Pana sa ajung vreodata in Germania, am crezut ca suprematia fostului imperiu e doar un reflex comercial, asemeni celui american. De obicei, tind sa fiu capoasa cu sabloanele, nu ma supun, caut vesnic sa descopar singura colturi de lume si sa aman destinatiile obligatorii (gen Paris, Venetia, Barcelona, Roma) in favoarea unora care, la prima degustare, nu graiesc mare lucru.
Cand am plecat la Bonn, saptamana trecuta, ma asteptam sa gasesc acolo un burg cimentos, rigid, administrativ si plin de cravate cu dungi si picouri. Faima de fosta capitala federala l-a facut sa fie perceput, subiectiv, drept un centru de plictis imbelsugat. Cand colo, a fost splendid, lucru pe care l-am dedus din faptul ca ma dadeam de ceasul mortii, fiindca n-aveam cu cine imparti splendoarea (in afara de cateva colege din presa – dar stiti voi la ce ma refer).
Am sa scriu, in revista Tango de septembrie, un material mai colorat despre Bonn si imprejurimile lui tandre, pana atunci imi asez aici ilustra mutra de delegatie, atat cat am adunat (eu faceam poze si, logic, am fost mai putin pozata).
Simona, draga mea draga (ia fi atenta ce pot eu: Simona, meine liebe! A?)
Germania este asa o tara frumoasa! Incepind cu Berlinul despre care ti-am povestit ca mi-a adus ce-a mai spectaculoasa si mai romantica poveste de dragoste si terminand cu Munchen-ul pe care totusi nu-l iubesc asa tare si in care m-am pomenit cantandu-i sora-mii la telefon in prima noapte petrecuta acolo, melodia de generic a filmului „Ringul”…e celebra, domnul Alifantis intr-un mare fel „mi-e dor de tara mea/ departe sunt de ea”..culmea e ca ei se intorceau de la Berlin, in film 🙂
Si Frankfurt-ul…Doamne, as vorbi zile intregi despre Frankfurt, despre centrul lui spectaculos, cu zgirie nori si strazi largi si sedii de banci care lucesc in soare..si orasul vechi, cu stradute inguste si restaurante in care se maninca ….mmmm….imi lipseste adjectivul dar inghit in sec as I write! Si pentru doamne Zeil-ul, strada lor de shopping! A, si iata ca uitam de Koeln, cu catedrala lui superba, impresionanta si de Duesseldorf, cu cladirile de pe malul apei care par ca se clatina, si cu plaja din centrul orasului, locul in care poti sa bei un cocktail si sa stai cu picioarele in nisip, intr-un sezlong, sa apuna soarele pe tine! Da Simona, Germania ueber alles! Ce de te mai invidiez, frumos te invidiez ca iata, la Bonn n-am ajuns niciodata! Ah, si cat pe aci sa nu pomenesc de Hamburg, orasul-port, splendidul, recele, departele Hamburg….
Germania e mai mult decat un sablon, e mai mult decat o destinatie de fita! Cu autostrazile ei superbe, cu oamenii ei reci, calculati, corecti, politicosi pina la a te scoate din minti! Germania cu istoria ei scandaloasa, revoltatoare, cu Hitler, cu lagarele, cu toate grozaviile! Cu fotbalul ei, fanii lui Bayern Muenchen sunt renumiti in toata lumea….
Si daca e ceva ce-mi place cel mai tare in Germania…stiu ca-s o amarita s-o pacatoasa dar carnatii aia albi, imi scapa si cum ii cheama acum si brezeli lor cu sare si cu unt cu verdeata…mai Simona, daca am insemnat vreodata ceva pentru tine, maninca macar cate unul din mai sus amintitele si pentru mine 🙂
Te pup cu drag, ich liebe dich 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=hUc_hTSUnxs&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=u53ffdchAxY&feature=related
Si filmul este super !
Si eu am venit cu prejudecati ! Mi-am imaginat mult beton . Dimpotriva . E o tara verde si romantica, daca te lasi dusa de val si daca esti dispusa la asta.
Simona, uite aici: WOW! WOW! 🙂 si de Bonn dar si de tine.
ma bucur ca ai avut o iesire frumoasa. astept sa ne scrii despre o iesire indragostita.
Draga Iana, multumesc, si eu abia astept sa va scriu de o excursie indragostita! Cand va fi, veti afla… 🙂
Anca, tu esti o cutie cu povesti. 🙂 Ba nu, o cutie muzicala cu povesti. 🙂 E adorabil periplul tau! L-am citit cu o curiozitate justificata de experientele recente. 🙂 Te sarut si-ti multumesc.
Grace, mi-ai incitat curiozitatea cu muzica germana din film, e plina de substanta si mesaj etnic-sentimental frumos. Multumiiiiim cu totii! 🙂
Iulia, iti multumesc din nou pentru comentariul de la poza… 🙂
De altfel, pozele astea se afla si pe pagina mea de Facebook, acolo sunt ceva mai multe, niste locuri in plus, peisaje, repere… Aici, in modestia mea, le-am pus doar pe cele care ma contin. 🙂 🙂 🙂
A, Anca, si inca un lucru: n-am mancat wurst si brezel, ca am un colecist lipsa 🙂 dar poate intr-un viitor mai omenos am sa incerc. 🙂
N-am putut sa beau nici bere 🙂
Am baut in schimb niste vin bun si un pic de sampanie. Si am gustat lucruri care in meniu aveau 30 de litere, dintre care cinci cu puncte deasupra, ghida ne traducea in engleza, sa stim ce naiba comandam. Nemtii mananca mult si foarte gustos, intr-adevar. 🙂 Dar foarte greu si gras, asa aratau majoritatea felurilor.
Chiar e frumoasa Germania, insa mie mi s-a urat complet sa vizitez locuri minunate singura…cu mine. Ce ma fascineaza e cat de plini de clisee suntem, cum ne presetam niste imagini si ne blocam asteptarile in functie…nici nu mai stiu de ce.
Si eu am vazut Germania cu uimire, pentru ca o crezusem rigida si…foarte punctuala. Totul merge, desigur, dar nu e perfect, si ce bine ca e asa…De ce carnati si bere, de ce asteptari de geografie teutona? E asa multa diversitate si atat de multe idei preconcepute dispar cand realitatea ne tranteste un pic! Puteai sa gasesti si pizza italiana, si guacamole, si vin frantuzesc, precis. De ce sa faci neaparat ca romanii la Roma? Nu stiu. Desi da, la Roma in mai am mancat pizza aproape in fiecare zi, fir-ar.
Si a propos de blogul asta, hm..ma plangeam ca da dependenta. Nu e asa rau:). Am senzatia ca te cunosc de foarte multa vreme, Simona. Pana la urma, o prietena in plus la care ai ceva de citit/admirat/inteles nu face decat bine. Pe toate planurile. Chiar daca totul e asa de virtual, so what? Si ma opresc, sa nu dau in patetisme penibile.
Simona, eu am invatat limba germana in gimnaziu, aveam o profesoara pe jumatate nemtoaica, foarte simpatica si parc-o aud: ”was habt ihr fur heute forbereitet?” Asa ca, m-ai incantat cu pozele astea in aceasta seara. Nu era rau daca erau mai multe ca eu n-am sa ajung in Germania in veci.
Simona, cat de naturala esti in poze ! Pentru ce sunt stropitorile alea albastre din prima poza ?
Corina, imi face placere ca esti aici, ma bucur mult, scrii frumos si din suflet, apartii acestui cerc de prieteni, cei care ne-am adunat pe blog. Ai dreptate si cu Germania, bune observatii… Te mai astept. 🙂
Camellia, de ce spui ca n-ai sa ajungi in Germania „in veci”? Asta chiar n-ai de unde sa stii, draga mea. Mai multe poze am pus pe Facebook, am multe, insa devin sufocanta daca le pun pe toate pe blog. Lasa ca daca mai plec pe undeva, mai aduc poze. 🙂 Sunt sigura ca vei ajunge vreodata in Germania, trebuie, ai sa vezi… 🙂
Grace, multumesc. 🙂 Stropitorile erau puse pe marginea unei mici fantani care erau in fata mormantului lui Schumann. Apar si intr-o poza chiar in fata mormantului, cea in care am bluza gri si stau in picioare. Pozele se mai pot mari, daca faci click pe ele, deci se mai vad detalii. Nu stiu cine a pus stropitorile acolo, presupun ca ingrijitorii cimitirului vechi – care e o opera de arta, intre noi fie vorba.
Sper sa nu sune prea macabru, dar eu am vizitat ceva cimitire pe unde am umblat. Mie imi dau o pace sufleteasca si un sentiment ciudat , dar cald. Citesc ce sta pe pietrele funerare si imi imaginez viata traita de cei de acolo. Nu mai spun , ca intradevar uele sunt si contin operea de arta. Si totul a pornit de la Belu. Schumann e inmormantat la Bonn ?
Grace, mi-ai luat cuvintele si gandurile, ai vorbit (si) cu vocea mea, si eu fac exact acelasi lucru! Ador cimitirele frumoase, citesc pe cruci si evadez in timp, e un experiment metafizic, sublim. Fantatic, ma emotioneaza coincidenta asta cu preocuparile tale… Da, Schumann e la Bonn, uite ca am fost la el… cine s-ar fi gandit vreodata la asta, cand il ascultam in adolescenta?
PS: De fapt pozele e maresc de mai multe ori, prin clici succesivi 🙂
Simona, nu-mi fac iluzii, sunt bugetara, traiesc intr-un sat uitat de lume iar de la toamna am doi copii care trebuie sa stea la camin. De ceva vreme am inceput sa fac fel de fel de calcule si nu-mi iese cu rest. Salariile sunt umilitoare dar fiindca sant titulara si imi place profesia pe care o am mi-e foarte greu sa ies din sistem. Dar culmea, pe strada mea sant vreo opt vecini care lucreaza in Germania (in constructii si in abatoare), sant bine platiti si nu vorbesc decat despre corectitudinea nemtilor. Si eu ii ascult cu gura cascata…La poze m-am uitat de 5 -6 ori (marite) si am vazut toate detaliile.
P. S. ce bine ca ai scapat de colecist; eu tocmai sunt intr-o criza care nu mai trece de vreo saptamana….
Ach, carnatzaria germanica, visul oricarui stomac esteuropean ! 🙂
Danke schön, liebe Zimona, ne-am plimbatara ochii prin Bonn prin fotoreportajul tau personal !
Trag un guten habend colegelor de rubrika, si sperantza ca «Republica Federala» va intra întro buna zi si în buzunarul Camelliei si colecistul ei n-o va mai sacai !
Cat despre necrofilii 🙂 ; de la mine la Sapantza e doar o azvarlitura de stück 🙂
(of corse, e vorba de cartografie mintala)
Grace, le zici cu gratzie 🙂 , îti conferim eine gold bretzel 🙂
Eine kleine nacht musik, (unde se va vedea ca imaginea bate la fund muzica) la poarta somnilicului :
Irene Grandi – Alle porte del sogno
http://www.youtube.com/watch?v=_ReUhcPbLlM
si eu … prin cimitire… e asa liniste si pace.
cind a fostul postul ala cu apucaturile ciudate care ne califica oameni normali… am vrut sa spun si asta cu cumitirile dar mi s-a parut ca insirasem destule ca sa mai zic si ca imi place sa ma plimb in cimitire vechi, sa ma uit la pietrele funerare sa ma gindesc cum era la 1800 sau la 1900… ce oameni, ce vremuri.
camelia,
imi zice mie intuitia (ca testele cu care m-au testat inca nu au venit toate si din cazua asta nu ma primeste doctorul ca mai are de primit) ca facem un club pe tema colecistului.
de fapt, ma rog sa fie asta! ca stiu cu ce se maninca. 🙂
Te inteleg, Camellia, am banuit ca deocamdata situatia ta materiala e greu de infruntat, dar ceea ce voiam sa spun e ca nu stii niciodata cum se mai schimba lucrurile si ce oportunitati apar intr-o viata de om, in care destinele se pot schimba spectaculos. Eu iti doresc din suflet sa ajungi sa vezi nu numai Germania, dar si multe alte tari.
Cat despre colecistul meu, ha, ha, eu aveam pietricele mici. 🙂 Tu, din cate deduc profan, ai vreun fel de dischinezie sau ai o vezicula mai lenesa, oricum, de te tine asa mult criza. Nu, pe mine ma apuca rar, dar bine: intre 2 si 10 ore de dureri atroce (era colica biliara si doare de zici ca nasti) si o data inceputa criza, ma intorceam pe toate fetele si stateam cand ghem, cand lunga, asteptam izbavirea (durerea inceta brusc) ori in doua ceasuri, ori dupa o noapte intreaga, nu stiam niciodata. Si stii cum e sa te rogi minut de minut, timp de opt ore, ca aia sa fie ultima contractie? Horror! 🙂
Acum am scapat de pietricele, mi-au si dat vreo patru amintire, ha, ha, sunt niste panarame mici, gri-albe. 🙂
Iana, that’ terrific, bine ai venit si tu in Clubul Cimitirelor si Colecisturilor, ha, ha, ha, vezi ca suntem mai multe pe aici. De cand ma stiu ma plimb prin cimitire si citesc pe crucile vechi.
