fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Domnului Simona Catrina

de

telemarketingAzi, am primit un plic gros, plin de galme promotionale. Imi era adresat exact asa: „Domnului Simona Catrina”. Cred ca nici daca mi-l trimitea un chinez nu facea gafa asta, dar ma rog. Nu sunt ranchiunoasa. O iau ca pe un compliment. Nu e nici primul plic de genul asta si, va dati seama, nici ultimul care o sa-mi infunde cutia postala. Presupun ca odata, nu mai stiu nici cu ce ocazie, am scapat din gura numele, adresa si numarul de telefon, nedandu-mi seama in ce ma bag. Ma voi abtine sa divulg numele revistutei (brand international, de altfel) care organizeaza nu’s ce loterii mirobolante, unde absolut toti vom castiga. Normal, 99% din noi vom castiga doar experienta unui concurs curajos, iar restul impartim premii care mai de care mai cash.

In plicul dolofan (in care eram apelata de vreo 20 de ori cu „stimate domn Simona Catrina”), mi se trimiteau vreo paispe dovezi ca ma aflu – ta-na-naaaa – printre „finalistii premiului cel mare”, de 70.000 de euro. Cum nu retin sa fi dat vreo proba de tinuta de zi, de inteligenta sau de costum de baie, inca stau si ma intreb cum am ajuns eu in finala unui concurs la care nici nu m-am inscris. Dupa ce eram asigurata de catre expeditorii corporatisti, alb pe negru, negru pe galben si alb pe verde, ca am toate sansele sa obtin marea pleasca, urma micuta lor rugaminte: sa comand o trilogie de basme rusesti, caci am sa ma topesc dupa ele, sunt minunate.

Acum fac pe desteapta, dar imi amintesc ca in Canada am cazut in plasa lor (aceeasi firma) si, dupa ce am completat teancuri de hartoage „castigatoare”, m-am trezit abonata la revista lor. Bineinteles, in afara de publicatia pe care mi-o arunca postasul saptamanal in prag, nu m-am pricopsit cu nimic. A, ba da, m-am ales cu cateva zeci de telefoane de la diverse companii de telemarketing, care auzisera ce fraiera sunt si ma momeau deja cu tot felul de tampenii, mizand pe mine ca pe un client cu dare de mana si luare de plasa.

Adevarul e ca sunt cam naiva, ca sa ma exprim elegant. Desi nu cred in hipnoza comerciala si in argumentele din seria celor prea bune ca sa fie adevarate, daca un vanzator dintr-asta guraliv ma retine de la doua minute in sus, deja simt ca nu mai pot spune „nu”. Asta e o boala, recunosc. Luna trecuta, am comandat un ceaslov de 64 de lei, o mica enciclopedie a sanatatii de familie – sau asa ceva. Ma sunase una si, cu o voce de vrabiuta flamanda, mi-a descantat virtutile unei asemenea achizitii si cum imi poate salva viata o carte groasa despre boli. Caci, spre exemplu, daca fac infarct, ma tarasc pana la biblioteca, rasfoiesc cartea, mai intai dau la cuprins, apoi la pagina, citesc tacticoasa ce trebuie sa fac in timp ce horcai si ma sufoc si, la finalul unui capitol palpitant, mi se spune sa sun la 112.

Va rog frumos, spuneti-mi ca nu sunt singura proasta, nu-i asa ca telemarketerii astia au o charisma secreta, folosesc mijloace psihologice incorecte, au strategii exclusive, nu-i asa ca ei conving pe oricine, nu-i asa ca nu aveam de ales? Oricum, va promit ca, daca iau premiul de 70.000 de euro, revin cu o postare si va redau in detaliu metamorfoza principiilor mele, precum si cotele serotoninei aferente.

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Aproape ca nu am niciun dubiu ca vorbim despre aceeasi nesimtiti:
    http://jumatati.blogspot.com/2011/01/cari-vrei-ma-si-ti-dai-cu-cascaiu.html
    Le-am scris si le-am cerut masina. I-a durut la cozoroc si mi-au ras in nas.

    VirtualKid 5 decembrie 2011 19:03 Răspunde
  • Am uitat sa spun ca lor nu li se parea a fi publicitate inselatoare.

    VirtualKid 5 decembrie 2011 19:05 Răspunde
  • No, bine c-ai revenit acasă! 😀
    Simona, dăcât atât îţi zic să le debitezi când te vor suna (că te vor suna, nu te teme, dacă vei face imprudenţa să le răspunzi cu plicu’ :D): „70.000 de oiro? (pă nemţeşte, aşea 😉 ) Mereţi, mă, naibii, că pentru banii ăştia nici măcar nu-mi scot capacu’ dă la stilou ca să vă completez voo comanda!”

