Daca ne-am lua si pamintul sub picioare, atunci cind ne luam lumea-n cap, am face din Romania cea mai iubita tara de pe glob. E drept, patriotismul nostru s-ar servi feliat, asa cum se recomanda in asemenea situatii: fiecare ar lua din tara ce i-ar fi lui de folos (suveniruri, bani, iubiri, diplome) si le-ar duce in noul adapost.
Am fost zilele trecute la un festival romanesc, la Toronto. Citeva sute de nelinistiti, cu mintile torturate de convulsii tricolore – si cu steagul in brate, pe obraz, in rucsac sau in decolteu – au salvat si anul asta orgoliul Romaniei. Suntem zeci de mii de romani numai in Toronto – si doar vreo 500 dintre noi am indurat ora de soare si orele de ploaie ca sa spunem ceva, sa fim auziti macar de politia care ne pazea ca pe galagiosii de la Greenpeace.
Sigur, suna atit de tragic-militantist, mai ales ca nu suntem nici generatia Vietnam, nici nu maimutarim razboiul nuclear (daca ne tot ameninta cu el de-atitia ani, ni s-a mai blazat vigilenta), dar am fost frumosi acolo – imi pare rau ca n-am mai facut poze si cind norii se rupeau deasupra noastra, ca sa vedeti ca nu ne-am dat dusi, cu tot medievalul risc al pneumoniei. Probabil ca de-acasa ne vedem ca niste suporteri de fotbal, ca si cum am urmat echipa in deplasare si acolo am incasat-o (si noi, de la publicul-gazda, dar si echipa, de la autogoluri).
Asta e lovitura noastra de la 11.000 de kilometri.
Mdaaaa……mi se amesteca sentimentele referitor la astfel de manifestari dar personal n-am inteles niciodata care este scopul lor.
Daca e cineva care stie, m-as bucura sa-l aflu.
O saptamina frumoasa la toata lumea !
Simona, te-ai gandit daca te mai intorci aici, in Romania, vreodata (evident, ma refer de tot, nu in vizita)?
Rose, scopul oscileaza geografic, am impresia. Depinde care a profilul imigrantului roman din tara respectiva. Sunt diferente majore de la o tara la alta. In Canada, ca sa fiu cinica, de obicei la mijloc sunt niste fonduri si subventii care trebuie justificate. Sau macar activitati care (intr-un viitor lucios) sa aduca fonduri si subventii de la guvernul canadian si guvernul roman. Asa e durerea. Asa se si explica „entuziasmul” comunitar.
Je, draga mea… M-am gindit, ca sa fiu sincera. Asta e verbul. Dar sa nu ma intrebi la ce concluzie am ajuns, fiindca azi am o zi proasta si incerta si nu mai stiu ce sa cred… Voi reveni…
Eu, nu m-as intoarce de tot. Nici macar nu m-am gandit la asa ceva, doar ca a venit vorba. Ce mai face Dara?
Anca, intr-adevar, decizia migrarii in general e foarte personala, e greu de stabilit ce-ar trebui. Fiecare le stie pe-ale lui. Dara e foarte bine, multumesc. 🙂 Cine esti, de fapt? 🙂 Ca sa-i spun…
Am fost si eu la festival. Din pacate am prins faza de frig si ploaie. Dar cu ocazia asta am aflat de concertul lui Seicaru si abia astept sa se faca 7 Noiembrie.
Multumesc de raspuns. Dara nu ma cunoaste. I-am tot citit articolele pe site-ul lui Andrei Partos si mi-au placut mintea si limba ascutita pe care le are. De tine am aflat din emisiunea lui, cand tu si Alice ati fost invitate. Am incercat sa fac rost de cele doua carti pe care le-ati prezentat si nu am putut. El ti-a recomandat blogul de multe ori si imi pare rau ca nu i-am ascultat sfatul. Mi-a facut mare placere sa te citesc.
Eu mi-am petrecut mai bine de jumatate din viata de adult in America si am fost adult o bucata buna de vreme. Ma simt aici, acasa – dar asa cum ai spus, fiecare le stie pe ale lui.
