fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Un sfert de secol

de

Mi-am revazut colegii, dupa 25 de ani de la absolvirea Liceului Mihai Eminescu din Buzau. In tineretile mele infatuate, expresia „acum 25 de ani” se golea rapid de sens, ca un vas fisurat. Nu reuseam sa cuprind senzatia. Acum, am inteles.

Au venit prea putini, vreo 70 in total, desi am fost prima promotie de „decretei” si erau clase pana la litera L, chiar si intr-un liceu teoretic de elita, cum era al nostru. Cu totii au fost minunati, incepand cu cei sase profesori prezenti. Daca tatal meu nu s-ar fi stins acum sase ani, cu siguranta ar fi fost si el acolo – era profesor de limba si literatura romana in liceul meu.

Pe majoritatea i-am recunoscut imediat, iar asta marturisesc ca m-a surprins foarte placut. Ma dusesem acolo convinsa ca vom fi derutati, penibili in incercarea noastra de a ne depasi apucaturile de pre-hodorogi, cautand sa recompunem chipuri si gesturi pe care le-am lasat in urma acum un sfert de veac.

Au venit la reuniune doar femeile care au ramas frumoase, marea majoritate erau neschimbate, iar asta mi-a confirmat doua lucruri. Unul ar fi ca o femeie de 43 de ani de azi nu mai arata ca o femeie de 43 de ani din anii ’60-’70-’80. Al doilea e ca, din nefericire, vanitatea e mai puternica decat dorul, teama de comentarii malitioase conteaza mai mult decat alunecarea intr-un trecut splendid. Unii colegi mi-au divulgat: colega X nu vine fiindca s-a ingrasat 35 de kilograme, colega Y nu vine fiindca n-a facut nicio facultate si i-e jena de claia voastra de diplome, colega Z nu vine fiindca n-are copii si nu stie cu ce sa se laude, fiindca voi toti aveti.

Eu n-am copii si, totusi, m-am dus la reuniune, fiindca stiam ca nu ma judeca nimeni pentru asta.

Actualmente, sunt cu 12 kilograme mai rotofeie ca in liceu, cand eram gimnasta (insa, daca reuniunea ar fi fost anul trecut pe vremea asta, dezastrul era triplu, noroc ca intre timp am mai infaptuit cate-o revolutie clinica). Bunaoara, cand am terminat facultatea, aveam cu 30 de kilograme mai putin decat adunasem pana la intalnirea de zece ani – la care m-am dus, totusi, cu toate ca am priceput din fata lunga a multora ca eram o aparitie socanta.

Revin la reuniunea de sambata: nu eram imbracata cu crinolina de firma, nu purtam pantofi scumpi si bijuterii sofisticate. Dimpotriva, m-am dus acolo relaxata, imbracata comod, cu o bluza pe care am purtat-o si la alte petreceri si-am umplut Facebook-ul cu ea, coafata prin efort propriu, cu placa personala, mi-am intins parul pana mi-a amortit bratul, moment la care am zis: ok, sunt suficient de draguta. M-am fardat eu, cu creioanele si sclipiciurile mele; daca m-ar fi pozat vreun paparazzo de la vreo publicatie glossy, m-ar fi dat la „prost imbracati” si „prost fardati” – asta strict teoretic, fiindca va dati seama ca eu nu sunt un subiect interesant pentru tabloide si paparazzi.

Mai jos, exista cateva imagini. Pentru buzoienii care vor sa vada mai multa lume, ofer link-ul albumului din contul meu pe Facebook:

http://www.facebook.com/home.php?sk=group_173034759393031&id=235772273119279&notif_t=group_activity#!/media/set/?set=a.10150316609494305.386792.635149304

M-am simtit exceptional, petrecerea a durat 11 (unsprezece) ore, am stat acolo incepand de seara, de la ora 20.00, pana a doua zi dimineata, la 7.00. Nu stiu cand au trecut orele astea, am dansat ca o nebuna, am facut inclusiv mici demonstratii de gimnastica ritmica, in amintirea indeletnicirilor din liceu, mi-am revazut colegi, prieteni, foste idile, ne-am imbratisat, am ras, am plans. Mi-am redat mie o felie extraordinara de viata, mi-am recuperat amintiri si am regandit un viitor. Ne-am promis sa ne intalnim in fiecare an, de-acum inainte. Am intinerit. Cam cu un sfert de veac.

