoana”, pe care o repeti la infinit.

    Eu doresc sa ma ignori pt ca in felul asta pot sa nu-ti citesc comentariile, care nu sunt decit combinatii de fitze, fara absolut nici o idee demna de a fi luata in consideratie.

    Draga Simona, dupa cum vezi aceasta este o mostra de mesaj de la Una!!!

    Odille 6 iunie 2010 23:05 Răspunde
  • @Una, dupa cum vezi, tu si Thoams ati reusit sa distrugeti blogul Simonei.

    Daca o tineti tot asa Simona va ramine, probabil, numai cu voi doi, spre fericirea ta, asa dupa cum ai spus.

    Cred ca Simona ar merita cu mult mai mult decit asa ceva!

    Odille 6 iunie 2010 23:16 Răspunde
  • Si daca esti atat de neproblematic ignorabila, de ce nu-mi sari pur si simplu mostrele mesajere? Sau furajere, de dragul rimei, depinde care-i trendul!: )
    Paca nu are ce cauta in conversatia-paranteza in care tocmai te-ai avantat, iar eu strigam si dupa Thomas, care nu complimenteaza in general pe nimeni, dar si dupa alte personaje din zona, asadar ATENTIE la neatentie!
    Odille, tu ai facut un pact la un moment dat cu tine insati pe-aici spunand ca educatia nu-ti permite a te cobori nicaieri, eu am tacut, era clar canu era departe momentul cand o sa-ti dai singura cu sapa peste picioare.. Nu ne cunoastem si nu e obligatoriu nici sa ne amicizam, asadar nici sa ne explicam de ce ne meritam complimentele sau frustrarile : ) Fii pe mai departe propriul tau idol, n-are nimic si chiar nimeni probleme pe tema asta!

    Una 6 iunie 2010 23:17 Răspunde
  • @ Odille, va trebui sa te obisnuiesti cu unele zodii de foc, atunci cand nu li se acorda suficienta atentie, fac fitze (din greu, crede-ma) si pe nebunii.

    all blacks 6 iunie 2010 23:20 Răspunde
  • all black, ce scumpa esti ca ai aparut!

    Crede-ma ca eu cunosc bine zodii de foc, am si in familie. Dar daca sunt educati, fitzele nu intra in program.

    Odille 6 iunie 2010 23:28 Răspunde
  • Fericirea mea (ca si a multora din felia asta online) nu-si gaseste sigur masura in numarul de useri-postatori, asta ar fi un prim aspect. Un altul, cam urmator, e ala care-mi tot deschide ochii despre schizo-nick-name-urile de ceva vreme-ncoace, pentru ca atunci cand nu ai destui aplaudaci nu e rau sa ti-i fauresti cumva..
    Asta ca tot e proaspat-avansata incercarea demolatoare de blog, impreuna cu impartirea pe tabere si cazuistici: )

    Una 6 iunie 2010 23:38 Răspunde
  • @Una- Ba, mai pardon! Pe mine m-a complimentat Thomas şi nu-i port pică, poate caro, după superbissima Caro Emerald.
    Una, foc afară, foc pe blog. Să vină pompierii! În cartierul meu au fost şi au pus tulumba pe mine de mi-au sucit minţile. Sunt senin după ce am întors şi cealaltă faţă.

    Omuldelamunte 6 iunie 2010 23:42 Răspunde
  • @Una, daca ma acuzi ca mi-am scris singura mesaje, cred eu ca Simona poate sa controleze cine a postat si din ce tara. Eu nu pot sa fiu in acelasi timp in doua orase.

    In orice caz, eu voi pleca la plimbare pt ca avem o dupa-amiaza superba.

    Ca sa dormi bine, it voi spune „UNA – AMAZOANA”.

    Noapte Buna!

    Odille 6 iunie 2010 23:42 Răspunde
  • Alteta sa, una cititoare si poate viitoare scriitoare 🙂 imi dati voie sa va spun ca sunteti penibila?! Zau!
    Ma bazez pe pompieri si sper ca sunt pe drum…

    all blacks 6 iunie 2010 23:53 Răspunde
  • Râsu’ plânsu’

    N. Stanescu

    Pleoapă cu dinţi, cu lacrimă mânjită,
    sare căzută în bucate,
    dovadă că nu pot trăi numai acum
    sunt amintirele mele, toate …

    Dovadă că nu pot vedea fără martori
    e copilăria, adolescenţa mea,
    dublând nefiinţa acestei secunde
    cu nefiinţa ei de cândva.

    Ah, râsu’ plânsu’
    mă bufneşte când spun
    secundei vechi putrezind în secunda
    de-acum.

    Ah, râsu’ plânsu’
    în ochiul lucrurilor reci
    şi-n dintele lor muşcător, ca şi sceptrul
    neinventaţilor regi.

    tania 6 iunie 2010 23:55 Răspunde
  • PS. daca nu stiti cum parem din afara, va spun eu:

    PE-NI-BILI!

    tania 7 iunie 2010 0:04 Răspunde
  • scuze ca te-am calcat pe coada, omdl. pace, da? crede-ma, nu poate fi vorba de nici un triumf.

    justine 7 iunie 2010 0:23 Răspunde
  • @Justine- Sunt pe pace. Ranchiuna m-ar măcina inutil, acum când am atâtea de construit…
    Ura de pe strada principală este mult prea săţioasă ca să ne-o mai administrăm şi virtual.
    Rămânem la cataramă începând de la 12:23 am.

    Omuldelamunte 7 iunie 2010 0:56 Răspunde
  • „….Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
    gasi atata vreme pentru ura,
    când viata e de-abia o picatura
    intre minutu-acesta care bate
    si celalalt – si-mi pare nenteles
    si trist ca nu privim la cer mai des,
    ca nu culegem flori si nu zambim,
    noi, care-asa de repede murim.”

    layla 7 iunie 2010 1:35 Răspunde
  • „…Si iarba asta o să mai rasara,
    iar luna tot asa o să se plece,
    mirata, peste apa care trece-
    noi singuri n-o să fim a doua oara.”

    tania 7 iunie 2010 1:39 Răspunde
  • Simona, nu fi trista!
    Tu stii ca, intotdeauna dupa o furtuna dezlantuita, rasare curcubeul!
    Uite, deja justine si omul de la munte, au inceput sa-i contureze marginile, timid…
    Una/Thomas si cu Odile, vor presta si ei in curand in folosul comunitatii blogistice, pentru ca, nu-i asa? n-o sa lase fara miez, mandrete de curcubeu.
    Pariu pe-o ( ratacita ) bomboana „halls” !

    layla 7 iunie 2010 1:56 Răspunde
  • In seara asta stingem noi lumina, tania 🙂

    Maine e o alta zi! – (de la Scarllet citire…)

    layla 7 iunie 2010 2:01 Răspunde
  • Layla, esti draguta. Incerc…

    Tania, tortul era minunat, intr-adevar. Mi-ar fi placut sa fiti cu totii acolo, noi puseseram stirea despre petrecere si pe site (inainte de…), dar va oferim si cronicuta, e postata tot pe http://www.revistatango.ro (plus alta poza nebuna cu tortul), chiar sus, in „carousel”.

    Va multumesc tuturor celor care stiti sa linistiti apele. Si va multumesc.

    Cred ca, de fapt, cel mai mult m-a durut ca toate aceste inclestari de pe blog stau sub un material pe care l-am scris literalmente cu lacrimile curgandu-mi pe obraji. Credeam ca a inteles toata lumea.
    Din pacate, constat ca eu am fost deplasata cu acest subiect care e un punct nevralgic (doar) pentru mine, dar nu aveam dreptul sa va intoxic pe voi cu el. Mai ales ca, iata, orgoliile, atributele ciudate si verbele taioase au fost mai tentante pentru unii. In acest turnir dezlantuit, ma simt stinghera cu ursuletii mei si iubirile mele.

    Iertati-ma, am sa-mi mai revin maine, sper. Si astept si de la voi un pic de intelepciune, de intelegere.

    Noapte buna tuturor…

    Simona Catrina 7 iunie 2010 2:09 Răspunde
  • layla, eu cam stins-o de cateva ori, in locul Blankai. 🙂

    si uite asha, imi dau seama ca Un trecator a avut bafta sa lipseasca de la lucrarea de chimie. 🙂

    Somn intelept va doresc!

    (daca tot suntem inca in luna mintii si inimii de copil), atunci:

    http://www.youtube.com/watch?v=v0NSeysrDYw&a=NpUESPgftes&playnext_from=ML

    tania 7 iunie 2010 2:14 Răspunde
  • Sigur ca nu poti fi in acelasi timp in doua orase Odille si mai ales in doua tari.Eu locuiesc de destui ani in verdea si frumoasa Olanda.Stiu ca mai era pe-aici din Oalndia mea , De-a Valma dar nu o vad de ceva timp.Am considerat ca e bine sa fac putina lumina in impaenjenisul ce s-a creat prin aparitia coment-lui meu. .Noapte Buna!

    may31 7 iunie 2010 2:22 Răspunde
  • @may31, iti multumesc mult. Noapte Buna!

    Odille 7 iunie 2010 2:55 Răspunde
  • Eu am stins lumina! Să nu mai vorbiţi pe întuneric că îi treziţi pe ceilalţi!

    Omuldelamunte 7 iunie 2010 3:04 Răspunde
  • la buna regasire…
    incepuse revolutia si iar n-am apucat sa fiu parte activa…
    in primul rind… S-a suparat Simona.
    Simona, please, nu mai fi suparata si povesteste-ne. ca tu de asta venisei aici, nu? sincer? si eu tot de asta am deschis blogul. sa te citesc.

    Odille, cind te strigam, cind iti vrem parerea si participarea pe aici nici macar un singur rind nu ne lasi. macar „sint aici, va citesc”. dar cum izbucneste ceva esti prima! why? ce ti-a facut Thomas?
    stai pe margine si citesti doar-doar vei gasi ceva sa te legi de el sau de Una? am citit tot si chiar gasesc ca ai inceput sa exagerezi. Nu, nu pleaca toata lumea de pe blog din cauza lui Thomas sau a Unei. Simona nu va ramine doar cu ei pe blog, te asigur!
    marina, nu si iar nu… nu asta a fost intentia Unei de a ne imparti in doua tabere. Tu, care erai impaciuitoarea te-ai gasit sa te bosumfli pe ceva inchipuit. da,da, inchipuit!
    Justine si Munteanul… daca si munteanul poate deranja pe cineva atunci eu nu mai vreau sa vorbesc cu nimeni de aici. Justine chiar nu te inteleg.
    Ati suparat-o pe Simona! va place? va simtiti bine?
    dormiti voi mai bine dupa ce faceti valuri p-aci? dupa ce va etalati calitati scriitoricesti si avocatesti?

    iana 7 iunie 2010 3:05 Răspunde
  • @iana, zile multe nu am raspuns Unei tocmai pt a mentine o ambianta placuta pe blogul Simonei, dar totul are o limita. Tu esti un om dintr-o bucata si te apreciez mult. Sper ca daca doresti, si te vei duce in urma, vei intelege.
    As vrea acum sa las sa se linisteasca apele.

    Odille 7 iunie 2010 3:24 Răspunde
  • Iana, eu cu Justine suntem deja ca doi copilandrii care stau pe aceeaşi bancă în parc, bosumflaţi că avem o singură bicicletă. Am convenit o tură ea, o tură eu.
    Deja am dat în jumate şi bomboanele, iar ciocolata mea merge toată la ea, pentru că-i fată.
    Precizez că este cu tiramisu, în niciun caz amăruie! De fapt, o să vedeţi că mâine e mai dulce. Şi eu, prin simpatie.

    Omuldelamunte 7 iunie 2010 3:32 Răspunde
  • Simona, crede-ma ce-ti spun, ca noi toti de pe blogul tau, am fost alaturi de sufletul tau, numai ca ne-am simtit neputinciosi. Ne-am intristat cu tine si am sperat ca cei doi ursuleti vor fi impreuna, la fel si lamiiul si portocalul. Eu sunt convinsa ca atunci cind doi oameni se iubesc, vor putea in cele din urma sa fie impreuna.
    Eu nu am mai indraznit sa comentez pentru a nu ma alege cu noi „complimente”.

    Am corespondat cu citiva vizitaori ai blogului tau si pot sa te asigur de toata afectiunea lor.

    Odille 7 iunie 2010 3:32 Răspunde
  • Buna dimineata … cand va verti trezi voi eu voi dormi dar ne-am invata cu asta aici si nimic nu mai pare in contratimp.

    A fost un weekend agitat.. unii am lipsit si a trebui sa recuperam.

    Am facut-o cu inima stransa dar acum sunt convinsa ca voi avea un vis frumos in care ne-am intalnit cu toti intr-un loc frumos , intr-o zi insorita si de undeva va rasuna in surdina o muzica calma si se va face ca vom apare din cele patru zari tineri, frumosi, fara forma, asa cum ne apar ingerii in vise, iar jocul intalnirii va fii sa ne recunoastem.
    Va urez o saptamana plina de bucurii.

    CristinaC 7 iunie 2010 8:00 Răspunde
  • CristinaC, eu deja am gustat o felie din „bucuria” saptamanii ce tocmai s-a itit ; m-a trezit la 7,30 horcaitul bormasinii manuit cu mare dibacie de un negru fugit de pe plantatie, fix la fereastra dormitorului. Primul meu impuls (ucigas,recunosc)a fost sa scot mana pe fereastra si sa-i dau un branci de pe schela.Cu siguranta, azi nu se mai aventura in catarari.Eram cu mana in aer cand mi-a fulgerat prin minte : Dar daca maine il pune seful sa recupereze ziua de azi si incepe munca de la ora 5?
    Deh! Uitasem „deliciile” traiului in marea capitala europeana!

    ps.Vreau un 10 la purtare sau ma rog, un soi de recunoastere, ca am salvat un om de la schilodire sau cine stie? poate, moarte.Alo, dna diriginta, se aude?

    layla 7 iunie 2010 8:58 Răspunde
  • Bine v-am gasit din nou 🙂
    Am redeschis astazi blog-ul sa va citesc.Asa cum banuiam, destula lume,mai mult sau mai putin ‘in discretie’, a inteles ca nici Marina si nimeni altcineva nu era in vizorul meu cu jigniri sau idei de umilinte, nu fac pe scriitoarea ratata pe-aici si nici pe madam corectitudine. Am vazut, in schimb, ca unii risca ceva dusmanii din cauza aplombului foarte clar afisat,nu ma mir prea tare, stiam de multa vreme ca atunci cand iti exprimi o parere de partea unei anumite ‘tabere’ n-ai cum sa nu fii judecat de ceilalti .Imi pare rau pentru situatia creata, dar trebuia si Odille sa-si dea drumu’ la robinet dupa atata tacere infierata cu greu: ). Cine s-a grabit sa ma nominalizeze la capitolul celor ce fac impartelile lumii de-aici are, cred, ori informatie trunchiata, ori tine musai sa ma puna pe mine la punct.Cele 2 grupuri erau deja aici de cand am deschis prima oara capitolul postari, n-am creat eu nimic, am conversat si am acceptat mereu
    Oricum, conectarea din ultimele luni aici n-a facut, din pacate, decat sa ma lamureasca obiectiv pe ce scara a evolutiei ne aflam, deschizandu-mi ochii mai ales mie despre mine pe unde ma situez.
    O saptamana misto sa aveti!

