fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Cum ne-am facut de plinsul lumii

de

Cind eram foarte mica, desi dezvoltasem o precoce acuratete a vorbirii si-a sensurilor, aveam reale probleme cu „a ride” si „a plinge”, nu reuseam sa le dau de capatii. Multa vreme, le-am crezut sinonime, fiindca auzeam in casa formulari identice: „S-a umflat de ris” si „s-a umflat de plins”. „A ris in hotote” si „a plins in hohote”. „Am ris de m-am tavalit” si „am plins de m-am tavalit”. „Au ris cu sughituri” si „au plins cu sughituri” etc. E clar – am zis – a ride si a plinge inseamna acelasi lucru. Mai ales ca auzeam, uneori, razbatind din camere unde nu aveam voie, sunete care puteau fi si de ris, si de plins. Si ii auzeam pe ceilalti soptind tainic: „i-auzi, plinge…” sau „i-auzi, ride…”. Si mi se parea acelasi lucru.

Pina la un punct, am fost linistita. Asa cum spuneam „ciine” sau „catel”, in functie de cum mi se aseza limba peste ginduri, asa spuneam si „plinge” sau „ride”, la intimplare. Intr-o zi, o vecina birfitoare de-a bunica-mii a dat poarta de gard si, facind abstractie de mine (ca de obicei), a deschis ciocul larg si-a slobozit un zvon de cvartal: „Auzi, tu, cica a lu’ Tudose a fugit de-acasa, l-a lasat pe barba-su pentru ala cu care traia, hai ca de data asta s-a facut de risul lumii de tot!”. N-am priceput nimic din epic, dar aveam memorie buna si am retinut formularea. Vazusem ce figura solidificata avea bunica-mea cind a auzit stirea, deci evaluasem instantaneu impactul la public. Peste citeva zile, la ziua unui copil, unde am fost si eu invitata, am debitat de fata cu toti parintii si odraslele lor: „A lu’ Tudose a fugit de-acasa cu ala cu care traia si s-a facut de plinsul lumii!”. Asteptam o galerie de mutre paralizate de lovitura, dar in loc de asta, mi s-a rasturnat in crestet o galeata de risete reci. Toti rideau in hohote. Sau plingeau in hohote, la ora aia inca nu eram sigura. Unii isi stergeau niste lacrimi, deci ma adinceam in confuzie. La scurt timp dupa asta, fara sa-mi explice nimeni, am inteles ca risul si plinsul sunt notiuni si izbucniri tragic opuse.

Iluminarea lexicala nu m-a scutit de reflexul de a amesteca, uneori, zimbetul cu lacrima. Cind n-am reusit sa-mi inhib plinsul la timp – si exact cine n-as fi vrut sa ma vada m-a vazut – alegeam fie defensiva clasica (si idioata) gen „mi-a intrat o geana-n ochi”, fie zimbeam printre lacrimi, ca sa derutez adversarul. Alteori, cind compasiunea si stinghereala celor din jur ma panica, zimbeam direct din plins, brusc, in ideea de a-i convinge pe toti, cu ultimele forte, ca pling doar de moft, ca sunt un copil rizgiiat care s-a invatat sa vorbeasca lichid, subinteles. In realitate, imi venea sa ma asez in pozitie fetala si sa zac.  Dar nu aveam cum, m-as fi facut de ris. Sau de plins, ma rog.

Si m-am mai lovit de ceva ciudat: prietenii apropiati nu-mi dau voie sa pling, mai ales pentru barbati. Nici daca m-ar vedea cu fiola de cianura intre dinti nu s-ar repezi asa ingroziti sa ma opreasca. Daca imi vad ochii rosii (din dragoste), sar ca un arc si vin gramada peste mine, ma iau fedeles in brate (ca sa nu pot sa protestez, irascibila) si imi spun, obligatoriu, ce buna si unica si draguta sunt, ce exemplar neasemuit si ce privilegiu ar fi pentru orice barbat sa ma aiba alaturi, si ca daca ala si ala si ala m-au necajit, nu ma merita, ca eu merit oricum tot ce-i mai bun si mai tandru si mai frumos pe lume, ca da-l incolo p-ala care nu stie sa ma aprecieze, ca nici nu stie el ce-a pierdut…

De-atita stupoare, uit si sa pling. Ma opresc si ciulesc urechea, ca pruncul din „Tinerete fara batrinete”, cind aude fraza-momeala. Ascult si, desi oricine ar vrea sa auda asemenea evaluari de diamant, ma apuca o groaza si mai nervoasa, o ingratitudine cronica, o criza de proteste. Numai pe Alice o las in pace, dupa 23 de ani m-am obisnuit cu ideea ca ea, saraca, inca ma vede ca pe cea mai frumoasa si desteapta si minunata fiinta de pe fata pamintului, deja nu ma mai pot supara, ii sunt recunoscatoare, desi nu-i dau dreptate nici cit sa am bunul simt sa-i multumesc. In rest, ma zbat si scap din bratele prietenilor si imi intorc fata umflata de plins spre ei, ca sa vada (unu) ca totusi nu sunt frumoasa si (doi) ca sunt si proasta. Ca, desi stiu ca un barbat care nu te iubeste nu merita deranjul sa-ti sapi cearcane de dragul lui, eu ma indeletnicesc cu asta de ceva vreme si am capatat abilitati remarcabile in domeniu.

Pe scurt, eu citeodata am chef sa ma mototolesc de plins, sa strangulez mai intii perna, apoi sa ma victimizez dupa bunul plac, apoi sa sterg folderul cu mesajele lui, in fine, distractii de-astea – fiindca stiu ca am nevoie de tratamentul asta, ca sa-mi treaca mai usor. Cind mi se spune: „Nuuuuuu, nu mai plinge, gata!”, sunt frustrata si simt nevoia sa ma scuz ca pling, sa-i implor din ochi sa ma lase sa-mi fac de cap si de suferinta o vreme, apoi am eu grija si sa rid, si sa uit, si sa ma vindec, si sa iubesc din nou.

Imi vine sa rid (si sa pling, de fapt) amintindu-mi ce spunea prietena mea, Livia Netcu: „Eu n-am curaj sa le povestesc prietenilor necazurile mele, ca pe urma trebuie sa-i linistesc tot eu pe ei!”. Ei reactionau asa vaitacios si zgomotos, ii ordonau asa pitigaiat sa gindeasca pozitiv si sa nu mai asculte muzica lesinata, sa iasa din casa si sa se „distreze”, ii tineau atitea discursuri pline de truisme, despre cit de frumoasa e si cum „nu merita niciunul” sa plinga pentru el (va suna cunoscut?), incit saraca, exasperata, isi stergea lacrimile si se zdrobea cite-o jumatate de zi sa-i convinga ca gata, i-au si trecut supararea, disperarea, sinuciderea, totul, ce mai, uite, a mai rasarit un soare mare cit inima ei, hop si-asa!

Recitesc ce-am scris mai sus si ma ingrozesc de cit de nerecunoscatoare sunt. Acum, ca si dupa materialul ala cu Inbox-ul plin, multa lume din jurul meu se va simti vizata si lovita. Toti cei care m-au tinut in brate cind mi-am pierdut mintile de tristete se vor intrista la rindul lor. Asteptau un „multumesc” si asteptau, mai ales, un „ai avut dreptate”. Asta vrem toti, cind pansam rani, sa ni se spuna ca am pansat bine, aseptic, terapeutic. Eu va anunt insa, pe aceasta cale, ca am nevoie de plins ca sa ma vindec. Daca imi iau portia de doliu sentimental, de convalescenta capricioasa si de juraminte esmeraldice timpite, de genul ” n-am sa mai iubesc niciodata”, imi trece si iubesc iarasi, imbobocesc iarasi, sunt fericita iarasi.

Va cer iertare, in mod public, voua, tuturor celor care m-ati imbratisat cind plingeam si n-am stiut sa va spun cit de buni sunteti. Ca o modesta compensatie a atitudinii mele regretabile si-a manifestarilor mele egoiste, declar pe propria raspundere ca am sa fiu fericita din nou, foarte curind.

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • La multi ani Simona, la multi ani dragelor, dragilor, la multi ani noua, tuturor celor care am apucat sa-l vedem pe 2010!

    N-am tare mult timp de stat la povesti dar la ceea ce spui tu Simona, am sa-ti raspund ca toti avem nevoie sa plingem uneori! Cu sau fara motiv dar eu iti spun din proprie experienta – cel mai bine se plinge FARA motiv! Cand am avut episodul acela nefast cu Tania (hopppaaaa, v-am spus ce bucuroasa sunt ca a trecut 2009?!?) n-am putut sa pling mai deloc! Sigur ca ma mai lua disperarea cand si cand dar starmoceam 3 lacrimi amarite, firave, nici macar asa sarate in coltul ochilor…erau asa prapadite ca nici nu puteau sa alunece pe obraz! Cand mi-a murit bunica, tot asa, cred ca am plins de cateva ori dar nu neaparat in contextul acela, mai mult de dor, mai mult de mila mea, a noastra celor care ramaneam in urma, fara ea! In schimb, m-am rasucit, inecat, sufocat de plins ori de cate ori vreo iubire tembela m-a lasat in urma si a plecat in pantofii lustruiti sclipitor pe sufletul meu! La fiecare cearta de 3 parale m-am imbolnavit fizic de atita plins! Curgeau lacrimile mai ceva decat cascada Niagara in anotimpul ploios, aveam nasul cat o patlagica rosie care vira imediat spre vinat de atita sters nervos! Mi-am pierdut vocea si mintile de atita plins, am scancit si dupa caz am urlat dar singura deosebire intre mine si tine, Simona draga, este ca eu am plins doar de fata cu mine! Am invatat de extrem de mica faptul ca plinsul ii stanjeneste pe cei din jur! Le rupe sufletul celor care tin cu adevarat la tine si-i imple de scarba si de draci pe prefacutii care te bat consolator pe umar! „O sa treaca”, „nu te merita”, „tu esti asa o persoana speciala”……nu le crede nimeni, nu le cred nici eu chiar daca le-am recitat – neconvingator! – de mai multe ori in viata! Si acu’ pe bune si intre noie fie vorba – io’s asa de extraordinara si el un porc si-un redus mintal care nu ma merita…..da’ daca io pe el il vreau?!? Doar pe el?!? Si nu ma intereseaza nimic altceva?!? Si nu vreau sa fiu nici frumoasa, nici desteapta, nici speciala nu, nu, nu…eu vreau sa fiu in singurul fel in care nu mai pot sa fiu: si anume a lui!!!!! E?!? Si nu pling pentru el, pling pentru mine, ca-s orgolioasa, ca nu stiu sa renunt, ca-mi vine sa bat din picior, ca eu stiu mai bine decat toti prietenii mei cum sunt si ce sunt si ce daca?!? Si mai stiu si ca n-o sa-l mai iubeasca nimeni asa pe dobitoc, si nici n-o sa-i mai scrie asa frumos, si nici n-o sa-l mai servitoreasca, si nici n-o sa mai stea treaza niciuna sa-i vegheze somnul si profilul perfect, si nici n-o sa se mai ofere niciuna sa-l rasfete ca mine….stiu asta dar mai stiu si ca el a plecat sau vrea sa plece si atunci?!?!
    Nu, nu pling decat singura! Pe mal de lac, in masina cand conduc, pe cate o straduta parasita, in casa daca e goala….fara asistenta! Nimeni nu te consoleaza, nimeni nu te intelege! Fraza tampita „da’ ce, am murit eu ca sa ma jelesti?!” imi provoaca de fiecare data aceeasi reactie „ai fi surprins/a, daca ai muri n-as jeli asa, ca meriti mai multa suferinta decat aia de-mi stoarce mie acum un fluviu de lacrimi, asa ca lasa-ma dracu’ sa-l pling ca sa se duca balastul”….
    Credeti-ma, cind plinsul e din dragoste plingeti-l singure/i! Va scutiti de penibil, va scutiti de taceri stanjenitoare si de imbratisari nedorite! Va scutiti de mutrele triumfatoare de dupa „I told u so, era un dobitoc, vezi ca ti-e mai bine fara el?” in timp ce tie inca iti tremura sufletul cand ii simti parfumul pe vreun trecator! Va scutiti de explicatiile pe care le veti avea de dat daca va impacati cu nemernicul care v-a facut sa plingeti si credeti-ma, nu e deloc un scenariu nerealist!!!! Prietenii sunt pentru a ne sta alaturi la greu si nu e greu deloc ca un o pe care il iubesti sa te faca sa plingi! Experienta mea spune ca e chiar cotidian!

    Iar faptul de a-ti ascunde „suferinta” sau SUFERINTA nu ne face egoisti! Nu! Am citit odata urmatoarea fraza dar va avertizez ca e citat din memorie „nu ma asteptam sa plinga cu mine important era ca nimeni sa nu rida”…e, atunci cand plingi solitar eviti exact chestia asta! Nu plinge nimeni cu tine ce-i drept dar e singura garantie ca nu te ia nimeni in ris! Iar eu va spun cu mina pe inima ca mai bine suport sa-mi sustin singura mina decat sa ma duc la cineva care sa-mi ia suferinta in ris sau sa-mi insire truisme (altfel bine intentionate!) cand eu simt ca mor si ma sufoc pentru un dobitoc care – asa e! – nu ma merita! Da’ daca io il vreau?!??! Pe bune….

    Va pupa Anca mult si va doreste un an in care sa nu plingeti! Pur si simplu! Nici singuri, nici in companie! Nu neaparat un an in care sa rideti, nu! Unul rotund, egal, frumos in care sa nu plingeti! Decat de fericire 🙂
    Cu drag

    Anca G 13 ianuarie 2010 11:06 Răspunde
  • Simona draga, eu cunosc bine, bine, bine suferinta asta. Si am si medicament. Tort cu glazura vernil si ursuleti, mancat impreuna cu prietenii.
    Te imbratisez.

    Cristina Bizu 13 ianuarie 2010 12:37 Răspunde
  • Simona, eu ma bucur c-ai reaparut cu un text nou, mai multe nu ma pricep sa spun azi ..
    Nu stiu de ce dintr-unul dintre raspunsurile tale de curand, in care spuneai ceva de genul (”Bine, stau si ma intreb ce nu ma face sa pling zilele astea 🙂 ” ) eu, ca de obicei, nu m-am prins c-ar fi vorba de tristete, ci de un senzorial mai vulnerabil, dar cu atat mai fericit, in care te-ai fi, eventual, ”scaldat”.
    Pentru ca mie imi vine sa plang (si chiar o fac, uneori cu asa nesatz!: ) ) si cand da peste mine buluc fericirea si nu-mi lasa mintile intregi niste zile..
    Deci, ca roman conclusiv ce ma gasesc astazi, din intregul celor care-ti sunt fani, pot spune ca e mare lucru si ca plangi, si ca te zvarcolesti, si ca poti rade printre lacrimi.Era ingrozitor sa fii impietrita si sa nu ai chef sa iesi o vreme de sub patura, desi,poate si asta e un tratament ambulatoriu care uneori da roade.Nu stiu daca la multa lume, dar sunt si unii care se vindeca de cate-o pacoste in felul asta.Sau cred ei ca se lecuiesc asa, inca studiez ”problema”.Te imbratisez, mai vino, eu iti pandesc aparitiile, cum te-ai obisnuit deja.

    Una 13 ianuarie 2010 12:47 Răspunde
  • Si alt medicament: lecturarea in grup a Codului nebunelor maniere de Simona Catrina din care am invatat si am uitat multe .

    Cristina Bizu 13 ianuarie 2010 13:55 Răspunde
  • nu m-am simtit niciodata asa de linistita ca dupa un plans zdravan, care, uneori, porneste din senin si fara un motiv bine precizat. la fel, si rasul (nervos) te elibereaza – si eu si mama reactionam asa cateodata, in situatii stresante.
    sunt niste supape, atat, daca le blochezi, se intampla alte rele, eu asa cred….

    juztine 13 ianuarie 2010 14:37 Răspunde
  • Cand suferim din dragoste , avem fata de prieteni o atitudine „rasfatata” si ” bosumflicioasa” care s-ar putea incadra la „lasa-ma si nu-mi da pace” 🙂

    Blanca 13 ianuarie 2010 14:57 Răspunde
  • apar si eu de printre severtele ghemotocite, cani cu ceai si paracetamoale, cu ochi rosii, inlacrimati si luciosi, dar capabili sa isi faca inca datoria si sa va desluseasca scrisul, risul-plinsul si sa transmita mai departe creierului emotii, bucurii, tristeti si alte stari…asadar azi imi permit luxul de a sta acasa, in virful patului, si a face ceva si pentru sufletul meu. va citesc, ascult muzica, ma delectez cu fotografii, lecturez…uneori e placuta agonia, daca nu e prea severa si nici impinsa catre o melancolie prea acuta.

    am zimbit si zimbesc citind, recitind si imaginindu-mi-o pe Simona cea sublim-naiva si copila in confuzia, nedumerirea si curiozitatea ei de a deslusi contururile dintre ris si plins…ce frumos ar fi fost sa nu fi fost capabila nicicind sa descifrezi definitia plinsului! dar viata reala ne e brazdata de lacrimi, de tot felul. si de multe ori lacrimile spala, purifica…

    ar mai fi frumos si sa ne putem trai viata, macar din cind in cind, exprimindu-ne emotiile chiar liber, neconditionati si neconstrinsi de imagine, de impresii, de parerea altora despre noi, de judecatile si interpretarile lor, urmate de sfaturi si incurajari necerute, sufocante, constrictoare, ca un boa care ni se incolaceste de git si ne sufoca, incet dar sigur…dar cu siguranta daca ne-am exprima oricind si fata de oricine tot ce ne trece prin cap am cadea in derizoriu in felurite alte feluri…vrem nu vrem suntem actori, caci viata nu e simpla, e misterios de incilcita, de tragic-comica, de imprevizibila si lipsita de retete universale, si fiecare cautam propriul echilibru si invatam arta compromisului pe propria piele…

    Dea Valma 13 ianuarie 2010 15:03 Răspunde
  • Si mai plang si mai rad. Si rad si plang iar in mine. Si din rasu’ plansul meu fac arma de a merge inainte in drumul meu prin Univers, pentru ca asa sunt eu o invingatoare.

    Dea Valma, vrem nu vrem nu prea suntem actori, ca e altceva si viata e mai comica decat tragic-comica. Te asigur eu ca sunt concepte numai in arta.
    In viata reala sunt doar stari…intre extreme.
    Vrei definitia plansului? Ma pis pe ochi! Iti place? Esti multumita?

    Sa nu plangi, Una, ca ma apuca si pe mine.

    La multi ani, Anca! Tzoc, tzoc! Hei, ce faci? Unde ai disparut?
    Si eu am plans dupa unul, si … as mai putea plange dar m-am saturat, si vine altul sigur. Ala s-o fi obisnuit sa oftez dupa el, dar mie mi-a trecut, ca-i nesimtit. Ca eu rad mereu, chiar si atunci dupa ce raman cu mana intinsa ca a Regelui Lear in fata destinului.

    Si ma joc si rad si plang in gand si viata merge inainte si este frumoasa.

    Doamnelor, sper ca nu o sa plangeti in toate postarile, ca mai inventam un lac de acumulare format din lacrimile trecutului si prezentului.Vine trecatorul si va vede cu ochii rosii, chiar asa? Vreti sa rada de voi?

    Si vreau sa stiti, ca drac mort si ratza inecata n-am vazut!

