fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Deocamdata impart

de

N-am categorii, dar voi avea. Nu mi-am impartit inca materialele in functie de scopul si durata lor. Sau de toana constatarii. Buimaca in fata propriului blog, realizez cite as avea de spus.  Lucrez la asta, promit categorii transante – Fapte bune, Fapte rele etc – pe care le voi umple, cu gilgiit ireversibil, ca sa avem cu totii un loc unde sa ne turnam cenusa-n cap fara sa murdarim covorul.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Iubita mea, frumoasa mea, sunt atatia oameni care ne invidiaza pentru povestea noastra, dar ei nu stiu cat de greu este ca singurul martor al adevarului tau intreg sa vietuiasca peste mari, si peste tari, si peste deznadejdi, si peste risipiri de iluzii. Vreau sa vii acasa, la mine. Sa radem amandoua pana ne dau lacrimile, vazand impreuna lumea asa cum numai noi stim s-o vedem si s-o descriem, si sa ne-o impartasim una celeilalte.
    Te iubesc. Sa fie intr-un ceas bun inceputul acesta de drum. Sunt alaturi de tine, te veghez cu inima mea si sunt mandra de tine, de harul tau fara seaman, de miracolul cuvintelor tale.

    Alice Nastase 2 noiembrie 2008 23:24 Răspunde
  • Draga Bianca, si pe tine te rog sa ma ierti ca am tacut citeva zile, sunt ingrata si mesajul tau mi-a adus aminte de mine si de locul meu si de viata pe care inca ma straduiesc s-o pieptan cumva. Promit sa nu mai fug, promit! Stau aici si-mi remediez boroboatele. Am facut destule, ma crezi?

    simona 3 noiembrie 2008 10:01 Răspunde
  • Draga Ana, Alice a gasit cel mai frumos cifru pentru durerile noastre incuiate in prudenta: „noi sintem zeite”. Intr-adevar, e singura mea poveste de iubire fara sfirsit… Nici nu stiu cum sa-ti multumesc, mi-ai luminat noaptea – e 4.00 dimineata si nu dorm…

    simona 10 noiembrie 2008 11:47 Răspunde
  • Am citit intamplator un articol de-al tau, Simona. De atunci am devenit dependenta 🙂 Cand citesc ce scrii, si mai ales CUM scrii, rad si plang in acelasi timp…Iti multumesc pentru emotiile pe care le nasti in sufletul meu !!!

    Anamnesys 27 noiembrie 2008 14:49 Răspunde
  • Draga Anamnesys, tu si oamenii asemeni tie sunteti autorii a ceea ce scriu eu, de fapt. Pentru voi, cei ce receptioneaza atit de generos si de slefuit ceea ce scriu, am sa continuu sa exist. Iti multumesc!

    simona 30 noiembrie 2008 5:25 Răspunde
  • E corect „sa continuu” ? Eu credeam ca e corecta e forma ” sa continui”.

    adriana 5 februarie 2009 20:55 Răspunde
  • fara al doilea „e”, scusi”:)

    adriana 5 februarie 2009 20:57 Răspunde
  • Am vazut in Anatomia lui Grey replica ‘ Ca sa intelegem prezentul, trebuie sa ne intoarcem la inceputuri’… Asadar, aici e prima scriere, in care ne-ai fi spus totul sau nimic…Ai ramas aceeasi, cu atatea de spus, dar cu decenta ca de multe ori sa ne lasi sa citim printre randuri. Ne tii cu sufletul la gura la fiecare nou articol postat. Astept sa se bucure si cei din Cluj de „Marea dragoste”…

    teogirl 31 octombrie 2011 20:22 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title