    Una 7 iunie 2010 9:30 Răspunde
  • Simona, draga noastra, tu te rasfeti (noi stim asta si-ti dam voie) cand spui ca ai fost deplasata si te simti stinghera cu ursuletii si iubirile tale, sub rapaiala furtunii de vara.Insa eu sunt sigura ca tu stii, ca in asta consta farmecul tau.Cu asta ne atragi aici si bazaim in jurul tau ca albinele langa stupul cu miere.Cu inocenta ta dezarmanta de-a spune despre tine lucruri ce noi le ascundem in unghere tainice ale sufletului de teama de nu fi ridicoli in ochii celorlalti, cu veselia-ti molipsitoare si hazul de necaz pe care il gasesti in lucruri banale sau situatii limita…
    Cat despre polemicile iscate aici sau aiurea, Simona draga, stiu ca nu spun nimic nou, dar fiecare individ e unic.Simtim si reactionam diferit in situatii identice.Ceea ce pentru unii pare o piscatura inofensiva de tantar, altii simt intepatura mortala de scorpion. Daca ma intrebi pe mine, am sa-ti spun ca fac bine astfel de defulari atata timp cat se pastreaza limitele decentei si cei direct implicati au invatat cate ceva din asta.Sigur ca e firesc sa ai o retinere/vulnerabilitate fata de o persoana cu care ai fost intr-o polemica dar cu incredere si incurajare, offf da, si cu multa intelepciune!!! de ambele parti se poate depasi si faza asta neplacuta.Oricum, e de preferat travaliul „ingaduintei” cum frumos spunea bunica ianei, decat o ranchiuna ce iti macina absurd si nedrept, energia si zambetul prevestitor de soare.

    No, acum ca ne-am lamurit cine voteaza cu Kolea si cine cu Tolea(hahaha, Simona se vede treaba ca nu stii cine e Tolea-ul nostru mioritic!!!,altfel nu-l botezai pe ursulea tau asa) , vrea cineva o „cafia”?

    layla 7 iunie 2010 9:56 Răspunde
  • Una, ia spune tu, daca pozitia aia a ta, iti da voie sa bei o „cafia” a pacii sau tine mortis sa-mi pun in aplicare gandul ucigas de dimineata si sa-ti zgaltai zdravan scara…

    layla 7 iunie 2010 10:06 Răspunde
  • layla, ma bag si eu la doua cafiele. 🙂
    Uno, in ce pozitie te afli, draga mea? 🙂

    tania 7 iunie 2010 10:13 Răspunde
  • Doua sa fie, cu mare drag, tania!
    S-a mai trezit cineva?

    layla 7 iunie 2010 10:43 Răspunde
  • Buna ziua 🙂

    doar o raza de soare,care doreste sa patrunda aici la Dna. Simona(nu de alta,dar, inca nu mi-am cerut acest drept de a ma adresa la pertu.Dna. Simona imi permiteti sa ma adresez dumneavoastra,la pertu ?)
    …gandul meu : acceptarea de sine duce la acceptarea mai multor tabere(infinite as spune),acceptarea aduce armonia(fiecare tabara va invata astfel sa devina armonioasa verbal/scris/gand/fel de a fi), armonia uneste si nu mai cunoaste limite;astfel se poate ajunge la o singura tabara armonioasa-trebuie privit scopul (dar uneori scopul,scuza mijloacele-din pacatele noastre).
    Cine nu se respecta pe el,nu respecta nici o alta tabara,astfel nu respecta nici pe gazda care v-a scos la un „picnic”-care ar trebui sa fie o masa luata in comun la „aer liber”
    Dna.Simona va zambesc 🙂
    Va urez o zi (plina )de armonie 🙂 ,tuturor

    Anca Alexndra 7 iunie 2010 10:52 Răspunde
  • Hop si tu, Anca Alex?ndra, cu retetarul de armonizare 🙂

    Pariu pe-o socolata ca Simona nu-ti da voie sa-i spui „Dna Simona”?
    Nu pentru ca n-ar fi ea o doamna in adevaratul inteles al cuvantului,
    ci fie si pentru ca ea este…domnisoara din piesa lui Savoy 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=W61DqUEZwyQ

    layla 7 iunie 2010 11:26 Răspunde
  • simona, stiu ca povestea ursuletilor atinge puncte nevralgice pentru tine si-mi pare rau ca te-am suparat. ai dreptate, uitam prea des ca acesta e spatiul tau, pe care ti-l cotropim cu micile noastre dispute si cuvinte amare. e si asta un fel de carusel in care trebuie sa ne urcam in cand in cand (unii dintre noi), cu orice pret, din pacate…

    justine 7 iunie 2010 11:35 Răspunde
  • @layla,hop si tu, hop si eu :)) , n-am retete ,dar am „socolata” si ti-o dau fara pariu 🙂 ) 🙂 ,asta pentru ca te-ai exprimat intr-un fel simpatic 🙂

    si eu cred ca este o doamna in adevaratul inteles al cuvantului,tocmai din aceasta cauza, tin la bunul simt 🙂 ,astept sa-mi comfirme dansa 🙂
    multumesc 🙂

    Anca Alexandra 7 iunie 2010 11:50 Răspunde
  • Hai ca m-ai confuzat total, Anca Alexandru!
    Sa-ti confirme ce ?
    Ca e o doamna sau ca are bun simt?

    Ce usor se isca o polemica cand miza e o socolata!
    Io zic s-o-mpartim pe din doua, jumatate tu,jumatate eu…http://www.youtube.com/watch?v=AFnK2gnEig0
    „Iti amintesti ce bine era
    Tu si eu eram in stare
    Intr-n zambet sa gasim raspuns
    La ca orice intrebare
    Iti amintesti ce bine era
    Sa impartim aceeasi tigara
    Si ultimul plic de cafea
    Iti amintesti ce bine era..

    jumatate tu, jumatate eu…”

    layla 7 iunie 2010 12:11 Răspunde
  • replay , jumatate eu, jumatate tu…

    http://www.youtube.com/watch?v=AFnK2gnEig0

    layla 7 iunie 2010 12:13 Răspunde
  • @layla… eu sa te fi confuzat?! ori, tu pe tine?!- asta-i intrebarea 🙂 🙂 🙂 ,

    …ei,
    …nu detin raspunsuri absolute(oare, vreau?) 🙂 ,decat pentru cele personale,he he 🙂

    Anca Alexandra 7 iunie 2010 12:24 Răspunde
  • Cum nici weekend-ul nu mai este sanatos in normalitatea mea, va salut din mersul meu spre un colt de tara retrans si cochet, unde voi incerca sa-mi dansez pantofii intr-un joc superb al amicei mele – proaspatica miresica. 🙂 nu stiu cum voi face, dar voi incerca sa nu bat pasul pe loc, nici macar intr-o hora traditionala deja anuntata. poate, poate, voi avea bafta unui tango argentinian. 🙂 zic si sper. 🙂

    sa ne vedem insoriti, asha cum v-am cunoscut. 🙂

    in alte cuvinte, Let the sun shines on the….blog. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=9TfV92vVINY&feature=related

    tania 7 iunie 2010 12:26 Răspunde
  • P.S.

    piesa e buna 🙂

    Anca Alexandra 7 iunie 2010 12:30 Răspunde
  • Asa e, Layla! 🙂
    Anca Alexandra, te rog mult sa nu-mi mai spui „Dna Simona”, eu sunt Simona si atat, n-am fost doamna in viata mea. 🙂 Multumesc frumos pentru gandurile tale, bine-ai venit!

    Simona Catrina 7 iunie 2010 13:49 Răspunde
  • Bine te-am gasit Simona 🙂

    Anca Alexandra 7 iunie 2010 14:25 Răspunde
  • Buna dimineata.
    Simona, citind din urma la ziua de azi, vad pe Anca Alexandra si imi zic: „zi-i Simona sa nu mai zica D-voastra”… 🙂 altfel bine ai venit pe aici Anca. caci tu vii din vecini buni. ai recomandare.

    Uno beau cafiaua si ma gindesc ca ar fi si mai buna daca ne-ar fi facut munteanul partase la ciocolata aceea. dar i-a dat numai Justinei. si nici ea n-o imparte cu nimeni. deh… nu stim sa simpatizam cu cine trebuie.

    Tania draga, tango argetinian sau hora, atmosfera conteaza si pantofii, desigur. deci distractie maxima cu tocuri sau fara cum ti-o fi cheful.

    Odille, multumesc pentru ca ma categorisesti asa „un om dintr-o bucata”. sa stii ca mi-a luat ceva munca sa ajung la forma asta. dar imi place. si gasesc ca aceasta (aparenta) nesofisticare imi vine bine. si as pastra „moda” aceasta pentru toata viata. daca stau sa ma gindesc putin (e luni, am neuronul odihnit) as lua-o ca si compliment, desi s-a vrut a fi altceva.

    iana 7 iunie 2010 15:58 Răspunde
  • Iana, te rog sa ma crezi ca a fost un compliment. Daca ai observat din mesajele mele, sunt foarte directa, poate prea directa. Am spus ca te apreciez si este un adevar. Insinuarile nu sunt arma mea. Eu intotdeauna, daca am intrat in lupta, am facut-o in cimp deschis.

    Odille 7 iunie 2010 16:16 Răspunde
  • Buna ziua dragilor…
    Lavoi aproape ca a trecut ziua de luni … eu incep dar inainte de sedinte am vrut sa va salut si sa ma sigur ca sunteti toti pe aici…

    CristinaC 7 iunie 2010 16:26 Răspunde
  • Iana, eu ştiu că om dintr-o bucată înseamnă şlefuit dintr-o singură piatră de diamant, fără lipituri la cald, fără material topit şi recompozit. Este un compliment, îl susţin şi eu şi dacă vrei, îl extind şi asupra „ecoului” ale cărui carate cresc pe zi ce trece.
    Omul din topor, ei da, acela-i necioplit! Este altceva!

    Omuldelamunte 7 iunie 2010 16:41 Răspunde
  • nashpa sound. asta e unul din tag-urile ce apar in stanga. pe care le citesc amuzat, uneori, gandindu-ma ce povesti de poveste ar iesi daca le pui cap la cap.
    dar la fel nashpa mi-a sunat „lupta”. Odille, intram aici sa ne luptam? in rest, din ce-ma citit pe sarite cu noduri, e ok, a fost un w/e in completarea temei. constand in comportament (de copil), de data asta.

    un trecator 7 iunie 2010 16:41 Răspunde
  • Untrecator, nu asta a fost gindul meu. Dimpotriva, am gind de pace. Dar daca trebuie sa ma apar, nu ma dau in laturi si o fac deschis.

    Ginduri bune tuturor.

    Odille 7 iunie 2010 17:08 Răspunde
  • Omule,
    lasa recompozitele si zi cum e cu ciocolata? ne dai sau nu ne dai? 🙂

    iana 7 iunie 2010 17:16 Răspunde
  • FANTOMELE ÎSI DAU (CU) ARAMA PE FATA

    Tragedie în 13 episoade care se termina cu happy end (pt ca personajul negativ dispare la sfarsit, ucis de balaur)

    Episodul 1
    Visam frumos ca citeam o culegere de poezii de colorat. Cand m-am trezit, tineam în mana «Jurnalul unui condamnat la moarte». Cosmar cu ochii deschisi.

    Episodul 2
    Amicus Plato dar detest prefacatoria mai ales cand este ridicata la rang de practica aplaudata.

    Episodul 3
    Simona, regret ca regreti. E adesea trist dar sanatos sa stii cu cine ai de-a face. Prieteniile declarate cu cutitul gata ridicat sunt bune de pus la gunoi.

    Episodul 4
    Sunt un kamikaze care se asuma, dupa cum se va vedea. Pentru ideile care mi se par drepte, cinstite, merg pana la capat. Mi-e foarte drag CUVANTUL, poate ati remarcat, dar, cum am spus, ma îngrozeste fatarnicia. Ca si invidia sau rautatea gratuita.

    Episodul 5
    Recititi cu atentie, daca aveti timp sau chef, tot ce am scris pe acest blog. N-am avut niciodata intentia de a jigni pe cineva, de a face un afront direct si personal. Ironia sau antifraza sau îngrosarea unei trasaturi sunt figuri de stil, dar nu minciuni sau cuvinte direct injurioase. Am regretat, cu scuzele de rigoare, cand am fost gresit înteles, cand am fost suficient de neclar, cauzand confuzii. Am fost, e drept, mai taios doar atunci cand am fost atacat fara motiv. Am raspuns, dar nu cu aceeasi moneda. Nu utilizez monede false.
    Va urma

    Thomas Man 7 iunie 2010 17:39 Răspunde
  • iana, iti dau eu din ciocolata mea. e cu ardei iute, sper sa nu te deranjeze 🙂
    un trecator, comportament de copil nu suna prea rau…

    justine 7 iunie 2010 17:42 Răspunde
  • Iana, cociolata mea este la Justine, da volbesc cu Ma şi-mi cumpălălă alta pentlu tot palcu. Cu clemă de clini şi o să-ţi dau ieli. Azi nu mai am. Vlei asa?