    Doru 5 decembrie 2011 19:06 Răspunde
  • Nu mi-e deloc straina situatia, ba mai mult, si eu primeam astfel de plicuri acasa, pe numele tatalui meu. Ideea e ca, mama a cedat si a comandat o carte mare si stufoasa despre boli si tratamente. Si de la acea comanda ne tot bombardau cu plicuri si telefoane, pana am decis sa ignoram total aceste „castiguri” de mii de euro

    Laura 5 decembrie 2011 19:10 Răspunde
  • ultima data cand mi-au batut la usa niste vanzatori ambulanti , am ajuns sa cumpar un aspirator minune la minuscula cifra de 1800 de euri, in 24 de rate. si acum inca mai platesc la el , si parca nu se mai termina ratele………………, asa ca, in comparatie cu mine cine cumpara doar 3 carti……………..

    iulia 5 decembrie 2011 19:19 Răspunde
  • Chestia cu marele castig de 70.000 de euro am primit-o si eu zilele trecute, dar pe e-mail. Si chiar ma intrebam daca fac parte cu adevarat din cei 1% care au sansa sa fie in finala extraordinarului concurs. :))))))) Da, acum rad. Rad de mine.

    Maria 5 decembrie 2011 19:44 Răspunde
  • Draga Simona,

    Verisoara mea mai „glumeste” spunandu-mi: ” tie daca ti-ar vinde cineva crema de galbenele si ti-ar spune ca e o crema anticelulitica minune, ai cumpara ” . Deci….

    Alexandra 5 decembrie 2011 19:53 Răspunde
  • Cat de mult imi place sa te citesc :)) Cuvintele tale mi-s uneori pastila de ras si relaxare dupa zile zbuciumate! Multumesc! :*

    Andres

    andres 5 decembrie 2011 20:35 Răspunde
  • 🙂 Deci mai exista si alti „castigatori”!!! Credeam ca sunt singura.Primesc si eu de vreun an incoace plicuri groase care ma anunta ca sunt fericita castigatoare a sumei de nu stiu cate zeci de mii de euro. La un moment dat am comandat niste plante prin posta si de aici mi se trag castigurile aproape lunare de zeci de mii de euro, de ma invidiaza toata lumea.
    Imi amintesc ca in urma cu vreo 15 ani primea si maica-mea foarte des asemenea plicuri norocoase :); pe atunci cumparase nu stiu ce prostii, un fel de buretei pt zugravit pe care daduse vreo 50 USD :).
    Acum vreo 2 luni m-a sunat o doamna foooartee amabila care-mi povestea frumos si mieros cum poate ea sa-mi vanda nu stiu ce solutii pt spalat pe jos cu 800 lei / litru, dar eu de acolo fac 20 litri bla bla bla.
    Sau: dupa ce am comandat o porcarie (un fel de guma..) care trebuia sa reduca durerile de spate :), primesc periodic telefoane in care sunt intrebata ce parere am despre produs (desi le-am spus de ‘spe ori ca am o parere proasta), iar convorbirea se termina cu intrebarea: „pot sa va mai sun sa va spun ce oferte avem?”…

    danab 5 decembrie 2011 21:28 Răspunde
  • Draga mea… nu esti singura!

    CristinaC 5 decembrie 2011 21:32 Răspunde
  • Iubita mea, de ce nu le dai numele? Chiar la Reader’s Digest eu zic ca n-o sa ajungem sa lucram, totusi… Desi traim vremuri grele:)
    Te sarut. Te citesc. Te admir.

    Alice Nastase Buciuta 5 decembrie 2011 21:36 Răspunde
  • Alice, mai bine reprofilare şi adaptare la altceva, oricât ar fi de agresive, decât reader’s 😀

    Doru 5 decembrie 2011 21:48 Răspunde
  • Simona, poate felul in care rezolva Seinfeld problema o sa te ajute in probleme din acestea pe viitor, mie una mi s-a parut genial :))
    http://www.youtube.com/watch?v=kV2lbveOg7Y&feature=share

    silvia 5 decembrie 2011 22:00 Răspunde
  • Simona, adevarul este ca unii au niste tehnici care te omoara! Dar…

    Alexandra Bohan 5 decembrie 2011 22:10 Răspunde
  • Eu nu stiu de ce sa nu dam nume… hai sa le spunem pe nume la toti teparii astia de 2 bani… ca de la astia cu cartile si revista aceea jenanta si pana la FNI toti sunt la fel si noi suntem de vina ca nu-i aratam cu degetu (la figurat desigur… ca suntem oameni de lume) si nu-i infieram suficient… nu luam atitudine… si ei prospera… si dau tepe… samd…

    Virgil 5 decembrie 2011 23:10 Răspunde
  • Acesti vajnici specialisti in marketing sunt mai rau decat o boala contagioasa, greu scapi de ei. Cateodata mi-e mila de ele si le spun ” domnisoara, trebuie sa existe o alta modalitate pe lumea asta sa castigi o paine. Pari o persoana draguta, fugi de-acolo inainte sa devii iremediabil penibila…nu-ti face bine la ten”. Cu ei sunt mai dura si le explic ca niciodata nu vor avea o prietena care sa-i iubeasca…cine iubeste un tip al carui job este sa insele?…de obicei ma lasa-n pace :))