100_9274100_9280100_9288100_9321100_9334100_9343100_9366100_9371100_9384reuniune sim a100_9276100_9282100_9301100_9331100_9337100_9359100_9369100_9379reuniune2sim gym

Tag-uri:
· · · · · · · ·
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Minunat..ma bucur mult de tineretea dvs. Pot sa spun ca acum, mi-a venit un chef nebun sa accelerez timpul, sa ma vad peste vreo cativa anisori la petrecerea de 10 ani de terminare a liceeului..si apoi sa depanam iar amintiri..desi eu nu am atat de multe lucruri de povestit ca dvs pentru ca unele lucruri as fi vrut sa nu se intample…insa e extraordinar sa te simti bine in pielea ta fara sa te „doara” nimic, sa nu tii cont de micile rautati ale celorlalti 🙂 . Ma bucur ca v-a mers bine, daca nu chiar foarte bine ..si ca prin intermediul acestui ecran putem fiecare din noi, care nu se afla in capitala noastra, sa fie totusi atat de aproape de respectabilele noastre doamne.

    Imbratisari,

    Lina

    Lina 30 iunie 2011 0:25 Răspunde
  • Ce frumooooos!
    Mie revederile astea incep din ce in ce mai mult sa mi se para ca sunt pentru cei intelepti, pentru cei ce stiu sa se bucure, pentru cei ce pot si stiu sa ramana mereu frumosi. Kile, copii, soti, masini, case… hai la revedere sa ne laudam cu ele (sau sa le ascundem)! Bleah. Pentru asta e suficient sa-ti crapi termopanul de la balcon, sa-ti arunci bustul in afara si sa tipi spre gospodina de deasupra cat te tin bojogii ce fericita lu peste prajit esti ca ai trei puradei.
    Sa te regasesti, sa iti amintesti, sa te readuni din ale vietii si sa te indrepti spre micul tau univers de licean zbanghiu, sa povestesti, sa razi, sa plangi… sa fii tu. Asta e secretul 🙂

    Mira 30 iunie 2011 3:03 Răspunde
    • Mira, chiar a fost frumos si ne-am pus poalele-n cap la propriu, fara sa ne dam in stamba, paradoxal. Am fost degajati, fara fasoane, naturali, ne-am regasit exact in punctul in care ne despartiseram. Sigur, unii aveau unul sau doua divorturi la activ, dar asta era sarmul lor. 🙂

      Simona Catrina 30 iunie 2011 15:24 Răspunde
  • Ce momente pretioase Simona!
    Si eu am avut anul trecut intalnirea de 10 ani.
    Iar mama, draga de ea se intalneste si acum cu colegii. Anul trecut am intrebat-o „mama, ce intalnire e asta, a voastra, dupa cati ani……..”
    Mama preocupata din bucatarie imi raspunde: „de o sutaaaa de ani!”
    :)))

    Hapi2233 30 iunie 2011 7:35 Răspunde
    • Hapi2233, mama ta e foarte dulce, asa imi venea si mie sa zic, inainte sa merg la petrecere: cati ani au trecut, frate, 50? Asa imi pareau. Dar imediat ce i-am vazut pe toti, am avut senzatia ca trecuse doar un an. Cel mult.