Iar daca problema ta medicala e legata de bila, sa nu-ti faci griji, suna mai grav decat e in realitate, iar daca ai nevoie de operatie, se face laparoscopic si e simpla, sa nu-ti faci griji.
Draga Thomas, daca mai stai mult cu gandul la wurst-ul apetisant german, cred ca te primim cat de curand in CCC (noul nostru club), macar in aripa Colecisturilor cu angoase. Unii spun ca mancarea delicioasa germana merita sa risti, altii merg pe profilaxie. Eu merg pe intuitie. Si, desi m-a inselat de multe ori, am tot iertat-o. 🙂
Simona , eu cred ca nimic in viata nu e intamplator, cel putin asa mi-a cam aratat viata pana acum .
Thomas , danke. Mi-ai facut o pofta de covrigi… Intru si eu in clubul colecistilor.
taxa in club : papaverina !
Grace, papaverina, daaaa, si sa nu uitam de Scobutilul nazdravan! 🙂 Amarrrr, da’ eficient.
Si Nospa !!!! Va sarut de noapte buna si de bun gasit !
PS – Pt Thomas si nu numai .Subscriu la Irene Grandi cu ,pt mine, hit-ul verii 2008.
http://www.youtube.com/watch?v=xedkwgOVFt8&feature=related
Simona, vreau doar sa-ti spun ca esti splendind de frumoasa in pozele astea.
Iti doresc sa ramai frumoasa si sa intalnesti o dragoste MAREEE.
draga simona, „aventura” mea cu cimitirele incepe in copilarie (prin clasa II cred) cand unchiul nostru (preot de altfel, putin nonconformist pentru vremurile alea) ne promitea cate o suta daca avem curajul sa mergem noaptea in cimitir. Noi plecam voiniceste si el venea in spatele nostru si facea buhuhuu, buhuhuuu si noi radeam si fugeam de mama focului inapoi acasa si ii povesteam de fantoma care facea buhuhuuuu 🙂
ANGELA MERKEL SEX SYMBOL ?
Simona, nein ! 🙂
Nu stau cu fantasmele calare pe wurst-ul alemanic, vorbeam doar din perspectiva generalizanta/sablonizanta a stomacului esteuropean. Mie mi-a cam scapat printre degete longitudinea estica dupa cum am ratat si latitudinea vestmondialista 🙂 Si cand privesc în ochi o grosse portione teutonica, ma apuca raul de marea nordului 🙂
Eu am din pacate o mica problema cu arbeit-ul si firea cam prea patratzoase al nemtimii si cu limba, cam prea guturala pentru cerumenul auzului meu. Sunt si cuvinte pe care le suport cu oarece voiosie : spielhosen, romantische strasse, bad, siebte jahr blondes har, massagen, rote liebe plus ceva cu küssen, cremschnitt, 99 luftballons 🙂 , etc.
De fapt, dupa cum s-a întrevazut printre literele mele cocosate, eu am o problema cu toate neamurile humanoide pe care le evit cu minutiozitate cand trec prin stari de luciditate 🙂
Admir conationalii care pot trai în Germania : au de încasat ZILNIC mica mea problema de mai sus ! Sunt limbi si moduri de viata în care m-as simti ca un elefant pe o banchiza si Germanica face parte din ele 🙁
Culmea paradoxului carpato-sufletesc : desi se spune ca romanii au mintea cracanata si sunt bordelici si stambisti si primitivisti si hotzi cat cuprinde 🙁 , as reusi, cred, cu eforturi supraomenesti, e drept, sa supravietuiesc printre ei !
Ar trebui sa avem si parerea avizata a Laurei-Paca si a celorlalte concetatence germanofonizate, noi astilalti vedem cu ochelari de ausländersi Bundestagul si împrejurimile lui.
Daca ar fi sa aleg între Germania si Asia, m-as apuca sa învatz mandarina 🙂
Dar fiecare-i liber sa vada în Angela Merkel un sex symbol 🙂
Mersi, Grace 🙂
Special remember :
http://www.youtube.com/watch?v=I1lMcPrJysI
Buhuhuuuu de bun venit, Roxana 🙂
Thomas, mai trebuie sa descifrez straturile simbolice, nu stiu la ce te referi cu „sex-simbolul” Angela Merkel. Ma rog, glumisem si cu wurst-ul, stiu ca nu esti mancacios. 🙂
Iar in rest, perceptia asupra spiritului si locului e foarte personala, imi dau seama. Mie mi-a placut, dar eu sunt, in ciuda aparentelor, o persoana usor de entuziasmat.
uten Morgen! Schön euch wiederzusehen!
De miercuri seara, cand am fost la concertul lui Leonard Cohen in Walbühne, nu sunt numai cu capul in nori, ci simt cum pasesc pe ei. I took this waltz to the end of love waiting for the miracle (in my secret life). Ma scuzati, dar a fost pentru mine visul unei nopti de vara si nu vreau inca sa ma trezesc.
Asadar…
In Bonn n-am fost niciodata dar ca iubesc Berlinul nu e secret. Si nu numai orasul, dar mie imi plac nemtii, asa tepeni cum par ei: n-or sa te ia in brate sa te numeasca prieten de la prima intalnire, si probabil nici de la a doua, dar sunt politicosi si zambitori iar cand se cearta isi spun dumneavoastra si nu tu (ceea ce pe mine ma face intodeauna sa rad) . E adevarat ca uneori regulile lor te scot din sarite, mai ales cand tu pari a fi singurul care nu le cunoaste, dar te asculta fara sa te intrerupa cand le vorbesti (oricat de incalcita ti-ar fi germana) si-ti raspund serios si clar. Si inca ceva: desi vorbesc tare, nimeni nu tipa (la tine). M-oi fi germanit eu dupa atata ani, nu stiu, si nici nu generalizez pentru ca fiecare land e practic alta tara, dar aici e un loc placut si de vazut si de trait.
Ps: Dupa Rostbratwurst nu ma omor, dar covrigii sunt buni si cand cumpar ii impart intotdeauna cu Paca (cea adevarata).
Roxana, uite, iti marturisesc, nu am fost noaptea in cimitir! Imi place sa merg ziua, poate spre apus, cand e liniste si un pic racoare. Imi plac cimitirele toamna. Asa mi le amintesc din copilarie, cand am avut primele revelatii de genul asta, pe care nu aveam curaj sa le impartasesc cuiva la scoala, ar fi crezut cu totii ca am vreo aplecare morbida precoce. Abia mai tarziu am aflat ca nu eram deloc singura care… 🙂
Paca, e foarte interesant ce spui, eu nu stiu atatea despre nemti din interiorul structurii, am fost acolo doar ca turist care se infrupta din ceea ce au ei frumos si cald (mai putin din covrigii frumosi si calzi) :). Am avut si o primire extraordinara si am fost cocolositi, iar asta contribuie enorm la subiectivism. Dar am prieteni care au stat mult in Germania (luni de zile sau chiar ani) si, daca s-au intors acasa din motive personale, au facut-o cu inima stransa si ofteaza si azi dupa tara adoptiva…
Sorry, am pierdut un „G” pe drum.
Thomas, parerea mea e subiectiva si nu avizata, Simona are perfecta dreptate – „perceptia asupra spiritului si locului e foarte personala”.
Mie imi place limba (si mi-e ciuda ca o vorbesc cu accent ), dar am invatat-o prea tarziu – nu cunosc alta limba mai complicata si in acelasi timp mai precisa; nu e tocmai muzicala (ai ascultat-o totusi pe Miss Steen, remember?) si nici potrivita pentru metafore, dar e foarte usor sa te faci inteles si sa comunici (ma rog, dupa ce ai invins batalia cu gramatica).
Anemari, draga mea, iti multumesc frumos, esti prea draguta cu mine! 🙂
Draga Simona, cand am venit aici singura deosebire dintre mine si turistii japonezi cu priviri ratacite si uimite era ca eu stiam literele. Am mai spus si alta data, a fost cumplit de greu in primul an, singurul lucru care m-a impiedicat sa ma intorc acasa a fost faptul ca fiul meu reusise sa se adapteze la scoala, sa invete limba si nu puteam sa-i fac viata vraiste. Apoi am fost la scoala si eu, am inceput sa inteleg ce se intampla in jurul meu si in final mi-am gasit locul. Nici eu nu sunt o persoana din cale afara de expansiva si modelul nemtesc, mie personal, mi s-a potrivit.
Cassandra Steen e sortita sa proroceasca pe note (cf povestii) fara sa pot s-o cred, sry, LP. Ma uit în gura ei si mi se pare marzipanca (asa numesc eu locuitoarele planetei Marte), e ca si cum un teckel ar începe sa vorbeasca o franceza medievala, e ceva ce nu cadreaza. Daca ar canta o tiroleza postamoroasa mai mai ca as crede în sinceritatea vorbelor alemanice 🙂 Sau un mars triumfal, cocotata pe un car antibombe pe Unter Den Linden. Sau o vocaliza pe poarta Brandebourg. Densitatea de consoane pe centimetru patrat e un bemol în calea întelegerii mele definitiv impregnata cu traumatisme latine 🙂
Eu te cred pe tine, PL, suna cu mult bun simt ce spui.
E drept ca nu te aud cantand în germana ! 🙂
multumesc de urare Thomas, bine v-am gasit 🙂
Ma alatur si eu clubului cimitirelor 🙂 dar sa nu intram in macabru. Noaptea nu ma intereseaza asa ceva, dar ziua e liniste, pace, poti sa ramai singur cu gandurile tale fara sa fii distras de altceva. Pietrele funerare sunt iarasi interesante, unele au diferite forme, chiar ca te gandesti la aspecte din viata celor care au trait atunci.
Trecand la mancare as fi mancat si carnat as fi baut bere si tot ce se putea. Dar pentru cei care au probleme cu colecistul, imi inchipui ca nu-ti prea vine. Pofta pofta dar la asemenea dureri…
Ce anume mancati, daca ati trecut prin experiente de genul asta? Cunosc o gramada de tinerei cu aceleasi probleme. Eu inca nu am avut si sper sa nu. Din ce povestiti voi e buhuhu…
Sanatate multa!
Foarte faine poze. Cultura, civilizatie, bun simt.
sa nu ma intelegeti gresit ….eu am expus un flash care m-a fulgerat in momentul in care am citit referirile la cimitire 🙂 cum ne amuzam noi in copilarie, asta nu inseamna ca a devenit hobby pe parcurs :).
vin si eu la masa voastra si va impartasesc ca eu nu am mancat pana acum un an , in RO , deloc paine neagra. Venind aici, m-am trezit ca painea alba nu-mi place ( aduce parca cu painea aia turceasca , pentru care faceam coada in anii ’90). Asa ca a trebuit sa trec pe paine neagra , iar acum o mananc cu placere. La fel cu varza acra…. chestie de obisnuinta gustului , pana la urma.
Limba mi se pare foarte grea , dar are logica ei . E cau puzzle. Se spune ca atunci cand visezi in limba respectiva, devine si limba ta !
Buna dimineata…
ei da, acum stiam ce voiam sa scriu de mincarea nemteasca… multumesc Grace.
N-am fost in Germania niciodata. Dar piinea lor… cea mai buna! 🙂
roxana,
eu chiar asa imi inchipuiam… ca tu te trezesti la miezul noptii si te duci buhuhuuu prin cimitire… 🙂
fii pe pace nu cred ca si-a imaginat cineva ca asta faci…
Jana, unde sa-ti trimit niste ” belegte Brötchen ” ?
nu stiu altii cum… cred, dar limba nemteasca tot mi se pare extrem de…pietroasa (nicio legatura cu vinul. 🙂
asadar, pentru simone, un recital din rainer maria rilke, ca sa fiu in tonul germaniei necimentate, asha cum de altfel o tot vad cu ochii mintii. 🙂
Liebes-Lied
Wie soll ich meine Seele halten, dass
sie nicht an deine rührt? Wie soll ich sie
hinheben über dich zu andern Dingen?
Ach gerne möcht ich sie bei irgendwas
Verlorenem im Dunkel unterbringen
an einer fremden stillen Stelle, die
nicht weiterschwingt,wenn deine Tiefen schwingen.
Doch alles, was uns anrührt, dich und mich,
nimmt uns zusammen wie ein Bogenstrich,
der aus zwei Saiten eine Stimme zieht.
Auf welches Instrument sind wir gespannt?
Und welcher Spieler hat uns in der Hand?