    Monica Andrei 13 ianuarie 2010 15:31 Răspunde
  • Eu sunt adepta „autopansamentelor”. Nu m-a ajutat si nici nu ma ajuta descoaserea prietenilor (ce-a spus, ce-a facut, nesimtitul, ei spune, si tu asa minunata si deosebita, etc) si nici incurajarile „hei rup” (las’ ca trece, trebuie sa iesi in lume, sa razi ca proasta, sa astepti pe altcineva-IAR???)… Stiu ca din pacate, pentru o cicatrizare cat mai aproape de natural, cat mai estetic, e nevoie sa fie curatata rana mai intai, si asta doare si mai mult decat „actul” care a facut rana in sine. Dar mai stiu ca ALTELE sunt lucrurile care ne omoara.
    Mergem mai departe 🙂

    Ca atitudine in fata rasului-plansului, mereu am fost catalogata drept o fiinta puternica (ha ha!), care se poate stapani in orice moment, lucida, pragmatica si tot tacamul. Imi mai lacrimeaza ochii la inmormantari,in rest parca am o disfunctie a glandelor lacrimale… Din cand in cand(nu din senin), cand rasul nu ma mai ajuta nicicum, deversez cantitati industriale de H2O cu NaCl. Noroc ca nu e nimeni prin jur, sa fie in pericol de inec. Eu supravietuiesc, ca am invatat de mica sa inot.

    La ora asta, imi permit luxul de a fi intr-o scurta pauza: beau o ceasca din savurosul ceai al Pisicii si va scriu cu drag , voua.

    Anemone 13 ianuarie 2010 15:37 Răspunde
  • Intr-una din cartile sale , E. Tolle vorbeste despre „corpul durere” = o entitate formata din toate tristetile, lacrimile, suferintele noastre trecute, in general pasiva, dar care se trezeste din cand in cand, la unii chiar saptamanal si ne cere de mancare. Este nevoie de atentie extrema si de perseverenta pentru a o surprinde atunci cand deschide gura si incepe sa strige de foame. Este atat de perversa incat se agata de absolut orice pentru a ne obliga s-o bagam in seama si pentru a ne face sa credem ca jalea noastra existentiala este cat se poate de fireasca. De fapt, nimeni nu ne-a invatat sa iesim din comoditatea lacrimilor si sa incercam macar sa ne desprindem de bietul nostru EU pentru a tinde ferm catre FIINTA si cate lumina. Este o munca de o viata, dar singura care merita intr-adevar orice efort.

    Alma 13 ianuarie 2010 15:43 Răspunde
  • Dea Valma, draga mea bolnavioara, ma uit uneori la poze si zambesc…cat de multe stari poate exprima culoarea rosu…

    Anemone 13 ianuarie 2010 16:11 Răspunde
  • Simona, te-am citit azi dimineata in tramvaiul 32 si peste umarul meu inca jumatate din cartierul Rahova. Cu totii, in unanimitate, am votat pentru plansul sanatos aducator de liniste.

    Anemari 13 ianuarie 2010 16:34 Răspunde
  • La multi ani!
    Un 2010 cu ras si plans!
    Sa fim iubite de cine vrem noi!
    Simona, am zambit, m.am intristat si m.am regasit in materialul tau. M.a distrat teribil si remarca Lidiei Petcu, prietena ta.
    Apoi vreau sa va spun ca pe mine ma misca barbatii care pierd o lacrima. Nu la televizor, nu sa impresioneze masele largi…Cei care plang fara audienta, singuri…cand citesc ceva, cand vad un film sau stiu ei de ce, iar tu ii surprinzi pur si simplu. Atunci simt ca ii iubesc mai mult. Devin umani.

    sofianucarmen 13 ianuarie 2010 16:36 Răspunde
  • Simona, cred ca multe dintre intelesurile lumii sunt in filozofia pura a copilariei!
    Nu degeaba sensurile acestor cuvinte stateau ingemanate, in intelegerea ta de copil. Uite, se premedita grozavia asta, de a lupta pentru doua-trei lacrimi pe care iti doresti sa le versi in tihna…

    Stie cineva care ar putea fi motivul pentru care anumiti barbati( al meu, sigur) se infurie daca te vad plangand?
    Si, daca in cazul nostru lacrimile nu se rusineaza sa se arate cu altii de fata,atunci cand durerea da sa rupa tot in calea-i, de ce plang barbatii numai si numai la adapostul singuratatii lor?

    Am si eu raspunsurile mele, dar ma tem ca sunt naive si/sau desuete.

    Sa aveti zambete in suflet si langa voi si pentru voi!

    mi 13 ianuarie 2010 17:40 Răspunde
  • As putea sa iau cantitatea de lacrimi varsata si numarul de sughituri ca repere pentru evaluarea problemelor si necazurilor mele. Ele, lacrimile si sughiturile, ar fi invers proportionale cu marimea si gravitatea problemelor. De cite ori am putut sa gasesc drumul spre plins –cu sughituri sau fara- m-am eliberat, am stiut ca solutia e aproape. Pentru ca pling in primul de ciuda. De ciuda pe mine ca mi-am pierdut timpul cu cine nu (ma) merita, de ciuda ca nu mi-am dat seama din timp, desi as fi putut, ca ceva nu mergea bine. De ciuda ca am fost parasita. De ciuda si iar de ciuda… mai ceva ca in manele… 

    Cind ceva foarte grav se intimpla impietresc. Pur si simplu. Imi caut degeaba lacrimile eliberatoare. Ele nu vin. Lumea mea – sau ce credeam eu pina atunci ca era lumea mea – se opreste si eu uit sa mai respir, nu pot sa mai gindesc. Ma simt ratacita, ma uit imprejur dupa o speranta, dupa o rezolvare si nimic nu vrea sa apara la orizont. Si lacrimile se incapatineaza si nu vin. Nu stiu sa imi caut prietenii si sa vorbesc cu ei fiindca nu stiu sa primesc incurajari. Nu stiu ce sa fac cu vorbele si intentiile bune ale prietenilor. Nu pot sa le cred. Asa a fost vara trecuta. Am primit incurajari, am avut umeri pe care sa pling dar am refuzat fiindca nu vedeam la ce bun, cu ce m-ar fi ajutat. Mi-ati fost voi punctul de sprijin. Intram si va citeam si reuseam sa ma desprind de realitate. Un bun prieten mi-a zis: “inteleg prin ce treci dar nu te pling. La cit te cunosc ai sa te ridici cu mult mai bine decit ai fost”… altii m-au incurajat spunindu-mi sa vad si partea buna a lucrurilor, fiindca ea intotdeauna exista. Multumesc, Catalina… sper ca citesti.

    iana 13 ianuarie 2010 18:07 Răspunde
  • Dea Valma,
    ti-ai luat din Ro Nurofen raceala si gripa? sau paracetamol sinus? „ia cu mina” asculta ce iti zic. Am umblat saptmina trecuta ca beata dupa cite un nurofen din acesta.

    sa te faci bine fata draga.

    iana 13 ianuarie 2010 18:12 Răspunde
  • iana, multumesc de grija si de indicatii…
    nu mi-am luat medicamentele cu pricina de acasa, dar cum am sa revin in Ro peste vreo 10 zile, am sa ma „inarmez” atunci.

    Dea Valma 13 ianuarie 2010 18:38 Răspunde
  • …am plans rauri de lacrimi si voi mai plange…cu toate astea, in zilele in care plang,lumea imi spune ca sunt frumoasa, desi lumea nu stie ca eu tocmai trasesem n ore de plans…ochii parca stralucesc si mai mult de cand poarta in ei atatea urme de lacrimi.

    taticu a murit de un an jumate si inca il mai plang…..
    am plans nu de mult, o zi,o noapte,inca o zi,o noapte si…o zi, nu chiar non stop, dar pe undeva pe acolo, in bratele celui pe care intelesesem ca il iubesc… si apoi inca o saptamana in care am slabit 8 kg…. si apoi 3 luni am tot plans de dor,de neputinta,de durere,de asteptare…de inima nebuna,am plans in tacere,fara sa stie,asteptandu-l cu speranta si incredere,cu dragostea vie…nici pana azi nu a venit,nu m-a chemat….

    si viata nu se opreste aici. cu siguranta voi mai plange.dar nu ma tem si nu mi-e rusine de lacrimile mele. stiu sa rad chiar si in timp ce plang. cei ce au invatat lectia lacrimilor, sunt net superiori si umani fata de cei care au toata ziua un zambet fals pe fata, cei care se prefac ca indura cu stoicism nu stiu ce durere ca sa nu se faca de rasul lumii.
    eu cred ca ,nu e puternic cel care nu stie sa planga, e puternic cel care isi sterge singur lacrimile, chiar si in vazul lumii pt ca uneori e nevoie ca si lacrimile sa aiba martori.

    Lm 13 ianuarie 2010 19:54 Răspunde
  • Am citit, draga mea Iana, am citit tot ce ati scris , si va marturisesc cu mana pe inima ca imi placeti tare mult. Ma bucur ca nu m-ai uitat si sunt fericita ca vorbele mele te-au incurajat si te-au ajutat sa mergi mai departe.
    Va doresc un 2010 in care doar sa radeti si sa plangeti numai de fericire.

    Catalina 13 ianuarie 2010 19:58 Răspunde
  • Simona, Draga Simona, imi parea ca lacrimile sunt pe undeva pe aproape…imi pare rau ca nu m-am inselat de data asta, ca n-am simtit gresit…uff, nici nu stiu ce sa-ti spun ca sa te simti mai bine…Sper ca Alice sa gaseasca ea cuvintele care te-ar face un pic mai bine, cred ca numai ea ar putea.
    Eu am plans indarjit fiecare mare amor sau chiar mic sau cat p’aci mare amor, pierdute toate, evident…Am plans de fiecare data pana mi-au secat lacrimile. Nu m-au putut ajuta cuvintele speriate si precipitate ale celor care se intamplau sa fie langa mine, atunci cand vreo mare sau mica dragoste mi se ducea iar de rapa…Imi recitam in gand si uneori cu voce tare, ca nu o sa mai iubesc niciodata, ca nu vreau sa ma mai indragostesc niciodata…asta pana cand, dupa indelungi plansete, mi se facea iar dor sa-mi fie dor, si mi se intampla sa imi inventez vreo dragoste noua, sau sa inviez vreuna veche, pt care sa plang din nou, ca sa simt din nou ca traiesc, ca n-am murit de tot si eu.
    Te imbratisez spalata de toate lacrimile iubirii mele.

    je 13 ianuarie 2010 20:28 Răspunde
  • Plângi, plângi, plângi, plângi, de zece ori să plângi, Simona, dacă simţi nevoia s-o faci. De vrei să te descarci, să ţipi, să te îneci în lacrimi, până te schimonoseşti, de vrei să ţipi din nou, să urli, să-ţi crape mâhnirea din chinul tristeţii, ca să-ţi arunci durerea din suflet, să plângi nesfârşit, până la epuizare, până la scrâşnet de dinţi, până la spartul porţelanului sau a cristalului….e bine să plângi, e recomandat, e sănătos. Unul dintre cele mai neîndoielnice lucruri în lumea asta este că nu-ţi poţi contramanda lacrimile. Întâlnirea cu ele trebuie stabilită clar în agendă, la tine, pe terenul tău, în ciuda neputinţei, a slăbiciunilor, a vulnerabilităţii, a întrebărilor («de ce mie?», «cum nu am ştiut?», «cum de nu am simţit?», «a fost o minciună?», «la ce să mai sper? şi de ce aş mai face-o?») a supradozei de melancolie… pentru că atunci ştii bine ce vrei să uiţi, să ştergi, să ierţi sau să speri. În caz contrar, orice amânare de lacrimă îţi prelungeşte agonia, chiar şi atunci când speri şi simţi că paşii sufletului tău se pot îndrepta spre o nouă dragoste, mai surâzătoare, poate de data asta una împlinită. Şi cum ai putea zâmbi larg, pentru o viitoare fericire, în faţa iubirii care vine să te înalţe, dacă nu ţi-ai stârpit din rădăcină, răul făcut de vreun el rătăcit, mincinos, imposibil, aventuros sau doar interesat? Prietenii adevăraţi ştiu şi înţeleg când rănile trebuie spălate în lacrimi. E un drept al nostru, al femeilor, ba uneori chiar şi al lor, al bărbaţilor. Se găsesc patru pereţi pentru fiece inimă zdrobită. Este important să plângi, da, până la primul surâs al victoriei că «am trecut, am depăşit, am învins, m-am descărcat», pentru a nu-ţi ştirbi, cu mâna ta, libertatea, curajul şi şansa de a renaşte, de a fi, din nou, mai minunată, mai stăpână peste ceea ce ştii că-i poţi oferi sufletului tău pereche în căutarea căruia eşti pregătită să pleci, sau pentru care ai puterea să te primeneşti…

    Tears and..shout, ca cere contextul 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=0bqgy1mebh8

    tania 13 ianuarie 2010 22:07 Răspunde
  • Simona,astazi era cat pe ce sa m-apuce plansul,disperarea, depresia si toate alea.Si tocmai astazi de ziua mea,aveam senzatia ca sunt cea mai nefericita femeie de pe pamant.Cautam febrila batiste in poseta cand…surpriza!!!Suna telefonul,era el bineanteles.Instantaneu a iesit soarele,ziua mea era perfecta iar eu cea mai fericita muritoare.Cu cat de putin se poate face oo femeie fericita!Ei chiar nu stiu?

    DORULET 13 ianuarie 2010 22:45 Răspunde
  • La multi ani, Dorulet, draga noastra! Iti doresc mai mult decat telefonul lui, iti doresc sa primesti urarile de la o soapta distanta, de la un zambet apropiere!

    Anemone 13 ianuarie 2010 22:54 Răspunde
  • Anca G ,nimeni nu putea sa spuna mai bine decat ai facut-o tu ,chestia cu muritu” si sufocatu” pentru un dobitoc.Teribil!Dar si mai fain e faptul ca si al meu nu ma merita,o stiu si eu si el ,da daca io pe el il vreau?!Ma binedispui asa…instant! Si mai uit ca tocmai vroiam sa plang,sa ma compatimesc,sa oftez…

    DORULET 13 ianuarie 2010 23:07 Răspunde
  • Dorulet, fericirea ta m-a dus cu gandul la aceste versuri:

    Ne-am iubit… plangand

    Rememorarea de-ntamplari confuze,
    Copii crucificati ca niste Crişti,
    Cu paznici veseli pentru îngeri trişti,
    La marea invadată de meduze.

    Ti-am poruncit brutal sa nu te mişti
    Pana-ti culeg tot frigul de pe buze,
    Cerandu-ti mai apoi din suflet scuze,

    Pentru minciună, ca, oricum, existi.

    Dar n-ai sa fii niciunde mai cuminte
    Si mai supusa altuia nicicand,
    Cum doar in noaptea oarba si fierbinte,
    Cand ne-am urat si ne-am iubit plangand,
    Fara s-avem nevoie de cuvinte,
    La cata moarte adunam in gand.

    tania 14 ianuarie 2010 0:06 Răspunde
  • cat de bine inteleg Simona atunci cand povestim toate cele prin cate trecem…si cum fiecare stie sa ne dea cel mai potrivit sfat despre ce sa facem. si cum apoi tot noua ne pare rau ca am spus, ca am povestit, ca am cerut acel sfat…cu riscul de a parea aiurite si incoerente in ceea ce spunem si facem, tot nu putem sa ne oprim. pentru ca simtim atat de mult si de intens…pentru ca suntem croite altfel si doar putini au ochi sa vada si inima sa inteleaga.

    si plangem cand iubim, eu simt asa cand sunt in culmea fericirii ca imi scapa o lacrima…si ma feresc sa nu ma vada el ca sa nu zica ca sunt nebuna, ii sarut coltul ochiului poate din dorinta ca si el sa faca la fel, stergand astfel toate lacrimile (cauzate de el sau de alte suferinte)…incerc sa zambesc, desi stiu ca poate astea cateva minute, ore sunt tot ceea ce am putut sa am de la el…

    se spune a ochii care nu au plans nu sunt ochi frumosi…deci nu ramane decat sa ne iubeasca cineva pentru ochii nostri.
    si da, nu e alt remediu pentru o rana in suflet decat pansamentele proprii. de la recunoasterea faptului ca ai fost total neinteleasa la rememorarea momentelor frumoase care te fac sa plangi…tacerea intepatoare a acelor „you have absolutely no messages”…dansul singuratatii cu o perna sau un ursulet…ei bine toate acestea sunt manifestari necesare, pentru ca nu este nimic logic in a fi lasata in asteptare si in neiubire atunci cand oferi ceea ce doar tu stii, atat de simplu si fara sa ceri prea multe…deci la fel de ilogice sunt si remediile. 🙂

    Ramona 14 ianuarie 2010 1:53 Răspunde
  • Vreau sa va povestesc ceva: acum mult timp, pe la sfarsitul facultatii, m-am imbolnavit grav, aveam o infectie puternica care nu voia sa cedeze cu niciun fel de medicamente. Toate prietenele s-au strans atunci in camera mea de camin sa ma incurajeze, sa ma sfatuiasca, sa-si dea cu parerea.( Pe-atunci aveam muuulte prietene.) Eu le vedeam ca prin ceata, din cand in cand si numai in pauzele dintre halucinatii. Aveam o colega, Adela (Simona, ti-o mai amintesti?), fata buna in general, dar mai vorbea gura fara ea. Dupa ce toate celelalte nu mai aveau ce face si ce spune, se trezeste la un moment dat Adela si vorbeste sententios: „Ai grija, aveam eu o cunostinta care a patit acelasi lucru ca si tine si-n cateva zile a murit, saraca.” S-a lasat o tacere sinistra in camera care pana atunci rasuna de cuvinte, toate am ramas perplexe, apoi s-a schimbat brusc subiectul. Cand am ramas singura m-a pufnit atat de tare rasul incat, daca m-a auzit cineva, o fi zis ca delirez din nou. Rasul ala m-o fi vindecat, probabil, in cateva zile nu mai aveam nimic. De-atunci, de cate ori sunt bolnava imi amintesc de Adela si… rad. Acum, cand va povestesc voua toate astea, ma gandesc ca mi-as dori enorm sa mai am prietene care sa ma compatimeasca si sa ma incurajeze atunci cand am nevoie. Orice mi-ar spune ar fi o binecuvantare. Oricine m-ar asculta atunci cand rad sau cand plang ar fi binevenit. Chiar si Adela…

    Carmen S 14 ianuarie 2010 6:25 Răspunde
  • Carmen S, intinde mana si ai sa atingi mana mea . Sunt 5 minute distanta intre noi.

    Cristina Bizu 14 ianuarie 2010 9:37 Răspunde
  • Dorulet, iti urez sanatate, glorie, amor!
    Sa razi, sa plangi de fericire! Dupa pofta inimii tale!

    Tania, le zguduie existenta noastra atat de mult lumea?

    Ramona, cel mai ades plang departarea si neputinta de a-l tine cat mai mult aici, cu noi.

    mi 14 ianuarie 2010 9:46 Răspunde
  • Mi, barbatii sunt foarte sensibili si reactioneaza diferit, de multe ori fata de stare emotionala a femeii. Sensibilitatea lor excesiva, pe care n-o arata, duce la o reactie inversa fata de starea emotionala a femeii.Nu este de condamnat.De aici apar si conflicte in cuplu.Femeia plange si se plange mai usor.Ea crede ca el n-o baga in seama sau ca n-o mai iubeste.
    Nervozitatea sotului tau atunci cand plangi pe un motiv intemeiat este doar o stare de panica.Se calmeaza dupe ce nu te mai vede plangand.