      Simona Catrina 30 iunie 2011 15:22 Răspunde
  • FELICITARI SINCERE , DIN TOATA INIMA SI INVIDIA MEA!!!!!
    CHIAR ESTI FRUMOASA SIMONA, SI SE VEDE CA SI COLEGII TAI CARE NU AU AVUT TEMERI SI JENE INUTILE SUNT LA FEL DE FRUMOSI SI VESELI CA TINE!!!
    Eu am terminat liceul in „88, dar din pacate noi nu am facut inca nici o revedere, de aceea o parte din invidie este si pentru ca voi ati reusit sa va adunati, cealalta parte de invidie este numai pentru Simona: cum arata si cum se vede ea acum
    Draga Simonel sa ne faci partasi si la revederea de la „Ţ” ani de la terminarea facultatii( ţ – ul nu este de la numarul anilor ca ar fi prea multi, este doar pentru ca nu stiu eu exact numarul lor);
    fosta mea sefa ,ne baga pe git in ultimii ani la serviciu, un car cu poze de la revederile lor anuale de la nu stiu cîţi ani de terminare a facultatii, dar vreau sa spun de fapt , ca acele petreceri erau si poate ca mai sunt si in continuare, mult mai cu ştaif si pretenţii decît se vede in pozele voastre, dragă!!!!
    Sper ca nu te – ai suparat! , încă o data Felicitari sincere pentru voi !!!, cu toata invidia de care sunt in stare

    iris 30 iunie 2011 11:59 Răspunde
    • Draga Iris, multumesc mult de tot! Ai dreptate, petrecerea noastra n-a fost cu staif si burghezisme, n-am venit acolo sa ne laudam cu conturi si haine snoabe, nici cu premiile copiilor ssau blana cateilor, nici cu diplome sau burse, desi fiecare am fi avut cate ceva de trambitat pe temele astea. Am si scris asta, de altfel… De-aia a si iesit asa frumos… A fost superb.

      Simona Catrina 30 iunie 2011 15:21 Răspunde
  • un Proust al zilelor noastre ar include, cu siguranta, asemenea momente printre cele atat de pretioase de „temps retrouvé”
    tare frumoasa seara ta de prajituri madeleine cu parfum de adolescenta 🙂

    Anomis 30 iunie 2011 12:24 Răspunde
    • Anomis, am avut intr-adevar, cativa fiori proustieni veritabili. Intuiesti frumos…

      Simona Catrina 30 iunie 2011 15:19 Răspunde
  • Felicitari.

    DOGARU Elena 30 iunie 2011 15:08 Răspunde
    • Multumesc, Elena…

      Simona Catrina 30 iunie 2011 15:18 Răspunde
  • Lina, iti multumesc mult si te rog, hai sa ne spunem pe nume, oricati ani am avea fiecare, da? 🙂 Sa mai vii la noi, te rog…

    Simona Catrina 30 iunie 2011 15:28 Răspunde
  • Simona,
    foarte frumoase poze. se vede ca v-ati distrat bine. la mai multe intilniri va doresc!

    iana 30 iunie 2011 17:06 Răspunde
    • Iana, asta ne si propunem, sa ne intalnim in fiecare an, am sa ma asigur personal ca asta se va intampla! Multumesc frumos! 🙂

      Simona Catrina 1 iulie 2011 15:34 Răspunde
  • Mercic Simona pentru rspuns si pentru naturaletea si sinceritatea care te defineste
    Dar cind veniti la Ploiesti cu cartile, ca sa va cunosc si eu personal???

    iris 30 iunie 2011 20:51 Răspunde
    • Iris, venim sigur si la Ploiesti anul asta, probabil in toamna! 🙂 Te pup!

      Simona Catrina 1 iulie 2011 15:35 Răspunde
  • :))) pai in cazul acesta nu pot sa spun decat ca sunt fericita 🙂 ca am onoarea de a va tutui…pardon de a-ti spune pe nume direct 🙂 si bineinteles ca am sa mai trec pe aici..momentan ma aflu ghilotinata cu stresiunea partea a doua dar pe urma promit solemn am sa savurez un cocktail pe un hamac citind noul nr Tango :)..Te puppp

    Lina 30 iunie 2011 23:17 Răspunde
    • Lina, bafta la „stresiune” (haha, misto cuvant, pe vremea mea nu era)! 🙂