O süßes Lied.
iana, tu vorbesti de painea nemteasca din america? 🙂
Grace. multumesc…
trecatorule, vorbesc de piinea nemteasca din Romania… era o brutarie germana la P-ta Dorobanti.. mai e?
si da, si de cea facuta in US desi… stim cum e … 🙂
Am crezut ca nu vad bine : un interviu cu groparul sef al democratiei si vietii romanilor dupa 1989 chiar pe prima pagina ! Hm 🙁 Noua linie editoriala ? Sper sa ma însel.
Ceva mai încolo, intelectuala de anvergura textila MR cu fundul pe fundalul marii 🙁 Sunt femei mai interesante si mai destepte si mai merituoase aici pe blog, asta-i clar si evident. Promovarea parasutelor parvenite ar trebui facuta cu parcimonie la rubrica de «caini striviti».
Cu M. Roman am intrat direct in lumea vipurilor rosii cu sange albastrui. Universitarism pregatit în laboratoarele lui WR, un om fermecator de altfel.
M-am cam saturat de cuci si matracuci. Overdoza.
Scuze pt acest post cam iritat si deplasat. Visam la altceva pt Simona si Alice. Deh, o sa ma întorc la caltabosi si apfelstrudel.
Nu mai e, Iana, brutaria germana din Dorobanti. Dar painea germana E cum zici tu 🙂
Un trecator, tu de ce ai devenit atat de scump la vorba? De la o vreme incoace, constat acum, dezbaterile tale lipsesc (aproape) cu desavarsire. bunaoara, se intindeau pe cateva zeci de propozitii de mai mare dragul sa le parcurgi shi bine (bune) de luat in seama. gresesc? sau le zic bine? 🙂
Iana, carevasazica ai fi ramas cu milionaru 🙂 ?
Si iubitu’ ? El nu merita o a doua sansa ?
Trecatoru’i trecator, Tania, nu poate sa se eternizeze printre noi 🙂
Schimbam placa.
S-o angajam pe Charlize ca bodyguard :
Brandon Flowers – Crossfire
Pfui, lipsea link-ul cu Charliza 🙂 !
Brandon Flowers – Crossfire
http://www.youtube.com/watch?v=5AhU12zC8fc&feature=player_embedded
Si s-o luam pe Nelly Furtado la «ia-ma nene» :
N.E.R.D. – Hot-n-Fun
http://www.youtube.com/watch?v=F6ZfA5QZDHY
Caci viata e minunata, nu-i asa ?
HURTS – Wonderful Life
http://www.youtube.com/watch?v=PIJXqOvXb1A
thomas, adica ce vrei sa spui? ca eternizatii nu is scumpi la vorba?
Trecatorule, vino si descurca vesnicia! 🙂
Si lumea e iluminanta :
Cesare Cremonini & Jovanotti – Mondo
http://www.youtube.com/watch?v=l-buUnXHYcs
thomas, iar ai picat in musicbox?
stai ca vin si eu cu un colet. 🙂
Ziceam, Tania, ca trecatoru’i prin definitie mai efemer, asa 🙂
Eternizatu’ are timp sa spuna kilometri de ineptii, ca mine 🙂
Am despicat musikboxul, acum e break time 🙂
happy-soft:
http://www.youtube.com/watch?v=h833j3o1t5E&feature=search
happy-allegro:
http://www.youtube.com/watch?v=EwblTADHUuk&feature=search
thomas, dar de ce vorbesti tu in locul trecatorului, ha? 🙂
ups, thomas. tu nu stiai ca ineptiile is mai trecatoare decat insasi efemeritatea? 🙂
tania, nu am fost in germania, e simplu. ce-as avea de elucubrat la subiectul asta ? 🙂
si nici nu mai am presiunea, ori capsa lui Thomas, sa am manifestari de tipul ploii de artificii la vedera make-up artistului marii aglomeratii. si nici a celorlalte nume sonore, chiar daca sunt de acord cu el, ca s-ar putea (si) altceva. dar cum este bine sa nu uitam ca scopul principal este ca publicatia sa poata trai viata (cat de) lunga mai departe, atunci de undeva zic eu ca este la fel de bine sa aiba si din ce trai.
vezi ca pana la urma tot am spus mai mult de 8 cuvinte? 🙂
TM,
da, categoric daca eram eroina din Propunere Indecenta ramineam cu milionarul. De altfel, in timpul filmarilor, si Demi a declarat public ca, in viata reala l-ar fi platit ea cu un milion pe Robert Redford. 🙂 asa cum am zis filmul este propaganda comunista. ma mir ca, la final, dupa ce amorezii s-au impacat nu s-au inrolat pe un santier al tinerului comunist. 🙂
continui sa cred, in nemernicia mea, ca postul lui Alice era cu mult mai adecvat pe blogul Simonei. am fi avut de discutat si dezbatut calea de vreo 500-600 de commenturi. si cind spun dezbatere inteleg dezbatere…
Da, un trecator, logica frumoasa de supravietuire longeviva. Problema e ca nu stiu cum se conjuga strategia finantista 🙂 cu tenta politica si cu viziunea de cursa lunga. Si înca las originalitatea deoparte si nu zic pâs despre etica, în vremurile astea normal cam amorale. Eu nu prizez de fel «jurnalismul» de tip vomitiv practicat întro veselie pe televiziunile de stiri de la noi. Dupa charta internationala a jurnalistilor, domniile de pe «pantene» si «irealitati» n-ar putea avea un nr de carte de presa si nici avantajele ce decurg din ea (impozit, nr de acreditari, etc), ar fi numiti doar «comunicatori» si vazuti ca atare, un fel de subjurnalisti care fac parte din stafuri de campanie sau pregatesc foi de propaganda politicienesti. Bine, aici nu e si nu va fi cazul : am sansa sa o cunosc pe Simona 🙂 si stiu ca nu ar accepta compromisuri din astea. Problema de fond ramane însa : o revista cu «continut» si «nivel» nu se face cutia de rezonanta a celor 3 persoane susnumite. Mai curand, ca revista feminina care vrea sa mearga mai departe în intelesuri, as pune ceva întrebari (nu din alea care servesc supa) doamnei Nina si actualei sotii ale lui Petrica R, sa-i aflam pe domnii mai bine prin prisma doamnelor. E mult de ciripit pe tema strategiilor si mi-e teama ca abuzez de atentia voastra asa ca abandonez cu o pirueta de scuze.
Dupa toate rautatile comise mai sus, nu-mi ramane decat rima buna, cuvantul fin si metafora filata ca sa mai pictez pisica în vorbe neprihanite. E limpede ca vinul tulburel : avem nevoie de poezie în aceasta lume de brute 🙂 :
http://www.youtube.com/watch?v=CAV0XrbEwNc&feature=player_embedded
Iana, înteleg ca testarea milionului sau milionarului poate fi motivanta pe planul confortului senzual dar cum ramane cu iubitul personal ?
Stiu, suna prosteste, romantic si anacronic dar eu dau cu piciorul în milion sau milionar, si ma culc împacat si dezbracat cu ideea de iubire 🙂
Iana, poate melodia de deasupra poate sa te pune pe ganduri, in cazul discutat, asa ca o propun si dedesubt : 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=CAV0XrbEwNc&feature=player_embedded
Thomas, link-ul ala de mai sus era postat urmand ideea Ianei de-a muta dezbaterea de la Alice, aici? 😀
Am amestecat voluntar subiectele, un trecator dar ai vazut foarte bine 🙂 Eu mai ma joc de-a contrapunctul si de-a antifraza, incerc, fara succes, sa trangresez niste coduri 🙁
Iana, declaratia Demi-ei cum ca ar fi dat ea un milion sa… Redford, e praf în ochi, vezi bine ca acum face baby sitting cu un pusti 🙂 N-avea fibra gerontofila, te asigur, mi-a marturisit-o la telefon întro noapte de confesiuni 🙂
Thomas, poate ca jumatate din Demi avea inclinatia aia de care spui….da’ pe total ar veni cam un sfert, asa ca…:)
Buna socoteala 🙂 E sfertul academic care-o împinge spre varstnicii aureolati de milion 🙂
Mai am o nelamurire, (alunec usor pe tema dezbaterii propusa de Iana) si poate îmi dai niste procente realiste, un trecator (sau altcineva ?), ca vad ca manuiesti bine % si esti mereu pe faza 🙂
Cum se face ca romancutele noastre au ajuns chiar pe locul întai la prostitutie în Germania, Spania, Italia si chiar Franta (cf articolelor din presa internationala) ? Cum de-au reusit sa se cocoatze acolo sus conationalele ? Sa fie doar din ratiuni economice ? Sa fie si datorita calitatilor native (de necontestat) ? Sa fie vorba si de o eliberare din stransoarea celor 50 de ani de opresie macho-traditionalo-comunista ? Un fel de supapa, asa, si mamaliga a explodat ? Cat la suta din fiecare ? Ca povestea cu pacaleala tinerelor si prostutelor fete de la tara nu tine mai mult de 0,5%.
Eu nu-mi explic usor acest clasament al disponibilitatii mintalo-morfologice.
Multumesc anticipat pt raspuns(uri).
Thomas, daca astazi ar fi zi de miting aviatic, as continua discutia despre parasute cu cea mai mare placere. dar pentru ca e sambata, ca e soare (inca) si e bland, vreau sa-mi prelungesc nitel vacanta abia incheiata si sa vad….
http://www.youtube.com/watch?v=8IJzYAda1wA&feature=player_embedded#!
Un trecator, sa vezi filmul cu acest nume? sau viata s-o vezi in roz? 🙂
poate ca roz n-o s-o vad, dar cu siguranta am sa fac de-asa natura sa n-o vad cu stele. verzi.
http://www.youtube.com/watch?v=uzEJ7NV_g98
actrita, al carei nume nu-l mai stiu, joaca superb. rar se intampla sa poti vedea si simti dificultatea unui rol. de vazut acest film.
Un proverb satesc spune ca milionarilor, decat sa le duci grija mai bine le duci dorul.
mda…asta daca nu le duci odorul 😀
Simona, multumesc pentru aprobare. Postez de pe coclauri, wireless, iar serverul Tango isi face datoria si nu ma recunoaste din prima.
Un Trek- Daca le-ai dus odorul te-ai aranjat pe viata! Allemony este de cel putin cateva milioane, iar ca sa cresti un odor iti trebuie maxim un milion. De restul…la boutique birjar!
Au ramas doar cei trei muschetari pe post de ultimul mohican ? 🙂
Vad ca întrebarea mea cu trimiteri la gene, strontiu si feromoane a ramas în aer si muntele s-a dus pe coclauri 🙂
Suntem campioane, suntem campioane, ole ole ole 🙂
Moore are Demi gene din moment ce este fara jena si s-a inhaitat cu un prunc Demi varsta ei.
Omuldelamunte, credeam ca blogul meu recunoaste toti muntii tai, dar vad ca mai are trasee de marcat…
Simona, tare mi-e ca daca incerci marcaje wireless, s-or duce un’ le bate vantu’ 🙂
Iana, Tania, Thomas, Trecatorule, Omuldelamunte, din motive de lucrari de consolidare la stalpii de rezistenta, viata in roz se suspenda temporar, ne cerem scuze pentru inconvenient. Pana la revenirea nuantei, procedam la parcurgerea traditionalei sambete tampite si fara program palpitant, in conformitate cu prevederile faradelegii sufletesti.
Trecatorule, si daca s-ar duce numai marcajele wireless unde le bate vantul… Poanta e ca mai tot ce emite ceva, o rezonanta sau o unda cat de mica in preajma, tot in bataia vantului ajunge. 🙂
@Simona-Sunt pe scurtatura, mai am poteci virgine si IP-uri nedestelenite.
Dau mereu peste racoarea scrierilor tale.
Sa admitem ca sunt carcotas si gandesc ca ai nevoie de zile pentru un post nou, dar cum se face ca raspunsul la comentarii il pritocesti in minute si au savoarea bucatelor Sandei Marin?
Pai zi-i tu, asta nu-i esenta de talent !?
Vad ca pajii sunt la datorie 🙂 Pajistile nu stiu pe unde umbla 🙂
Da, Simona le zice cu unt si patrunjel 🙂 D-aia o urmarim ca niste umbre în noapte !
Simona, stau si încerc sa ma gandesc la sambata pomenirii si-mi spun : chiar daca suntem multi pe coverta, nu ma simt deloc numeros nici eu :
ADANOWSKY – ME SIENTO SOLO
http://www.youtube.com/watch?v=WLfCwl-gThA&feature=player_embedded
sa vezi tu, Thomas, ce ne-om da noi cap in cap de-o stinge careva lumina lunii 🙂
Mai pun si sare în bucatele dnei Marin :
Ray Lamontagne & Damien Rice – To love somebody
http://www.youtube.com/watch?v=ILA1HdwRnHo
Un trecator, crezi ca va fi pana de luna ?
Nu de alta dar sa facem rezerve de luni de miere 🙂
Baietii destepti or fi pus mana si pe luna si fac economii pe capetele noastre ? 🙂
Luna plina produce energii mai ceva ca o moara de vant lexicala ca mine 🙂
Citeam astazi ca luna se indeparteaza de planeta noastra cu 4 cm/an. Va doresc tuturor sa ajungeti s-o vedeti micuta cat o stea, ceea ce va doresc si mie.
