Nesimtit prezentabil, doresc cunostinta doamna disperata

La ziarul pe care il co-editez la Toronto (Jurnalul Romanesc), primesc, fireste, si anunturi pentru mica publicitate. Am adunat, astfel, inclusiv o claie de anunturi matrimoniale. Marturisesc ca le-am publicat numai pe cele care, cit de cit, au o tesatura rezonabila, cu un minim liant de bun simt in compozitie. Dar am primit si multe altele pe care n-am avut inima sa le bag sub tipar, nici macar de dragul amuzamentului. Nu de alta, dar unii oameni singuri sunt suficient de disperati ca sa-si piarda simtul umorului si sa nu mai remarce ridicolul si tupeul.

Pe scurt, multi autorasi de apeluri sentimentale ofera un flintic si cer enorm.  La adapostul unor eufemisme de genul „Domn inca tinar” (in traducere: cam hodorog, dar mimez bine ca n-am artrita) sau „prezentabil” (nasol, dar cel putin fara handicapuri vizibile), anuntatorii si promitatorii de fericiri desira si restul doleantelor: „caut doamna extrem de frumoasa la trup si la suflet” (din care o femeie retine doar ce-o turmenteaza pe ea, adica faptul ca el cauta o inima de aur; iar in realitate cheia mesajului, din punctul lui de vedere, era proba eliminatorie a corpului perfect).

Ma rog, pe-astea tot le-am publicat, fiindca ramineau in aria poeziei, insa am primit (culmea, de la cineva cunoscut mie) si un anunt pe care l-am facut imediat cit o nuca si l-am catapultat la cos. Acest domn, tin minte, era un venerabil sexagenar libidinos, compozitor ratat de jingles (care inca mai visa sa fie tocmit de firme celebre de advertising) si care era divortat, pasamite. Scria asa in fituica pe care mi-a strecurat-o in geanta, conspirativ: „Barbat inca tinar… (v-am spus cit era de tinar, batea in 67) „si foarte prezentabil…” (avea 1.68 m si vreo 95 de kile), „distins…” (isi purta cele trei fire de par legate intr-o coada la spate), „situatie materiala buna…” (isi platea chiria la timp si avea bani de bilete de metrou, ce-i drept), „doresc cunostinta domnisoara…” (deci tinara, sa fie clar), „intre 25 si 35 de ani…” (cum va spuneam), „educata, frumoasa, desteapta, cu job full-time, eleganta, stilata, buna vorbitoare de romana, engleza…” (femeia perfecta, construita pe computer), „rog uritele, cicalitoarele, parvenitele si pe cele mai mari de 35 de ani sa se abtina, cer si ofer seriozitate maxima” (altfel spus: sunt un cretin, dar imi incerc norocul). Nu i-am publicat anuntul si de-atunci ma bate la cap ca de ce si de ce. I-am spus ca e ofensator si ca in Canada se tine seama de aceste chichite. Si ca, nu in ultimul rind, am sa-mi scot din sarite cititorii cu asemenea porcarii. I-a luat limba foc si-i tremurau burtile, a fornait ca ma reclama pentru discriminare. I-am spus ca el va fi chestionat pentru discriminare inaintea mea. Nu cred ca a auzit a doua jumatate de propozitie, fiindca trintise usa si disparuse.

Pornind de-aici cu discutia, ajungem la o chestiune destul de delicata: cit de obiectiv ne autoevaluam, atunci cind ne cautam un partener de viata? Nu ma refer neaparat la anunturile matrimoniale, asta a fost doar un punct de plecare. Evident, nesimtitul care isi vopsea atributele cu maclavais opac si cerea, in schimb, numai papusi de portelan fin este un caz extrem. Dar dincolo de asta, poate ca multi oameni sunt inca singuri fiindca se incapatineaza sa tina cu dintii de un ideal. Ceea ce ramine grotesc e faptul ca, pentru unii, partenerul ideal ramine acelasi si la 20 de ani, si la 60. La fel de tinar, de frumos, de suplu, de bogat, de destept, de plin de tact si romantism.