Te sarut,
Anca
Anca, atunci ii multumesc si (sau mai ales) lui Andrei Partos (care a asa dragut si, pe site-ul sau foarte interesant, http://www.andreipartos.ro, are inclusiv un link catre blogul meu), fiindca te-a calauzit spre noi. Cartile noastre pot fi comandate online, in lipsa de alta varianta. Ma bucur mult ca esti aici si iti multumesc! Si mai vino… 🙂
Rose, pacat ca ai prins numai ploaia de la festival. Cind am ajuns in Mel Lastman Square si am infipt steagul la fata locului (la propriu), era inca soare. Dar noi ne-am trezit de dimineata. 🙂
Da, Simona , asta poate fi un motiv din punctul de vedere al organizatorilor. De fapt nu gasesc un motiv pt care mi-ar face placere mie sa merg la astfel de activitati.
Oricum , daca cineva a mers si s-a simtit bine, m-as bucura sa aflu ce fel de sentimente a trait……
Simona, nu am vrut sa te supar…poate ca daca as fi fost plecata, nici eu nu m-as intoarce…Dar, uite, o sa para ridicol ce spun acum…Stau in bucuresti de 20 de ani, doar ca acasa ma simt acolo unde m-am nascut.
Cand citeam Cartea postala Noi suntem zeite, a lui Alice Nastase, am plans de multe ori cand scria ce dor ii e de tine, si te alinta „departea mea”…
Si acum am pus m. multe semne de punctuatie decat cuvinte, exact cum nu iti place tie! off!
Draga Simona, am venit si eu sa iti pandesc raspunsul la intrebarea lui je si acum, pe langa ca ma pandesc pe mine, te pandesc si pe tine 🙂 Dar acum stiu si inteleg ca raspunsul e foarte personal, nimic nu se compara cu nimic altceva in domeniul plecarii si intoarcerii acasa.
Draga Simona, iti iubesc articolele, fie ele scrise in zilele tale proaste cum le numesti tu, marturisesc ca ele ma aduc pefrecventa caii pozitive de a vedea viitorul. Ca multi romani plecati din tara ma intreb adesea daca acum e timpul de a ma intorce acasa sau mai tarziu, sau niciodata. De fiecare data cand ma hotarasc sa ma intorc analizez problema atat de profund incat vad numai dezavantaje si-mi spun ca pentru binele copiilor e bine sa raman. Si plang, si incerc din nou la examene de echivalare.. si invat si mi se face lehamite ca dupa ce am terminat o facultate si un masterat la mine in tara, aici ei ma trimit sa urmez un curs de math la high school, i-mi arata la open house niste aparate pe care ei le considera super moderne si pe care ti le prezinta de parca tu nici nu ai auzit vreodata de ele de parca in tara ta automobilul inca nu a patruns, sau radioul de internet sa nu mai vorbim. Stii care a fost prima intrebare (de la o persoana crescuta si nascuta in Canada) in prima mea zi de lucru? daca in Romania sunt automobile de parca am calatori cu camilele.. Am fost foarte suparata, dar m-am uitatala ea si am vazut caci in toata viata ei probabil nu auzise de revista Vogue pe care eu o aveam in geanta, pentru ca era incaltata cu o pereche de adidasi asortati cu o fusta de dantela si era profesoara…Simona, ti-am spus offul meu, cred ca am o zi proasta, tie iti doresc o zi senina.
Ooo, Irina, doamnele in adidasi si fuste de dantela sunt febletea mea occidentala, pe ele nu le poti scoate din ale lor.
Ciao Irina,
Imi pare rau ca ai suparari de genul asta, dar tu stii foarte bine ca esti deasupra multor demoazele de-acolo.
La inceputul anilor ’90 in scoala in care invatam a venit o tipa, profa de franceza, de loc din Corsica, era masteranda si avea un schimb de experienta cu tarile ex-comuniste..Si ne-a predat cateva zile franceza, a locuit la o profa din scoala mea..care a fost gazda ei pe parcursul experimentului asta.Si era siderata doamna respectiva, care incercase sa-i asigure tot confortul in apartamentul ei de 4 camere, asa inghesuit si ”comunist” cum era dindu-i si baie personala, ea si ai ei folosind-o doar pe cea de serviciu cat au avut musafiri din Vest:)
Iar tipa respectiva desfacandu-si bagajele a inceput sa insire: lanterne, baxuri de acumulatori, diverse medicamente anti-rabie, ghiduri in franceza despre cat de periculos este sa calatoresti in Romania. Si era vorba de tara europeana, Franta nu e chiar asa de departe, au fost ceva legaturi ante si interbelice intre noi si ei..dar asta li se spusese.Poate ca pana la urma nici nu e vina omului ala simplu, din popor, traitor in tara occidentala, ce daca acea cunostinta a ta e profesoara?