Mai bine in bataia vantului decat in bataia de joc.
Un trecator, ne ramane sa pictam luna în roz sau usa neagra în rosu cum le zicea subtiraticul Mike poate revin culorile voiosiei în caietul de capatai al Simonei.
ODLM, coclauri, scurtaturi, poteci 🙂
Cartografie cu relief promitator 🙂
Thomas, ca sa inlaturam orice dubiu, zic sa ne limitam la roz, nu de alta dar ne-ar putea acuza unii sau altii de cine stie ce simpatii pentru dubiosi, nu mai nominalizez acum, ai adus aminte tu mai sus.
si, eventual s-o facem si pufoasa, daca tot suntem in preajma Simonei 🙂
Mai incet ! O treziti pe Simona care tocmai isi picteaza duminica in roz.
eu optez pt o luna plina, roz, pufoasa! 🙂
Omuldelamunte, prea tarziu, m-ati trezit deja cu un ecou, acum sunt iarasi constienta si nu-mi mai amintesc deloc ce-am visat, deci nu mai stiu daca imi pare bine ca m-am trezit sau nu. Si iti multumesc, am senzatia ca esti protector cu tacerile mele…
Trecatorule, la mine pe strada, pe una dintre aleile inchipuirilor mele (traiesc in avans, la ceas de noapte, in gand, pentru orice eventualitate) a inchis cineva lumina lunii. Iar eu, fatalmente, mi-am amintit de Sonata Lunii, asa cum am ascultat-o saptamana trecuta, la casa lui Beethoven din Bonn. Si cred ca de-aia s-a inchis lumina lunii. Ai spus ceva sublim.
Thomas, intre luna plina, luna noua si luna de miere, stau in liniste, in nelumina, si ascult Crai Nou. In rest, stelele spun ceva, dar mii de ani i-au trebuit povestii sa ne-ajunga. Deci nu-mi ramane decat sa mizez pe nemurire.
Tania, daca vezi vreodata luna ca aluneca in roz, sa-mi spui, s-o desenez. Astept de mult.
simone, roz sa fie, cred ca ar fugi noaptea de ea ca de soare. 🙂 dar, mi-am notat sa stii. 🙂
simone, trecator, ne-am face nimic fara lumina lunii.
http://www.youtube.com/watch?v=fhGyOvNvJoc
http://www.youtube.com/watch?v=MpItXkwKrcw
Simona, sunt putin dezamagita c-ai fost pe aici si nu ne-am intalnit..poate altadata. cine stie:) ?! …ma distreaza sa vad atatia admiratori ai carnatului german. intr-adevar, cand esti in concediu pare o tara minunata. cand stai aici iti dai seama ca e o tara ca oricare alta, cu bune si rele.Si cu oameni ca peste tot – rigiditatea dar pe de alta parte si corctitudinea si punctualitatea nemteasca sunt numai legende;)
Draga Delia, imi pare nespus de rau, dar crede-ma, am fost intr-o vijelie, am avut program pe ore, abia am avut timp de plimbari personale cate o ora pe zi (shopping, mai exact), in rest am fost in grup prin multe locuri si am alergat non-stop. Te rog mult nu te supara, lasa ca mai vin. 🙂 Te sarut! 🙂
Delia, carnatul german are magneti, romantism exotic, atractie calorica si speranta de viata mai lunga 🙂
Pt ca tot suntem la capitolul Germania, teutonii se lauda cu o noua Norah Jones, de-a lor dar cu nume metis. Iat-o înconjurata de cerbi si alte salbaticiuni simpatice (reamintesc : nemtisorii sunt mari iubitori de animale, mai mult decat alte natii, ma întreb de ce), întro reluare a marelui hit A-Ha :
Graziella Schazad : Take On Me
http://www.youtube.com/watch?v=fEFqBYrxuiA
Drumul reîntoarcerii acasa e presarat cu strafulgerari si intermitente :
http://www.youtube.com/watch?v=pSgcOuh9j7Y
Colocatarele se joaca de-a vatiascunselea 🙂
O sa scot creta si o sa le descopar labirintul 🙂
Simona, fotografiile sunt superbe si tu arati foarte bine! Ma bucur ca te-a surprins in mod placut coltul vizitat de Germania si ca ai sa ne scrii, in Tango-ul iubit de septembrie, pentru ca eu n-am ajuns niciodata acolo si cred ca mi-ar prinde tare bine putin din entuziasmul tau asezat printre cele mai potrivite cuvinte, ca intotdeauna.
Te imbratisez!
Simona cum sa ma supar pe tine. Lasa, data viitoare, neaparat! Asa e Thomas Man(n):) carnatul german are de toate, mai ales calorii:)aici in Düsseldorf este apreciata o varianta mai „modernizata” a bratwurstului- currywurst-ul…guten appetit!:)
Ce de’a dragaliciuni pe portativ: )) ..
Smile plus ”bonsoar” toujours! N-as mai preciza pe cine French-salut ca am sensibilitati de rulment si daca se trezeste careva sa ma puna sa conspectez o sa ma simt vreo cenusareasa’n crinolina cu cheita: )
Nu par nici serverele in somaj, nici domniile voastre din cale’afar de plictisi(nd)te.
Inteleg dintr-un scurt metraj de peste o suta de alocultiuni ca temele ardente ar fi : doamne fereste sa nu ne fure/ stinga cineva felinarul cu picturi selenare la purtator, dar si cum de-am ajuns coorfele top(less) europene. Asta ca sa nu ma pierd in sofisticarii de limbaj, ca si mie mi-ati lipsit.
Al, firul ariadnei sa-ti fie lung si de bun augur: ) De fapt, nu neaparat lung, cat sigur, sa te tina cat vrei tu.
Smith, in peisajul tau din Calea Lactee sa stii ca profa de germana poate la un moment dat sa te-ntrebe cum e treaba cu verbele modale.Vei pica.Garantat! : )
Daca deja v-ati dus pe la rendez-vous-uri sau sarbatoriti duminical prin realitatile personale o sa ma prind si eu la un moment dat, sa stiti !
Hav fun, ne gasim cand reveniti.
Andries – ”Am o problema..”
http://www.youtube.com/watch?v=vpEovKFdbnQ&feature=related
Alexandra… iti multumesc! 🙂 Nu-ti face prea mari idei despre articolul de calatorie din revista, ca n-am fost prea creativa, m-a terorizat dorul de Bonn si am fost vulnerabila. 🙂
Simona,
am savurat simbata timpita. inca nu am terminat sora ei, duminica timpita… 🙂 si imi place. si le-am dus lipsa! 🙂
Iana, eu de we tampit, in totalitate, n-am auzit pana acum, 🙂
Trecatorule, fericiti cei saraci cu weekend-urile tampite 🙂 Caci a lor va fi imparatia zilelor minunate de luni!
Iana, macar weekend-ul asta am avut ce face: am lucrat, am fost in redactie. 🙂 Nu ma plang, in cel trecut eram in Germania. Daaaaaarrrr…… intelegi. 🙂
Am o problema mica, Una : un elefant se legana pe firul Ariadnei 🙂
Bâtzâiala la troc, cf zicalei „cainii latra caravan palace” :
CARAVAN PALACE – Jolie Coquine
http://www.youtube.com/watch?v=EE7XkaFFtGE
G’Morning tuturor!
E careva cu ibricu-n poala?
OK, hai macar (la) niste yogurt, macar: )) Asa, de la prima ora de luni dupa, se pare, un soi de weekend mai tampitel sau zanatec, dupa caz.
Deutschland alles bules, cum ar zice prietenii nostri hypermediatizati, purtati din cort in cort.
Currywurst pt toti, se impune democratizarea carnatului trendy pe toate latitudinile ! 🙂
Al, problematicule cu trecere: ) Acum vad ca erai prin zona si te fatzaiai printre muzicute..
Batzaielile sunt bune, iar tu o stii de niste ani buni. Din pacate nu m-am prins de unde pe tine clasamentul ala cu romancute primele-n bordel! E o chestie est-europeana, iar topurile alea vor fi fost emise si de feministe urate cu mustati si/sau universitari posomorati de atata sedere: ))
Smith, sper ca nu chiulesti mereu de cate ori vin si io pe-aici : ))
Doamnele razletite la inceput de saptamana au facut ochisori? Sau, hai, treaca de la mine, ochisorii mari?: )))
Cafea cu iaurt, lapte cu piper si prune cu amor, frumos debut de saptamana doresc colegelor !
una, morning!
si eu mai avut parte de o duminica mai tampitzica, de i-a luat fetisoara sambetei.
la ora asta is cu ibricu. ne infruntam face to face. 🙂
monday morning:
http://www.youtube.com/watch?v=sG8QgSzY3nI
Sunt informatii din presa internationala, Una, dupa romancute vin tare din urma bulgaroaicele prin Germania, magrebincele prin Spania, negricioasele prin Franta, etc. Nu stiu cum devine dar se pare ca si în insulele Maiestatii sale urcam pe podium cu chestia asta…
thomas, cafea cu lapte si miere, plus biscuit pufos. 🙂 mai bine suna asha.
N-am nimic (deocamdata) de împartit cu „cea mai veche meserie din lume”. Ba chiar o consider mai cinstita si mai putin nociva decat prostitutia jurnalistica practicata la televiziunile de stiri (acolo da gunoaie umane).
Le-as numi terapute pe doamnele alea (cuvant valiza, de la terapie) si le-as da un statut mai onorabil.
Lapte si miere, ff bun cocktail pt indigestia provocata de stirile cotidiene, Tania 🙂
Nimeni n-a putut sa-mi dea o explicatie mai stiintifica. De ce suntem campioane europene la sportul asta extrem ?
statut mai onorabil, thomas?
care sa fie, care sa fie?
Ciao Taniuto: ) La toti probabil ca ne-a sunat un pic duminica a gol.
Al vad ca-i cu goliciunile la zi: ) La zi in agricultura, chiar, noi tragandu-ne nu doar de la Ram, ci si dintr-o patrime eminamente agrara..
Am auzit de vehicularile presei occidentale, nu-i vorba, dar istoriceste vorbind noi ca romani am cam fost niste coorfe la viata noastra mai mereu. Sigur, ne-a ajutat geopoliticul, noi aparam cu flinta si altii inaltau catedrale, stim poezia, dar faptele ne sunt dovezi, iar explicatiunile prielnice. Una dintre posibilitati ar fi ca si noi si bulgarii si alti ‘experimentati’ central-sud-estici am intrat direct cu tocurile cui in cortina banuita candva de fier.Dupa ’90 devenita, aparent, de catifea..
Nu e sport extrem, pare a doua natura.. Ca tot spuneai si de cotcodacurile mass-media.Si nu numai acolo, suntem intesati de genurile astea improscante. Si mi se pare ca orice explicatie in plus ne acuza si mai mult pe aia care discuta si se bat (sau asa cred ei) cu morile de vant.
Eu aveam o imagine mai idilica, aproape pastorala despre femeia romana traditionala care asteapta cuminte pe prispa cu colaceii calzi barbatul care vine de la munca pamantului 🙂
A explodat mamaliga !
Imaginea idilica isi avea si ea sensul ei daca nu aveam un 23 august’44.
Am fi fost un fel de Belgie acum,probabil, cu cea mai lunga regalitate romaneasca..
Presimt ca incepem si niste perdafuri politice, numai bune sa izgonim toata lumea care vine pe-aici sa se simta bine si sa se scuture de puf sau/si de coceni: ))
Stiut fiind ca practicile astea sunt frecvente si de multe ori îmbracate în aparente mai onorabile (dar exercitiul e acelasi, finalmente) ar fi cazul sa fie încadrate de niste texte de legi mai în pas cu timpurile (felia sanatate-impozit-recunoastere). E o munca civica periculoasa prea desconsiderata.