Obstinatia de a ne indragosti vesnic de cite-o categorie de oameni pe care o consideram perfecta ne va costa enorm, intr-o zi. Stiu femei care traiesc in trecut si isi trateaza electoratul matrimonial in consecinta. Femei care nu mai arata si nici nu se mai poarta cum obisnuiau pe vremuri, dar care vor barbati frumosi, bogati, inalti, cu cit mai mult par si cit mai putine vicii. Apoi le casuna pe cite-un nevinovat care a fost odata gentil cu ele si devin aproape obsedate de un om care n-a facut decit sa poarte o discutie civilizata, cindva.

Stiu o femeie din Toronto care sufera si azi dupa un tip cu care s-a intilnit o singura data, la restaurant (le facuse cineva cunostinta), apoi el n-a mai sunat-o (cazul clasic – si, de fapt, asumat de la bun inceput, atunci cind accepti un blind date). Nu-i nimic, l-a sunat ea. O data, de patru ori, de paispe ori. El a fost dragut o vreme, apoi s-a incins progresiv si i-a zis ca are motivele lui sa nu mearga mai departe in relatia asta si ca ar fi bine „sa ramina prieteni”. Tipa a luat textul la propriu si de-atunci il suna si mai abitir, fiindca ea abordeaza totul ad litteram si acum se considera, nu-i asa, prietena lui. Ne-au trebuit luni de zile sa-i explicam ca „raminem prieteni” inseamna, de fapt, „du-te dracului de pe capul meu, ca nu-mi place cum arati”.     

Si altceva: comitem oare o fapta buna daca le deschidem ochii celor care se cred mai buni decit sunt, mai bine cotati pe piata „single”, mai eligibili decit sunt in realitate? Sau am face bine sa ne tinem pliscul inchis, ca sa lasam omul sa-si conserve increderea in el? Teoretic, prima varianta e mai morala, iar a doua e mai sanatoasa. Nu stiu… Cind vezi ca un prieten drag si apropiat delireaza si tine mortis la idealuri aberante, riscind sa ramina burlac si nefericit pina la adinci si incontinente batrineti, parca simti ca are nevoie de-un soc de sinceritate din partea ta.

E sanatos sa abdici de la idealurile tale fiindca imbatrinesti, ti-e groaza de singuratate, ti se ofilesc sinii, saracesti, te ingrasi sau chelesti? Sau e mai demn sa tii cu dintii de modelul pe care ti l-ai creat cindva, sa cauti o viata intreaga (cu riscul major de a nu gasi niciodata), decit sa faci rabat de la standardele tale?

Cu ani in urma, un amic interesant, care divortase de vreo cinci ani care era inca singur (dar care se intilnise cu vreo 50 de femei si nu i-a placut de niciuna), ne-a rugat sa-i spunem ce sa faca si el ca sa aiba noroc de „o femeie ca lumea”. N-am mai rezistat, mi-am luat inima-n bot si i-am spus ca, pentru el, „o femeie ca lumea” e o femeie pe care si Jude Law ar considera-o testabila matrimonial. Iar ala macar are faima, bani si o mutra-magnet, care-i poate procura orice femeie de pe fata si dosul pamintului. Amicul ne-a privit acru si umflat de repros, facindu-ne responsabili de un cinism care nu se voia, de fapt, decit o mina intinsa. E singur si in ziua de azi, evident, si cred ca deja s-a resemnat. Era un om care putea fi fericit, avea acest potential, dar si-l reprima, din infumurare si indaratnicie. Dupa ce ani de zile l-am caricaturizat in mintea mea dedata la exercitii de critica, am realizat ca, poate, multi dintre noi suntem infectati cu acelasi virus, numai ca la unii boala inca nu s-a instalat. Este, insa, doar o chestiune de timp.