Asta este nivelul pana la care pot ei sa se ridice, de fapt unii dintre ei, ca e detestabil sa ma apuc acum sa generalizez..Adidasii la fusta dantelata va fi fost maximum pt ea in eleganta si feminitate, iar eu am remarcat, umbland prin lume fie ca simplu turist, fie cursant trimis pe la diverse training-uri de firma la care lucrez , ca destui oameni nascuti si crescuti intr-un alt sistem al valorilor decat cei din est, care au trecut prin niste experimente triste de extrema stanga, au complexe de superioritate. Sau asa se comporta unii dintre ei, pe mine nici nu ma deranjeaza chestia asta, ii iau la un misto teribil si le demonstrez destul de usor celor ce ma provoaca, desigur: )..ca nu-i mare lucru de capul lor! Bineinteles ca si eu am exagerarile mele, dar le aplic exact celor care din prostie insistenta nu stiu sa se opreasca si inteleg sa umileasca asistenta crezandu-se buricul pamantului. E drept, din fericire, nu trebuie sa-mi duc viata printre ei acolo, asa cum e cazul tau.Dar eu sunt sigura ca o sa gasesti in tine puterea sa fii deasupra lucrurilor astora de 2 bani care ti se-ntampla si vezi partea frumoasa a vietii canadiene. Iti doresc toate cele bune si-ti tin pumnii sa depasesti cat mai repede examenele acelea de echivalare pe care, sunt sigura, daca nu le-ai trecut inca, a fost din motive de limba sau financiare, in nici un caz nu se datoreaza vreunui ”lipsus” de-al tau!
Simona te pup.
Mie imi pareti doar naturali(zati) acolo si deloc ”snopiti” de echipa adversa!
Cel putin, asta vad eu in pozele in care sunt incantata sa te regasesc si pe tine
”stegara fruntasa”: )
Cred ca decizia ta de a trai acolo are niste motivatii serioase, dincolo de ce ai scris pe blogg, dincolo de orice declaratiune data vreodata de tine oficial, ca sa spun asa; si ma gandesc acum la ‘inside’ ul acela pe care il are fiecare om, el cu sinele-i.
Eu sunt convinsa ca nu ti-a fost si nu-ti este usor acolo in Canada, desi tu esti un om peste medie din multe puncte de vedere, e greu de crezut ca nu ai fi razbatut si nu ti-ar fi iesit ceea ce-ti planuisesi, ma refer acum la viata profesionala. Si spun asta nu pentru ca ma simt brusc in rol de intelegatoare ad-hoc, eu n-am avut niciodata in cap plecarea definitiva din Romania, m-am incapatanat sa raman si sa-ncerc sa traiesc aici, cu toata mizeria si dezamagirile aferente, tipic mioritice, etc.
Dar sunt sigura ca nu e usor sa-ti cladesti o viata nicaieri in lumea asta, cu atat mai putin in alt loc si alta mentalitate decat cea ”de bastina”
Viata personala nu-mi permit sa o abordez aici, in ceea ce te priveste, sunt sigura ca nici ea nu e o ‘sinecura’; probabil un om atat de frumos si complex cum esti tu isi gaseste destul de greu fericirea, siguranta, confortul. Cat despre seninatate, asta-i o treaba care ar fi minunat sa vina mai repede, mult inaintea senectutii, altfel o sa imbatranim, cele mai multe dintre noi, ca niste nebune care au ratacit cheia. Si cartela de acces. si usa, si tot!
Seara super sa ai, in caz ca arunci un ochisor pe-aici:)
Multumesc Una pentru cuvintele frumoase, locuind in Canada am inteles ca e o perioada de adaptare, foarte grea pentru oricine, dar am mai inteles ca nu poti sa-i schimbi tu pe ei ci trebuie sa-ti schimbi tu modul de gandire. Te imbratisez pentru sufletul tau cald care strabate pana aici in tinuturile acestea foarte reci..