La Multi Ani ! 66 de ani fix de cand hm 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁
Las perdafurile deoparte si iau cearsafurile si invit toata lumea la Simona Land Of Puf :
Takida – Curly Sue
http://www.youtube.com/watch?v=VmNJJ-QWeSk&feature=related
Sau, pt depesari, daca vor mai fi prin SLOP&L (S. Land of Puf & Love)
depeche mode – a pain that i’m used to
http://www.youtube.com/watch?v=OhqdIAU9Rrk&feature=related
ca tot veni vorba, voi de ce nu sunteti la defilare si susotiti pe-aici? 😀
Simona, am tras cu ochiul si la pozele de pe facebook, sa stii, dar mai faine-s astea in care apari tu. N-am fost prin Germania (inca), motiv pentru care, dupa ce ai publicat articolul asta, am avut un vis incalcit in care imi cumparam un bilet pentru Berlin si mai departe nu stiu ce s-a intamplat, caci m-am trezit. Acum cativa ani, cand inca nu ma invatasem cu calatoritul, mi s-ar fi parut sublim sa ajung la Munchen, unde se gasea firma mama a firmei pt care lucram; intre timp, am plecat de la ei si am ajuns si la Munchen, dar numai in aeroport, ca de acolo ne-am trambalat cu autocarul in Austria. Imi amintesc ca am fost un pic consternata cand am trecut granita – mai precis nu era nicio granita, doar un semn pe autostrada care zicea ‘bine in ati venit in Austria’. Am fost un pic fericita atunci ca uite, se poate si asa, exista si o alta normalitate…
Trecatorule, eu sunt la defilare, dar mi-am uitat inelul de la cravata acasa si m-au mutat in randul din spate, sa nu vada tovarasii de la partid ca e cravata innodata. Le-am zis ca eu compensez cu trese galbene si trese albastre si insigne si medalii si snur bleu de loctiitor de comandant de unitate (aveam de toate), dar au zis ca nu, deci stau in umbra si susotesc. 🙂
Incercam un mic party, imbatranim urat la 66 de primaveri: )
Tu pari cu ganduri de vacanta azi, plus crezi ca sosotim, cand vorbim de ni se sparg zidurile de cremene-n plina mecla!: ))
Justino, te pup. Bine-ai reaparut si tu de prin peregrinari.Nici io nu am fost in Germania, sper s-o vizitam cat de curand pe Paca. Poate ne-ajuta ea cu o cazare convenabila, ideea de hostel cu o parte serioasa dintre cei care ne intretinem pe-aici logourile pertinente mi se pare misto..
Justine, vei ajunge in Germania (merita, e splendid totul)! Cat despre granita lor celebra, imi amintesc ca eu in 1991 eram intr-o vacanta in Alpii Austrieci si de-acolo am trecut ilegal, cu un grup, in Germania, la Obersdorf (o statiune montana). Iar pe poteca de munte era un indicator obisnuit, pe care scria doar „Achtung, Deutschland”, atat. Ok, am zis, si-am trecut, nu era nimeni sa ne opreasca, desi la vremea aia Romania avea nevoie de vize peste vize. A fost o aventura adrelinoasa, evident ca seara ne-am intors la cuibul din Austria (eram departe, in Tirol, aproape de Innsbruck).
Am niste amintiri extraordinare de-atunci, cateodata am o stranie parere de rau ca nu mai pot savura Occidentul cu exaltarea omului scapat din estul Europei, acum poti sa mergi oriunde si e si Romania plina cu de toate (mai putin cu bani si cu bun simt), deci fascinatia comerciala nu mai e aceeasi… Insa in ’91 inca era haos la noi, eu am plecat prin Liga Studentilor atunci, si ma bucuram de fiecare tricou, disc de vinil, sticla de coca-cola sau ciocolatica pe care le gaseam acolo.
Uno, da’ esti fantastica, zau!!! mereu ma vezi in vacanta cand eu repet materia si bag de nebun, ca migu-n brazda. se pare ca degeaba, mi-ai pus gand rau sa ma lasi repetent 🙂
Smith, in locul tau nu m-as mai urzica asa si as trage speranta ca trec, totusi, clasa: ))
Mai ales ca pari asa inofensiv spre sfios cand vine vorba de note si referate. Misto asta cu migu si brazda, o sa le retin pentru vreun poem. Cand o sa ma simt singura si nepeticita, ofcors.Loool
Thomas, eu nu stiu cine intocmeste statisticile astea si cine la publica, dar a ajuns un fel de mandrie perversa a esticilor sa se laude cu asa ceva (ca si ungurii si cehii se mandresc cu prezenta lor la marginea trotuarelor Europei).
Eu trec aproape zilnic pe langa o strada din asta „rosie” si de fiecare data impulsul meu e sa le incolonez pe fatucile alea (multe sunt aproape copii), sa le dau sa manance si apoi sa le trimit la scoala ca-mi rup sufletul cand le vad. E un tablou jalnic si de multe ori imi feresc privirea, nu din dispret, ci din mila.
Si n-am auzit niciun strop de romana pe aici ( si ma bucur).
Oona, eu va astept!
Simona, in 1991 am fost si eu prima data in Germania, in vizita la niste romani care locuiau langa München, intr-un satuc care mie mi se parea decupat din povesti. Era prima mea iesire din Romania si cum am ajuns ei ne-au invitat la cina… in Salzburg. N-am putut sa inghit nimic toata seara din cauza emotiilor, nu-mi venea sa cred ca dimineata plecasem din Galati si seara mancam in orasul lui Mozart, a fost o experienta pe care nimic din ce-am vazut ulterior n-a mai egalat-o ca intensitate.
Paca, draga mea, ma bucur ca esti cu noi azi!
Al vrea, cred, sa i se vina cu argumente (pro, contra) si sa aiba loc sa se miste confortabil printre dileme: )
Smith, in schimb, pare fermecator cum il stim, printre roze, maci si stapani ai gliei: ))
sa fim in tonul zilei de astazi? 🙂 🙂
unde va sunt steagurile? 🙂
Într-o atmosferă de puternică însufleţire, de profundă mândrie patriotică pentru marile înfăptuiri ale prezentului nostru socialist şi de încredere în viitorul comunist al patriei, noi, asemenea întregului popor, strâns uniţi în jurul partidului, al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, am sărbătorit miercuri, 23 august, împlinirea a 45 de ani de la revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă, eveniment de însemnătate crucială pentru destinele ţării, care a deschis o eră nouă în istoria României, în dezvoltarea ei pe calea independenţei şi progresului social. – 23 august 1989.
aoleu, Tania, m-ai lovit in moalele democratiei cu citatul ala din…Scanteia?
Tania, lasa-ma sa adaug: „mandra corabia, mester carmaciul”. Ba parca as si canta ceva: soarele si pionierii?
Un trecator, in august 1989, bilanturile erau destul de bogate. 🙂 In acel august, un singur judet putea raporta o productie de 70 de miliarde de lei, caci productia de grau recoltata cu o saptamana in urma se inscria printre cele mai mari. Transfagarasanul, de pilda, un cuvant nou care imbogatea cu rezonante eroice fondul de aur al limbii romane, de altfel o podoaba noua a Carpatilor milenari, opera monumentala construita peste piscuri inalte in locuri accesibile pana mai alaltaieri doar vulturilor cu caprioarelor, a necesitat 1611 zile si nopti de munca eroica in cel mai deplin inteles al cuvantului. Astazi, 23 august 1989, transfagarasanul este acolo si acolo va ramane si in anul 2500 si-n anul 3000 si cat or mai fi carpatii carpati. 🙂 🙂
nu stiu cum sunteti voi, dar eu ma prapadesc de ras si ma aflu intr-o totala lipsa nostalgica. «Secera si ciocanul», trecatorule. 🙂
Paca, da. 🙂
soarele si pionerii
epoca si brigadierii
graul si caprioarele
raul, ramul si mioarele. 🙂
Va salut si eu 🙂
La Carturesti se vindeau, nu cu mult timp in urma, frumoase cravate rosi pionieresti. Tin minte ca pretul mi s-a parut exorbitant pentru o bucata de stamba…mai ales ca nici foarte nostalgica dupa vremurile apuse nu sunt. Daca nu spuneati p’aci de 23 august, zau ca nu bagam nimic de seama…
Simona draga, eh, ce frumos pare a fi pe-acolo! Dar, aceasta a fost toata „vacanta” ta?! Eu propun sa mergi intr-o vacanta din aceea sanatoasa!!! Si, neaparat, sa faci poze din care sa tipe relaxarea!!! 🙂 (nu ca n-ai arata relaxata si in delegatie!:))
p.s. eu am fost la paris o saptamana, am venit ieri si m-am trezit azi amintindu-mi cum dansa o clasa de tango formata din oameni de toate varstele in mica piata de la Palais Royal, seara, pe la 9, pe muzica din anii ’40, printre pilonii mici pictati in dungi alb-negre… acest Paris merita vazut si revazut si simtit…
nici nu stiu ce-mi veni de ti-am povestit tocmai asa ceva.
Anamaria, nu stiam ce lipseste: 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=Vl214Pq2OfU&feature=related
Thomas, bunicel depeche-ul tau.
Shi mai bun pe aici:
http://www.youtube.com/watch?v=F72xD4cU8Qg&feature=search
Una, eu am stat la un hotel ieftin in Bonn, nu stiu cat era, ca nu l-am platit eu, dar stiu ca era ieftin, curat si linistit, se numeste Rheinland, e in centru, in Berliner Freiheit 11, 53111 Bonn, se coboara la Bonn Central Station, unde te lasa autobuzul de la aeroport, si de-acolo sunt zece minute de mers pe jos. Just in case. 🙂
Dar sunt sigura ca prietenii abia te-asteapta…
Paca, interesant… Eu cand am trecut prima oara pe o strada „rosie” a fost tot atunci, in 1991, in Austria (la Viena, de data asta), unde eram socata de cate oferte erau din metru-n metru, unele foarte frumoase, altele oribile, in fine, care dupa tarife si posibilitati. Dar atunci eram tanara si nu ma confruntasem cu peisajul, intre timp m-am mai pus la curent cu sociologia libertinajului. 🙂
buna dimineata. buna saptamina!
am recitit Noaptea de Sinziene! asta am facut tot week-endul. deci n-a fost chiar un week-end timpit. 🙂
Justine… mi-ar fi placut sa mai am propria mea cravata. Nu in amintirea regimului, fireste, si in amintirea anilor mei terifiant de tineri si visatori. 🙂
Anamaria, deocamdata asta a fost vacanta, sa nu uitam ca eu am revenit in Romania doar acum cateva luni, nu ma grabesc sa pretind concedii peste concedii, adica am sa fac si asta, dar cand voi avea un motiv frumos. 🙂 Si Paris… ei, da, n-am fost niciodata la Paris, mi-am amanat acest dar, probabil am sa-l pastrez pentru o dragoste.
Iana, am citit prima oara Noaptea de Sanziene in vara cand am intrat la facultate, vara care mi-a amestecat rasul victoriei cu plansul iubirii, a fost ceva straniu, superb. Si mai tarziu, prin anul 3 sau 4 parca, atunci cand profesoara de literatura de la curs s-a strambat cum ca Noaptea de Sanziene nu e vreo mare isprava de-a lui Eliade, am dispretuit-o instantaneu (si eu, si Alice)… Am avut Noaptea de Sanziene cu mine, in Canada. N-am mai adus-o inapoi, i-am lasat-o fostului meu iubit. Stiu eu de ce… si stie si el.
Eeh, nostalgiile astea..ne omoara…
Tocmai pentru ca acum traiesti in Romania ar trebui sa iti iei o vacanta 🙂
Simona, cand pleci la Paris sa-ti iei o ”vacanta mare” si sa fie numaidecat cu dragoste si cu muuuulte poze aici pe blog. Promiti?
tocmai mi s-a spulberat, cu zgomot, mitul neamtului blond si sobru. Circul si eu, ca tot omul, cu capul plin de stereotipuri, insa e grozav cand reusesc sa mai scap de cate unul. Discutam in jurul unei mese rotunde cu oameni din mai multe tari si, cand domnul simpatic care ne povestise despre nu mai stiu cate locuri de pe fata pamantului a zis, in sfarsit, ca e neamt, m-am entuziasmat cu gratie si am prins, in ultima fractiune de secunda, intre dinti, replica: „I can’t believe it!!!” Am produs, in schimb, un „wonderfulllll!!” si am vrut sa ii stiu opinia despre America, asa ca ne-am lansat intr-o discutie cu bune si cu rele despre tara tuturor posibilitatilor.
Eiii, Amalia, urmasii „brumarilor” au cam luat drumurile Sudului de cand cu Doicea Mark si nevoia de verisoara indiana 🙂 Deduc : stereotipu’ tau nu era blond 🙂
Dar si neamt simpatic e aproape un oximoron 🙂 Poate dupa paispe beri Hell 🙂
Evident ca susspunerea n-are neam de conotatie etnica 🙂 Am nemtisori prieteni si aciuiati prin crengile arborelui genealogic 🙂
Jawohl, miturile mele sunt ne-sfarama-bile : ), am putea sta cuminti asta seara sa vedem de ne-apar barcagii mai noi sau mai vechi s-o pieptene pe Loreley, de exemplu: )) Sau nu.
Amalia draga, si eu te imbratisez si ma bucur ca ne dai cate-un clipit si pe-aici prin curtea cu porumbisti si privighetori: )
🙂
Daca tot s-a cumintit lumea,uite ca ne-ncumetam.