    Abigail 5 decembrie 2011 23:40 Răspunde
  • Simona, eu cu ani in urma am fost racolata de aceiasi firma si la fel mi s-au adresat cu acea prima scrisoare stufoasa si plina de documente colorate. Si pentru ei eram tot un domn. Sper ca m-au receptionat ca pe un domn fin si citit deoarece le-am cumparat oferta editoriala. Nu zic, era frumos ilustrata si arata bine in biblioteca. Chestia e ca am si citit-o. Dupa aceea insa a urmat avalansa de oferte si de sanse de castig a unor sume cu atat de multe zerouri ca noaptea le visam si ma intrebam de ce sunt atatea toalete publice intr-un spatiu asa limitat? Noroc ca ma trezeam si ma dumiream ca totul e doar in imaginatia mea ahtiata dupa averi colosale. Ani de zile mi-au tot trimis plicuri care nici nu incapeau in cutia postala si care imi erau inmanate de postasul de serviciu, spre invidia vecinilor ce credeau ca vreo ruda din America m-a pricopsit cu niscaiva cadou. Multumeam frumos domnului postas, care chiar era un domn si zambeam conspirativ vecinilor care si mai tare intrau la banuieli. Nu m-am deranjat niciodata sa le dau amanuntele pe care le asteptau si asa as fi ramas daca nu ar fi primit si unul din vecinii curiosi exact acelasi fel de colet si nu s-ar fi exprimat vehement la adresa firmei cu pricina, astfel incat tot misterul legat de plicurile mele a disparut ca fumul in ceata. Cred ca cel putin zece ani, daca nu si mai bine, am avut astfel de sanse sa devin milionara si eu le-am ratat cu nesimtire. Acu ce sa spun, nu mai primesc nici un plic dar in schimb toata corespondenta imi este adresata cu apelativ la feminin. Fara nici o oferta atat de avantajoasa, insa… :))

    Moi 6 decembrie 2011 0:48 Răspunde
  • Am fost si eu abonata la 3 reviste de-ale lor, si am cumparat niste carti si filme, ca nu mai scapam de plicurile lor cu oferte senzationale. Insistenti gagiii, nu gluma (si aia din Canada, nu doar din Romania 🙂 ). La un moment dat primesc un invoice de la ei sa le platesc o carte, pe care de fapt nu o comandasem, nu o primisem, probabil era o eroare (nevinovata sau comerciala, nu stiu). Mars ba de-aici, ca nu-ti platesc nimic din ce n-am comandat!

    Victoria West 6 decembrie 2011 0:57 Răspunde
  • Simona, pot sa rad..??? nu, nu esti stai linistita, esti doar binecrescuta si daca te ajuta sa stii ca poate 80%(0 poate exagerez) din populatia Romaniei sunt participanti la asa ceva. Eu vad mereu la mine in cutiile postale astfel de plicuri ( care nu incap desigur ),,strict personale ” si ii prinde pe bietii pensionari care chiar cred ca ei sunt castigatorii si fac tot ce li se spune pentru asta…deci nu nu esti proasta…cum nici eu nu am fost…sau am fost? 🙂

    elena 6 decembrie 2011 8:06 Răspunde
  • Oh, Simona, nu esti singura!
    In urma cu 2 luni, un reprezentant comercial, efectiv a abuzat de mine. Nascand la sfarsitul lunii iulie, o d-na fotograf a intrat in zilele cat eram la maternitatet in salonul meu (s-a petrecut in Franta, unde locuiesc) si a inceput sa faca poze fetiei mele. Doamna era f draguta si bine dispusa, repetandu-mi ca ea doar face cateva poze si cineva de la firma lor va trece pe urma pe la noi pe acasa si ni le va arata, fara nici o obligatie de a cumpara vreuna. Dar ca, se mai nimereste cate o poza ff reusita si e pacat sa pierdem asa o amintire.
    Dupa ceva timp (banuiesc ca au clienti nu gluma, tinand cont ca aici media este de 3 copii/cuplu) a ajuns un reprezentant de la firma lor si la noi acasa. A venit o doamna guraliva, cum zici tu, si care a inceput sa scoata din tolba ei nu doar cateva poze..ci albume, carti ilustrate cu pozele copilului meu,versuri minunate intercalate intre fiecare poza, ce mai..o adavarata poveste, rame minunate care se potriveau manusa cu marimea pozelor ( de f buna calitate si frumoase , nimic de zis). Eu ma uitam vrajita dar in acelasi timp si f surprinsa pt ca nu am comnandat absolut nimic din toate astea. Mi-a prezentat pretul (450 euro) ca fiind o bagatela in comparatie cu frumusetea momentului si importanta lui. Recunosc ca m-am simtit f derutata si (desi nu mi se intampla frecvent asta) am simtit nevoia sa ma consult cu sotul meu. Am rugat-o pe doamna respectiva daca poate sa-mi lase pachetul 1 zi ca sa-l arati si sotului, care ajunge doar seara de la job si sa-i dau un raspuns a doua zi. A spus ca, datorita faptului ca mai trecuse pe la noi pe acasa inca de 2 ori si nu m-a gasit, este ultima zi in care poate pastra „dosarul” si ca…ma rog (vb lui mircea badea haha) conform procedurii, acesta se va distruge maine”..imi vine si sa rad cat de naiva am putut fi sa o cred. Cu disperare am scos 450 euro si am luat lucrusoarele ce contineau chipul copilului meu, oripilata la gandul ca ele ar putea arde sau fi toccate , pe undeva. Situatia poate este putin speciala pt ca, desigur, toti zicem cand e vb de copii, ca e vorba de copii si se merita. Ideea este insa, ca daca si pana in zona aceasta a noi -nascutilor si mamelor bulversate de hormoni, se profita in maniera aceasta, ne mai putem mira ca se profita in alte zone? Totusi, trebuie sa spun ca de zeci de ori mi s-a intamplat sa cumpar un lucru pt ca am considerat ca am deranjat prea mult vanzatoarea sau pur si simplu pt ca mi-a fost jena sa refuz un agent comercial)))))))))) Cred ca soiul acesta de naivitate nu se vindeca vreodata sau cel putin, eu cu trecerea anilor, nu am sesizat vreo ameliorare 🙂