    Maine-i ziua lui Eminescu. Sa plangem si dupa el.
    Oare de ce mormantul lui Eminescu la Cimitirul Bellu este mai bogat in flori, lumanari si coroane decat a lui Caragiale? Caragiale nu are nici macar cruce ci un monument cu poza lui in relief si cateva randuri. Se vede ca a fost facut de comunisti.
    Eminescu era ca voi acum aici, melancolic, plangacios si nemultumit, iar autorul „Noptii furtunoase” era vesel, optimist pus pe glume tot timpul.
    Amandoi au fost colegi de redactie la un ziar, iar Caragiale il punea mereu sa scrie articolele, deoarece scria mai repede usor si bine. „Scrie tu Mihalache”-i spunea Mos Virgula. Amandoi au scris teatru si poezie, dar unul e geniu in poezie celalalt in dramaturgie.
    Tot Caragiale ii fura iubitele, dar cand autorul „Luceafarului” a facut prima criza de nebunie autorul „Scrisorii pierdute” l-a dus la ospiciu, apoi a plans in hohote pentru ca prietenul lui de-o viata nu l-a mai recunoscut. Au fost prieteni in viata, acum sunt vecini de cavou pe Aleeea Scriitorilor. Tot Eminescu are intotdeauna flori mai multe pe mormant.

    M-am obisnuit draga Simona, sa nu ma mai fac de plansul lumii, pentru ca lumea ma vrea altfel decat sunt in realitate, iar plansul nu este decat trambulina prin care ei cred ca pot sa ma doboare cu loviturile lor. Mie asa mi se intampla. Si eu nu pic. Plansul din mansarda mintii mele este real si sincer, ferit de groaza lumii, pentru ca numei Dumnezeu il vede.
    Da, nici behaiala, hahaiala a zgomotului din ras nu mi se potriveste.Rasul nu este totdeauna o forma de veselie, ci descarcare emotionala, in loc de plans. Semnal disfonic.

    Monica Andrei 14 ianuarie 2010 9:55 Răspunde
  • As fi vrut sa am puterea bunul simt si timpul sa va raspund fiecareia in parte. Dar, egoista, m-am drogat frumos cu ceea ce ati scris si mi-e ciuda pe mine, aveam pentru fiecare raspuns in gind, am zimbit si am lacrimat linga voi, fiindca aveti o terifianta dreptate.
    Voi intelegeti toate codurile, dincolo de rinduri, dincolo de mesajul meu asternut ca o ninsoare timida.

    Carmen, cred ca stiu la care Adela te referi… 🙂

    Mi, si fostul meu iubit se revolta daca ma vedea plingind. Apoi ii parea rau si revenea asupra tonului, asupra continutului, asupra starii. Si isi cerea iertare ca nu m-a inteles la timp. Iar eu il iertam si il iubeam si mai mult.

    AncaG, ne lipseau abordarile tale care deschid usi fara sa le atinga minerul sau incuietoarea, pur si simplu le spulbera. Esti antidotul care ne trezeste. ca de obicei. 🙂

    La multi ani, Dorulet, mi-a facut bine mie telefonul primit de tine… Incep sa sper… 🙂

    Tania… nu mai pling, uite… Dar ma simt bine fiindca tu ma lasi sa pling si nu-mi ceri socoteala…

    Je, imi scrii asa frumos, incit pling iarasi… noroc ca si Tania imi da voie… 🙂

    Carmen Sofianu, esti draguta… Iti dai seama ca Livia Netcu a spus asta acum vreo zece ani, cam asa, iar de-atunci imi vibreaza ecoul in minte. 🙂

    Anemari, draga mea… Cum mai e in tramvaiele din Romania? Mi-e dor de ele. Am sa vin…

    Cristina Bizu, Dea Valma, Blanca, Juztine, Monica Andrei, Una, Lm, Ramona, Anemone, Catalina, Iana, cum gasiti ceva de spus intotdeauna in asa fel, incit sa-mi deschideti ochii si inima in acelasi timp?

    Alma, iti multumesc, iar eu le-as trimite pe fete sa citeasca ce ai scris la unul dintre materialele mele recente de pe blog, mi s-a parut interesant ce spuneai (cred ca la „Totul sau nimic”, daca nu ma insel)… Bine-ai venit!…

    Simona Catrina 14 ianuarie 2010 10:07 Răspunde
  • Ne jucam de-a rasu’-plansu’ toata viata. Sunt terapeutice ambele metode, asa cum unora le prinde bine aspirina si altora paracetamolul. Depinde de caz si de pacient.
    Este foarte adevarat ca vaicareala in poala prietenilor aduce tristete si acestora. Si ce-ar putea sa-mi spuna cand sughit si-mi las lichidele sa curga nestingherite? Cum ar putea sa ma mangaie cand nu ei m-au ranit? Am fost si doctor si pacient. Am spus ‘nu mai plange, nu te merita, ce-i al tau e pus deoparte’ si m-am ascuns in baie ca sa plang de sa-mi rup sufletul ca ce-i al meu e pus prea deoparte si nu ma vrea. Am dat sfaturi cu ambele maini si n-am ascultat niciunul din cele primite. Am vrut sa fiu singura si am plans de singuratate.
    Oricum s-ar manifesta atentia celor dragi e binevenita, pentru ca oricat ar minti in momente de cumpana, un lucru e adevarat: lor le pasa.

    Monica Radulescu 14 ianuarie 2010 10:35 Răspunde
  • Visele tinere mor repede. La inmormantare, cand arunci palma de pamant peste ele, plangi totusi ca pt cele vechi, fara sa-ti pese ca-ti curge rimelul. Ai de ce sa te faci de tot plansul : pierzi copiii tai naturali, zamisliti de mintea ta fara cezariana. Paradox de ras, în zapaceala pierderii, ajungi sa peferi un cosmar sanatos unui vis frumos !
    Dupa ce-ai dat bine la soricei, te duci la culcare si totul redevine posibil.

    Thomas Man 14 ianuarie 2010 11:40 Răspunde
  • Noapte buna, Simona draga! Eu cand iau forma depresiei in momente de cumpana ma refugiez in somn.E felul meu de a ma refugia din prezent, probabil.Si ma ingrozeste ideea ca tre’ sa ma dau la un moment dat jos din pat si sa continui sa traiesc..Ma uit la ceas si ma gandesc la nopti albe in care incerci sa te aduni si sa te regasesti pe culmile normale, daca vor fi existand astfel de culmi..
    Iarna canadiana isi face inca de cap si pe 2010? Cum te imbraci pe-acolo? O sa ajung in cateva saptamani in tara ta adoptiva (Vancity) si voiam un sfat de la un traitor din zona:) Stiu ca e distanta serioasa intre Toronto si locul unde merg eu, da’ sigur esti mai avizata sa-mi spui ce si cum, e prima oara cand ajung in Canada.Nu, nu plec din Ro ca emigrant, ci la un curs de vreo 2 saptamani.

    Una 14 ianuarie 2010 11:53 Răspunde
  • Monica andrei, o sa merg negresit la mormantul lui caragiale sa-i pun o coroana de flori, pentru ca, spre deosebire de eminescu, a fost un geniu care a avut bunul simt sa se inteleaga el pe el inaintea altora si atat de bine a facut-o de-a ras si-a plans o natiune intreaga…

    bateti-ma, arestati-ma, eu nu m-am dat niciodata in vant dupa eminescu…

    pentru cine prefera acest gen de muzica, pentru ca e in spiritul paginii:

    http://www.youtube.com/watch?v=KpmSHb-aRB0

    tania 14 ianuarie 2010 11:59 Răspunde
  • Thomas Man, visele tinere mor repede pentru ca se nasc altele mai frumoase. Visul frumos din timpul noptii e infuzia prezentului de a doua zi pentru mine.

    Monica Andrei 14 ianuarie 2010 12:07 Răspunde
  • Tani draga, nu te bate nimeni. Ai dreptul la preferinte literare.Mergi de ziua lui, ca-i la sfarsitul lunii? Vin si eu.

    Vreau ceva optimist, vesel. la mine este cu eros nu cu thanatos.

    Monica Andrei 14 ianuarie 2010 12:16 Răspunde
  • Monica Andrei si Tania, chiar pe 31 Ian n-o sa fiu pe-aici, dar eu poate ajung pana atunci sa va las un semn ca am fost sa-l gasiti. Si eu l-am iubit mereu pe Caragiale, dar pentru mine el nu e inmormantat la Bellu, ci mi-e vecin de palier; si el,si personajele lui care-mi inlantuie cand cu ras, cand cu plans, viata:)
    Thomas Man, de cand ma stiu am fugit de cezarienele de tot felu’ 🙂
    Din pacate pentru cei cu vise tinere ucise, in care ma inscriu si eu, cu succes, odata mort si batut in cuie, ramane asa.Sigur ca poate veni ceva si mai ”dihai” decat a fost, dar ceva pierdut si dus pe vecie, tot lasa urme si lipsuri. Si ma gandesc, iar si iar, ca poate decizia luata de mine intr-un moment de restriste, sa nu mai am asteptari, deci nici dezamagiri, si sa ma las doar surprinsa de frumosul din jur care se intampla, nu cotidian, dar SE! n-a fost una rea.

    Una 14 ianuarie 2010 12:54 Răspunde
  • Bine Una, macar in gand sa dam pe acolo. Fara lacrimi! Gata, am plans destul. „Cand razi nu mai esti necajit”, asa spunea Caragiale.

    Monica Andrei 14 ianuarie 2010 13:14 Răspunde
  • lol, esti incredibila Monico:)
    Eu nu cred ca mai plangea careva pe-aici, dadeam si noi (unele dintre noi) iama prin amintiri.

    Una 14 ianuarie 2010 13:48 Răspunde
  • Una, sa scrii asha pe urmele tale, ca sa te recunoastem 🙂

    „In memoria rasului, al plansului si al comediei umane” semnat – Una 🙂 🙂 🙂

    Thomas Man, imi amintesti de Aurel….(aurel- micul terorist care a lansat o bomba de am explodat cativa in profunzime 🙂 ….
    Thomas Man- Avem vise. Vise tinere, ca nu pot fi batrane. Aurel, trecator, barbatii nu plang? Nici nu rad??

    tania 14 ianuarie 2010 15:48 Răspunde
  • Tania, barbatii au disparut in sensibilitatea lor.

    Una, esti scumpa cand ii aperi pe altii in lacrimile lor. Ia, fi atenta mai sus, cam pe la inceputul postarii… ce brazdeaza obrazul cuvintelor unor doamne?

    Eu cred ca Thomas Man e trecatorul. Seamana la scris. Mai sa fie sa nu fie? Si cum sa recunoasca un barbat ca mai plange uneori? Oare sa fie asa? E doar vorba cantecul ala „si barbatii plang”? Care are curajul sa spuna, ma refer la barbati acum, la cei care citesc acum, sau au trecut pe aici?
    Simona, au plans barbatii din viata ta in fata ta? I-ai vazut lacrimile pe fata?

    Monica Andrei 14 ianuarie 2010 16:38 Răspunde
  • Simona mea, iubita mea, eu am renuntat de mult la ambitia de a avea dreptate si de a demonstra lumii ca vorba mea s-a adeverit. Nu ma mai zbat sa conving pe nimeni ca lucrurile s-au sfarsit asa cum am spus eu. Dar, in cazul tau, ma incapatanez pe viata sa iti spun ca tu esti cea mai frumoasa fiinta pe care ma intalnit-o vreodata, ca esti un om splendid si bun cum n-am vazut pe altul, ca delicatetea ta princiara te face sa nu semeni cu nimeni si sa meriti cea mai profunda dragoste de pe pamant. Si ca, daca vreun bou sau un cretin sau, dupa caz, un bou cretin, te-a facut vreodata sa iti pierzi increderea in tine, nu a meritat nici macar o privire de-a ta si va intelege asta pe patul de moarte, cand va pricepe si el ca a trait degeaba.
    Tu plangi linistita, scumpa mea, numai ca, intr-o zi, un barbat minunat, care te va adora, va veni sa confirme adevarul meu. Si abia atunci o sa-ti gasesti tu puterea sa pricepi ca cei care te iubesc au avut dreptate, nu cei care n-au fost in stare, din prea multa nimicnicie, sa se ridice la nivelul sufletului tau. Pentru ca, iti spun un secret: dragostea e intotdeauna de partea dreptatii, iar dreptatea, obligatoriu, de partea dragostei.
    Te iubesc, iti dau inima mea sa-ti stergi lacrimile.

    Alice Nastase 14 ianuarie 2010 16:57 Răspunde
  • eu stiu ca si barbatii pling…barbatul meu a plins in fata mea. insa eu nu am stiut sa fiu sensibila la lacrimile lui :-(. si pe mine barbatii care pling in fata mea nu ma sensibilizeaza, ma intriga si ma fac nervoasa si imi creeaza niste reactii urite, si nu stiu cum sa reactionez si nu stiu sa ii consolez pentru ca nu imi inspira compasiune…cred ca are legatura cu faptul ca in copilaria mea am vazut lacrimile tatalui meu intr-un context imbibat de alcool si de atunci asta imi repugna.

    Dea Valma 14 ianuarie 2010 16:59 Răspunde
  • Eu as vota ca, pur si simplu, si Aurel si Trecatorul fac pe speriatii si nu mai scriu nimic momentan pe-aici.
    Tania, parca nu m-as arunca sa las chiar mesajul sugerat de tine, mai e lume pe-acolo prin cimitir, o sa atag atentia, ma gandeam la o anumita floare, eventual..
    Monico, apelativul ”scumpa” mi se potriveste ca nuca-n perete: ))

    Una 14 ianuarie 2010 17:09 Răspunde
  • Eu spun ca barbatul care poate plange, o data, de doua ori, time to time, dar poate plange, nu-l face mai putin barbat. Plange ca are suflet, ca dezvolta o sensibilitate si, pe cale de consecinta, si „baietii plang cateodata, nu-i asha?”, pentru ca si ei sufera, dar cu siguranta se manifesta mult mai putin, altfel decat noi. Sa facem totusi diferenta intre barbatii plangaciosi-plangaciosi- care cel mai probabil au si un procent ridicat de lasitate si neputinta- si barbatii care pot plange, mut, dintr-o dragoste ranita.

    tania 14 ianuarie 2010 17:25 Răspunde
  • as fi scris si eu una, alta, insa am avut mainile ocupate cu pachetele de servetele, nu mai pridideam cu desfacutul 🙂

    Monica, nu sunt Thomas, da’ sunt man 🙂
    si uite ca recunosc. am plans si eu. pana intr-o zi, eram copil pe-atunci, mi-a zis mama cu nesfarsita dragoste : „mai, mama, mai…e bine si sanatos sa plangi, iti face bine, iar noi, familia ta, te vom intelege intotdeauna. si, chiar daca plansul, mama, iti face ochisorii frumosi, chit ca ii ai tu nitel mai bulbucati de la natura si atunci cand plangi iti ies ca la melc din cap, iti vei speria prietenii cu ei”. si-am incalecat pe-o sa……

    un trecator 14 ianuarie 2010 19:19 Răspunde
  • Tania,
    puteai sa spui de contraindicatii la link-ul ala de azi, ceva de genul „nu ascultati si my immortal”, ca tot in spiritul paginii ne intoarcem si cu aia, insa ma apuc iar de cutiile alea si deja ma dor mainile.
    pentru asta, esti arestata …..la domiciliu 😛

    un trecator 14 ianuarie 2010 19:56 Răspunde
  • Draga Simona,

    De fapt, bine te-am regasit dupa un an de tacere, tocmai acum cand, spre surprinderea tuturor, s-a asternut zapada peste „tarile calde”. Pentru a nu le dezorienta pe fete, daca cumva au ragaz sa caute celalalt comentariu, il gasesc la „Sa ne razgandim pozitiv” din luna noiembrie.
    Eul ne tot indeamna sa credem in mod gresit ca suntem victimele actiunilor altor persoane si sa ne plangem, cand de fapt „Nimic nu este la intamplare. Toate lucrurile isi au originea intr-o samanta plantata in trecutul nostru”.
    Recent am descoperit ceva interesant. In astrologia chineza, ca si in cea europeana, zodiacul are 12 semne dar si 4 moduri de relationare intre ele: dificil, tolerabil, bine, excelent. Pana aici, totul normal. Numai ca din cele 12 zodii, cu 4 ne intelegem dificil, cu 4 tolerabil, cu 2 bine si cu 2 excelent, asa ca, statistic vorbind, e mai probabil sa ne cada cu tronc cineva din primele doua categorii decat din ultimele doua. Iar asta o stim pentru ca am experimentat-o deja. Si totusi, daca nu ne mai concentram pe situatiile care ne hranesc eul, daca ne abtinem sa-i mai criticam pe ceilalti, daca, dupa cum ne sfatuia AncaG, nevoile noastre isi pierd treptat importanta, daca reusim sa apreciem splendoarea a tot ceea ce ne ofera viata, e posibil sa atragem prin bunele si inaltele noastre vibratii un suflet alaturi de care sa pasim in tihna prin viata. Daca spun asta nu inseamna ca n-am bocit in decembrie atunci cand el mi-a calcat cu bocancii pe inima. Imi venea sa urlu de durere, sa ma intind in pat pentru a nu ma mai ridica niciodata, sa dorm un somn etern care sa ma scoata din „realitate”. Dar am inteles ca pentru sanatatea noastra emotionala si mentala e mult mai benefic sa acceptam ca el, cel caruia nu-i pasa ca facem de straja langa telefonul care nu mai suna, ca ni se lungeste gatul precum girafelor de atata privit pe fereastra in asteptare-i, ca ne sangereaza inima sau ca ni se inverzeste ficatul de furie si de impotenta atunci cand, dupa cum zicea Tvetaeva ” se duce sa cumpere tigari si nu se mai intoarce niciodata”, ne este de fapt maestru si nu calau.
    Candva am citit ca un baietel observa cum seara la culcare bunicul lui isi scotea proteza si o lasa intr-un pahar cu apa. I se parea fascinant, asa ca i se ruga cu sarg lui Dumnezeu sa-i dea si lui dinti ca cei ai bunicului. Numai ca Doamne Doamne nu l-a ascultat si bine a facut. Era suparat nevoie mare. Au trecut insa anii si a inteles ca este o binecuvantare ca cel de sus nu ne ia mereu in seama. In inconstienta noastra de pamanteni ignoranti habar n-avem ce ne convine de fapt. Intotdeauna si pentru fiecare dintre noi exista un plan divin pe care insa nu-l putem patrunde. Si poate ca este mai bine asa.
    Si acum, un gand din mistica iudaica pentru doamna Alice Nastase „In clipa in care alegem sa emitem judecati despre un individ, declansam reactia impotriva noastra. Chiar si numai cuvintele pe care le rostim impotriva altora trimit pedeapsa asupra noastra”, caci „literele nu sunt simple unitati pe care le unim pentru a forma cuvintele. Nu sunt obiecte inerte. In termeni spirituali, fiecare litera este si un canal pentru o energie unica.”
    O seara linistita tuturor.