    Omuldelamunte 7 iunie 2010 17:48 Răspunde
  • hai simona sa dam cu bita in balta, vrei?

    cum iti permiti tu sa spui, la noi acasa, ca Tango e o copiutza? tie nu-ti este jena sa vii sa murdaresti, aici? pare ca nu.

    ce treaba ai tu cu copiii, cu barbatii, cu familia lui Alice? ii intretii tu?

    nu te obosi sa-mi raspunzi. nu ma intereseaza. si mai mult, nici sa nu mai scrii pe aici.

    iana 7 iunie 2010 18:35 Răspunde
  • TM,
    de ce te justifici atita? nu trebuie sa te placa toata lumea, OK? asta nu se intimpla niciodata. nu se intimpla cu nimeni. e firesc sa fii acceptat de unii si nesuferit pentru altii. vorbesc aiurea… voi toti stiati asta nu trebuie sa vin eu (ca ma si pricep al naibii) sa explic. 🙂

    iana 7 iunie 2010 18:42 Răspunde
  • Justine,
    sa nu rizi… un pic de ardei iute e bun intotdeauna la casa omului. 🙂 merci sa imparti cu mine ciocolata de la muntean.

    iana 7 iunie 2010 18:43 Răspunde
  • Iana , te sustin in commentul privind-o pe Simona cea cu „bata in balta ” desi mie mi se pare mai mult decat atat . Aproape ca sunt socata . Probabil e vreo fosta angajata data afara pentru incompetenta ca sa zic prostie . Altfel de unde sa stie despre prietenia dintre Simona noastra si Alice sau despre ce scrie Alice ? Nu-mi imaginez ca ar cumpara cineva ceva ce nu-i place .
    Atacul a fost la Simona noastra in primul rand , caci hai sa fim seriosi , cum a gasit blogul Simonei il gasea si pe cel al lui Alice .

    Marina 7 iunie 2010 19:09 Răspunde
  • FANTOMELE ÎSI DAU (CU) ARAMA PE FATA (continuare)
    Tragedie în 13 episoade care se termina cu happy end (pt ca personajul negativ dispare la sfarsit, ucis de balaur)

    Episodul 6
    Dupa cum am subliniat în episoadele precedente, ipocrizia ma oripileaza si de aceea revin la subiectul dureros, cu toate consecintele, dezastruoase pt mine (autoeliminare) dar cu speranta ca acest come back nu va face rau blogului ci va constitui un catharsis necesar. O curatire pt un nou demaraj, cu o carta de etica de redactat si respectata de toti la fel.
    Asadar, cu inima neagra, reiau :
    Argumentele lui O. sunt evident întesate de inexactitati, date false, etc., si de procedee cel putin discutabile (ah, eufemismele astea) – (atentie, ochii sensibili sa se abtina, cuvintele ce urmeaza pot parea exagerate dar nu sunt din pacate decat potrivite) intoxicare, manipulare, amalgamare (jumatati de adevaruri puse în alt context), chemare de martori, interpretari foarte personale (ca sa nu folosesc un termen medical) -, si, ca altadata, injurii, difamatii, bazate pe NIMIC, rea credinta, episoade melo-dramatice din autobiografie pt a «influenta» pe cei care mai pot fi influentati cu/de lacramosenii ieftine, ba chiar si amenintari voalate. Nu reiau tot verbiajul, bancal nu numai din punct de vedere semantic, ci doar cateva mostre de «onestitate» :
    O : «Tu stii foarte bine ca esti cel care a inceput cu divizarea personajelor de pe acest blog in doua lumi, dupa criteriile tale : o lume care se ridica cit de cit la un nivel pe care tu il accepti si o lume care-ti producea tot felul de simptome neplacute.» = COMPLET FALS (ca mai toate acuzele, de altfel)
    O : «Am prieteni dentisti care au anunturi in ziarul tau, ma intreb cum ar reactiona cind Thomas i-ar admonesta ca sunt “certati cu sapunul”? Uni dintre acesti dentisti au trebuit, pt a se intretine in timpul cit au dat examene pt recunoasterea diplomei, sa lucreze in case de batrini si sa spele si sa schimbe batrinii. Daca ei nu croseteaza precum Thomas, In ce Lume i-ar categorisi Una, sau nici nu ar apuca sa fie categorisiti pt ca Thomas i-ar elimina.» = AMALGAMARI STUPEFIANTE, CONEXIUNI «LOGICE» ULUITOARE (eufemism, bineînteles), SUPOZITII DIFAMATOARE SI GRATUITE. FAZA CU DENTISTII TRANSMITE UN METAMESAJ DE GENUL «AM BRATUL LUNG SI AS PUTEA VORBI CU EI CA SA NU MAI DEA ANUNTURI», ETC. Argumentele de genul asta «amestecat» abunda.
    O : «Am corespondat cu citiva vizitaori ai blogului tau si pot sa te asigur de toata afectiunea lor.» = VEZI DOAMNE GRIJA SI AFECTIUNE SI MARE INFLUENTA, PURTATOR DE CUVANT AL UNUI LOBBY INDESCIFRABIL. MANIPULARE PT OAMENI SLABI.
    «Thomas a ajuns sa lege numele lui Alice, cu “taraba” si “centura”» = AMALGAM INADMISIBIL, SOFISM DE AVOCAT PIERDUT PRINTRE SENSURI
    Cand am scris textul CAT (NE) COSTA UN TANGO ?, nu am vorbit nicicand despre Alice, asa cum se încearca sa se induca, si între «centura» si «curea», erau niste legaturi care nu au fost vazute (voluntar ?), aici «centura» viza doar visul pur si dur de îmbogatire, nimic altceva ; apoi versul «Nu m-am vandut la gramada tarabii» este real si cunoscut, apartine poetului Ben Corlaciu. Înca un argument falacios bun doar sa pacaleasca pe cine poate fi pacalit. Sau sa asmuta cainii din cartier. Nu oamenii cu scaun la cap, oh nu.
    Azi, raspunzand unui trecator, O afirma ca a revenit pe blog cu gand de pace si nu a facut decat se se apere. Înca o minciuna. De ce ? Nu o agresa nimeni.
    As putea lua propozitie cu propozitie sau chiar cuvant cu cuvant pt a demonta punct cu punct mecanismele de gandire al acuzatoarei mele dar eu nu mai vreau sa conving pe nimeni.
    Ma întreb, naucit, cum poate cineva sa felicite pe altcineva care foloseste astfel de metode. Poate doar din cauza unor antecedente de pe blog, pe care nu le cunosc ?
    Concret, tot procesul care mi-a fost facut este construit pe vant. Aer. Un fel de razbunare personala pt o ofensa pe care eu nu am gandit-o niciodata ! Sau poate chiar dorinta de a distruge succesul si renumele blogului Simonei ? (iata ca devin si eu paranoic)
    Va urma (daca va mai fi acceptat !)

    Thomas Man 7 iunie 2010 19:23 Răspunde
  • Marina,
    sincera sa fiu, eu as fi asteptat sa vad mult mai multe mesaje gen simonica. motivul este unul foarte simplu si la vedere. Alice, Simona si toata echipa Tango sint prea talentate (talentati) iar Tango este unica pe piata din Romania ca si calitate, ca si subiecte propuse si tratate. ma asteptam sa aiba mult mai multi „simpatizanti” din categoria simonicii.

    eu citesc rubrica Simonei noastre despre articole din alte reviste si rid pina nu mai pot… am renuntat a mai citi respectiva rubrica in metrou ca se uita lumea strimb la mine.

    Simona, poate culegi toate articolele astea intr-o carte… sint superbe. eu, pe linga ca te-as pune sa faci scenarii de film, te-as pune si profesor la jurnalistica. 🙂

    iana 7 iunie 2010 19:35 Răspunde
  • mesaj catre Thomas Man:
    te roaga iana frumos sa scrii mai repede si celelalte 7 episoade. stop. fa-le mai scurte. stop. si redevii tu. stop.
    🙂

    iana 7 iunie 2010 19:36 Răspunde
  • Thomas cand ai spus ” Visul de imbogatire duce , oricum pe centura ” eu m-am gandit ca esti pesimist in ceea ce priveste viitorul Tango-ului sub aripa Adevarului si consideri ca publicatia va ajunge undeva la marginea presei . Apoi m-am gandit mai bine si am inteles ceva mult mai urat .
    Nicicum nu vad cum as fi putut sau ar fi trebuit sa ma gandesc in propozitia respectiva ca centura =curea .
    Ceea ce faci tu acum cu Odille , analizandu-i fiecare cuvant si fiecare virgula – in mod eronat dupa parerea mea – asa au facut si altii cu tine . Si a iesit ce a iesit .

    Marina 7 iunie 2010 19:50 Răspunde
  • Iana sa stii ca si eu citesc si recitesc in nestire Revista presei !

    Marina 7 iunie 2010 19:54 Răspunde
  • da TM,
    asta vrei tu sa faci – ce ti s-a facut si tie. si nu, nu folosesti monede false.
    dar daca facem asa la nesfirsit, cind mai vorbim de-ale noastre, de-ale Simonei?? la ce foloseste payback-ul TM? intreb si eu…

    iana 7 iunie 2010 19:57 Răspunde
  • as face o emisune TV asa: prima parte ar fi Simona „revista presei” – l-ar bate pe Badea in audiente. si partea a doua ar fi Corina S. cu „vedetele”… ziceti si voi daca n-ar iesi misto.

    iana 7 iunie 2010 20:01 Răspunde
  • FANTOMELE ÎSI DAU (CU) ARAMA PE FATA
    Tragedie în 13 episoade care se termina cu happy end (pt ca personajul negativ dispare la sfarsit, ucis de balaur)
    Episodul 7
    Tot ce am scris mai sus poate fi verificat. Am înregistrat toate interventiile. Nu-i nevoie sa fi expert în semiologie ca sa captezi ce si cum si cine si de ce. E nevoie doar de putintica rabdare si de un dram de obiectivitate.
    Multumesc celor care au vazut ca mine toata agitatia asta de prost gust. Multumesc si celorlalti care si-au dat osteneala sa înteleaga. Multumesc celor care nu se lasa manipulati sau înfricosati de astfel de manevre. Multumesc Simonei ca m-a «îngaduit» (plagiez din familia Ianei).
    Tania, azi e MMD («Mana Maicii Domnului»). Maine nu stiu ce va fi.
    Iana, ai dreptate, îti multumesc. E totusi bizar sa fiu pus pe acelasi plan cand metodele/procedeele nu se aseamana catusi de putin.

    Thomas Man 7 iunie 2010 20:06 Răspunde
  • eu tot citesc si nu inteleg…
    Odille, ce legatura au prietenii tai (dentisti sau nu) cu ce spune Thomas despre ‘certati cu sapunul”, si ce legatura au dentistii cu Thomas, cu blogul Simonei si cu ziarul din Canada unde Simona este partenera si unde dentistii (mentionati la inceputul sirului de intrebari) aleg sa dea anunturi?

    iana 7 iunie 2010 21:21 Răspunde
  • Precizare pentru cei care abia acum intra pe blog:
    „Simona”, cea la care se rasteste toata lumea (pe buna dreptate), nu sunt eu, ci o persoana care a asemnat cu numele asta si care si-a permis ca, pe blogul care i-a deschis candva usa (e clar ca odata am aprobat un mesaj de-al ei, asa se explica faptul ca a intrat nestingherita pe blog acum – dar am remediat, i-am sters mesajul si asta nu se va mai intampla!) sa insire niste prostii de mahalagioaica. Si sa faca aluzii neamprostesti (nici macar formulate inteligent) la Alice si la revista Tango, drept care iar am tandara sarita si vad ca nici atmosfera de pe blog (din unele aripi) nu ma ajuta prea mult sa-mi revin.
    Va multumesc frumos tuturor celor care ati taxat-o pe aceasta „simona” care nu a priceput nici pana acum ca un blog nu e o circa financiara si nici autogara din comuna ei, ca sa vina sa necheze ce vrea in hol. Felicitarile, cearta si dansul se petrec la ghiseu, nu pe un blog unde eu mi-am lasat zilnic ceva din suflet… E casa noastra si cui nu-i place n-are decat sa stea in strada, asta e o norma de bun simt.
    In rest, refuz sa comentez subiecte si interventii vehemente, am ostenit si am multe de facut zilele astea, am nevoie de mintile mele.
    Va sarut.

    Simona Catrina 7 iunie 2010 21:38 Răspunde
  • Simona,
    te imbratisez. sa ai spor in tot ce faci. si nu ne uita, please!

    iana 7 iunie 2010 21:45 Răspunde
  • Simona… eu tocmai ma pregatea sa ii spun acelei simone ” Pe mine ma cheama Cristina. Pe tine cine te-a chemat?” caci aici pe blogul acesta toti vin cu ganduri bune si frumoase .Nu-i asa clasa?

    CristinaC 7 iunie 2010 21:57 Răspunde
  • Draga Simona si Dragilor,

    Lucrurile iau o turnura ca pe vremea anilor ‘ 50, din povestile bunicilor, cu rastalmaciri si acuzatii grele. Devine, de fapt ridicol.

    Am vazut comunicarea pe computer ca pe o minune a tehnologiei, oamenii putind petrece citeva momente placute, uitind de stresul de zi cu zi.

    As vrea sa-mi pastrez aceasta opinie si ca urmare voi parasi acest blog.

    Va urez cu sinceritate succes si numai bine.

    Odille 7 iunie 2010 21:58 Răspunde
  • ca sa justific interventiile mele in certurile voastre…
    acum doi ani am fost arsa cu fierul incins pentru ca am scris pe un blog ca femeile sint programate genetic sa procreeze. atit am scris si nimic mai mult.
    din chestia asta s-a inteles asa: ca femeile ar fi niste vite numai bune sa dea nastere la copii, ca femeile sint pur si simplu reduse la conditia de procreere, ca intr-o lume moderna si evoluata eu vin si reduc femeile din functiile lor sociale… si multe asemenea chestii. degeaba am incercat sa le explic ca si ele, cu toata evolutia lor sociala, au perioade in care exact asta vor si exact asta cauta, procreere.
    nu mi-a venit sa cred. nimeni, cu exceptia lui mennine, nu a incercat sa vada ce scrisesem. doar ea, mi-a trimis un e-mail in care ma asigura ca sint normala si ca sa nu-mi fac griji in privinta sanatatii mele.

    asa se interpreteaza cuvintele pe un blog. pe internet, pe mess… avem noi asa cite o zi – nu ca cele mentionate mai sus cind sintem vesele si zglobii- cind ne trezim mai bosumflate si ne pica cine stie ce fraza ca si cum ne-ar fi adresata direct si ne face un maareee disconfort, pe care il alimentam citeva zile si apoi il scriem ca pe o minunatie.

    va rog mult. haideti sa fim ca la inceput. fara ranchiune copilaresti (multam frumos trecator), fara dorinte de afirmare si fara vehemente si „arogante” (vorba lui nea Gigi).

    iana 7 iunie 2010 22:05 Răspunde
  • Simona adevărată, spune-mi IP-ul „Simonei cu scovergi în fess” şi-ţi pot spune din ce oraş a postat.Totuşi, dacă este o netrebnică răzbunătoare, poate accesa de pe un IP nou, la început cu o drăgănea, ca mai apoi să se arate sconcsul din ea.
    Mai sunt ceva arşice reminiscente pe aici, dar mahalagisme ca ale arătării ăsteia nu credeam că am să citesc. Cuvintele ei nu-mi apar mute în scris, ci îmi sună ţipător în urechi.

