„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Filme-dureri si filme-leacuri

de

Dragii mei, recunosc, nu-mi imaginam ca mica mea elucubratie cinefila va dezmorti atitea reactii – va sunt recunoscatoare si va raspund aici, va multumesc tuturor celor care mi-ati scris dupa „The Women”. Am vorbit in gind, cu voi, toata ziua. Roboteli de birou m-au impiedicat sa va raspund fiecaruia in parte, am vrut sa fiu dreapta si sa va scriu tuturor, fiindca mi-ati scris (si v-ati scris) interesant si am fost ademenita si de polemica, si de gratitudine. Dar nu am apucat sa va raspund personalizat si respectuos, asa ca reiau aici, azi, nebunia filmelor.

„The Women” nu este o capodopera, nu este un film fara de care nu pot trai. Nu asta voiam sa spun ieri. Nu e o isprava memorabila, eu l-am consemnat doar din considerente de conjunctura, data fiind cronologia problemei si felul (sau, mai exact, halul) in care mi-am traversat noaptea. Imi petrecusem orele savurind niste replici haioase, niste cadre moderne, tonice, ale naibii de moralizatoare, cu miez amar-dulceag.

Mai departe: razbunarea. Pe alocuri, fara sa vreau, am creat senzatia ca am nevoie de razbunari clasice, din tagma vitriolului in ochi si-a farsei ridicole. Nu, dragele mele, nu. Tinteam catre o razbunare a propriului ego fata de mine, de trupul si sufletul supuse pierzaniei si slabiciunii. Cineva a dedus corect, e fascinant sa-ti razbuni destinul fiind mai bun cu tine, iubindu-te intr-atit de mult, incit sa faci efortul memorabil de a fi frumoasa, sigura pe tine, increzatoare in ceea ce te asteapta.

In aceasta viata, m-am opus razbunarilor clasice si razbunarilor politraumatice. Iau in calcul si-n inima doar razbunarile bune, adica revansa mea fata de mine insami. Recuperarea zilelor irosite in plins si delasare. Rascumpararea boroboatelor mele frecvente. Nu inseamna ca am fost intr-atit de breaza, incit sa si reusesc pina acum, dar imi promit mereu (din ce in ce mai persuasiv, in ultima vreme) ca imi voi birui aminarile si inertiile.

Filme? Eu sunt de-o lacomie antologica, atunci cind vine vorba de filme. Vad zeci, sute, mii. E un viciu senzual, o dependenta pe care nu mi-e groaza s-o dezvalui. Si vad tot felul de filme, unele imi sunt pansament de unica folosinta si – desi imi prind bine pe moment – a doua zi se scamoseaza (asa a fost si The Women, sa zicem), altele imi sunt semnal de alarma, iar altele imi sunt, pur si simplu, leacuri care-mi salveaza viata.

Filmele pe care eu le-as tiri dupa mine si-n agonie, pe care le-as putea vedea la infinit: La vita e bella, Forrest Gump, The Bridges Of Madison County, Fisher King, Sense And Sensibility, Doctor Zhivago, Sound Of Music… Alese impulsiv, subiectiv, afectiv. Va chinui acum cu o scena care pe mine ma scoate din circuit, care mi-e blestem si binecuvintare, dupa care mor si revin la viata, de fiecare data (din Bridges Of Madison County):

http://www.youtube.com/watch?v=AaMST_hNUVQ   

Daca supravietuiti dupa asta, ma inclin in fata fortei voastre.

Nu e un top valoric, e o zbatere personala, eu am vazut atitea mii de filme, repet, incit cunosc fiecare treapta dintre film de suflet, capodopera coplesitoare, arta sau atasament personal fata de personaj si intriga. Ceea ce va spun e strict legat de bagajul meu moral, nu de clasificarile cronicaresti din New York Times – forul mondial decisiv al valorii cinematografice, conform evaluarilor oficiale.

Sunt sute de filme care mi-au daruit nemuriri sub diverse chipuri, dar sunt citeva in care as putea sa ma preschimb, dupa moarte, dupa dragoste, dupa iubire.

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Si eu am ramas in masina! Ultima data in anul de gratie 2009, luna ianuarie, ziua 19…..
    Nu cred ca-s lasa, dupa cum nu cred ca ea a fost! Am citit odata undeva (ma tem ca in revista Tango, hi, hi, hi) ca daca Julietta nu s-ar fi sinucis atunci s-ar fi despartit cu scandal si ar fi cerut si pensie alimentara….ma tine in viata gandul superb ca as fi putut cobori (din masina)….ca inca mai pot face asta! Chiar daca n-o fac

    Anca G 28 ianuarie 2009 14:12 Răspunde
  • simona draga, nu cred ca trebuia sa „ne explici” cum sta treaba cu „women” 🙂 eu cred ca toate am inteles…
    problema atinsa tine de TRADARE…care chiar daca avem noi, femeile senzatia ca numai noua ni se intampla…din nefericire treaba e la mijloc (cel putin asa erau statisticile la vremea cand am studiat eu problema)…numai ca ei ne TRADEAZA miseleste!!! noi suntem mai subtile (si nu stiu de ce vb ca si cum si eu as fii in acceasi oala caci am avut norocul sa nu insel niciodata…ca pana la urma de asta tine…nu de moralitatea din tine…cred:) )
    sunem ca niste oi capiate in relatii…cu totii…sau majoritatea si nu e vina noastra. viata, societatea…ne programeaza sa ne comportam asa.
    eu zic sa ii iertam pe ei si sa ne iertam si pe noi, sa ne bucuram linistite de filmul salvator pe care ii vedem in fiecare seara (aia de la blockbuster m-au intebat daca nu vrea blue-ray dvd la cate filme vad.le-am zis ca ma multumesc cu dvd-ul meu ieftin, atat cat vad un film nou pe seara)…poate asta e o boala din cauza instrainearii de tara, in romania abia daca ma uitam la un film, eram tot timpul pe discovery channel…aici am nevoie de un film pe seara, ca terapie…deobicei e singura data in zii in care uit ca nu am avut NOROC in dragoste…insa ii multumesc la dumnezeu ca pa pot bucura de altele…
    te pup…si le pup si pe celelalte zeite care or sa mai aprara pe blog!

    meninne 28 ianuarie 2009 18:21 Răspunde
  • intr-adevar simona THE BRIDGES OF MADISON CONTRY este un film de viata cutremurator!secventa este ravasitoare,lupta ei interioara,zbuciumul sufletesc,postura in care e pusa sa aleaga intre dragoste si datoria de mama si sotie,sunt de un dramatism extraordinar!iubesc si scena in care marturiseste copiilor secretul ei,descatusata de anii in care a trebuit sa se ascunda,sa se intrebe ce face omul care i-a ravasit viata.dorinta lui de a-i parveni cenusa si de a face ce trebuie cu ea astfel ca legatura dintre ei sa dainuie este declaratia lui de dragoste dupa moarte.acest film nu se poate uita,e o bijuterie pe care trebuie s-o tii strans la piept si sa nu-i dai drumul niciodata!

    florentinamurgoci 28 ianuarie 2009 19:34 Răspunde
  • Filmele fac atat de firesc parte din viata mea, incat mi-e imposibil sa nu ma regasesc in vreun personaj sau vreo situatie. E drept ca de multe ori naivitatea mea intrece masura si ma amagesc ca exista barbati fenomenali ca cel din „la vita e bella”, si ca, desi n-am gasit eu nici unul, va aparea intr-o buna zi.

    madi 28 ianuarie 2009 22:16 Răspunde
  • ce zici de „before sunrise” si „before sunset”?

    mihaella2 28 ianuarie 2009 22:40 Răspunde
  • eu n-am vazut The Bridges of Madison County dar promit sa il vad..

    Simona, si eu cred ca noi am inteles bine ce ai scris in postul trecut… oricum merci ca ai scris iarasi si am un film de vazut.
    numai bine.

    Iana 28 ianuarie 2009 23:25 Răspunde
  • N-am vazut filmul “Women” dar am vazut “Podurile din Madison County” acum mult timp, probabil cam pe cand a fost facut, pe vremea cand inca nu stiam ca vine si pentru barbati, sa stiti, un moment in viata cand simt nevoia sa deschida portiera.
    Azi am revazut scena din link-ul postat de Simona si, intr-adevar, o vad acum, patruzeci si ceva de ani si aproape 20 de convietuire cu sotia mea, cu alti ochi ai sufletului decat cei care m-au lasat aproape indiferent prima oara. Pe vremea aia zbaterile existentiale, si cu atat mai mult cele ale iubirii, se intamplau doar altora iar eu, in iuresul tineretii, eram convins ca eu nu urma sa trec niciodata prin ele.
    Este ravasitoare scena, de acord, dar eu nu inteleg de ce-ar fi deschis portiera.
    Pentru a-si “vinde” intr-o clipa viata, ce e drept ruginita, de mama si sotie pentru o noua dragoste la cincizeci si ceva de ani?
    Pentru a o lua iar de la zero, in speranta ca alaturi de noua ei iubire viata ei va fi si va ramane o romanta? Oare inceputul relatiei cu insensibilul ei sot de acum nu a inceput, cumva, la fel de romantic? Ce sanse sunt ca lucrurile sa stea altfel cu fermecatoarea dar tarzia aparitie din viata ei? Probabil alea pe care le stim cu totii.
    Nu a vandut, si bine a facut, pielea ursului din padure. Din pacate, momentele magice ale vietii sunt scurte. Viata in doi nu mai este dupa ani de zile impreuna, sarutul furisat prin ganguri pustii in seri de vara. Cunosc prea multe femei care tanjesc, dupa 40 de ani, asa, sa fie sotii si mame, care si-ar asuma cu draga inima atat de blamata rutina si ar renunta oricand, pentru asta, la scurtele clipe de extaz cu care incep milioane de relatii din care doar cateva duc undeva.
    Eu cred ca Meryl a ales bine.

    Mihai 29 ianuarie 2009 7:02 Răspunde
  • Da,un film minunat Podurile …Cata dreptate ai Mihai.Asa cred si eu,nu poti sa o tot iei de la capat crezand ca vei ajunge altundeva de fiecare data.Nu exista pentru noi eternitate nici macar in iubirile noastre.Cred ca adevarata provocare e sa ramai intr-o relatie ,sa lupti cu tine insuti si cu rutina si platitudinea inerente oricarei iubiri,oricarei vieti.
    Te pup Simona ! Forest Gump e filmul vietii mele ,e cred cea mai frumoasa lectie de viata pe care am vazut-o vreodata.

    Cora 29 ianuarie 2009 10:01 Răspunde
  • Draga mea Anca, ma bucur copilareste sa te regasesc aici, am citit ce mi-ai scris si dincolo, ma tulbura de fiecare data interventiile tale si lacrimile tale subintelese. Si da, stiu, te si vad raminind in masina, cu mina pe portiera, la un pas de a scandaliza si de-a soca, preferind totusi, la capatul unei clipe nesfirsite, sa-i platesti un tribut dureros ratiunii. Eu (asta ca sa ating razant si perceptia lui Mihai) mi-as fi dorit, la un moment dat, sa fiu femeia care alege sa ramina in masina, in familie, in tihna unei vieti care inca mi-e straina, desi am 41 de ani si ma asteptam sa-i dau de capatii pina acum. Te sarut si-ti multumesc si iarta-ma ca, desi citesc cu atita placere si atita lacrima tot ce-mi scrii, nu apuc sa ma adun si sa-ti raspund… Ma ierti?

    simona 29 ianuarie 2009 10:46 Răspunde
  • Draga Mennine, iarta-ma, revenind asupra parerii mele despre „The Women”, n-am vrut sa insinuez ca voi nu mi-ati inteles starea, ci am simtit eu nevoia sa clarific, fiindca, recitind ce-am scris, mi s-a parut ca ma adincesc in afirmatii usor contradictorii. Eeeei, welcome to the club, si eu sunt membru de onoare la Blockbuster in Toronto, mi-au dat hodoronc-tronc si Gold Membership, fara sa cer, am o gama haioasa de oferte si privilegii 🙂 O vreme, am luat DVD-uri de la alta locatie decit luam de obicei, fiindca am preferat sa le iau de linga serviciu, si m-au sunat astia de la sediul meu de linga casa, ingrijorati ca nu m-au mai vazut de o luna, credeau ca am murit, ha, ha! Asa ca te rog sa-mi intelegi ticneala, pe mine filmele m-au salvat de la moarte, le datorez supravietuirea mea, in diverse contexte care m-au naucit…

    simona 29 ianuarie 2009 10:52 Răspunde
  • Draga Florentina, esti un suflet bun si predispus la dragoste, la sacrificiu, esti dispusa oricind sa platesti pretul unui moment de fericire. Mie, ca sa fiu sincera, mi-ar fi teama sa traiesc o scena asemeni celei din ploaia micului oras, din masina. Si asa, am parcurs in viata asta corvoada unor suferinte memorabile din iubire… Dar e un film cu atit mai zguduitor, cu cit e foarte natural, verosibil, de fapt (un secret) singurul film in care mi-a placut Clint Eastwood… Tristetea acestui film e o lectie vitala – si se cuvine sa luam asta in calcul, de cite ori incep colicile indoielilor, in relatiile noastre pamintene.

    simona 29 ianuarie 2009 10:56 Răspunde
  • Nu, draga Madi, iti confirm distrusa: nu exista niciun barbat-iubit ca in `La vita e bella`, dar exita milioane de barbati-tati ca in `La vita e bella`. Àcesta este sacrificiul pe care l-a facut tatal meu`, rezuma fiul, in epilog, iar mie mi s-au topit incheieturile, mi-a plins inima, mi-am pus miinile la ochi si lacrima-n palme.

    simona 29 ianuarie 2009 10:59 Răspunde
  • Draga Mihaella2, am vazut si `Before Sunset`, si `Before Sunrise`, mi-amintesc cum am facut eforturi sa ma vindec, dupa frumusetea lor dureroasa. Doua filme interesante de dragoste, un templu al memoriei si-al destinului, mi-au placut mult, sunt construite seducator…

    simona 29 ianuarie 2009 11:02 Răspunde
  • Draga Iana, crede-ma ca ma bucur ca nu ai vazut inca `Podurile din Madison County`… Pentru ca astept, alaturi de tine, sa-ti daruiesti un film incredibil.

    simona 29 ianuarie 2009 11:04 Răspunde
  • Da, Mihai, asa cum ii spuneam si Ancai, am vrut toata viata sa fiu femeia care ramine in masina, care se zgribuleste sub poalele ploilor, care se uita in zare dupa (fosta) tentatie si are un sentiment de victorie asupra propriei nebunii, cu convingerea ca a ales ceea ce trebuia. Nu mi-a fost dat sa-mi astept rutina placuta, sa astept un sot blajin si nevinovat (si, da, poate uneori plicticos), sa tin cu dintii de familie. Si, pentru ca n-am avut acces la liniste, m-am mintit vreo douazeci de ani cum ca inconstienta e o optiune cel putin la fel de buna, ca pasiunile dezgolite de morala sunt, citeodata, mai adinci. Dar dincolo de anii in care m-am mintit cit am putut eu de frumos, am tinjit sa fiu femeia care alege sa-si sacrifice pasiunea pentru linistea familiei. De ce nu mi-a fost dat sa dovedesc si eu ca (nu) pot?

    simona 29 ianuarie 2009 11:10 Răspunde
  • Da, Cora draga, `viata e ca o cutie cu bomboane`, sunt inrobita si eu de `Forrest Gump`si de expresivitatea lui ravasitoare, de simbolistica lui curata, profunda, de epicul lui limpede ca o legenda, de pitorescul soartei. E un personaj nepamintean de frumos si de inaltator. Ce ma bucur ca-mi impartasesti nebunia…

    simona 29 ianuarie 2009 11:13 Răspunde
  • „Da, …………, am vrut toata viata sa fiu femeia care ramine in masina”

    Draga mea Simona, iertata mea Simona, nepretuita, nemultumita, neobosita mea Simona 🙂
    Am sa raspund comentariului tau adresat – culmea – lui Mihai, nu mie, insa dizertatia va fi una generala, pentru ca sufrageria asta a ta virtuala e vizitata de multa si aleasa (cu cateva meschine exceptii) lume si toti venim aici sa povestim experiente personale sau doar fapte de viata, moderati cu generozitate de bagheta virtuoasa a magicianului care esti! Ne-ai fermecat vietile, le-ai facut mai pline si mai speciale si am sa ma opresc aici ca incepe sa sune a periuta si nu e cazul 🙂

    Ceea ce nu s-a vazut pe genericul de final chiar daca a plutit cu subtilitate pe tot parcursul filmului, este ca femeia aceea – si aceasta, care scrie acum – a trebuit sa traiasca toata viata ei cu banuiala grozava ca tot ceea ce ea crezuse a fi doar o aventura tarzie, pacatoasa, interzisa si dorita ca o prajitura in miez de noapte (dar cu atat mai savuroasa!) incheiata intelept si plin de ratiune cu o dramatica renuntare, se putea sa fi fost – in fapt – iubirea vietii ei! Momentul de gratie si de divin! Iar omul acela, care a asteptat-o candva la un semafor anonim niste secunde lungi cat toata viata, ar fi putut sa fie jumatatea ei, jumatatea de care vorbea un alt blogger chiar aici, fara de care nu suntem niciodata intregi, niciodata , decat numai pe parcursul scurt al numitei aventuri! Tot dramatismul filmului consta intr-aceea – si Doamne da sa nu patesc si eu asa! – ca senzatia despre care vorbeam, e confirmata de finalul filmului: da, omul din ploaie, din intersectie, barbatul intre doua varste – mai aproape de aceea a renuntarilor – a fost sa fie EL! Barbatul care i-a incredintat viata lui, dragostea lui, cartile lui si la sfarsit, cenusa ramasitelor lui pamantesti, sa o odihneasca unde crede ea de cuviinta, dar alaturi de sufletul lui, ferecat intr-al ei, in masina din care ea nu coborase!!! Si atunci, cum sa vrei Simona mea, sa fi femeia care ramane in masina?!?

    Casniciile, daca nu sunt banale dintr’un rau inceput, devin banale odata cu trecerea anilor! E ceea ce spune Mihai, e ceea ce crede un covarsitor 90% (daca nu mai mult!) din populatia planetei. Ii contrazic, va contrazic, cu un singur, splendid, exemplu personal: mama mea personala, cu tatal meu personal (care nu este tata natural totusi! incredibil cum tatal meu imi este tata vitreg, dar ii sarut cu respect mana care m-a crescut mare si m-a facut om si ma inchin ca la icoana in fata sufletului lui frumos si generos, care mi-a modelat si mie caracterul si l-a facut ca pe o paine calda, bine dospita! Sarut mana tata si voi, iertati paranteza!) asa, aceste doua persoane atat de dragi, atat de aproape mie sunt indragostiti – da, nu holbati ochii si eventual mai cititi odata – indragostiti de 26 de ani!!!! Merg si acum de mina pe strada si la piata musai impreuna, mama face tahicardie si se inroseste ca o fetita de 16 ani cand o suna tata (practic de asta are celular, ca sa o sune tata!) iar tata de-ar avea aripi ar zbura catre casa, doar sa o vada o secunda mai devreme! Va jur, va jur ca e asa! Pe ei nu-i afecteaza filmele, cantecele triste de dragoste, le place valsul (sunt fantastici cum valseaza ei!) si jocul de carti. Si cafeaua, dar numai daca o beau impreuna! La „Podurile din Madison County” – una din vizionari ne-a prins impreuna – la celebra scena cu coboratul din masina la care eu plang mult si disimulez prost, dragul meu tata comenta asa, in barba: „saracii oameni, saracii oameni, ca ei n-au avut norocul nostru”….am plans si mai tare cand am vazut cum o privea pe mama si cum ii strangea ea mana intr-ale ei!!!!

    Ca sa inchei cumva (sunt convinsa ca v-a luat disperarea) alegerea personala este, asa cum o arata si numele, PERSONALA. Mai important mi se pare sa fi impacat cu ceea ce alegi! Sa n-ai regrete, sa nu te intrebi „dar daca….?”. Tot experienta personala imi spune ca we all fail in here! Incrancenarea cu care ne agatam de clanta masinii se datoreaza unor micimi de caracter, unor lasitati de moment si atat de umanei temeri de necunoscut. Dar mai ales, se datoreaza conjuncturilor, copiilor (mai mici sau mai mari), partenerilor de viata (mai mult sau mai putin legali), parintilor, socrilor, colegilor de serviciu…
    Motivul pentru care eu am ramas agatata ipotetic in masina mea este legat EXCLUSIV de faptul ca masina lui nu e nici ea goala, prapadita! Iar viata lui nu seamana cu casnicia alor mei! Dar el isi conduce cu eleganta masina, dupa cum isi accepta cu eleganta destinul si alegerea facuta odata, demult! Doar ca se uita, din cand in cand, cu nespusa duiosie in oglinda retrovizoare! Nu stiu cat o sa dureze mersul asta in tandem, dar stiu cu precizie ca am sa sufar ca o blestemata in intersectia in care drumurile noastre se vor separa ireversibil! Si moartea e o intersectie, nu-i asa?!?
    Nu stiu, Mihai, daca Meryl a ales bine! Nu stiu daca tu, eu, Simona, alegem corect! Suntem oameni, nimic din ce e omenesc nu ne e strain – iata ce banalitate am stiut scrie 🙂
    Dar hai sa avem curaj sa iubim! Si sa ne asumam asta!
    Cu drag

    Anca G 29 ianuarie 2009 16:39 Răspunde
  • si eu cu Forest Gump… il am acasa , l-am vizionat de multe ori, inca il mai pun cind si cind..

    Iana 29 ianuarie 2009 17:10 Răspunde
  • Simona, sper ca nu te-ai suparat pentru inversunarea mea de pe pagina trecuta, dar sunt turbata cand vine vorba de filme, una doua imi ascut muschiul polemicii, si sa te tii!
    In mare parte vad ca avem gusturi comune, tu ai dat exemplu de filme clasic-romantice, eu ador pelicule si din alte genuri, ti-am zis, devorez cam tot. Uite lista mea de preferinte, ordinea e aleatoare, iar sirul ar fi mai lung, dar le amintesc pe cele pe care le revad mereu cu acelasi nesat:
    Dog Day Afternoon
    People vs. Larry Flynt
    The Matrix
    La vita e bella
    The Pursuit of Happyness
    Forrest Gump
    Fight Club
    Sophie’s Choice
    Filantropica
    Aliens
    Cidade de Deus
    Pasarile
    Pe aripile vantului
    Va sarut, cinefile de pretutindeni!

    AlinaG 29 ianuarie 2009 17:32 Răspunde
  • simona, acum e randul meu sa imi cer scuze pt ca te-am facut sa iti ceri scuze 🙂 . tot ce am scris a fost sub forma de gluma dar cu multa caldura. cateodata e dificil sa ne simtim pe internet…sunt eu mai agresiva cateodata dar nu as fi rea de buna voie la tine „acasa” (blog).
    eu si puii mei stam intr-o padure la juma de ora de atlanta,georgia (just in case)…cea mai tare faza ca vecinii mei de townhouse (un neamt si o mexicana) sunt la fel de inraiti ca si mine cu filmele si chir daca am unlimited cu 16$pe luna ( si ei la fel) dupa ce vedem ceva facem schimb…”forrest gump” pe primul loc la mine (urmat de „beautiful mind” acum am dubii dar asta e).”la vita e bella” , „amelie” sunt in top. dar cum ai zis…ma uit la aproape orice (nu imi plac „batai” si „urmariri cu masini” cu toate ca dupa ce am vazut „transformers” a doua zi am chemat totii copii din vecini sa il vada 🙂 …si nici „impuscaturi” nu imi plac.
    sanatate, bunatate si la cat mai multe filme!

    meninne 29 ianuarie 2009 19:19 Răspunde
  • aaaa. si merci ca mi-ai scris. sincer.

    meninne 29 ianuarie 2009 19:20 Răspunde
  • anca,
    m-ai salvat intr-un fel. nu stiu cum, dar ce-am citit m-a marcat pentru totdeauna.

    salvecris 29 ianuarie 2009 22:22 Răspunde
  • Da Anca,
    alegerea este personala… de ce ai ramine intr-o masina care nu te duce niciunde? ce bine si spus micimi de caracter, lasitati de moment, carora le dam noi alte nume: „de dragul copiilor”, ” de ce are sa zica lumea”….

    Iana 29 ianuarie 2009 23:14 Răspunde
  • Dragele mele,

    Eu o sa incerc sa spun povestea din perspectiva celei care a coborat din masina. Da, am renuntat la ceea ce imi credeam ca imi doresc, obosita de la atataea cautari si cu speranta ca de data asta el este „the one”. Din pacate, cateodata, dragostea nu este suficienta. Nu putem trai doar noi doi fara sa ne lovim de ceilalti, si sa sa gasim putere sa ne vindecam doar cu iubirea ce ne-a adus impreuna. Si, da, te poti intoarce chiar daca ai coborat din masina. E adevarat, nimic nu va mai fi ca inainte, dar macar vei fi fost fericita, impacata ca ai facut totul pentru iubirea/fericirea ta si fara nici un fel de intrebari sau regrete.
    Si imi permit si eu sa adaug 3 titluri la lista voastra, care sper sa va placa cel putin la fel de mult cum mi-au placut si mie: The Fountain, 21 Grams si The End of the Affair.

    Felice 29 ianuarie 2009 23:39 Răspunde
  • Eu sunt femeia care a coborat, de fiecare data, din masina. De multe ori am ramas afara, in ploaie. Pentru ca, in aceeasi fractiune de secunda cu razvratirea mea, soferul celeilalte masini, care ma asteptase convins fiind ca am vazut Podurile din Madison County si ca nu voi cobori nici eu, s-a speriat de rasturnarea de scenariu si a demarat in tromba.
    Filmul meu preferat este „Ultimul mohican”. Daca ar fi sa reluam discutia pornind de la filmul meu, as spune… eu sunt femeia care s-a aruncat, de fiecare data, in prapastie.

    Alice 30 ianuarie 2009 1:01 Răspunde
  • Sa cobori din masina presupune, mai tot timpul, un risc. Sa ramai pare (si cateodata e) o lasitate, o frica de a-ti lua viata si dragostea in propriile maini. Totusi, nu cred ca destinul unei iubiri atarna, in viata reala, de gesturi asa dramatice, de o asemenea spontaneitate chinuitoare. In viata reala, cum zice si Alice, tu cobori din masina, pt ca ai vazut minunatul film, si dobitocul se uita la tine lung – asta daca nu demareaza in tromba- si-ti spune ca stai putin, ca el de fapt n-a plecat imediat de la stop pt ca i-au cazut ochelarii intre banchete si a stat sa-i caute. Si ca stai, sa mai vedem, sa mai vorbim… Intre timp, omul caruia i-ai jurat si lui, odata, credinta, ramane ca un prost in masina din spate intrebandu-se ce dracu s-a intamplat (pentru ca el n-a vazut filmul pana atunci).
    In era in care s-au inventat atatea mijloace de comunicare, desi si scrisorile, prin curier, sunt de ajuns, s-a mai inventat ceva: dorul. Dorul e acel sentiment pagubos pentru filme – unde totul trebuie sa se intample repede – dar atat de util in viata reala, caci te ajuta, daca ai rezistat tentatiei gesturilor extreme, provocate de un erotism de moment, de o euforie cateodata amagitoare, te ajuta deci sa actionezi poate un pic mai tarziu, in deplina cunostinta de cauza. Cand stii exact ce vrei si pe cine vrei. Nu stiu, poate aberez, dar daca n-am coborat din masina si daca cel din masina din fata chiar ma iubeste, i se va face dor de mine si ma va mai cauta. Si vom lupta pe indelete pentru iubirea noastra si-i vom spune si tipului din masina din spate, cu delicatete, ca noi ne iubim, si vom face totul ca la carte, nu ca-n filme. Pentru ca filmele astea cretine, pe care si eu le ador, iti dau impresia ca totul atarna de un fir de ata, sau de o decizie de moment, sau de o secunda izbavitoare. Nu cred ca-i chiar asa.