Draga Simona
Am fost si eu la sarbatoarea amintita si desi iti citesc blogul de ceva vreme marturisesc ca n-am reusit sa-mi depasesc o anumita timiditate sa o spun in persoana:). Am ajuns tot in orele ploioase dar m-am bucurat sa vad totusi destula animatie si ceva voie buna chiar daca atmosfera era pe alocuri oarecum sfioasa si romanii parca stanjeniti, nesiguri de ce sentimente ar trebui sa aiba…
Am mers sincer din nostalgie, imi era dor sa aud in jur doar romaneste, sa am macar senzatia unei comunitati care pare sa lipseasca altfel. Multe comunitati de emigranti au astfel de evenimente unde se aduna cu muzica, mancare, ziare pentru a sarbatori o anumita cultura, pentru a-si sarbatori originea si eventual a si impartasi-o cu trecatorii canadieni. Sarbatorim diversitatea… un motiv romantic:)
A reaparut ziarul „National”!
http://www.ziarulnational.com/
Rose, motivul iti va parea sfisietor de simplu: mergem la asemenea intruniri fiindca ne place. Cu tot ce presupune acest verb. E o chestiune de perceptie, atita tot. De-aia te si inteleg…
Je, draga mea, nu mai sunt abatuta 🙂 Sunt fericita iarasi 🙂 Era de asteptat, de altfel…
Amalia, din motive groaznic de subiective am plecat, din motive splendid de subiective am sa ma intorc, atunci cind va fi sa fie. 🙂 Asa e…
Irina, atunci cind ai sa fii pregatita sa te intorci, ai sa stii. Pina acum vreo trei luni, mie nu-mi trecea prin cap sa ma intorc. Ii repezeam pe cei care indrazneau sa ma impinga la asa ceva. Dar acum, reconsider, imbarcata pe niste revelatii majore.
Una, am citit cu nesat povestea ta, vizualizam perfect scenele. E uluitor cita curiozitate si cit amar poate aduna o secunda, citeodata… In alta ordine de idei, eu am plecat (printre altele) si pentru ca, altfel, m-as fi intrebat toata viata cum ar fi fost daca… Iar la asta nu-ti poti raspunde pina nu pleci. Acum am vazut. Si sunt multumita cu ceea ce am adunat spiritual, in anii de exil. Dar a venit alt moment, alta stare, cind nu ma mai asteptam.
Olga, draga mea, de ce n-ai venit sa vorbim, la festival?… Mi-ar mai fi trecut ploaia din ginduri, ai vazut ca noi ne-am zgribulit romaneste sub o umbrela generoasa (iar la final am esuat la un restaurant japonez)… Data viitoare nici o secunda sa nu mai eziti… 🙂 Bine-ai venit pe blog…
Nelu, de la tine aflu! Fantastic… Spectaculoasa revenire a marcii temporar pierdute… Multumesc mult! 🙂
Simona, ma bucur mult ca nu mai esti abatuta! Si astept revelatiile splendide care te vor aduce iar aici (daca va fi sa fie).
AncaG draga, la multi ani! Sa fii sanatoasa, sa fii fericita si sa-ti fie viata plina de zambete si de bucurii. Te admir pentru puterea de care dai dovada si mi-as dori sa fiu la fel cand voi avea un copil. Citind povestile tale, mi-am dat seama inca o data de cate minuni este capabila o mama pentru fiica ei! Te imbratisez.
Simona, mi-am permis sa o urez pe Anca aici pentru ca stiu ca citeste chiar daca nu mai scrie atat de des. Deocamdata. Multumesc si tie.
Simona, am citit ce ati scris si am vrut doar sa-ti spun ca „eu te astept, cu bratele intinse, intre doi talhari de zapada”. Si ca te iubesc mult. Si ca o sa-mi fie dor de tine si dupa ce te vei intoarce, fiindca mi-a intrat dorul in oase si nu o sa-mi mai treaca niciodata.
La multi ani, ancag!
stiu tacerea ta si ma rog pentru tot ce ti-am promis.
la multi ani AncaG… sa-ti fie viata frumoasa-frumoasa si tie si Taniei… Tania, sa-ti traiasca mama!!!
pentru tine anca…
http://www.youtube.com/watch?v=H2nnELIxHjI
La multi ani Anca! Sa fii sanatoasa, fericita si Tania sa devina o femeie la fel de puternica precum mama ei!
La multi ani, Anca! Sanatate, multa rabdare si putere cu Tania! D.zeu sa va ocroteasca!
Poate prea nocturn si intirziat si sfios, la multi ani, Anca! In rest… stii.
La multi ani,AncaG,numai ganduri bune si fericire iti urez din toata inima!
La multi ani Anca G! Sa-ti fie viata linistita alaturi de fiica ta, Dumnezeu sa va dea putere si intelepciune.