Seara buna,dragii mei! 🙂
Oricum sunt intotdeauna cu ochii pe voi,insa uneori parca nu-mi vine sa stric farmecul.
http://www.youtube.com/watch?v=RaG-pniUMQk
Nu stiu altii cum sunt , dar eu ma-nfiripez in aripa vaslasilor. 🙂
Germania mi-a parut , doar in treacat fiind, un soi de abuz de poveste la vazul unui mic orasel in care-mi venea sa m-aplec si sa caut vreun firicel de mizerie pe jos. 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=3OHZmS341sQ
http://www.youtube.com/watch?v=16zWghCYTIM 🙂
Nice choices, Nico 🙂 BBBrunes e limit subversiv sau argutic.
Simfo, sry dar Bela Scortzaru, în ciuda faimei si farmecului nu ma pasioneaza din cale-afara. Dar daca suna privighetoarea adunarea mai ca-mi vine sa ma prezint si eu 🙂
Simona draga, da, Parisul merita pastrat pentru o dragoste, dar merita pastrat si pt vindecari…
Eu mi-am dorit sa vad Parisul de la 15 ani (in aceleasi conditii ca si tine!) si mi l-am oferit prima data la 30 ani, satula de dureri, nesigurata si asteptari…
Pana la urma, Parisul a lipit timid cioburile…
Ii sunt datoare multe, deci…
Tania, merci beaucoup pt link, aveai dreptate, asta lipsea! 🙂
ah, uitasem: să ştii că eu, cand scriu, vreau să spun „Simona draga”, nu „Simona, dragă”. Aşa îmi vine mie să-ţi spun, de parcă ar fi un singur nume… 🙂 sper să nu te superi.
Ce de muzica buna, rasfat total…intr-adevar nu ma prindeam ca e 23 august si ca am facut atatea veri in soare in costume de PTAP care-mi veneau sinistru. Am uitat repede parca, mai bine ne concentram pe lucruri frumoase, un pic de Pink Martini de exemplu? Si cat de bun a fost concertul Cranberries de la Bucuresti…si ce pacat ca trece vara. Am avut un an cu Londra, Roma si Paris, nici nu mai stiu ce-mi place de fapt. Londra, desigur, dar toate sunt tare frumoase si de toate mi-e dor permanent. Si nici eu nu cred in miturile cu neamtul fixist si francezul romantic, sau cu scotianul zgarcit, sunt asa de amestecati toti ca e oricum o prostie imensa sa generalizezi.
pink martini ai spus Corina? 🙂
poate fi cu o recomandare?
amalia, iata un neamt de nota 10:
http://www.youtube.com/watch?v=IDJmS3DzFf4
(schiller, wolfsheim)
Thomas,nici pe mine,ma executasem doar 🙂
Pai se-aude clopotelul de september si voi fantezimati printre triluri si zbateri din aripioare: )
Uff..
Cultura si entertainment la nemtisori. Clasicul Friedrichstadt Palace din Berlin în plimbare la Stuttgart. Dupa cum se vede romancutele lui Veniamin Oprea danseaza schön si aproape topless cand nu seamana cu niste wursti din gumiplastic :
http://www.metacafe.com/watch/2498336/sudfunkball_1997_stuttgart_friedrichstadt_palace_veniami/
Aufwiederhausen 🙂
Ma vedeti? ma auziti? Mi-au disparut brusc mesajele din seara asta, ultimul pe care il zaresc e cel al Taniei de la 12.30 pm. Mai are si altcineva probleme? Sau sunt singura careia spatiul virtual i se impotriveste?
Paca, eu te vad.
din cate aud, si mie mi se impotriveste. 🙁
Eroarea da semne bune, poate de adunare.
esti singura, Paca, stai linistita 😛
iar naufragiem. pfu!
Acum stau, ca am inceput sa va vad, dar m-am speriat o clipa ca m-am ratacit ca Gretel (fara Hansel) si nici covrigi nu aveam sa las urma de firimituri!
hmmm, si nici wurst, sa inteleg ca nu aveai. ne scoteau ei aitistii la liman in cateva zile, ca au experienta, ce, noi n-am vazut ? :))
well:
http://www.youtube.com/watch?v=n7ZMFLyZ4BU&feature=related
NB, pe orice val de corabie v-ati afla. 🙂
Paca si mie mi-a disparut mesajul. Nu mi s-a mai intamplat pana acum. Stie cineva de ce?
Dragii mei, mii de scuze, dar se pare ca niste probleme recente cu serverele (mutari de pe unul pe altul) au facut sa dispara mesaje postate in cursul zilei de ieri.
Speram ca firma care ne asigura hostingul va remedia complet si definitiv problema, si mesajele vechi vor reaparea.
Va multumim pentru rabdare si intelegere.
Ca o consolare, au disparut si unele comentarii de-ale mele, deci suntem in aceeasi barca. 🙂 Nu-i nimic, ne-am regasit, asta e important…
Calamitas ! Suntem overfrustrati ! Genialele noastre comment-uri înghitite de neant ? 🙂
Întrebarea e : unde-i groapa cu comment-uri ? Sau : se triaza pe categorii interventiile ? 🙂
Suntem în continuare aserviti… serverului. Serverul e mort, triasca aservitii !
Servus tok !
sunt atâtea locuri frumoase pe lumea asta, şi chiar în ţara asta, doar că nu prea mai dă bine să nu îţi faci concediul în oraşe sau staţiuni de care a auzit toată lumea. deşi mai câştigat eşti dacă nu ţi cont de asta. eu am fost în Spania într-un orăsel micuţ Roquetas de Mar, în care m-am simţit excelent. şi mai vreau!
Ne-a anuntat cineva ca face eforturi sa puna la loc comment-urile, Thomas, deci mai verificati din cand in cand in amonte. Si credeti in miracole, caci numai asa se intampla. 🙂
Simone, suntem inca agatati de lustra? 🙂 Inca ne tinem cu varfurile degetelor de varfurile stancilor sa nu ne prabusim in gol? 🙂 Se mai anunta reflux la orizont? 🙂 Cati km mai sunt pana la mal? 🙂 Vantul bate spre nord? sau spre sud? 🙂
agatati sau nu, mai este un strop din vara:
http://www.youtube.com/watch?v=J-_ZasUeqSA
De ce toata lumea posteaza cand n-am eu accese de Internet (sau acces la internet…) ? De Simona Catrina. Adica pentru Simona Catrina. Si pentru mine 🙂
Am fost la Berlin, unde nemtii mi-au aratat cea mai frumoasa ospitalitate mie, trecator strain care nu cunostea decat 3 cuvinte nemtesti (for the record, doua din ele sunt ya si nein si nu le-am folosit acolo, nici pe al treilea, de altfel). M-am plimbat seara pe jos, singura cu orasul, cu urechile palnie la muzica Sud-americana care acolo suna nemtesc de corect. Am traversat pe rosu si strada goala, in privirile nereprobatoare ale nemtilor care stateau cuminti pe trotuar. Am fost la Stuttgart pe care l-am iubit fara sa stiu de ce, cred ca si el m-a iubit. Am stat cateva zile in Baden-Württemberg (da, v-ati prins, am luat cu copy/paste denumirea zonei, din motive de maxima lipsa de atractie lingvistica pentru brozbrizurile limbii germane), zona muntilor Padurea Neagra, am vazut de unde izvoraste Dunarea (parea mult mai mica, pe modelul cismelelor din Cismigiu). Am mancat carnati cat sa imi ajunga strict pentru acea sedere; as manca zilnic, alaturi de o bere sau un cidru. Mi-am cumparat cei mai frumosi papuci si am cascat gura international in toate vitrinele. Mi-a placut, m-as mai duce oricand. C’est Bonn ou non ?
brozbrizurile = brizbrizurile (fara traducere)
corect era brözbrizüri, Ana 😛
M-am exprimat anapoda aseara, nu am vrut sa spun ca au disparut comment-urile mele personale, ci ale voastre de pe monitorul meu. Ascultam muzica lui Nico si m-am trezit brusc fata in fata cu citatul din Scanteia care nu s-a dat nici sters, nici dus – a ramas sa ma bantuie!
Vad insa ca astazi miracolul despre care vorbea Simona s-a produs. Multumim din inima…IT-ului?
Paca, si eu tot cu citatul respectiv m-am «scanteiat». 🙂
Trecator, cuvantul tau nici nu poate fi pronuntat, darmite scris.
Corina, eu inca te astept cu un pink martini bun. chiar si de bucuresti.
pana atunci, o mica desfatare?
http://www.youtube.com/watch?v=xfsnVYVd3iI&feature=related
C’est bonbon, Ana. La Viena se valseaza atunci Cismeaua Albastra 🙂
O dedicatie spectacularelor doamne cu duble vieti (internetul e un spatiu «ofertant» pt multiplicarea identitatilor) :
Eels – Spectacular Girl
http://www.youtube.com/watch?v=6IjbYBHhCC0&feature=player_embedded
Trecatorule, ma corectezi ? ………. Zehr gut (scris fara sa caut pe net, astept o noua postare, Trecatorule 🙂
Thomas, Man – da, am vrut sa pun virgula acolo, imi pare rau ca nu poti sa si auzi cum am vrut sa sune (click dreapta pentru varianta fonetica 🙂 – la Viena se valseaza si pe un fir de apa de la chiuveta, numai albastra sa fie si sa „incapa” sub privirile creatoare ale vreunui Strauss, ya ? Mi-ai facut o pofta de „bombonuri”, ma duc sa vad ce imi ofera vanzatoarea la chiosc (Trecatorule, sa fie kiosk ?)
Tania, stiu ca nu era pentru mine, dar iti multumesc pentru Herbie Hancock. Loved it(him)!
Paca, era pentru…voi, noi. 🙂 I love him too. 🙂
Oona (winke-winke), tu pe unde esti ? Daca-ti trimit ceva frumos iesi de pe unde te-ai ascuns?
India Arie – Beautiful
http://www.youtube.com/watch?v=pOfhbLn8fw8
Paca , m-ai lovit in moalele vaslei cu song-ul asta! 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=viwLOxKwwFE 🙂
Si asta lipsea: http://www.youtube.com/watch?v=r3yfFOq_CFQ 🙂
Waw, Nico!
Bun bun primul link. nu-l stiam pe baiatul asta-minune, cu voce de soprana. Ruseasca intotdeauna are incarcatura ei originala atunci cand e vorba de tristete. Bine, bine, eu am impresia ca limba rusa este una dintre cele mai triste dintre vorbele oamenilor.
Al doilea link m-a trezit din oboseala zilei. 🙂 dar ce ne facem, nico, cu blondele acelea sclipicioase si siliconate? 🙂 Au luat fetzele viorilor si a adolescentului atat de tare, de am neplacuta impresie ca notele baiatului au ramas undeva spanzurate prin opera. 🙂
fara silicoane sau fara botox, whatever….:)
http://www.youtube.com/watch?v=ClG2IIh4I3c&feature=related
Ce bine, v-ati intors, dimineata nu mai erati si nu intelegeam daca am luat-o razna si mi-am imaginat numai ca am scris un pic… era ca in filmele in care personajului i se spune din toate partile ca nu a vazut ce crede el ca a vazut, asa incat innebuneste si nu mai stie ce a facut de fapt. Ei nu, nu era chiar de thriller, doar ca am dat vina pe unica bere bauta:)
Bine ca sunteti (cu alte cuvinte…blogule, ce bine ca esti, ce mirare ca sunt), bine ca trimiteti muzica, desi clar trebuie sa-mi schimb providerul, nu prea se incarca bine. Fiind, cum spuneam mai demult, filoloaga si nu IT-ista, nu stiu ce altceva sa fac daca nu merge youtube-ul ca lumea… A propos, Simona, noroc cu facebook- si eu am terminat in ’92, doar ca limbi straine. Precis ca ne-am intersectat prin camine si prin E Quinet…Ce vremuri, cu mineri si razvratiri. Ce de blazare:)
Tania, aproape ca nici nu am bagat de seama sclipicioasele la cat de numeroase si trufase sunt oriunde… ar mai conta inca vreo doua-trei? 🙂
Si io mi-as pune silicoane, poate-mi apare si sclipiciu! La interval: )))
Va pup, TU!: p
nico, doua in plus ar fi facut un cvartet. trei, un cvintet. impreuna, scoteam de-o orchestra de camera. dar nu de zi 😛
Buna mia Paca, multumesc mult pentru muzica. Am venit un pic sa fac verificare de rutina a serverului cu fitze de kioscaroase!: ))
Va ascult imediat muzicile, am avut o zi in care m-au alergat si ingerii si cerbii lopatari: )
Trecator, asta-i chiar buna! Sa-nteleg ca noaptea e un sfetnic bun mai ales pentru barbati cand pe portativ stau imbufnate si botoase cvartetele acoperite? 🙂
eu spun ca in cazul botoaselor si-un sfesnic e bun. macar stii cum te organizezi :)))
Lui Te cred ca-i place intre corzi, as opina: )))
S-a (si) botosit careva pe-aici? Dejaa?: )
Yo-s botosita toata de ras! :)) Si inca nu mi-am gasit sosoni pe masura.
haaaaaaaaaaa! nu camera de zi auzi. 🙂 asta a fost tare, trek. 🙂
iote ce va distrati pe tema botoaselor. cred ca-i cuvant nu de la „bot”, ci de la „botoshel”, asta ca tot ai spus, nico, despre shoshoni. 🙂 si iar am ajuns la pufoshi. 🙂
de regula botoseii apar dupa ce trec botoasele, cre’ca (sa rimeze si cu trek) asta-i ordinea fireasca a lucrurilor 😀
trek, eu sunt un soson intreg de ras. sau botosh, botoshel? m-ati ametit, nu mai stiu. 🙂
acum, asta-i botoshel 3D, fara silicon, cu adresabilitate exclusiva sexului frumos: 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=dti1MpO5vZo
Unde-apar, drague, botoseii? In galantar? In masina de spalat vase?: ))
Adorabila ideea de botos care din si dupa propriile principii o da de gard si(-i) moare decapitat, dar fara mari tulburari..