    Alma 14 ianuarie 2010 20:04 Răspunde
  • calina….imi lipsesti…

    Lm 14 ianuarie 2010 21:47 Răspunde
  • vad ca iar vi s-au innecat cateva piese din flota…si tot citind de dobitoc, de bou sau cretin, tot ce pot sa va doresc este ca macar sa fie din specia celui de mai jos

    http://www.youtube.com/watch?v=Apuy0X-WJjs&feature=PlayList&p=2001DD09DE6A5BCF&playnext=1&playnext_from=PL&index=38

    o seara buna

    un trecator 15 ianuarie 2010 0:49 Răspunde
  • si trecator, si muritor, si thomas si man ?si pina la urma ce stiu trecatorii muritori despre lacrima, suflet, inima cu sau fara pret?
    Fara legatura cu topicul,sau cu??…
    http://www.youtube.com/watch?v=0SH6ECjOgzA

    marimari 73 15 ianuarie 2010 0:52 Răspunde
  • 🙂 trecatorule, esti fabulos. Uite, m-ai facut sa revad «my imortal» pe care, uite din nou, nu v-o dedic si voua 🙂 Zambesc la gandul arestului. Prefer sa fiu cercetata in libertate :), iar daca imi dai canoante de citit luceafarul pe care sa-l mai si recit de nu stiu cate ori, o iau drept pedeapsa maxima. Mai rau de atat nu se poate 🙂

    Mamari73, umbla vorba prin targ ca nu esti la prima aparitie pe aici, iar in astrograma ta e trecuta o mare manie- muritorul. Trecatorule, revin, cat de grav e sa fi muritor? Si daca nu e grav, fa-te te rog ca nu raspunzi, ca, sincer, devine enervanta rau chestia. (!!!!!)

    LM, tu cand o sa zambesti? La al catelea adio?

    Asta e pentru monica andrei, ca nu e din setul cu…thanatos 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=gY6ULM3EL1I&feature=related

    tania 15 ianuarie 2010 2:50 Răspunde
  • trecatorule, melodia asta a lui chayane am ascutat o o vara intreaga…intr o vara…
    tania, sincer, zambesc mai mereu, de la prima ora a diminetii, dar nu pe randuri….pe randuri…imi las sufletul plin de preagol sa se reverse…ia ma asa cum sunt, te rog…
    http://www.youtube.com/watch?v=tNjLkVGLFAQ

    Lm 15 ianuarie 2010 9:08 Răspunde
  • Lm, ai ascultat-o, sau ti-a fost cantata o vara intreaga in stilul ala? Ideea era ca nu ma refeream exact la nenea ala, ca dupa cum se putea vedea, era deja dat. Dar va doream (si inca va doresc) unul care sa fie in stare de nebunii de genul ala.

    Tania, pe principiul „ce tie nu-ti place fa-i altuia din plin”, ideea de a-ti da canoane de vineri dimineata este una nemaipomenita. Si, citind ce-ai scris, si de luceafar, si de muritor, radeam de-a binelea. Ca nu pot sa-ti raspund. Pentru ca una din ultimele acuze pe care le-am primit a fost ca s-a saturat sa fiu luceafar. Desigur, nu cred ca se referea atat la nemuritor, cat mai ales la rece. Dar mie Catalin, ca si nume, nu mi-a placut niciodata chit ca ala, cica, se alege pana la urma cu fata. Si uite ca asa ii raspund si lui marimari (sau marieimariei, cum o fi corect oare? :P). Sunt doar trecator. Iar despre lacrima si suflet, poate altadata. Azi e vineri dimineata, e soare si e bine.

    Simona, tie cum iti mai e?

    un trecator 15 ianuarie 2010 9:24 Răspunde
  • Am ascultat- o doar, visand ca poate intr- o zi va aparea cineva care nu va mai stii sa traiasca fara mine.

    Simona cred ca doarme la ora asta…iar noi in voie pe aici:)…

    http://www.youtube.com/watch?v=2KvstT_6lK0
    pt ca in viata nu se intampla ca in filme

    Lm 15 ianuarie 2010 10:18 Răspunde
  • revin…unul care sa fie in stare de nebunii … ca si eu am alergat dupa un tren, dar…a plecat, asi como si nada.

    si apropo de nebunii, mie imi plac caii(animalul cal)…si lucrez intr-o institutie publica…si cineva,care ma vroia inapoi, mi-a adus un cal alb cu funda rosie,pe post de recucerire,taman pe scarile institutiei…m-au scos colegele afara sa imi primesc animalele(pe patru si doua picioare), in plina strada…se uitau oamenii ca la circ. nu stiam daca sa rad sau sa plang,sa sar pe cal sau pe el. nu il mai iubeam, asa ca nu a avut succes…desi calul mi-l doream al naibii de mult.dar …si-a luat calul si a plecat…

    Lm 15 ianuarie 2010 10:43 Răspunde
  • soare?!? poate in maldive…

    juztine 15 ianuarie 2010 10:47 Răspunde
  • Maria. O veche si „fidea” cititoare. Prea timida pentru a interveni vreodata. Un om vechi intr-un oras nou. M-a surprins si pe mine emfaza ce m-a cuprins azi-noapte. Cred ca am calcat cu stingul pe aici. Nu stiu daca voi avea curajul sa o mai fac si data viitoare.

    Se pare ca cineva a citit deja in stelele mele .Ma intreb si eu ce o mai scrie pe acolo.

    Sunt dezamagita deseori de etichetele pe care le primim si in care nu ne regasim.

    marimari 73 15 ianuarie 2010 10:49 Răspunde
  • Lm, uite ca nu dorm, deci nu sunteti de capul vostru, ca sunt cu ochii pe voi 🙂 In parte, iti datorez aceasta translucida insomnie, fiindca vii cu niste selectii muzicale care necesita perfuzii, de urgenta. 🙂 Frumos…

    Trecatorule, multumesc pentru aceasta intrebare (de care chiar aveam nevoie): ma straduiesc sa-mi fie mai bine. Nu stiu, de fapt, daca ma pricep la aceasta stradanie. Am invatat insa, de la niste oameni mai destepti ca mine, ca depresia se trateaza cel mai bine cu cite-o gripa sau alergie, ceva de genul asta. In cazul meu, nu pot vorbi chiar de vreo depresie – si nici de vreo boala, inca – doar ca am vaga senzatie ca racesc (nimic nobil, deci). Cred ca de-asta inca nu ma indur sa merg sa dorm, ma pindesc sa vad daca pina la urma e raceala sau ceva mai sofisticat. 🙂

    Monica Andrei, Marimari73, Tania, fetelor, pot confirma solemn ca Trecatorul si Thomas Man nu sunt una si aceeasi persoana. 🙂 Nu stiu daca v-am dat vesti bune sau proaste. Dragelor, intrebati-ma si pe mine, cind aveti dubii. Chiar daca discretia si bunul simt nu-mi permit sa dezvalui identitati aici, pot lamuri – fie si prin da sau nu – cel putin cazurile de forta majora. 🙂

    Thomas Man, nici n-ai idee de la cite atrocitati sentimentale m-au salvat noptile de somn… Asa e. N-am fost niciodata insomniaca, in sensul clinic. In scrumul celor mai nemernice nefericiri, am stiut sa adorm. Si pentru asta, ma consider nascuta cu noroc. Bine-ai venit. Si iti multumesc.

    Monica Radulescu, dupa ce-am citit ce-ai scris, am verificat daca nu cumva am scris eu rindurile tale, intr-o criza de somnambulism, fiindca ma simt de parca ai povestit serpentinele vietii mele… Bulversant. Si adevarat.

    Una, deci vii in Canada, in vizita! 🙂 Grozav. Vei fi, daca inteleg bine, cam la 5000 de km de mine, ha, ha, ha, dar e ok! 🙂 Vancity e in British Columbia, apartine cumva de Vancouver Island, nu? Asa cred (iarta-mi ignoranta, eu stau in provincia Ontario). E pe coasta de vest si e, fara indoiala, mai cald ca aici, e linga Pacific si altfel discutam. La Toronto, unde stau eu, e frig si inghet, e iarna ca si in Romania (mai frig chiar, ma rog, azi au fost vreo minus 5, dar acum citeva zile erau minus 20). Stai si la Olimpiada de Iarna? 🙂

    Dea Valma ce puternica esti! Eu am o reactie epocala: daca un barbat plinge in fata mea, incep sa pling mai tare ca el. Mi s-a intimplat destul de des, culmea, desi ai zice, din tot ceea ce povestesc, ca nu eu fac barbatii sa plinga, ci ei pe mine. Dar eu sufar de o boala cronica a paradoxurilor. 🙂

    Draga mea Alma, bine-ai venit mai aproape, iti sunt recunoscatoare ca scrii aici, tot ce spui are efect instantaneu, povestea si argumentele curg limpezi ca niste taceri din care intelegi totul.

    Simona Catrina 15 ianuarie 2010 10:50 Răspunde
  • Alice, dragostea mea, cind vin acasa, te implor sa-mi dai si mie lentilele prin care ma privesti, sa-mi privesc si eu norocul si viata prin ele. Tu stii ca nici nu-ti pot multumi vreodata indeajuns. Pentru atitea si atitea… Eu, de fapt, nu cred ca merit ceva anume si nu pretind sa mi se ofere ceva. Am comis erori taxabile drastic.
    Si niciodata n-am avut senzatia ca nu-mi merit nefericirea. Nu spun asta. Spun doar ca m-am plictisit si m-am saturat de ea. 🙂 Caut cu freamat (si ciudat de multa perseverenta) un mod de a darui ceea ce am de daruit. De o viata, intuitia ta a functionat perfect, incepind cu examenele din facultate si terminind cu deznodamintul tuturor povestilor noastre sentimentale. Am sa te cred si de data asta, pentru ca fericirea ta imi purifica zarile. Te iubesc.

    Simona Catrina 15 ianuarie 2010 11:01 Răspunde
  • Simona, cand plansul meu a fost rasul altora eu m-am gandit la tine si am vorbit cu poza ta, apoi mi-am revenit brusc, pentru ca in mintea mea era ceva frumos.Imi place si cand ne duci pe piste false sa vezi cum reactionam, ca fiecare intelege ce vrea cand citeste postarea ta, apoi informatiile se cupleaza cu amintiri si vise in capul fiecaruia dintre noi, si descarcarile se produc artistic pe aici.

    Mersi, Tania, tot cu eros raman, stiu eu de ce…

    Trecatorule, toti baietii plang in copilarie dupa mama, se tin dupa fusta ei, si unii raman toata viata asa. Eu vroiam sa stiu daca ai calcat pe orgoliul tau de mascul si ai plans in fata unei iubite, neveste, vecine, sora. Oricum fiecare plans este altfel. Si azi este vineri, nu-i asa ca postesti?
    Imi place ca nu te superi usor,ca mai vi pe aici si scrii, ca meciul nostru se produce in inconstient sub un raport de forte. Esti brunet si ai ochii negrii, nu-i asa?

    Alma, si-n astrologia europeana e la fel: cuadraturi si opozitii. Cu patru te poti potrivi cu celelalte zodii nu se poate. Dar nu dupa Soare se face potriveala intr-o relatie, pentruc a este prea general contextul, ci dupa relatiile care se formeaza intre planetele din zodii. Concluzia este valabila pentru orice relatie. Se vede de ce ne potrivim si de ce nu ne potrivim. Cand emitem judecati despre relatie vedem si de ce nu functioneaza, ce putem face sa functioneze sau lasam totul balta ca n-avem de ales, daca situatia este prea trista. Doi oamenii care au multe cuadraturi in temele lor combinate nu gasesc motivatii sa faca ceva impreuna, nu ajung impreuna.
    Completez la ce ai scris tu la sfarsitul mesajului: cuvant inseamna energie, pentru ca-i fiecarei litere ii corespunde o cifra, iar melodia lor are rezonanta in destinul persoanei.

    Si femeia nu are voie sa invete cabala pana la varsta de 40 de ani. Exista totusi in lume o femeia care a fost initiata de evrei in cabala. Se numeste Anick de Souzenelle si traieste la Paris. Am cunoscut-o. Vine in Romania pentru ca este fascinata de manastirile din Moldova. Aceasta doamna in etate a avut sansa de a fi initiata, dar nu sunt sigura daca evreii au vrut prin ea sa ne ofere noua doar ce vor ei sa stim despre cabala. E ca in dragoste: trebuie sa platesti pentru ceea ce iubesti ceea ce iubesti! Sa meriti sa capeti.

    Monica Andrei 15 ianuarie 2010 11:03 Răspunde
  • Monica Andrei, imi plac analizele tale, schitele tale, culorile tale, desi uneori ma sperie aceste exactitati incontrolabile. Iti multumesc mai mult decit crezi.

    Simona Catrina 15 ianuarie 2010 11:07 Răspunde
  • Simona,multumesc, multumesc…mai am una, calda,care imi canta in difuzoarele creierului pt ca aseara am fost la o petrecere si…am cantat-o cu colegii
    http://www.youtube.com/watch?v=bZLhbUFcA7g

    Lm 15 ianuarie 2010 11:21 Răspunde
  • Multumesc Simona, si pe mine ma sperie inexactitatile incontrolabile cu atat mai mult cu cat vad si constat ca nu pot forta limite. Am avut acces la cunoastere prin doi barbati pe care Dumnezeu mi i-a trimis, amandoi initiati, si m-au format ca om. Unul este in cer acum, celalalt este batran, bolnav si traieste veghindu-ma de la distanta. Ai auzit de el sigur. In rest, sunt o femeie obisnuita si foarte retrasa. Si vreau sa stii ca postarile tale ma relaxeaza subit si-mi mangaie sufletul.Cu drag,

    Monica Andrei 15 ianuarie 2010 11:22 Răspunde
  • 160 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu

    Peste virfuri

    Peste varfuri trece luna,
    Codru-si bate frunza lin,
    Peste ramuri de arin
    Melancolic codrul suna.

    Mai departe, mai departe,
    Mai incet, tot mai incet,
    Sufletu-mi nemangaiet
    Indulcit cu dor de moarte.

    De ce taci, cand fermecata
    Inima-mi spre tine-ntorn?
    Mai suna-vei, dulce corn,
    Pentru mïne vreodata?

    Simona Catrina 15 ianuarie 2010 11:23 Răspunde
  • marimari 73, eu te-as ruga sa scrii pe-aici de cate ori iti doresti. Nimeni nu e rautacios cu intentie, ti-o spun apasand lung tasta X: )
    Glumesc, desigur, parandu-mi rau, in acelasi timp, ca ai simtit cate- o eticheta ad-hoc plasata pe tine de lumea grabita.
    Noi, cei care aproape ne stim in paginile astea, ne mai rostogolim cand si cand prin cuvinte si supozitii mai (aparent)necuviincioase, dar asta-i tot.Zic io:)
    Simona, iar apar mai tarziu, da’ti urez noapte buna, e ca un bis de ieri 🙂
    Da, vin pe meleag canadez, dar e obligatie de job, cursuri, bla, deci nu o sa-mi fac programul pe-acolo de capul meu decat partial .

    Una 15 ianuarie 2010 12:04 Răspunde
  • Marimari 73, nu stii de gluma? Mai vino pe aici, te asteptam

    Simona Catrina, in numele lui Eminescu, vin si eu cu niste versuri, dedicate, ups, trecatorului. Asta ca sa-mi execut pedeapsa- pentru cei care tin la spiritul rasului si al…plansului 🙂

    Cobori īn jos, muritor blānd,
    Alunecand pe-o raza,
    Patrunde-n casa si īn gānd
    Si viata ne lumineaza!

    Cum el din cer mai si citi
    Se stinse cu durere,
    Iar ceru-ncepe a roti
    In locul unde piere;

    In aer rumene vapai
    Se-ntind pe pagina-ntreaga,
    Si din a chaosului vai
    Un muritor se-ncheaga;

    Pe negre vitele-i de par
    Coroana-i arde pare,
    Venea plutind aici pe blog.
    Scaldat in foc de soare.

    🙂 da, e soare azi afara, printre picaturi de ploaie.

    tania 15 ianuarie 2010 12:10 Răspunde
  • Buna ziua, Monica Andrei,

    Multumesc pentru fereastra deschisa catre Annick de Souzenelle. Voi incerca sa gasesc macar una dintre cartile ei.
    Afirmai ca „Trebuie sa platesti pentru ceea ce iubesti”, „Sa meriti sa capeti” . Este vorba despre evolutia interioara. Nimic mercantil si nici strict educational, etic, de genul ma port bine, capat. Nu actionam din frica si nici cu gandul la rasplata, ci doar din fidelitate fata de esenta noastra care trebuie scoasa la iveala. Efortul purifica vibratiile si incepem sa atragem altceva catre noi. Captam undele precum niste antente. Depinde de frecventa pe care o alegem.

    Sfarsit bun de saptamana

    Alma 15 ianuarie 2010 13:11 Răspunde
  • continui eu in tonul Taniei

    Cobori in jos Luceafar bland
    Si da cu fundul de pamant!
    ….

    Şi-i zise-ncet: Înca de mic
    Te cunosteam pe tine,
    Si guraliv, si de nimic,
    Te-ai potrivi cu mine…

    Dar un luceafar, rasarit
    Din linistea uitarii,
    Da orizon nemarginit
    Singuratatii marii;

    Si tainiuc genele le plec,
    Caci mi le imple plansul
    Cand ale apei valuri trec
    Calatorind spre dansul;

    Luceste c-un amor nespus,
    Durerea sa-mi alunge,
    Dar se inalta tot mai sus,
    Casa nu-l pot ajunge.

    patrunde trist cu raze reci
    Din lumea ce-l desparte…
    In veci il voi iubi si-n veci
    Va ramanea depate…
    „Luceafarul” – Mihai Eminescu

    dedicatie pentru trecator!

    Monica Andrei 15 ianuarie 2010 13:16 Răspunde
  • Ne-eminesciana, da’ si io pe-aici, dedicatie pentru nimeni:
    ”Intr-un ochi de apa/Patru ochi clipeste/Ce sa fie oare?!//Cred ca e doi peste’
    ‘Trece lebedele-n zare/Io ma uit, ele dispare”
    Nu pare catren: ))

    Una 15 ianuarie 2010 13:30 Răspunde
  • Alma, imi place cum definesti cuvintele. Eu iubesc cateodata cuvintele, mi se intampla unoeri sa lucrez cu ele, sa le cant, alteori sa le detest, alteori le reneg. Si, Monica Andrei, cuvantul, da, este energie, este cea mai elocventa energie a simtului, in care sunt revizuite si exprimate spiritul, gestul, sufletul, inima. Cuvintele suntem noi, insemne ale bucuriei sau tristetii, ale durerii sau ale entuziasmului. Recitind-o pe simona, imi dau seama, acum, ca El, oricare ar fi acest El, nu merita nici macar durerea, nici macar plansul sau rasul, nici un miligram de lacrima. Dar merita uitat in cea mai mare indiferenta posibila, asha cum se uita doar un medicament vechi, ingalbenit, expirat, intr-un colt de cutie la fel de veche. Si, simona, daca este adevarata treaba cu…cui pe cui se scoate si daca nu ai iesit din planset, dupa asta cu siguranta o sa tragi linie si…o sa zambesti. 🙂 Macar o prima linie…

    Recviem pentru un… vis.

    http://www.youtube.com/watch?v=e2Ma4BvMUwU

    PS. sa nu ma acuzi de masochism. 🙁

    tania 15 ianuarie 2010 13:38 Răspunde
  • Alma draga, Anick a scris sapte carti, dintre care trei au aparut in Romania la Editura Amarcord, Timisoara acum zece ani, chiar mai mult: „Oedipe interior”, „Simbolismul corpului uman” si ultimul titlu nu-l mai stiu.