La multi ani, Anca draga!
simona ,noi oricand te asteptam cu bratele deschise ,insa cel mai important este ca tu sa te simti implinita si linistita ,aici sau acolo .Asta conteaza cel mai mult .te pup
Buna seara, am intrat doar pret de o cafea tarzie si va multumesc, va multumesc, va multumesc! Va spun si voua ce am spus tuturor celor care mi-au urat si m-au intrebat in acelasi timp „ce-mi doresc eu”…ei bine, un copil sanatos la cap, multumesc mult 🙂
Daca stie cineva de unde se poate cumpara….
Va imbratisez cu drag!
PS – Pisica mea draga, ce ghem frumos mi-ai desirat tu la ureche! Ei bine da, if we hold on together s-ar putea sa iasa bine intr-un final! Iti multumesc personalizat, fastacit, fericit 🙂
PS 2 – Simona, gazda noastra draga, iubita lui Alice si prietena noastra de nadejde…aici sau acolo, departe sau aproape puntile dintre sufletele noastre nu se vor mai rupe-n veci. Ca sa citez un vers vechi drag sufletului meu „ca esti aproape sau nu esti/ aceeasi dragoste ma frange….”. Chiar asa! Iar tu cand va fi sa vrei sa alegi fa-o cu tot sufletul si priveste numai inainte! Incapatanat inainte…n-ai cum sa gresesti
Draga Simona,
De curind am descoperit blog-ul tau si imi plac foarte mult articolele tale. Fiind plecata din Romania de 17 ani (de la virsta prea frageda de 16 ani) si stabilita in Toronto, multe dintre articolele tale ma ating profund la suflet. Editorialul tau ‘Iar in urma lor tresare falnic inima romana’ din Jurnalul Romanesc m-a lasat in lacrimi. As dori sa-ti trimit un email personal, daca este cumva posibil, nu sunt prea curajoasa inca sa las un mesaj public pe blog.
Ciao Simona,
Din pacate voi lipsi toata saptamana din tara si habar n-am cum va fi cu accesul la internet, deci cam asta seara este ultima ocazie ..
Asa ca ma ”arunc” , precum pisi care a inceput s-o felicite pe Anca G. cu niste zile bune inainte, si-ti urez din tot sufletul la multi ani fericiti si iubiti.Mai sunt doua zile pana cand vei avea un tort glazurat,sper,cu ce culoare vrea muschiu’ tau languros, dintre atrii si ventricule.
Sa fii sanatoasa si sper sa ne fim aproape si pe viitor. Pentru mine esti un om deosebit si crede-ma, nu te urc,spunandu-ti asta, pe un piedestal; cum nici nu-s vreo maestra-n osanale,cum nici nu-mi inchipui ca asta-ti doresti de ziua ta, te imbratisez cu mult drag aici, sperand sa se-ntample curand si intalnirea noastra.
… am asezat cuminte in forme dinainte alese, ciocolata topita cu pudra de ghimbir. am amestecat-o usor si atent cu alte arome, cu faina cat mai alba si galbenusuri vesele-portocalii, cu spuma albusului ce rade sub tel, cu zahar, cu vanilie… ce sa fie?
glazura o sa fie bleu ciel ca inceputurile diminetilor, cand umbrele somnului se mai amesteca in caimacul din ceasca.
si voi desena, ca scolarii, cu degete moi, doar cateva vorbe:
LA MULTI ANI, SIMONA! in romania este deja … ziua ta.
La Foarte Multi Ani Fericiti! si glazuri multicolore!
Sa ne traiesti si sa ne scrii!
LA MULTI ANI, draga noastra Simona! O imbratisare calda, urari de bine, de tot binele pe care-l meriti!
La multi ani, Simona lui Alice, iubita lui Alice si a noastra ! Te asteptam pentru imbratisari veritabile, cu torturi veritabile, asa cum esti tu si scrierile tale.
Sa fi fericita si iubita asa cum meriti.
La multi ani , Simona! Sa -ti fie viata frumoasa, dorintele inimii sa se indeplineasca, sa urci mereu trepetele implinirii profesionale!
La multi ani ,Simona! Tot binele din lume ti-l doresc, sa ai parte numai de bucurii,impliniri si dragoste nemasurata !Te pup
La multi ani,draga mea! Sa-ti fie zilele insorite si fericite!