    Omuldelamunte 7 iunie 2010 23:07 Răspunde
  • Thomas, de unde ştii tu de la început câte episoade va avea tragedia ta? Chiar sunt numai 13 episoade? Cine-i balaurul şi cine-i personajul negativ?
    După cum vezi, eu am fluturat batista albă. Voi nu puteţi?

    Omuldelamunte 7 iunie 2010 23:15 Răspunde
  • unde esti tania sa vorbim noi despre orgoliu ca si parte componenta a personalitatii?
    la nunta, stiu… oofff as fi vrut sa vorbesc cu tine chestia asta. fiindca ziceai ca orgoliul nu este parte principala a conturarii personalitatii unui om… hai si citeste posturile de ieri si de azi si sustine ca orgoliul nu e important cind vrei sa definesti o personalitate sau alta, un caracter sau altul… 🙂

    iana 7 iunie 2010 23:45 Răspunde
  • omule, mi se pare mie sau vorbesti in poezie? 🙂
    lol @ cite o draganea ca sa iasa sconcsul din ea .

    iana 7 iunie 2010 23:46 Răspunde
  • FANTOMELE ÎSI DAU (CU) ARAMA PE FATA
    Tragedie în 13 episoade care se termina cu happy end (pt ca personajul negativ dispare la sfarsit, ucis de balaur)
    Episodul 8
    Apreciez eforturile voastre, Iana si ODLM, de aplanare a conflictului. Cui îi place stamba asta (pe care chiar eu am criticat-o aspru aici pe interval ? Au fost deja atatea daune colaterale. Este însa o problema care ma plumbuieste : eu am avut extrem de mult de suferit în viata REALA din cauza procedurile despre care vorbeam mai sus si de aceea mi-e foarte greu. Pe de alta parte, pot sa flutur eu si tricolorul si inima-mi neagra sau sosetele albe, nu îi veti scoate din cap persoanei, care oricum se va «victimiza», ca eu am vrut s-o ranesc cu buna stiinta atunci cand am vorbit despre sapun sau despre mai stiu eu ce ! Ceea ce, sa nu mai vorbim, e deplasat. EVIDENT, îmi pare rau daca am vexat-o ATUNCI, involuntar. Acum nu mai e acelasi lucru pt ca am petrecut ceva timp cu vorbele ei si mi s-a facut pielea gaina. Sunt o gramada de semne de întrebare, ca sa nu zic altfel. Chiar si ca fantoma, ai niste responsabilitati cand te exprimi, nu arunci cu procesele de intentie si vorbele injurioase pe blogul celei mai sensibile si talentate scriitoare romane.
    Cum am spus, îmi rezerv 5 jokeri, pt mai tarziu. 5 gloante de sniper înfrant pt ca, împotriva celor spuse, eu nu vreau sa castig vreo batalie. Am pierdut-o deja. Îmi ramane sa apar doar cativa centimetri de demnitate.
    Noapte usoara !

    Thomas Man 8 iunie 2010 0:38 Răspunde
  • Simona, ceea ce vreau sa povestesc acum nu are nicio legatura cu toata harmalaia care s-a iscat aici, nu cunosc prea bine persoanele care au participat la disputa, nu am avut rabdare sa citesc toate comentariile ca sa descopar sursa si nici atat motivul.
    Ceea ce vreau sa povestesc… pentru ca a fost o intamplare pe care n-o voi uita niciodata… are legatura doar cu postarea ta, cu jucariile care ne sunt dragi din diverse motive si pe care le purtam cu noi, peste tot, cateodata toata viata.
    In timpul facultatii, nu stiu daca-ti amintesti, aveam o papusa pe care o primisem in dar de la prietenul meu de atunci… o papusa fara de care nu puteam sa adorm, pe care o iubeam mai mult decat pe fiinta care mi-o daruise. Nu stiu de ce, nu stiu ce vedeam in ea… poate doar copilaria la care trebuia sa renunt o data si-o data… poate dragostea de care aveam nevoie, poate dragostea pe care simteam nevoia s-o daruiesc si nu aveam cui, nu stiam cui pentru ca nu gaseam omul potrivit… nu stiu.
    Intr-una din zilele de mare cumpana din viata mea, o zi in care ma aflam la intersectia dintre viata si moarte, am intalnit, total intamplator, o fata de varsta mea care-si pierduse copilul imediat dupa nastere. Era atat de trista, atat de deprimata acea fata frumoasa si fragila, incat traia intr-o lume paralela… o lume in care totul era in regula, nimic rau nu se intamplase, iar papusa de care eu nu ma desparteam niciodata era copilul ei cel devenit inger. Credea cu toata fiinta ei lucrul asta si o tinea in brate, si-i canta cantece de leagan.
    Asa ca am renuntat la jucaria mea si i-am daruit-o ei, din tot sufletul si fara nicio ezitare.
    In momentul ala am iesit eu cu adevarat din copilarie, am vazut cat de grea este existenta pe pamantul asta care de multe ori nu ne vrea, cat de multa suferinta poate exista si cum un simplu gest poate aduce alinare unui suflet chinuit.
    Stiam sigur ca fata aia frumoasa si nebuna va avea grija de copilaria mea pierduta, de visele mele spulberate… in felul ei, bineinteles, dar mult mai bine decat as fi facut-o eu sau orice alt om „normal”. Si asta pentru ca ea ii daruia dragoste… mult mai multa decat as fi putut eu s-o fac vreodata.
    N-am regretat niciodata gestul ala. De multe ori m-am gandit la ea si m-am intrebat daca papusa mea a ajutat-o sa traiasca mai departe viata ei plina de durere sau daca i-a alinat in vreun fel suferinta care nu poate fi descrisa in cuvinte… sau poate ca nu gasesc eu cuvintele potrivite, pentru ca nici macar nu-mi pot imagina…
    Sper sa-i fi fost de folos.
    In egoismul meu, astfel ma simt cu un minut mai… OM.

    Carmen S 8 iunie 2010 6:17 Răspunde
  • Carmen, draga mea, ma simt vinovata ca nu-mi mai amintesc foarte bine papusa, desi acum, cand imi spui, parca tin minte ca erai atasata de ea. In facultate, erai o fata discreta si aproape tacuta, desi populara si simpatica in cercurile noastre. Stiu ca e o combinatie contrastanta, dar eu, de exemplu, nu am stiut niciodata de iubirea ta de atunci, aveam impresia ca esti in cautari, in asteptari, nu pareai ca te zbati. Ai avut intotdeauna o decenta romantica a interiorizarii, nu stiu, poate aveai si prietene mai apropiate decat mine si ele stiau mai mult, dar din unghiul meu, viata ta parea interesanta, tonica, placut-palpitanta.
    Azi, te descopar altfel decat erai atunci – cand mi-as fi imaginat mai degraba ca pleci din tara sau ajungi actrita, decat ca vei fi fata sfioasa, de-o eleganta resemnare si de-un aristocratic respect, asa cum esti acum. Am primit mesajul tau pe Facebook si ma simt vinovata ca, in vartejul zilelor mele si al propriilor zbateri, decizii si nebunii, nu am apucat sa-ti raspund. Am sa-ti scriu pe e-mail mai mult.

    Simona Catrina 8 iunie 2010 12:43 Răspunde
  • Poate ca asa ceva credeam si eu pe-atunci, Simona… sau poate doar asa speram, insa viata obisnuieste sa ne rada in nas atunci cand ii permitem.
    Eu nu aveam nicio iubire pe-atunci, asa cum bine ai observat… eram „in cautari”, insa povestea papusii si a fetei este o poveste adevarata, din pacate. Asta mi s-a intamplat intr-un moment de cotitura al vietii mele… un alt moment de cotitura. Probabil asta este motivul pentru care mi-am amintit acum.

    Carmen S 8 iunie 2010 14:08 Răspunde
  • Mam’ da’ ce cumintei v-ati facut.Brusc si deodat’ 🙂

    Cea mai buna dovada ca nu suntem ridicoli, in ochii celor ce arunca din cand in cand cate o privire pe aici, in timp ce noi ne dam in stamba, facem tumbe si echilibristica la limita nervilor Simonei, este recenta postare a lui Carmen S. Ba mai mult, aflati dragii mei cei pusi pe sotii si iubitori de harmalaie , ca desi perorati cu simtiri mustind de patimi si frustrari, plictisiti onor-privitorii la aceeasi scena.

    Asadar, acestea fiind constatate, io zic, Thomas ca urmatoarele 5 episoade din cronica unei disparitii anuntate, sa le pui in scena ca un remake la Sex and the City. Cu siguranta ai destinde atmosfera si cine stie, poate si altii ar mai zabovi pe aici..

    layla 8 iunie 2010 16:09 Răspunde
  • Draga layla,
    ai si tu dreptate. din punctul tau de vedere, desigur. numai ca acela este punctul de vedere al celor care vin arunca un ochi si pleaca, nu al celui implicat.

    TM, daca faci urmatoarele 5 episoade un remake la Sex la City, eu sint cititoarea ta Number One.

    Sa aveti o zi buna si linistita.

    iana 8 iunie 2010 16:18 Răspunde
  • Iana, m-ai facut sa rad…trist, a aduceri aminte dragi 🙂
    De cate ori venem cu un argument,solid credeam eu, in fata tatalui meu imi raspundea cu diplomatie :”Da, ai perfecta dreptate draga mea.Dar….” dupa care imi demola toata argumentatia. Atunci plangeam de ciuda, acum plang de dor…Tata nu mai e de ceva vreme…

    Si ca sa ma inscriu si eu in carusel, am sa-ti spun : Da, iana, ai perfecta dreptate.Daaaaar…cel implicat nu poate fi obiectiv, tocmai pentru ca e implicat in harmalaia asta.Intreaba-i tu pe cei direct implicati, pe TM, pe Odile, pe Una si cine-o mai fi, daca unul, macar unul din ei se simte ridicol. Fiecare da vina pe celalalt, fiecare se simte lezat in amoru’ propriu, fiecare crede ca dreptatea e de partea lui, culmea e ca judecand din unghiul lui de vedere chiar o are de partea lui.

    Trecand la lucruri mai vesele, sa stii TM ca daca ai de gand sa pui in scena remake-ul ala, ma bat pentru rolul lui Carrie chiar si cu Simona.Si am mari sanse de izbanda.Nu uitati ca traim pe plaiuri mioritice unde blonzimea parului, surclaseaza talentul, fie el si al Simonei.
    Sincer, mi-as schimba culoarea parului daca as primi la schimb un lastar din harul Simonei.

    layla 8 iunie 2010 17:04 Răspunde
  • Bun.Si dupa ce i-am „infierat” (cu iertare sa-mi fie, ca mi-am permis) pe ipoteticii ridicoli, e nedrept sa nu-i premiem pe merituosi.Cei ce au avut puterea de caracter sa recunoasca ca au gresit intr-un anumit moment, cei care au inteles ca resentimentele si rachiuna iti otravesc existenta, cei care si-au si-au invins orgoliile mari cat China si intr-un final si-au dat mana. Nu stiu ce ati simtit voi asistand la bazaiala lor cu happy-end , dar eu va spun cu mana pe inima ca i-am admirat enorm si m-au determinat sa-mi doresc ca dintr-o situatie similara sa pot iesi cu fruntea sus cum au facut-o ei.
    Felicitari justine si omul de la munte!

    layla 8 iunie 2010 18:43 Răspunde
  • Buna sa va fie inima !
    Ploua cu galeata în bucataria mea si eu îmi ling ranile cu un burete înmuiat în saké*. Pendulez într-un soi de culpabilitate narcisica (mai ales dupa judecatile voastre pline de bun simt, L & I), ceea ce nu aduce vreun cer senin, si mai mai c-as deriva pe lichide etilice, ceea ce ar aduce o liniste trecatoare si tulburacios noroasa. Îmi sterg petele interioare doar doar oi mai arata si eu din nou ceva mai luminos. No chance, mai întai ar trebui sa ma împac cu mine ceea ce este deja o încercare herculeana ; dupa cum am mai zis nu-mi place sa castig în detrimentul nimanui, chiar daca doamne doamne sta în dreapta mea si tuna ca sa ma încuviinteze.
    O sa va deceptionez de doua ori, Iana & Layla, dar în catacombele mele «Sex & The City» este criptat ! O sa ma înscriu la un stagiu sau la o reciclare pe tema data. Scriu cum respir : cu intermitente. O lunga apnee în serialul numit si, cine stie, poate ma voi fi impregnat suficient pt 5 scurte respiratii/episoade.
    *Fiindca tot am dat-o pe saké, sa încercam sa ne coregrafiem cat mai departe, în exotismul estival din Tara Soarelui Rasare. Pt uitare, invitatie la dans, pe nisip sau în slapi.
    http://www.youtube.com/watch?v=AbMnrqdlGhE&feature=PlayList&p=29C344B98F4BA56C&playnext_from=PL&playnext=1&index=14
    http://www.youtube.com/watch?v=Obp22Xk59rY

    Thomas Man 8 iunie 2010 19:07 Răspunde
  • Scoop !
    În spatele Omului De La Munte se ascund 3 tipe si nimeni nu s-a prins !
    Aici :
    http://vimeo.com/11936491

    Thomas Man 8 iunie 2010 19:24 Răspunde
  • Nici o sansa Thomas! Io beau suc de soc (pentru) contra deceptionarii.
    Facem troc? Io dau socata d-aia adevarata, pritocita la soare, cu flori de soc culese de pe o margine de drum undeva in lunca Dunarii, tu dai buretele inmuiat in sake.Ar iesi cel putin doi oameni fericiti din targul asta: tu ca scapi de starea culpabil0- narcisist-depresiva (stagiul te asteapta nerabdator!) iar sake-ul m-ar ferici pe mine indirect: la prima ora a diminetii il mituiesc pe chinezul ce nu-si gaseste alt loc de a-si incepe munca decat la fereastra dormitorului meu.