    Crina 6 decembrie 2011 10:07 Răspunde
  • Bineinteles ca nu !Suntem atatia!Pe de-o parte ma lupt cu mama sa-i explic ca in nici un caz nu e ea mai speciala si nu o sa castige la sus amintita publicatie…(desi o suspectez ca spera)..,pe de alta parte ma ambalez ori de cate ori e vreo tombola prin vreun mall sau hypermarket…cu gandul ca am sanse macar la o excursie, daca nu la masina….La ultimul am descoperit insa o ultima fraza scrisa in josu biletului cu litere minuscule…”prin completarea acestui…bla-bla sunt de acord sa-mi fie prelucrate datele personale…”Si iata cum,cu buna stiinta si cu mintea aburita de castiguri efemere ajungem sa facem jocurile celor care …ma gandeam eu pe zi prind in plasa macar cativa naivi!Uite de o luna de zile reteaua mea de telefonie mobila imi face capu tandari cu asa zise concursuri de cultura generala…”nu intarzia !300euro vin in mai putin de 10 ore!”

    oana 6 decembrie 2011 15:37 Răspunde
  • Buna tuturor,

    Eu am sa va povestesc un caz real. La firma unde lucrez sunt cativa „norocosi” care primesc astfel de plicuri cu tot felul de pliante si anunturi de castig. In fine, intr-una din zile unul dintre ei, mai cu initiativa, satul sa tot fie bombardat cu anunturi din astea mirobolante a pus mana pe condei si le-a trimis o scrisorica prin care ii atentiona ca daca nu se opresc sa-l mai agreseze cu tot felul de prostii care-i rapesc timpul, ii umplu mintea si cutia postala , bla…bla…bla…, ii va deferi justitiei. Si, ce sa vezi…? De-atunci dragalasii
    s-au oprit, l-au lasat in pace pe bietul om.
    Hmm, ce ziceti…nu e o idee buna ?!!!

    Gabrielle 6 decembrie 2011 15:51 Răspunde
  • Aseara am patit-o pe facebook.
    Era o reclama, make me old, parca.
    Era de incarcat o poza si ei ti- o faceau cu 20 de ani mai in varsta.
    Scria ca taxa pentru un cod primit prin SMS si de introdus e 0,05 Eur.
    Am trimis SMS si nu am primit nici un cod doar anuntul ca am fost taxata cu 3 Eur+TVA (!)
    Sesizez pe aceasta cale (:)) ) Protectia consumatorilor.

    Genevieve 6 decembrie 2011 17:03 Răspunde
  • Genevieve, protecţia consumatorului s-a sesizat, pe cale de consecinţă îţi va trimite un plic autoadresat (pe care, însă, va trebui să îl timbrezi tu, taxa de timbru este de -surpriză- tot 0.05 euro plus TVA. Pentru fiecare cuvânt folosit :D) în care să le expui pe larg toată tărăşenia, pentru a lua măsuri drastice împotriva vinovaţilor! (aproape sigur ţi se va bloca accesul la FB pentru denunţ calomnios, deoarece ăia care taxează un sms cu 3 euro + TVA în loc de 0.05 euro au şi pile, că au de unde… :D).
    Hmmm… mi se pare mie ori Thomas (the) Man şi ODLM nu au ajuns încă pe aici?
    Hei, domnilor, unde sunteţi? 🙂

    Doru 6 decembrie 2011 18:42 Răspunde
  • Aaaa, stai aşa, că şi Simona trage chiulul! S-a învăţat cu drumurile prin ţară şi îi priesc, probabil. 😀
    Nu-i ni’c, io dau drumul la muzică de să sară toţi vecinii în sus (de nervi!) şi mă apuc de dereticat, să nu se puie prafu’ iar.
    Şi dacă tot vorbii de drumuri…
    http://www.youtube.com/watch?v=BWUXcmoPZxw

    Doru 6 decembrie 2011 18:47 Răspunde
  • Cioc cioc cioc, Domnu’ Simona, am Biblia Fantomelor legata in piele de pitipoance si tiparita pe piele de dictator, exemplar unicat pe gloaba, o ocazie ocazionala pe care v-as retroceda-o pentru un raspuns personalizat de la Dvs aici pe blog, asa, sa ma falesc si eu cu randuri cu dedicatie de la cea mai iscusita penita de scriitor din Romania mileniului 3 !
    Simona, mi-am scuturat coloana de ras si la textul tau din cotcodaci : http://www.dailycotcodac.ro/2011/12/premiera-medicala-transplant-de-ridichi/
    În curand, transplant de greieri în capatanile liceencelor cu fitze 😀
    Dragi colege din Simonaland, Doru, ODLMV, mos Nicusor sa va si sa va ! Si sa va si va !