    AlinaG 30 ianuarie 2009 11:32 Răspunde
  • Alice, stiu ca tu ai sarit din masina, uneori din mers. Si cu atit mai draga imi esti pentru asta. Eu am asteptat, in ploaie, sa iasa cite cineva din masina. Si n-au iesit si am plecat si n-am sa stiu niciodata cum ar fi fost daca ar fi venit si ei sub lacrimile mele torentiale. Si, da, am mai vrut sa fiu femeia care alege sa ramina acasa. Care alege justetea unei suferinte si se sacrifica pentru ca asa e data legea cugetului, sa fie mai importanta promisiunea, morala. Dar, iarasi, n-a fost sa aiba destinul meu o casa cu pridvor si glasuri de copii in gradina.

    simona 30 ianuarie 2009 11:56 Răspunde
  • Alina, citeodata, momentele dicteaza vietile. Si, sub semnul unui „butterfly effect” (apropo, un alt film frisonant), simt, stiu ca uneori au fost secunde si minute care mi-au schimbat viata definitiv, care mi-au smuls iluziile de pe carosabil si le-au aruncat pe araturi jilave. Si da, ai dreptate, cred ca undeva, in subconstient, am crezut si eu, intotdeauna, ca un om care ma iubeste nu va semnaliza niciodata stinga si nu va reusi sa miste volanul. Si il va ucide sa plece departe, sa se ascunda sub un parapet de ani grei. Dar apoi, iarasi, mi-aduc aminte de alta renuntare celebra: „Te iubesc atit de mult, incit pot renunta la tine” (Strada Hanovra). Si-atunci stiu si inteleg si ma cutremur. Si de-aia am sa mor iubind Podurile…

    simona 30 ianuarie 2009 12:02 Răspunde
  • Anca, tu esti datoare moral sa ne povestesti si sa ne smulgi din delir, stiu ca te-am mai impins o data in directia asta si n-a iesit ce-am vrut, dar repet fapta si te rog, te implor incearca sa-ti faci timp sa pui pe hirtie cite ceva pentru cartea povestilor Tango, despre care vorbea Alice, fiindca tu ai ce sa scrii. O sa ma ocup mai riguros de asta, promit. Eu stiu de la tine prin ce momente si sfisieri si intelepciuni dureroase ai zacut, intre febra si abandon, intre iubire si pedeapsa. Scrie, pina la urma va iesi ceva din asta, ai un simt al momentului si-al suspinului care ne va darui revelatii extraordinare.

    simona 30 ianuarie 2009 12:07 Răspunde
  • Felice, m-ai tulburat, fiindca intotdeauna m-am intrebat in ce masura femeia care se intoarce, prin aceeasi ploaie, mai gaseste portiera descuiata. Si-ti multumim pentru filme (eu am vazut doua dintre ele), ne vom abandona in asternutul cald al imaginatiei.

    simona 30 ianuarie 2009 12:09 Răspunde
  • Meninne, Atlanta mi-e incontrolabil draga, asa cum mi-e iubirea mea. A fost una dintre primele metropole americane unde am fost cu iubitul meu si-a fost asa frumos si-atita sperante se agatau de mine si de noi… Si-au trecut niste ani si s-au mai asternut de-atunci si asteptari, si orase, si lacrimi, si anxietati, si drame, si fericiri neasteptate, o succesiune nebuneasca de agonie si extaz. Iubeam Atlanta din „Pe aripile vintului”, ca orice adolescenta vesnic indragostita, dar nici in cele mai zvapaiate visuri nu credeam ca am sa ajung acolo, vreodata, cu omul pe care-l iubesc. Si am ajuns si-i multumesc lui Dumnezeu ca mi-a trimis o dragoste frumoasa, cu tresariri unice, nemaivazute. Draga mea, ce amintiri inegalabile imi tin inima captiva in Atlanta, daca ai sti…

    simona 30 ianuarie 2009 12:15 Răspunde
  • Simona, iarta-ma, ma contrazic cu tine obraznic si prosteste si pentru ca n-am alta treaba mai buna de facut (zac acasa, cam bolnava), dar si pentru ca oricat mi-as dori sa cred ca lucrurile stau asa cum spui tu si cum le povestesc filmele astea superbe, ele nu stau asa, sunt mult mai strambe in realitate, nu am eu cine stie ce experienta, dar ma uit in jur, adun si trag linie. Nu, nu cred in renuntari care ascund indaratul unei plecari iubiri altruiste, nu cred in te iubesc, dar pleaca si fii fericit chiar daca fericirea ta nu sunt eu, pur si simplu nu cred. Nu suntem sfinti, iubirile noastre, ale oamenilor de rand, sunt chinuitoare si egoiste si cred ca daca, la un moment dat, nu avem curajul sa facem un pas curajos, e pentru ca ne e frica sa nu suferim, sa nu fim respinsi, decat dintr-un sentiment nobil pentru cel care vrea sa plece. Parabola din Biblie cu cele doua femei care isi disputa acelasi copil, tragandu-l fiecare de cate o mana, iar mama adevarata se dovedeste a fi cea care ii da drumul la manuta, ca sa nu sufere, e sfasietoare, e inaltatoare, e valabila, poate, pentru mame, dar nu pentru iubirile care ne innrobesc, mistuite de dorinta fizica, de pasiune… Sunt si exceptii…nu zic nu… Of, poate sunt eu prea trista acum, prea obosita. Sa ma iertati.

    AlinaG 30 ianuarie 2009 13:43 Răspunde
  • Va multumesc pentru tot ce scrieti aici, toti aveti dreptate in egala masura , din toate unghiurile de unde ne aflam fiecare si privim….
    Mi- a placut enorm tot ce a scris Anca G, Simona – nu mai zic, dar si argumentele lui Mihai…….

    In rest am convingerea ca nu am cuvinte suficiente care sa spuna cit de mult va multumesc si apreciez, cita placere imi face lectura de aici, si nu numai de aici ci si a revistei Tango in intregime.

    iris 30 ianuarie 2009 15:14 Răspunde
  • inrobesc, cu un n, desigur, dar ce mai conteaza..

    AlinaG 30 ianuarie 2009 15:28 Răspunde
  • Mai, mai, mai…..Alina cea rautacios bolnavioara, Alice (stimata, iubita, mult si in tacere admirata doamna Nastase!) si Felice…cea recunoscator intoarsa in masina solida a casniciei…si Simona lui Alice (ma inverzesc de gelozie si neputinta, ai, grea boala, fetelor :-):-):-)!)…dragelor, toatelor, haideti sa abandonam un pic metafora asta a masinii….am un cuvant pentru fiecare, vaaaaaiiiii, ce-ar mai iesi sa ne intalnim fata in fata!

    Alina scumpa, sa cobori din masina presupune un risc! Si asa presupune si sa ramai acolo! Revin la partea cu alegerea personala! Oricat de greu ar parea de indurat, atunci cand decidem ceva (de la culoarea rochiei – si mie imi sta bine cu bej dar imi cumpar rosu, ca-s nebuna! – pana la perna pe care ne odihnim visele) suntem infricosator de singuri (singure)!!! Cand am spus ca trebuie sa avem curaj sa iubim am continuat „si sa ne asumam asta”……daca plecam dupa un vis si visul se dovedeste a fi himera…ei bine, ai sa ma urasti ca scriu asta, tu si draga de Alice, este NUMAI vina noastra! Inseamna ca am apreciat gresit! Inseamna ca urganul devastator din sufletul nostru a fost sa fie ploaie usurica de vara in ochii celuilalt! La ceea ce spui tu draga Alina – „dar daca n-am coborat din masina si daca cel din masina din fata chiar ma iubeste, i se va face dor de mine si ma va mai cauta” – da, pai cu siguranta i se va mai face dor! Si te (ne) va mai cauta! Si ne vom balaci fericiti in mocirla calduta a unui amantlac desirat pe mosorul mai multor luni (ani????)…..sentimentele radicale cer decizii radicale! Stiu asta! Cred asta! N-ai sa poti explica niciodata mamei copiilor lui de ce-i iei barbatul! Nu-l mai vrea, fir’ar, dar sigur nu vrea sa sa il iei tu (sau eu, sau alta)! N-ai sa-i poti explica perechii tale ca tu te iubesti cu altul, numa’ ca sa stai sa asculti cu ochii impaienjeniti de lacrimi cum te transformi din „iubirea” lui in „esti o c….. , asa cum sunteti toate, mama voastra de panarame care ne distrugeti viata”….ca tu nu esti asa, ca tu (si NUMAI tu!) ai inca duiosii ne-explicate in fata nesimtirii lui din zi in zi mai evidente, din zi in zi mai prost camuflate, ca – desi indragostita bocna – continui sa vii la timp acasa, sa-i speli camasile si sa-i pui cu mana tremuranda mancarea in fata, in timp ce sufletul tau urla „fugi, fugi, fugi….”, ei bine, pe el asta nu-l mai intereseaza! Il intereseaza de ce naiba te-ai tavalit cu ala („tavalit”???? Sa ma bata Dumnezeu daca in viata mea am vazut femeie intreaga la minte „tavalindu-se” cu altul, in timp ce un barbat cumsecade, iubitor, PARTENER o asteapta rabdator acasa, sa-i maseze fruntea ingandurata, sa-i sarute tampla si mana ostenita!!!!!), ce daca el nu te-a mai ascultat de-o viata, ce daca el nu te-a mai tinut de mana (live aside in brate!) de cand erati la cununia civila, ce daca iti e mai mult sef decat camarad in casa……iar cealalta te va acuza de acelasi lucru meschin (i-ai „tavalit” barbatul!) pe care ea nu-l mai vede prin casa, ca face parte din mobilier, pe care nu-l mai aude decat cand fosneste salariul, pe care nu-l mai simte decat cand se izbeste de el in drum catre baie cand o incurca!!!!! Sa le spunem cu frumosul si sa le argumentam in tihna ca noi ne iubim?!??!? Alina, draga mea, stiu ca doar raceala te-a facut sa gandesti asa :-)….cat despre frica de respingere?!? Iertata sa-mi fie increderea dementa in mine, in putinele cazuri in care m-am simtit (si am fost!!!!!) iubita nu mi-a fost frica decat de urgia lui Dumnezeu! Niciodata de respingere!

    Felice, daca-mi permiti, faptul de-a te fi intors in locul pe care l-ai lasat (apropos de faptul ca spuneam pe acest blog ca atunci cand savarsim o „crima” ne intoarcem intotdeauna la locul faptei!) inseamna un singur lucru: ca acolo iti era locul!!! Ca himera era cea dupa care ai plecat si traire cea la care te-ai intors! Ceea ce sustine inca odata teoria mea cu alegerea personala 🙂

    Salvecris, eu nu ma pot salva pe mine! Pe fetita mea frumoasa cu ochi de steluta-rasare! Pe surorile mele, bucatele din mine, dureros de frumoase, dureros de tinere! Dar mesaje ca ale tale ma fac sa cred ca poate intr-o zi…..Si-ti multumesc!

    Alice, iti scriu cu atata teama, dac-ai stii…..scrii asa dureros tu, si totusi atata de limpede, niciodata ghemul nu se desira aiurea si nu scapa! Naratiunea e exacta, o urmaresti lucid, ca sub bisturiu si abia la sfarsit iti dai seama ca ai operat tot timpul pe muzica, tot timpul…:-). Mi-esti asa draga, am citit cartea ta intr-o singura noapte (Simona, spune-i, sa nu creada ca o trombonesc :-)!) aproape ca nu ti-as scrie ce vreau sa scriu! Din respect, din drag, din multa si sincera simpatie cu ceea ce simti, cu ceea ce scrii…si totusi…sa nu ma urasti cand iti spun ca sufletul tau curat nu a putut intui mizeria din sufletelor celor care te-au facut sa suferi atat de mult, atat de cristal de sare! E ceva ce lipseste in mecanismul tau de aparare, poate chiar mecanismul in sine! De la ceea ce ai patit cu barbatul din viata ta (oricati au fost EL) pana la ceea ce ti se intampla inca – nedrept si strigator la cer! – cu revista TA – a EI ,mai draga, ati auzit?!?!!!!! – cum n-ai simtit muscatura viperei inainte sa inceapa atacul?!? Iarta-ma, Alice, iarta-ma! Caci pe de alta parte, asa cum ai stiut tu sa intuiesti in Simona sufletul tau pereche, asa cum iti scrii tu sufletul in fiecare fraza din editorial…..imi plec amarata fruntea, si-mi cer iertare! Poate ca asta e doar crucea ta, si eu-s profana si ma revolt degeaba!

    Simona, Simona…..cum stii tu ca nu-mi place sa fiu datoare :-). Am sa ma mut in blogul lui Alice si-am sa scriu! Dar jur ca n-am ce! Povestile mele nu-s asa importante, sau sunt…dar numai fiindca sunt ale mele! Insa daca tu tot mai crezi ca ar putea folosi cuiva….si pentru ca mai sunt mesaje – cum a fost cel al lui salvecris – de fapt ma bucur…..imi plac povestile! Pana si ale mele 🙂

    Si cum discutia a inceput de la filme…..n-as zice ca am pasiunea asta sau nu mi-am dat seama pana acum ca ar fi o pasiune! Insa pentru a putea vorbi competent trebuie sa fii competent…..am vazut absolut fara exceptie toate titlurile mentionate pe blog! Guess I was just lucky 🙂
    Cu drag

    Anca G 30 ianuarie 2009 16:36 Răspunde
  • live aside as in „leave aside”…..si engleza asta cateodata 🙂 🙂 🙂

    Anca G 30 ianuarie 2009 16:45 Răspunde
  • draga alina,nu te recunosc!tu care ne binedispui cu ironia ta fina,esti trista si obosita.nu te plac asa,vreau sa rad si sa zambesc cand te citesc;,esti atat de dulce,si spui lucruri pline de inteles;esti un fin observator chiar daca nu ai experienta.asta dovedeste un suflet ales,sensibil,frumos.sa te faci bine cat mai repede,sa-ti revii din starea asta de tristete,te vreau tonica,plina de nerv,acida.multa sanatate!

    florentinamurgoci 30 ianuarie 2009 17:11 Răspunde
  • Multumesc, doamna Murgoci, si eu ma vreau asa, numa ca nu-mi iese tot timpul. Asa sunt eu, o geamana nebuna, confuza, schimbatoare – cand vesela, cand trista, cand latru, cand schiaun, cand oaie in blana de lup, cand lup in blana de oaie 🙁 Sarutmana.

    AlinaG 30 ianuarie 2009 17:30 Răspunde
  • Anca G, iti admir stilul bataios si patimas, dar te asigur ca n-am vrut sa fiu rautacioasa… desi uneori sunt, as fi ipocrita sa zic ca nu… Din pacate, insa, in acest caz chiar asta cred, chiar asta simt. Cat despre barbatul din masina din spate… oare ii parasim mereu pe cei rai? Care nu ne mai asculta, care nu ne mai mangaie, care ne sunt sefi, care… din pacate ii mai parasim si pe aia buni, si poate aia ar merita o explicatie. O sa-mi zici ca nimeni nu fuge de la bine. Ba da, cred ca in dragoste da, ne indragostim de altcineva fara sa vrem, fara sa stim. Si sa ma ierti ca am generalizat, dar mie, personal, mi-e frica de respingere. Mi-e frica sa nu patesc cum povestea Alice, sa cobor si ala, semnalizand, sa demareze in tromba. Asta e, suferim cele care coboram, suferim cele care ramanem. Sau poate nu. Cred ca tine si de noroc.

    AlinaG 30 ianuarie 2009 21:20 Răspunde
  • In cel mai amar si devastator mod, Alina are dreptate.
    In masina din spate (si in film, si, de foarte multe ori, in viata noastra strimba) era un barbat bun. Sotul ei nu pacatuia prin nimic in afara de faptul ca, in simplitatea lui onesta, o iubea fara luminari pe masa, fara asternut cu parfum de fructe salbatice, fara cuvinte desirate din inimi de poeti geniali. Fara frisonul inceputului si fara emotia ca ar putea s-o piarda la prima ploaie torentiala.
    In rest (cei care ati vazut filmul stiti asta si, oricum, generalizam si extindem povestea catre realitate) barbatul din masina de spate era un om devotat, bun, blind, in esenta un tata si un sot, in cel mai pamintean si limpede sens cu putinta. Aveau copii impreuna si, atunci cind stringi minerul portierei in palma paralizata de dureri sufletesti atroce, nu te poti gindi doar la tine, asta e marea, cumplita sentinta.
    Sacrificiul sufletului ei a salvat alte citeva vieti – ba nu, sa nu zic vieti, ci fericiri, mici fericiri tihnite, lipsite de adincime, dar necesare intr-o lume care te judeca, te expune, te transeaza habotnic.
    A renuntat la dragostea ei pentru a-si proteja puii – si pe omul care-i statea alaturi – de dureri nemeritate, de oprobriu, de rusine si spaima si provizorat.
    Si a ales sa-ti poarte toata viata visurile si incertitudinile in tacere, apasatoare ca un chist pe plamin, doar fiindca sentimentul de justete sufleteasca a fost mai persuasiv decit cel de nebunie sentimentala.
    N-am sa stiu niciodata ce-as fi facut in locul ei, n-am stat niciodata in deruta rascrucii. Dar, asa cum spuneam, i-am asteptat pe altii sa se decida, sa coboare din masina, sa nu ma lase sa semnalizez stinga. Si n-au coborit si eu am plecat, de fiecare data. Si cu cit m-am indepartat mai mult, se intimpla ceva ingrozitor: incepeam sa-i inteleg.
    Sunt disperata ca nu am puterea sa-i urasc pe cei care n-au coborit din masina si mi-au strivit sufletul.

    simona 30 ianuarie 2009 21:41 Răspunde
  • Stii, Simona, House MD, un serial cu doctori din care iau, in ultimul timp, doze uriase, tocmai m-a lovit cu un dureros schimb de replici: „Suntem doar niste bieti oameni, nu ne putem controla emotiile.” „Emotiile, nu, dar actiunile, da.”

    AlinaG 30 ianuarie 2009 22:08 Răspunde
  • Simona, inca ceva si gata, jur, ca ti-am poluat destul blogul azi: ai primit filmuletul meu cu castori care se tin de manuta? E un filmulet-leac, te asigur! 🙂

    AlinaG 30 ianuarie 2009 22:22 Răspunde
  • dragelor,
    dupa ce am citit mesejul ancai imi venea sa deschid geamul si sa strig cit ma tin plaminii : hei, lume, oameni buni, EU, EU, EU, sint salvecris.
    sint dependenta….. recunosc. deschid paginile blogurilor de citeva ori pe zi. stiu cite comentarii s-au scris la fiecare pagina. duminica deschid din nou si citesc pe indelete sa inteleg mai bine. atita profunzime cere atentie si timp.
    sint zimbitoare mereu din ,,vina,, voastra!
    va multumesc.

    salvecris 30 ianuarie 2009 23:02 Răspunde
  • stiti cum sint eu cind citesc aici? zic da Anca asa e… vine apoi si Alina – are si ea dreptate, cum de nu m-am gindit??? si tot asa cu fiecare dintre voi … si in final: tot asa simt si eu. tot asa vad si eu lucrurile astea… ca la scoala generala cu mina in sus: si eu, doamna! si eu!!!!

    Iana 30 ianuarie 2009 23:33 Răspunde
  • ..Nu am vazut inca „THE BRIDGES OF MADISON COUNTY”, insa imi doresc enorm sa-l vad, am nevoie..pentru ca traiesc acum o poveste similara..si stiu ca va veni momentul cand eu voi fi in masina lui si nu stiu ce voi face(daca voi cobora sau voi pleca definitiv cu el)..Multumesc Simona, pentru ca scrii..cred ca nici nu ai idee cate suflete „implinesti” asa..

    Bianca Radu 31 ianuarie 2009 2:47 Răspunde
  • Bianca, va veni un moment cind iti vei inclesta degetele pe minerul portierei, iar atunci, in secunda aceea prelunga, se vor schimba constelatii. Mai spune-ne…

    simona 31 ianuarie 2009 11:11 Răspunde
  • Iana si Salvecris, asta simt si eu citind uneori relatarile voastre, am senzatia de intelegere si sunt in placuta, ciudata cunostinta de cauza.

    simona 31 ianuarie 2009 11:13 Răspunde
  • Stiti ce gandeam acum ,dupa ce v-am citit pe toate?Vorba Ianei…toate aveti dreptate,dar uite faptul ca ea nu coboara din masina poate ca trebuie interpretat si altfel.Adica oricat de mult l-ar iubi pe el cel nou…nu-l poate parasi pe cel vechi fiindca in alt fel il iubeste mai mult.Mai potolit ,dar mai mult.Pentru ca iubirea e sacrificiu si atunci cand iubesti cu adevarat nu poti suporta sa-l ranesti pe cel iubit,cu nici un pret.Si cu pretul suferintei ei ramane acolo in masina ei ,preferand sa -l raneasca pe celalat.Ce dovada mai mare de iubire vreti,dragele mele? Va sarut pe toate.

    Cora 31 ianuarie 2009 11:13 Răspunde
  • E curajos sa ramai in masina, e curajos sa cobori. Pacat insa ca exista multe variante (si Alice pe care nu o cunosc personal, stie ce zic…si poate multe alte zeite stiu deasemena)…cum ar fi sa mergi vesnic intr-o masina pe care nu o conduci tu si sa fii azvarlita din mers, sa mergi prea incet sau prea repede, sa astepti masina in ploaie, sa incerci sa deschizi usa (pe din afara sau pe dinauntru) si sa nu reusesti sub nicio forma, sa fii calcata de o masina, etc, etc.
    Sincer…cred ca prea multa masina face rau la stomac. Eu am gandul nebun sa nu mai merg cu masina, sa merg pe jos (si sa nu ma urc intr-o masina straina niciodata)! O alta varianta ar fii sa mergi cu taxi…dar tebuie sa te tina curelele sa faci chestia asta.
    Va pup. In 2 ore am examen pt. carnet…asa ca blogul pe saptamana asta a fost in ton cu starea mea …de spirit.

    meninne 31 ianuarie 2009 17:46 Răspunde
  • gata meninne ai lau examenul? bem sau nu?

    Iana 31 ianuarie 2009 21:30 Răspunde
  • ai luat examennul.. mai ce le mai scriu de ma doare capul..

    Iana 31 ianuarie 2009 21:31 Răspunde
  • Revin sa va spun ca am luat carnetul!A fost mai mult o formalitate ca stiam sa conduc…numai ca „el” a spus ca nu o sa I’ll iau…asa ca …in his face!

    meninne 31 ianuarie 2009 22:18 Răspunde
  • Deci…bem! O sa merg sa iau o sticla de vin…sa imi spuneti daca vreti alb sau negru (mie imi place tamaioasa…nu stiu daca gases pe aici)…si dupa ce imi culc copii o sa inchin in cinstea noastra.
    Iana, parca tu stai in Washington? Eu stau la jumatate de ora sud de Atlanta.

    meninne 31 ianuarie 2009 22:27 Răspunde
  • Sarut miinile Simona,
    Stii filmul Oblio ? E un desen animat, plin de invataminte si cu o muzica………., cert e ca genunchii si coatele ma ustura.
    Am inceput sa folosesc expresii de-ale tale, (am postat la Alice), fara sa-ti cer permisiunea, sa ma scuzi te rog daca am gresit sau daca se poate, sa-mi dai voie cind si cind, sa mai pun un astfel de accent de-al tau, in discutiile din viata de zi cu zi. Consider ca vorbesti viu si cuvintele trebuie sa-ti traiasca. Multumesc.
    La noi e un banc, cu inima.
    Tu esti inima-ginabil de buna in scris, in exprimare, in idei.
    Te asigur de respectul meu.

    Valin 1 februarie 2009 1:35 Răspunde
  • Revenind la coboratul sau nu din masina cand drumul incepe sa fie plin de gropi, cred ca incepem sa gresim si fata de noi si fata de cel cu care ne-am asezat la drum inca din clipa in care asteptam ca toate sa fie, dupa ani si ani de zile, la fel ca in prima zi. Daca as pomeni doar varsta, copiii, schimbatoarele vremuri din jurul nostru si tot sunt suficiente motive ca sa nu ne inselam de la bun inceput ci sa ne planificam bine calatoria. Pentru ca, asa cum citeam undeva si mi-a placut mult, o casnicie (as extrapola si, as zice, orice relatie) este mai degraba o calatorie decat o destinatie. O calatorie cu regulile ei, deseori aspre, in care trebuie sa fim jucatori chiar daca, uneori, a merge mai departe inseamna, inevitabil, a pierde putin cate putin din asteptarile noastre. De cate ori ma gandesc la asta imi aduc aminte, cele care ati mai jucati sah stiti despre ce vorbesc, de o pozitie pe tabla care se numeste zugzwang. Ajungi acolo uneori cand, desi stai foarte bine si comfortabil cu piesele, pierzi fiindca pur si simplu trebuie sa muti, asta e regula jocului….

    Mihai 1 februarie 2009 9:00 Răspunde
  • ..am facut rost de film, am sa-l vad diseara (vreau sa fiu singura, sa ma ajute si atmosfera sa-l percep)..Ieri am avut o zi groaznica si cand am ajunj acasa si am vrut sa mai stau sa te citesc, sa va citesc pe toti, am zambit pentru prima oara in zi(mi-ai raspuns si m-ai invitat sa mai spun) stii Simona de ce ma tem azi?..Ma tem ca totul e numai in mintea mea, ca nu vom ajunge nicand intr-un moment in care pot si eu sa aleg..Si Doamne cat de ticaloasa sunt!!..Stau in pat cu „viitorul meu sot” si eu crosestez in gand urmatoarea mea escapada cu „barbatul altei femei”, in vreme ce partenerul meu ma pune sa aleg intre verde si bleu pentru baie…si culmea stii care e?..Ca e tocmai ca in povestirile tale din „Codul nebunelor mainiere”..CLIPIRILE LA SERVICI..
    ..eu oare voi avea discernamant sa ma opresc la timp?..

    Bianca Radu 1 februarie 2009 11:54 Răspunde
  • ..L-am vazut!!..m-am folosit de tehnologie, si l-am oprit de cateva ori..pentru ca nu suportam o doza atat de mare de fericire,dragoste,speranta,deznadejde..A fost „prea mult”..nu am mai simtit pana acum cum e sa fie „prea mult’ de la un film..
    ..Nu am nici o parere..mi-e frica sa am..desii am trait fiecare secunda cu palmele transpirand de emotie..
    ..Dar as da orice sa am norocul sa traiesc o astfel de iubire..pentru ca acum, imi dau seama ca nu traiesc (desii m-am crezut atat de speciala)..nu traiesc..pentru ca nu mi-a spus niciodata:”nu vreau sa am nevoie de tine, pentru ca nu te pot avea’..si nici eu lui..
    Multumesc enorm Simona pentru doua ore „de calitate”…a!!! si chiar „momentele iti dicteaza viata”..