    Io dansez. Pe nisip.Tu?

    layla 8 iunie 2010 19:38 Răspunde
  • TM,
    nu te-am judecat deloc. daca am avut o incercare de judecata, aceea a fost indreptata spre layla. fiindca nu mi-a placut ca v-a spus ca sinteti ridicoli. vin si intreb, cei care nu se amesteca in certurile voastre (noastre) nu sint niciodata ridicoli? in nici macar o ocazie?
    sintem ridicoli de fiecare data cind ne aparam sau cind ne justificam? sintem ridicoli ori de cite ori ne sustinem un punct de vedere? de ce? doar pentru ca din afara, „la rece”, motivul este unul banal, de neluat in seama? este asa de usor sa pui etichete. este priceperea noastra numarul unu si nu scapam nici o ocazie in a arata ce priceputi sintem la pusul etichetelor.
    draguta de Ali avocata, zicea asa: „problemele mele sint cele mai mari fiindca sint ale mele”.

    se gindeste cineva, si aici ma refer in primul la cititorii pasivi ai blogului, ca printre noi sint oameni carora le pasa ce se scrie, care se consuma daca sint sau doar se simt vizati de „tepii” unui alt participant? se gindeste cineva ca, asemeni Simonei, lasam si noi o parte de sufletul nostru (asa mic si ridicol cum se afla el in ochii experti ai criticilor) aici?

    informez, pe aceasta cale, pe toti citorii ca asa cum certurile ne sint aprige si iuti, asa ne sint micile „on-line parties”. da, da… mai poftiti sa ne cititi si cind glumim, si cind ascultam muzica, si cind ne facem de cap pe aici. si apoi lasati-ne cite o impresie.

    iana 8 iunie 2010 19:47 Răspunde
  • Pe scena asta, L : broscoiul din stanga.
    M-am îmbatat cu miros de tei dupa amiaza dar sucul de soc e o amintire magnetizanta 🙂
    Diferenta dintre lebede si broscoi, e cam aceeasi la Tokyo sau la Bucuresti, nu ?
    http://www.sonnyradio.com/swanlake_0001.swf

    Thomas Man 8 iunie 2010 19:47 Răspunde
  • Nu m-am simtit judecat de tine, Iana dar cred în judecatile tale, mi se pare ca ai cantarele bine reglate, nu ca mine.
    Avocata ta cu nume de mascul arab adevar graieste 🙂
    Eu ma feresc de etichetari, nu judec pe nimeni (o fi avand ratiunile lui/ei daca face ce face) reactionez cum bine ai diagnosticat pay back atunci cand ma simt atacat (gratuit). În plus, ce si cum s-a întamplat mi-a reactivat niste rani deschise. Mi-am confectionat azi plasturi pentru cateva zile, la sase ore un hap de saké si e ok 🙂
    V-au placut lebedele sau broscoii ?

    Thomas Man 8 iunie 2010 19:55 Răspunde
  • Broscoii, clar! Ca lebede n-am prea vazut.

    Psssst! hai sa-ti soptesc ceva: Azi nu ti-ai facut temele,avocata lui iana e ..Ally McBeal:
    http://www.youtube.com/watch?v=th79eL7YVMw

    layla 8 iunie 2010 20:05 Răspunde
  • Este vorba, Layla, de vreun serial, nu ? Îmi marturisesc ignoranta, nu prea urmaresc. La mine pe ecran, domnitele astea sunt pixelizate si nu înteleg bine ce scrie pe burtiera lor. 🙂

    Simona, nu stiu daca ai vazut în învolburarea asta regretabila, am propus cateva clipuri care – mi-am spus – oglindesc sau ar putea inspira scrierile tale. Reiau doua :

    http://www.youtube.com/watch?v=IGk07IbN3bA

    http://www.youtube.com/watch?v=FmnDXRJ7btE

    Thomas Man 8 iunie 2010 20:17 Răspunde
  • L, se pot vedea si lebedele, daca insisti. Lebedele sunt ca un premiu pt rabdare 🙂

    Thomas Man 8 iunie 2010 20:18 Răspunde
  • TM,
    Ally McBeal, era filmul, nu l-am scris asa ca iar ziceai ca e criptat pentru tine. 🙂

    iana 8 iunie 2010 20:22 Răspunde
  • Am lacune grave, stiu, dar ma tratez cu fitoterapie.
    Miere de Manuka la hanul lui Manuk 🙂
    Ultimul film vazut : „Cadavrul din cutia de conserve” este din epoca victoriana !

    Thomas Man 8 iunie 2010 20:34 Răspunde
  • nu asta am vrut sa spun, TM… exagerezi! si nici macar nu-ti sta bine.

    filmul cu Ally este ca un fel de Sex and The City. de aia am zis ca e criptat. desi n-ai face rau sa incerci o decriptare. s-ar putea sa-ti placa. 🙂

    iana 8 iunie 2010 20:37 Răspunde
  • @Thomas- Brandul meu este Ilinca şi n-aş sacrifica-o pentru 3 broscuţe Oac, care n-au concert pe lac, nici vreo şansă să le plac.

    Omuldelamunte 8 iunie 2010 20:38 Răspunde
  • În lacul tau broscutele canta fermecate, ODLM.
    Pentru ca toti visam la o alta lume :
    http://www.youtube.com/watch?v=oBRsXKgRAHc

    Thomas Man 8 iunie 2010 21:46 Răspunde
  • iana, am amanat intentionat sa-ti raspund, pentru ca nu voiam sa intru si eu in pacatul polemizarii fara finalitate.Am preferat sa-mi „rumeg” gandurile si sa recitesc ce am scris ca sa vad si eu ca Thomas, unde am gresit.
    Asadar, iana, arata-mi tu un singur loc unde am scris ca cei enumerati la un moment dat sunt ridicol, si-mi fac mea culpa.Ba din cate imi amintesc eu, am sustinut chiar contrariul.Si nici incercarea ta de judecata a persoanei mele virtuale, n-am gasit-o…
    iana, atat te rog doar, nu-mi rastalmaci cuvintele!

    O noapte lina!

    layla 8 iunie 2010 22:31 Răspunde
  • daca tu ai recitit si stii ca nu ai scris asa ceva atunci cum ti-as strica eu noaptea lina. si mie dupa-amiaza pufoasa. sint la a doua cafia. si Una nu mai vine.
    doresc persoanei tale virtuale o noapte linistita. si daca m-am inselat (eu, nu persoana mea virtuala) imi cer scuze.

    iana 8 iunie 2010 22:40 Răspunde
  • Buna buna…

    Unde e toata lumea? Iana tu tii pasul vad …lipsesc cam multi sau s-a dat liber si eu n-am aflat.
    Seara /noapte buna

    CristinaC 8 iunie 2010 22:46 Răspunde
  • Cristina,
    la noi e inca dupa-amiaza, draga.
    de asta sint inca pe aici. eu ca si tine am blogul deschis si imi mai arunc un ochisor… 🙂

    iana 8 iunie 2010 22:48 Răspunde
  • „toata lumea” e suparata …
    asteptam trecerea furtunii de nisip. 🙂

    iana 8 iunie 2010 22:49 Răspunde
  • eu astept sa se termine pungile cu cenusa 😀

    un trecator 8 iunie 2010 22:53 Răspunde
  • Zilele astea a batut vantul atat de tare incat m-a dus pe alte meleaguri si mi-a ars buzele pana ce s-au crapat. Si ca sa-l sperii, am suflat si eu spre el crezand ca-i schimb macar traiectoria…am suflat pana ce mi s- a uscat si gatlejul si tot degeaba…Frematand de dorul soarelui de-alaltaieri, mi-am pus rucsacul in spinare si-am luat-o la pas spre nicaieri…am mers si-am tot mers strigand cu voce muta si limba mi s- a impleticit in gura…Intr-un final, am dat peste un nor cu soare si l-am stors ca sa-mi astampar setea!
    NOTHING: http://www.youtube.com/watch?v=tniYWIkv-AA&playnext_from=TL&videos=YyK9oSkpJPY

    nico 8 iunie 2010 22:53 Răspunde
  • un trecator,
    astepti tu mult si bine cred… fiindca TM nu da semne ca le va termina curind. 🙂

    iana 8 iunie 2010 22:54 Răspunde
  • Pai stiu iana ca e dupa masa ca suntem pe acelasi fus orar… la noi asa spune lumea cand pleaca acasa… „have a good night..” si eu ami am cam o jumatatede ora.
    Suntem incurabile cred cu bolurile deschise. Bine ca nu se plnge inca nimeni. Sa stii ca eu am inceput si acasa si am fost declarata addicted…

    „toata lumea” este rugata sa vina inapoi … a trecut furtuna si nu se mai anunta nici una

    CristinaC 8 iunie 2010 22:56 Răspunde
  • PS… blogurile am vrut sa spun dar repezita cum sunt…

    CristinaC 8 iunie 2010 22:56 Răspunde
  • ei da, eu astept. atat. mult si bine ar fi frumos sa nu ii fie necesar nimanui sa realizeze ca toate „actiunile” de genul celor din w/e trecut nu fac bine nimanui. e ca si cum ne-am gasi in casa Simonei si-am apuca acolo sa ne certam. e cam kinky, parerea mea. dar pot fi de acord si cu Una, si cu TM, si cu Juztine, si cu Omul, si cu tine. mai enumar?

    un trecator 8 iunie 2010 22:57 Răspunde
  • Cristina,
    eu nu prea pot sa intru de acasa decit cind doarme Ana. Altfel daca ma vede ca butonez e jale mare. trebuie sa butoneze si ea. chestia asta cu butonatul (telefon, laptop, telecomanda…) e singurul lucru pe care daca nu i-l permiti plinge cu niste lacrimi mari si spune „te og” cu buza de jos patrata gata de alt plinset… ma omoara.

    iana 8 iunie 2010 23:00 Răspunde
  • trecator… deci ne urmaresti din umbra treactor?

    CristinaC 8 iunie 2010 23:01 Răspunde
  • iana draga bucura-te de aceste clipe caci trec foarte repede si o sa iti doresti sa revina!

    CristinaC 8 iunie 2010 23:02 Răspunde
  • eu v-am spus, Cristina, ca nu-s chiar asa…trecator.

    un trecator 8 iunie 2010 23:04 Răspunde
  • @Layla- Mulţumesc pentru bucuria ta de a ne vedea împăcaţi pe mine şi Justine.
    Nu ar trebui să avem aprige dispute, pentru că a câştiga o ceartă pe net este ca şi cum ai câştiga o probă la Special Olympics, dar tot la retardaţi te încadrezi.

    Omuldelamunte 8 iunie 2010 23:04 Răspunde
  • kinky? trecator, stiu ca e tarziu in Ro, dar chiar asa sa iti fuga gandurile…

    justine 8 iunie 2010 23:04 Răspunde
  • da ma,
    el asa face tot timpul. doar ne atentioneaza ca e prin preajma. el e observatorul neutru.
    sta, sta.. ne mai zice cite una. mucalit trecatorul asta.

    iana 8 iunie 2010 23:05 Răspunde
  • da, Juztine, tot kinky e, chiar daca traducerea uzuala e alta.

    un trecator 8 iunie 2010 23:06 Răspunde
  • creţ-= cret

    cranky=capricios

    zice nenea Google care poate nu ne cunoaste prea bine.
    trecator tu cum esti ?

    CristinaC 8 iunie 2010 23:18 Răspunde
  • Scuze… kinky=cret
    Cred ca trebuie sa pleca acasa ca fac numai prostii

    CristinaC 8 iunie 2010 23:19 Răspunde
  • eu? ca de obicei (dar prost, iti spun numai tie) in ultimul an.

    un trecator 8 iunie 2010 23:20 Răspunde
  • pai e cret sau kinky uzual, nici eu n-am gasit altceva 🙂 o fi stiind trecator ce e kinky si de ce ..

    justine 8 iunie 2010 23:24 Răspunde
  • trecator … daca te-a facut cineva „permanent” cand stia ca esti trecator fapt, si ti-a incretit… zilele va fii aspru pedepsit si pus la colt Ok?

    CristinaC 8 iunie 2010 23:27 Răspunde
  • Azi mi-am citit horoscopul pe luna iunie… cam tarziu ce-i drept, si zice ca „Hardest date of the month, and possibly of the year: The lunar eclipse in Capricorn, June 26, plus or minus four days.”
    Nu ma cautati in aceea zi ca voi sta ascunsa… in umbra lunei

    CristinaC 8 iunie 2010 23:29 Răspunde
  • Cristina,
    26 Iunie fiind in weekend eu voi sta la umbra capricornului. daca scapam cu bine si din asta, facem petrecere. pe blog… 🙂

    iana 8 iunie 2010 23:41 Răspunde
  • @Cristina C- „26 iunie plus or minus four days”. Stai în casă ascunsă 9 zile? Să ne scrii!

    Omuldelamunte 9 iunie 2010 0:37 Răspunde
  • Omule sa stii ca as avea ce face dar n-am atatea „sick” days available”… si de concediu nu ma ating pana in august ca imi trebuie mai multe zile decat am dreptul. Vad eu cum ma descurc… probabil fara plata ca avioane nu pot gasi cand vrea colegiul

    CristinaC 9 iunie 2010 0:52 Răspunde
  • iana, ash prefera sa discutam despre orgoliu in alte conditii, intr-un alt context decat momentul desfundarii starilor naturale copilaresti din (tre) noi. 🙂
    cum desaga mea este neincapatoare in perioada asta cu prea mult soare, ce ma face sa-i mai fur din raze pentru a mi le pastra la loc de cinste peste zile umbrite sau chiar innorate, va ofer cateva surprize, sper incantatoare -cu pasiune si despre dansul ei.

    asadar, pentru tine:

    http://www.youtube.com/watch?v=_UU-NhGFVzk&feature=related

    tania 9 iunie 2010 10:39 Răspunde
  • tania 9 iunie 2010 10:42 Răspunde
  • tania 9 iunie 2010 10:44 Răspunde
  • tania 9 iunie 2010 10:45 Răspunde
  • tania 9 iunie 2010 10:46 Răspunde
  • pentru nico si cristinaC:

    http://www.youtube.com/watch?v=P_x1LwoOXlo

    tania 9 iunie 2010 10:50 Răspunde
  • si nu in ultimul rand pt Un trecator:

    http://www.youtube.com/watch?v=YwushBt_Hpw

    si mai am si mai revin. 🙂

    tania 9 iunie 2010 10:54 Răspunde
  • Tania, adica vrei sa insinuezi ca io, una si odile(trei in una:) suntem una si aceeasi persoana drept pentru care ne-ai dedicat aceeasi melodie?

    Sa ne spui daca ti-au ramas condurii pereche la nunta sau ti i-a sterpelit printul de la miezul noptii.
    Si ca te vad amatoare de dansuri zburdalnice, ia si de la mine unul, AMADEUS- ANDALUZIA
    http://www.dailymotion.com/video/xbu0n_amadeus-anadaluzia_music

    layla 9 iunie 2010 11:08 Răspunde
  • Tania, mulţumesc. Chiar mi-a plăcut surpriza. Toate 4?