    Thomas Man 6 decembrie 2011 23:27 Răspunde
  • Să ne CE??? :D:D:D

    Doru 6 decembrie 2011 23:54 Răspunde
  • Scumpa Simona,
    Daca ma autorizezi ti-o trimit pe soacra mea pentru o lectie intensiva despre cum sa sperii vanzatori si operatorii de telemarketing. Am asistat la cateva telefoane si tipa este absolut superba. Asculta, pune intrebari, daca ai auzi-o ai jura ca in momentul urmator face o comanda de milioane, imi imaginez cum isi freaca mainile operatorul de cealalta parte. Cand se ajunge la intrebarea fatala: Cate articole doriti sa comandati? Soacra mea raspunde la randul ei cu o intrabre si mai fatala: „Dar produsele astea, daca sunt asa de minunate, de ce nu se gasesc si in supermarket?” si continua explicand lipsa ei de incredere in produsele vandute la telefon…Oricum de ceva timp incoace nimeni nu mai vrea sa-i vanda ulei de masline, creme sau alte nebunii… Probabil au inscris-o pe lista neagra 🙂

    Irina-Daniela 7 decembrie 2011 11:46 Răspunde
  • Am primit la fel, in Germania :)) Si mi-am aruncat de fiecare data la gunoi UNICA sansa…. care nu stiu sa reusesc in viata :))

    N-am mai citit demult Reader’s de Romania, cum mai e revista? Traduc din editiile straine, sau….?

    Ingrid 7 decembrie 2011 12:52 Răspunde
  • @Ingrid: da’ cine o citeşte? 😀

    Doru 7 decembrie 2011 15:37 Răspunde
  • Aha! Deci mai exista „castigatori”…stiam eu ca nu ma poate lovi norocul chiar pe mine, doar pe mine… M-am pricopsit vreo 4 ani de zile cu cei de la Reader’s Digest pe cap si nu stiam cum sa mai scap, erau ca raia… M-a pus necuratul sa comand (dupa lungi insistente telefonice si postale) o carte de bucate pe care nici nu pot sa spun cat am dat…mi-e si rusine!!! I-am zis mamei ca am dat pe ea un sfert din pretul real si era sa faca infarct… daca-i spuneam ca am dat de fapt de 4 ori mai mult… Si ce e mai grav este ca n-am reusit niciodata sa gatesc macar o reteta din cartea aia… Dar, urma sa castig vreo 30.000 de euro, intrasem intr-o competitie stransa cu inca vreo nu stiu cati potentiali castigatori. Si se creease o asa cursa…ca mai-mai ma apucasem sa-mi fac planuri si liste cu ce voi face cu cei 30.000 de euro… Si dezlipeam si lipeam niste abtibilduri dintr-o parte in alta, razuiam niste coduri care ma trimiteau catre o alta pagina care-mi spunea ca sigur! sigur! am castigat. Doar ca trebuie sa mai comand ceva…ceva mic si gata! Si tot asa pana am obosit. N-am castigat, bineinteles nimic, ba m-am pacalit cumplit comandand cartea aia de bucata, am irosit minute sau daca le adun poate chiar ore importante din viata mea citind toate prostiile alea din plicurile dolofane si colorate…
    Deci ma clasez in categoria prostilor pacaliti de o strategie de piata bine gandita…recunosc! 😀 So, you are not alone…

    Lorelei Eg 7 decembrie 2011 20:10 Răspunde
  • Dragii mei patiti, amuzanti, minunati VirtualKid, Doru, Laura, Andres, Iulia, Maria, Alexandra, DanaB, CristinaC, Silvia, Alexandra Bohan, Virgil, Abigail, Moi, Victoria West, Elena, Crina, Oana, Gabrielle, Genevieve, Thomas, Irina-Daniela, Ingrid, Lorelei Eg, va multumesc pentru relatarile care mi-au readus mintile, echilibrul si luciditatea, voiosia si lumina! Am citit si citesc cu drag ceea ce-mi scrieti, acum va imbratisez din goana unui efort de sezon: predam revista mai devreme la tipar, trebuie sa fie pe piata inainte de Craciun, asta presupune un maraton nebunesc pana pe la mijlocul saptamanii viitoare.
    Voi fi aici, langa voi! 🙂

    Simona Catrina 7 decembrie 2011 20:33 Răspunde
  • Alice, scumpa mea, ai dreptate, le dau numele: Reader’s Digest, care a pornit o campanie mai degraba indigesta! 😀

