fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Fotografia unui cap nefericit

de

Probabil va imaginati ca fotografia din crestetul blogului meu e veche si dezgalbejita prin Photoshop. O sa va mire, dar e savirsita in vara lui 2007. Nevenindu-mi sa cred ca am iesit asa comestibil in acest cadru, m-am lacomit s-o folosesc pretutindeni (linga articolele din Tango, pe carti, pe blog etc), fiindca imi place; si alta de calibrul asta nu mai pup prea curind. De la an la an, am nevoie de soft-uri din ce in ce mai diabolice, care sa-mi ajusteze mutra in timp util.

Ii sint datoare prietenei mele Vali Dia, art director de succes in Toronto, pentru aceasta imagine. Ea este si artist fotograf – premiata in repetate rinduri in America si Canada. Intr-o dupa-amiaza, pe cind experimenta cadre si lumini, eu ma plantasem in vizita la ei, in apartamentul unde locuieste impreuna cu Costi Gurgu (sotul ei, la rindul sau scriitor si art director renumit). Vali m-a fotografiat aproape cu forta, cautind sa-si apere urechile pe care i le infundam cu proteste.  

Imi aduc aminte ca era o dupa-amiaza caniculara, in care Vali si Costi ma rabdau elegant sa le povestesc eu ce nefericita eram in dragoste – quelle surprise… Mi se intimplase nu stiu ce, ma pregateam sa ma despart de omul pe care il iubesc, iar bunii mei prieteni incercau sa-mi demonstreze, verbal si prin desene cu pixul pe o foaie, ca Pamintul va continua sa se invirteasca si dupa ce imi iau bagajul si ma mut singura. Dadeam sa-i cred, cu toate ca eu nu de grija Pamintului lesinam in acele zile pline de colici sufletesti memorabile.

Mi-au stat alaturi, m-au invatat de bine si m-au plimbat pe malul Lacului Ontario, mi-au povestit si m-au cocolosit. Si mi-au facut cea mai frumoasa fotografie din cite am – pe care o vedeti aici, pe blog. Si le multumesc pentru chipul meu si pentru cuvintele lor de-atunci.

Nu m-am mai despartit de iubitul meu, intre timp am inceput sa practicam o sanatoasa, extazianta tergiversare. Adica am deschis un dosar frumos al asteptarilor, dilemelor si ipotezelor, nu spunem da, nu spunem nu, ne leganam intr-un hamac pe care-l declaram provizoriu, dar care se balanseaza fara a fi afectat de vreo forta de frecare, ci mai degraba in chip de perpetuum mobile.

Nu stim catre ce naiba mergem, dar ne place sa mergem alaturi, privind mai degraba unul spre celalalt decit inainte. Probabil ca vom sfirsi dind cu capetele de ceva tencuit. Pentru ca momentan nu ne place sa ne uitam pe unde mergem, habar n-avem ce facem cu vietile noastre, deci tragem de timp. Parca nicicind nu mi-a placut mai mult sa ma complac intr-o situatie incerta. O traduc prin libertate.

Need to buy essay or buy research paper? EssaysReasy essay writers. Essays-R -Easy. Academic custom essay writing service. Essays, courseworks admissions essay writing

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Simona, e atata zadarnicie deopotriva in dragostea si in libertatea noastra…

    Zadarnica
    Nina Cassian

    Nu. Nu ti-au trebuit nici gesturile mele
    ca niste funde in jurul clantelor de la usi,
    nici privirile mele brodate-n perdele,
    nici intreg universul meu jucaus.

    Dar nu ti-a trebuit nici armonia inalta
    a cate unui cuvant – nici dorul absolut
    care sculpta cu palida lui dalta
    piatra clipelor, in forma de sarut.

    Zadarnica ti-am fost ca o inversare
    a trei anotimpuri, sau numai a doua,
    sau ca si cand ar ploua in pahare,
    sau ca si cand peste carti ar incepe sa ploua.

    Alice 8 noiembrie 2008 10:55 Răspunde
  • Intr-adevar, draga mea Iulia, ceea ce nu ne omoara ne face mai puternici – „dar sa avem grija sa nu ne omoare”, cum spunea Nina Cassian. Iarta-ma ca uneori vin tirziu pe blog, am o viata destul de agitata momentan, dar promit sa ma adun…

    simona 10 noiembrie 2008 11:40 Răspunde
  • Ceea ce scrii tu face lumina in sufletul si mintea mea, chiar daca unele idei au o umbra de tristete…Poate tocmai de aceea am puterea de a merge cu capul sus mai departe. A, nu am cerut permisiunea pana acum, dar pot sa-ti vorbesc la pertu (pt ca am o varsta destul de frageda,21)? Vorbind asa ma face sa ma simt mai aproape de tine, desi esti foarte departe…

    Roxana A 10 noiembrie 2008 12:37 Răspunde
  • Ca fiice ale Fecioarei ar trebui sa fiti un pic mai barbate…
    Intariti-va citind poezie care sa va desfete sufletul.Ganditi-va la Fecioara si cereti-I ajutorul.
    Nu incetati sa va rugati la picioarele Ei!
    ,,File de acatist”
    Bucură-te, leagăn alb de iasomie,
    Către care-n roiuri fluturii coboară,
    Bucură-te, raza stelei din vecie,
    Şipot care curge lin cu apă vie,
    Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
    Dulcea mea Marie.
    Bucură-te, floare fără de prihană,
    Albă ca argintul nopţilor de vară,
    Spicul cel de aur veşnic plin cu hrană,
    Mirul care vindeci orice fel de rană,
    Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
    Ploaia cea de mană.

    Bucură-te, brazdă plină de rodire,
    Munte sfânt, în care s-a ?ngropat comoară,
    Bucură-te, cântec tainic de iubire,
    Clopot de chemare, cântec de mărire,
    Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
    Blândă fericire.

    Bucură-te, mărul vieţii care-nvie,
    Pomul greu de roadă-n plină primăvară
    Bucură-te iarăşi, ţărm de bucurie
    Dintru care curge miere aurie,
    Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
    Sfânta mea Marie.

    Nicolaescu 11 noiembrie 2008 23:19 Răspunde
  • simona draguto,
    mi-ai placut de prima data de cind te-am citit!!!zicerile tale, exprimate in cuvinte simple, dar atit de frumos si de subtil alaturate, au atita savoare!!!umorul tau e dracesc, spumos si fiecare articol al tau ma face sa rid voluptos.daca as fi scris si eu la vreo gazeta, asa mi-as fi dorit sa scriu si tot atita admiratie sa stirnesc!!toate cele bune!

    georgiana 14 noiembrie 2008 15:25 Răspunde
  • What does not kill you…probably missed you. 🙂 Asta e varianta neromantzata a teoriei lui Nietzsche. Adevarul e ca murim cate putin (mai mult) cu fiecare despartire…

    Anamnesys 9 decembrie 2008 16:12 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title