      Simona Catrina 1 iulie 2011 15:35 Răspunde
  • ai fost ff frumoasa si degajata. e trist ca unii nu pot veni si e normal ca unii, de fapt unele, sa vina doar pentru a demonstra ceva, de a spune ‘acum sa ma remarcati si pe mine, cea care nu era populara pe vremuri, pt ca parintii nu aveau dolari. dar acum sunt si eu de remarcat, dupa ce am muncit si cu mandrie mi-am castigat si eu look-ul”. caci atunci cand erai mica si timida -dupa ce tocmai se eliminase uniforma- baietii nu se uitau la tine :). ai mei au vazut ce au pierdut abia dupa 10 ani cand ma intrebau cine sunt si ma rugau sa ma intorc sa vorbesc cu fata spre camera video :)). imi pare rau ca nu am ramas atunci la petrecere, dar erau vreo 2-3 de la mine din clasa, iar sotiile celor 2 baieti care imi facusera o mica curte, dupa ce m-au descoperit tot asa la petrecerea de cls 12, se uitau cam urat daca incercam si eu sa aflu cum le merge.
    bottom line, ma bucur pt tine, Simone. bonne nuit.

    Simoniq 30 iunie 2011 23:34 Răspunde
    • Simoniq, interesanta povestea ta, am citit-o de doua ori! Recunosc si resimt multe dintre starile tale. Nu ma mir, avem destule in comun – asta am stiut dintotdeauna. Multumesc! 🙂

      Simona Catrina 1 iulie 2011 15:37 Răspunde
  • Intr-adevar – felii din viata. Si ce noroc au cei care au avut un colectiv misto, mai unit 😉
    Mama a fost la intalnirea de 45 de ani 😉 ei se intalnesc intotdeauna o data la 5 ani 🙂 si e vorba de un alt oras.

    hot-varza 1 iulie 2011 14:16 Răspunde
    • Hot-varza, sunt misto intalnirile din cinci in cinci ani, cel putin aveti garantia ca va veti recunoaste mereu! Dar noi va vom depasi, ne vom intalni din an in an! 😀 Cel putin asa sper…

      Simona Catrina 1 iulie 2011 15:38 Răspunde
  • Simona…da, si daca vrei pot sa iti fac o lista cu actuala viata a studentului + vocabularul sau de gen…e genial ..rasu’-plansu’ si putine picanterii :))..Sunt insa frustrata ca nu am curajul sa merg cu handsfree, nu e genul meu (desi recunosc m-am mai inspirat :D) si astfel mai scap de vreo cate o sutime sau chiar punct acolo..ca nu imi dicteaza constiinta :)) dar asta este…poate intr-o alta viata invat sa fiu perversa social..sau ani..cine stie..Poate zilele viitoare am sa iti trimit pe email ce am mai scris eu (nu are legatura cu facultatea).. bineinteles daca nu te superi si nu ti se pare deplasat..

    Te pup >:D< !O seara frumoasa.

    Lina 1 iulie 2011 19:04 Răspunde
  • Esti frumoasa, discreta , dar…stim noi, puternica in acelasi timp!
    Inteleg ce ai simtit, cum a fost, am incercat si eu aceste sentimente pentru prima data la intalnirea de 25 de ani, cu colegii mei de liceu din Ploiesti! Intre timp ne-am intalnit inca o data, a fost si mai frumos, emotiile se mai asezasera si m-am bucurat mai mult de amintiri.
    Si da, ai dreptate, am intinerit atunci cu 30 de ani!
    Si mi-am propus sa fiu si eu de acum langa ei la intalnirea de fiecare an!

    Te imbratisez din colt de mare, cu soare, din Constanta!

    Mihaela 1 iulie 2011 21:17 Răspunde
    • Mihaela, iti multumesc mult, ma bucur ca esti aici! Mi-e dor de Constanta ta si cred ca am sa evadez curand spre plajele nebune. 🙂

      Simona Catrina 1 iulie 2011 23:15 Răspunde
  • Te astept cu mare drag! Comunicam pe blog!
    Iti doresc un sfarsit de saptamana minunat!