    Simona Catrina 7 decembrie 2011 20:35 Răspunde
  • Buna Simona. Scrii intr-un fel foarte haios si adevarat. Multumesc pentru fiecare zambet pe care mi-l aduci!
    Sa stii ca eu am o intamplare haioasa cu bunicul meu care a sunat sa comande un set de carpe pentru sters praful sau asa ceva si fata de la telefon, care il mai sunase de cateva ori inainte, l-a rugat sa ii spuna ce varsta are pentru a-l scrie intr-un catalog de-al ei. Si cand bunicul i-a raspuns ca are 80 de ani ea l-a intrebat, efectiv!, ce navoie mai are el de produsul de sters praful la varsta lui?! Asa ca se poate si mai rau…sa te innebuneasca la cap si tot ei sa se minuneze. Norocul bunicului a fost ca sta bine la capitolul simt al umorului! Si sa stii ca si eu mai scap cate un ok anumitor propuneri, desi am raspuns si dur in alte ocazii si s-au suparat rau pe mine fetele de la celalt capat al firului de telefon. Te sarut si iti doresc tot binele din lume si voi continua sa te citesc si sa te admir. Sarbatori cu bine si cu liniste in suflet tuturor!

    ioana 8 decembrie 2011 12:49 Răspunde
  • M-am tot gandit din momentul in care am postat comentariul ca trebuie sa mai adaug ceva, insa nu reuseam sa imi dau seama ce lipseste. Abia acum realizez ca nu trebuia decat sa mai adaug un link spre cateva randuri scrise cu aproape doi ani in urma, dar mai ales catre un film pe care eu il socotesc miezul ideii de marketing agresiv, desantat, alienant:
    http://jumatati.blogspot.com/2010/03/colivia-de-aur.html
    Eu cred ca reda cu mare acuratete exact comportamentul „Reader’s Digest”.

    VirtualKid 8 decembrie 2011 14:39 Răspunde
  • Tocmai am sters din Spam vreo opt e-mail-uri de la diversi sarantoci planetari, care imi promiteau mosteniri, valuta, aur si cecuri bancare de milioane de dolari/ lire sterline, prin DHL si alte rute mai putin ocolitoare. Astora, am nadejdea, ca nu le raspunzi…!

    Antisexul 8 decembrie 2011 14:55 Răspunde
  • Rose Milligan -”Dust if you must”
    Sterge praful, daca trebuie, dar oare n-ar fi mai bine
    Sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare,
    Sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta,
    Cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie?
    Sterge praful, daca trebuie, dar vezi ca nu prea e timp,
    Cand sunt rauri in care sa inoti si munti pe care sa te cateri,
    Muzica de ascultat si carti de citit,
    Prieteni de iubit si viata de trait.
    Sterge praful, daca trebuie, dar lumea e acolo afara,
    Cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau,
    O fulguiala de zapada, o rapaiala de ploaie, aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata.
    Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine minte
    Batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda.
    Iar cand va fi sa te duci (si va trebui sa te duci o data si-o data),
    Tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf.
    Aminteste-ti ca o casa devine un camin cand poti scrie “Te iubesc” pe mobila…

    Omuldelamunte 9 decembrie 2011 0:24 Răspunde
  • din seria „vanzari la domiciliu” ;))

    http://www.youtube.com/watch?v=Hx3U0zraSAA

    angelica 9 decembrie 2011 11:33 Răspunde
  • Din seria Simona în tren 🙂 :
    http://www.dailycotcodac.ro/2011/12/un-pumn-in-bot/

    Thomas Man 9 decembrie 2011 12:13 Răspunde
  • Thomas, adică, în sfârşit, Simona şi-a reintrat în mână şi a reînceput să scrie. Teamă mi-e că, venind sărbăutorile, nu va fi prevăzătoare să-şi facă o rezervă de texte pe care să o disemineze cu linguriţa, aşa că se va întâmpla una din două: ori nu vom avea ce citi, ori va trebui să scrie în ziua de Crăciun 😀
    Hmmm… adică mă întorc la bibliotecă? 😕

    Doru 9 decembrie 2011 14:30 Răspunde
  • ODLM,

    io zic asa: sa-si cumpere Rose M. un aspirator. pai cind scrii te iubesc-ul pe praful de la mobila nu-ti piere cheful de venit acasa? ce soarele nu se joaca in ochii tai si vintul nu-ti dezmiarda pleata si dupa ce ai dat cu o cirpa si o matura prin casa? hai sa nu exagerram ca ne trage Ilinca de urechi.

    iana 9 decembrie 2011 17:13 Răspunde
  • @Iana- eu zic că la banii ei, Rose Milligan ar putea să-şi angajeze o menajeră şi să-mi scrie „te iubesc” pe hârtie, altfel, DACĂ mai vin acasă şi găsesc asemenea neglijenţă, îi scriu „spalămă” aşa cum scrie un elev agramat pe noroiul de pe maşini şi plec cu aspiratorul meu Ferrari pe care scrie „te iubesc”, cu cuiul 🙂

    Omuldelamunte 9 decembrie 2011 20:27 Răspunde
  • Dupa ce ca ai doua prenume (unul in loc de nume) e culmea paradoxului sa ti se adreseze cineva cu „Domnule Simona Catrina”. Cat de prost poti sa fii frate, sa faci asa ceva ? Doaaaaaaaamne, mare-i gradina ta si multi prosti sar in ea!