    In ceea ce priveste evolutia interioara, pot sa-ti spun ca este o relatie intima cu Dumnezeu, fara raportare la conditiile exterioare. Ca atragem in jurul nostru situatii de viata in functie de conflictele interioare, blocajele pe care le avem nu este ceva nou. Chiar si relatia in doi, se deruleaza tot asa. Nu stiu sa dau lectii, dar de doua ori in viata a trait o stare interioara extraordinara simtind cum urc, fara sa urasc persoana care mi-a provocat rau, fara sa-i fac rau in mintea mea macar. In asta consta puterea interioara. E greu sa traiesti normal si natural intr-o lume nebuna. Daca stii sa te agati de pilonii tai interiori esti salvata in fata lumii. Singurul lucru pe care ti-l pot spune ca punct de reper si ajutor, valabil in orice situatie de viata este sa privesti cu mila acolo unde este greu, unde este tensionat, unde nu functioneaza ceva. Cu sinceritate si mila. Echivaleaza cu Faca-se voia LUI din rugaciune. Si vei vedea tu de ce.
    Uite, eu fac asta doar in unele situatii, dar pe seful meu il bat in fiecare zi in mintea mea. Ba chiar il urasc. Se foloseste de munca mea si raporteaza directorului ca a facut el. In fiecare dimineata imi vine sa trag o flegma spre tabloul cu diploma a lui primita, undeva la tara, in loc de „buna ziua”. Nu am respect pentru el, ci numai sentimente urate. Nu ne-am vazut de o luna si nu-mi doresc sa-l vad. Starea persista in interiorul meu, chiar daca nu vorbesc.Cat timp voi fi in acest context voi avea aceasta situatie conflictuala.

    Evolutia interioara tine de un capitol mult mai profund si nu se leaga neaparat de carti. Informatiile din carti sunt pentru creier si atat. Pentru un anumit nivel de cunoastere. Pentru mai mult, in ceea ce priveste evolutia interioara, trebuie sa ai acces, si vine spre tine, fara sa cauti prea mult calea. Si aici intram in alt capitol: schimbarea. E greu sa te schimbi pe tine, cand ti se spune ca trebuie s-o faci. Ajungi la intrebari fara rspunsuri din cauza refuzului de a te schimba. Pentru ca marile transformari in destin vin intr-un animit context, nu toata ziua.

    Daca esti crestina ortodoxa sau catolica: ROAGA-TE! Spun asta ca ceea ce a facut IIsus Hristos pentru omenire n-a mai facut nimeni nimic. Pune acolo unde ti-e greu rugaciunea inimii!

    Pana atunci deschide larg fereastra aia pe care crezi ca ti-am deschis-o eu! E doar fereastra ta…

    Monica Andrei 15 ianuarie 2010 13:47 Răspunde
  • Tania, de ce-l condamni atat de mult pe el? Este o suferinta a ta la mijloc. Cat timp nu te vei impaca cu el vei plange mereu.
    Si visul este cea mai frumoasa stare care ma hraneste.

    Monica Andrei 15 ianuarie 2010 13:49 Răspunde
  • Simona, lasa straduinta deoparte,cred iti va consuma mai multa energie decat in a face ceva, cat de marunt, in a-ti fi bine. Hai, usor, usor…

    Juztine, era vorba de starea vremii….interioara. Si e chiar mai misto ca-n Maldive. Asta daca s-o mai pricepe careva.

    Monica A. Nu, da, nu, da, nu sau poate ca da, nu si nu. Si acum stirile pe larg. Nu, n-am ramas agatat de fusta mamei si asta de mic. Da, l-am calcat pe impricinatul orgoliu numai sa-l fac de ras in fata ei. Si pentru ca nu era unul cu sughituri si zvarcoleli, nu i-am oferit posibilitatea sa-mi cante „melc,melc cotobelc”(vezi stire mai sus). Dar pentru ca ajunsesem intr-o stare in care impotenta de-a ma face inteles in ultima instanta, cand am invitat-o la mine in suflet sa vada cat de confortabil sta si ca, desi nu semana deloc cu vreo caracatita, era nemaipomenit de bine infipta cu mii de tentacule in adancurile lui si ca manevrele ei de-a scoate pe rand cate una rupea din carne, le-am lasat sa curga lin. Si ma uitam, bagand capul inauntru, la rezervor. Ziceai ca-i gol, l-am scuturat in speranta ca se vor scurge ultimele picaturi si gata. Dar ti-ai gasit. Curgeau in continuare. Reactia? Deosebita. A capatat acea privire blanda si usor umeda ca atunci cand ai privi o minunata poarta maramuresana. Noua, insa. Si crezand ca sta sa planga (acum ca a trecut Alice pe-aici pot spune asta) i-am dat si eu inima. Iar inteles gresit, pentru ca nu si-a sters ochii, ci si-a suflat nasul in ea. Nu, nu mai postesc. Da, nu ma supar usor. Dar cred ca asta compenseaza atunci cand ma supar, ca tine. Nu, sau poate ca da, nu-mi dau seama daca e vreun raport de forte. Si nici un meci nu vad, chiar daca facem schimb de pase. Mie unuia imi place, e tonic. Nu si nu, nici par, nici ochi. Desi caut sa compensez din plin la ten in timpul verii, inghitind cat de mult soare pot, sa-mi tina si iarna si sa-mi pastrez tendinta de tigan cand omul imi da un deget. Ma rog, pana la cel mijlociu in erectie.

    Maria, indrazneste. Nu musca nimeni pe-aici.

    PS Tania si Monica, nu mai faceti de-astea, ma simt la fel ca atunci cand plange o femeie. Stanjenit 🙂

    un trecator 15 ianuarie 2010 15:05 Răspunde
  • Trecatorule, te dai blond ca sa semeni cu mine, nu?
    Ha, ha, ha, m-ai facut sa rad de mi-au pocnit falcile. Te-ai ascuns bine, sa nu observe nimeni cine esti. Bun, nu mai caut. Stai in voie pe aici. Si nici nu te mai necajesc. Ramai in lumea ta, ca e bine acolo. Vezi, acolo unde ea a inteles gresit, cine era de vina? Plansul tau sau plansul ei? Ipocrizia ei sau a ta?

    Uite, eu am plans dupa unul si nu i-a pasat de mine, nici cand i-am spus. Nu stiu ce a gandit, dar a plecat. Si urmatorul la fel… E mult de atunci. Asa ca, am hotarat sa procedez asa cu toti de care vreau sa scap. Le alimentez orgoliul. Si eu scriu, scriu, scriu. Dupa ultima indragostire m-am apucat de scris poezie. Crezi ca l-a impresionat? Nu! Am continuat cu eseuri. Si? Poezie n-am smai scris din adolescenta. Acum scriu eseuri teatrale, neaparat teatrale. Si pun in locul ranilor din inima mea rugaciunea seninatatii.
    El n-am mai vazut nimic din ce am scris in mintea mea, in inima mea, in jocul si rasul meu, in plansul insirat de rasul lumii pe obrajii lui. Si? Nu i-a pasat. Nu i-am cerut explicatii. Stii ce ma impresioneaza? Ca cel care vine spre mine si ma ia de mana acum nu stie de celalalt din mintea mea. Si trage fara sa vrea de imaginea lui, o da usor la o parte. Dar el vine usor de parca ar stii totul, si ocupa locul de gratie din loja din inima mea, unde aveam o icoana vie cu chipul celuilalt. E sincer si nu se joaca. Imi place vocea lui. Nu-i pun intrebari, nu vreau raspunsuri, nu-l caut, nu ma intereseaza decat linistea pe care o am cand sunt cu el. Nu vreau sa stiu despre femeile din viata lui.
    Incet , incet am eliberat concluziile despre fixatiile noastre zilnice pe care le facem, ca suntem femei, din lipsa a ceea ce vrem sa fie numai ca noi, si nu se paote, si mai este mult pana la a fi zeite.

    Tu, in rasul si joaca ta ascunzi un adevar trist aici, care seamana cu rasul din postarea Simonei. Altfel nu ai veni. Te ascunzi si te joci. Si ramai domn. Nici nu te mai banuiesc cu cel care mi-a spart adresa de mail, ca sa vada ce fac. Vorbesc la telefon cu cel cu care ma vad. Asa ca…

    Si de ce ai spus ca eu ma supar? M-am suparat ca tine? Sau dai vina pe mine ca sa te aperi tu? De unde ma cunosti asa de bine?

    Monica Andrei 15 ianuarie 2010 15:39 Răspunde
  • Paler:

    „Poate ca ne doare insusi faptul ca nu am uitat-o, ca inca traieste in noi; cicatricea nu inseamna ca rana a disparut, ci doar ca s-a transformat in ceva mai suportabil, cu care am invatat sa traim, in oarecare masura… Dar insasi existenta ei nu ne permite sa ne uitam rana care a fost odata… Probabil ca asta este unul dintre rosturile aparitiei cicatricelor: neuitarea…”

    Neuitarea si nu uitarea este…dusmanul aprig al amintirilor….caci amintirile vin spre noi, in timp ce noi mergem catre neuitari. Cine nu cunoaste suferinta neuitarii??? O stiu si eu. Este uneori ca un lemn batut adanc in cuie zgomotoase, care, in loc sa permita constructia temeliei, rupe, morbid, bucata cu bucata, din speranta inaltarii….

    trecatorule, banuiam ca si femeia doare, dar nu stiam ca atat de tare…

    tania 15 ianuarie 2010 16:04 Răspunde
  • Monica, desi imi permit rar luxul in timpul zilei sa scriu aici, o fac. Sa razi si tu! Si fac trimitere la maimuta, fir-ar ea sa fie ! Ideea de baza era, mai sus, ca atunci cand ma supar, ma T(Z)INE supararea (stii tu, pe mine ma :P). Nu ca ma supar ca tine, de unde sa stiu eu cand si cum te superi? Si chiar nu ma ascund, dupa cum vezi si raspund, chiar daca o fac pe un ton mai tembel. N-am cum sa fiu brunet cu ochii negri atata timp cat o parte din sangele meu e rusesc. Si ca sa lasam maimuta sa se odihneasca linistita, te asigur ca n-are strop de vodka in el 🙂

    un trecator 15 ianuarie 2010 16:09 Răspunde
  • Trecatorule, oricat te-ai ascunde, cred ca vrei sa te dai de gol usor, usor… oare pe cine vrei sa pacalesti? Maimuta? Scorpoinul?
    Te ascunzi si vorbesti printre randuri. Te straduiesti sa raspunzi tembel, depui eforturi sa fii asa, dar scapi destula acuratete si scrisul tau e al unuia care a scris in tinerete randuri intr-un jurnal, vreau sa spun l-a preocupat scrisul. Si nu ai probleme cu gramatica. Ai vrut sa minti si sa te ascunzi, dar iti este foarte greu sa o faci. Depui eforturi sa fii altul. Vezi ca se vede. Si eu sunt mioapa, dar cu al treilea vad ce nu trebuie sa vada altii…
    Te joci si nici nu stii cu cine… O pereche de bunici au fost rusi, nu-i asa?
    Nici blond si nu ai ochi albastri. De ce vrei tu sa semeni cu mine? Eu n-am asemanare in lumea asta in materie de sex opus. Sigur!

    Barbatii blonzi cu ochi albastri nu mi-au placut niciodata. Am intors capul dupa un barbat blond, cand eram undeva in Polonia. Era frumos, de aceea mi–a atras atentia. Avea un natural viu. Nu era ca blonzii de pe la noi, un fel de corcituri, ceva spalacit.

    Sa nu spui data viitoare ca te-ai vopsit roscat sau mov, de ce nu?Sa arati ca o vulpe.
    M-au fascinat brunetii. Instinctiv am intors capul dupa ei. Am succes la negrii si arabi de cand eram mica.

    Monica Andrei 15 ianuarie 2010 16:37 Răspunde
  • Tania, ai scris frumos, ai fost inspirata cu citatul. Multumesc.

    Monica Andrei 15 ianuarie 2010 16:37 Răspunde
  • E tare buna uneori fie o repriza buna de ras, fie una de plans :D…Granita dintre ele mi se pare uneori prea mica. Si totusi, face toata diferenta 😀

    tequila_cu_varza 15 ianuarie 2010 16:51 Răspunde
  • Simona, un Nurofen??? 🙂
    pentru raceala … iar pentru inceput de depresii o gashca vesela…
    sper ca esti bine… take care!

    iana 15 ianuarie 2010 16:51 Răspunde
  • Una… mai ce versuri. am inceput dimineatza rizind in hohote.
    si mi-am amintit ca de „Filantropica”. „ele iubeste tara sa / chiar de se plimba in masini straine”… voi ati vazut „Filantropica”? eu l-am vazut vara trecuta si de atunci vorbesc de filmul asta continuu. Mi s-a parut genial..

    iana 15 ianuarie 2010 16:56 Răspunde
  • Uitasem, Tania, ai grija cu sfaturile alea. Da, da, alea cu trasul liniei, vezi ca lui Mutu i-a daunat:))

    un trecator 15 ianuarie 2010 17:33 Răspunde
  • – „Iar te-ai cufundat in stele
    Si in nori si-n ceruri nalte?
    De nu m-ai uita incalte,
    Sufletul vietii mele.

    …..
    Nu cata in departare
    Fericirea ta, iubite!”

    Astfel zise mititica,
    Dulce netezindu-mi parul.
    Ah! ea spuse adevarul;
    Eu am ras, n-am zis nimica.

    – „Hai in codrul cu verdeata,
    Und-isvoare plang in vale,
    Stanca sta sa se pravale
    In prapastia mareata.

    Acolo-n ochiu de padure,
    Langa trestia cea lina
    Si sub bolta cea senina
    Vom sedea in foi de mure.

    Si mi-i spune-atunci povesti
    Si minciuni cu-a ta gurita,
    Eu pe-un fir de romanita
    Voi cerca de ma iubesti.

    Si de-a soarelui caldura
    Voi fi rosie ca marul,
    Mi-oi desface de-aur parul,
    Sa-ti astup cu dansul gura.

    De mi-i da o sarutare,
    Nime-n lume n-a s-o stie,
    Caci va fi sub palarie –
    S-apoi cine treaba are!
    …..

    Pe carare-n bolti de frunze,
    Apucand spre sat in vale,
    Ne-om da sarutari pe cale,
    Dulci ca florile ascunse.

    Si sosind l-al portii prag,
    Vom vorbi-n intunecime;
    Grija noastra n-aib-o nime,
    Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?”

    Inc-o gura – si dispare…
    Ca un stalp eu stam in luna!
    Ce frumoasa, ce nebuna
    E albastra-mi, dulce floare!

    ……………………

    Si te-ai dus, dulce minune,
    S-a murit iubirea noastra –
    Floare-albastra! floare-albastra!…
    Totusi este trist in lume! ”

    Poezia Floare albastrã de Mihai Eminescu

    Ramona 15 ianuarie 2010 17:41 Răspunde
  • Ramona…fii tare. totul se intampla asa cum a oranduit dzeu…

    Lm 15 ianuarie 2010 18:16 Răspunde
  • Inclin sa cred ca sunt de partea cealalata a liniei, trecatorule. Refuz sa-mi intorc mintea intr-o durere pe care o vreau stinsa. Dar voi, VOI, ma aruncati in melancolie. 🙂 e dulce-amara, se desprinde din…. suflet, dar nu zabovesc. Aici e salvarea mea. 🙂

    tania 15 ianuarie 2010 18:25 Răspunde
  • draga mea simona ce frumos ai scris despre rasu-plans. 🙂 iata ca imi rup tacerea ca sa iti multumesc! citeste bine ce iti spune alice a ta. si eu sunt tot ca tine…si nu imi fac iluzii dar stiu ca alice are dreptate…pana atunci razi si plangi cat te tin balamalele la propria discretie nu iti mai face griji. te pup cu drag!
    pace sa aveti cu totii!

    monica 15 ianuarie 2010 19:50 Răspunde
  • si….sa stii, gura….patitului adevar graieste! asta apropo de sfaturi.

    tania 15 ianuarie 2010 19:57 Răspunde
  • si…..sa stii ca stiu ! Si, daca tot mi-ai adus aminte cu hush,hush, si ca sa raman acelasi factor destabilizator, ridica tu usor fetele din starea asta, ca eu i-am rugat pe domnii astia sa va starneasca la un dans

    http://www.youtube.com/watch?v=R9LhScThq84

    un trecator 15 ianuarie 2010 20:21 Răspunde
  • 🙂 Bun filmul cu domnii astia si mai ales cu Keanu. 🙂
    Monica andrei, ai grija ca pe aici sunt niste negrii periculosi 🙂 🙂

    Dar si mai buna…gloria gaynor.

    http://www.youtube.com/watch?v=Tth-8wA3PdY&feature=related

    pentru simona in special.

    tania 15 ianuarie 2010 20:35 Răspunde
  • Simona tare mi-a mers la inima rasu-plans!
    Probabil ca si eu am de o vreme asceeasi stare de raceala depresiva.. sau ce o fii ca nu stiu de ce mi-e dor atat de tare… sau de cine.
    Alinarea mea sunt scrierile voastre de vreo luna si mai bine…
    Acasa nu intelege nimeni de ce am devenit dependenta de computer iar azi la birou, daca ma urmareau ma putea da linistit afara…ati scris mult…

    SImona daca vrei eu trag o fuga la Toronto si ne tratam impreuna…

    CristinaC 15 ianuarie 2010 20:45 Răspunde
  • Vreme trece, vreme vine,
    Toate-s vechi si noua toate;
    Ce e rau si ce e bine
    Tu te-ntreaba si socoate;
    Nu spera si nu ai teama,
    Ce e val ca valul trece;
    De te-ndeamna, de te cheama,
    Tu ramâi la toate rece.

    Privitor ca la teatru
    Tu în lume sa te-nchipui:
    Joace unul si pe patru,
    Totusi tu ghici-vei chipu-i,
    Si de plânge, de se cearta,
    Tu în colt petreci în tine
    Si-ntelegi din a lor arta
    Ce e rau si ce e bine.

    Viitorul si trecutul
    Sunt a filei doua fete,
    Vede-n capat începutul
    Cine stie sa le-nvete;
    Tot ce-a fost ori o sa fie
    In prezent le-avem pe toate,
    Dar de-a lor zadarnicie
    Te întreaba si socoate.

    Caci acelorasi mijloace
    Se supun câte exista,
    Si de mii de ani încoace
    Lumea-i vesela si trista;
    Alte masti, aceeasi piesa,
    Alte guri, aceeasi gama,
    Amagit atât de-adese
    Nu spera si nu ai teama.

    Nu spera când vezi miseii
    La izbânda facând punte,
    Te-or întrece nataraii,
    De ai fi cu stea în frunte;
    Teama n-ai, cata-vor iarasi
    Intre dânsii sa se plece,
    Nu te prinde lor tovaras:
    Ce e val, ca valul trece.

    Ce e val, ca valul trece,
    Nu spera si nu ai teama;
    Te întreaba si socoate
    Ce e rau si ce e bine;
    Toate-s vechi si noua toate:
    Vreme trece, vreme vine.

    De te-ating, sa feri în laturi,
    De hulesc, sa taci din gura;
    Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
    Daca stii a lor masura;
    Zica toti ce vor sa zica,
    Treaca-n lume cine-o trece;
    Ca sa nu-ndragesti nimica,
    Tu ramâi la toate rece.

    Tu ramâi la toate rece,
    De te-ndeamna, de te cheama:

    (GLOSSA)

    Astea sunt versurile mele preferate din Eminescu. Vreau sa va spun ca nu s-a aflat printre poetii mei preferati pana acum vreo cativa ani, cand m-am mai inteleptit si am inteles mai bine poezia lui. Probabil din spirit de fronda, nu mi-a placut titlul de „poet national”.