    Mihaela 2 iulie 2011 12:43 Răspunde
  • Printre picaturi ,cand am timp, revin sa citesc, caci imi place tare mult stilul in care scrii. Din relatarile tale se vede ca a fost o petrecere reusita cu o rezonanta placuta in sufletul tau…
    Felicitari
    Carmen

    carmen 2 iulie 2011 20:35 Răspunde
    • Carmen, multumesc mult de tot – si crede-ma, nu fac risipa de entuziasm… Pe curand. 🙂

      Simona Catrina 4 iulie 2011 22:46 Răspunde
  • Simona, esti minunata!!!
    Ce frumos trebuie sa fi fost…

    Eu tocmai am ratat revederea de 10 ani de la terminarea liceului…pentru ca sunt tare departe… Dar m-a pus la curent o fosta colega cu care am pastrat legatura pentru ca mi-a fost si prietena si consateana… Am ras si am plans si eu citind descrierea revederii lor. Si parca traiesc acum alaturi de tine revederea ta cu colegii tai peste care au trecut 25 de ani de la terminarea liceului, dar care par mai plini de viata ca altii care nici nu implinesc 25 de ani…

    Si sa stii ca ai fost frumoasa! Asa, aranjata de tine 🙂

    Lorelei Eg 2 iulie 2011 21:46 Răspunde
    • Lorelei, in timp vei realiza ca nu-s asa de minunata… 😀 Si eu am mai ratat intrevederi, pana la urma ajungi la una dintre ele – si va fi inegalabil… Multumesc!

      Simona Catrina 4 iulie 2011 22:46 Răspunde
  • Simona, felicitari pentru petrecerea aniversara! Felicitari pentru cat de bine arati!
    Este evident ca te-ai simtit minunat si sigur veti mai repeta intalnirea 🙂

    Moi 3 iulie 2011 18:35 Răspunde
    • Moi, iti multumesc si tie, esti intotdeauna atat de prompta si de buna cu noi, esti minunata… 🙂

      Simona Catrina 4 iulie 2011 22:47 Răspunde
  • Simona,ce faceai cu panglica(asa pare) aia in ultima fotografie?

    iuliana 3 iulie 2011 19:25 Răspunde
    • Iuliana, faceam gimnastica ritmica, in liceu faceam parte din echipa de gimnastica. Fiindca la reuniune era prezenta si profesoara de gimnastica (prof. Costea), ne-am gandit – eu si Dana Gheorghe, si ea gimnasta – sa-i oferim un remember… 🙂

      Simona Catrina 4 iulie 2011 22:48 Răspunde
  • probabil Dana facea coregrafia, ca in poza nu se vede 😀

    un trecator 4 iulie 2011 23:41 Răspunde
  • Trecatorule, te-am prins, nici nu te-ai uitat la poze! E si Dana, in alta poza, tot cu panglica – e cea cu rochie ciclam cu alb, e mai feminina ca mine 😀

    Simona Catrina 4 iulie 2011 23:45 Răspunde
  • Alt hint: e cu picioarele alea frumoase… 😀 E, acum ai vazut-o?

    Simona Catrina 4 iulie 2011 23:46 Răspunde
  • deh, si eu mai batranel, credeam ca fuge cu cravata unui coleg :))

    un trecator 4 iulie 2011 23:50 Răspunde
  • si io tot cu un hint: de parca ma uitam dupa picioare in pozele tale! 😀

    un trecator 4 iulie 2011 23:51 Răspunde
  • Stiu ca tu nu te uiti dupa picioare niciodata, de-aia ti-am si comutat atentia cu forta! 😀 Tie-ti sare-n ochi lumina sufletului, te bulverseaza placut, stiu 😀

    Simona Catrina 4 iulie 2011 23:54 Răspunde
  • Frumoasa reintalnire! 🙂
    M-am bucurat sa revad, printre celelalte fotografii, cladirea liceului care „m-a gazduit” si pe mine timp de 4 ani.
    Mi-am amintit de revista „Nazuinte” din 1995 in paginile careia fosti elevi ai liceului scriau cate ceva. Si acolo am intalnit-o si pe Simona Catrina. 🙂 Pot sa spun ca a fost dragoste la prima citire. Felul in care scria m-a fascinat.

    Semeni foarte bine cu mama ta, doamna mea profesoara de limba franceza.