    Omuldelamunte 9 iunie 2010 12:09 Răspunde
  • Mersi, Tania. Declar vioara specie protejata în patrimoniul simonesc.
    Cu reactivarea tectonica a vulcanilor noroiosi (la care am adus o contributie substantiala si blamabila 🙁 ) am si uitat ca vara ne-a batut la usa cu nevoia de hameizare, de mare si de defulare :
    The Triangles – Applejack
    http://www.youtube.com/watch?v=egrwsjzQkUA&feature=player_embedded

    Thomas Man 9 iunie 2010 13:30 Răspunde
  • Marea Nordului e mica ! ?
    Dubla întrebare : daneza este blonda sau bruna cf tipologiei sud scandinave ? Si (mai)daneza e o limba muzicala ?
    Rasmus Seebach – Lidt i fem
    http://www.youtube.com/watch?v=n09xzMb1tdg&feature=player_embedded#!

    Thomas Man 9 iunie 2010 13:32 Răspunde
  • Constat ca Una si Paca s-au retras din croaziera de pe Nil din cauza aligatorilor. Hercule Poirot îsi rasuceste mustata, privind ganditor în apele tulburi.

    Thomas Man 9 iunie 2010 13:37 Răspunde
  • O invitatie la un hotel cu oglinzi în plafon dedicata celor doua absente :
    The Cat Empire – L’Hotel de Californie
    http://www.youtube.com/watch?v=_u-43LN-7Cg&feature=related

    Thomas Man 9 iunie 2010 13:40 Răspunde
  • nu-i corect, TM, sa ii faci pe alti oameni „aligatori”. sau e iar o neintelegere?!

    justine 9 iunie 2010 13:45 Răspunde
  • Iana, Layla, am spus pe la începuturi ca sunt în decalaj total si m-ati prins în capcana Ally McBeal.
    Mi-am luat un coach pt briefing. Si un DVD cu Sex & The City. N-o sa mai fiu complet nul ci doar aproape nul. Stiu deja ca avocata Ali l-a aparat pe Indiana Jones 🙂

    Thomas Man 9 iunie 2010 13:46 Răspunde
  • Hei, cool, Justine, nu fac pe alti oameni aligatori ! Te rog frumos, m-am inclus acolo daca esti atenta si asta-i doar o imagine ! Te rog, nu reîncepe, te rooooooog !

    Thomas Man 9 iunie 2010 13:47 Răspunde
  • calmeaza-te, n-am reinceput nimic. ceea ce vreau eu sa spun e ca folosirea unor cuvinte este prea interpretabila in mainile tale. de unde sed eu nu se vede ca te-ai inclus acolo, nu se vede deloc. asta-i e o mostra de metafora thomasiana care poate da nastere oricand la neintelegeri si nu e doar vina interpretului ca este atent. mai fii si tu atent, te rog.

    justine 9 iunie 2010 13:53 Răspunde
  • Multam , Tania!
    Uff, iar posibile interpretari? A devenit chiar obositor..Chiar nu se poate sa vedem decat partea buna? E usor… Trebuie sa cautam la infinit acul negativ in carul cu fan? De unde atatea lovituri in orgolii? Eu ma declar mamimuta, cangur, broasca, soparla…tot ce vreti voi, doar-doar s-o stopa ceva aici.
    http://www.youtube.com/watch?v=geFFczfdEAY&playnext_from=TL&videos=JoZs1P8Ly9M

    nico 9 iunie 2010 14:04 Răspunde
  • Juztine, esti pusa pe shotii, spun eu. stii bine ca „aligator” voia sa arate ca suntem verzi. unii de la cruzimea varstei (daca lasam cruzimea simpla, iar intelegeati altceva), altii de la stomac. 😛

    un trecator 9 iunie 2010 14:04 Răspunde
  • maimuta voiam sa zic 🙂

    nico 9 iunie 2010 14:05 Răspunde
  • Mi se pare ca tu cauti acul din marea de vorbe pe care navigam. Doar cu 2 posturi mai sus (si nu numai acolo) spuneam ca mi-am adus o contributie substantiala si blamabila la Vulcanii Noroiosi. Deci…
    Aici era o trimitere la Agaga Christie si, daca te linisteste, aligatorul sunt doar eu (mie îmi e un animal simpatic, ma rog, de la distanta si in desene). Dar nu face legaturi din astea din „interpretari”, te rog. Si apoi una e sa interpretezi o imagine si alta e sa dai direct cu parul injuriei/difamarii, denaturand spusele cu 90%. Nu e cazul tau, tin sa precizez ! Dar nu judeca, te rog din nou, nu te grabi sa pui etichete gen nu-i corect ca parca vad ca vajaie din nou gloantele pe langa pavilioanele urechilor !
    Ca sa-mi dovedesc buna intentie :
    Magnus Carlsson – A Little Respect
    http://www.youtube.com/watch?v=Z4M89RZcTgw&feature=player_embedded#!

    Thomas Man 9 iunie 2010 14:05 Răspunde
  • nico 9 iunie 2010 14:06 Răspunde
  • Mersi Nico si untrecator, nici nu vazusem „acul” tau, Nico, scriind postul precedent. Uf, am tras o mica spaima !

    Thomas Man 9 iunie 2010 14:07 Răspunde
  • eu spun sa va mai destindeti. daca priviti cu atentie, veti vedea ca sunt cu ochii pe voi. si verde :))

    http://s960.photobucket.com/albums/ae87/GicaContra/on%20the%20run/

    un trecator 9 iunie 2010 14:11 Răspunde
  • Nico, ma uluiesti cu deschiderile tale muzicale spre orizonturi diverse ! Cinstit, nu prea ma asteptam la rock-electro pe aici. Bravo, ma faci uneori sa (re)descopar mici bijuterii 🙂

    Thomas Man 9 iunie 2010 14:12 Răspunde
  • un trecator, me îmi apare în burtiera de sus a linkului gicacontra etc „cum sa slabesti 16 kilograme într-o luna” ! Crezi ca sunt deconspirat ? 🙂

    Thomas Man 9 iunie 2010 14:15 Răspunde
  • de ce deconspirat? esti nutritionist? :))

    un trecator 9 iunie 2010 14:18 Răspunde
  • of doamne, e clar ca nu mai poti spune/scrie nimic aici, cel putin nu eu. daca chiar vrei sa stii, nico, eu ma gandeam la oddile, nu la orgoliul meu, si imi cer inca o data scuze ca am devenit obositoare/obositori pentru ceilalti privitori. nu imi plac nedreptatile si n-o tac doar pentru ca ati obosit unii dintre voi.

    probabil ca nu stiu eu sa explic, TM, caci nu ai inteles punctul meu de vedere, asa ca o sa-mi ingit limba de acum incolo. crede-ma ca nu caut nici un ac nicaieri. ai putea si tu sa ai putina intelegere pt cei care nu iti pricep aluziile la agatha christie… dar mai are cineva intelegere in ziua de azi, pe undeva, pentru cineva?! legaturile se fac involuntar/automat, nu trebuie sa le cauti neaparat.

    un trecator, parca era verde ca bradul, aligatorii-s buni la pantofi, posete, alte chestii mai .. „trecatoare” 🙂

    justine 9 iunie 2010 14:19 Răspunde
  • http://s960.photobucket.com/albums/ae87/GicaContra/on%20the%20run/?action=view&current=231of1.jpg asta-i superba, pacat ca nu se poate comenta pe photobucket (poate te gandesti sa le muti pe picasa…)

    justine 9 iunie 2010 14:22 Răspunde
  • Justine, a devenit obositor sa stam si sa ne atacam din cauza cuvintelor pe care le scriem, nu ca ai devenit tu obositoare! Daca-ti cer scuze, putem trece mai departe ? Eu iti cer scuze!

    nico 9 iunie 2010 14:25 Răspunde
  • am sa spun in cel mai direct mod posibil ca ceea ce urmeaza este o gluma, cu un oarecare sambure de adevar, ce-i drept. special le-am pus acolo, ca nu se poate comenta, altfel v-ati fi certat si pe pozele mele :))

    un trecator 9 iunie 2010 14:26 Răspunde
  • nu l-am atacat, tocmai asta e, dar acum toata lumea se simte atacata si mi-e si frica sa mai spun ceva pt ca in loc sa se citeasca ce scriu, nu se vede decat atacul. eu am intrebat daca e o neintelegere (a mea). putea sa se raspunda simplu cu „da”.

    justine 9 iunie 2010 14:30 Răspunde
  • hah, poate ne si bateam pe pozele tale 🙂 da, frumos in delta, sper sa ajung si eu curand ca m-am saturat de blocuri si betoane…

    justine 9 iunie 2010 14:32 Răspunde
  • Juztine, da. 😛

    un trecator 9 iunie 2010 14:32 Răspunde
  • Justine,
    Daca va trebui sa scriem doar pt a comunica prin notiuni clare, în bogata casa lexicala a Simonei, n-ar mai avea farmec, ar fi saracacios, ar fi lipsit de nuante, etc.
    N-am vrut, te asigur din nou, sa fac alta boacana cu exprimarile mele. Pusesem acolo „Croaziera pe Nil” pt „Moarte pe Nil”, pusesem Hercule Poirot, stiam ca aici erau amatoare de Agaga Christie, n-am vrut, REPET, sa ofensez pe nimeni. Si nu-ti înghite limba, te rog, spune ce-ai pe suflet, important este sa ne masuram bunavointa !
    Un trecator, nu, sunt tritionist 🙂

    Thomas Man 9 iunie 2010 14:35 Răspunde
  • alooo,
    aligatorilor, trecatorilor, tritinonistilor… si care nu intrati in categoriile mentionate va rog sa va faceti loc intr-una dintre ele ca altele „available” nu mai am..
    sa aveti o zi buna!

    merci de muzici. eu le ascult pe toate…

    iana 9 iunie 2010 15:56 Răspunde
  • TM
    eu nu o mai citesc pe Agaga de multisor. dar daca matale o recomanzi, pot sa reiau lecturile. 🙂

    iana 9 iunie 2010 15:57 Răspunde
  • Hello… la mine e dimineata si voi deja obositi dupa cum vad… as fii scris mai devreme dar am savurat muzicile voastre ale tuturor si VA MULTUMESC!
    Sunteti superbi, talentati, plini de mister cu talente ascunse si noi ne bucuram ca le descoperim rand pe rand!

    Eu cred ca a fost o conjunctura astrala care ne-a cam zapacit zilele acestea dar totul se „aganjeaza” in curand daca le rugam pe astre sa ne impace regina si sa ne-o aduca inapoi.
    Simona ne auzi?

    CristinaC 9 iunie 2010 16:29 Răspunde
  • La mine pe ulita, se anunta cu tunete si fulgere, ploaia care le va potopi pe toate…
    Thomas, uite o piesa care, in ciuda simplitatii ei, iti vine manusa. Ok.ok, mai ai un pic de lucrat pentru final 🙂 :
    „Sunt un frate tânar, care crede în dreptate,
    Am ochi negri, dar am mâinile curate.
    Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,
    Nu raspund când mi se-arunca vorbe-n spate.”

    http://www.youtube.com/watch?v=y7sZHfrLdI8

    layla 9 iunie 2010 16:31 Răspunde
  • Da’ taifunu’ Una pe unde hoinareste?
    Si-a facut sepuku virtual si n-am fost io pe orbita?
    Ia sa treci ‘napoi donsoara, la locul tau ca ti s-a oxidat cafiaua de trei zile ‘ncoace!

    layla 9 iunie 2010 16:35 Răspunde
  • Daca nico tot s-a dezis de ea si a ramas locul vacant, ma declar eu „mamimuta”.
    Una tu ce la ce categorie vrei sa-ti tin loc?

    layla 9 iunie 2010 16:41 Răspunde
  • Ok, Thomas. Poate reusesti sa te impaci si cu Odille, totusi… Stiu ca (ti-)e greu, dar cred ca i-ar placea sa mai scrie aici, asa cum iti place si tie.

    justine 9 iunie 2010 17:36 Răspunde
  • Tania, nu ne-ai povestit despre nunta: http://www.youtube.com/watch?v=-OUIEnuNd1I
    Layla, ma declar „minimuta” caci mi-am prins urechile si ochii intr-un proiect… 🙂

    nico 9 iunie 2010 17:37 Răspunde
  • CristinaC, plina de vioiciune ca intotdeauna :http://www.youtube.com/watch?v=PhUCQCTZnkk

    nico 9 iunie 2010 17:43 Răspunde
  • Nico… multumesc. Imi aduce aminte de copilarie.. si uite asa m-am deconspirat… Unii dintre voi nu erati nici in scrisori cand eu ascultam asta…
    Oricum sa stii ca la mine ploua urat si am pus cantecul cu volumul la mxim in birou… ai inveselit pe toata lumea!