La multi ani, Simona!
Cu mare drag
La Multi Ani fericiti si plini de rost ,asa cum esti tu si precum ii meriti tu din plina, draga mea Simona ! Tu care ne faci viata o sarbatoare ,prin tot ceea ce ne scrii si ne spui ,ai ocazia sa beneficiezi de o sarbatoare a ta speciala . Nu uita ca si noi vrem sa facem parte din bucuria pe care o simti astazi,in mod deosebit.
http://www.youtube.com/watch?v=idSfJMedL04
Cu mult drag,Adi
La multi ani, Simona!Sa.ti fie bine!
La multi ani, Simona!
Simona,
La multi ani frumosi si sanatosi!
Sa nu obosesti nicicand sa ne aduci un zambet pe chip, in stilul tau inspirat si inconfundabil, draga Simona. Cu multa admiratie iti doresc din suflet: LA MULTI ANI FRUMOSI! 🙂
Cu drag, Roberrta
„Imbraca-te in alb, acopera-ti sufletul cu un rasarit de soare, apoi pune-ti o dorinta la incheietura mainii stangi!”
La multi ani, draga Simona!
La multi ani, Simona!
Sa fii fericita!
De o mie de ori, La Multi Ani, Simona ! te sarut
La multi ani Simona ! La multi ani si jumatatii tale de suflet de aici! Va doresc sa ramineti la fel de frumoase si peste patruzeci de ani, sa ne intilnim si sa povestim. La multi , multi ani !
Iti spun si eu , La multi ani, Simona, sa-ti fie drumul lin, si viata senina, sa-ti fie inceputul asta unul intreg, care sa-ti umple inima de dragoste tanjita, inalta, definitiva…
Sa fie asa cum iti doresti, macar de acum inainte…
La multi ani, cu toata dragostea lumii ce ti-o port !
Draga Simona, cu emotie si cu admiratie iti spun si eu „La Multi Ani”, si iti multumesc ca prin ceea ce scrii ne usurezi mult sarcina de ajunge la anumite adevaruri despre noi insine si, pe de alta parte, tot cu condeiul tau, ne aperi de asaltul spalatorilor de creiere, care umbla tot mai liberi in zilele noastre . Te imbratisez cu drag de la Chicago, in fond de la o aruncatura de bat 🙂
Draga Simona, cu intarziere iti urez si eu „La multi ani!” si sper din inima sa ai parte de tot ce iti doresti mai intens si mai profund de la viata.
LA MULTI ANI ! Simona Catrina. Sanatate si impliniri si din Timisoara :).
urari de bine si felicitari din toata inima, cu multa admiratie.
Hello,dragii mei
Pareti cam fugiti la joaca, in curte; nu stiu, inca, in curtea cui: ))
Am revenit, dupa cum vedeti, vie si intreaga, ba, am si facut un circuit cuprinzator prin blog sa vad ce s-a mai intamplat. Simona, inca o data, la multi ani, dupa aproape o saptamana cand am realizat ca nu voi fi online in 22. Sper ca ai petrecut minunat si ca iubitul tau a determinat macar o parte din vise sa se intalneasca de ziua ta cu tine.Vai ce topica alandala a iesit: )
Nu o sa credeti, dar azi am postat prima oara pe blog-ul lui Alice. N-a fost greu, am simtit ca trebuie sa explic niste chestii cuiva..
Va pup indescriptibil. N-am somn, poate va uitati un pic incoace sa mai povestim, daca sunteti prin zona!
Va multumesc, tuturor va multumesc! V-ati amintit de ziua mea si ati traversat cu emotie pragurile blogului, ati fost aici, cu mine, mi-ati dat idei – cu sau fara voia voastra. Si mi-ati amintit de scadentele sentimentale ale anului si de datoria pe care o avem fata de sufletul nostru. VA IMBRATISEZ SI VA SARUT SI VA MULTUMESC!…
Draga Simona,
Am dat de articolul tau tot cautand editoriale care sa trateze problemele expatilor.Nu e nevoie sa-ti spun cat ma incanta stilul in care scrii, sau poate e…felicitari!Si uite asa mergand pe firul asta mi-a venit ideea indrazneata, chiar obraznica, de-a te ruga frumos sa colaborezi la un radio pentru romanii raspanditi prin lume.E doar o idee;daca te incanta , da-mi de veste, dc te enerveaza, vezi tu…
Cu drag,Diana