    Imi pare rau sa aud de dl. Catrina ca nu mai este printre noi. 🙁 L-am cunoscut numai ca profesor al Liceului Mihai Eminescu, insa toata lumea il aprecia.

    Sa ai spor in tot ce faci si scuze ca am picat in butoiul cu melancolie …..

    Astept poze de la intalnirile din an in an. 🙂

    Flower 5 iulie 2011 11:19 Răspunde
    • Flower, mai aparea Nazuinte in ’95? Interesant, nimeni nu mi-a spus, era revista pe care o coordona tatal meu pe vremuri, incepand de prin anii ’70 parca… Stiu ca o aducea acasa. Iti multumesc foarte mult pentru randurile astea, nici nu stii ce impact au asupra gandurilor mele. Am sa-i transmit si mamei mele parerea ta despre similitudinile noastre genetice, se bucura… 🙂 Te imbratisez cu drag buzoian, cu romantism romanesc, cu sperante cosmopolite.

      Simona Catrina 5 iulie 2011 16:25 Răspunde
  • http://paulocoelhoblog.com/2011/06/29/challenges-desafios/ … m gandeam sa iti inveselesc putin ziua urmatoare printr-o pastila de curaj, in lumea asta pseudoroz:)))…va imbratisez :* (poate nu iti place de el, insa ideea curajului de a schimba ceva, ce duce la fericire, mi s-a parut numai buna de impartit 🙂 )

    Lina 5 iulie 2011 23:37 Răspunde
  • Simona, sa stii ca te invidiez pentru gasca faina de „liceeni” care s-a adunat sa se revada/distreze. Dupa cum am mai zis, eu nu am reusit sa-i adun pe fostii mei colegi. Multi sunt plecati in strainatate si nu ne vedem decat pe FB, unde admir copii, vacante, iar altii si-au pierdut urma. Sa-ti fie de bine revederea si sa o reeditati ori de cate ori veti dori!

    miki 6 iulie 2011 17:57 Răspunde
  • Miki, nici eu n-am reusit sa-mi adun colegii, dau au reusit altele, din fericire… 😀 Iti multumesc! Ne vom revedea la modul agasant si la modul superb!

    Simona Catrina 8 iulie 2011 19:35 Răspunde
  • Lina, iti multumesc si tie pentru link, trebuia sa reactionez mai iute, dar am traversat niste zile mai ciudate 🙂 Te pup!

    Simona Catrina 8 iulie 2011 19:36 Răspunde
  • zile ciudate, Simona? dupa intalnire? 🙂

    un trecator 9 iulie 2011 13:54 Răspunde
    • Trecatorule, this has nothing to do with it! (Unfortunately…) 😀 De fapt, ciudata sunt eu, nu zilele. Dar asta cred ca stii deja. 😀

      Simona Catrina 9 iulie 2011 15:05 Răspunde
  • esti o frumoasa si o superba pe dinauntru si din afara:) si pt asta nu e nevoie de nici un coafor….:)

    Delia 9 iulie 2011 20:09 Răspunde
    • Oh, draga Delia, ce generoasa esti! Daca ai face tu legea firii planetare, am fi toate niste enervant-de-fericite 😀 Multumesc frumos!…

      Simona Catrina 10 iulie 2011 12:07 Răspunde
  • distractie frumoasa la concert, astazi! 🙂

    un trecator 10 iulie 2011 9:33 Răspunde
    • Eu ma duc la concert, voi veniti? 😀

      Simona Catrina 10 iulie 2011 12:07 Răspunde
  • Raportez: eu am fost la concert si mi-a placut tare mult! 🙂 Eh, cand eram eu adolescenta si ascultam Bed of roses, nici nu visam ca pica asa concert in viata mea!
    Chiar m-am intrebat cum as fi vazut eu un astfel de concert la 17 ani?? N-am gasit inca raspunsul.
    Sper ca te-ai distrat.

    Anamaria 11 iulie 2011 1:25 Răspunde
    • Anamaria, ma bucur ca ai fost la concert si ca mi-ai scris! Cat despre cat si cum m-am distrat, am de gand sa scriu azi ceva. 😀

      Simona Catrina 11 iulie 2011 11:35 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title