Una, prin ecuatia de nu stiu cat simpla, botoseii apar pe…trecere, dupa ce trec botoasele. 🙂
Ooups, mi-am gasit sosonii! 🙂
http://www.youtube.com/watch#!v=fDjKXBAr0ho&feature=related
Tania, da’ ceva cu adresabilitate exclusiva pentru sexu’ nasol n-ai?
Uno, botoseii? apar nu in galantar, nu in masina de spalat vase ci…cand nu te-astepti :))
Sau doar sosonul?
Tanito, asta-mi doresc de cand sunt mica: sa vad botosei pe zebra, lool
Nico, lucky you: )
Ana mea zice ca-i botosita … hihihi in loc de obosita.
un trecator, si care e sexul nasol, mm?
o fi ala opus sexului frumos, iano? 🙂
si tania,
cum zici tu ca buzatele alea din videoclip sint pentru sexul frumos??? care e sexul frumos acolo? dintii, poate?
loool, Doamno Iano, bine-ai reaparut sa ne dai peste branduse!
botoxatele au si ele garantia lor si-s arc in timp: )
iana, buna intrebarea ta. 🙂 dar nici sex slab nu merge. 🙂 cum ai spune, nu e bine.
trek, sexu nasol? vaaaiiii mie, Doamne, cum suna. 🙂
o sa incurcam sexele rau de tot, va spun eu.
cata vreme nu le incurcam intre noi, io zic sa stam linistiti :))
gata. adresabilitate exclusiva pt sexu nasol. 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=hON6QYhLdSI
🙂 🙂
Asta da delectare! Sexul nasol se intrezareste de aproape mai frumos decat daca as ramane in botoseii mei! 🙂
Asadar, n-am incurcat nici andrelele nici sexele…sunt pe calea cea buna. 🙂
(scuzati lipsa apostrof…atelor. tastatura din…. 90 toamna. 🙂 )
nico, dap. cateva dintre costume is dementiale.
aha, cica adresabilitate exclusiva pentru….si cine se uita si comenteaza!!! :)))))))))))))
:))))))))))))))
trek, asta a fost intentionata. voiai sa vezi reactia sexului slab, clar. asta nu se pune. 🙂
Sexul gras e urat?Asta se (s)pune?: ))
Nu asta er
Pardon… nu asta era intentia? Sa urcam pe templul soarelui , sexul puternic si frumos?
aha, sa-l jertfiti, feciorelnicele de voi :)))))))))))))))
nico, barbatii trebuie sa recunoasca faptul ca pana si aici:
http://www.youtube.com/watch?v=DQ8UvP5ZwkM
femeile tot au ce comenta. 🙂 🙂
adica…..gasim noi ceva. oricum. orice dar gasim. 🙂
:)))) pfuuuu. jertfa. sacrificiu. temple. pt sexul nasol???? 🙂
eu vad ca am intrat in panta. limba romana imi joaca feste si risc sa inteleg altceva din ce-am vrut sa spun. pardonati-mi, rogu-va, polisemantia nevoluntara. 🙁
nicos, ce zici de un nicos? 🙂
ca asta mi se tot fredoneaza cu de la ea putere.
pt NB:
http://www.youtube.com/watch?v=fXZYMeGL2GM&feature=related
Perfect, Tania! Somn placut si iar pufos! 🙂
Noapte buna pufosilor! 🙂
Ups, credeam c-am gresit usa si m-am trezit pe vreun sexodrom ! Dezmat grasut dupa cum vad, Bivolaru poate sa vina sa-si ia notite :). Eu n-o sa intru-n joc cu o pilula de genul viagra pt toate sexele ca «Sexual Healing» de la batranul Marvin Gaye cetire ci dau tonul la programul de noapte buna :
Eels – I need some sleep
http://www.youtube.com/watch?v=Fy8hK3blQOQ
Revin pt ca nu pot sa cred ce vad la televizor si nu mai pot de ras : e un serial comic (pe care vi-l recomand ca terapie) cu unu’ Chitic si altu’ Giugula ca nici comediile vechi sovietice nu ma distrau asa de tare ! 🙂 Trombonirea la prostime o fi fost o buna metoda medievala dar acum nu mai produce decat hohote 🙂 Mai au putin si-l scot pe Base serial f…r sau killer, cum vreti voi 🙂
Ciprian si Ionesco n-ar fi reusit monologuri/dialoguri asa de savuroase.
Si au si niste moace paraciosii, fie-mi iertat, nu ma joc de-a delictul de facies dar chiar nu le-ai da fata sa ti-o duca la biserica nici pt un catralion 🙂
Cum zicea Aliosha, mestecand prune : Don’t tell me bananas ! 🙂
O fi criza de ras in seara asta… T-ii le-au cam zis pe seara asta: unul cu boticiunea si altul cu prunele si bananele! 🙂
vedeti daca nu dormiti noaptea? nu va mai dati trezite dimineata 🙂
o cafea, apa plata, doua cafele, apa plata, trei cafele, apa plata. 🙂
si asha stai treaz (a) toata dimineata. 🙂
o cafea, o apa plata, doua…doua ape….
si asha stai treaz (a) toata dimineata. 🙂
Am venit sa va povestesc depre un articol citit astazi, care se potrivea de fapt cu tema precedenta, dar hai sa zicem ca merge si aici pentru ca e vorba de un studiu facut la nemti: se pare ca atunci cand acorda notele profesorii sunt influentati de numele elevilor. Asa ca Maximilian sau Alexander vor lua intodeauna note mai mari decat Justin sau Kevin, iar Charlotte decat Celine. In plus fetelor li se acorda de cele mai multe ori punctaje mai mari decat baietilor. Sa mai ziceti ca nemtii nu-s subiectivi!
Hello tuturor !
Care nu dormiti(inca la ora asta), haideti in corcodus: )
Unii sunt alergati prin campii, altii printre dune. Cei mai multi isi fugaresc propriul cerc (stramt) sau, si mai ”naspet” minunata si personala umbra..
Nemtii cei subiectivi, draga mea Paca, sunt perfect asamblabili in geografiile noastre personale, iar daca ne plictisim in istoria teuton-saxo(fo)na ne mai putem imagina si ca suntem suficient de fortosi sa ne-aruncam peste bord albumele de familie.
Pana la regasirea urmatoare si probabil nocturna va doresc armata usoara!: )
‘neata!
am vazut si pe Chitic… ce mai comedie… ca la gradi: „Doamna, Basescu m-a facut dobitoc si mi-a tras si una peste fata!” „Da’ Doamna, da’ Chicit a inceput ca mi-a zis .. rusine.”…. 🙂
si se uita lumea la ei. ca de… nu era la DD in direct era la Realitatea.
Zarzarind printre ferestri, m-a apucat dorul de voi si va smotocesc urechile cu ceva muzici:
http://www.youtube.com/watch?v=vJ4XGYyhlj0
http://www.youtube.com/watch?v=eYNNV7NtvcQ 🙂
Iana, si înca nu l-ai vazut pe Giugula care se plangea pe la pantene ca l-a scuipat carmaciul in ureche acum vreo 7 ani ! Un deliciu caragialesc. Eu-nteleg ca opozitia vrea sa-l darame pe «I-am ciuruit» (normal, e opozitie) dar chiar atata lipsa de creierasi sa aibe încat sa nu faca un casting si o repetitie doua sa nu para în halul asta de caraghios ! Au luat si ei doi histrioni etichetati partizani (unul înscris în pnl si altul în psd), cu priviri alunecatoare ca nu tr sa fii fizionomist sau semiologist ca sa te prinzi ca-i gogonata, si le-au dat drumul pe posturi cu niste aberatii ca zici ca n-au absolvit nici macar un trimestru la scoala primara a baronului Münchhausen ! Îti dai seama ? Sa stai 7 ani cu scuipatii presedintelui în urechi si sa-i prezinti acum popolatiei 🙂
Cine le scrie scenariile astea la opozitionisti îi saboteaza 🙂
S-a dus silueta mea la vale pt ca m-am îngrasat vazandu-i : am facut niste burti de ras cu Birlic si Giugaru (pardon, cu Chitic si Giugula) 🙂 !
Nico, frutas y verduras 🙂
Una ne trimite urari kaki. Noi ei magenta cu bulinute 🙂
Vad ca Tania tine regim cu apa plata si cafea 🙂 Cocktail lichefiant si, în doze majuscule, exploziv 🙂
Noroc ca se drege cu Pink Martini 🙂
Paca, cum ar fi notati Laura si Thomas în Nemtia ?
Delictul de onomastica are damfuri rasiste 🙁
Nu-mi (mai) place rapul pt N motive pe care n-o sa le însir acum. Dar ca sa mai schimbam macaza (am o slabiciune si pt femininul singular substantivelor neutre) si sa ne proiectam în lumi paralelipipedice cu miros de sudoripare, iata doua OZN-uri rapizante în spaniola si finlandeza (da, se rapeaza si la Helsinki) :
Mala Rodríguez – No Pidas Perdón
http://www.youtube.com/watch?v=uW5jhkN7elA
Cheek – JippiKayJei
http://www.youtube.com/watch?v=pzGNWayhrZw
2 bizarerii f trendy, cu titluri înselatoare (inimile sensibile sa nu se uite) :
Niste felicitari în desert :
MGMT – Congratulations
http://www.youtube.com/watch?v=gNLNfQucoUU
Of Montreal – Coquet Coquette
http://www.youtube.com/watch?v=hx01UXtjuFg
Thomas, da, e o forma de discriminare: in timpul comunismului esticii alegeau pentru copiii lor nume neobisnuite, cu rezonanta straina, ca o forma de evadare dintr-o existenta gri. Asa ca aceste preferinte onomastice au ajuns sa fie asociate cu fostii locuitori ai DDR-ului care se lupta inca cu prejudecatile si sunt tratati, in unele locuri, ca fiind cetateni de mana a doua. La asta se adauga ciudatenii greu de explicat – aparent „Kevin” e un nume asociat cu un comportament problematic. Si explicatii mai sunt, dar Haide sa ma opresc frumos:
„Intr-o limba barbara
Ti-as spune povesti dintr-o tara.
Vorbele, ca o tarana
Din sesurile ei ti le-as presara pe mana”
…altcandva.
Alles Guten Abend,
Fertig?
Suntem capsati si ne-am retras in transee?? Exact cand vin si io sa ma delectez cu muzici misto
(Nico sa ne traiasca! ) dupa ce-mi sar si cateva hartoape argheziene prin rucsacel, gasesc franjurii nederanjabili si freziile atoase..: )
Am auzit si eu de sondajul mentionat si Paca, chiar cunosc doi KEVINI si amandoi sunt , din punctul meu subiectiv- parental- de vedere, problematici….
Lool..
Si io obisnuiesc a merge la KevinStyle, e un asezamant pe-aici prin Bucale. Au cosmeticiene dulci la pipait: ))
si tu le pipai ? 🙂
iano, ti-ai luat bilet in loja? 🙂
..doarunmelc pe unde-o fi?
pe vreo frunza canabeza: ))
Iano, io nu-s asa indrazneata cum incerc sa par pe-aici: )
Totusi!
da trecator, mai e un loc. il vrei tu?
doarunmelc, te rog, vino si scap-o pe Una de obsesie.
Kevin era si ex-ul lui B. Spears. si ala arata a orice numai a normal nu.
deci poate sa fie ceva adevar in studiul acela german.
Hai ma Iana, cum sa judeci un copil dupa ce nume are?
iana, Kevin sunt si eu. si prietenul lui Barbie era un Ke(vi)n, in varianta prescurtata. ca era papusa. sau papuse? sau papusoi, oare? 🙂
Mie imi plac studiile French. Nu si francezii, bineinteles.
Cum o fi sa vorbesti cu un neamt in franceza, lool?
Bai, sunt mega-aberanta, oferiti-va careva si puneti-mi o piedica. In calea uitarii, ceva: ))
..sau coocoo-ruz se mai spune la noi, la motzi: )))
motzato :)))) auzi, Uno? da’ daca vin eu ca un melc, te mai linistesti putin? pan’ la Anul nou ajung :))
Pana la Anu’ Nou s-ar putea sa mai risti inca un an de repetentie!