    Carmen S 15 ianuarie 2010 20:56 Răspunde
  • multumesc trecatorule, a fost funny dansul lor…

    Ramona 15 ianuarie 2010 21:20 Răspunde
  • Buna seara. Va multumesc pentru incurajari . Stie cineva ce pot sa fac in Tirgu Mures simbata?
    E cineva din acest oras ? Absolut minunat , dar nu prea stiu unde sa merg.

    O noapte lina.
    Maria.

    marimari 73 16 ianuarie 2010 3:03 Răspunde
  • Draga Simona, scrisul tau e sarbatoare, pastila antidepresiva, zambet poznas si intelegator la aiureala vietii.
    (Uneori nu-mi vine nici acum sa cred ca ma pot adresa direct tie si lui Alice, voua pe care va citeam dimineata pe sub birou ca sa imi incep ziua bine.)
    Mecanismul plansului functioneaza ezact cum spui, plagi de fatza cu cei dragi si pe urma te simti si mai imposibil de vinovat ca te-au vazut suparata, necajita, ca in felul asta i-ai suparat, i-ai necajit (pentru ca ei te iubesc, nu?).
    Eu patesc de multe ori asa cu mama, la telefonul saptamanal vocea imi tremura si, pana sa fiu brava, lacrimile se preling pe microfon dupa legi sufletesti care nu dau doi bani pe fericirea bazata pe economia de piata.
    Cateodata imi spune sa plang, daca asa ma linistesc, si plang. Uneori chiar incingem o plansoare transoceanica de se misca solzii de emotie pe toti pestii care o intercepteaza.
    In privinta intelesurilor din copilarie, imi amintesc si eu vreo doua, unul e „sa sari peste mese”. Credeam ca sa sari peste mese inseamna sa te duci intr-o cantina, sa aliniezi mesele pe cateva randuri, sa iti pui poseta pe o bancheta, langa perete, si sa sari efectiv peste mese.
    A doua: „iti luam birou”. Intr-o zi, in clasa a doua, ai mei m-au anuntat ca imi iau birou. Aproape lesinata de emotie, am asteptat ca ei sa construiasca in sufragerie peretii unui birou, asa cum am vazut eu ca avea directorul, la mama la scoala. In sfarsit, ai mei au venit cu biroul de lemn, l-au instalat si eu am crezut ca urmeaza zidaria in jurul lui, am trait atunci una dintre primele dezamagiri cand nu n-a mai intamplat nimic si a trebuit sa ma apuc de lectia la caligrafie.
    Simona, daca tu pleci in februarie, cine mai ramane aici? iana si mai cine?
    Te imbratisez cu mult drag si cu admiratie,
    Amalia

    amalia 16 ianuarie 2010 8:25 Răspunde
  • Doamne, am senzatia ca intrebarea mea a sunat ca vocea prietenilor care nu te lasa sa plangi. Nu asa am vrut sa sune 🙂

    amalia 16 ianuarie 2010 8:29 Răspunde
  • Marimari 73,bine ai venit la mine in oras!Depinde ce gusturi ai ,dar merita vazuta arhitectura vechilor cladiri din centru.

    DORULET 16 ianuarie 2010 9:30 Răspunde
  • Tania, negru la suflet sau negru la piele? Te referi la Trecator?
    Se da maimuta, apoi se da scorpion si ramane cameleon. Identitatea lui nu raspunde precis la niste intrebari.Fuge si se transforma din nou. Sa nu/l recunosc sau nu stiu cine este. Sau sa/mi imaginez. Danseaza bine pe aici. Lumea lui este colorata cu stari confuze. Si/mi place sa cred ca el este maimuta si eu scorpionul.
    Ma bucur ca suntem o gasca de colorati pe aici. Uite, cati s/au adunat, chiar si de pe celalelte bloguri. In asta consta farmecul dedin tonul dezbaterii. Simona este de vina. Unica Simona. Ne prinde/n tangoul ei ca intr/o vraja si ne aduna pe toti aici indiferent de motiv.
    Te salut Amalia.
    Carmen, cauta publicistica lui Eminescu si cronicile lui de teatru si sa vezi ce actuale sunt. Iti va bucura sufletul. A scris si teatru, dar nu a terminat piesele si nu sunt de recomandat regizorilor.Sunt niste incercari neterminate.

    Monica Andrei 16 ianuarie 2010 10:56 Răspunde
  • Stii, Monica andrei, Caragiale a spus la un moment dat un gand care mie imi place teribil. Daca se intampla sa luam din haosul inform mai multe elemente brute, care sa fie topite impreuna si sa capete o forma care sa imbrace o viata ce se diferentiaza in chip absolut hotarat de tot ce nu este ea, viata, atunci rezultatul se numeste putere a naturii sau putere a artistului. Ei bine, prin asta cred ca se poate defini intr-o oarecare masura acest blog constructiv al Simonei, care mie- asha cum spuneam shi cand am sosit pe aici- mi se pare unic. Indiferent de cat de evoluati suntem in viata de zi cu zi, comunicarea de aici ne slefuieste dand nastere unui tot intreg placut, funny, progresiv, mult imbunatatit prin fiecare bagaj individual cu care venim. Citeam, pana sa vin si eu pe aici, un comentariu – nu l-am regasit, caci ash fi dat citatul complet- prin care cineva spunea (daca nu ma insel, ii apartine Unei) ca starea acestui blog este ca aceea a poposirii pe o banca din parc. Cam asha ma simt si eu cand deschid paginile Simonei, iar pentru asta ii multumesc infinit.

    Revenind la trecator (hei, man, cred ca trebuie sa-ti inscrii marca la Osim :)), nu Monica, nu vorbeam de sufletul sau pielea lui negre, ci de domnii aceia din videoclipul dedicat de el, prin invitatia la dans. Fireste, era o gluma pe care sper ca ai prins-o. 🙂

    tania 16 ianuarie 2010 12:52 Răspunde
  • Simona, cum pleci in februarie??? definitiv, pe termen lung sau in vacantza/vizita???
    abia astept sa ne scrii cum gasesti Romania?

    iana 16 ianuarie 2010 21:46 Răspunde
  • Pingback: despre barbati si femei plus legaturile neortodoxe dintre ei. de Simona Catrina | SerbanHuidu.ro

  • Multumesc frumos, Serban Huidu! De altfel, atitudinea si emisiunea voastra – a ta si a lui Mihai Gainusa – sunt alte robuste argumente pro, ale revenirii mele acasa. Daca toti romanii ar fi invatat cite ceva de la voi, n-as fi plecat niciodata din tara mea! 🙂

    Simona Catrina 17 ianuarie 2010 9:15 Răspunde
  • Iana, draga mea, asa cum ii scriam si lui Serban mai devreme, am sa vin in Romania pe termen nelimitat, dar nu ma arunc in verdicte de genul „pentru totdeauna”. Imi doresc sa fie vesnic, sper sa am resurse si argumente sa nu mai plec in Canada decit in vizita, dar deocamdata parcurg fiecare etapa incet, cu rabdare, cu prudenta morala. Cine stie?…

    Simona Catrina 17 ianuarie 2010 9:17 Răspunde
  • Amalia, iti multumesc mult, mult… Eu te citesc mereu dar, ingrata si egoista, nu apuc sa-ti scriu pe blog, iti dau dreptate foarte des, ma trezesc zimbind sau lacrimind. Si sper sa simti asta macar telepatic, fiindca eu nu prea am fost capabila sa-ti comunic direct cit de recunoscatoare iti sunt pentru emotia pe care o traversez citindu-ti postarile de pe blog… Te imbratisez, cu multumiri…

    Simona Catrina 17 ianuarie 2010 9:20 Răspunde
  • Va multumesc tuturor pentru poezie, muzica, invocari literare, argumente splendide, prezenta si intelegere. Va doresc o duminica fara umbre, cu revelatii frumoase, fara spectrul zilei de luni amenintind cum are obiceiul, cu optimism si vesti bune!

    Simona Catrina 17 ianuarie 2010 9:22 Răspunde
  • Simona, asta da veste! despre intoarcerea ta in Romania „pe termen nelimitat”…
    Iti doresc sa fie intr-un ceas bun, sa te ocoleasca dezamagirile prea mari, gunoaiele sau mizeriile (de toate felurile, mai ales cele umane), si sa te bucuri de limba romana, nu numai de invective si adjective si abjectii…
    Succes, Simona! pentru noi, oriunde te-ai afla, vei ramine raza care ne ilumineaza, si iti doresc ca parte din lumina pe care tu o imprastii sa se reflecte catre tine si sa iti bucure sufletul.

    Dea Valma 17 ianuarie 2010 13:13 Răspunde
  • Simona, Draga Simona, ce sa spun?!…si eu te astept in tara, cu drag.
    Peste toate intamplarile, stiu ca tu si Alice faceti o echipa cu adevarat minunata.

    je 17 ianuarie 2010 13:49 Răspunde
  • si m-am hotarat sa nu mai astept…
    nu stiu de ce barbatii cred ca viata lor e mai lunga si mai pretioasa si ca mereu va fi timp pentru … orice. am asteptat luni sa vina acasa, acum saptamani sa il intalnesc macar o data intr-un mediu civilizat. se pare ca „nu merit”… si ca nu e nimic ilogic aici, lucrurile stau simplu, eu sunt femeia complicata care ofera mult dar in acelasi timp sperie prin asta ca…Doamne fereste cine stie care ar fi pretul pe care trebuie ei sa-l plateasca.
    asa ca voi plati prin aceeasi moneda: ignoranta totala. n-am cersit niciodata iubirea nimanui si nu am de ce sa o fac acum.
    m-am pierdut prin sms-urile lui care probabil imi dadeau impresia ca exist ca o farama mica de nisip in sufletelul lui…dar e probabil o lipsa care o compenseaza foarte repede. si nu cu mine.
    iertati-mi framantarile nervoase de duminica dupa-amiaza dar mi se pare intr-una atat de necinstit comportamentul copilaresc al unora care sunt eterni Peter Pani…

    Ramona 17 ianuarie 2010 17:14 Răspunde
  • Ramona, de ce iti conditionezi fericirea de un barbat pe care nici nu il cunosti?
    stiu, si eu am asteptat si mi-am zis ca nu merit, ba chiar uneori ma mai cert in mintea mea cu un el pe care tot eu l-am scos din viata mea. apoi realizez brusc ca asta e o prostie, eu cu mine ma cert, mie imi spuneam ca nu merit si asteptam pentru ca vroiam eu sa astept, nu pentru ca ma facea el sa astept. de o vreme nu mai iau hotarari de a fi sau a face. m-am eliberat, poate nu de tot, dar in mare parte da, si de cand am facut asta lumea parca s-a deschis si am inceput sa cunosc o multime de oameni care imi bucura sufletul si mi se intampla tot mai des sa fiu fericita fara niciun motiv anume. iar daca ma simt nefericita… incerc sa nu dau vina pe altul, ci sa inteleg de ce ma simt astfel.

    nu e el de vina. nu esti tu de vina. nu e un concurs asta – sa gasesti pe cineva pe sufletul tau….

    juztine 17 ianuarie 2010 21:06 Răspunde
  • Monica Andrei,

    uite ca iar iti cer un sfat! 🙂
    voi fi in bucuresti citeva zile in saptamina 25-29 ianuarie, si mi-e tare dor sa vad o piesa de teatru. ma gindeam ca poate ai ceva recomandari. am sa ma uit si eu sa vad ce se joaca si ce m-ar tenta, si poate te voi consulta in curind din nou.

    merci frumos

    Dea Valma 17 ianuarie 2010 21:07 Răspunde
  • Simona, ce bucurie… sa te intorci acasa! 🙂 Sper sa gasesti ceea ce iti doresti si sa ai parte, asa cum mi-a spus si mie cineva de curand, de bucurie si fericire in suflet 🙂

    juztine 17 ianuarie 2010 21:08 Răspunde
  • Te asteptam, Simona…cum asteptam si primavara, multi dintre noi…

    Anemone 17 ianuarie 2010 21:44 Răspunde
  • da juztine am venit de la o intalnire revelatoare cu 2 prieteni. mi-am dat seama ca nu merit sa astept nimic pentru ca ceea ce trebuie sa vina in viata mea va veni firesc. singura mea problema este ca m-am indragostit de el si l-am dorit langa mine. dar daca nu e reciproc nu are cum sa fie vorba de fericire.
    fericirea e in noi insine si viata trebuie traita din plin.

    Ramona 17 ianuarie 2010 23:52 Răspunde
  • Ramona, a nu-ti fi impartasita iubirea este o incalcare flagranta a legii firii, a poruncilor dictate de natura completării, a acelei împliniri, pe care ne-o cercetăm, instinctual, de-a lungul unei vieţi, aşa cum se caută jumătăţile acelea de androgin. Fraza asta- «fericirea este în noi înşine, trebuie trăită din plin…», a fost inscripţionată de de mult pe toate plancardele iubirilor spuse si nespuse… Ce vreau sa-ti spun..

    Când mi-am dat seama că doar eu iubesc, iar el mă trăia doar prin prisma unei logici pe cat de coerente la prima înţelegere, dar pe atat de absurda a doua zi, golita de orice simtire, atingere si cantare, am pus punct- greu- dar am pus punct- fără nicio virgulă. Bărbaţii raţionali peste limita raţiunii preced o logică ţipătoare, în care orice pasiune pare măsluită şi searbădă, anulând orice sentiment, cât ar fi el de plăpând…Dar poate tu trăieşti un alt fel de neîmplinire…A mea asha s-a intamplat sa se exprime….Am avut atunci şi eu tot doi prieteni care mi-au scandat în ureche că nu merit, că nu mă merită, iar teoriile lor de viaţă, pentru care eu iniţial nu am dat doi bani, mi-au răsunat în creştet ceva mai târziu. Şi ştii ce-am făcut într-una dintre cele mai ticăloşite dimineţi? Am apelat la surogate, în faţa cărora ajunsesem să mă plec într-o evlavie de neimaginat, cu atâta sinceritate încât mă durea şi credinţa…Mi-am schimbat garderoba (desi imi promisesem sa-mi adaug culori vii, m-am trezit reimbracata tot in negru si gri- dar asta e o alta poveste) si- cel mai important- m-am tuns. Dar nu la coafor, ca sa asist, spectaculos, la renuntarea podoabei mele capilare si sa ma aleg cu laude interesate la adresa noii mele coafuri (tocmai pentru ca nu plecam la nicio intalnire), ci acasa- dârză- in fata oglinzii. Am asistat la cea mai infamă intalnire cu mine, cu urmele plansetului meu uscat de prea multa revolta, cu privirea-mi atât de stearpă de nici nu puteam clipi, cu…Poate ti se pare o aberaţie ce spun, dar momentul ăsta a fost decisiv. Ştiind că nu mai există o cale de întoarcere (sacrificiul meu dura de ceva ani), mi-am retezat atât de metodic părul (prin antichitate se spunea că renunţarea la podoaba capilară este dovada supremă de înnoire, de abdicare de la virtuţile pe care credeai că le-ai căpătat- si le credeai nobile…) încât o demonstraţie mai divină a faptului că îmi construisem lângă el o personalitate contrafăcută- care nu mă definea- nici că se mai făcuse simţită vreodată. Nu-ti imaginezi starea ulterioara- pu-ri-fi-ca-toa-re!

    Nu stiu de cata asteptare vorbesti tu, dar daca si pana acum nu ai facut decat tot sa astepti, de aici incolo cred ca incepe sa treaca timpul…

    tania 18 ianuarie 2010 1:59 Răspunde
  • Ramona…asteptarile lungi si dese…cheia marilor decese,pana la urma.Dincolo de orice prag,asteptarea te omoara. si cum de regula ce e prea mult,e deja prea mult…nu merita.eu nu am auzit un barbat care sa spuna ”o astept oricat ar trebui”. dar daca o femeie ,din dragoste si credinta in el,alege sa il astepte,crezand astfel ca el va aprecia, nu se va alege decat cu replica obosita de genul”a fost alegerea ta sa ma astepti”…
    Am citit undeva…si mi-a placut mult: ” cei care numai se arata ca sunt indragostiti,reusesc mai degraba decat cei care sunt cu adevarat”. Am simtit adevarul acestor cuvinte. sau am trait,mai bine zis.pt ca cei care doar se arata a fi,sint cei pt care ne asezam singure la coada asteptarii.iar cel care e cu adevarat,isi gaseste singur motive sa fie in preajma ta,pt a te cuceri.

    Lm 18 ianuarie 2010 9:20 Răspunde
  • Dea Valma, poate vrei sa vezi un spectacol. Nu stiu ce preferi.Spectacolul „Hamlet” la Teatrul Metropolis are loc in acea perioada. Du-te sa vezi. Nu cunosc programul spectacolelor din saptamana 26-31 ianuarie. Repertoriul este bogat. In cluburi vezi spectacole unde o sa constati ca sunt multe replici din slitul dictionarului. In teatrele profesioniste ai o paleta larga, dar nu toate merita banii si timpul de a le vedea.Am observat ca sunt multe spectacole slabe din punct de vedere estetic care se joca cu casa inchisa. Asta se cad a inceput criza. Daca se joaca „Revizorul” la Teatrul de Comedie si ai norocul sa gasesti bilete, nu-l ocoli.

    Tania, ai dreptate in privinta blogului Simonei. Sunt de acord cu tine. Este viu. Apar si dispar oameni care au ceva de spus. Un gand, o speranta, o idee, o incurajare ajuta cand te simti singur. Sunt multi oameni care nu-si suporta singuratatea. Este boala sociatatii de azi. De aici vin marile probleme. Cand iti suporti singuratatea nu suferi. Nu te apuci de droguri, nu te agati cu disperare de relatii sentimentale de doi lei, de barbati insurati sau femei maritate, dupa caz. Nu cauti cu disperare prieteni prin cluburi ca esti singur. Singuratatea este un dar divin. Stie Dumnezeu de ce-ti da astfel de perioade de penitenta pe care le traiesti in lume.Cand urasti propria singuratate te urasti pe tine. Ai blocaje de comunicare iar orgoliul tau este nemasurat.
    Aici pe blog totul tine de atmosfera creata. Simona este in centru. Ea ne arunca pastilele si noi ne imaginam restul.Ea ca intr-un joc foarte frumos. Noi suntem spiridusii si ea este regina care ne arunca prin postarile ei ideile de la care plecam facand asocieri cu ce ni s-a intamplat, sau deruland altele noi. Este bine sa fie asa. Sa tina cat mai mult pentru ca fiecare are de castigat, pentru ca fiecare poate invata ceva de la celalalt.
    Simona, ma bucur ca apari in Romania. Sa ajungi cu bine! Poate ne vedem. Cu drag,

    Monica Andrei 18 ianuarie 2010 9:23 Răspunde
  • Simona, o ce veste minunata…
    Lm, de data asta m-ai impuscat. Cand vorbesti deschis ,te apropii singura…Asa e, isi gaseste singur motive sa fie in preajma ta, dar ce ne facem cand dam de unul atipic? Continuam sa visam sau sunam un prieten 🙂 , poate ne lamureste el ? Ultimul sfat primit de la un prieten, suna cam asa” sa nu-l mai suni niciodata!” Inutil sa spun ca, imediat ce mi-am revenit din plans, am fost cu mana pe telefon:-) .
    Ramona, ignoranta totala?? Scriind pt ochii lui:-) ?! Esti simpatica!

    calina 18 ianuarie 2010 10:18 Răspunde
  • Si crede-ma, nu o spun pe un ton ironic, din contra. Am si eu , ceva vechime in acest domeniu 🙂 . Mai greu e sa ma prind, daca e si necesara…

    calina 18 ianuarie 2010 10:30 Răspunde
  • Draga Simona, iti raspund cu o imbratisare plina de emotie din noaptea noastra nord-americana, iti multumesc si iti pastrez cuvintele, ca si pana acum, in ascunzisul de suflet rezervat numai bucuriilor foarte mari si certitudinilor.

    amalia 18 ianuarie 2010 10:36 Răspunde
  • Tania, cand ii spui Ramonei ca „a nu-ti fi impartasita iubirea este o incalcare flagranta a legii firii, a poruncilor dictate de natura completării, a acelei împliniri, pe care ne-o cercetăm, instinctual, de-a lungul unei vieţi” poti foarte bine s-o induci in eroare, spun eu. Si spun asta pentru ca eu o percep ca pe un punct unilateral de vedere, care nu se imbina nicicum cu al celuilalt. Sau care, daca nu se imbina, nu apare ca un rezultat al dialogului dintre cei doi. E frumos cum ai deschis tu saptamana asta, dar pentru ca e abia luni, e deja prea greu si prea mult pentru mine 🙂

    un trecator 18 ianuarie 2010 10:45 Răspunde
  • nici o intentie sa te ranesc…
    si mie mi s-a spus”sa nu-l mai suni niciodata,niciodata”. si tot am sunat..si…
    daca vrei sa suni ”un prieten”,spune-mi te rog si iti las aici adresa mea de mail.(pt ca ma simti …)

    Lm 18 ianuarie 2010 10:47 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=oZGE-Y1C_nk
    pt motivele de a ramane langa cineva. asta ca sa incepem saptamana mai usor.nu de alta dar sa tina si trecatorul pasul…:)

    Lm 18 ianuarie 2010 10:59 Răspunde
  • Stiu Lm, te simt… 😉
    Siii? Hai, poveste-mi, te rog! Ador povestile…

    calina 18 ianuarie 2010 11:09 Răspunde
  • Puck, cine esti tu, si de ce ai venit aici?
    Esti din lumea lui Shakespeare?