    CristinaC 9 iunie 2010 18:05 Răspunde
  • deci, in ultimele zile, venus s-a ciocnit de pluto, lunii nu i-a mai ajuns soarele, jupiter s-a mutat in casa razelor pe care vrea sa le cioparteasca in trei, saturn nu sta nici el prea bine in papuci, iar marte se zbate, cum ii sta bine, intre cer si apa. ne-a mai ramas pamantul. 🙂 🙂

    sa-mi spuneti ca nu-i asha. 🙂 ma duc sa ma inscriu la astrologie in vreme de cutremure. De la vrancea ni se trage, oare? 🙂

    well, iana, nico, cris, nunta frumoasa si cocheta nu in pantofi, fireste, ci in sandale albe (simone, ti le-ai luat si tu intr-un final? 🙂 n-a fost hora, nici tango, ci dansuri linistite conforme cu un astfel de moment celebrat in stil crestin de rit vechi. 🙂 am zis ca mi-am incarcat bateriile, dar, sincer, de-abia am asteptat sa ajung acasa. (aici am fost rea si nemultumita sigur. 🙂 aaaa, a fost totushi dans. sirtaki. cu spart de pahare, la o pocnitura de deget. 🙂

    justine, gasisem spt trecuta o fotografie (recenta) superba cu raze de soare la tine in casa. azi nu am mai dat de ea sub nicio forma. poate nu am refreshuit eu bine.

    un trecator, da-mi voie sa semnez pentru atribuirea paternitatii macului din albumul postat de tine. este atat de somptuos in delicatetea lui. l-as lua acasa pentru glastra mea, dar, din pacate minunatia asta nu-i pentru vaza si nici pentru ghiveci. salutari acestui pro-gica care ne dispune.

    thomas man, iti recomand: trezit dimineata, deschis larg geamul, respirat profund zorile, scos din priza toate aparatele turmentatoare de minte si suflet, suc de fructe fresh la pai, comedii cu umor alb si negru si apoi mai vezi tu. 🙂 (daca interpretezi ceva din mesajul meu de buna credinta, nu-ti mai trimit nici lamaite nici MMD.) 🙂

    tania 9 iunie 2010 18:24 Răspunde
  • tania, i-am transmis 🙂

    un trecator 9 iunie 2010 18:58 Răspunde
  • Justine, mersi de ok dar nu detin cheile castelului si ma astept sa fiu si eu aruncat peste bord din vreo firida în orice clipa, cu lipsa de tact pe care o dezvolt, pare-se, aici, fara sa-mi dau seama. Pot sa sper, desi acum sunt sceptic, ca timpul, tot el sireacul, le va rezolva pe toate inclusiv… Si apoi lumea e libera sa vina aici sa se exprime, nu sunt eu cenzor acreditat si nu am nici cel mai mic cuvant de spus în chestia asta. Din moment ce nu sunt agresivitati, tu stii ce simti cand te simti agresat, nu sunt cuvinte direct injurioase/difamatoare, cred ca fiecare e mai mult decat binevenit ! Eu am o tara psihologica, avand si ceva traume pe cocoasa, si, în anumite situatii care mi se par nedrepte, reactionez poate cam dur.
    Iana, nici eu. Eu nu-mi permit sa fac recomandari, de nici-un fel, decat daca sunt momit cu dulceata de trandafiri 🙂 Notasem pe aici agagafili.
    Da, Layla, recunosc, spasit : am mult de lucru cu ultimul vers 🙁 Mersi de cantec !
    Tania, azi m-am jucat de-a pupaza prin tei si mi-am înmiresmat toate bronhiile 🙂

    Thomas Man 9 iunie 2010 21:03 Răspunde
  • Una si Paca voi chiar v-ati suparat pe noi? definitiv?

    iana 9 iunie 2010 22:32 Răspunde
  • layla, sarisem peste intrebarea ta. Nu, dedicatia nu clasifica trei persoane asemanatoare. In opinia mea, melodia poate fi inteleasa (savurata) diferit, in functie de perceptia auditiva si cordul deschis ale fiecaruia. de aceea, m-am gandit ca Una, de pilda, poate vedea semnificatiile patimashe ale notelor, odille- romantismul, iar tu expresia realista a culorii. gresesc?

    omule, nu toate, evident. 🙂 de fapt, niciuna, ca nu sade bine pt ilinca. era cat pe ce sa spun odille. 🙂 nu stiu de ce mintea mea va asociaza in subconstient. 🙂

    m-am gandit la nastrusnicia izbucnirii orgoliilor noastre pe aici. imi mare parte, toti avem sensibilitatile noastre. trebuie sa facem insa un singur lucru in sensul asta. filtrul persoana–litera-spatiu sa scoata ce-i benefic din ele, nu partea innorata din zi.

    tania 9 iunie 2010 23:01 Răspunde
  • juztine, am gasit ce cautam. eu ma cam aflu intr-o perioada de proiectari, proiecte si proiectii shi printre nu stiu cate inchegari shi completari ma gandeam la un colaj din sunet culoare si frenezie. fotografia ta cu cea a lui gica contra (trecatorule, de fapt tu esti gica? pricep erori gresit?), la care adaugam melodia asta, ca la asta m-au indreptat amintirile.

    http://s960.photobucket.com/albums/ae87/GicaContra/on%20the%20run/?action=view&current=231of1.jpg

    http://lh3.ggpht.com/_dGIuTLhNZxU/S_7XRkUyDYI/AAAAAAAAQ8A/00IpteeGKMg/s1600/010.JPG

    http://www.youtube.com/watch?v=UUmgX9TnnfQ&feature=related

    iana, aceeasi intrebare mi-o pun si eu.

    tania 9 iunie 2010 23:11 Răspunde
  • juztine, am gasit ce cautam. eu ma cam aflu intr-o perioada de proiectari, proiecte si proiectii shi printre nu stiu cate inchegari shi completari ma gandeam la un colaj din sunet culoare si frenezie. fotografia ta cu cea a lui gica contra (trecatorule, de fapt tu esti gica? pricep erori gresit?), la care adaugam melodia asta, ca la asta m-au indreptat amintirile.

    pasul 1: (ca risc sa intru in balonul moderarii 🙂

    http://s960.photobucket.com/albums/ae87/GicaContra/on%20the%20run/?action=view&current=231of1.jpg

    tania 9 iunie 2010 23:12 Răspunde
  • (de la explicatia- soarele nu s-a stins)

    si, apoi ceva de genul melodiei:

    http://www.youtube.com/watch?v=UUmgX9TnnfQ&feature=channel

    tania 9 iunie 2010 23:19 Răspunde
  • PS. iana, aceeasi intrebare mi-o pun si eu. cred insa ca la cum o stiu pe Una, nu se supara ea asha ushor. 🙂

    tania 9 iunie 2010 23:22 Răspunde
  • tania,
    azi gindim mult, mult prea la fel amindoua. doar ca tu gasesti si cuvintele potrivite si ai si viteza de reactie mai mare decit mine. iar cred in sincronicizari, iar ma apuc sa citesc carti „intortochiate”. 🙂

    iana 9 iunie 2010 23:33 Răspunde
  • 🙂 🙂 ma amuzi, iana. ai o doza de seriozitate tipic mucalita. pai????? voiai sa spui ca…?:)

    (am alta pornire spre litere de ceva zile, nu viteza e de vina. 🙂

    deci? m-ai facut curioasa. 🙂

    tania 9 iunie 2010 23:38 Răspunde
  • tania, iti scrisesem pe mail.. dl. „contra” e din ce in ce mai bun cu manuirea aparatului foto, nu ti se pare? 🙂

    justine 10 iunie 2010 0:00 Răspunde
  • tania, una dintre cele mai frumoase foto vazute recent (si vad multe 🙂 ):
    http://badorgood.com/img/10-05-346421/no-line-on-the-horizon.jpg

    nu reusesc sa imi dau seama daca cerul se reflecta in maci sau macii in cer 🙂

    justine 10 iunie 2010 0:24 Răspunde
  • Justine,
    splendid!

    iana 10 iunie 2010 0:25 Răspunde
  • da, justine, exact fotografia de pe email. 🙂
    si, tot da, splendizi macii. au radacini in cer. 🙂

    tania 10 iunie 2010 0:30 Răspunde
  • dap, nu stiam eu de ce vreau sa fiu ingropat in cer…..

    un trecator 10 iunie 2010 0:42 Răspunde
  • pai ai sadi si hrani doar tu macii lumii si n-ar fi fair, Un trecator. 🙂

    tania 10 iunie 2010 0:52 Răspunde
  • iti dai seama ca de la atata samanta de mac oricum as fi….high :))

    un trecator 10 iunie 2010 0:53 Răspunde
  • asta cu siguranta. 🙂 high in the… sky? merge! 🙂

    tania 10 iunie 2010 0:55 Răspunde
  • precizare- de esti Tu Gica, Un trecator, sa ne spui degraba locatia macilor din fotografie.

    tania 10 iunie 2010 1:04 Răspunde
  • ehe, stii ce e frumos? ca putem face atatea paralele intre natura si viata noastra….macii astia sunt pe marginea unei balti, aproape de delta. si m-am chinuit pana sa prind o pozitie favorabila sa nu se vada si….gunoiul in care cresteau. asa cum spuneam, ca in viata. in mijlocul atator mizerii si pocitanii, cresc si frumuseti. doar sa avem rabdarea sa le descoperim.

    un trecator 10 iunie 2010 1:15 Răspunde
  • da. asha e. ma intreb insa de ce au ramas atat de fragili. nu pot fi tinuti in glastra. pier cam la prima atingere. conditiile in care se nasc ar trebui sa le asigure, totusi, o mai intreaga supravietuire. 🙁

    tania 10 iunie 2010 1:38 Răspunde
  • stiu si eu? probabil fac parte din categoria celor carora nu le priesc dezradacinarile….

    un trecator 10 iunie 2010 1:44 Răspunde
  • da, ma gandeam la cuvantul asta. dar mai bine ii spune „rupere”. c-o fi din cer? c-o fi sau din preadorinta de existenta in campul care-i prieste…e dezradacinare clar! cred ca de atat….altfel in care traiesc, se tin ametiti in bobitele alea mici si negre, bune covrigi 🙂

    tania 10 iunie 2010 1:53 Răspunde
  • ha! am gasit maci in vaza. 🙂 cum or fi reusit?

    somn usor de NB. ca sa stingem lumina. 🙂

    http://www.epix.ro/jurnal/archives/maci.jpg

    tania 10 iunie 2010 1:58 Răspunde
  • Impletiti mirifice slove in campul meu vizual: o sa visez frumos 🙂

    nico 10 iunie 2010 1:58 Răspunde
  • si? cum e pana acum? visezi frumos, au ba?

    un trecator 10 iunie 2010 4:03 Răspunde
  • trecatorule, cred ca nici vise nu mai sunt cu orele astea. 🙂

    tania 10 iunie 2010 4:34 Răspunde
  • Somn pufos!

    Simona Catrina 10 iunie 2010 4:44 Răspunde
  • ei da, lasa, cine doarme poate ca are noroc 🙂

    un trecator 10 iunie 2010 4:57 Răspunde
  • tania,juztine, trecator…. pt mine va rog , niste margarete. nu de alta, dar tot caut , 🙁 si nu gasesc poze cu ”adevaratele ” margarete… si se apropie ziua…. 🙂

    Lm 10 iunie 2010 8:36 Răspunde
  • @trecator- „Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”

    layla 10 iunie 2010 9:42 Răspunde
  • @Tania – Sunt tentata sa-ti dau si tie dreptate dar….. eu savurez muzica cu ochii inchisi si-mi tes propriul „realism cromatic”.Oricum, multumesc pentru piesa, nu te luam la rost, doar te tachinam un pic.
    Tanguirea ta despre macii ce nu ajung niciodata integri in glastra, mi-a adus aminte de un poem asemanator al Magdei Isanos.Daca n-o stii, sper sa-ti placa!

    „Ardeau ca nişte facle vii,
    în vârf de firave tulpini.
    Îşi înălţau râzând zglobii
    obrazul roşu dintre spini.

    I-am adunat cu mâini avare,
    am rătăcit în seara blândă,
    umplându-mi braţele de floare
    învăpăiată şi plăpândă.

    Şi m-am întors într-un târziu,
    departe cîmpul rămânea,
    atât de singur şi pustiu
    în urma mea.

    Dar când acasă-am încercat
    să-i strâng într-un aprins buchet,
    toţi macii mei s-au scuturat
    ca nişte lacrimi pe parchet. „

    layla 10 iunie 2010 10:09 Răspunde
  • Da, Lm, Blaga.Eternul Blaga. Si are si el splendorile lui de lanuri cu maci:

    „În frunza de cucută amară
    îmi fluier bucuriile-şi-o neînţeleasă teamă
    de moarte mă pătrunde,
    cum vă privesc pe malul mării de secară,
    flori de mac.

    Aş vrea să vă cuprind,
    că, nu ştiu cum, petalele ce le purtaţi
    îmi par urzite
    din spuma roşie
    a unui cald şi-nflăcărat amurg de vară.

    Aş vrea să vă culeg în braţe
    feciorelnicul avant,
    dar vi-e atât de fragedă podoabă,
    că nu-ndrăznesc,
    o, nici la pieptul gândurilor mele să vă strâng.

    Şi-as vrea să vă strivesc,
    că sunteţi roşii, roşii
    cum nu au putut să fie pe pământ
    decât aprinşii, mari stropi de sânge ce-au căzut
    pe stânci
    şi pe nisip în Ghetsemani de pe fruntea lui Isus,
    când s-a-ngrozit de
    moarte.”

    layla 10 iunie 2010 10:49 Răspunde
  • Nu stiu daca Una s-o fi suparat sau nu pe noi, da io m-am suparat rau pe ea(si nu-mi trece decat cu inghetata de fructe de padure de la Betty Ice, na!).
    Si Sesam se conformeaza dupa ce-l invoci de 3 ori, numai ea face pe incapatanata.
    Thomas, poate reusesti tu sa-i sterpelesti ochelarii aia care-o fac invizibila pentru noi.

    layla 10 iunie 2010 11:09 Răspunde
  • Layla, da, stiam poemul magdei isanos. cat despre maci, ce sa mai spun, eu visez shi cu ochii deschisi la un buchet imens care sa-mi dureze macar doua zile. 🙂
    cat despre nuferi, in afara de frumusetze, ei nu-mi inspira mai nimic. 🙂

    LM, margarete? poate tot trecator stie ceva de ele. 🙂

    tania 10 iunie 2010 13:37 Răspunde
  • Un trecator, era cat pe ce sa postez eu florile. (dar nu ma lasa dreptul de autor. 🙂
    Tocmai ce navigam pe buchetul tau photo si am depistat margaretele LM-ului. 🙂
    Blitzul in schimb cam insistent, din cate am vazut. si, din ce am mai constatat, cam spinoase rozele. parca ies din frame. 🙂 in rest, superb, albinute, albinute, albinute de primavara- vara. 🙂

    tania 10 iunie 2010 14:21 Răspunde
  • cam asa. dar alea sunt salbatice, de camp sau gradina. mai sunt si altele mult mai mari si cu codita mai groasa. dar neam de gasesc vreo poza pe net. 🙁
    una peste alta, nu am reusit sa imi dau seama cate picioare are elefantul ala…. 🙂

    Lm 10 iunie 2010 14:35 Răspunde
  • LM, eu le tot numar. 🙂

    tania 10 iunie 2010 14:37 Răspunde
  • aceasta este o poza superba. pare ireala. preaplin de ireala.

    http://s960.photobucket.com/albums/ae87/GicaContra/on%20the%20run/?action=view&current=101of1.jpg

    LM, buchetul de mireasa va fi exlusiv din margarete?

    tania 10 iunie 2010 14:45 Răspunde
  • deci gica contra te a lasat pana la urma 🙂
    cate ti au iesit ? cand sa mai numar si io la ele, a disparut elefantul :0
    da, taniuta, va fi totul exclusiv cu margarete.vi sa il prinzi? 🙂 🙂