    Bia 2 februarie 2009 3:18 Răspunde
  • Buna dimineata,

    Desi ma feresc sa fac recomandari, va rog frumos daca aveti ocazia – all of you – sa vizionati „Non ti muovere”, in romaneste l-au tradus ad literam cu „Nu te misca”….Sergio Castellito si Penelope Cruz intr-o interpretare sfasietoare! Ce mi s-a parut monumental (eu sunt exagerata, nebuna, cand imi place ceva vreau sa stiu tot, tot, tot si am cautat pe Internet, am citit, m-am documentat!) este ca Sergio a asteptat 12 ani sa faca filmul asta dintre care aproape 3 ca sa invete Penelope italiana fiindca l-a vrut jucat in italiana! Exista o scenna in film, cea in care Penelope ii promite cainelui ca se va intoarce 9cand ea de fapt nu mai avea in intentie si nici nu se va mai intoarce!) la care Castellito a pus-o sa filmeze 3 zile incontinuu fiindca nu-i iesea tonalitatea de la „Mamma torna”……”Vaffanculo” cel care urmeaza nu era prevazut in scenariul initial, l-a scos exasperarea din Penelope dar Sergio l-a lasat asa – a spus ca exact aia era nuanta 🙂
    Uitati-va! Si credeti-ma ca toti cei care au ceva de inteles vor intelege! Filmul este din 2005, ma jur ca de la el eu personal nu am mai vizionat nimic care sa faca istorie!
    Nu ma aflu minitehnicus dar daca se poate incarca pe blog, il incarc cu drag – sa aveti de unde il prelua (eu il am pe CD!).
    Concluzia pe care am tras-o eu dupa ce am vazut filmul asta contrazice ceea ce spunea „The Women”, respectiv „When you don;t know what to do just do nothing”……dupa ce o sa vedeti filmul asta imi veti impartasi (sau nu?!?) parerea ca atunci cand oamenii nu stiu sau nu pot sa faca o alegere, aceasta o va face instanta divina!!!! Si nimic nu doare mai tare…
    Parerea mea!
    Sa aveti o zi frumoasa si o saptamana asa cum mi le doresc si eu 🙂
    Cu drag

    Anca G 2 februarie 2009 11:19 Răspunde
  • Dragilor, buna dimineata, nu stiu daca am sa reusesc sa postez ceea ce mi-am propus, adica acest mesaj pe care-l treier acum, fiindca am niste probleme tehnice (nu stiu daca eu sau serverul, ramine sa investighez). Voiam sa va multumesc fiindca sunteti aici si intelegeti nebuniile mele. Si va mai multumesc pentru idei si filme si marturisiri… Voi reveni curind, cind ma edific ce-i cu serverul… Va sarut pe toti.

    simona 2 februarie 2009 13:43 Răspunde
  • meninne, felicitari!
    daca stiam ca dai examenul in US nu ma mai agitam atita … ca e simplu aici, nu? eu am dat examenul auto in Tennessee, am fost si eu sudista pentru un an … si eram cit pe ce sa ne mutam la Atlanta din cauza de CDC … dar sotul meu a ales intr-un final postul de la NIH si am aterizat in Washington DC… Atlanta ramine insa optiunea noastra pentru urmatorii ani cind sper sa ne retragem din nebunia asta de loc.

    Iana 2 februarie 2009 17:44 Răspunde
  • merci, iana…intr-adevar…a fost super simplu…imi era frica sa nu fac vreo prostie…ca mai am obiceiu daca cineva zice „left” si arata spre dreapta…sa o iau spre dreapta :)…plus…trec acum printr-un rahat de situatie cu sotul meu iubit (cica ne iubim dar nu mai putem fii impreuna…imi zice el si eu in final…dupa 11 ani de „stat” impreuna si 8 ani decand tot incerc sa repar, peticesc, salvez marea mea iubire…in sfarsit am inteles mesajul si am zis „ok”)…ei…de vreo 2 luni imi urla in fiecare zi ca o sa pic exameul de carnet…si crede-ma ajusesem sa il cred…pana acum 2 saptamani cand mi-am zis…ok, enough…acum il dau si o sa si il iau sa ii-l arunc apoi in fata (la figurat…) asa ca asta a fost bucuria mea mare…ca in rest nu a fost mare branza…m-am lasat indobitocita de iubirea pentru el…crezand ca asa o sa fie bine…cred ca era mai bine sa nu fac niciun compromis…se alegea ori una ori alta mult mai repede…dar asta e…live and learn, live and learn. acum ies …incet dar sigur din indobitocire…ma doare groaznic dar nu disper, ma doare si imi accept durerea. stiu ca nu e o tragedie ce mi se intampla asa stiu ca o sa vina o zi cand nu o sa ma mai doara…

    meninne 2 februarie 2009 20:55 Răspunde
  • meninne, exact asta am vrut sa spun: doare dar trece! si plingi pina la singe, si doare de moarte… gindeste-te asa: intr-o voi zimbi gindindu-ma la ce traiesc acum…
    Eu la nici sase luni dupa ce am luat permisul am avut un accident destul de urit… m-am rasturnat cu masina, nu am avut decit incheietura miinii rupta… noroc porcesc ca sa zic asa. Nu am fost eu vinovata dar ce mai conta??? ce conta ca politia nu mi-a facut nimic, nu mi-a zis nimic?… am auzit vreo 3 ani dupa aceea refrenul: ai facut-o, nu esti in stare..
    La un moment dat acesta era motivul numarul unu de divort, frecarea asta la creier …
    Dupa ce ne-am linistit si ne-am asezat ca oamenii si am discutat, n-am mai divortat… intr-o seara, asa din senin aud: „Iana, tu ai luat masterul in condus cu accidentul ala”. Nu-mi venea sa cred, n-am stiut ce sa fac mai bine decit sa iau cheiele si sa plec afara. Pe drum inapoi am luat si posta si ce crezi? O amenda pentru barbatul meu, cu forografia masinii (trei poze de fapt) cum trecea pe rosu… Am intrat in casa si i-am aruncat hirtia: „Asta e doctoratul tau in condus”…

    scrie-ne meninne sa stim de tine fata draga… fii tare!
    take care!

    Iana 2 februarie 2009 21:46 Răspunde
  • he he 🙂
    mda…merci de incurajari iana si stai linistitca ca nu ma las.
    noi de despartit tot ne despartim… ca problemele noastre sunt mult mai mari decat faptul ca nu ma crede in stare sa conduc (and by the way…acum o sapatmana si saptamna dinainte am luat ore cu un instruotor…care mi-a zis ca nu stie care e problema mea ca …ca de condus stiu :)))
    am invatat sa conduc pe highway 74 unde viteza MINIMA e 80 km/ora…cu doi copii pe bancheta din spate pt ca idiotul a refuzat sa platim o bona (ca nu stii ce le fac astea copiilor, fiica cea mare are 10 ani!) si de multe ori imi e groaza pentru ca multi conduc ca nebunii si sunt constienta (ca asa cum ti s-a intamplat si tie) ca nu trebuie ca tu sa fii de vina…dar din nefericire aici esti mort fara masina.
    si mi-e imi zice idiotu…as vrea sa ai un accident ca sa realizezi ca condusul nu e o gluma! am ramas masca!
    de multi ani am inghitit multe, de dragul iubirii, de dragul copiilor, dar faptul ca in loc sa ma ajute cu condusul mi-a pus numai piedici mi-a deschis ochii…prima data cand a trebuit sa schimb banda (si specific aici in caz ca citeste cineva din romania…aici se ia un permis provizoriu dupa ex.scris cu care ai voie sa mergi cu un adult cu carnet sa te invete …pe strazi. practic ai voie sa conduci insotit de alt om cu carnet) l-am intrebat daca e „ok”. a inceput sa urle ca ar trebui sa stiu asta…el urla din ce in ce mai tare, copii plangeau in spate, eu mergeam cu 90 km/ora (asta era traficul) si il imploram sa taca, sa nu m apierd si sa fac un accident…si nu a tacut. nu am vb cu el o saptamana…apoi am incercat sa ii explic…ca nu se face asa ceva cand ai copii in spate…a inceput sa urle din nou. a inceput sa imi treaca toata viata cu el prin fata ochilor si am inceput sa ma intreb cum de am fost asa de tampita sa ii accept tot ce mi-a facut …am realizat spre marele meu soc ca omul asta nu ma iubeste de 8 ani de zile…ca poate nu m-a iubit niciodata…dar ca din cauza ca eu l-am iubit atata i-a fost greu sa plece….sau poate din cauza ca eu am fost proasta care l-a primit inapoi mereu..poate de asta nu a plecat. pe 2 ianuarie m-a anuntat ca dupa ce primesc greencardul divorteaza de mine…si se muta din oras. greencardul l-am primt.saptamana trecuta. cu toate ca am fost socata de hotararea lui am fost deacord…e sansa mea de a scapa de o durere cronica, e sansa mea de a iesi din idobitocirea in care m-am bagat singura si de buna voie. imi e asa dor de mine, imi e dor sa fiu eu, sa nu ma mai prefac ca sunt fericita. sa nu ma mai prefac ca o sa fie bine…ca sunt in stare sa trec peste orice pentru familia noastra.
    pentru mine copii sunt mai presus de orice si pana cand or sa fie mari or sa fie intodeuna prioritatea mea , dar nu o da mai las pe nimeni sa imi spuna ca nu sunt in stare de asta si de aia, ca nu poate sa ma iubeasca „de asta si de aia”. nu ma mai vad avand o relatie cu niciun barbat…cu porcii nu vreau sa am de a face iar fata de aia care sunt buni nu ar fi corect din partea mea…as avea eu tendinta sa fiu un porc ca sa imi razbun ultimii 10 ani de viata.

    meninne 2 februarie 2009 23:58 Răspunde
  • da meninne, take your life back!
    foarte bine ca pleaca din oras, foarte bine ca divortezi in America… sa nu-ti faci griji de nimic, auzi tu?
    ma ia si risul… ca povestea seamana mult… eu am inceput sa conduc de-adevaratelea abia dupa ce am luat 2 ore de condus cu un isntructor, cumparasem 4 ore dar mi-a dat inapoi banii pe doua ore fiindca a zis: „nu inteleg ce problema spuneai ca ai tu cu condusul..”
    deci condu-ti masina, si lasa „expertii” sa vorbeasca… si urca-te la volan cu citi mai putin experti linga tine, da?
    Eu ma feresc sa il am dreapta… nu suport pur si simplu.

    Iana 3 februarie 2009 0:24 Răspunde
  • povestea seamana pentru ca…din nefericire unii „experti” sunt putin dusi la cap. un barbat normal nu ar fi intimidat de faptul ca o femeie invata sa conduca o masina intr-o tara unde e nevoie sa conduci(recunosc ca la „orientare” ca orice femeie normala sunt in aer…dar de asta exita GPS! dar la prudenta si capacitate nu am probleme), nu ar cauta alte femei pentru ca are probleme acasa si asa mai departe, nu ti-ar cauta si gasi nod in papura, nu ti-ar zice ca „nu esti in stare” cu toate ca tu mereu ii arati/demonstrezi ca esti……un barbat normal nu ar fi intimidat deloc si sunt constienta ca exista si multi barbati din astia…dar nu stiu pe unde or fi ascunsi 🙂
    merci mult ca ai vorbit cu mina iana, ma doare mai putin cand mai uit de „ale mele”…chiar daca pe unde dau tot pe „ele” le gasesc. sanatate sa fie!
    peace

    meninne 3 februarie 2009 1:54 Răspunde
  • Draga meninne,doamne prin ce treci tu acum! vreau sa stii ca sunt langa tine ,asa de departe ,cu gandul si sufletul.Si trebuie sa-ti fie tare greu,acolo unde esti…dar cred ca vei trece si peste asta fiindca te simt puternica si buna.Ai grija de tine! Te sarut.Cora

    CORA 3 februarie 2009 9:52 Răspunde
  • Dragii mei, revin spasita la voi, dupa citeva zile de goana haotica si treburi mai mult sau mai putin urgente – in esenta, deloc poetice. Citesc flaminda tot ce scrieti si invat de la voi, ma infrupt din lupta voastra si va datorez puseurile mele de intelepciune!

    Meninne, esti o femeie desteapta si plina de spirit. Pare-se ca omul linga care stai nu poate adulmeca parfumul tau, are simturile atrofiate si se manifesta in consecinta. Lasa-l sa plece, daca asta i-a tunat, fiindca pina nu-si ia cimpii, sa vada la un moment dat cum e fara tine, nu va realiza ca i-ai fost sarbatoare si iubita si panaceu sentimental. E ingrat si rizgiiat si, sub pretextul comod al sinceritatii prost intelese, iti trinteste in fata tot ce-i trece mai iute pe sub limba decit prin cap. Ti-ai luat greencard-ul, considera-l pasaportul tau catre tihna si libertate, meriti sa respiri adinc…

    Iana, imi place de tine, esti simpatica foc, chiar daca si povestile tale au, uneori, simburi amarui… Esti (si) braileanca? Eeeeeiii… Omul cu care locuiesc si pe care-l iubesc e brailean. Iar eu sunt (si) buzoianca, si pentru mine Bucuresti este orasul care m-a adoptat dupa ce am terminat Universitatea… Si deci am traversat noi marile si tarile si iata-ne plutind, cautind, asteptind ceva frumos pe continentul asta…

    Valin, si eu iti respect finetea, subtilitatile, rindurile construite cu drag si rabdare. Si da, il iubesc pe Oblio, m-a inrobit de la virste crude. Citesc intotdeauna cu nerabdare si frenezie copilaroasa ceea ce-mi scrii, ma crezi? Nu-ti pot explica in termeni rezonabili de ce…

    Mihai, iubirea este, intr-adevar, o calatorie, nu o destinatie, ai spus ceva ametitor de adevarat. Si corelatia cu legile sinucigase ale sahului aproape ca m-a durut. Dar m-a durut frumos. Perceptiile tale merita iubiri opulente, imbibate de cumpatari salvatoare. Sper sa vizualizez corect.

    Cora, ai dreptate, iubirea nu foloseste numai limbajul indraznelii, ci si (sau mai ales) termenii sacrificiului, respectul fata de omul bun, pe care-l iubesti lucid, nu delirant. Imi place si unghiul din care privesti tu o poveste de iubire…

    Anca, abia astept sa vad filmul, m-ai scos din linisti, propulsia curiozitatii mele e deja declansata, nu mai poate da inapoi. Am sa-ti spun imediat ce gasesc filmul undeva si-l vad…

    Sunteti minunati cu totii, nu stiu ce m-as face fara voi, dimineata ma napustesc, cu ochii cirpiti, sa citesc scrierile voastre…

    simona 3 februarie 2009 10:31 Răspunde
  • Simona, ma fugareste o lucrare, n-am timp si n-am stare dar crede-ma ca trebuie sa vezi filmul asta!!!! Fie si numai pentru fraza de inceput „Chi ti ama ce per sempre! Ce prima di te, prima di conoscerti” – nu stiu daca stii italiana si daca da imi cer scuze si daca nu – tot imi cer scuze – ca nu vreau sa par desteapta (nu sunt!) insa, intr-o traducere aproximativa inseamna „Cine te iubeste e cu tine pentru totdeauna! E cu tine inainte sa fii tu insati, e cu tine inainte de ate cunoaste”….Crede-ma (credeti-ma), pana si Podurile din Madison County palesc in comparatie cu furtuna emotionala regizata de Castellito! Cartea e scrisa de sotia lui Margaret Mezzantini. Filmul e plin de simboluri, eu inca (aflata la a 57 vizionare numarata!) mai descopar din ele, inca mai gasesc intelesuri! Inca mai vad cum ne marcheaza subconstientul! Penelope Cruz e geniala, merita 8 Oscaruri, n-a facut si n-o sa faca niciodata un film mai bun, sunt convinsa! Omul asta a scos tot din ea! Fie si numai faptul ca a trebuit sa simta intr-o limba straina (chiar daca asemanatoare cu limba ei materna!)…..E o scena (sunt mai multe, dar asta am descoperit-o ultima!) in care el o cere de nevasta, la o masa lugubra, intr-o spelunca ordinara…dincolo de dialogul inimaginabil de frust, de simplist el zice la un moment dat „Dio non ce” (Dumnezeu nu exista!)…raspunsul ei imi vajaie si acum prin cap „Speriamo, amore mio, speriamo!” (sa speram, dragostea mea, sa speram!)….asa-mi zic si eu cateodata, ca bine ar fi sa nu existe Divinitate, ca nu am garantie ca in unele momente ne-ar ierta!
    Nu-l ratati!
    Mai jos e trailerul din youtube, dar nici pe departe asa de spectaculos cum m-as fi asteptat! Macar ca idee! Si inca ceva! Dupa ce-l vedeti, stati o zi si mai uitati-va odata! Daca nu va doare inima inseamna ca sunteti sanatoase/ sanatosi tun 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=6sSyxF_GUQc

    Anca G 3 februarie 2009 14:21 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=BhXQNdA_69U&feature=related

    Simona, iata secventa despre care iti spuneam! E mai complexa de atat, ea ii spune ca nu o sa-i ierte Dumnezeu. El ii raspunde ca Dumnezeu nu exista! Ea ii raspunde „sa speram”
    Te pup

    Anca G 3 februarie 2009 14:56 Răspunde
  • Simona,
    sa va iubiti mult-mult si sa fiti fericiti, asta va doresc..
    salutari braileanului tau … sa stii ca sint baieti buni, in general, brailenii. Macar atit cit am putut eu sa-mi dau seama…

    Iana 3 februarie 2009 15:59 Răspunde
  • Meninne,esti fermecatoare! imi place felul tau de a fii,puterea ta de a face un pas important,acela de a divorta! sunt convinsa ca ai tras de casnicia ta,ai peticit-o cat ai putut dar ai realizat ca nu se mai poate! e nevoie de o scanteie,de un ceva,ca sa realizezi ca nu se mai leaga nimic,totul se destrama! faptul ca urla si te demoralizeaza,demonstreaza cat de misogin este.iarta-ma,dar imi pare bine ca te-ai trezit! nimeni nu trebuie sa sufere intr-o relatie! amandoi trebuie sa daruiasca,nu unul doar sa primeasca iar celalalt sa considere asta normal,sa ia dar sa nu ofere nimic! ma alatur si eu langa Simona,Iana,Anca,Cora si iti spun curaj,suntem alaturi de tine,te tinem strans de mana si iti oferim sprijinul si dragostea noastra!

    florentinamurgoci 3 februarie 2009 17:48 Răspunde
  • simona, cora, iana, va multumesc mult ca sunteti alaturi de mine. acum ca pot sa vorbesc cu voi imi e mai bine. inca mai am un pic pana o sa pot sa respir de-adevaratelea simona, dar abia astept o gura de aer curat. dupa ce am realizat ce am acceptat sa traiesc in ultimii ani m-a apucat o rusine teribila…nu pot sa imi scot din cap ca mi-am facut-o cu mana mea, ca am fost oarba de iubire…sincer nu vreti sa stiti in ce grad de indobitocire am ajuns. imi e greu dar ma apuc de fircare raza de lumina, de fiecare lucru bun si frumos si rad cat pot de mult(chiar daca apoi mi se umple sufeltul de tristete la loc)…nu o sa fac o tragedie din asta pentru ca nu este o tragedie…trec alti oameni saracii prin tragedii in fiecare zi si nu ma pot pune pe aceeasi treapta de disperare si desnadejde cu ei.
    acum ca tristetile mele au fost spuse, ca durerile mele au fost aratate…ca voi ma acceptati asa cum sunt…nu cred ca mai am ceva de spus pe tema asta. imi pare nespus de rau pentru el ca a pierdut un prieten adevaratin mine si iubirea mea adevarata…c’est la vie.

    meninne 3 februarie 2009 18:05 Răspunde
  • multumesc florentina, anca.

    meninne 3 februarie 2009 18:11 Răspunde
  • chiar nu ma intereseaza ce a pierdut sau ce a cistigat el… Tu ma interesezi. Tu sa-ti refaci viata. Tu sa fii asa curajoasa mereu!
    raze de lumina, lucruri frumoase sint la pasul… deschide ochii – e asa de simplu, ai sa vezi..

    Iana 3 februarie 2009 18:15 Răspunde
  • ok iana…am inteles sa traiti! 🙂

    m-am gandit cateva minute la ce mi-ati scris toate…si recunosc. m-ati impresionat. dar nu ma simt bine in centrul atentiei (conversatiei in cazul nostru)…am intrat pe blog pentru ca simteam nevoia sa vorbesc cu oamenii care ma inteleg. numai cineva inteligent si bun si onest ma putea intelege…si voi toate sunteti asa…cel putin.
    sa aveti o zii buna, zeitelor…si cine nu se simte zeita (sau zeu…pentru barbatii rataciti pe blogul nostru…al femeilor care se misca usor..chiar daca le sangereaza sufeltu) sa puna mana si sa se simta asa…pentru ca toti suntem niste minuni!
    sa aveti pace.

    meninne 3 februarie 2009 18:37 Răspunde
  • „podurile din madison county” l-am vazut in anii de liceu. m-a tarat dupa ea prietena mea cu vinul si cantecele (si in anul ala mi-a facut cadou si cartea, dar de ziua mea). asa cum ma taraste si azi catre tot felul de balsamuri pentru sufletul meu. nu vroiam sa merg. aveam nu stiu ce teza sau lucrare, sau mai stiu eu ce intilnire cu vreo mare iubire (care oricum nu dura mai mult de 3 zile pe vremea aia). dar cand am iesit din sala de cinematograf, deja era unul dintre filmele mele preferate. si ne intrebam amindoua daca mamele noastre au ramas vreodata in masina? (ce stiu sigur e ca a mea n-a avut vreodata curajul sa coboare). si apoi mai e si „toamna la new york”, filmul pe care l-am vazut de nu mai stiu cate ori si de fiecare data e aceeasi traire.
    si da simona, (inca) mai sint fericita. uneori. cand prietenele mele au timp sa bea o cafea, un ceai sau un pahar de vin cu mine. si cand ies cu ele si copiii lor in parc. si cand fetita prietenei mele imi aduce desenul ei de la gradinita.
    si da, sint pe cararea aia pietruita, pavata cu pietre colturoase care mi-au zgiriat sufletul. ranile inca nu s-au inchis. n-am vazut „the women”, dar ati fi uimite dragele mele daca v-as povesti ce razbunari am urzit in nopti lungi si pline de ura si singuratate. si de otrava. dar o sa treaca. si razbunarea mea cea mai cruda va fi absenta.
    multumesc lui dumnezeu ca v-a creat pe voi, zeite…

    delia 3 februarie 2009 21:33 Răspunde
  • Copii prietenelor mele sint masura timpul meu…. ii iubesc nespus si ma inchid in mine, ma ia cu frig cind imi dau seama cum trece timpul… pe Cristi il luam in oras la plimbare, sau pe faleza cind avea 3-4 ani sa o lasam pe mama lui sa mediteze copii la matematica… Am auzit, habar nu am cind: Iana, vorbeste tu cu Cristi ca poate pe tine te asculta si poate il lamuresti ca trebuie sa aleaga o facultate, sa faca ceva cu viata lui… ceee??? Am vorbit cu el : „Ma streseaza mama, asta e tot. Stiu ce vreau.” Cristi se ducea la facultate… saptamina trecuta: Cristi s-a inscris la master…. nu mai inteleg nimic… unde se duce timpul? cind au crescut copilasii astia? cum am ajuns eu abia acum sa am un pui asa de mic? va creste la fel de repede???
    scuze… doar simteam nevoia sa ma „eliberez” si eu

    Iana 3 februarie 2009 21:42 Răspunde
  • imi sunteti dragi cu toatele (totii), isi strang gandurile si sentimentele in randurile voastre.va multumesc pentru ce imi oferiti

    Bianca 4 februarie 2009 0:55 Răspunde
  • A crescut tara, am sarbatorit asta si promit ca revin, cum nu sunt in stare. Am aflat tirziu. Imi permiti, te rog, sa postez un mesaj cu o alta tema decit cea curenta ?

    Valin 4 februarie 2009 1:12 Răspunde
  • da Valin posteaza … ca ma faci curioasa… cum a crescut tara?

    Iana 4 februarie 2009 1:54 Răspunde
  • scuza-ma Simona da’ eram curioasa, tu nu?

    Iana 4 februarie 2009 1:54 Răspunde
  • Cred ca Valin se refera la decizia de la Haga, unde Romania a cistigat acum un proces cu Ucraina, prin care obtine o largire a platoului continental si a zonei de influenta economica in Marea Neagra, adica vreo 12.000 de kilometri patrati. In esenta, e vorba de lupta pentru influenta asupra unor resurse de petrol si gaze naturale. Nu s-a largit teritoriul Romaniei, propriu-zis, ci doar s-a reimpartit teritoriul maritim de influenta economica, disputa pornita de la chestiunea cu Insula Serpilor si multe altele. Nu stiu extrem de multe amanunte, iti spun asta, Iana, doar ca sa stii la ce se referea Valin, cred ca el e mai in masura sa ne edifice in privinta importantei acestui cistig de cauza de la Haga.

    simona 4 februarie 2009 2:32 Răspunde
  • Simona, Iana, importanta reimpartirii teritoriului maritim se rezuma simplu: petrol/gaze naturale . Romania nu are resurse sa valorifice teritoriul asa ca va deschide o licitatie. Marile companii din lume si-au anuntat deja intentia de a licita.
    Daca ne gandim la santajul Rusiei si Ukraineide la inceputul lunii ianuarie, cand au inchis „robinetele” de gaz, realizam de ce Romania ocupa acum o alta pozitie pe harta coltului astuia de lume.

    anemari 4 februarie 2009 9:07 Răspunde
  • Anca, m-ai convins ireversibil, tot ce-mi doresc este sa gasesc filmul cit mai repede. Am vazut si trailerul si am inceput sa freamat, trebuie sa vad filmul, trebuie…

    simona 4 februarie 2009 11:06 Răspunde
  • Meninne, noi intelegem mai bine decit crezi etapele prin care treci, esti deocamdata in faza starilor ambivalente, de ciuda si eliberare, concomitent. Vor alterna ura si nostalgia, speranta si reculul unor ani care au insemnat ceva, amintirile dulci cu amintirile otravite. Nu-ti mai reprosa nimic, n-ai face decit sa-ti asfixiezi memoria. In serialul „Numb3rs”, un geniu al matematicii punea o intrebare care lua, practic, de la zero filosofia existentei: „De ce ne amintim numai trecutul si de ce nu ne putem aminti si viitorul?” (fiind parametri fizici de acelasi calibru, teoretic…). Ma smulg din matematici si banuiesc, sfioasa, ca viitorul ne e sters din memorie fiindca el va ramine intotdeauna darul pe care nu l-am primit inca. Darul pe care-l asteptam. Ai incredere in viitorul pe care nu ni-l putem aminti!

    simona 4 februarie 2009 11:12 Răspunde
  • Delia, ne-ai scris sublim, am lacrimat cu inima la filmele si tristetile tale. Si la fericirile tale cistigate intr-ul duel select, demn, spectaculos descriptibil intr-un roman clasic. Tu stii sa lupti si, mai presus de asta, stii sa inveti din ceva din lupta pe care o duci… Ramii alaturi de noi, ajuta-ne si tu sa decodificam citate de suflet…

    simona 4 februarie 2009 11:15 Răspunde
  • Si noi iti multumim, Bianca, esti ca o boare calda, ca o nadejde in ziua urmatoare, in fortele ei terapeutice.

    simona 4 februarie 2009 11:17 Răspunde
  • Iti multumesc, Iana, si pentru gindul tau, si pentru ca imi amintesti de luminile Dunarii, de pe faleza Brailei. Si de dragostea mea.

    simona 4 februarie 2009 11:21 Răspunde
  • Vin si aduc si eu cateva titluri de filme la care ma uit la nesfarsit:

    1) A beautiful mind
    2) Frida
    3) If you love me dare
    4) Pi
    5) Barber of Siberia
    6) Love in the Time of Cholera
    7) Doctor Zhivago

    Poate va faceti timp, sau poate le-ati vazut. Mai sunt si altele in lista cu filme vizionate de-a lungul timpului. Recunosc, de multe ori, de cele mai multe ori, mai intai citesc cartea si apoi ma uit la film..Sau caut ecranizari dupa cartile citite…Sa aveti o saptamana frumoasa!