    Ana-Maria G 10 decembrie 2011 8:16 Răspunde
  • Am si eu informatii rastalmacite de livrat 🙂 GRATUIT ! 😀
    La liceul Monnet s-a schimbat conducerea, nu si materia prima nici obiectul muncii :
    http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=RNc45FTenhg

    Thomas Man 11 decembrie 2011 0:40 Răspunde
  • ohooo….nu esti singura, Simona draga! Eu deja imi faceam planuri cam cate rate platesc din banii astia si cu cati mai raman in ce colt de rai ma afund… intr-un final, dupa vreo 2 „almanahe” cumparate, groase de un sfert de metru, m-am lasat pagubasa si nici nu le-am mai raspuns. Inca mai primesc plicuri…

    Lidia 12 decembrie 2011 20:15 Răspunde
    • La multi aaaaaaani, Omuldelamunte!!!!!!!!!! 😀

      Simona Catrina 14 decembrie 2011 0:05 Răspunde
  • buna soro! se pare ca avem acelasi nume de familie…

    laurentiucat 14 decembrie 2011 0:23 Răspunde
  • LMA, ODLMV !
    Am un dar aniversar, am tocmit un paparazzo si am pus pe wall-ul tau FB o fotografie inedita cu Ilinca 🙂
    Aici, surpriza, ai o sumedenie de fete frumoase care danseaza doar pentru tine : 😀
    http://www.melty.fr/lmfao-parodies-par-un-sdf-video-actu87471.html

    Thomas Man 14 decembrie 2011 0:35 Răspunde
  • Vă mulţumesc şi aici, Simona şi Thomas, pentru clipele de relaxare create prin scrierile şi comentariile voastre.

    Omuldelamunte 14 decembrie 2011 2:40 Răspunde
  • Iaaa să vedeeeem… Probă de comentariu. Doi-zece… doi-zece…
    Merge banda, ori tot cu Error 404 Not found îmi dă? 😀

    Doru 14 decembrie 2011 18:12 Răspunde
  • Dap… acum merge!
    ODLM, sper sî nu devin redundant (la urma urmei, şi ce dacă?) dacă îţi mai spun o dată şi aici: La mulţi ani! Azi dimineaţă nu mergea. 🙂

    Doru 14 decembrie 2011 18:13 Răspunde
  • să*, nu „sî”, mama lor de diacritice care este ele una lângă alta! 😀

    Doru 14 decembrie 2011 18:14 Răspunde
  • Buna Simo,stiu ca sunt pe langa subiect insa am mare nevoie de ajutorul tau. Poate stii tu mai bine caci eu nici pe google nu gasesc cine a spus si daca stii cat mai exact citatul : Nu ma intrebati cum am facut primul milion,si va spun cum mi-am facut averea”. Multumesc frumos.Stii,m-ai scuti de cateva ore de nesomn. 🙂 Raman datoare !

    eu_si_tu 14 decembrie 2011 21:35 Răspunde
  • eu_si_tu, până reuşeşte Simona să vină aici să-ţi răspundă, îţi dau eu un indiciu: unul dintre Rockefeller-i a zis-o.

    Doru 14 decembrie 2011 21:59 Răspunde
  • A, uite aici citatul: „pot sa va dau socoteala pentru fiecare ban, dar nu ma intrebati cum am facut primul milion”. Probabil cam în halul ăsta suna şi originalul.
    http://www.banknews.ro/stire/23042_j_d_rockefeller,_primul_si_cel_mai_mare_magnat_al_lumii.html

    Doru 14 decembrie 2011 22:01 Răspunde
  • Multumesc frumos Doru ! Esti salvatorul meeeeeeu. 🙂

    eu_si_tu 15 decembrie 2011 8:32 Răspunde
  • Doru e Mesia la patrat : a salvat si pe eu si pe tu ! 🙂

    Thomas Man 15 decembrie 2011 16:30 Răspunde
  • Stiti bancul cu Celentano ?
    Nu-l zic ca se supara buna Ana pe care tot speram s-o revedem pe acest interval.
    Ultimul Celentano, pt fanii lui, numerosi prin Carpati :
    http://www.youtube.com/watch?v=pqfpyzZibYA

    Thomas Man 15 decembrie 2011 16:32 Răspunde
  • Ha, ha, ha, Thomas, îmi era dor de intervenţiile tale, pe bune! :)) Şi zi aşa: Mesia, ha? Stai să vezi cum mă trezesc eu cu procese din cauză de impostură ori, mai rău, pentru plata drepturilor de autor către adevăraţii urmaşi ai adevăratului…
    În fine! 😀
    tu_si_tu, you’re welcome, dar, după cum probabil ai constatat, între primul meu mesaj în care ziceam de unul dintre Rockefeller-i şi al doilea în care îţi dădeam o sursă oarecare, nu s-au scurs decât două minute. Adică în timpul ăsta am găsit şi o confirmare, deci nu era greu să cauţi şi tu. Mă rog, mă bucur că am putut să-ţi fiu de folos. 🙂