    Lm 10 iunie 2010 15:14 Răspunde
  • Vin sa le multumesc celor ce m-au strigat de la balcon, asa ca bine v-am regasit. De cei mai multi din gasca mi-a fost dor, iar cand am avut vreme v-am citit, ascultat muzicile, vazut pozele.. Cu adevarat le sunt recunoscatoare celor ce s-au comportat ca si cum n-as fi plecat
    : ) oricat de rar as veni sa vorbim, de rasfoit o fac pe mai departe.
    Nu eram si nici nu-s necajita pe cineva anume, oricum aici e un conglomerat de personaje mai mult sau mai putin plauzibile; din pacate m-am lasat deranjata de situatia derulata pe repede-nainte; si sigur si un pic prea mult cotropita de orgoliul ala nemasurabil, de e(r)go..
    Dar nu mi-a fost simplu sa citesc/ discern cum a stat chestiunea, am luat-o de la ‘pasopt, mai degraba asta a fost motivul pentru care (mi-)am acordat un mic respiro de la chatuiala.
    In loc de concluzii si versiunea frusta in care as putea raspunde celor care m-au atacat si au insistat sa arate ce bine ma cunosc ei si ce asteptari as avea eu in spatiul asta de la diverse nickname-uri, pot sa spun ca aproape niciodata lucrurile nu stau asa cum credem.
    Curajul pe care nu-l avem in cotidianul nostru cu realitati ni-l pastram, de fapt, intact-belicos atunci cand ne simtim chemati sa shutuim un oarecare virtual, oricum tre’ sa ne demonstram, macar cand si cand, ce antrenori ai moralei suntem..
    Pe cei care-s de buna credinta o sa-i rog sa priveasca fara partinire (dupa posibilitati, ofcors!) si vor vedea cum apar ca din pamant unele nume, mai vechi sau mai noi, purtatori ai absolut aceluiasi stil care la un moment dat i-a consacrat pe portativul Tango. Am fost pusa frumos si sincer la un stalp in care mi s-au agatat tot felu’ de tablite cu idei si presupuneri despre ce si cum ma (in)cred eu pe-aici; sincer mi-a incremenit zambetul citind tot, oricat ne-am indemna amical sa nu (ne) luam in serios, e cam greu sa pozam neafectarea..
    Frizand jalnicia acum spre final de scrisorica pot spune bineintentionatilor si menestreilor doar ca Unora le este imposibil sa intre in rolul Malenei : )

    Una 10 iunie 2010 15:21 Răspunde
  • buna lume…
    Una, imi place punctul tau de vedere si subscriu cu litere mari de tipar. 🙂

    Lm, era sa zic si eu ca am margarete in vaza, dar ale mele sint culese din paduricea adiacenta, deci nu sint din cele ce cauti domnia ta. Imi amintesc insa ca se gaseau in Ro la florarese si la piata. cumparam eu din P-ta Obor simbata dimineata cind ma duceam la cumparat de bunatati proaspete.

    iana 10 iunie 2010 15:53 Răspunde
  • Buna si eu…

    LM am in gradina o tufa de margarete. In ca nu au inflorit dar iti promit ca le voi fotografia si te voi anunta.

    CristinaC 10 iunie 2010 16:31 Răspunde
  • Cu ranjetul la vestiar ?
    Aloha, fara ha si mai ales fara haha. Respirasem cf sfatului Taniei cu ferestrele deschise, eram în faza «ia cu mac face bine la stomac» si «margarete pentru fete», ma delectam cu poznele propuse si… n-am avut de lucru ? 🙁
    Regretam deja taiosenia din disputa în care m-am lasat antrenat ca un zevzec (sensibil fiind la toate nuantele/reactiile) dar, dupa ce am citit cu atentie si pasajul dedicat Unei (si indirect Pacai), mi-a înghetat subit regretul. Balcanismul e-n floare si la Ecuator si la Polul Nord si spoiala e, ca de obicei, mai violenta, fie ca-i vorba de real sau virtual. Daca mai intervin si elemente personale, atunci treaba devine si mai chisnovatica. Cabala Levantului e un spectacol traditional folcloric în care bunii si cinstitii nostri parlamentari ne arata calea spre victoriile viitoare.
    Formam cu totii o familie politico-industrializanta de maini îndemanatice, si dupa ce ca dansam ca niste robotei pe drumul dintre Kafka si Orwell, ne mai taiem si craca din copac ca sa ne atarnam direct de cer :
    http://www.youtube.com/watch?v=es8tjbiSRd0

    Un trecator ne încanta cu frumoase «Flori de Mucigai», Tania ne alinta cu note de «Ilustrate Muzicale» si eu m-am reînfundat în posomorate «Tristeti Provinciale» (hei, pleonasme volutare). Sry, Iana, Layla & all, îmi iau angajamentul sa revin doar cu moralul peste nivelul marii si cu surazatoare buze.

    Thomas Man 10 iunie 2010 18:04 Răspunde
  • voluntare !

    Thomas Man 10 iunie 2010 18:06 Răspunde
  • Pleonasmele-n volute intrau oricum unse, Al. In triunghiul bermud(ant) dimensiunile reale ne dau cate-un vrej peste scafarlia lesnicioasa: )

    Una 10 iunie 2010 18:20 Răspunde
  • Simona,
    tu esti suparata pe noi?

    iana 10 iunie 2010 20:07 Răspunde
  • Iana, cum sa fiu suparata pe voi? 🙂 Azi-noapte, tarziu de tot, v-am urat somn pufos, dar voi dormeati, erai deja impufositi. 🙂 Sunt aici, citesc ceva in paralel, am un pic de treaba, dar stau cu ochii pe voi. 🙂

    Simona Catrina 10 iunie 2010 21:58 Răspunde
  • intru si eu sa va urez o seara (noapte deja? 🙂 linistita.

    Una, wellcome back!
    Thomas, pesimismul tau risca sa devina molipsitor. 🙁
    LM, eu nu am vrut sa-l prind (buchetul), dar m-a prins el pe mine. 🙂

    simone, iti lipsim lipsa.
    Pixie Lott, datorita Laylei, pe care o reascult si o reascult endless. (pe pixie 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=i0mMPOmtCXI&feature=channel

    tania 10 iunie 2010 23:15 Răspunde
  • ‘Neata Smith.Vezi ca tu nu esti in vacanta, cel mult in weekend..La probele creative si la sport ai note mari, da’ te-ntreb :restu’ objectelor din dreptul numelui tau cui le lasi tu, T-ule draga, ca presimt ca ne vedem la toamna, in re-re-uri!? Sa nu-mi zici ca nu am fost la zi cu avertismentele, hai-hai: ))

    Una 11 iunie 2010 8:54 Răspunde
  • ‘neata Una!
    Te vad in verva, asta inseamna ca ti-ai baut cafiaua fara noi? Nerecunoscatoare mica!

    Thomas, tu revino numai. De moral si alte papadii zambarete, ne ocupam noi.

    Pufosenia dvs, Simona, printre gaze, faclii de maci si muzichie concordioasa, lauda-ne si tu putin si scuipa in san sa nu ne deochi, de cat de minunati stim noi sa fim cand vrem 🙂

    Zi frumoasa!

    layla 11 iunie 2010 9:31 Răspunde
  • Neatza, lume conectata la turtite cu mac !
    I’m back, Layla, mersi de invitatie. Astept papadii 🙂
    La randu-mi, îi ofer si eu niste flori, mintale, Taniei, ca stiu ca-i plac (sezonul 2, daca ai rabdare cu publicitatile, linkurile merg bine). Si celorlalte fantome dezlegatoare de enigme.
    http://www.series-megaupload.com/the-mentalist-saison-2-francais.html

    Thomas Man 11 iunie 2010 9:57 Răspunde
  • : )
    Cafiaua mea e inca in cana si da, stiu ca par nerecunoscatoare. Par in multe feluri, nu conteaza decat cum sunt in realitate.(probabil)
    Am azi pe birou un mare buchet de flori rosii, seamana cu macii aia decupati din film dragastos, numai ca-s rupte..Din pacate s-a inchis sezonul lacramioarelor, preferatele mele.
    Aveti ganduri mari pentru weekendul asta canicular?
    Ma refer acum la caldurile ce se anunta in partea asta de Europa, nu la cei ce populati Japonii sau alte zone mai rezonabile termic : )

    Una 11 iunie 2010 10:33 Răspunde
  • Dupa ce-am zis de red flowers si my cafia, sa va dau si muzica pe care o ascult acum, si ma duc printre task-uri: )
    Head over heels, ABBA
    http://www.youtube.com/watch?v=mZNmZGM-A5E

    Una 11 iunie 2010 10:52 Răspunde
  • Eu am ganduri mici. 🙂
    Dl Smith e doar în trecere pe la scoala.
    Justine, mi-au placut spicele si bondarasii.
    Nico, o propunere muzicala surprinzatoare ? Tu esti discgjocheita ?
    Simona ? WE ? Noutati ?

    Thomas Man 11 iunie 2010 11:01 Răspunde
  • discgiocheita !

    Thomas Man 11 iunie 2010 11:01 Răspunde
  • Bun gasit in valuri de arsita si-n adieri de Mana Maicii Domnului si Crini trufasi 🙂
    Cineva a facut confuzia si a scris ca Paca i-ar fi zis Unei ca e amazoana 🙂 Eu am spus-o prima si mi s-a parut ca o caracterizeaza . Prin asta eu chiar nu pot fi banuita ca as vrea s-o lingusesc pe Una :), e de ajuns ca la un moment dat am reusit sa trec peste tot si sa-i intind mana , gest ce l-a facut si ea . Mai departe , totul a mers aidoma sinelor de tren.

    Blanca 11 iunie 2010 11:02 Răspunde
  • Am zis io, Una, ca pari? Am zis-o de-a dreptul, ca esti 🙂
    Nu trageti in pianist!!!!!!!!

    Thomas, ma duc in prospectare de papadii in we.Ti-arat mostre cand ma intorc!

    layla 11 iunie 2010 11:15 Răspunde
  • Al, or fi ele mici, da’ si tu si pufosenia-ti aparenta imi dati asa un frison dragalit: ))
    OK, Layla, voi fi fiind, daca spui tu. Perceptiile-s tot o treaba de gust in virtual, deci discutabile, de pus pe tabela sau sub lamela : )
    Smith?Azi vii?Sa ma transform oniric in gamela?; )

    Una 11 iunie 2010 13:07 Răspunde
  • Blanca, nu cred sa mai conteze cine-a scos (prima!) efuziunea aia cu amazoana; si fireste ca noi doua ne-am dat mana, nu pentru vreo hora/sarba, ci dintr-un soi de amicitie virtuala care n-avea ce strica .
    Mie cuvantul asta nu-mi e nici ca o posibila insulta, nici compliment, mi-e neutru, altfel ecuatia ar putea sa-nceapa a semana cu morala din bancu’ ala in care se spune ca depinde la ce capat te afli: ))

    Una 11 iunie 2010 13:17 Răspunde
  • auzi, Uno? io nu inteleg, ce ma tot certi p’aici cand absente mai multe tot tu ai adunat? da’ banui ca avand catalogul in mana, te simti mai confortabil 😛

    un trecator 11 iunie 2010 13:26 Răspunde
  • Te-ule, te-alinti zicand ca te cert.Mi-e confortul zeu cand nu(-mi) lipsesti: )

    Una 11 iunie 2010 13:43 Răspunde
  • buna dimineata… la mine.
    daca aveti soare si caldura in weekend poate trimiteti si peste ocean… prognoza pentru maine a fsot „rain and thunderstorms… because it is saturday…”

    CristinaC 11 iunie 2010 15:50 Răspunde
  • Glasul rotilor de tren si coregrafia matadorului în fata puicutelor în bikini. Stiu ca Simonei nu i-a placut (si nu o propun ca sa o sacai, jur !) si ca piesa are teme imbecilizante, dar, pe mine, episodic si de sezon, ma amuza !(imbecilitatea e contagioasa vara, la 33 de grade la umbra 🙂 )
    Poate si pe Dvs.
    Jessy Matador // Allez Ola Olé
    http://www.youtube.com/watch?v=VrjMaxX02wA
    WE vesel tuturor !
    Sa punem mana de la mana si sa adunam cateva raze pt Cristina si colegii ei de continent !
    Noi am tunat si-am fulgerat destul, a iesit curcubeul serenitatii pe ulita asta (daca nu ma va contrazice vreo interventie paruistica) !

    Thomas Man 11 iunie 2010 15:59 Răspunde
  • dragilor,
    buna dimineata si de la mine. soare, cald, caldura mare as putea zice si in DC. planuiesc sedere la piscina. si leneveala cit cuprinde peste week-end. va doresc la fel. Cristina da o fuga pina la mine sa te incalzesti un pic.
    mi-a venit o pofta chiar acum: floricele de porumb si un film. daca si asta isi va face loc in programul de week-end sint multumita.

    iana 11 iunie 2010 16:22 Răspunde
  • : )) nu te, nu te!

    Una 11 iunie 2010 16:22 Răspunde
  • iano: )
    hav fun! aici tot rost de piscina , desi prefer umbrelute si briza cu saraturi..

    Una 11 iunie 2010 16:23 Răspunde
  • puteai sa scrii si ” nu T, nu T!” 😀

    un trecator 11 iunie 2010 16:53 Răspunde
  • pe hol la noi e un monitor f mare… se transmite FIFA…
    TGIF… adica thanks god it’s Friday

    CristinaC 11 iunie 2010 17:00 Răspunde
  • deci sigur ca puteam, da’ trebuia sa-ti dau un motiv sa-ti intorci motorasul cu fata-ncoace; )))

    Una 11 iunie 2010 17:11 Răspunde
  • Tomai am primit un mail care ma anunta ca „in aceasta noapte in Bucuresti este Noaptea Alba a Galeriilor editia a patra, care reuneste in aceasta seara si pana maine dimineata (intre orele 19:00 si 04:00), galerii si spatii alternative sub semnul aceluiasi eveniment!
    Programul din acest an al evenimentelor din Noaptea Alba a Galeriilor va oferi publicului un tur de forta prin concerte live, performance- uri, expozitii, ateliere deschise si spatii alternative. Spatiul privat si spatiul public devin astfel un loc comun pentru Noaptea Alba a Galeriilor.
    In premiera, pentru aceasta a patra editie oragnizatorii vor pune la dispozitia publicului biciclete pentru a parcurge turul nocturn al galeriilor.”

    MERGETI?

    CristinaC 11 iunie 2010 17:15 Răspunde
  • motorasul meu se pune in miscare sa ma duca in w/e, asa ca ne auzim duminica. care mai pufos, care mai obosit… diXtractie eXtrema 🙂

    un trecator 11 iunie 2010 17:30 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title