O sa fii eminentul etern student: ))
Si iminentul printre imanente, ca sa aratam ca nu imbatranim inutil printre litere, „nha, poftim”!
„nha, poftim” ? sa fie primit, ce sa zic si eu ? :))
Ce era cu melcul ala de-l tot strigati? Ca eu nu i-am zarit nici macar cornitele!
Paca, draga mea. E un nickname amuzant (doar pentru mine, normal!) si a venit si omul pe-aici candva.Asaaa, ca o boare. Si mie atat mi-a trebuit, ca de-atunci nici ca i-a mai ars sa se urce pe clanta: ))) De la bec!
Paca, melcul era din secolul trecut… dar cind i se omului pata stii cum e.. nu-i trece asa usor si nici uitarea nu vine repede. 🙂
si normal ca e aberant sa judeci omul dupa cum il cheama. doar imi venise si mie un Kevin in minte. altul nu cred ca mai stiu.
iana, un scream bun pt un kevin celebru? 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=4DgbUBoxa48&feature=related
La un magazin de papusi:
Clientul: Aveti Barbie?
Vinzatoarea: Sigur ca da. care dintre ele va intereseaza?
Clientul: Pai pe care le aveti?
Vinzatoarea: Avem „Barbie la Plimbare” – $15, „Barbie pe Bicicleta” – $15, „Barbie si Kevin” – $20 si „Barbie Divortata” – $60.
Clientul: Dar de ce e asa scumpa Barbie Divortata?
Vinzatoarea: pai Barbie Divortata vine la pachet cu casa de vacanta a lui Kevin, cu una dintre masinile lui Kevin, cu cartile lui de credit…. 🙂
: )))
Te pare plecat dupa lem(n)e prin padure, iar Al s-o fi nelinitit iar prin vreun talkshow..
iana, prin locurile mele, barbie divortata a ramas in stoc, la juma de pret, cu ganduri mari sa fie vanduta mocca. 🙂 motive: casa lui kevin e ipotecata, masina lui kevin e cu 5 leasing-uri neachitate, iar cartile de credit au, toate, liniile…oblice 🙂
tania, aia o fi fost Barbie made in China, oare ? :))
nu, trecator. nu cred. 🙂 de Barbie de China divortate nu prea am auzit. 🙂 de fapt, unde am mai vazut noi frumusete de papusha maritata cu scaietzii aia mici mici mici, de par piticii rataciti si mongoloezi ai globului. 🙂
am uitat….semnul intrebarii: ? 🙂
(sorry, cred ca de la melc mi se trage. 🙂 sau de la doarunmelc, tot susotiti voi ceva pe aici. 🙂
nicos, pe unde esti cu cd-ul cantzonetelor tale interesante?
eu cred ca majoritatea Barbies sint made in China. Doar conteaza ce cetatenie reusesc sa obtina. 🙂
Aha, de asta rolul lui Ken nu trebuie subestimat! El de unde vine?
drept urmare, barbie e femeia mondiala. K. este ce apuca. 🙂
Paca,
ma luai repede dupa trecator…. il cheama Ken pe omul… sorry… Ana n-a ajuns la virsta pentru Barbie…
din barbie in barbie, am ajuns la Aqua. stiti voi…haiosii care o tot cantau 🙂
dar eu va propun:
http://www.youtube.com/watch?v=F-ALQyVDJM4&feature=related
Iertati-ma, va rog, pentru taceri, abia am ajuns acasa, noi in seara asta am trimis revista la tipar si am lucrat non-stop azi, n-am avut timp sa vin sa ma joc cu voi. Sper ca maine sa fiu mai zdravana… 🙂 Noapte pufoasa va doresc! 🙂
In primul rand,felicitari pentru stilul tau natural cu care reusesti sa abordezi atat de usor orice subiect.Esti o jurnalista demna de apreciat,si nu sunt linguseli,deoarece nu faci parte dintr-o anumita mocirla.Din punctul meu de vedere,vacanta inseamna pentru fiecare altceva,iar locul pe care il vizitam ne reprezinta.Sunt sigura ca in Bonn ai gasit oaza ta de relaxare, pentru ca asa esti tu.Nu apartii destinatilor mediatizate care si-au perdiut valoare,deoarece renumele cantareste mai mult.In septembrie o sa plec in Viena si sper sa vin cu aceeasi stare de spirit cu care te-ai intors si tu.Sa ai parte de vacante pe gustul si sufletul tau alaturi de cei dragi ,de data aceasta.
Pe net a circulat o „plângere” a unui nene din Fundu Moldovei. Am găsit-o în arhiva mea şi am postat-o pentru cine n-o ştie. Este demenţial nenea.
KEVIN = KLAUS BARBIE
Citesc pe retina Ianei : Ana
Una si-a desenat doarunmelc pe frunte
ODLM a configurat papusa mondiala : Ilinca
PL si-a tatuat Arghezi pe antebrat
Pe CV-ul meu s-ar potrivi Kevin
Dorinta compulsiva : ma întorc mereu si mereu acasa. Desi casa eu nu am :
Amatorski – Come home
http://www.youtube.com/watch?v=Gnv4er8I684&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=F0517vepieA
Îngerasii danseaza ! (mamele vor întelege)
Pt cele/cei care au nostalgia ledzeppelinilor, un comeback castigator :
http://www.youtube.com/watch?v=-LREVZSIcL8
Pt „muncitorul” de la revista! 🙂
Si pt noi, toti:
http://www.youtube.com/watch?v=HPIo30kQXyI
Anamaria, cine-i stakhanovistu’ ? 🙂
Una palabra m-a dus cu gandul la Adanowski (poate si rima „bogata” cu Amatorski de mai sus). Adanowsky, cel cu «Estoy Mal» (va mai amintiti ?) are un idol (re)cunoscut, Christophe (cel cu hitul «Aline») pe care-l puteti revedea aici, la varsta senectutii :
Adanowsky – El Idolo
http://www.youtube.com/watch?v=RwNLSC8UAsQ&feature=related
Si, pt aducere aminte :
http://www.youtube.com/watch?v=3BoBlZHVXAQ
„Dansu’ ” asta al meu, e compozitor de nueva trova din Cuba. Ma pocni oboseala si mi-am amintit de el.
Imi place si domnu’ tau. Dar, e cam vesel 🙂 Amatorski merge mai bine acum…parca.
Mie Con toda palabra imi suna ( sper plus cred, ne-compulsiv ) de azidimineata printre dune, da’ io-s cu gandul fir intins la oaza mea draga. Da, da,de Lhasa e vorba, care ma impinge cand ma prinde cu stilul ei, direct intre buruienoasele falfaituri emo..: )
Al, desenul de pe fruntea mea ar putea semana cu doarunmelc, dar de departe: )) De ”fuarte” departe, parol!
In rest? Ken ala a ramas vreodata somer? L-a matrasit careva din vreun post-cheie? Ca prin videoclipuri parea suspect de voios si ma-ntrebam daca se lasa vreodata impins de pe treptele abundentei..: ))
Scumpa mea Simona,te gasesc atat de privilegiata pentru faptul ca poti calatorii.Poate iti faci timp sa ne scrii un pic si despre „aventura ” ta din Canada.Ma intereseaza tot ce vrei sa impartasesti cu noi:daca a fost un soc cultural,daca te-ai integrat usor,ce te-a impresionat cel mai mult in America.Scrie, te rog,in inconfundabilul tau stil.multumesc.Ador.
thomas, multumiri, zeci, pentru adanowsky.
Eu_si_tu, multumesc! Uite ca mi-ai dat o idee, ca tot ar cam fi vremea sa mai scriu ceva, lasa ca vad eu… M-am ferit sa intru in prea multe detalii cu viata mea canadiana, ca sa nu plictisesc.
Eu tocmai m-am uitat iar la videoclipul postat de Thomas Man, MGMT, Congratulations, si am fost pe buza plansului, nu stiu daca de duiosie sau de deznadejde. E superb, nu stiu unde le gaseste omul asta…
Andreea, iti multumesc din suflet, ma voi stradui sa si merit cuvintele tale – asa cum zic eu mereu si cum simt eu… Inca ma gandesc la vacanta (toata viata ma gandesc la vacanta), desi parca azi mirosea un pic a toamna, deja. Pe de alta parte, in mintea si perceptia mea, toamna are gust de dragoste.
Hi! My name is Carmen and I have no colicist. Mi-ati lipsit cat am lipsit! Nu pot sa va spun de ce nu mai am colecist de la 28 de ani, ca nu ma crede nimeni. Simona, mai vreau in Germania cu tine! A fost superb! Va pupic !
Simona,
toamna are intr-adevar gust de dragoste. uite asa m-am indragostit eu cind eram mai tinara:
„acopera-mi inima cu ceva
cu umbra unui copac sau mai bine…. ”
a fost foarte-foarte frumos.
iana, simone, ma bag si eu. 🙂 mi-e dor de toamna, chiar cand e pe drum. asha sincron nu am mai patit de cateva toamne. 🙂
toamna are gust de dragoste. si miros de dragoste. si stare de nori de dragoste. si de soare pe deasupra lor. a norilor.
Dunai (world) de la Bliss:
http://www.youtube.com/watch?v=S6vT_G7fUmk&feature=related
Cu placere, T, be my ghost 🙂
Simona, cei de la Sony nu vor sa te vada lacrimand si au interzis clipul MGMT.
Copyright sau copiratul) ne priveste pe toti 🙂
Pt cine vrea sa-l (re)vada (dar repet : inimile sensibile sa se abtina), se poate, fara aplauzele din final, pe site-ul grupului :
http://congratulations.whoismgmt.com/intl
Thomas Man, pe mine m-ai ucis cu clipul asta ingrozitor de frumos, si de ciudat, si de trist, azi numai la pasaroiul ala m-am gandit, cred ca o sa-l visez la noapte.
Acu’ ma uit la festivalul de la Mamaia, behaie unele pe National TV. Jalnic.
Thomas, eu am scapat cu viata, nu reusesc sa deschid.
Pe mine m-a scapat Te din devalmasii, ca nici io nu am avut cum sa deschid.. : )
Decat catalogul!
A(h), buna seara tuturor!
Parem cam putini, dar suficient (i de) ”alfabetizati” prin tuburi: ))
Mai bine, Oona, mie imi pare rau ca l-am vazut, mai bine nu eram curioasa!
Paca draga mea : ) curiozitatile mi se par bune in viata, decalibrarile ni se intampla oricum la un moment dat.
Si m-am si cam plictisit de retinerile mele fascinante, dar uneori inutile..
thomas, un link mai bun avem? mi-ati aliniat curiozitatea. 🙂
Oona, fascinanta e ispita, retinerile sunt doar acumulari de energie.
L-au interzis astia. Nici sa-l piratez nu am mai gasit. Dar mai caut pasaroiul, nu ma las.
Avem nevoie de felicitari, cum spun baietii cu pasaroiul în brate.
«Achtung baby», eu am pus stelutza pt inimile sensibile ! Îmi pare rau de ravasiri si alte afectiuni colaterale.
Curiozitatea si… pisicutza ?
Pt cei cu cordul tare, pt supravietuitori, daca nu ati reusit nici pe site-ul grupului, poate aici :
http://www.wat.tv/video/mgmt-congratulations-31ob1_2ey0j_.html
Cum MGMT sunt din New-York, o completare la culoare ar fi piesa lui Ray LaMontagne – New York City’s Killing Me. Din pacate ea nu exista înca în varianta video în conditii sonore decente.
Deci asta seara pot raspunde la apelativul ”energeticiana” ! Nur heute Abend!
Energetica suna barbar, energica imi pare un ricoseu de bumbac: ))
Carmen, esti de-a noastra! Eu pot sa-ti spun ca desi il mai am ,mai bine nu l-as avea. E mai bine fara: nu tu dureri, nu tu greturi, nu tu regim…
Oona, nu ma pricep eu, dar energeticienii astia nu sunt aia cu… high-voltage?
Thomas, mein Schatz, te iert pentru Amatorski si Come home.
thomas, trebuie cuiva destule cuie-n minte pentru un comercial absurd sa desparta dintr-un loc privirea aia de piesele si componentele trupesti.
cum MGMT-ul mi-a palmuit curiozitatea de nu am apucat sa-i mai prind in profunzime, mai bine niste «felicitari» pentru o privire…intreaga. 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=O9p9S4LeRqw
saracu’ pasaroi! prea multa tristete in ochii lui …:(
thomas, mi-a sarit somnul si s-a agatat pe luna!!!
@Anamaria-Pe lună sunt eu şi s-a agăţat de mine. Noapte bună !
Sper ca n-ati visat camile care se dezmembreaza prin deserturi…
Bine ca ati sters-o de aici, scrisesem si eu ceva, adica incercam, si cu incercatul am ramas ca iara ne-am intors in timp, in ziua cartitei 27 august 2010.