    Anais 4 februarie 2009 13:18 Răspunde
  • simona, oricine intelege mai bine decat mine prin ce trec 🙂
    si ai dreptate, chiar daca sunt „calma”…inauntru e roller coaster…plus ura si iubirea se bat una pe alta…si sper sa nu castige niciuna! vreau pace. merci ca esti alaturi de mine…sa schimbam subiectul 🙂 ….cand o sa „apara” ceva care nu mai poate sta in mine o sa ii dau drumul afara si o sa mai aflati „minunile” prin care am trecut…pana atunci…vreau sa rad, sa fiu serioasa, sa vorbesc despre orice altceva decat „masini”.
    te pup, sa ai o zi buna…
    zi buna la toate lumea!

    meninne 4 februarie 2009 16:04 Răspunde
  • da, am citit azi-naopte ziarele… despre Insula Serpilor.. sper ca Romania chiar sa ia avantaj de ce a obtinut…

    Iana 4 februarie 2009 16:23 Răspunde
  • simona, prima data cand am citit ce mi-ai scris inainte mi-a ajuns numai la cap…a doua oara mi-a ajuns la inima…frumos. merci. nu imi place sa sune ca o pupatura in fund…dar scrii asa frumos. (si alice scrie frumos…dar e sfasiitor, inca nu pot sa stau pe blogul ei…astept sa ma mai intremez putin).
    chiar daca am trecut prin tot felul de rahatisuri in ultimii ani ma consider o norocoasa. sunt constienta de minunea asta care se numeste VIATA, sunt inebunita dupa minunile care se numesc OAMENI. iar despre viitor…ma prefac ca merg incet dar in realitate alerg catre viitor. nu sper numai la bune…dar stii cum se zice, ca nu primesti mai mult decat poti sa duci (lucru care la multa lume poate fii discutabil).
    ma bucur sincer ca vorbesc cu tine si mai mult…ca vorbesti cu mine…nu sunt genul care sa sperii de talentul atora si din cauza ca nu sunt la fel de talentata sa incep sa ma inchin la cei talentati…sunt genul care multumeste in fiecare zi la d-zeu ca cei talentati isi impart talentul cu oamenii obisnuiti ca mine. vorbesc bineinteles de talente artistice…ca asa…toata lumea isi poate gasii un talent, fie el si de a inerva pe cei din jur 🙂

    iana, ce mai faci draga…eu sunt in „pauza” de probleme acum, ma simt mai bine…deocamdata…dar asta nu inseamna nimic…batalia abia inceput.

    meninne 4 februarie 2009 19:51 Răspunde
  • meninne, sint bine… la munca…
    hai sa recunosc aici, ca la Alice pe pagina mi-a fost cam-nu-stiu-cum…
    cind vorbeau fetele dincolo despre econimisti… m-am facut mica-mica… eu sint economist, dar mie imi place ce fac… nu cred ca as putea sa fac altceva. M-a dat mama la liceul economic fiindca asa trebuie „copii muncitorilor invata o meserie”… n-a vrut sa auda de licee teoretice, zicea ca alea sint fandoseli si ca s-o scutesc… asa ca eu asta am facut mereu… contabilitate, finante. Am avansat un pic acum fiindca mai am si ceva consultatii.
    Tu, si cine mai locuieste in America de Nord, stiti ca acum e fierbere mare la contabilitate.. muncim mult de tot pina in aprilie. Need help with your taxes? let me know.
    Deci sint cam leguma la capitolul „ce mai fac” fiindca practic nu mai fac nimic.. ceea ce nu va doresc si voua.

    Iana 4 februarie 2009 21:00 Răspunde
  • hello…am observat ceva dragut…decorul bucatariei din Revolutionay Road seamana cu decorul bucatariei din Podurile din Madison County….nu stiu daca este aceleasi (imi este greu sa cred ca s-a pastrat de atunci), dar mie mi se pare ca totul este la fel…parca ii revedeam pe Meryl si Clint, atunci cand Kate si Leo apareau in cadru!

    layla 5 februarie 2009 19:08 Răspunde
  • Bun gasit dragilor.
    Am scris alaturi la Alice, sunt grabit acum insa voi reveni. Ai dreptate (ai cu adevarat, nu ti-o acord eu) Simona, despre subiect. Eu am dorit sa o vad sa stiu ca e a mea, a noastra. E o alta perceptie scuzati-ma. Dar alte responsabilitati mi-au „deturnat” traiectoria. Revin.

    Valin 5 februarie 2009 23:20 Răspunde
  • Anais, multumim pentru colectia de filme, intre timp mi-am mai amintit si eu de niste titluri care m-au urmarit multa vreme, merita sa cautati filme ca „The Life Of David Gayle”, „Riding Cars With Boys”, „A Time To Kill”, „The Bucket List”. Sunt minunate. Si ma mai gindesc, promit…

    simona 6 februarie 2009 11:30 Răspunde
  • Alina, draga mea, am primit si filmuletul cu castorii si m-a induiosat tandretea lor, ai dreptate, e ceva nepamintean de frumos. Sau prea-pamintean de frumos.
    Daaaaa, si eu vad cu devotament „House MD”, e un serial interesant si ca structura, si scenariul e fabulos (si ma refer la consistenta replicilor, in primul rind), si personajul central e antologic, si latura stiintifica prezinta avantajul ca te atrage inefabil, indiferent de structura ta morala si profesionala. „House” e chiar un serial bun…

    simona 6 februarie 2009 11:37 Răspunde
  • Bia, nici nu realizezi ce frumos mi s-a umplut inima de lumini, cind te-am auzit suspinind a sfisiere extatica, dupa ce-ai vazut „Podurile…”. Ma bucur daca, prin discutiile noastre tolanite-n melancolii, am reusit sa te ademenim…

    simona 6 februarie 2009 11:39 Răspunde
  • Layla, mi-ai asmutit curiozitatea, de fapt, cind adulmec un film bun, intru in nerabdari acute 🙂

    simona 6 februarie 2009 11:40 Răspunde
  • Iana, draga mea, spre deosebire de mine si de altii, ai o meserie care te sprijina (fie si sezonier), tu ti-ai folosit ratiunea la timp, stii prea bine ca pe continentul nostru e absolut necesar sa ai o profesie traductibila perfect in sistemul american, altfel esuezi in loja noastra, a celor exilatilor boemi, cu suflete pline si conturi nude. 🙂 Succes, o sa ai de lucru cu jungla fiscala… Te admir. Sa ma tii din scurt, poate cobor si eu din patul meu de nori…

    simona 6 februarie 2009 11:45 Răspunde
  • Simona, te rog nu te supara…

    intrebari pentru Valin:

    sa intelegem ca decizia favorabila a curtii de la Haga se datoreaza si faptului ca firma Sterling are de fapt dreptul de folosinta in Insula Serpilor??? cine i-o fi platit pe avocatii partii romane? cine o fi facut lobby la Haga pentru Romania?
    in afara de procentul acela de maxim 13.5% ce alt cistig mai au romanii in Insula Serpilor?
    sper sincer ca statul roman s-a gindit sa le permita canadienilor doar o exploatare limitata si controlata.

    Iana 6 februarie 2009 16:19 Răspunde
  • nu stiu daca in canada este acces la site-ul asta, in romania sau europa stiu ca nu e…dar e super. sunt toate serialele de la tv cu nr. minim de reclame…house md, numb3rs, sunt toate acolo…www.fancast.com

    meninne 6 februarie 2009 17:04 Răspunde
  • multumesc meninne,
    chiar ma gindeam cum sa vad si eu House MD.

    Iana 6 februarie 2009 17:39 Răspunde
  • Va imbratisez si eu ” straine ” dragi! Va spun straine doar pentru ca sunteti departe, departe …..doar geografic vorbind….
    Simona, am postat la Alice dar azi m-am hotarat sa vin si la tine! Sper ca ma primesti….
    Daca la Alice ” mi-a dat un ghiont” Valin, la tine a fost curajoasa Meninne…
    Draga mea, ma gandesc cu drag la tine si sper sa duci pana la capat ce ai hotarat!!!! Atatea povesti am auzit, cu ” de dragul copiilor, il iubesc cu toate alea….” etc, incat orice femeie care a luat decizia SI O DUCE PANA LA CAPAT are tot respectul meu!! Si eu sunt alaturi de tine! Si acum hai sa-ti spun o intamplare draguta ca sa zambesti macar! Am fost in America in decembrie 2005 si stii ce s-a gandit iubitul meu – actual sot? Sa ma ia de nevasta in Las Vegas! Si a pregatit totul fara ca eu sa-mi dau seama de ceva!!! Eu care ii stric bietului orice surpriza!!! Si ca sa vezi inca una: in drum spre Las Vegas imi cumpar revista People si stii ce scria la zodia mea ( Rac ): pentru data de 21.12. nu ezitati sa spuneti DA unei persoane care va curteaza de multa vreme in dulcele stil clasic!!! Pe 21.12. iubitul meu programase ceremonia… Ei ce mai zici???? Jur ca asa scria in revista, am pastrat-o!!! A fost o vacanta frumoasa, frumoasa, frumoasa!!! Sper ca te-am facut macar sa zambesti! Simona, tu ma faci praf cu ce scrii!!! Asa ca sa stii!!! ( Asa zice sotul meu de import care a-nvatat limba romana de dragul meu ….)Va imbratisez.

    Laura 6 februarie 2009 17:49 Răspunde
  • Iana, cu placere…am descoperit http://www.fancast.com din acuza ca avem numai un tv (lucru destul de normal dpmdv) si nu aveam chef sa ma uit la filmele „lui”…poate sa vada acelasi film de 10 ori la rand. ma uit deobicei la comedii…30 rock, gary unmarried, worse week dar au tone de seriale si alte filme. aaa…si muzica ascult pe http://www.pandora.com 🙂

    Laura esti o draguta, nu m-ai facut sa zambesc ci mi-ai umplut inima de bucurie pentru cateva minute. iti doresc tot binele din lume…faptul ca mie „nu mi-a iesit”…treba cu omul pe care il iubesc( si citesti bine…e la prezent…ca sunt asa de idioata ca il iubesc inca cu tot comportamentul lui de tot rahatu, pardon my french) nu inseamna ca nu exista iubire…dar m-am trezit…si o sa merg pe drumul pe care l-am ales…din cauza ca am primit un picior in fund nu din „curaj” cum spui tu. prin toate filmele gasesti replici de genul „te iubesc dar nu pot a traiesc cu tine”…cam asa sunt eu acum. nu mai pot sa traiesc cu el.
    si merg pe drumul asta cu capul in jos si cu inima plina de tristete…nu sunt mandra de ceea ce fac, am crezut tot timplu ca merita sa faci orice pentru copii tai…si el este un tata bun, iar vorba aia…pe mine nu m-a abuzat…decat emotional…ceea ce in multe „civilizatii” nici nu se pune.
    ma despart de el pentru ca el nu mai e cu mine…de asa multi ani. si daca nu ar fi fost el cu ideea as fi asteptat pana ar fi plecat copiii la facultati…in situatii de genul asta cand ai un mecanism bun de aparare (eu am 🙂 ) gasesti alte lucruri care sa iti bucure sufeltul…dar daca tot mi-a deschis usa catre libertate…am zis ca e sansa mea!

    meninne 6 februarie 2009 22:40 Răspunde
  • Laura zice si al meu asa, desi s-a nascut pe malul Dimbovitei dar a plecat de mult de acolo…
    zice: asa ca sa stii,

    Iana 7 februarie 2009 0:27 Răspunde
  • si al meu redescopera romana, dar de dragul lui Eliade… hahahaha
    are o limba a lui, un fel de englezo-romana, care suna cam asa: in loc de sensibil – sensitiv,
    in loc convenabil – afortabil, in loc de medicamante – medicine…. si multe altele pe care nu le stiu din cauza ca le preiau si eu si suna unele dintre chiar romaneste..

    Iana 7 februarie 2009 0:29 Răspunde
  • Te salut, Simona cea de departe si atat de aproape, pe tine si prietenele tale.
    De cand te stiu??? E o cale atat de lunga… numai tacerile mele te-au insotit (pe tine si pe Alice) caci ce-as fi spus??? Sunt atat de mica!
    Ma bucur ca sunteti, ca impreuna cu voi, lumea mai are si suflet si zvacnet si dor si lumina…
    Si vin sa it ispun doar atat: ma bucur ca esti.
    Distantele si timpul n-au ucis niciodata iubirea, frumusetea, lumina.
    Adauga de poti, de vrei, in lista filmelor frumoase Infidela.
    Candva o sa-ti spun de ce.

    pisica 7 februarie 2009 17:30 Răspunde
  • Simona Catrina esti infioratoare.
    Nu stiu ce ai dorit sa faci cind ai materializat ce ai scris. Pot sa-ti spun in ce ma priveste ca mi-ai incatusat cartea de mina, mi-ai trecut fiori prin toate madularele si organele, cu respect iti amintesc faptul ca e Februarie si in emisfera nordica temperaturile nu sunt prietenoase. Daca ai vrut cind citesc, sa imi bag furculita in obraz, cana in ochi, sa inchid telefoane, sa ma ascund de responsabilitati si sa-i mai fac si pe altii sa astepte, ai reusit. Cu miinile ridicate, nu a predare, strig „ajuta-i Doamne”.
    Uneori nu dau pagina si te i-au iar de la capat. Si am citit doar 1/3 din volum, va fi groaznic cind o voi citi si in public, stii cum e curiozitatea lumii, sper apoi sa nu trebuiasca sa mai merg la libraria unde sunt cartile voastre sa le dau capacele la o parte (adica alte carti asezate peste ele).
    Stii cum e fudulia prostului, iertare, ma incapatinez totusi, sa te rog sa nu-ti pierzi timpul, fa ce vrei cu el, dar nu ti-l pierde.
    Am impresia ca tot timpul tragi concluzii, ca aduni si-apoi exprimi finalul. Eu care nu am trecut de genunchiul broastei, in nimicnicia mea iti ridic pe ambele parti la fileu.
    Sa-mi ierti exagerarile nepotrivite, te rog.

    Valin 7 februarie 2009 20:46 Răspunde
  • Dragele si dragii mei, voi reveni.

    Valin 7 februarie 2009 20:49 Răspunde
  • Vezi Simona,
    inca un barbat, pe linga al meu, care te citeste pe rupte!!
    mai scrie-ne carti.. . noi asteptam…
    Valin nu ne-ai zis care e cartea pe care o citesti acum?

    Iana 7 februarie 2009 21:20 Răspunde
  • ..”daca ati reusit sa ma ademeniti”..??..nu deschid pagina de yahoo pana nu fac ‘turul” in Tango..observ ca aici sunteti vechi prieteni, oameni mari care scriu minunat..nu stiu de unde mi-a venit curajul sa scriu aici..Insa ma simt norocoasa ca va pot citi, ca imi dati raspunsuri, ca imi luminati zilele..Multumesc Divinitatii pentru ca mi-a scos revista voastra in cale, blogul..
    O seara lina..

    Bia 7 februarie 2009 23:54 Răspunde
  • bia, intr-adevar, parca viata e mai frumoasa de cand cu prietenii de aici 🙂
    si mie mi-a trebuit o vesnicie pana am intrat in vorba dar a meritat curajul.
    cu ocazia asta mai multumesc inca o data simonei (si alicei) si la toate celelalte zeite care m-au facut sa ma simt printre prieteni…
    sa aveti pace in suflete.

    meninne 8 februarie 2009 1:57 Răspunde
  • Buna dimineata, buna dimineata, buna dimineata.

    Ridica-te si iesi in lumina, suflete!
    Soarele o sa te cunoasca si o sa te recunoasca… si o sa fie cu tine.
    Descarc (prea greu) The Woman. Dar nu ma mir ci ma incapatanez. Trebuie sa-l vad! Asa mi-ati spus voi si va cred.
    Revin… voiam doar sa stiti ca sunt cu voi, cu drag…
    Valin, tu chiar esti? Dumnezeule ce suflet porti!
    Ma plec in fata lui cu umilinta.
    Sa-ti dea Cel de Sus puterea sa ramai asa cum esti! Oricat de greu ar fi.

    pisica 8 februarie 2009 12:25 Răspunde
  • Draga mea Meninne, in ciuda rezistentei noastre la influentele nord-americane, iata-ne constituiti intr-un „support group” grozav. Sa stii ca nu numai tie iti face bine prezenta noastra, ci si noua ne e benefica venirea ta in legiunea unor zbuciumati ca noi 🙂 Bine-ai venit, ramii prin preajma… Am intrat si eu pe „fancast”, desi sunt atit de devotata Blockbuster-ului, am incercat sa trag cu ochiul la ceva, e un site interesant, fara indoiala, insa lipsea exact un episod care ma interesa (din serialul meu drag „24”) si n-am vrut sa-l sar, ca aveau legatura… Voi persevera. 🙂

    simona 8 februarie 2009 13:22 Răspunde
  • Draga Laura, viata ta e ca un film, esti o femeie fericita, de data asta chiar nu folosesc termenul abuziv, cum am obiceiul. Miros fericirea ta de la distanta. Pastreaz-o, se pare ca ai deprins stilul unei vieti normale, sanatoase, romantice… Mai rasfata-ne…

    simona 8 februarie 2009 13:25 Răspunde
  • Pisica draga, pisicuto, si eu ma bucur ca esti, ca vii, ca asculti, ca scrii, ca gindesti si simti ca noi, ca ne intelegi, asa zapaciti si visatori cum suntem noi…

    simona 8 februarie 2009 13:27 Răspunde
  • Draga Valin, si tu ma distrugi, esti prea generos cu mine, ma stii om cu simtire si modestie, acum ma faci responsabila pentru celebra-mi lene, eu nu reusesc sa scriu in ritmul in care mi-as dori… Mai bine apuca-te tu de scris, mai cu silinta decit mine, imi place cum asamblezi si vorbele, si faptele, si zvircolirile lumii pe care o infruntam. Ma bucur copilareste ca imi citesti cartile, imi tot iau avint sa mai termin citeva proiecte incepute, dar – cum spuneam – sunt de-o lene patologica. Dar daca totusi imi iau inima-n dinti si lenea la bataie, tie iti datorez o parte din aceasta motivatie. Iti multumesc…

    simona 8 februarie 2009 13:37 Răspunde
  • Bia, draga mea, ma coplesesti, esti un suflet cald si plin de dulceata unei sinceritati revigorante. Ne straduim sa ne facem demni de afectiunea ta, vom fi aici, asta e clar… Si te asteptam mereu in lumea noastra nebuna, nebuna…

    simona 8 februarie 2009 13:38 Răspunde
  • Iana, multumescu-ti, si tu ma motivezi sa ies din puf si sa pun mina pe carte 🙂 Mai scriu, promit, am viata inainte, sunt tinara 🙂 si cit p-aci ferice!

    simona 8 februarie 2009 13:44 Răspunde
  • duminica frumoasa la toata lumea.
    cu tine simona si cu toata omenirea care e pe blog ma simt o norocoasa pentru a mia oara.
    imi e frica sa nu mi se impietreasca sufletul de atata durere asa ca ma apuc cu disperare de fiecare zambet, de fiecare ras, de fiecare caldura pe care o simt in suflet in jurul frumosului.

    simona, ma simt vinovata sa in loc sa „scrii”, „ne scrii, imi scrii”. nu iti face procese de constiinta cu lenea 🙂 fii buna cu tine, nu ne datorezi nimic. eu nu ti-am citit cartile inca (nu am reusit sa merg in romania de cand am venit in august 2007) dar sunt convinsa ca sunt extraordinare…ai un stil deosebit! si cu toate ca toti „fanii” tai ar vrea mai mult…sunt convinsa ca sunt ingaduitori cu totii.

    valin, nu stiu care e „treaba” cu tine…si poate nici nu e treaba mea sa stiu…dar pana una alta poti sa te apuci de scris (daca nu te-ai apucat deja)…si tu ai un stil deosebit 🙂

    meninne 8 februarie 2009 17:39 Răspunde
  • De la tatal meu (Dumnezeu sa-l odihneasca) am invatat si „cit stau, sa fac ceva”. Cit crezi ca lenevesti (si eu o fac) poti totusi face multe. Ma bucur ca esti macar pentru inceput „cit p-aci ferice!”. Asa ca Simona Catrina cit stai, sa faci ceva, noi asteptam (adica ai deja niste responsabilitati, doream sa-ti spun, clar). E groaznic, nu ?!
    Si inca ceva, ai grija ce maninci, ca la voi mincarea e cam naspa, zau.
    Am amici pe acolo (unde zici la misto ca e casa ta) care mi-au interzis, sub amenintarea unei executii comandate, sa le mai spun ce produc prin bucatarie.

    Valin 8 februarie 2009 19:23 Răspunde
  • Sa aveti cu totii o saptamana luminata si …mai usoara!Va sarut

    CORA 9 februarie 2009 10:36 Răspunde
  • Of Simona, daca poti te rog sa nu-l uiti pe Marian „Pasarila”, si sa scrii despre el, as vrea sa scriu mai mult dar chiar nu pot

    Valin 9 februarie 2009 10:37 Răspunde
  • meninne,
    adu-mi aminte pe la inceputul lui mai de cartile Simonei… le cumpar si ti le trimit cum ajung inapoi in US..

    Iana 9 februarie 2009 15:46 Răspunde
  • ..Meninne inca nu ai citit cartile Simonei..o sa se merite asteptarea..:)..eu ieri la servici mai rafoiam inca o data „Sex in per(versiune) clasica”..si i-am dat sa citeasca anumite pasaje (care imi conveaneau fireste, situati in care ma aflu), barbatului pe care il iubesc si care nu este al meu..I-a placut 🙂
    ..Mi-a spus ca il face sa nu-si ia ochii de la mine cand ma vede ca citesc, ca-i place ce citesc..
    ..o zi perfecta sa ai Simona..

    Bia 9 februarie 2009 16:03 Răspunde
  • Buna, Simona- vin de la Alice, care mi-a deschis cu scrisul ei usa Tango si altele ale sufletului. Ma bucur sa te citesc, avem in comun amindoua faptul ca suntem departe de romania: )… In curind voi citi si cartile voastre, pe care Alice mi le-a trimis cu bunatate. Nu sunt o cinefila, am vazut insa citeva filme, insemnate cu rosu in viata mea, poate sa fie o propunere pentru voi: ,, The Unbearable Lightness of being,, (dupa cartea lui Kundera), Green Mile, The Hours (dupa V. Woolf), Finding Neverland, Pacientul englez, Ultima Thula ( o calatorie a sufletului dupa moarte), A Beautiful Mind…

    corina 9 februarie 2009 16:35 Răspunde
  • Nu stiu ce impresie v-a lasat voua Green Mile … dar eu il inscriu la categoria: filme bune dar pe care nu as avea puterea sa le revad…
    Corina, cind am citit Green Mile mi-a fost de ajuns sa fiu trecuta de un tremur din crestet pina in talpi..

    Iana 9 februarie 2009 19:29 Răspunde
  • iana esti o dulce.
    la sfarsitul lui mai(cand iau fetele vacanta) o sa mergem toate trei in romania.

    ieri am mers cu vecina mea mexicanca la o biserica, catolica…ea cu copii ei, eu cu copii mei. copila mea de 10 ani, care stie ca noi suntem ortodoxi ma intreaba „mami de ce vrei sa mergem la biserica lor”…ii spun ca imi e dor de catedrala din timisoara (unde mergeam noi cand eram in romania) si imi e asa dor de slujbele de acolo ca sper sa gasesc un pic din ce imi doresc la biserica asta catolica…raspusul ei: ” da, si mie imi e dor sa merg la catedrala…cand mergem inapoi putem sa mergem IN FIECARE ZI?” ce sa mai zic…am o minune de copil (copii).

    sa aveti o zi buna

    meninne 9 februarie 2009 19:37 Răspunde
  • buna sa va fie ziua, seara, noaptea, viata.

    am tras un ochi de la munca la ce-ati mai spus si-am purtat un dor de voi toata ziua.
    e luni deci am pe mocuta masca celui care stie, care poate, care face… nu-i strop de fragilitate, dor, emotie… dar intoarsa acasa, in cusca mea de pisici si cu pisici… dumnezeule, mi-e dor de mine insami, mi-e foame de mine cea care stiu si iubesc si ard…
    si n-o regasesc in atata rautate si mizerie cotidiana.

    pisica 9 februarie 2009 19:44 Răspunde
  • pisica draga 🙂

    toate (toti…ma enerveaza ca pt un singur tip care scrie pe blog trebuie sa folosesc masculinul…glumesc valin, sincer) ne ascundem, ne cautam, ne regasin, ne bucuram pe blog…eu va am pe toate in cap si vorbesc cu voi de cate ori am ocazia…e mult mai bine asa decat singura…in cotidianul asta…care nu totdeuna e frumos.

    acum o sa va sciu o poezie care imi era draga cand eram adolescenta…nu neaprat pt ce continea ci din cauza ca eram indragostita de autor, michelangelo buonarotti:

    „mi-e somnul pretios si-mi pare bine ca piatra sunt si-am simturi adormite,
    cat timp in jur e crima si rusine, nu ma trezi vorbeste pe soptite”.

    va pup, seara buna, ziua buna…pe mai tarziu.

    meninne 9 februarie 2009 20:47 Răspunde
  • o my god…scuze (pt prima si ultima data) pt greselile de ortografie…

    meninne 9 februarie 2009 20:48 Răspunde
  • meninne,
    ma bucur ca te duci cu fetele in vacanta. stiu ce spui despre mersul la biserica… acum o luna, pentru prima data dupa 6 ani a venit preotul cu botezul … am plutit… nici nu stiu sa zic cum m-am simtit… mi-a adus liniste in suflet. nu prea m-am mai dus la biserica fiindca e cam departe biserica romaneasca dar sper sa ajung cit de curind… ajungeam inainte mult mai des fiindca il aveam pe parintele Calciu-Dumitreasa printre noi si ne faceam sa ne simtim vinovati ca nu ne-am dus la biserica. Adevarul este ca la predicile dumnealui nici nu puteai lipsi…

    Iana 9 februarie 2009 21:08 Răspunde
  • draga iana, ai dreptate, nici eu nu mai pot revedea Green Miles- o data a ajuns! Mi-aduc aminte doar ca am plins si am visat cu ingeri…

    corina 9 februarie 2009 21:37 Răspunde
  • Dragele mele, aici au aparut ghioceii de citeva zile, va trimit asa cu gindul, cu patima primaverii sa-i simti ti, nu mai mult decit imi e ingaduit.
    Va multumesc din suflet de incurajari, imi spuneati sa scriu, dar in afara de proceduri, proiecte, analize de stare, grafuri de urmat, scenarii de insusit si de controlat, nu cred ca sunt in stare de altceva; chiar nu am ce scrie bun; recunosc sunt foarte tulburat acum dar acesta e adevarul; Eminescu parca spunea ca e usor a scrie versuri cind nimic nu ai a spune, asa sunt si eu, ce sa scriu, sa-mi cint nimicnicia, lenea……..
    Nu am uitat sa va raspund, dar s-a ridicat un inger si mi-e tare greu…..
    Mie mi-a placut foarte mult si Amadeus de Milos Forman.
    Sunt un tip heterosexual dar imi place opera, chiar merg cu placere la spectacole in general, incerc sa savurez arta, sa o percep, dar am putina putere, of, a plecat asa, putin, un om asa bun, poate Simona va spune mai mult, eu nu pot

    Valin 9 februarie 2009 23:11 Răspunde
  • ‘When you make love to the one you love you get revenge for all the things that defeated you

    in life….’

    Simona, nu te cunosc, dar ma gandesc uneori la tine… iti urez o primavara timpurie in Torino (if u know what i mean 😉 )… In Bucuresti soarele are ambitii, dar eu imi fac pregatiri de iarna nesfarsita… Poate imi vei permite candva sa-ti spun o poveste, numai tie…

    (Citatul de dintr-un film numit Elegy, cu Penelope Cruz… De ce cred ca Simona il stie?)