    Doru 15 decembrie 2011 18:25 Răspunde
  • Hmmm…
    Întrebare: oare de ce am aruncat un „l” în plus acolo, un pic mai sus?
    Răspuns: pentru că aveam unul mai vechi la mine şi nu ştiam cum să scap de el. Oricum, voi, fiind nişte finuţi, nu aţi observat, este? 😀

    Doru 15 decembrie 2011 18:29 Răspunde
    • Hai, Doru, nu mai plange, ca am retusat eu! 😀

      Simona Catrina 15 decembrie 2011 19:12 Răspunde
      • Auzi? Aici oare de ce nu se dau like-uri, ca pe Facebook? Imi plac comentariile voastre si, fiindca nu-mi vad capul si nu mai reusesc sa va raspund fiecaruia in parte, par absenta. 🙂 Voiam sa stiti ca sunt aici. Mai bag capul, din cand in cand. 😀

        Simona Catrina 15 decembrie 2011 19:14 Răspunde
  • Oare nu ziceam eu mai deunăzi, pe la nu ştiu care articol anterior de-al tău, să vorbeşti cu „băieţii” să pună un butonaş de laicuri? 😀
    Ba da… caut şi revin :))

    Doru 15 decembrie 2011 20:49 Răspunde
  • Iote! Am zis eu bine! Draga de tine, chiar ai retuşat! Muah!!! :))

    Doru 15 decembrie 2011 20:49 Răspunde
  • Domnu’ S,

    Eu cumpar de rusinea vanzatorilor si le mai las si ceva in plus. Ca, de, sunt atat de amabili! 🙂 Dar, eu stiu ca nu-s naiva! 🙂

    Si, te rog, sa nu cumva sa ajungi sa lucrezi la Readerii aia. Doamne fereste! Ca ma vezi ca incep sa cumpar tot ce-mi trimiti prin posta, mail, comunicare telepatica, etc pana ajung sa locuiesc la serviciu cu tot cu tonele de plicuri! 🙂

    Anamaria 16 decembrie 2011 3:47 Răspunde
  • 🙂 Simonel, mai vrem articole pe blog…te pup!

    teogirl 17 decembrie 2011 1:31 Răspunde
  • Domnu’ Simonel, bine zice Teogirl 🙂
    Doru, într-o buna zi va tr sa punem mana de la picior sa ne adunam. Cu ODLMV dar si cu Un Trecator (un tip si jumatate) sau chiar si cu un mecanic de vapor daca o fi prin portul nostru. Si atunci dam cep la o damigeana de poezii si sa te tii pahare cu vorbe frumoase. Si daca doamnele din Simonaland ni se vor alatura, n-o sa ne ametim prea tare cu imagini, le punem si lor, colea, de-o metafora, doua 🙂
    Sau ne echipam în mosi Craciuni si mergem cu urarile pe la ele ? 🙂 Ca asa nici macar nu pot sa stie care-i Doru si care-i ODLMV 😀
    WE bombastic dar fara bombe, va rog. Ca într-un vechi text de-al meu intitulat : „Razboi si vaci sacre”. Unde vacile defilau cu pancarte polemice dar cand l-au întalnit pe domnul Razboi s-au înrosit de placere 🙂 Si au cazut la pace 😀

    Thomas Man 17 decembrie 2011 11:36 Răspunde
  • Un articol : http://www.ziare.com/media/presa-scrisa/andrei-plesu-o-retragere-simptomatica-1140111
    Poate un nou post pe tema asta, Simona ? Daca nu-i cartoful prea fierbinte.

    Thomas Man 17 decembrie 2011 11:51 Răspunde
  • Thomas, bună ideea, chiar m-ar încânta o reuniune „de blog” (că de clasă nu ar putea să fie :D) cu Simona amfitrioană şi tu cu ODLM invitaţi de onoare :). Mai ştii? Poate o fi mai curând decât gândim ;)…

    Doru 18 decembrie 2011 18:03 Răspunde
  • Al, stiam io ca meriti un piure de castane, numai ca nu ma decideam cand sa pregatesc bolul incalzit la flacara : )))).
    Dragilor, voi cand va impodobiti copacul? Asteptati inca o saptamana pana-n buza Ajunului, sau de plictisenie va cautati deja dupa globulete si lumanarici?

    Una 18 decembrie 2011 20:23 Răspunde
  • Una, unii (sorry, joc de cuvinte fără intenţie :D) se caută de globuleţe şi lumânărele, da’ merg pe principiul „iarna car şi vara sanie”. Copacul se împodobeşte în buza ajunului, altfel n-are farmec. Să nu mai spun că unii doar de atunci vor fi împreună ca să-l împodobească 🙂

    Doru 18 decembrie 2011 22:02 Răspunde
  • Doamne,Simona,ai un stil inconfundabil, extraordinar de a manui cuvintele! probabil ca stii deja,dar eu simteam nevoia sa-ti zic…

    Raluu 4 august 2012 20:11 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title