    Hai sa ne jucam, dar nu inainte de a/mi indeplini o rugaminte. Ca spiridus, care faci si desfaci totul, mai adu in joaca noastra un personaj. Esti de acord?
    Sa nu/l aduci pe Othello. Nici pe Lear. Nici pe Cordelia. Adu Bufonul Regelui Lear.

    Ne jucam de/a rasu’ plansul. Esti de acord?

    Monica Andrei 18 ianuarie 2010 11:16 Răspunde
  • Buna dimineata!
    As vrea sa va reamintesc ca eu sunt in masura sa vad daca aceeasi persoana se inscrie pe blog cu nume si e-mail-uri diferite (depistez IP-urile si multe alte detalii tehnice), folosind al doilea ID pentru a transmite mesaje complet opuse celor cu care ne-a obisnuit – in principiu, mesaje neelegante, pe care – imi cer scuze – am fost nevoita sa le sterg. Personajele in cauza se vor recunoaste – iar pe voi, ceilalti, dragii mei, va rog sa ma scuzati pentru interventia asta deloc poetica. Va astept cu drag la povesti!

    Simona Catrina 18 ianuarie 2010 11:19 Răspunde
  • Frumos…gata, m-ai convins! Vezi, ce simplu a fost ? Multumesc!!

    calina 18 ianuarie 2010 11:20 Răspunde
  • Draga Monica Andrei… despre care Puck vorbesti? 🙂 Tu stii ceva ce noi nu stim? 🙂

    Simona Catrina 18 ianuarie 2010 11:21 Răspunde
  • Buna dimineata???? Cand la tine ar fi fost normal sa fie demult somn usor si vise placute? Insomnii, Simona?

    un trecator 18 ianuarie 2010 11:22 Răspunde
  • Insomnii dictate de circumstante, draga Trecatorule. 🙂 Precum vezi mai sus. Dar in orice caz, profesia mea pagubos de umanista imi ofera, ca modesta compensatie, privilegiul de a traversa nopti albe (filme, muzica, blog, carti…). Dimineata, in schimb, pina in prinz, ma odihnesc foarte bine. 🙂 Admit ca suna a bioritm de cabaret, dar sunt inofensiva.

    Simona Catrina 18 ianuarie 2010 11:25 Răspunde
  • siii…calina, eu il adoram pe el. povestile nu le mai ador.asa ca , mi-e peste puterile mele de a mai povesti…

    Lm 18 ianuarie 2010 11:29 Răspunde
  • ntz,ntz,ntz…ce lovitura de….teatru :))

    un trecator 18 ianuarie 2010 11:42 Răspunde
  • Trecatorule, poate sună a adevăr absolut fraza propusă de mine şi al cărei sens nu este îmbrăţişat de tine. Poate sună a teorie, poate a pasaj dintr-o carte scrisă într-un final de viaţă. Dar, ia gândeşte-te- ce poate fi mai bucuros in viaţa asta decât să ţi-o petreci alături de un suflet compatibil cu al tău, care să-ţi ofere înţelegerea şi completarea ta, capabil să simtă când îţi este rău, când îţi este bine? Fireşte, dacă cele două personaje nu se îmbină, orice dialog este exclus., cum spui tu…În majoritatea cazurilor, ne mulţumim cu fărâme, cand unul dintre cei doi învaţă să se sacrifice mai mult, să iubească mai mult, să aştepte mai mult, să viseze mai mult, dar să trăiască mai puţin, în virtutea acelui “îl iubesc-o iubesc, nu pot fara el-ea”… pe cat de mare sacrificiul, pe atat de longeviva drama interioara….Asha cred- si asta e tot o opinie unilaterala? 🙂 sau poate una perfectionista? ne propunem perfectiune in toate camarutele vietii, dar mai putin in cele ale inimii. Zic…asha simt…Sau poate ca singurul motiv care ii leaga pe cei care nu se pot “imbina” sau se imbina dificil, in doar cateva privinte, este… schimbarea. Unul dintre ei isi da intotdeauna o jumatate de viata, sperand ca celalalt se va schimba in bine pentru realizarea râvnitei intregiri. Statistica arata ca acestea sunt cazuri care tind sa populeze lumea, dar cred ca doar cateva nu au parte de deziluzionantele munci sisifice…

    Si de ce sa fie greu si mult pentru tine? Doar pentru ca e luni???? 🙂 🙂 In cazul asta, iau exemplul lui Lm. pentru voi si o saptamana asha cum vreti s-o iubiti. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=YYMtCLSC2Ek

    tania 18 ianuarie 2010 11:48 Răspunde
  • Simona, somn usor! Lm, hai la o cafea 🙂 !
    Sa aveti o zi frumoasa!
    Trecatorule, iti suna si tie, desi sunt cam bosumflata pe tine, ma cam ignori …:-)

    calina 18 ianuarie 2010 12:16 Răspunde
  • viiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiin !!!!!!!!!! dar…..unde???mai ales ca maine ar fi trebuit sa ma strangi in brate. sau hai tu. ce zici?

    Lm 18 ianuarie 2010 12:34 Răspunde
  • Vin si te strang de azi. Se poate? Maine…?! Esti capricorn? Nu stiam de ce imi esti asa draga:-). .. Si pt inca o mie de motive.

    calina 18 ianuarie 2010 13:06 Răspunde
  • te astept!!!pt ca vreau sa aud cele o mie de motive! si pt ca o singura persoana mi-a mai spus vreodata ”imi esti tare draga”. si mi-e dor si doare….pt ca tot acelei persoane i-am cerut o sansa ,sa ramana… si…a fost prima data in viata mea cand am avut nevoie sa imi dea cineva o sansa, cand am rugat pe cineva sa ramana cu mine…tocmai pt ca ii eram tare draga….pesemne ca nu i-am fost. dar azi, mi-e dor si doare. si stiu sigur ca asa imi va fi mereu.a plecat de mult,dar tot il iubesc.

    Lm 18 ianuarie 2010 13:24 Răspunde
  • Lm, Lm, Lm…cum stii tu bine sa-i porti de grija unei iubiri plecate….Mie mi-a rămas o cicatrice, iar cand o privesc ma intreb, retoric, de ce lumea nu s-a oprit atunci in loc pentru durerea mea, desi imi parea ca diminetile nu mai respirau decat pentru mine, de ma prefaceau in unica muritoare a planetei asteia…Vi s-a intamplat vreodata sa va priviti singuri la trezitul soarelui, sa va stranga in brate toata linistea aceea atat de pamanteasca la care doar zorii de dupa noapte pot spera? Sa ramai mut in fata naturii la cat de iscoditoare poate fi in tacerea ei, pana ajungi sa-ti bei cafeaua? E dor, un dor netrebnic al nostalgiei, a unei singure guri de fericire servita langa cu un pahar de pelin, care nu mai doare, pentru ca a fost savurata de suferinta neimpartasirii, pana la ultima picatura.

    tania 18 ianuarie 2010 13:59 Răspunde
  • Unaaa, tu pe unde esti????

    tania 18 ianuarie 2010 14:14 Răspunde
  • Emotiile nu se contabilizeaza dar…
    Se pare ca meciul rasu-plansu e un pic inegal aici, pe blogul pastorit cu duiosie de mama, cu dragoste de sora si vigilenta de Big Brother (à propos de IP-uri) de talentata Simona Catrina : se intrezareste o frumoasa colectie de plansete si doar ici si colo un suras in plina iarna. Rasul, o specie pe cale de disparitie ? Sa facem o cheta de zambete (ceva mai largi, sa ni se vada premolarii) ! O actiune umanitara, cu efect terapeutic imediat. Un blog e prin configuratie un spatiu de dat cu capul, o terapie de grup, un loc de sociabilizare (scuze, prefer acest cuvant, socializarii), unde des punem fruntea pe umarul unui/unei necunoscut/e, si ne sustinem morfologiile in momente de fragilitate. Poate resuscitam olecutza ideea de popor comic desi antecedentele eminesciene nu sunt «de la Nistru pan’ la Tisa, tot romanul rasu-mi-s-a».
    Bancurile cu Bula nu-s o solutie dar…

    Vremea tulburelului a trecut dar vremurile raman tulburi.

    Pt cine are dispozitie de saruturi din Babylon, un tip care pupa bine, Edward Sharpe.
    Problema e ca nu raspunde niciodata la telefon.

    http://www.youtube.com/watch?v=7gwXpLpfb3Y

    Thomas Man 18 ianuarie 2010 14:45 Răspunde
  • ….la cele scrise de tine tania, n-ar mai fi nimic de spus. in fata durerii numai cei de piatra raman nemiscati. am citit….si am inchis ochii. parca nu mai vreau sa stiu ca sint plina de cicatrici .in cazul iubirii nu e general valabila sintagma potrivit careia ”ceea ce nu ne omoara,ne face mai puternici”. desi a spus asta Nietzsche, umila mea parere e ca in dragoste,cu fiecare poveste sfarsita,devenim tot mai slabi. tot mai putin avem curajul sa iubim din nou.

    Lm 18 ianuarie 2010 14:47 Răspunde
  • Tania, aici sunt, dar nu apuc sa postez. : )
    Si nu am de gand sa ma adaug si eu galeriei de plansete, cum a prognozat,pe drept cuvant, Herr Man.
    Mi-e ciuda ca e atat de multa suflare feminina care a trecut si trece prin furcile caudine ale nepasarii de sex masculin, desi substantivul comun e la alt gen..
    Eu zic asa: prostia, de orice fel ar fi ea, se plateste. Si e un termen care nu are de ce sa se intersecteze cu IQ-ul, are radacini mai plate. Crezi si speri ca un ceva ti se va intampla! Ei, si ceva-ul ala e, in fond, scris, desenat, impletit, rumegat, in culorile pe care le-ai ales tu! Dar toate astea-s ale tale, se intampla sa nu aiba, uneori, absolut nicio legatura cu realitatea sau cu ”furnizorul-subject”. Ca la ce altceva ma puteam referi prin acel ceva daca nu la un barbat si o eventuala poveste pe care fiecare tipa, la randul ei, si-ar dori-o, trai-o, sau cel putin la nivel de prospect!?
    Ei, aici, inside, e problema. Nu spun ca nu m-am grabit sa acuz, sa plang sau sa trec in ipostaza cealalta, de a ma certa pe mine insami si de a ma denigra pentru atata credulism. Dar asta a fost doar o faza, si n-am vrut sa raman in ea, la foarte putin timp am realocat timp si spatiu pentru ”rejudecarea cazului” si am privit de pe alta pozitie intamplarea. Si mi-am dat seama ca nu e de vina ala care-mi inchipuiam io ca m-a facut sa sufar, ci singura vina apartinea dozelor mele nemasurate de speranta si oniric. Si am putut sa-mi reiau viata, asteptarea nu are noima, traim prea putin ca sa ne permitem sa alocam vreme indecisilor sau mincinosilor peste care se-ntampla sa ne-mpiedicam intamplator.

    Una 18 ianuarie 2010 16:20 Răspunde
  • Si cum intamplatu’ si intamplatorul au dat unul peste altul intre tastele mele, pot sa ma scuz un pic, pentru neatentie, si sa continui sa fac pe teoreticiana, desi din practica mea lacrimile cele mai amare m-au facut intai mai rea si abia dupa, un pic mai chibzuita. Atunci cand am avut loc si pentru intelepciune, in mine, pentru ca, la inceput, in zorii suferintei, eram, aidoma lui Nichita, ”o pata de sange care vorbeste”. Am plans si am inghitit de cateva ori ceva asteptari, precedate si de niste vorbe goale, dar mari..Am vrut sa le cred, am insistat sa-mi imaginez ca asa va fi si apoi am furat-o ca la carte, direct in ”plexul solar”! : )
    Si-acum surad cam manzeste amintirilor, cred ca ma iert greu pentru nonsensurile in care ma adancisem. Probabil exista scuza varstei, desi nu-s chiar asa convinsa ca o merit..

    Una 18 ianuarie 2010 16:44 Răspunde
  • interesant Edward Sharpe; nu ma prea omor dupa iutuburi, dar pe astea le-am ascultat (cu kisses si magnetic zeros)

    cand se termina iarna? vreau sa fie cald. sau sa lucrez de acasa…

    juztine 18 ianuarie 2010 17:02 Răspunde
  • Astazi am nevoie mai mult decat oricand de sfaturi pertinente si de ceva incurajari.Ma-nvart intr-un cerc vicios, zic eu, in jurul unor justificari menite a-mi linisti cugetul.Ma incapatanez sa astept, sa sper ,sa-mi fac planuri.Pe de alta parte stiu ca n-are rost,stiu ca el nu ma are si pe mine in vedere in planurile lui viitoare.Am fost odata prima pe lista lui de prioritati, dar parea greu de realizat si implica prea mult efort din partea lui.Am constatat uimita cat de multa clementa pot sa-i acord,cate calitati i-am atribuit fara sa fiu sigura ca le poseda,cate justificari i-am gasit tot eu cand el se scuza neconvingator pentru cuvinte nespuse,pentru gesturi neterminate.Astazi stiu ca nu mai e cazul sa intretin ceva ce mai mult am dorit decat s-a realizat.Dar mai stiu ca e al naibii de greu sa accept realitatea, sa accept faptul ca m-am mintit singura cu buna stiinta in speranta ca de data asta sa ma fii inselat.Dar n-a fost asa,radarul meu a functionat,am sesizat toate ezitarile,toate intelesurile dintre cuvinte,toate amanarile.Si-acum e cazul sa le las sa iasa la suprafata.Si asta doare tare,e greu sa admiti ca ai investit mult in cineva care n-avea nevoie de ce aveai tu de oferit.E greu sa-l cobori de pe soclul pe care tu l-ai urcat.Pana la urma nici nu e vina lui,nu credeti?

    DORULET 18 ianuarie 2010 17:15 Răspunde
  • Simona,
    scuze ca scriu asa tirziu… sint o „tinara” mamica si alergatul si dansatul cu fi-mea imi ocupa week-endul.
    Iti doresc succes, bafta!!! sper sa vedem, odata cu intoarcerea in Romania, mai mult „Simona Catrina” decit revista si carti…

    iana 18 ianuarie 2010 17:31 Răspunde
  • DORULET, nu mai conteaza a cui e vina, conteaza doar ca te simti prizoniera propriilor tale iluzii si, mai nou, verdicte. Eu stiu ca nu e usor sa treci prin faza asta prin care tocmai o traiesti tu. Ia-ti un pic de spatiu si incearca sa le pui pe toate pe o hartie, mental sau in scris, cum ti-e mai usor. Toate pe care le-ai vrut, si tot toate, cele sesizate de ”radarul” tau.. Apoi o sa constati ca undeva, acolo, stiai care era realitatea pe care nu aveai chef s-o ”duci pe picioare”, e mult mai simplu si fericit sa credem ca omul in cauza este exact cel pe care-l credem noi, dar e scuzabil in acelasi timp, in multe privinte.. Si in loc sa ne trezim din visare o lalaim mai departe, ca sa ne prelungim surogatul de viata. Pentru ca asta si este: o fabulatie proprie in care ne regasim fericiti, iubiti, intelesi, rasfatati. Iar barosul care vine la un moment dat in propria scafarlie va functiona oricum la standardele nimicitoare ale rasturnarii de situatiune!
    Stiu c-ai spus ceva de sfaturi pertinente, dar eu as prefera sa-ti spun opinia mea si nimic mai mult: lasa-l in urma pe domnul cel neinteligibil! Daca avea vreo apasare in adevaratul sens al cuvantului sigur ai fi stiut/simtit si tu. Cu vorbe si presupuse intelegeri n-a facut decat sa te tina departe de oameni mai interesanti langa care ai fi putut gasi ceva mai palpabil decat povesti: vacante frumoase, cuvinte si gesturi numai si numai pentru tine, o altfel de viata decat cea de pana acum, impartita intre asteptari si supozitii.

    Una 18 ianuarie 2010 17:32 Răspunde
  • mai fetelor, parca e acelasi individ, multiplicat de cateva ori….

    juztine 18 ianuarie 2010 17:33 Răspunde
  • Juztine, e acelasi model, cred:) E turnat si rasfirat prin lume si e la indemana de gasit, barbatii super sunt ”pititi” bine de tot, ori la adapostul altor relatii (frumoase sau de care n-au destul curaj sa scape), ori sunt prizonieri ai propriilor slabiciuni si nu se lasa usor descoperiti. Am o buna prietena care-mi spune mereu ca barbatii buni sunt deja ”luati”, atunci cand vorbim despre faptul ca este singura si nu mai spera decat sa aiba mici aventuri- pigment in viata ei de femeie hiper-activa sexual:) Nu-s de acord cu ea, dar, din pacate, experientele ei tot spre asta converg: sa ma lamureasca lucid ca are dreptate.
    Problema care apare, in legatura cu ”modelul” asta nu este ca trebuie sa dispara, neaparat, ca doar iarba rea nu piere (asaa, brusc!), ci sa nu mai fie luat in calcul, asta spun eu. Daca ramaneam intepenita in asteptari si alergam mereu dupa acelasi gen de barbat cu siguranta l-as fi ratat pe sotul meu care este un tip super si nu merita a fi comparat din niciun punct de vedere cu ”vedeta” care-mi acaparase visele acum ceva ani si ameninta sa mi le confiste pentru ani prea multi . Ca pentru totdeauna sigur nu pot zice, indraznesc sa spun ca ma trezeam mai devreme sau mai tarziu din cosmar: )

    Una 18 ianuarie 2010 17:49 Răspunde
  • well, ar trebui sa facem o sedinta de exorcizare…

    juztine 18 ianuarie 2010 18:14 Răspunde
  • Una,multumesc!Zic ca vina e a mea,m-am prefacut ca nu-nteleg,am vrut sa fiu si eu o data mai putin rationala,mai indulgenta in privinta asteptarilor,mai naiva.Dar adevarul e ca nu te face fericita ceva ce nu te reprezinta, ceva ce miroase a compromis sau a jumatati de masura.E intradevar foarte greu de dus aceasta faza,in care te lupti tu cu tine.Pe de-o parte stiu ca imi calc in picioare toate principiile,ca fac concesii pe care n-as fii crezut ca le voi face,iar pe de alta parte nu stiu unde s-a ratacit persoana integra,onesta, care eram.Si toate astea in numele unei iluzii.As vrea sa pot sa-l las in urma,dar tocmai atunci se „trezeste” ca-l interesez.Cunosti sigur vorba”nu te lasa nici sa mori nici sa traiesti”.Mai rau e ca stiu perfect ce ar trebui sa fac,si totusi ma complac in aceasta situatie pentru simplul fapt ca n-am puterea sa merg mai departe.