    Andrada 10 februarie 2009 12:27 Răspunde
  • Iana, Cora, Valin, Meninne, Bia, Pisica, iertare pentru chiul, eram foarte aproape de voi, lucrez pe computer, aveam sa-mi termin ziarul (am un ziar in Toronto, Jurnalul Romanesc, incerc sa-l tin in viata cu orice pret – si, daca am reusit patru ani, cred ca am cistigat ceva teren). Si scriu si paginez si sunt zapacita de cap, de-aia apar asa, ca o bufnita, la intervale mai mici sau mai mari, pe neasteptate, speriindu-va cu prezenta mea inconstanta. Voi reveni, imi fac lumina-n agenda in citeva zile. Aaaa, plus ca mai am ceva de scris pentru Tango si ma ucide Alice – sa nu-i spuneti ca n-am scris, va rog mult. Va sarut si sunt aici, revin…

    simona 10 februarie 2009 12:36 Răspunde
  • Andrada, n-am vazut filmul, dar m-ai inrobit cu ideea asta si acum trebuie sa-l vad neaparat. Azi am vazut, in schimb, isprava lui Woody Allen (e nou, a aparut de curind pe DVD, la Blockbuster), „Vicky Cristina Barcelona”, o minunatie de film, mi-a rupt sufletul, e cu actori de Oscar – Javier Bardem, Scarlett Johansson, Penelope Cruz… Trebuie sa-l vedeti neaparat, el e proclamat „comedie”, insa stiti, comediile lui Woody Allen au intotdeauna ceva paradoxal, amarui chiar, captivant. E un film bun, mi se da inima in leagan si-acum…

    simona 10 februarie 2009 12:39 Răspunde
  • Draga Corina, bine-ai venit, iti multumesc mult si pentru lista de filme, am vazut o buna parte din ele si ma pregatesc pentru restul, cu proxima oportunitate. Exact, oh, „The Hours”, exceptional. Si „The Green Mile” la fel, uitasem de „The Green Mile”, ce bine ca mi-ai amintit, vreau sa-l revad! Iar „Pacientul englez” e deja un drog al amintirilor mele, eu insami devin pacienta unui vis.

    simona 10 februarie 2009 12:43 Răspunde
  • ma scuzati, abia acum ati citit cartile Simonei???

    Sic eu am una si cu multumiri de la Simona – semnata pe prima pagina de maria sa, sic!!!!!
    Asa ca eu mai mult citesc aici si nu numai, sunt fericita ca sunt putin inaintea altora care scriu aici cu spor
    Spor la scris, la citit si multumesc voua!!!

    Sa nu uitati (niciodata) ca aici mai sunt si destui cititori doar……..

    iris 10 februarie 2009 13:20 Răspunde
  • Te rog, te rog sa-mi spui daca ti-a placut. Si-ti spun un secret frumos in schimb…

    Andrada 10 februarie 2009 14:21 Răspunde
  • Succes in munca ta, Simona, sper ca ti-e bine acolo…cunosc un pic de pe blog parerea ta despre Romania…
    Completez lista mea de filme cu inca citeva titluri, sigur stiti multe din ele- Rain Man, Pianul, Lost in Translation, Pianistul, 21 Grame (cu Sean Penn, ei spun ca atita cintareste sufletul), Closer, Permanent Gärtner (e traducerea germana, nu stiu cum e in original), Out of Africa- filme grele, recunosc. De aceea, la sfirsit adaug Wallace und Gromit- un desen animat special, mai mult pentru adulti, cu un umor englezesc excelent…ma scoate citeodata din melancolie 🙂

    corina 10 februarie 2009 15:25 Răspunde
  • salutare la toata lumea.

    iana cum e la tine…aici de cateva zile sunt 22 celsius 🙂

    valin…nu gasesc ghiocei aici sa dai cu bomba…chiar m-am gandidt ca mi-ar place sa vad niste ghiocei…iar cu scrisul…iti inteleg modestia si faci cum vrei…dar ai „stil”…ar fi pacat sa il irosesti.

    simona…ce sa mai zic…mi se umple sufeltul de bucurie cand ma gandesc ca suntem prietene de blog…spor la lucru…si cred ca e valabil pentru oricine mai lipseste de aici…cand nu suntem pe blog inseamna ca avem alte lucruri de facut in viata noastra „reala” 🙂 nu ca asta nu ar fi real…poate e mai real decat celalat real!

    meninne 10 februarie 2009 17:24 Răspunde
  • aaaaaa, am vazut „vicky cristina barcelona”…ce n-as da acum sa fiu cristina! macar pentru cateva ore….apoi sa vin inapoi la copii mei.
    fara sa stiu in ultimele 2 saptamani am vazut numai filme cu multe faze „explicite”…probabil ca vecinii mei (care vad si ei filemele pe care le aleg eu) cred ca sunt obsedata sexuala. acum doua zile am vazut „deception” cu hugh jackman (dintre toti masculii holiudieni mie asta si benicio del toro imi plac cel mai mult) care nu e nu stiu ce…dar mi-a placut ideea cu lista de telefon (nu iti zic daca nu ai vazut…)

    meninne 10 februarie 2009 17:30 Răspunde
  • Iertare pentru incoerenta mesajelor anterioare… Vroiam sa scriu Toronto, dictionarul a presupus altceva. Mi-ai raspuns la un post mai vechi si mi-ai scris ca ti-am facut pofta de iubire… ca astepti venirea primaverii in Toronto… aceasta era contextul. Cred ca m-a naucit filmul, are scenariul adaptat dupa povestea vietii mele. Please accept my apologies.

    Andrada 10 februarie 2009 19:03 Răspunde
  • buna de seara dragii mei.

    multumesc meninne ca iti umplii capul si cu mine… :)… e magulitor sa stiu asta.
    multumesc Valin de ghiocei, mi-am prins unul pe speranta ca maine va fi si sufletul meu in lumina (nu stiu care maine, dar nu ma las) si pe iubirea care face din mine o femeie mai buna.
    Simona un gand de prins drurile pentru tine si spor, spor, spor in tot ce faci.
    Stiu, sunt cam telegrafica, dar ma grabesc sa-i povestesc si lui Alice.
    Promit doruri si iubiri, promit povesti pentru cand timpul se va indura de mine… promit sa ma spun voua cu drag… curand, curand…
    Mai port inca masca de job peste fardul ce ascunde ochii tristi… si asa imi va fi toata saptamana, nebuna… dar voi gasi un ragaz, stiu, pentru ca va fi dat voua.
    Si va sarut si va imbratisez si… va citesc.

    Si nu, n-am uitat Simona sa-ti spun de ce iubesc filmul Infidela… promit si asta.
    Sunt aici, sunt… va citesc, va port in gand… si voi reveni curand.

    pisica 10 februarie 2009 20:52 Răspunde
  • Bun gasit dragelor si dragilor,
    Aici au aparut si albastrele, zambile si galbenele, am si luat, am adus in casa unde miroase a primavara, iubita mea se va bucura mult, cind vine de la concertul lui Sting, si le simte intii, trebuia sa mergem impreuna dar mai bine ca am renuntat, voi merge oricum laWonda ca si ea imi place f. mult. Pe linga albastrele mai pun niste ingrediente secrete clasice. Miine va trimit si voua flori si muzica.

    Valin 10 februarie 2009 21:18 Răspunde
  • S-a mai incalzit vremea si la Toronto si sper ca primavara sa nu fie prea departe. Oricum, mi-e dor si mie de ghioceii din Romania.
    Am vazut si eu de curand „Vicki, Cristina, Barcelona” si mi-a placut.
    Vineri am fost la „He’s just not that into you”. E un film simpatic, usurel dar atinge cateva puncte sensibile.

    Rose 10 februarie 2009 21:34 Răspunde
  • Valin, Valin… ce de flori porti tu in suflet!
    Sa te ocroteasca si sa te infloreasca…
    astept maine sa vad cu ce ne luminezi ziua!

    pisica 10 februarie 2009 22:00 Răspunde
  • o noapte buna pentru toate zeitele de aici si de aiurea! eu, ca de obicei, de un timp incoace n-am somn. dar am vise. de care in fiecare zi ma apropii sau ma indepartez mai mult. sau poate mai putin. vise de primavara, cu aroma de frezie si lacramioare… si ganduri de plecare, de ratacire nebuna. il visez pe el, cel care cauta acum aroma de frezii si lacramioare. si ii tot spun de ceva timp ca sint aici, linga sufletul lui de atat timp. dar vine primavara si odata cu ea lumina. si ne vom vedea, ne vom (re)gasi…
    si andrada, nu spune ca te faci pregatiri pentru o iarna nesfirsita. cauta, e imposibil sa nu mai ai resurse pentru o noua primavara. ai puterea asta si tu o stii foarte bine.
    si tie, simona,iti multumesc din suflet pentru randurile si gandurile tale, in care mi-ai facut si mie loc. mi-ai inseninat fiecare zi in care te gaseam in tango si acum si ziua in care mi-ai raspuns.
    sa aveti o noapte plina de vise primavaratice, in orice colt al lumii ati fi!

    delia 10 februarie 2009 23:53 Răspunde
  • ce de filme, ce de filme….
    am o lista linga computer cu filmele sugerate de voi pe care eu nu le-am vazut inca… promit ca incepind din 16 aprilie sa le caut, sa le vad…

    Iana 11 februarie 2009 1:21 Răspunde
  • Buna dimineata voua, celor care traiti in ora mea de cafea…
    Buna dimineata si voua celor care traiti in ora Simonei.
    Am urme de vis pe gura.
    Am doruri pe chip.
    O sa va port in gand si astazi.
    Meninne, ce poveste porti in suflet. Si sunt mandra de tine si mi-e drag felul in care privesti lucrurile, tristetile, adevarul dureros pe care l-ai ocolit atata vreme.
    O sa caut astazi ghiocei in Brasovul meu si o sa ti-i aduc…
    Si tie, Simona, si voua tuturor….

    pisica 11 februarie 2009 8:38 Răspunde
  • Delia, iti multumesc din suflet pt incurajare… S-ar putea sa ai si dreptate ;). Mi-am inceput ziua bine dispusa, datorita tie; cred ca esti un om tare bun. Sper sa mai scrii…
    Simona, what spell did u cast in order to gather such wonderful people?

    Andrada 11 februarie 2009 10:52 Răspunde
  • Draga mea Simona…fericiti cei care te citesc!Eu te-am citit,recitit si cum ti-am mai spus…astept a 3a carte.a 4a…Esti concisa,dulce si spirituala…captivanta…exact ce imi lipseste acum…dupa o perioada de stres..Daca ai stii cat ma inveselesti si cat de draga imi esti!!!Valin te regasesc si aici….:)…Va doresc tuturor o primavara frumoasa caci aici la Constanta ea a venit timpuriu,chiar in ajunul zilei mele de nastere….

    OANA 11 februarie 2009 15:27 Răspunde
  • Si apropos de filme…va recomand un film usor…si vechi…Serendipity se numeste…ne indeamna sa credem in destin…si poate in jumatatea noastra,CLOSER este impecabil,iar CITY of Angels mi-a rupt sufletul…

    OANA 11 februarie 2009 15:30 Răspunde
  • am vazut serendipity. alaturi de el, cel alaturi de care credeam ca retraiesc povestea din serendipity. este si azi filmul lui preferat. insa el interpreteaza predestinarea altfel. crede ca daca doi oameni se iubesc, unul dintre ei (mai exact femeia) trebuie sa ierte la nesfirsit. si minciuna, si tradarea, chiar si violenta. nu mai pot revedea serendipity. prea multe amintiri. prea dureroase. si nu mai cred in predestinare dupa serendipity. nu mai cred decat in lucruri clare, reale, care nu implica in niciun fel destinul. si in mine mai cred. si undeva… adinc de tot, ascuns de lume…. in jumatatea mea…. 🙂
    va sarut pe toate si o zi buna va doresc. fara ploaie, asa cum e aici, in craiova.

    delia 11 februarie 2009 15:55 Răspunde
  • buna dimineata 🙂 ziua buna

    of of si un cartof, pisica draga …deocamdata nu am decat rugaciune in suflet…imi e asa de greu cateodata ca ma apuca panica. incep sa spun „tatal nostru” si ma linistesc. e prea de dimineata pentru mine (chiar daca ma trezesc inainte de 7 nu m adezmeticesc pana pe la 10)…iti povestesc mai incolo. pana atunci poate imi povestesti tu ce ai prin suflet, minte.

    va pup pe toate

    meninne 11 februarie 2009 16:13 Răspunde
  • delia,

    sint cu tine… exact asa gindesc si eu.

    meninne,
    daca ai putea sa te duci la o biserica romaneasca… la slujba de duminica atunci cind se spune Crezul in cor… acela este momentul care ma face pe mine sa ma simt ca se aduna atita energie acolo asa incit as putea sa ma ridic la propriu de pe podea si sa plutesc…

    Iana 11 februarie 2009 16:38 Răspunde
  • ..buna ziua suflete frumoase..azi nu e o zi „reusita”..sunt trista, nervoasa, satula, indecisa, aiurea..
    ..am nevoie de un film ca sa ma desprind de toate..mi-am facut deja o lista din recomandarile voastre..
    ..Imbratisari, sa aveti o zi usoara.

    Bia 11 februarie 2009 17:03 Răspunde
  • DELIA, delia, imi cer scuze…eu abia cand citesc a doua oara VAD ce scrie. banui ca nu te miri cand iti spun ca te inteleg perfect…despre faptul ca ascunzi ceea ce simti…sa nu iti fie rusine ca iubesti! ma mir ca iana nu a strigat la tine acum :” sa nu iti fie rusine, auzi?!!!” si toata lumea de aici ti-ar spune la fel. dar eu iti mai spun ceva…iubeste-te pe tine in primul rand, cu modestie dar iubeste-te (valabil pentru toata lumea). in craiova locuieste prima mea iubire…m-am indragostit la 13 ani de un om deosebit…l-am iubit 7 ani si acum am fantezii ca atunci cand o sa fim baba si mos o sa ne reintalnim si o sa fim imreuna 🙂 o sa va povestesc de el alta data. delia, fii buna cu tine!

    PISICA merci mult pentru ghiocei.

    IANA nu stiu nicio biserica romaneasca in jur…cel mai aproape este una greceasca, dar eu amarata de mine nu am inca masina…iar el se muta in alt stat…in cateva zile sau cateva saptamani. a spus ca o sa imi cumpere si mie o amarata de masina dar asta nu este o prioritate! insa pana la sfarsitul lui martie mi-am promis o masina…nu situ inca cum, vad eu 🙂

    meninne 11 februarie 2009 18:15 Răspunde
  • BIA dulceato (dupa nume te cred dulce) imi pare rau de ziu ta nereusita. mie cand mi se intampla stii ce fac? ma chinui un pic apoi imi zic…ok, cred ca ar trebui sa incerc sa ma calmez, altii sigur au o zii mai groaznica decat a mea…apoi…astept sa treaca…sau incerc sa gasesc ceva care mi-ar lua gandul…de ce crezi ca vad un film nou in fiecare seara? te pup.

    meninne 11 februarie 2009 18:18 Răspunde
  • buna seara, dragelor.
    va imbratisez pe fuca, cat s eincalzeste mancarea …abia am ajuns
    Meninne… povestea mea o gasesti la Alice…
    Va sarut

    pisica 11 februarie 2009 19:15 Răspunde
  • Dumnezeule… am scris ingrozitor… iertare, va roog

    pisica 11 februarie 2009 19:16 Răspunde
  • ..Meninne..(numele tau e usor de retinut, e prima oara cand aud de el, e unic, e acel nume care il auzi, sau il visezi si ti ramane, ramane acolo in minte)..numele meu „Bianca” are o poveste minunata..(mama si tata au vazut un film inainte ca eu sa ma nasc si la maternitate au facut schimb de bileletele cu „sfoara”, pentru ca pe atunci nu le dadeau voie la mamici sa primeasca vizite in prima zi, si amandoi au scris acelasi nume: Bianca..insiprat din filmul pe care l-au vazut impreuna..fara ca sa vada unul altuia biletul inainte..Nu stiu cat de „minunat” chiar este dar pe mine m-a coplesit povestea. Si sunt tare mnadra de numele meu 🙂
    ..a mai trecut supararea..multumesc enorm pentru incurajari..
    Simona multumesc tie ca ma lasi sa ma bucur pe acest blog de bunatate, intelgere si prietenie..

    Bia 11 februarie 2009 21:01 Răspunde
  • Iana si eu simt la fel in biserica, esti coplesitoare. Am sa-ti raspund, nu am uitat.
    Meninne am o masina foarte potrivita pentru tine, e chiar Jeepan, dar ca sa ti-o trimit ar fi prea costisitor din pacate, fiind diesel poate nu-ti trece testul american la noxe, eu nu am timp de ea, e masina mea de suflet, cu care ma afundam in paduri si salbaticie, in care am spus multe povesti de dragoste, am dat petreceri in Retezat, dar ti-as oferi-o cu placere, fara obligatii, sa-ti faci treaba cu ea, esti o fata tare buna si tu.

    Valin 11 februarie 2009 21:28 Răspunde
  • meninne, meninne… ce draga mi-esti tu mie! cu ghioceii te-am ademenit azi…
    va imbratisez pe toti de seara, cat se fierbe ceaiul cu ghimbir…
    si pisica mi se toarce in brate…

    pisica 11 februarie 2009 21:37 Răspunde
  • meninne,
    tu esti de destula vreme aici ca sa stii ce si cum cu masinile??? crezi ca ai nevoie de asistenta pentru a vedea care sint posibilitatile ca tu sa ai o masina buna in cit de scurt timp? daca pot sa te asist te rog spune-mi… iti dau adresa mea de e-mail si vorbim … ca ma pricep la bani, imprumuturi, finantari si chestii de astea „fara suflet”… dar asa de bune si trebuitoare.

    Iana 11 februarie 2009 22:05 Răspunde
  • Pisica… ghiocei gasesti la coltul Rectoratului, pe Muresenilor. Mi-am cumparat si eu astazi si va daruiesc si voua, tuturor.

    Cristina Bizu 11 februarie 2009 22:11 Răspunde
  • Cristina Bizu… te-am recunoscut brasoveanca asemeni mie?!
    multumesc, mi-am umplut casa si sufletul dar ii voiam trimisi lui Meninne… pentru ea cea departe… ca noi ii gasim pana si pe dealuri.

    pisica 11 februarie 2009 22:18 Răspunde
  • of doamne, ma inebuniti cu totii, sincer. ma coplesiti. va multumesc din suflet ca sunteti alaturi de mine. si eu sunt alaturi de voi…de cei care citesc si scriu si de cei care decat citesc (daca te intorci aici a doua oara insemna ca esti ca noi…whatever that means) si stiu ca iti trebuie curaj ca sa scrii…de multe ori chiar daca simti la fel simti ca nu ai ce sa spui…masini si filme 🙂 cam asta e viata noastra mai nou…ma simt ca soarecele din „cand pisica (simona) nu e acasa joaca soarecele pe masa „…cu toate ca ea e acasa, doar n-are timp sa vorbeasca cu noi.

    meninne 11 februarie 2009 23:06 Răspunde
  • pisicuto o sa „te citesc” la alice cu primele secunde libere (aici e ziua in amiaza mare si am doua copile de ingrijit, multumit 🙂 mai am si doua pisici adevarate…nu am fost niciodata prea atasata de pisici dar am acceptat sa avem doua (ca sa nu se simta singure)…si asa cum „never say never” m-am inselat cu pisicile mele. sunt calde si atat de prietenoase…ma ma vad de la fereastra cand vin acasa si le vad cum fug sa ma intampine in usa. si apoi…vad in fiecare seara filmul cu mine!
    merci inca o data de ghicei…eu iti trimit 22 geade celsius daca vrei 🙂

    meninne 11 februarie 2009 23:11 Răspunde
  • draga mea iana…inca aflu, descopar si invat cum sta treaba pe aici. pana una alta a zis ca o sa imi ia el masina…si am o prietena aici care are sotul dealer de masini…dar dupa cum il stiu eu pe …sotul meu (imi pare asa ciudat sa ii zic asa…dar oficial inca o sa mai fim asa o vreme) nu o sa vrea sa auda nimic din ce ii spun, din ce il sfatuiesc. el e american…asa ca o sa se descurce el cumva…dar merci de dorinta de a ma ajuta…o sa am nevoie de o gramada de sfaturi…daca pui un 3 dupa numele meu poti sa imi trimiti un email pe yahoo. te pup dulce.

    meninne 11 februarie 2009 23:15 Răspunde
  • valin, esti un dulce…azi nu ma pot abtine sa va zic la toti ca sunteti dulci pentru ca asa va simt. eu imi doresc un ford focus, mic si dulce 🙂 inebunesc cand vad masinile astea americane care sunt mai mari decat bucataria maca-mi din romania! iana, scuze in caz ca tu ai una de asta…probabil ca si eu o sa ajung sa am una si sa nu mai imi fac procese de constiinta in cativa ani…insa acum cu cat mai mica cu atat mai buna.

    meninne 11 februarie 2009 23:19 Răspunde
  • bia(nca) ma simt datoare si iti spun si eu povestile numelor mele…unu, cel primit si celelalt cel ales.
    prima seamana un picut cu a ta. mama mea a citi o carte in timp ce era insarcinata cu mine…si personajul feminin se numea monique…a impresionat-o mult povestea (ceva gen iubire imposibila cu un militar strain care era internat in spitalul in care ea lucra…) asa ca mi-a zis monica. cum era deja o monica pe blog mi-am folosit numele de meninne…asa ma numesc eu pe internet. in 98 cand un coleg de facultate mi-a facut adresa de email mi-a zis sa inventez un nume sau sa aleg o porecla…cum porecla nu aveam am ales meninne dupa meninele lui velasquez, un tablou. mi-a placut intotdeuna cum suna numele asta asa ca am contiuat ma indentific cu el. cred ca ma reprezinta mai bine decat numele meu …dar nu am nimic impotriva numelui meu adevarat.

    meninne 11 februarie 2009 23:33 Răspunde
  • meninne,
    nu conduc „autobuz” si le urasc… ba chiar sint obraznica si daca ma incurca vreunul il intreb de ce nu si-a luat un camion adevarat si s-a incurcat doar cu o copie.
    conduc o Toyota Rav4 si am o pasiune ascunsa (pe care o voi tine ascunsa pina la toamna) pentru VW Tiguan…

    Iana 11 februarie 2009 23:36 Răspunde
  • noapte buna dragi copii 🙂
    sa ne auzim maine cu bine!
    iar la nord americani (si alte continente pe care esta inca ziua) dupa amiaza placuta.
    pace in suflete.

    meninne 11 februarie 2009 23:44 Răspunde
  • si eu am o lista de filme preferate si cred ca filmele noastre preferate sunt filmele in care ne regasim:
    1) crazy/beutiful = chiar daca am trecut cu totii de perioada adolescentei, daca v-ati indragostit in liceu si el v-a transformat din rebela in fata serioasa, tre` sa-l vedeti!
    2) love me if you dare = e un film de colectie, foarte indraznet 😉
    3) the notebook = mereu plang la filmul asta, cel mai romantic film pe care l-am vazut;
    4) broken english = iubirea intarzie sa apara atunci cand ti-o doresti; iubirea dintre un francez si o americanca…f.frum.
    5) my sassy girl- varianta coreeana = iubirea sta in detalii; cand demonstrezi iubirea nu te simti ridicol;
    6) serendipity = nu ni se intampla niciodata ce vrem noi…
    7) devdas =filmul meu indian preferat…sorry, nu toti agream filmele hindu…

    melancoolica 12 februarie 2009 1:00 Răspunde
  • buna de dimineata.
    multumesc meninne de caldura… la Brasov ninge in dimineata asta… sa-ti trimit vreo doi fulgi?
    si multumesc de povestea cu pisicile… si eu am una si acum cred ca intelegi nick-name-ul meu… dincolo de faptul ca mai este o Camelie printre noi.
    iar pisica a carei prietena sunt (pentru ca nu poti fi stapanul unei pisici) mi-a daruit mult… extrem de mult intr-o vreme cand pantecul meu zamislea numai moarte..
    dar e urat si nu vreau sa-mi amintesc acum… ma bucur ca ninge.
    si… imi place mult numele tau.

    Simona… te imbratisez si te astept… si pe voi toate.

    pisica 12 februarie 2009 8:31 Răspunde
  • pisica draga, am aflat numai franturi din povestea ta dar cred ca am inteles esentialul…imi e frica sa aflu detalii. raman fara cuvinte cand aud ca se intampla asa ceva. si stiu ca asa si chiar mai rau se intampla tot timpul. tocmai de asta chiar daca sunt trista stiu ca sunt totusi o norocoasa si tocmai de asta nu ma plang…sa ai putere si sa ai pace in suflet camelie draga. sunt alaturi de tine. ziua de azi o sa ti-o dedic tie, o sa ma rog pentru tine de cate ori o sa am ocazia.

    meninne 12 februarie 2009 15:33 Răspunde
  • draga ,dulce pisica…ti-am citit povestea….Oare de ce te inteleg?
    Sunt absolut in dezacord cu voi toate caci eu la miezul zilei va pot citi si savura…SIMONA DRAGA te-ai pus pe scris?

    Oana 12 februarie 2009 16:28 Răspunde
  • si apropos de Infidela si de draga de Diane Lane…probabil ai vazut si Sub soarele Toscanei…..Un altfel film dureros…si cu o zmeura la activ(dar ce, conteaza?) este Beyond borders….cu Clive Owen….am plans mult la acesta….Uita-te pisica draga…..

    Oana 12 februarie 2009 16:44 Răspunde
  • Oana… iti multumesc… o sa incerc sa vad filmul de care imi spui si da, am vazut si celalalt film al Dianei Lane… rluril pline, grele… cu multa feminitate… si extrem de dragi mie.
    Scena mea favortia din Infidela (pe care, daca ai citit postul meu la Alice intelegi ca am trait-o si eu , dar in dimensiunea mea… mai mica)este cea din metrou… cand ea se intoarce acasa…

    mennine… meninnuta mea… ti-am ca mi-esti draga pentru nobletea ta, pentru felul tau de a darui, cand tu insati te pustiesti?
    multumesc de gand, de faptul ca imi esti….
    o sa incerc sa revin deseara… nu stiu, am zile nebune pana la week-end

    pisica 12 februarie 2009 16:57 Răspunde
  • iarta-ma oana… e :”rolurile” nu prostia pe care am scris-o grabit

    pisica 12 februarie 2009 17:20 Răspunde
  • in doua saptamani ma mut…asa ca am de stras, o sa mai trag cu ochiul la blog din cand in cand.

    pisica draga, am lacrimi in ochi de cand am aflat de tine. (si sunt alaturi de toate care ati trecut prin asta). sa nu fii trista cand iti spun asta. o sa ma rog in continuare pentru tine, sa iti fie dorul mai lin si durerea mai usor de dus. sa ai puterea sa mergi inainte si sa te bucuri de lumina…

    cu totii ar trebui sa invatam din jurul nostru. sa invatam in primul rand ca trebuie sa ne ridicam dupa ce am cazut. atunci cand ramanem ancorati in durerea ce ne-a doborat nu rezolvam nimic…ne irosim viata asta care e frumoasa chiar daca e asa grea cateodata.

    rugati-va atunci cand nu mai stiti ce sa faceti de atata durere, singuratate, dor…

    meninne 12 februarie 2009 17:22 Răspunde
  • meninne… imi lipsesti deja de-acum… si cand ma gandesc ca si eu o sa trag chiului curand… of, of… cati cartofi?!
    nu stau si ma plang, sa nu fiu inteleasa gresit (desi cred ca tu, meninne, ai priceput treaba)… dar am ales ca dupa o indelunga chibzuinta sa vin si sa va spun de-ale mele… de iubirea mea ciudata si nebuna, despre neputinta de a fi mama cuiva (chiar daca vina nu imi apartine eu tot mi-o simt si o sa mor cu asta in suflet)…
    si sa stii, meninne ca am simtit si eu asta… ca o rugaciune e un balsam… si cred mai ales in cuvintele acestea: „faca-se voia Ta”, Tatal ceresc, si nu a mea, pentru ca eu sunt muritor si nestiutor si un fir de nisip in palmele tale….

    pisica 12 februarie 2009 17:31 Răspunde
  • si meninne… stii de ce mi-s draga mie???… pentru ca sunt o fire voluntara si tenace… imi port durerea in suflet, dar cat genunchiul se mai poate ridica, cat masca zambetului se mai poate sterge de praf… ma ridic si merg mai departe…

    pisica 12 februarie 2009 17:34 Răspunde
  • meninne,

    cutii mari pentru haine, cutii mici pentru carti… scris ope fiecare cutie: bucatarie, baie, living… 🙂
    vezi ce stiu… m-am mutat de 3 ori pina acum.. in 6 ani.
    spor la impachetat. imi pare rau ca nu sint pe aproape ca as pune umarul…

    Iana 12 februarie 2009 18:03 Răspunde
  • asa te vreau pisica draga.

    iana…eu ma mut in fiecare an, an jumate…de 10 ani!
    stiu faza cu cutiile…dar nu mai am tragere de inima sa tot impachetez…de aia am inceput cu 2 saptamani inainte 🙂

    meninne 12 februarie 2009 20:37 Răspunde
  • te pup meninne… si as vrea sa iti port si eu cutiile prin mutari… si sa ai parte de mutare fericita… mai spre soare

    pisica 12 februarie 2009 21:06 Răspunde
  • Sarut miinile Simona si tuturor, pentru ca toate meritati va aduc si voua in aceste zile, la pat, cafele, ceai, lapte, frisca si prajiturele, luminate de ghiocei, ca sa aveti zile si nopti dupa pofta sufletului.

    Valin 13 februarie 2009 10:33 Răspunde
  • Draaaaaaagii mei, revin spasita la voi, dupa vreo doua zile de nebunie, de alergaturi, de stresul aferent, de treburi iradiante (la propriu, transate in fata computerului). Am avut de scris pentru Tango, intirziasem nepermis si inca mai am ceva de predat, dar Ionut ma rabda, ii promit aici (pe blogul lui n-am avut curaj) ca-i trimit materialul, ca sa poata plasmui designul… Mai suporta-ma un pic, doar un pic, Ionut draga!
    Sa cititi, rogu-va, ce-a scris Dea Valma la materialul cu frumusetea, („The Women sau ce-ar fi sa ne razbunam?”), am vrut sa dau copy/paste sa aduc textul ei aici, insa as fi creat un precedent si un haos si prefer sa va indrum intr-acolo, in caz ca nu mai treierati postarile vechi, din cind in cind. M-a emotionat.
    Asa cum m-ati emotionat voi, cei prezenti in viata si lacrima si risul meu, cu povestile voastre, cu ideile voastre, cu energia voastra salvatoare.

    Iris, Cristina, Bianca, Andrada, sunteti niste lacramioare fine! Va multumesc!…

    Corina, Oana, Delia, Melancoolica, Rose, multumim pentru filme si pentru gustul lor, morala lor sfisietoare, tilcul lor reflectorizant…

    Valin, adulmec, in transa, cafeaua pe care ai adus-o si constat, intr-un (prea) tirziu: esti nemilos cu noi, nu faci decit sa ne anesteziezi cu iluzia ca exista iubiri slefuite ca argintaria bunicii, ca-n filmele cu pian si draperii de catifea, ca exista barbati romantici si femei (ingrate?) care i-au cunoscut si i-au risipit. Tu esti un semn rau pentru noi, in toata generozitatea ta florala, cromatica, in salbaticia ta frumoasa.

    Pisica matasoasa, „Unfaithful” mi-a bulversat si mie ratiunea si mi-a lasat niste extrasistole memorabile, asortate cu lacrimi bizare. E un film cutremurator. Si frumos. Ai dreptate si voi alerga sa citesc povestea ta, dincolo…

    Meninne, imi e drag de tine ca-i esti alaturi Pisicii noastre triste, asta la vremea cind nici tu nu esti pe linia de plutire… Cu atit mai mult iti sunt recunoscatoare…

    Iana, cind te-aud dind sfaturi (bune, admit) legate de stramutatul in alta casa, ma ia un frison incolor, ciudat. E groaznic ce se intimpla (te inteleg si cu mutatul de trei ori in sase ani… oh, crede-ma)… dar Meninne a noastra stie, traiectoria asta sentimentala are sens unic. Obligatoriu inainte.

    Revin la voi curind, pe continentul nostru (si al vostru, de fapt) incepe strechea „Valentine’s”, evaluata de unii drept circoteca, de altii drept gingasie salutara. Va trebui sa comentam in detaliu momentul… avem multe de impartasit, din cite va stiu, ati adunat momente antologice, triste sau amuzante, legate de ziua indragostitilor. Sunt ingrijorator de convinsa de asta…

    simona 13 februarie 2009 11:54 Răspunde
  • Sarut miinile Simona Catrina, esti mai infioratoare (adica mai am putin de citit).
    Eu dupa un program greu, fixez o destindere dupa cheful ei. Asa ca te intreb si pe tine virtual, ce ai vrea dupa ce trece valul, sa stie cine trebuie si ….sa-ti puna la picioare.
    (bineinteles ca nu trebuie sa-mi spui mie)

    Valin 13 februarie 2009 14:07 Răspunde
  • Simona uite cum m-am mutat:
    cind am venit in US am stat intr-un apartament mic-mic inchiriat de sotul meu de pe vremea burlaciei lui. La 2 luni dupa ce am venit in US ne-am mutat intr-un loc mai mare – o casa fiindca contractul micutului apartament expira. Din casa aceea ne-am mutat fiindca a gasit Gelu jobul de aici din Washington DC – a fost o mutare mare de tot din Tennessee in Maryland. si anul trecut cu 2 saptamini inainte sa nasc pe Ana ne-am mutat in casa noastra…

    astept sa vedem ce parere aveti voi de Valentine’s …. dar putem sa vorbim si de Martisor va rog frumos?

    Iana 13 februarie 2009 15:40 Răspunde
  • buna sa va fie inima …nu stiu ce mi-a venit sa zic asa..imi vin mie multe cateodata 🙂
    azi nu vroiam sa intru pe blog…sarbatorim la gradinite si scoli valetinu! dar ma bucur ca am intrat…am avut surpriza placuta sa aud de la simona noastra draga (care stiam ca e ocupata…dar asta nu insemna ca nu imi lipseste).

    esti prea buna cu noi simona…si cat de dulci sunt cu totii aici…tu ne esti sarea din bucate!

    stati linistiti cu mutatul meu…ma mut in acelasi complex…cu mult, mult mai aproape de piscina…imi e si rusine cand ma gandesc cat e de frumos e unde stau eu! cum am zis…sunt o norocoasa. duminica dimineata, my lovely husband pleca in noul lui stat…asa ca ma asteapta o libertate deplina!…imi e si frica. am emotii de bucurie si panica…va pup, am intarziat deja la a doua petrecere de valentine pe ziua de azi la puiul de 10 ani!

    meninne 13 februarie 2009 20:20 Răspunde
  • simona stiu ca esti ocupata, nu te cert…ma cert un pic pe mine…am plecat de pe pagina ta…in afara ca ma bagam in seama…imi dadeam in petec cum se zice si tot strigam la cer si la voi ca sunt bine in tristetea mea…ei, am intrat pe blogul lui alice, unde stiam ca nu am ce sa caut, din diferite motive…of doamne, totata lumea se cearta sau se plange acolo. aici e cald si bine 🙂
    lovely h-asshole…sunt asa de proasta sa cred ca nu ma mai poate rani. ajunge sa spuna un cuvant ca sa mi se stranga inima de durere. dar nu ( o sa) ii raspund cu aceeasi moneda. asta e razbunarea mea. libertatea mea se amana…dar vad luminita de la capatul tunelului, asta e semn bun!?

    meninne 14 februarie 2009 5:18 Răspunde
  • buna dimineata meninne… buna dimineata simona…
    intr-o zi de valentin… pot sa spun ca nu cred in asta? ca mai cred cu disperarea copilului in iubirea care nu are nevoie de date fixe!
    azi mi-am propus si mi-am promis o zi de treburi casnice, ca asa sunt sambetele mele…
    si printre picaturi, cu voi.
    meninne… iti repet… esti o femeie deosebita, te admir… si iti sunt aproape.
    asa cum am mai spus iti doresc o mutare mai spre soare… sa iti fie soare in suflet.

    simona, fa ce trebuie sa faci… pentru ca faci lucruri deosebite. nu-i usor si nu-i putin sa lucrezi cu vorbele… noi cei care te indragim iti suntem aproape.

    pisica 14 februarie 2009 9:58 Răspunde
  • Valin, bineinteles ca nu-ti spun tie – inteleg ca te sustragi din lista de optiuni. 🙂 Ce fel de viata are un om ca tine? Cind ne povestesti?

    simona 14 februarie 2009 11:38 Răspunde
  • simona, pot sa spun ca nu prea mi-a placut the women???
    nu stiu… cred ca nu aveam starea potrivita.
    sau poate ca eu nu sunt ancorata in imagini, in posesiuni, in frumusetea care a devenit obligatorie… si ma tot revolt.
    Cu materialul am stabilit o relatie de indiferenta, dar cand vad barbati privindu-mi talia mica, zau ca imi vine sa le arunc cu poseta in cap si sa le spun „idiotilor, cei 60 de cm ai taliei sunt praf in ochi, cele 1000 de ganduri din capul asta cret sunt o comoara”

    pisica 14 februarie 2009 11:39 Răspunde
  • Iana, eu n-am fost in Columbia, dar in Tennessee si Maryland am fost. Mi-aduc aminte, in special, de o autostrada printre munti, in Tennessee, de niste locuri ca din alta lume, ca din alta viata, absolut magnifice. Si mi-a fost tare draga trecerea prin verdele si ploaia acestui stat cu profil de roman clasic. Mi-ar fi placut sa stau acolo, ma crezi? Am uitat sa-ti spun, sunt specializata in utopii frumoase. Viseeeeeezzzzzzz…

    simona 14 februarie 2009 11:41 Răspunde
  • Meninne, vezi? Ai un pui drag si, dintr-o data, Valentine’s Day are o directie magica, o bucurie extatica. Noi, ceilalti, asteptam ursuleti si petale. Stiu, ceea ce spune el (The Ex), ce crede el va continua, o vreme, sa inflameze gindul tau, insa intr-un final, atunci cind va ramine scrumul, acele remarci vor fi doar vintul care-l vor risipi.

    simona 14 februarie 2009 11:44 Răspunde
  • Pisica, esti simpatica! 🙂 Te inteleg, nici n-am zis ca filmul e vreo capodopera, era doar o distractie cu tilc, daca vrei, ceva care nu ramine la nivel de fapte, ci iti tiraste atentia catre planuri secundare, catre detalii atit de asortate cu starile noastre – ale unora dintre noi, cel putin… Si distributia mi-a placut, recunosc, insa in rest… am traversat un set de minute aprinse, atit 🙂 E 4.00 dimineata si eu nu dorm… asta spune ceva…

    simona 14 februarie 2009 11:47 Răspunde
  • Da, da… vad ca nu dormi.. 🙂
    Dar la mine e ziua, o zi intre zapezi… si as vrea sa ti-o dau tie.

    pisica 14 februarie 2009 11:49 Răspunde
  • si, simona, vorba lui meninne… e tare bine aici, in „casa” ta… ma bucur mult ca m-ai primit. 🙂

    pisica 14 februarie 2009 11:50 Răspunde
  • La voi, Simona si Meninne e miros de dimineata si cafea, intr-o zi de valentine, pe care dincolo la Alice am propus-o ca o sarbatoare a intalnirii noastre.

    Va spun voua buna dimineata, cand la mine e miez de zi… sa va insoteasca binele.

    Pot sa va fiu, pentru o clipa, valentinul aducator de noroc si ras?

    pisica 14 februarie 2009 14:50 Răspunde
  • Buna draga pisica…Nici eu nu cred in Sf Valentin…Cata dreptate aveai cu Tatal nostru…
    Eu candva…am incercat sa planific venirea pe lume a copilului meu…:))Ghiceste!Nu mi-a iesit….Dumnezeu mi-a daruit-o fix atunci cand a trebuit….

    Oana 14 februarie 2009 15:42 Răspunde
  • 🙂 ma bucur ca ai inteles exact ce am vrut sa spun.
    nici mie nu mi-a iesit nimic planificat, dar Cel de Sus a stiut ce sa-mi dea.

    si uite ce vreau sa-ti mai spun: au venit parintii mei … trebuie sa ti-i descriu, oana… doua minuni de oameni simpli, micuti, adorabili de la care am invatat sa fiu ceea ce sunt… firesc, cu batranetea si bolile lor sunt irascibili si se cearta dar astazi, astazi bunii mei parinti au venit emotionati pentru ca nu stiu unde prin oras cineva le-a oferit un certificat de indragostiti si o cutie de bombonele in forma de inimioara…
    sunt atat de fericiti ca mi-au dat lacrimile…

    pisica 14 februarie 2009 15:49 Răspunde
  • Prin Muntii Vrancei, prin acele paduri blinde, am intrat cu Jeep-ul si am pus la maxim The Royal Philarmonical Orchestra, asezati pe paturi groase ascultam natura si priveam noaptea cerul, steaua noastra, ne tineam de cald; eram mai departe de masina pt ca lasam si motorul pornit, era divin cum ne mingiia muzica, am vazut cum o caprioara statea linistita si asculta; divin, divin………
    Cind s-a terminat a inceput CD-ul cu YES, si la primele acorduri caprioara a tisnit, ca si 2 veverite, in desis. Am sarit ca ars – de parca ne bateau vecinii in teava – si-am murit amindoi de ris, ca plecam in fundul gol, sa reduc volumul si sa schimb CD-ul. Era Yes – Owner Of A Lonely Heart.
    Mai facem astfel de chestii.

    Valin 14 februarie 2009 16:21 Răspunde
  • Si inca ceva, nici eu nu cred in sf. Valentin, doar cuvintul Domnului exista, sunt crestin ortodox si roman si sunt mindru si sper responsabil ca Bunul m-a asezat aici, cu scop.
    (Iar de Dragobete, ma tin tot anul)

    Valin 14 februarie 2009 16:31 Răspunde
  • :)… oare de ce nu ma mira Valin, oare de ce? (ma refer la paranteza ta)

    pisica 14 februarie 2009 16:33 Răspunde
  • si uite ca mai invat de la tine, printre altele sa-mi amintesc de Yes… pe care ii ascult acum…
    multumesc, multumesc.

    pisica 14 februarie 2009 16:36 Răspunde
  • pisica 14 februarie 2009 16:53 Răspunde
  • iertare… iar am lipici pe taste… verbul este ” ingadui” nu prostiile scrise…

    pisica 14 februarie 2009 16:55 Răspunde
  • Da Simona , asa e TN … but, I need action.
    ma duc si eu in TN dar in vacanta … altfel tre’ sa ma intorc aici, sa ma inghesui in metrou,
    sa ma pierd in multime, sa fiu parte din ea…sa-l ascult pe barbatul meu zicind: „Iana, noi ne mutam din nebunia asta, asa ca sa stii… si eu tac, fiindca ma gindesc cum sa-l fac sa nu-si duca gindul asta pina la capat. ”

    Pentru cine tine Valentine’s Day, La Multi Ani!
    eu nu tin, ca n-am apucat obiceiul… in afara de asta azi e ziua de nastere a mamei mele si o sarbatorim pe ea.
    dar vine Martisorul …

    Iana 14 februarie 2009 16:57 Răspunde
  • sunt la cafea cu voi 🙂
    revin dupa ce va citesc

    meninne 14 februarie 2009 17:32 Răspunde
  • te, pup, te pup, te pup…

    pisica 14 februarie 2009 17:34 Răspunde
  • pisicuto esti prea buna cu mine, si tu simona la fel. nu vreau sa fiu rea dar in ultimul timp (decad sunt EU asa cum am stiu si asa cum am vreau, fara sa incerc sa multumesc oamenii care nu pot fi multumiti…vb la plural chiar daca e vorba numai de 1) chiar oamenii care ma cunosc „pe viu” imi spun „ce buna esti tu, ce suflet ai tu”…faze din astea, recunosc, ma bucur ca sunt apreciata, dar nu prea imi place…sunt cine sunt si fac ce fac pentru ca asa simt, nu pentru ridicari in slava. in acelasi timp…ma doare ca mr.ex. (cu care sunt de 11 ani! fara sa fi ridicat ochii catre altul nici macar o secunda…de fapt marturisesc ca am trecut o data pe langa florin piersic jr, in tren, mergeam la depeche mode in bucuresti, si fara sa stiu cine e in prima secunda m-am trezit zambindu-i cu gura la urechi 🙂 ) el habarn-are cine sunt…si nici nu mai am pretentii sa stie cine sunt ca femeie (poate ca nu sunt mare branza ) dar ca om. in fine.
    azi nu sarbatoresc valentinu dar cum zici tu simona, ieri am fost la serbarile feletor mele si consider ca am primit destul!
    sa aveti o inima cu lumina ssi iubire pentru voi si oamenii din jurul vostru.
    multumesc pentru ganduri…nici nu aveti idee cat de mult ma ajutati, cat de mult ma bucurati

    meninne 14 februarie 2009 17:46 Răspunde
  • pisicuto nu vreau sa te fur de aici dar putem vb mai mult pe mail. pui 3 dupa numele ales pe yahoo. recunosc ca aici sunt sincera, nu ma ascund, nu ma prefac…

    meninne 14 februarie 2009 17:52 Răspunde
  • meninne, sa ma ierti, eu iti spun ce simt… nu fac complimente pentru ca nu cred in ele, asa cum nu cred in sarbatori fabricate si alti fluturasi de-astia…
    paradoxal eu sunt o sensibila, dar nu am romantisme in cap si mereu mi-a fost greu sa exprim ce simt…
    dar te admir si simt nevoia sa-ti spun asta… si stiu ca ti-e greu si as vrea sa iti iau din povara, dar stiu si ca nu se poate si ca e „crucea” ta pe care stiu ca o vei duce dreapta spre lumina… si ca sa nu crezi ca te „perii” iti promit ca atunci cand o dai de gard sa-ti spun si asta, e OK?
    azi m-am cocotat pe blogul lui alice… 🙂
    azi mi-a fost o zi a cuvintelor bune si chiar daca sunt singura in lumea mea, mi-e atat de bine.
    de fapt, multi nu inteleg, dar eu ador week-end-ul cand sunt singura.

    pisica 14 februarie 2009 17:56 Răspunde
  • stiu meninne, asta admir, se vede la tine… uite acusi iti scriu…
    🙂

    pisica 14 februarie 2009 18:01 Răspunde
  • ei…eu mi-am facut de cap pe blogul simonei…stiu cum e 🙂
    ma bucur ca ti-a fost bine azi pisica draga si iti spun simplu MULTUMESC.
    o sa dipar o vreme…probabil cand revin voi o sa sforaiti de zor.

    meninne 14 februarie 2009 19:45 Răspunde
  • s-o crezi tu… eu o sa fiu tot aici… dar, dupa ce bucataresc un pic si eu!

    pisica 14 februarie 2009 19:53 Răspunde
  • meniine, la piscina sau in parc?
    mai aveti un loc acolo? 🙂

    Iana 14 februarie 2009 19:58 Răspunde
  • La multi ani, mamei tale Iana.
    Bun gasit tuturor. Ma tulbura Iana, ca intre oameni, ce spui despre rugaciunea Tatal Nostru, si eu simt multe la fel, dar nu am atins aceste subiecte. Vreau sa fiu tihnit ca sa-ti raspund la ce m-ai intrebat Iana, nu am fost in stare pina acum, am fost prea tulburat de viata, pentru ca e un raspuns mai aparte. M-am oprit un pic si am trecut pe la voi. Noi stam deseori pe VH1 va spuneam si la filme si asa mai departe. Ieri am intrebat-o ce vrea si mi-a spus printre altele ca are pofta de ceva anume, si i-am implinit.
    Voi ce mai faceti, fete dragi ?

    Valin 14 februarie 2009 21:48 Răspunde
  • Valin, n-am cerut nimic… si am primit o orhidee..
    am omorit o orhidee cu ceva timp in urma… din cazua ca nu am stiut sa o ingrijesc si am pus-o in pamint ca pe toate florile… nemernica, asta sint… si de atunci am tot zis ca as mai cumpara una si as ingriji-o corect. am cumparat carte despre cum sa ingrijesti orhidee.
    N-am cumparat o alta floare fiindca mi-a fost frica, fiindca nu am vrut sa-mi amintesc de cealalta…
    Am vazut-o dimineata alba, plina de flori si mi-a fost teama sa o ating… mi-e frica sa nu-i fac ceva…

    Iana 14 februarie 2009 22:02 Răspunde
  • Sarut miinile Simona Catrina.
    Ma coplesesti si nu merit, citesc greu cartea ta, dincolo de literatura, ma rascolesc verdictele tale si incerc sa patrund (nu unde nu e permis), mai mult din ce ai gindit, la ce te-a motivat.
    Mie chiar nu mi-e greu sa o intreb si sa-i dau ce-si doreste, cum am mai spus; cartea ta ma pune pe ginduri, deja ma ustura niste concluzii (nu ca le-ai „tras” ci pentru ca ai avut o motivatie, care a avut un….).
    Am sa-ti spun cite un pic, dar eu chiar nu am nimic special realizat in viata, care sa merite timpul tau si al vostru. Concentreaza-te pe ale tale care sunt importante, eu sunt intiul ultimul de pe lista.
    Am facut niste antreuri, de sta mitza in coada si merg sa le executam, printre altele…..

    Valin 14 februarie 2009 22:04 Răspunde
  • iana, nici la piscina (abia in aprilie…vai ce nerusinare! o incalzesc astia…grav, grav…v-am mai zis, imi e rusine) nici in parc. azi ploua. incerc sa impachetez…imi vine si sa rad…fac orice numai asta nu! dar promit…dupa ce mai citesc un email…ma duc.
    te inteleg cu florile…eu acum nu mai pot sa am flori ca pisicile mele proaste (spun asta cu drag, nici nu aveti idee) le mananca…asa ca am scapat de rusinea de a nu fi in stare sa am gtija de flori.

    meninne 14 februarie 2009 23:50 Răspunde
  • meninne, toate pisicile adora florile… stiu asta de la a mea…

    pisica 15 februarie 2009 0:01 Răspunde
  • da…adora sa le aiba in burta 🙂
    eu le ador in fata ochilor!

    meninne 15 februarie 2009 0:08 Răspunde
  • meninne… meninne… n-o sa te schimbi niciodata! 🙂
    dar recunosc ca si a mea… „le tunde scurt” numai ca minunata si adorabila mea e seful, asa ca….

    pisica 15 februarie 2009 0:12 Răspunde
  • eu am doua…si trebuie macar sa ma prefac ca le sunt sef…se distreaza fetele cand ma vad ca vorbesc cu tang (pisica noastra portocalie) si ii zic „ce, nu auzi? vrei sa te pun la colt?” „colt” zic eu la pedeapsa…ca nu imi pun copii la colt …le trec in baie…sa reflecteze! :))))

    meninne 15 februarie 2009 0:16 Răspunde
  • iar cealalta boo (alba cu ochi albastri si surda) …zici ca e orice altceva decat pizica…ii mai zicem „caine” sau „polar bear”…e deosebita…si asa mai trec 25 minute din viata mea…vorbind despre pisici 🙂

    meninne 15 februarie 2009 0:18 Răspunde
  • doamne… pana si pisicile sunt ca tine… 🙂
    zapacite!
    da’ unde ai gasit-o pe surda??? si ce nume haioase au!

    a mea e genul pretioasa… ca are cu cine!!!

    pisica 15 februarie 2009 0:24 Răspunde
  • Uite doua subiecte dragi mie: filmele si pisicile. Simona, ce splendoare Viki Christina Barcelona! Ce film! Ce amoruri ravasite, alambicate, ciudate, lase sau dimpotriva, curajoase pana la nebunie! Ce erotism confuz, nestapanit, negat sau ascuns… ce zvarcoliri sufletesti atat de nefardate, de umane… Si nu vorbesc numai despre filmul lui Woody Allen, ci si despre The Reader si despre Revolutionary Road, doua filme prin care Kate Winslet isi spala toate pacatele de pe Titanic… bine, a mai fost si Little Children, alt film terifiant, cu ea, acum cativa ani…
    Si-acum pisicile: le ador, le invidiez eleganta si detasarea molcoma, insistenta cu care vor sa obtina si obtin, gratia, aparenta lor imunitate in fata dependentei de cineva… desi stiti, s-a demonstrat asta, pisicle sunt singurele vietati in afara de om care pot suferi de depresie…
    Si o iubesc pe Milka, matza mea cu ochi albasti si urechi de ciocolata! Are 13 ani si e vesela si jucausa ca un pui… si e blanda si buna si pufoasa – are cea mai fina blanita din lume!

    AlinaG 15 februarie 2009 0:36 Răspunde
  • de unde crezi ca le-am luat cami? de la „casa de pisici”…stateau cuminti in cusca sa le ia si pe ele cineva acasa…azi trecand cu masina am vazut un caine…dar sincer, imi recunosc limitele…nu pot sa am grija de toati „oamenii” parasiti din lumea asta…intrasem la 2 zile de cand am pus piciorul pe continetul asta…sa ne uitam. mr.ex vroia caine…eu i-am zis..ca decat sa am grija de un caine (care pt mine=om) mai bine fac un copil…dar cum nu e cazul…nici nu ma gandesc…asa ca am vazut matzele astea doua (erau pui mici atunci) si ne-am indragostit de ele…la inceput nu le-am suportat ca nu ma lasau sa dorm noaptea…dar mi-au intrat in suflet. aia surda e surda genetic…pisica alba cu ochi albastri.

    meninne 15 februarie 2009 0:50 Răspunde
  • Eu cred ca Valentine’s Day, desi comercializata excesiv, nu e o idee rea…mai ales pe continentul Nord American unde nu sarbatorim Dragobete, 1 sau 8 Martie.
    Barbatii, dupa ce si-au vazut sacii in caruta, rar te mai surprind cu un cadou. Asa ca nu e rau sa fie o zi stabilita in care (de drag sau macar din datorie) sa apara si ei cu o floare, o felicitare sau o cutie de bomboane.
    Bine mai sunt si exceptii gen Valin pentru care every day is valentine’s day.

    Rose 15 februarie 2009 0:54 Răspunde
  • Wow… crestem clanul pisicilor!!! sa traiasca toti posesorii lor… bine ai venit in clan mama lui Mika… a mea e Naomi… printesa veteran, la onorabila varsta de 15 ani.

    meninne ai facut ca mama mea… nici ea nu era prea bucuroasa de noul ei colocatar… dar mica mea cu ochii verde-otrava a pus-o la punct. chiar acum somneaza alaturi de mama.
    si.. banuiesc ca asta e valabil pentru toti posesorii de animale… pe pisica mea o cheama cum v-am zis dar sunt rare momentele cand o si strig asa… acum suntem in faza …
    deci… cand spun vorba asta rasare…. 🙂
    si stii ce-i datorez monica, faptul ca atunci cand eram la pamant si fizic si psihic dupa povestile mele de ne-mama, domnisoara deci era tot timpul dupa mine, in bratele mele, pe mine, torcand sa ma aline si sa-mi ia raul…

    pisica 15 februarie 2009 0:58 Răspunde
  • rose… nu e numai valin exceptia… din fericire, desi el e …cum sa spun… varful exceptiilor.
    mai sunt si barbati care simt, care fac gesturi frumoase… depine cum il dresezi… eu asa zic… si prin dresaj inteleg depinde cum iti exprimi nevoile afective… ca ei nu prea inteleg subtilul… si nu, nu-s misandra cand spun asta!

    pisica 15 februarie 2009 1:05 Răspunde
  • si… gata dragelor, bunelor… eu ma duc sa-mi culc pisica din suflet.

    Simona, multumim de gazduire, sa ai valentinul aproape si pe masura sufletului tau.
    iar voua… bine, bine, bine, bine…

    meninne, vezi ce faci cu soarele ala, mai du-l si-n casa ta… lasa pisicile sa manance flori (ca daca vrei sa le vezi ti le desenez eu 🙂 )… si stii tu, ti-am spus, suflete.

    din Brasovul adormit in care ninge.. un suflet cald va saluta!

    pisica 15 februarie 2009 1:09 Răspunde
  • am parte de mult soare si la propriu si la figurat, pisica draga. problema e alta…si nici macar nu e problema ca am citit undeva ca „nu exista probleme ci numai solutii” probabil ca era un slogan de la o reclama tampita. ha ha!
    „problema” este ca unele solutii dau dureri de cap si de suflet… bla bla.
    cami, atunci cand m-ai facut „zapacita” am avut o usurare…ca incercam sa ma descriu si nu prea imi iesea…tot ii dadeam ca sunt un copil mare…aiurea, sunt o zapacita mana intaia. pe maine dragele mele.

    meninne 15 februarie 2009 2:36 Răspunde
  • buna dimineata voua care dormiti… pe continentul vostru atat de departe incat imbratisarile mele se lupta… dar ajung la voi, nu-i asa?

    da, meninne, da monica, te simt efervescenta si luminoasa, solara, in ciuda a tot si a toate, puternica… si iti mai spun o data: multumesc cerului pentru ca esti, pentru ca imi esti…

    simona, sper si imi doresc sa ai somn cald si linistit. multumiri si tie pentru ca datorita tie am intalnit-o pe meninne… dumnezeule, ce dar mi-ati facut…

    pisica 15 februarie 2009 10:06 Răspunde
  • Valin 16 februarie 2009 1:17 Răspunde
  • merci valin…ma scuzi eram cu gura la urechi cand am deschis cantecul de la tine…si ce mi-a trecut prin cap e ca macar violetele aste nu pot fi mancate de psicile mele…

    meninne 16 februarie 2009 2:58 Răspunde
  • ieri m-am trezit gandidu-ma la tine valin cel fara chip…iti spuneam o reteta 🙂
    banui ca o stii deja…dar ti-o mai zic si eu…just in case.
    simona…scuze draga mea, pe aici bate vantul…de la filme, pisici am trecut la retete!
    -foietaj de placinte din ala de placinta facuta in casa, nu din cel subtire
    -o roata de brie (president…cred ca am vazut in romania)
    -migdale taiate
    -2-3 linguri gem/dulceata de rasberry (habar n-am cum le zice in romneste…googl si tu)
    -un ou
    in mijlocul foietajului (care trebuie atat de mare cat sa acopere toata branza brie) se pune brie intreaga, se pune gemul deasupra la brie si apoi se presara migdalele. se inchide foietajul si deasupra se da cu ou (stiu ca vorbesc aiurea romaneste, imi cer scuze). la cumtor 20 minute. dupa ochi…pofta buna. aaaa si trebuie sa ungi tava cu ceva…dar asta cred ca stiai deja.

    meninne 16 februarie 2009 3:07 Răspunde
  • Buna tuturor….Pisicuta pe unde esti?

    Oana 16 februarie 2009 12:12 Răspunde
  • Draga Simona,
    Mai apleaca-ti condeiul si asupra paginii asteia, si mai da-i un bobirnac, sa se mai trezeasca la viata!
    Am incercat sa ciripesc si eu cite ceva pe pagina lui Alice, dar mi se intoarce inapoi doar ecoul propriului glas, nu prea ma insufleteste sa spun mai multe. Caci eu cu mine vorbesc intr-una, imi rumeg ideile in continuu si dialoghez de zor cu propria-mi constiinta. As fi dorit sa stirnesc si o alta o voce care sa imi raspunda, sau sa emita macar o idee de care sa ma agat, pe care sa o amplific, pe care sa vibrez…Dar toata lumea pare sa aibe aripa ranita, e doar o zbatere pe acelasi refren. Nimeni nu vrea sa mearga mai departe, se iau cu totii de mina si se invirt in cerc, ca intr-un joc de copii. Nici eu nu as fi vrut sa cresc mare, dar s-a intimplat cindva, intr-o noapte, intr-o zi, intr-o clipa poate…
    Ma intreb daca e locul meu aici, caci nu gasesc pertenerii de conversatie pe care mi-i doresc. Imi repet insa ca de-abea am aparut printre voi, asadar sa mai am putintica rabdare…
    M-am apucat sa citesc si eu postarile tale mai vechi. Am vazut ca te ucide si pe tine acelasi Nicu Alifantis. Poate nu ai ascultat inca melodia asta:

    http://www.trilulilu.ro/Alycia/1fbf772c47cc89

    Eu pentru asa versuri si asa o interpretare, imi plec fruntea in fata barbatilor astia doi (Paunescu si Alifantis), macar atita timp cit tine melodia. Sper ca-ti place, poate o stii deja.

    Dea Valma 16 februarie 2009 12:20 Răspunde
  • Buna ziua celor care sunt in plina zi si buna dimineata dragelor mele de pe alt continent.

    Oana, sunt aici, dar cand conexiunile nu merg, trebuie sa tac.
    Nu depinde de mine.
    Exist insa, gandesc, traiesc… ma bucur si plang, laolata… si va regasesc incet… cand se poate.
    Sunt omul drumurilor lungi, asa ca tacerile mele nu sunt intentionate si provocate de alte cauze.
    Dar tot va imbratisez cu mare drag. 🙂

    pisica 16 februarie 2009 15:39 Răspunde
  • Si eu te imbratiesz cu drag pisica!!
    Dea valma….eu aveam alta impresie….dar putem face un schimb de idei….si poate ne regasim ecoul una in cealalta….:)

    Oana 16 februarie 2009 16:01 Răspunde
  • Am pierdut postarea………

    Valin 16 februarie 2009 16:24 Răspunde
  • Dea valma…. si eu te citesc si te-am remarcat… nu ti-am scris direct tie… dar uite-ma-s… daca ai nevoie de o pisica prin preajma, sa stii ca torc frumos. 🙂
    Si ma bucur ca esti, ca ne spui… hai… te astept..

    pisica 16 februarie 2009 17:19 Răspunde
  • Oana, pisica,

    multumesc mult pentru gura de oxigen…
    sunt inca la munca, dar mai pe seara, de acasa, am sa am mai mult timp…pina atunci, spor in toate!

    Dea Valma 16 februarie 2009 18:47 Răspunde
  • simona draga…trec in faza a doua, ingrijorare…esti bine?

    dea valma imi pare rau ca te-ai simtit neauzita aici cu noi…eu cred ca faptul ca nu ne scriem mesaje personale gen „draga pisicuto” nu inseamna ca nu vorbim unii cu altii, ca nu ne auzim. ai fost cu noi tot timpul…cred ca toata lumea citeste pe toata lumea….chiar daca nu stie ce sa zica inapoi, chiar daca nu vibreaza pe aceeasi unda…de tinut de mana ne tinem de mana cu totii (influente alice…ca simona nu ne mai stimuleaza neuronii). eu personal am plecat de la a vorbi singura, de la a striga in gura mare nemultumirea mea (cea asta e mai mult…bine, e si durere cateodata dar refuz sa traiesc in durere…o indepartez cum pot!) la a vorbi apoi cu simona (merci mult de onoare) si apoi cu toata lumea. de cele mai multe ori va am pe toti in cap, dea valma (ma reprezinta de minune numele tau). pisicuta tot pisica, mi s-a bagat in suflet…dar toti sunteti prietenii mei imaginari, piticii mei de pe creier si VA MULTUMESC. intotdeuna mi-au placut sa vorbesc cu oamenii in capul meu…dar acum (multumita minunii asta de internet) oamenii mei chiar imi raspund (direct sau indirect).

    sa aveti o seara buna dragii mei (apropos valin reteta aia e pt cand ai invitati…ca daca o mananci decat tu cu iubita ta s-ar putea sa va puneti cateva kg…dar e delicioasa).

    pisicuto…esti bine? esti la cald?

    simona? ce e asta draga mea? experiment? ne lasi sa ne agitam aici singuri sa vezi unde ajungem? iti spun eu…ne scade energia! help!

    meninne 16 februarie 2009 19:52 Răspunde
  • Simona, sunt atat de emotionata ca ai amintit de mine in tango degeaba (si nu la „asa, nu”!), am batut din palme ca un copil cand am corectat printul ala, m-am laudat tuturor ca sunt personaj in povestea ta, printre frazele tale delicioase! Multumesc, cand o aparea revista o sa ma mai laud, sa ma ierti, nu ma pot abtine!

    AlinaG 16 februarie 2009 21:39 Răspunde
  • Dea Valma, scuze ca ma bag, dar daca te simti „nevorbita” incearca si la Ionut! Si acolo dicutam despre multe lucruri, despre filme, concerte, campanii, retete, lucruri poate mai ancorate in concret. Oricum, pe siteul asta avem „di tati”, si traire – la Alice, si sclipire – la Simona, si informtie – la Ionut. Ca in viata! Ca in Tango! 🙂

    AlinaG 16 februarie 2009 21:45 Răspunde
  • Mananc litere, scuze, adevarul e ca mi-e foooarte foame!

    AlinaG 16 februarie 2009 21:48 Răspunde
  • Si frumusete, si arta, si senin avem pe blog la Nouria! N-am uitat de ea, sunt doar obosita, dar ea stie si ma iarta. Pupici si pentru tine, Nouria!

    AlinaG 16 februarie 2009 22:03 Răspunde
  • Cert este ca nu trebuie sa ne personalizam asa zisele dialoguri..Va citesc pe toate…si adevarul este ca uneori si eu am senzatia ca nu gasesc…un punct de sprijin pe aici…Sunt extrem de convinsa ca ma insel….asa ca…buna seara Valin,buna seara mennine,buna seara iana,Alinag,pisica alintata,Cristina Bizu….si tot ce nu am mentionat …..si nu din reavointa!!Si ..BUNA SEARA SIMONA ….Mi-e tare dor de tine….

    OANA 16 februarie 2009 22:26 Răspunde
  • Uite si pisica… sau cum spunea Dalila in casa lui Alice (ca eu umblu ca la balamuc pe-aici 🙂 )am incurcat ghemele de joaca cu firele de net… si cred ca le-am incurcat de m-a luat durerea de cap!

    AlinaG te banui de multa vreme ca tu esti autoarea amintirilor noastre despre Bono Vox… daca-i pe-asa, multamiri de pisica sa ai… multe le stiam de el… da multe mi le-am mai furat de la articol.

    Si da… si la Ionut se vorbeste… adica vorbeste tot pisica…
    Iertare, iertare, iertare…
    Ce bine e la voi!

    pisica 16 februarie 2009 22:28 Răspunde
  • meninne… uite, asta oi fi tu?
    a zis-o pixul meu de dimineata, si eu il cred:

    Meninne

    Te voi purta astazi in gand
    pasare nascuta libera,
    libertate captiva pe un alt continent,
    pe tine si puii tai
    te voi asterne cuminte
    intre dor si bucurie
    pe sufletul meu.
    Te voi purta maine in gand,
    ca si cum astfel as putea,
    dorindu-mi sa pot,
    sa aduc duminicilor tale
    savoarea merelor coapte
    in taina, in zapada promisa,
    in gesturile simple
    a caror absenta te mai doare.
    Te-am purtat ieri in gand,
    fara sa stiu cine esti,
    aveam numai dor sa ating
    tampla ce astazi
    se apleaca spre mine,
    tanjeam sa spun doar atat:
    prietena mea,
    oriunde esti, eu sunt cu tine!

    da-v-ar dumnezeu tot binele din lume… celei care ne e gazda buna (si cam tacuta???, dar noi o iertam), celor care citesc si celei care se numeste meninne…. 🙂

    pisica 16 februarie 2009 22:32 Răspunde
  • AlinaG,

    multumesc mult de info
    nici o suparare, sper sa nu ajung vreodata sa ma supar pe cineva. m-am gindit eu ca abea am dat cu nasul de-ale blogaritului si ca poate nu stiu bine mersul lucrurilor. pina acum la Nouria si la Ionut nu „m-am dat”, dar ma indrept si intr-acolo. Apropo, ti-am lasat si un mesaj pe la „De ce-am plecat din Romania”, si tie si Simonei. Ar fi fost mai bine sa le fi lasat aici, pe pagina cea mai recenta, dar ar fi fost iesite din context.
    Pe mine ma surprinde mult Simona, ca sa nu spun ca ma fascineaza. Acum scormonesc si eu postarile ei mai vechi, si acolo unde am citeva ceva spus incerc sa spun.

    Dea Valma 16 februarie 2009 22:32 Răspunde
  • buna seara dea valma… o cana de ceai la alice, o bucatareala la Ionut… fii binevenita draga mea!

    pisica 16 februarie 2009 22:33 Răspunde
  • mennine, mi se pare mirific cum ne-ai numit: piticiii tai de pe creier! superb! hihihi…ce bine ma simt 🙂

    Dea Valma 16 februarie 2009 22:34 Răspunde
  • Da, pisico, eu sunt 🙂
    Pe vremea cand nu eram o pisica lenesa si scriam superstaruri… dar promit sa recidivez! 🙂

    AlinaG 16 februarie 2009 22:36 Răspunde
  • imi cer scuze daca am suparat pe cineva c remarca mea anterioara…nu voiam neaparat mesaje personalizate sau invitatii sau urari de bun venit. pur si simplu am avut senzatia ca nimeni nu baga de seama ca incerc sa ma strecor si eu pe-aici, cu pasi mai marunti, poate…

    Dea Valma 16 februarie 2009 22:39 Răspunde
  • Dea Valma, nu mi-ai raspuns mie la postul Simonei cu emigrarea, ci Ancai G! Dar nu-i nimic, mi-ai raspuns acum si tare ma bucur! Sper sa ne mai intalnim pe aici 🙂 Si nu-ti face probleme, daca ai ceva de spus, spune! Adica, scrie! N-avea grija, toata lumea care scrie citeste ce scrie toata lumea….ha, ha, asta suna ca un exercitiu de dictie! Si citesc mai ales gazdele blogurilor – cel mai important, nu?

    AlinaG 16 februarie 2009 22:46 Răspunde
  • Nu cred ca s-a suparat nimeni…

    OANA 16 februarie 2009 22:50 Răspunde
  • Dea Valma, nu ne-ai suparat… bine ai facut de fapt… ca in val, eu aveam impresia ca ti-am zis ceva…si acum, chiar nu-i frumos ca nu ti-am zis nimic(iertare, iertare)… desi te-am citit, vorba AlineiG noi citim pe toata lumea si ignoram ce nu ne place 🙂 si ne rugam ca atunci cand scriu gazdele sa-si aminteasca si de noi…
    am acum in cap o pisica intr-o felicitare de craciun care il asteapta pe mosu si zice „si la mine, si la mine”….
    nu ma luati in seama, sunt fericita ca mi-am deznodat netu… si bat campii artistic…
    fug la Ionut poate a bagat reteta lui.

    pisica 16 februarie 2009 22:53 Răspunde
  • AlinaG, mii de scuze!
    Dimineata am postat de lucru, mai cu gindul la experimentele mele, mai cu ochii pe ceas…si cum initialele voastre sunt aceleasi…
    ma simt de-a dreptul timpita! dar sunt obisnuta cu starea asta, mai am din fericire si momente cind imi trece!

    Dea Valma 16 februarie 2009 22:53 Răspunde
  • acu meninne… dupa ce ca te-am spus la toata lumea in versuri, unde esti???

    pisica 16 februarie 2009 22:54 Răspunde
  • Pisicuto, ti-am raspuns ca da, eu sunt, dar am bagat emoticoane si a intrat commentul la moderare.

    AlinaG 16 februarie 2009 22:54 Răspunde
  • oana, iertare… nu stiu daca ti-am zis azi… salutare, mai fata!

    pisica 16 februarie 2009 22:55 Răspunde
  • aham… te-am banuit bine, Alina G… acusi ce ne mai pregatesti?
    stiu ca noi am mai vorbit si la ionut… ca o astepti pe madonna si mi-a sclipit mie putin!!!

    pisica 16 februarie 2009 22:56 Răspunde
  • Despre Madonna am scris deja, acum vreo doi ani, cred! Dar daca vine, poate mai scriu o data. Nu neaparat Superstar, dar o recenzie de concert, sigur!

    AlinaG 16 februarie 2009 22:59 Răspunde
  • cum e sa ai asa o slujba, sa scrii despre ce-ti place? tare bucuroasa trebuie sa fii; mie mi se pare ca toata viata ta ar fi un hobby 🙂

    Dea Valma 16 februarie 2009 23:01 Răspunde
  • Pai nu sa mai scrii de ea, stiu ca ai mai scriu, sau daca nu stiu, ca mai uit si eu, vad revista… dar ziceam noi la ionut de concertul lui sting si cum ar fi madonna in acelasi registru…
    Sincer, Alinag chiar imi pare rau ca te-a dezamagit… uite de-aia eu stau cu castile mele, intre cartile mele… si mai nou cu voi..

    pisica 16 februarie 2009 23:05 Răspunde
  • Buna seara pisica!!Copilul meu ingenuu ma intreba acum cateva minute”cum se numeste cantecul preferat al pisicilor?Somnoroase pasarele….”:))

    OANA 16 februarie 2009 23:10 Răspunde
  • super tare, oana… asta n-o stiam…
    oare ma auzi cum rad???
    dumnezeule, ce minte au si copii! ce minte frumoasa pe care noi maturii o umplem cu toate ametelile…
    ma duc sa-mi intreb pisica naturala daca ii place si ei cantecul, mie deja imi place mult.

    pisica 16 februarie 2009 23:12 Răspunde
  • Mi se pare o chestie de copii mici si fetita mea nu e chiar mica….dar cu gandu la tine…m-a umflat rasu…sper sa nu te superi…O noapte linistita tuturor!!!

    OANA 16 februarie 2009 23:15 Răspunde
  • ei.. m-am amuzat copios… dar cum ti-a venit ideea… ca e stralucita!
    serios… a mea de 15 ani tot vaneaza de la etajul 2 si n-a picat nici o pasaruica de-asta mai somnoroasa…
    acu, ca tot mi-ai zis ma gandesc s-o invat cantecul.

    oana, sa ai o nopate buna si multumesc… nici nu stiice bine mi-ai facut, eu rad, dar am avut o zi de infern… si maine o iau de la capat.

    pisica 16 februarie 2009 23:18 Răspunde
  • Dea Valma, daca pe mine m-ai intrebat, iti spun ca asta nu e slujba mea de baza, la Tango sunt colaboratoare, ce-i drept, de la inceputuri, adica de aproape 4 ani! Eu sunt inginera, dar Tango este viata mea, a doua si cea mai frumoasa viata, e sufletul meu. Si sunt mandra sa pot scrie la cea mai buna revista din Romania, alaturi de cele mai talentate jurnaliste de limba romana – Simona si Alice.
    Pisico, l-am iertat pe Sting, l-am iertat pentru ca il iubesc, si cand iubesti, ierti. Nu mi-a placut acest concert, ca si conceptie, dar Sting este un artist in fata caruia ma voi pleca mereu, muzica lui, a formatiei The Police – aia rock, care imi place mie! – e in topul playlist-ului meu si acolo va ramane! Chiar de-mi e dat sa o ascult doar la casti, ca tine, sau sa scormonesc dupa ea pe U Tube!
    Va pup, noapte buna!

    AlinaG 16 februarie 2009 23:21 Răspunde
  • Bun gasit dragelor si dragilor (spun asa ca sa ma feresc de nedrepte si dureroase omisiuni).
    Da Oana sunt aici, cam putin insa, dar alaturi de voi.
    Dea Valma, si eu te-am salutat si ti-am urat bun venit intre noi, si ti-a spus ca nu e un cerc inchis, (speram sa si dovedim), asa ca fara sa vezi, ai fost „primita”, mai mult ti-am spus ca sunt curios sa aflu mai multe de la tine, sa invat chiar- a fost gindul nerostit-, dar am adaugat ca Alice, in cazul acesta Simona, au autoritatea de a permite sau nu subiecte „colaterale”; Nu vreau sa fiu gresit inteles, nu eu fac reguli, eu doar v-am sugerat ce consider ca ar fi potrivit. Poate sunt oarecum rigid, insa doresc sa fiu disciplinat si sa nu tulbur excesiv cu nimicurile mele, caci in primul rind eu m-am abatut de numeroase ori de la teme, sper ca am fost ingaduit si iertat.

    Valin 16 februarie 2009 23:23 Răspunde
  • buna seara Valin, eu inca mai sunt pe -aici, am avantajul ca la mine e cu o ora mai devreme ca la voi.
    incerc si eu sa ma integrez dintre mers printre voi, sa citesc printre rindurile instructiunile de folosire a blogului.

    Dea Valma 16 februarie 2009 23:31 Răspunde
  • Buna de seara, Valin… si o intrebare pe cand ne gatesti si tu la Ionut?

    AlinaG eram sigura… iubirile mari, de oameni creatori de frumos sunt relatii de durata. O noapte buna sa ai.

    Dea Valma… eu am intrat pur si simplu… acum vreo saptamana, rand replici la tot ce citeam, cumva, cumva… mi s-a raspuns 🙂 Cam asa am facut: am alergat soriceii!

    Numai Simona ne traduce in canadiana si Meninne in americana!
    Dar iertare… vor veni… stiu, simt, mi-e dor

    pisica 16 februarie 2009 23:35 Răspunde
  • pisica draga, asa bine torci aici pe blog aici ca eu am presupus ca aici te-ai nascut tu. Eu nu te-am confudat cu pisica din Alice in tara minunilor…Esti pisica lui Alice, insa esti „Pisica din Tara Absurda” 😉

    Dea Valma 16 februarie 2009 23:47 Răspunde
  • dea Valma… tell me more… ce-i cu pisica din tara aia?

    incerc sa ma bag si eu in seama, eu care sunt de-o discretie nebuna!

    pisica 16 februarie 2009 23:49 Răspunde
  • Nu sunt reguli, sunt doar cei 7 ani de acasa, nu trebuie sa fim de vreun corset, eu incerc (nu-mi iese intotdeauna) sa respect interlocutorii si sa nu fac traznai sa emit „pareri” anapoda si in nici un caz sa dau lectii vreodata.
    Se gateste la Ionut ? Are timp ? WOW
    Impotant e sa nu aiba probleme (Simona) altfel merita si ea „putina” liniste, cit zice la misto ca leneveste, mai genereaza niste idei (sunt sigur).

    Valin 16 februarie 2009 23:54 Răspunde
  • e uimitor cit curaj iti da aceasta noua „personalitate virtuala”, nu-i asa?
    nici eu nu ma prea bag in seama de una singura, nu prea vorbesc neintrebata, si cind ma uit ca sunt printre blogaritele fruntasa in seara asa, imi scuip sin sa nu ma deochi 🙂

    Dea Valma 16 februarie 2009 23:55 Răspunde
  • da, valin… se gateste… adica am incercat eu… Ionut mi-a dat promisiuni si… cerneala!
    Da e bine in bucataria lui!

    dea valma… sambata am blogait toata ziua… seara aveam o senzatie de bine teribila… (dupa ce vineri fusesem in coma sufleteasca) bietul Ionut e cu revista in dead line si eu bucataream si trimiteam muzici…
    realitatea este insa ca dincolo de discretie si de sensibilitatea excesiva, am pofta de ras si imi place sa-mi pun mintea pe jar… sa gandeasca, ca de-aia o am… iar cuvintele sunt pentru mine (fara pretentia de a ma compara cu Alice sau Simona) niste gheme mici, jucause, lucitoare…

    pisica 17 februarie 2009 0:06 Răspunde
  • Si nu esti singura!!!Eu de vreo 2luni citesc,ma supar,iar citesc…Habar nu aveam cu ce sa mananca blogul asta…am invatat din mers…

    OANA 17 februarie 2009 0:08 Răspunde
  • pai pisicile sunt active seara, recupereaza ziua somnul…
    ar trebui sa ti se ofere un premiu, ca vad ca tu esti activa peste tot, si la Alice, si la Simona si la Ionut. cred ca daca ar fi fost sapte pagini, ai fi fost pe fiecare in parte, o pagina pe viata…

    Dea Valma 17 februarie 2009 0:11 Răspunde
  • Am un regret….ca acum o saptamana…fix …nu am fost aici cu voi….de ziua mea….

    OANA 17 februarie 2009 0:13 Răspunde
  • Apropos de toate blogurile…ce zodie au pisicile,in speta tu?

    OANA 17 februarie 2009 0:14 Răspunde
  • nooooooooo… sa te serbam oana, aici si acum… urgent… cu cani de ceai cu somnifere, cu ce-o fi… sa fie sarbatoare!

    pisicile au o zodie incrucisata… eu personal sunt capricorn, nascut noaptea, cu ascendentul cel mai dinamita posibil (ma refer la combinatie nu la zodia in sine) scorpion, brad si floare de iris si… maimuta…
    oana, daca ma intrebai mai pe romaneste ce temperament am, mi-era mai simplu… in horoscoape nu cred.

    pisica 17 februarie 2009 0:26 Răspunde
  • pisico..sunt aici..stii bine pe unde sunt nu te mai intreba retoric. scuze lume ca mi-a pus pisica poezia pe blog…dar nu imi cer scuze pentru „uniunea”, minunea…sau nu stiu ce s-a intamplat intre mine si pisica. ne ungem una pe alta pe suflet…dar imi sunteti dragi cu totii…uniuni sau nu! pitici pe creier forever!

    meninne 17 februarie 2009 0:29 Răspunde
  • buna seara oana, alinag, valin.

    dea valma…vad ce ai inceput incet incet sa iti dai geaca, apoi fularul, apoi cizmulitele jos si te-ai asezat cu noi la un ceai! ma rog…aici e liminada! bine ai venit printre noi…aici e cald si bine.

    meninne 17 februarie 2009 0:31 Răspunde
  • limonada!

    meninne 17 februarie 2009 0:32 Răspunde
  • la mine e ceai aromat, de fructe de padure ndulcit cu miere…

    Dea Valma 17 februarie 2009 0:36 Răspunde
  • well, well… stii tu meninne cum fac pisicile dupa ce beau lapte? Miau!
    Bine ca ai venit tu ca sa ne imparti limonada si efervescenta ta…
    io eram tot la wonderful tonight, obsesia de ieri (se gaseste la alice)
    am mai postat la alice o muzica de suflet (Scorpions_Here in my heart)… da nu o mai modereaza astia… asa ca nesomnoroaselor, panditi-o!
    iar la ionut e Crossroad cu Eric Clapton…

    pisica 17 februarie 2009 0:38 Răspunde
  • indulcit, ma rog…intelege lumea (sper 😉 ca nu-s analfabeta, asa ca nu mai rectific de acum inainte…
    apropo de internet, voiam sa va spun un banc, poate il stiti deja:
    care e cel mai sigur prezervativ inventat pina acum? Internetul, desigur

    Dea Valma 17 februarie 2009 0:39 Răspunde
  • eu va spun la revedere…pe mai tarziu… la noi e dupa amiaza, puiul mic imi cere calculatorul sa se joace juacarii…ca scriu mai tarziu cand e noapte la mine, zori la voi.

    simona???????????

    meninne 17 februarie 2009 0:39 Răspunde
  • Pisica, ti-am urmat sugestia si am postat la Ionut, la retete.
    Am descoperit ca am „consumat” un cuvint din mesul anterior (e cumplit ce am facut), intre fim si de se asaza „speriati”, va rog si multumesc.
    Dea Valma, incerc (tot am vorbit de astfel de figuri geometrice) sa-ti citesc postarile. Si pentru ca imi plac si pentru ca imi hranesc curiozitatea si invat.
    Oana, cred ca ai vrut sa te ascunzi cu ziua ta, ai vazut ca aici se aduc lichide fierbinti aromate, prajiturici, tarii alcoolice, vinuri alese si mai nou se gateste si ai crezut ca suntem in sedinte permanente si in proceduri de intarire si dezvoltare de echipe de proces. Recunoaste.
    Stiti cum am petrecut seara de Sambata ? Am dat in mintea copiilor si ne-am batut intii cu pernele !
    (ca tot vorbeam de disciplina si coment pe subiecte postate, e groaznic de cumplit ce fac)

    Valin 17 februarie 2009 0:44 Răspunde
  • Stiu Valin, te-am vazut… si astept sa savurez… te intuiesc gurmand si aplecat spre lucruri bune… asa ca invat si eu, cum bine spui.
    Si.. cred ca toti invatam, cate ceva, cate putin…

    pisica 17 februarie 2009 0:51 Răspunde
  • Valin,

    citeodata am impresia ca esti de fapt o femeie sensibila si ca te ascunzi sub un nume de barbat, sa incerci sa ne pacalesti 😉 te porti ireal de frumos cu noi si cu prietena/sotia ?! ta. ma doare frumusetea ta sufleteasca pentru imi doresc si eu o farima din tine. nu vreau sa ma lamentez si sa-mi pling de mila, cred ca imi tin bine haturile, cind sunt nfericita ma gindesc ca ori nu stiu sa comunic si sa exprim ce astept, ori nu stiu sa ofer, sau nu ofer suficient, si atunci nu mi se ofera…

    Dea Valma 17 februarie 2009 0:59 Răspunde
  • din pacate sunt si eu tot o aripa ranita, pe o margine de lume…nu stiu ce ma asteapta miine, nu stiu daca mai am puterea sa ma intorc de pe aceasta margine tot in lumea asta sau am sa incerc un zbor frint, spre o alta lume…imi da tircoale de ceva vreme o decizie grea…ma incapatinez sa ignor toate rpovocarile la lupta, sa nu ridic minusa. dar chair daca eu inchid ochii, lupta e de mult inceputa, am primit deja lovituri si am rani adinci…
    nu cer raspunsurile voastre, vreau doar sa ma eliberez de niste ginduri rele, ca poate trec fara sa lase urme…

    Dea Valma 17 februarie 2009 1:06 Răspunde
  • Dea Valma,
    Nu are rost sa te trimit la postari mai vechi, unde declaram de trei ori (am descoperit) ca sunt barbat, eu asa am fost educat si m-am educat. Dar sa stii ca nu e mare lucru de capul meu. Citeste postarile mele anterioare, te rog mai ales una e edificatoare. Nu ma port ( asa de bine ) asa cum meritati. Am fost casatorit cu o tipa care la ora 16 m-a cunoscut intr-un mijloc de transport in comun, la ora 20.30 ne-am intilnit, o ora mai tirziu eram „luat cu japca si executat” si cind mi-a spus „ne vedem si miine neaparat”, am crezut ca l-am prins de picior pe Bunul, dar a fost exact invers; dar niciodata (un cuvint care nu exista) nu am spus despre femei ca sunt………tot nu pot spune.
    De 4-5 zile mi-am propus sa gasesc discursul lui Obama de la investirea sa si nu am reusit, m-am lenevit groaznic in ultimele luni, iar iubita mea chiar am impresia ca nu prea ii place ca stau pe blog si atunci ……..
    Dar mai intru cind si cind, cu siguranta.
    Iar voua chiar vi se pare ca sunt bun, am si eu destule pacate lumesti.

    Valin 17 februarie 2009 1:17 Răspunde
  • A n ridica manusa e mai greu decit a o ridica, a nu te lupta e la fel, voi traiti intr-o lume facuta de noi barbatii, o lume nedreapta si pentru noi dar mai ales pt voi; spuneam ca legile (principiile de baza) ale functionarii economiei sunt vechi de 200 de ani si trebuie schimbate ca si cele sociale, ne asteapta mari framintari si vor fi lacrimi grele in suflete; vor fi lucruri greu de suportat dar trebuie, eu nu m-am resemnat decit in fata mortii, si sa stii ca speranta moare ultima pt ca iubirea nu moare niciodata si asta ne tine. E mult de „vorbit”, dimineata merg la repetitii (eu asa zic la job), dar imi catalizez mintea de acum.

    Valin 17 februarie 2009 1:23 Răspunde
  • Tatal meu imi spunea ca intre bine si rau de multe ori e mai putin decit un pas. Nu altcineva iti poate da raspunsul tau, tu sa ti-l dai, esti singura „autorizata”, ca sa te intorci inseamna sa vii infrinta si poate asta e mai greu de suportat decit infringerea, eu la Romania te iubesc (PRO TV), am vazut niste oameni extraordinari care mi-au dat si mie taria de a ma ridica din genunchi, criza mondiala e o certitudine sumbra, dar va avea si parti bune.

    Valin 17 februarie 2009 1:28 Răspunde
  • multumsc Valin si noapte buna.
    a fost o gluma, poate nereusita…am sa citesc postarile tale mai vechi. uneori cea mai grea e decizia de a vrea sa intelegi pe cineva…
    ne mai auzim, pe curind

    Dea Valma 17 februarie 2009 1:31 Răspunde
  • Noapte buna, tuturor.

    Valin 17 februarie 2009 1:39 Răspunde
  • stii ce e cel mai greu pentru mine? sunt casatorita cu un barbat destept, poate prea destept!
    intotdeauna am luaptat sa ma ridic la nivelul discutiilor lui, asteptarilor, pretntiilor, etc. nu stiu cit am facut un doctorat pentru mine, cit pentru el. e trist acum ca in loc sa imi fie mai bine, sa comunicam mai bine, sa se micsoreze distanta dintre noi, ea se adinceste de fapt. am devenit un partener de discutii incomod, care nu mai poate sa taca, care emite opinii si pareri…e un dezastru! nu mai pot fi mielul blind si tacut, care merge resemnat la taiere. cred ca mi-am cam taiat craca de sub picioare. dar nu-mi pare rau! am reusit sa ma descopar mai bine pe mine, am invatat multe, mai am desigur si mai multe…
    om vedea ce aduce ziua de miine. 2009 e an fara sot…

    Dea Valma 17 februarie 2009 1:39 Răspunde
  • sa va fie somnul lin dragii mei! eu de aici de „departe” ma gandesc la voi si va trimit ganduri frumoase.

    pisica draga, imi retrag scuzele ca mi-ai pus poezia pe blog…normal ca atunci cand am citit-o a doua oara (in tihna, fara pisici atarnate de mine) am „auzit-o”. multumesc…ai spus frumos.

    simona…ne este dor de tine! nu trebuie sa ne scrii dupa cum bine iti e bunul simt la fiecare in parte, nici nu ne insira unul dupa altul…spune decat „A!” (ca la dr, cu limba scoasa) ca sa stim ca esti bine. ai gandurile noastre bune! ca de altfel si alice. ma duc sa ii mai multumesc si ei inca o data.

    meninne 17 februarie 2009 1:53 Răspunde
  • 2009 e doar un numar
    cauta adinc adinc in sufletul tau si vezi ce gasesti, si de acolo vezi mai departe
    orice furtuna trece, ce ramine dupa e important……..
    dintre toate conteaza ce vrei, poti gasi motivatii pentru orice solutie si asa bine o faci ca te convingi si pe tine ca asa stau lucrurile dar adinc in sufletul tau stii acolo nu e decit adevarul

    Valin 17 februarie 2009 1:54 Răspunde
  • dea valma…stai linistita draga mea…am incercat sa fiu orice mi-am putut inchipui ca poate vrea sa fiu pentru el (recunosc dimplomele pe care le am acum si le tin in dulap le-am luat pentru mine)…si tot nu a fost bine. din contra…cred ca m-a apreciat intotdeuna mult mai mult cand mi-a pasat cel mai putin, de noi, de el. nici eu nu mai stiu…nu dau sfaturi…dar cauta-te pe tine, fie-ti bine cu tine…(repet…aste sunt urari nu sfaturi) bunul simt si respectul pentru oameni in general o sa te ajute in rest. tu tu tu tu tu !

    meninne 17 februarie 2009 1:59 Răspunde
  • valine o sa iti fie tare somn maine in caz ca ai repetitiile cu noaptea in cap!

    meninne 17 februarie 2009 2:01 Răspunde
  • va multumesc.
    de ceva vreme (sa fie cam un an, poate doi) am inceput sa cad la pace cu mine, sa incep sa ma accept asa cum sunt acolo unde nu ma pot schimba si sa ma imbunatatesc pe ici, pe colo, pe unde se mai poate repara cite ceva de natura sufleteasca. am inceput sa ma cunosc, sa stiu macar ce nu imi place. am realizat cit de important e sa am un hobby al meu, un refugiu, o lume mai buna in care sa uit de competitie, de agitatia inerenta vietii, unde sa ma simt bine. citesc mult in ultimul timp (atit cit imi permite „timpul liber”) si asta imi aduce pace. ma pasioneaza psihologia si lucrind acum intr-un spital universitar am acces si la carti de specialitate. dupa atitea diplome, voite si nevoite, m-am decis sa fiu autodidact si sa incep sa sap acolo unde cred eu ca e comoarape care pamintul o pastreaza pentru mine…
    am inceput sa inteleg ca in viata nu se ajunge neaparat undeva, prin viata se merge. fiecare pe cararile lui, unice, cu munti si vai, in pas mai saltat, mai alergat sau de plimbare, prin soare, vint, ploi sau ninsori. si fiecare ajunge acolo unde poate, poposeste acolo unde ii place.
    am inteles si ca viata e o lupta continua, cu tine, cu altii, cu anotimpurile. si ca de cite ori lasi garda jos si cazi intr-o agonie de lene, ceva, pe undeva, incepe sa scirtiie. daca balamaua e unsa la timp, nu se produc consecinte usturatoare.
    mi-e greu insa sa accept si sa realizez ca am atins niste limite, ca una din corabiile mele a esuat. ma incapatanez sa merg inainte, imi spun „la naiba cu principiile”, o relatie cere sacrificii, o palma pe un obraz cere ca eu sa intorc si obrazul celalalt. ma amagesc de ani buni cu ideea ca putem ierta totul, ca o putem lua de la capat cu acelasi partener. si totusi nu e asa, caci in noi lucreaza nu numai constientul, ci si subconstientul.
    nu mi-e teama de o decizie, oricare ar fie ea, sunt pe picioarele mele si imi pot purta de grija de una singura. mi-e teama insa sa nu iau decizia gresita, mi-e team ca ma voi intreba „dar daca…”, ca ma voi invinui ca nu am incercat totul, desi stiu ca totul nu poate fi incercat. mi-e teama sa nu las niste usi deschise…
    ma bucur ca m-am alaturat voua, prieteni virtuali, carora ma pot confesa, si de la care primesc pasare, un ceai cald, un cuvint bun. pate ca am nevoie de voi mai mult decit mi-am imaginat. totul e asa de suportabl impreuna.

    Dea Valma 17 februarie 2009 3:12 Răspunde
  • Dea Valma, mi-a placut mult melodia postata de tine. Am citit si postarile tale de la subiectele mai vechi de pe blogul Simonei si le-am apreciat… in special cele de la „De ce-am plecat din Romania” pentru ca si eu sunt departe de casa.
    Mi-era draga si Iana. Am vazut ca au fost ceva discutii pe blog la Alice si sper ca nu s-a suparat prea tare si va reveni.

    Rose 17 februarie 2009 4:38 Răspunde
  • dea valma…sunt in aceeasi corabie (eu i-as zice barca ) cu tine…daca citesti povestea mea afli ca si eu am avut aceeleasi „intrebari” ca si tine…la mine era ceva mai evident…as putea da multe exemple de lucruri concrete care m-ar fi putut pune in situatia sa aleg…dar viata stii cum e, de multe ori e cum vrea ea nu cum vrei tu.
    mi-a placut sa citesc prima parte a mesajului tau de mai de sus…pana am vazut unde te indrepti…apoi am inceput sa am o strangere de inima. este povestea mea in alt decor, cu alt personaj in rolul principal…nu exita o „reteta” ca sa fixam ce ni se intampla noua ( si la alte milioane …numai ca ei nu se intreaba…sau daca se intreaba merg grabiti mai departe pentru ca i-ar impietri raspunsul)…ma prostesc eu pe aici, ma pisicesc…dar am „studiat” problema asa ca multe le spun din intelepciunea altora nu din mintea mea zapacita…pisica poate garanta (ei am avut curajul sa ii zic). nu stiu daca stiti (banui ca tu dea valma stii deja daca spui ca ai acces la „specialitati”) dar …nu se dau sfaturi. cica trebuie sa intortoghezi omul cu dilema (a se citi problema) pana scoate el din mintea lui o solutie…asa ca orice imi iese din tasta…nu e sfat…e urare 🙂
    fii tu insati dea valma. caute-te si gaseste-te…cu omul tau iubit…nu cred ca o sa stii niciodata cum e mai bine…nu „sfatuiesc” pe nimeni sa stea intr-o situatie abuziva (cu toate ca asa multa lume o face!) cum se spune pe aici „cei trei A” : alcool, abuz, adulter …de astea trebuie sa fugi mancand pamantul…cel putin asa se zice in carti. realitatea, stim bine…pana nu ne umfla falca bine de tot de cateva ori nu plecam (doamne ajuta, la mine nu a fost cazul…decat abuz emotional…subtil…cu „acordul” meu obligatoriu!) in fine…stiti ce vreau sa zic…si ca sa imi continui ideea …in rest cred ca se merita sa mergi la consiliere, sa incerci sa stai in cap, in limba…in ce vrei…sa faci ceva…ce…fiecare trebuie sa aleaga, sa se „sfatuiasca” sa gaseasca!
    intre timp …ne tinem de mana si bem ceai si cafele in asteptarea SIMONEI!

    meninne 17 februarie 2009 5:30 Răspunde
  • Buna dimineata, buna dimineata… somn usor…

    Dea Valma vin sa-ti spun si eu ca viata e in primul rand acceptare… eu m-am zbatut in mine mana la sange si tarziu am inteles ca acceptandu-ma pe mine, lumea devinemia usoara.
    Dragii mei… o imbratisare, preiau si eu vorba lui Valin (daca imi permiti) am repetitii… dar o sa va port cu mine in gand. 🙂
    Simona, vorba lui meninne… nu ne lua la alfabet… spune-ne ca topaim pe-aici, ca esti… ca esti.

    pisica 17 februarie 2009 8:01 Răspunde
  • dimineata buna pisica draga. eu acum merg la nani 🙂

    meninne 17 februarie 2009 8:05 Răspunde
  • hai… du-te… am banuit eu ca nu dormi… si eu sunt ca robotelul… tanjesc dupa cald ,da nu merge, nu se poate… ma duc sa-mi scot sabiuta si sa „lupt”

    somn usor, somn usor!

    pisica 17 februarie 2009 8:12 Răspunde
  • Buna dimineata….Vin si eu cu cafeluta…neterminata de 2 ore…Dragele mele,draga Valin…daca v-as fi cunoscut….un strop mai mult…faceam noapte alba…cu vin ,prajiturele si cafea…Cu povesti si muzica buna…caci asta e una din pasiunile mele….
    Pisica draga intr-adevar ma intrebam ce zodie esti fiindca vorbesti mult:)),vrei sa le faci pe toate,comunici bine…si esti jucausa tare…Mie imi place mult asta la un om matur….Sa nu uitam sa ne mai si jucam?Nu Valin?Dea valma…..fa ce-ti dicteaza inima!!!Si de-ar fi sa gresesti este greseala ta…Sau uneori lasa lucrurile sa te conduca singure la raspuns….Va doresc o zi insorita cum este astazi la Constanta(desi e frig!!)……

    OANA 17 februarie 2009 11:21 Răspunde
  • Cangrena

    M-am trezit pe un pat rece de spital si cineva a inceput sa ma intrebe daca imi amintesc. Ce sa imi amintesc!? Mi s-a oferit o oglinda din care ma rpivea un chip invinetit, desfigurat. Un fior rece m-a cuprins si s-a trensformat rapid in tremor…
    Au inceput sa revina pe rind frinturi de viata, sa-mi amintesc de loviturile primate. Nu mai stiu exact cine, unde, cind si de ce a inceput sa ma loveasca. Ma doare totul. Nu-mi mai amintesc bine nici daca loviturile au inceput de la cap sau de la picioare…ba parka de la picioare…Da, da, cineva ma calca pe degete cu niste bocanci mai si grei, apoi loviturile in fluierele picioarelor, suturile in fund, niste cutite in rinichi, un uppercut la ficat, palme peste fata, pumni…Auuuuuuuuuuuu! Ceva mi-a patruns in suflet. Ma doare pieptul de o durere difuza, nelocalizata. Nu stiu ce mi-au dat sa inghit, dar simt miros de hoit, de putreziciune.
    Acum imi amintesc clar ziua cind mi s-a dat diagnosticul: cangrena sufleteasca…Nici n-am putut sa deschid gura si sa urlu, ca sa nu las mirosul acesta greu, de hoit, sa iasa afara; nici sa las o lacrima sa curga, caci si lacrimile-mi sunt imputite…si ceara din urechi, toate secretiile unui trup in care salasluieste un suflet macinat de cangrena. Intreaga mea viata pute!
    Cind I-am rugat pe medici sa imi recomanda un spital unde sa ma duc sa imi amputeze partea cangrenata din suflet, au ridicat din umeri, mi-au zis ca nu exista asa ceva…
    Dar eu stiu ca ei ma mint, ca si asta e tot o lovitura din diabolical plan ce mi s-a pus la cale. Mai zac aici un pic, sa mai prind puteri, dar am sa evadez, si-am sa gasesc eu ceva…Stiu sigur ca am sa ma fac bine!

    Dea Valma 17 februarie 2009 12:06 Răspunde
  • dragilor, scuze pentru spelling…la lucru am spellingul in engleza, si unde cred el ca recunoaste cite ceva, ajusteaza fara sa mai intrebe!

    Dea Valma 17 februarie 2009 12:08 Răspunde
  • darga mennine, multumesc de urarile tale.
    si eu incerc multe. am trecut de faza intrebarilor retorice cu „de ce mie, cume se poate, etc”. am ajuns la „cum/ce sa fac sa fie mai bine”, am trecut la planul lui Alice: pe dracu-n patru!
    merg pa psihiatru, consiliera, cum vrei sa-i spui…din pacate merg de una singura, ca principialul meu sot nu crede in asa ceva. si asta nu stiu cit poate sa rezolve ceva. m-am gindit ca sa ma repar intii pe mine, si poate atunci, daca eu voi fi bucuroasa, voi putea sa dau mai mult, sa ignor mai mult…
    din nefericire si la mine e vorba tot de un Abuz emotional, si asta e cel mai greu din toate. macar daca te pocneste fizic, iti iei jucariile si pleci…dar cind te pocneste in moalele sufletului, iti imprima o miscare de rotatie de invirti zile intregi ca un titirez, fara sa stii ce-i cu tine.
    solutii exista, le vad, le miros, le simt…am sa ajung in pasi de Tango sa le infasc.

    Dea Valma 17 februarie 2009 12:18 Răspunde
  • DRAGII MEI, SUNTETI MINUNATI…
    Pentru ca m-ati iertat, de fiecare data, si m-ati asteptat si m-ati inteles.

    Am lipsit fiindca, asa cum va spuneam, am avut de scris pentru noul numar Tango (cel care apare la sfirsitul lui februarie) si au trecut zile, ceasuri, sentimente diverse.
    Imi faceti o imensa bucurie sa va gasesc aici, sa constat ca vorbiti si va este bine impreuna, credeti-ma ca sunt euforica la gindul ca rezonati asa frumos intre voi, as vrea sa va simtiti liberi si sa discutati despre orice va trece prin minte, n-am avut nicio clipa aspiratia absurda sa vad postari legate strict de ceea ce scriu, pe cuvint de onoare ca insemnarile mele nu se vor o tema impusa, dimpotriva, va multumjesc pentru idei, melodii, initiative, pareri, confesiuni.
    Citesc rind cu rind, de mai multe ori, ceea ce-mi scrieti, ma simt vinovata ca uneori nu reusesc sa raspund fiecaruia in parte, dar vreau sa stiti ca imi sunteti prajitura si medicament, promisiune si implinire.

    Dea Valma, bine-ai venit, admir ceea ce scrii, ceea ce gindesti, inteleg dramatic stadiul in care te afli, am trecut de foarte multe ori peste aceste granite, am infruntat stres si dileme si ingratitudini, pina la urma s-a intimplat ceva, am primit cite-un sut in fund si, implicit, am fost nevoita sa fac pasul inainte. Iti multumesc, sa nu pleci!
    Dragii mei, am mai scris ceva azi, asta apropo de relatiile noastre zbuciumate si erorile de pilotaj sentimental.

    Va sarut pe toti, va multumesc, va multumesc…

    simona 17 februarie 2009 12:30 Răspunde
  • am citit tot. ,,va multumesc, va multumesc…” m-a facut sa pling.

    salvecris 17 februarie 2009 14:59 Răspunde
  • Mi-am inveselit ziua… Daca pana acum rasfoiam in prima faza revista Tango, numai ca sa-ti citesc insemnarile, draga Simona, acum ma mir si eu ca la cat timp petrec on-line nu mi-a traznit prin minte sa dau un search….

    Si iata ca am cate ceva de citit 🙂

    Multumesc

    Lelaina 11 martie 2009 18:17 Răspunde
  • Am citit cu satisfactie multele pareri ale celor dinaintea mea. Sunt incantat de cata intelepciune si maturitate dau dovada unii oameni . Am o singura nedumerire si o remarca ,ce se adreseaza in special tie, draga Simona ,ca si onorabila gazda a noastra : ma intreb ce paradox se petrece in viata ta ( si nu numai !) de ai parte de niste deceptii de o amploare nemeritata . Sunt catranit efectiv, cum poate un barbat ce s-a apropiat sufleteste / amorezat de tine ,sa nu fie din zi in zi un barbat mai fericit ,cand are alaturi de el o inteligenta asa de mare,un suflet atat de sensibil si orientat temporo-spatial ?! Pai trebuie sa fie ori nesimtit,ori nebun ,ori imatur ,ori cu tinte perene ,un barbat care numai citind emanatile creierului si sufletului tau, sa nu se amorezeze definitiv si irevocabil. Nu vreau sa par un culegator profesionist de scame de pe gulerul tau si nici nu vreau sa sune totul a declaratie de dragoste

    adi_simplu 18 iulie 2009 22:02 Răspunde
  • Te rog sa nu imi spui celebra afirmatie cu furtunile hormonale ale barbatilor,pentru ca si eu sunt barbat ,unul cat se poate de normal,cu bune si rele (zic eu) si vreau sa cred ca in cercul de oameni din jurul vostru ( draga Simona,Alina ,Alice etc) exista barbati ce nu si-au atrofiat ,prin neutilizare, centrul nervos al nevoii si de inteligenta,rafinament al gandirii si cu capacitate de daruire , din partea femeii de langa ei ! Ori aveti ( va rog sa ma iertati ca am cutezanta de a spune ) un „talent” deosebit de a atrage mai mult speciile mai putin evoluate moral !

    adi_simplu 18 iulie 2009 22:23 Răspunde
  • Adi, iti multumesc pentru increderea pe care o aloci ipoteticului meu magnetism, dar ultima data cind m-am lovit de vreo inteligenta afrodiziaca era prin „Patul lui Procust”. Pentru ca m-ai rugat sa nu fac apel la sablonul cu intemperiile subiective masculine (nu le-as spune neaparat hormonale, ci mai degraba prea confortabile pentru ei insisi), trec peste asta, cu o tacere din care esti liber sa intelegi orice. Insist: n-am fost niciodata feminista. Nu explic caderile feminine prin superficialitatea masculina si nici nu cred in independenta femeii – mai ales cea sufleteasca. Mi-a fost necesara dragostea, precum intiiul vas cu apa, la granita oazei. Dar a continuat sa-mi fie sete toata viata.
    Ma incinta (terapeutic) faptul ca ti se pare nedrept ca eu sa-mi supraveghez lacrimile intr-o noapte de simbata spre duminica – ascultind Metallica. Multumesc (nu-ti doresc sa afli vreodata cit de mult).

    simona 19 iulie 2009 8:28 Răspunde
  • Nu se poate sa nu depasesti chestiile astea ,Simona ! Nu sunt nici calificat si nici atat de experimentat (desi la cei 36 de anisori ai mei ,ar trebui probabil sa fiu mai „versat”) sa iti dau sfaturi/solutii / sugestii si nici n-ar fi elegant. La urma-urmei ,le stii tu mult mai bine decat mine si decat multi altii ! Mai stiu ca la un moment dat vei primi ceea ce iti doresti in viata ta , desi poate o sa vina cand te astepti mai putin . Ceea ce pot sa fac eu pentru tine doar ,o scanteie care poate sa te determine sa revii acasa in Romania,alaturi de noi, fac cu drag. Si am inceput prin a-ti cumpara cartile publicate si sa le recomand tuturor perietenilor,cunoscutilor ,pacientilor mei,colegilor,dusmanilor cu care mai vorbesc (poate ii mai domesticesc),rudelor,neamurilor etc. Poate asa,usor,usor,pun si eu umarul la binele tau ,pe care il meriti fara indoiala !
    O sa inchei printr-un citat ,pe care o sa-l recunosti, ,ce consider ca ti se potriveste ,cu o adaptare usoara la situatie:
    „…. Nu te subaprecia Simona,tu esti orice, numai o femeie simpla nu ! ..”

    adi_simplu 20 iulie 2009 23:23 Răspunde
  • Adi, n-am spus (si n-am gindit) ca n-o sa depasesc etapa. Sunt inepuizabila in materie de trecut la alte etape. E voluptatea mea caracteristica. Iti multumesc pentru incredere si pentru intelepciunea ta. Ma ajuti mai mult decit crezi. Primeste-ma printre pacientii care urmeaza strict indicatiile, sunt de-o disciplina infernala, daca promiti ca ma vindec. Deja ma simt mai bine – si nu cred ca e doar efectul placebo.

    simona 21 iulie 2009 11:42 Răspunde
  • Sper sa nu devin enervant deja ,pt ca numai eu mai scriu aici . Dar am citit toate materialele tale din blogul acesta si rad cu pofta de extraordinarele idei ,pe care le redai .Sigur ca mai sunt si lucruri sobre ,la care nu pot sa schitez nici zambete ,legate de probleme personale . Am epuizat si site-urile ce contineau citate din „operele” tale. Am citit si ce scriau si altii despre Somona Catrina .Urmeaza sa-mi soseasca si cartile tale ,pe care o sa savurez. Oricum ,cu riscul sa ma ia cineva drept lingusitor ,ori un siropo-lesinos iremediabil (prin atatea cuvinte laudative) trebuie sa ti-o spun : ESTI UN FENOMEN ! Ai un nume predestinat pentru a fi Fenomen ,desi tot o/un Katrina (uragan) a avut conotatii negative in natura !
    Am o bucurie aproape copilareasca ,cand ma gandesc ca am putut sa am un dialog cu tine . De fapt sunt mandru ! Eu iti multumesc ,pentru rabdarea si cuvintele alese cu care raspunzi !

    adi_simplu 21 iulie 2009 22:56 Răspunde
  • Adi, esti departe de a fi enervant, ma enervezi numai cind devii defensiv si excesiv de politicos 🙂 Glumesc (daca mi-ai vedea chipul cind scriu, n-ar fi nevoie de precizari). Nu ma enervezi, dimpotriva, ma coplesesti, devotamentul tau ma vindeca de incertitudinile curente. Nuuuuu, nu, sunt un fenomen, adevaratele fenemene ale spiritului s-ar simti ofensate de aceasta alaturare, sunt un om cu destule limite, retineri si puncte vulnerabile…
    Nu-ti face griji, te rog scrie aici de cite ori ai ocazia sau tentatia, poate ar fi insa mai luminos si mai comod sa scrii mai „in prezent”, chiar daca te referi la postari mai vechi, dar vino la suprafata, la cel mai recent material, asa am ocazia sa raspund mai prompt si mai proaspat, sper…
    Sunt sigura ca tuturor prietenilor mei de pe acest blog le-ar prinde extrem de bine sa intervii mai des… Multumesc iarasi, in zori…

    simona 22 iulie 2009 9:13 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title