    DORULET 18 ianuarie 2010 18:16 Răspunde
  • DORULET, aici e si ”shpilul”.Nu, nu se trezeste ca-l interesezi, pur si simplu i-e teama c-a luat drumul pubelei. Exact asta este si solutia: arde-i un shut in surogatul ala de interes afisat atunci cand simte ca pierde teren. Probabil te-a confundat cu un fruct interzis si a realizat relativ repede ca tot ce avea de facut era sa-ntinda mana sa te culeaga de pe ramurica! Ei, tocmai asta trebuie lamurit: ca tre’ sa-si refaca lista cu prioritati, in cazul in care a avut vreodata asa ceva, sau sa se victimizeze in alta parte, ca tu nu mai ai de ce sa-i aloci altceva decat niste vorbe. Prefa-te in iluzia lui preferata si s-ar putea sa-nceapa sa alerge dupa tine. Sau sa creada el ca alearga dupa tine, sau dupa ceva ce nu poate avea, il va tine ceva timp ocupat chestia asta, apoi se va prinde ca alearga in cerc. In timpul asta, tu, dintr-un colt al tau, unde pana mai ieri ti-ai lins ranile, te vei fi amuzat destul pe seama lui si, un pic, si pe seama ta ca ai putut sa-l iei in serios.Apoi o sa-nchizi mintenas capitolul, iar in loc de concluzii tu vei avea un sertar cu ciorne cu ”specimen de semnatura” de care vei sti sa te folosesti de va mai fi cazul, candva. Dar nu cred ca va mai fi, te vei fi facut bine:)

    Una 18 ianuarie 2010 18:37 Răspunde
  • Una,m-ai facut sa zambesc!Si asta nu-i lucru putin in stadiul meu.Multumesc!!!

    DORULET 18 ianuarie 2010 18:49 Răspunde
  • Buna seara,

    Lm, tot Nitzche a spus ca intreaga conceptie de frumusete( se referea la greci) a avut ca sursa durerea. Iata, frumusetea iese din durere, puterea tot de acolo…cu iubirea este altfel, cred…eu zic iar ca e treaba de noroc . Si de autenticitate. Adica, fara imitatii…

    Am ras de fericire,am plans de fericire.
    Si sunt intregita!

    mi 18 ianuarie 2010 18:50 Răspunde
  • Deci, Tania, Trecatorul, Herr Man, Monica Andrei, gata, ati fugit?Umblati teleleu??Cumvaa?:)

    Una 18 ianuarie 2010 21:14 Răspunde
  • Daca incercam sa privim lucrurile cu putina detasare realizam ca in fond ne plangem in mod constant de relatiile femei-barbati percepute ca un razboi, ca o lupta care pe care. Opinam ca noi suntem bune, tandre, extraordinare, unice, etc. si ca ei sunt nepasatori, egoisti, lasi, etc. Si va intreb. Aveti senzatia ca daca in Romania mentalitatea nu ar fi atat de rigida, daca am intelege ca de fapt te indragostesti de sufletul omului si nu de trupul cu care a coborat pe Pamant, credeti deci, voi, fetelor, ca daca ati intra intr-o relatie cu o femeie v-ar fi mai bine decat alaturi de un barbat ? Ma indoiesc. Si atunci de ce sa-l blamam atat pe cel de langa noi ? In cele din urma nu facem decat sa proiectam in exterior propriile noastre conflicte si neintelegeri. Nu este rea o situatie in sine. Rau este ceea ce gandim despre ea. Vom intalni Frumusetea, Bunatatea, Generozitatea, Sinceritatea…doar atunci cand le vom cultiva in interior. Ceilalti sunt doar o oglinda in care se reflecta propria noastra imagine. Daca nu ne place ceea ce percepem nu ne putem plange decat de noi. Ce vina are oglinda ?

    Alma 18 ianuarie 2010 21:22 Răspunde
  • pauza pentru cartierul plangaciosilor 🙂 sau, mai precis, al plangacioaselor 🙂 :

    And then she’d say that nothing can go wrong.
    When you’re in love, what can go wrong?
    And then she’d laugh the nightime into day
    pushing her fear further long.

    http://www.youtube.com/watch?v=bIy225hHKQI&feature=related

    tania 18 ianuarie 2010 23:08 Răspunde
  • Buna, buna

    ma jur ca e super, carcotasul huidu zice de tine si inca elogios:)
    fain tare:)

    mihaela 19 ianuarie 2010 0:47 Răspunde
  • Buna dimineata!
    Lm, te sarut… Iti doresc senin si vise implinite! Nu mi-ai spus daca azi e ziua ta… Asa ca n-as vrea sa gafez…Iubitul meu are un prieten,pe care eu il retinusem drept”Nicu”. Prin urmare il felicitam calduros de Sf. Nicolae…Toate bune si frumoase pana aici…doar ca… el se numeste Istvan 🙂 .

    calina 19 ianuarie 2010 9:52 Răspunde
  • calina….uite adresa mea opreaemilia200@yahoo.com. simt ca avem multe de impartit. si sper ca Simona imi da voie sa imi las adresa aici…si pt ca mai cred foarte mult in faptul ca totul se intampla cu un motiv…

    buna dimineata voua…eu acum m-am trezit, dupa o noapte de nesomn…

    Lm 19 ianuarie 2010 10:30 Răspunde
  • Draga Simona,

    Apropo de plecarea pentru care te pregatesti tu acum, mi-a ramas la suflet finalul filmului „Firma” cu Tom Cruise.

    Sunt amandoi in masina si ea intreaba „Unde mergem?” , iar el spune „La Boston?”.
    „Si ce e la Boston?” vrea ea sa stie.

    „La Boston suntem noi”.

    Pentru finalul asta am iertat pana si doza traditionala de urmariri spectaculoase si stat cu capul in jos pe ceea ce parea sa fie o conducta, am iertat tot.

    amalia 19 ianuarie 2010 11:06 Răspunde
  • Alma, ai grijă să nu încurci lucrurile. Cine a spus ca lipsa Bunătăţii, a Sincerităţii, a Generozităţii etc concură la deziluzia în dragoste ? Adică eu, dacă sunt tandră, sinceră, frumoasă s.a.md. pot fi musai fericită forever??? Ba din contră, cred, se întâmplă de multe ori ca fix aceste calităţi să-ţi fie afectate profund printr-un conflict de idilă greşit percepută, iar sufletul se poate prăbuşi direct proporţional cu gramajul mărinimiei, sincerităţii, tandreţii, frumuseţii, valorilor pe care le investeşte fiecare dintre noi într-o relaţie. Eu, de pildă, nu văd relaţia femeie-bărbat precum un război continuu, ca o “luptă care pe care”, tocmai pe considerentul că cei doi participanţi nu trebuie să confunde iubirea cu orgoliile, invidia, trufia, îngâmfarea, concurenţa, că doar pentru aceste cusururi a fost inventată viaţa socio-profesională, dincolo de uşa căminului conjugal. Dacă citeşti cu atenţie comnetariile picurate pe aici o să constaţi că parte din autoare nu sunt deloc nişte feministe convinse, (sper, nici măcar în devenire :)), ci doar nişte suflete încărcate de aşteptări, sub un semn al întrebării mai mare decît Burj Dubai-ul. Şi nu cred că în România există vreun fel de mentalitate rigidă. Care mentalitate? Care rigidă? În orice lume, cei doi îşi pretind fidelitate, dragoste şi sprijin. Ştii, Alma, am un prieten foarte bun, un bărbat de o inteligenţă sclipitoare, care, dincolo de competenţele sale perfecte profesionale, se autocaracterizează cam aşa: “Am dreptul să-mi asum libertatea unei consecvenţe feminine” Şi omul şi-o asumă. Uite responsabilitate. Pentru că fosta soţie era posesivitatea întruchipată, din cauza blamatelor de constrângeri familiale, bărbatul a vrut să respire alt aer şi l-a respirat atît de adânc şi cu toţi plămânii, încât acum este liber sub cer şi, culmea, şi fericit. Ştii care trendul acestui secol? Marele război nu se duce unde spui tu, ci în jurul unui paradox, care poate fi demontat doar de caractere flexibile, ingenioase şi mult înţelegătoare: bărbatul care se vrea liber pretinde fidelitate pe măsura libertăţii sale, iar femeia care se vrea iubită pretinde armonie pe măsura dragostei pe care e în stare să o ofere.

    tania 19 ianuarie 2010 11:51 Răspunde
  • Tania, doua detalii doar. Accentul cadea pe faptul ca avem ceea ce suntem. Daca nu observam in celalalt esenta lui divina, daca nu pricepem ca este si el un suflet nauc care tinde spre implinire, daca il numim cu dispret „bou cretin”, asa cum o facea Alice Nastase, exact asta este ceea ce vom intalni in cale.
    Iar cand am scris „mentalitate rigida” ma gandeam la faptul ca in Ro, spre deosebire de SUA, Mexic, Olanda etc., daca ti-ar trece prin minte si prin inima s-o faci, nu te poti duce la „Starea civila”, tu, femeie, cu o fata de mana si sa declari ca vrei sa-ti devina sotie. Prin asta intentionam sa demonstrez ca nu de sexul celuilalt depinde cum ne intelegem cu el si nici macar de cum este el ca persoana. Depinde de cum suntem noi pe dinauntru. Daca ne aflam in armonie, aromonie proiectam si armonie gasim.

    Alma 19 ianuarie 2010 12:10 Răspunde
  • Tania, cred ca Alma s-a referit la rigiditatea educatiei de care beneficiaza baietii ce ne devin, la un moment dat barbati. S-a mai discutat chestia asta pe-aici candva. Si poate formularea de ”rigiditate” nu e cea mai fericita, dar eu cred ca problemele unui adult care nu stie si nici nu e-n stare sa-nvete sa se poarte vin cu el din copilarie. Sigur, exista autoeducatie, dar cati sunt capabili de-asa ceva?
    Un tip caruia i s-a spus din copilarie ca e cel mai frumos si cel mai destept, care a primit totul de-a gata si nu l-a responsabilizat nimeni in copilarie, fiindu-i aproape totul dat pe tava o sa-nvete foarte greu sa faca ceva in propria lui casa.Asta daca o sa aiba vreodata o casa, fireste!
    Nu are rost sa spun ca treaba asta se generalizeaza indiferent de sex, eu insami am fost tinuta in brate si rasfatata, ca un copil unic ce ma aflu, toata copilaria si adolescenta, dar am invatat sa ma descurc singura plecand de-acasa la facultate. Si nu mi-a fost usor si unele nu mi-s usor de facut si asumat nici acum, la 10 ani dupa, dar a trebuit sa ma descurc in situatii limita..
    Problema oamenilor care se gandesc si la maturitate, unii si la batranete, ca trebuie sa faca altcineva totul, sau cat mai mult, iar ei sa fie doar beneficiari, nu este ca au rolul asta, ci ca au fost obisnuiti asa. Si daca nu ar fi existat mereu in jurul lor un cineva care sa le dea atentia si maximum de efort , probabil ar fi evoluat din stadiul de capusa. Poate cu asta trebuie inceput: cu lipsa concesiei, cu pretentiile pe care trebuie sa le avem si de la noi, si de la cei din jur. Eu asa am inteles interventia Almei; ca pe un refuz al universalului romanesc ”merge si-asa” in care, nu mai conteaza din ce motive, cei mai multi dintre noi am fost crescuti.

    Una 19 ianuarie 2010 12:14 Răspunde
  • Una, chiar inaintea interventiei tale gasesti sensul in care am folosit „mentalitate rigida”.

    Alma 19 ianuarie 2010 12:26 Răspunde
  • Alma,…chestiunea cu „bou si cretin” este cu siguranta o opinie in baza unei concluzii, probabil urmare a unei experiente de viata, traita sau observata. Asha cred. Dar nu vad ca alice ar fi emis o teorema general valabila, ci una izolata….Pentru ca altfel, barbatii pot fi doar cretini si boi, asha cum femeile ar fi doar niste, scuze, vite, viteluse sau ce i-o mai putea veni la gura barbatului, intr-un demers al revoltei, al dispretului, al defaimarii. Si atunci ce am face? am fi toti o turma de patrupede cretine. 🙂 dar nu…exclus…reciteste comentariul.

    Cat priveste „esenta lui divina”, asta imi place enorm. 🙂 🙂 Ash repeta expresia asta la infinit. 🙂 Aici femeia ar trebui sa dispuna de ceva calitati empatice….intuitive, care premerg unei cunoasteri exhaustive, demne sa parcurga profilul barbatului, prin cunoasterea lui de la copilarie la maturitate. Atentie, sa nu avem surprize si sa constatam ca el poate fi mai degraba un copil cu chip de barbat – si nici macar un adolescent cu vocea ragusita dimineata- 🙂

    tania 19 ianuarie 2010 12:45 Răspunde
  • Alma, probabil postam in acelasi timp si n-am apucat sa vad ce-ai scris si ce anume ingloba, mai exact, ideea de rigiditate! Trebuia sa ma gandesc la o extindere a ideii in adevaratul sens al cuvantului. Pentru mine varianta care se-ntampla in Olanda, SUA, etc unde cuplurile oficiale pot avea acelasi sex nu e o solutie, mai degraba educatia imi suna ca ceva imperios. Nu ne putem transforma planeta intr-o locuinta a gay-lor, s-ar vedea neplacut din spatiu:)

    Una 19 ianuarie 2010 12:55 Răspunde
  • sigur ca observi in celalalt esenta lui divina, dar omul e si vita incaltata si suflet minunat, in acelasi timp. iar uneori e mai simplu sa vezi doar patrupedul, pentru ca e greu sa te ridici pe tine deasupra lumescului, tine de evolutia ta personala sa alegi sa vezi doar lumina din cineva, chiar si cand e doar intuneric in jurul lui/ei.

    nu stiu daca ati fost vreodata atent(i)(e) la oamenii (straini) dintr-o aglomeratie urbana, intr-un mare magazin, la metrou, etc – cat de captivate sunt unele cupluri de disputa lor banala, cum se cearta – mama cu fiica, sotul cu sotia, din cine stie ce motiv „intemeiat”. (aproape) toti suntem proprii nostri prizioneri. ne-am construit mica noastra cusca din diverse idei, prejudecati, convingeri, si ne petrecem viata dandu-ne cu capul de peretii acesteia, invinuindu-i pe altii de ceea ce am cladit singuri (si cu ajutorul parintilor, cand suntem mici), din copilarie pana la maturitate.

    si tipul ala, multiplicatul de care ziceam mai sus, e tot o constructie a noastra. nu intamplator intalnim mereu acelasi gen de barbat si nu altul, iar experientele (nefericite) se repeta . ..

    tania, eu cred ca da, daca esti un om frumos (pe dinauntru) poti fi fericit forever…

    juztine 19 ianuarie 2010 13:09 Răspunde
  • Doamnelor, haideti sa nu picam pe panta gresita. Conservatorismul nu a ucis pe nimeni. Ba din contra, un barbat cu un IQ chiar si mediu stie sa ia ce-i mai bun din lectiile de viata predate cu nuielusha pe masa de catre parinti. O rigiditate de genul de care vorbiti intamplata in vremea copilariei barbatului ar produce trei categorii de personaje masculine:

    1. unul care sa dea dovada de responsabilitatea intruchipata in tot ce atinge si, pe langa asta, sa fie dublat de o fidelitate covarsitoare
    2. unul care a esuat la orele de selfdidacticism, traindu-si viata intr-o continua temere si fuga de asumari, de teama intalnirii cu mai vechile constrangeri care i-au sufocat copilaria
    3 si unul, care mi se pare cel mai periculos,- cel care penduleaza intre primul si cel de-al doilea, dezechilibrat, inadecvat, monstruos de frustrat, aflat mereu in imposibilitatea de a alege, de a decide, de a astepta sa-si intalneasca intr-un viitor fericit Eu-l niciodata conturat, pentru care, oricum, ii este teama sa intreprinda vreodata ceva.

    Teoria este valabila si pentru noi, femeile, care, spre deosebire de barbati, in anumite privinte, putem fi mult mai flexibile. Ceea ce nu e deloc putin.

    Inca o data spun, rigiditatea asta nu e valabila doar in Ro, hai sa fim serioase. Ce legatura are Olanda, Mexic sau SUA. daca ash trai pe aici, ash prefera o femeie????? sau mi-ash gasi mai greu un barbat????

    tania 19 ianuarie 2010 13:12 Răspunde
  • Juztine, te contrazic. daca ai o frumusete interioara, fie ca esti femeie, fie ca esti barbat, asta nu inseamna ca pe parcursul vietii esti destinat sa intalnesti doar oameni frumosi, meniti (sau obligati) sa-ti raspunda afirmativ, cautarilor, implinirilor, pentru a-ti confirma, alimenta sau continua fericirea. Dar, un om frumos este fericit, suta la suta, in propriul sau univers, construit pe treptele evolutiei sale, in care se regaseste ori de cate ori are nevoie. Universul asta poate deveni o zestre magica pentru jumatatea aceea de care vorbeam mai sus, asupra careia doar tu apreciezi sa i te lasi mostenire- Tu si universul tau.

    tania 19 ianuarie 2010 13:30 Răspunde
  • Dragelor, va citesc cu emotie si interes.
    Cu sfiala de rigoare si fara pretentia ca am dospit vreun adevar istoric, punctez doar (la 5.00 in zori, ora mea, la Toronto) ca „boucretinul” lui Alice era un termen generic, o generalizare a unei particularizari (iertati-mi toana bombastica), ea foloseste invectivele intr-un sens aromat-poetic, cine i-a citit cartile stie deja asta. Inutil sa adaug ca nu era vreo criza de feminism, cu atit mai mult cu cit Alice e o femeie fericita, implinita, iubita. Era, daca vreti, o declaratie de dragoste pentru mine si, din spirit justitiar-literar, a boucretinizat un narav, nu o categorie de barbati. Cu atit mai putin vreunul anume. Boucretinismul masculin este, in dialectul nostru, expresia unei lipse de responsabilitate, de maturitate, de bun simt intr-o relatie. Atit, nimic mai mult.
    Asa e, probabil sunt cam necioplita spiritual sau am vreo miopie conjuncturala, dar mi-e foarte greu sa vad „aura divina” a unor barbati (rectific, a unor oameni in general) carora nu le pasa nici de aura mea telurica. Si cu atit mai putin de zbaterile si lacrimile mele. Nu spun ca nu vreau s-o vad, retineti, spun doar ca nu pot. Mai incerc, desi as prefera sa nu ma obisnuiesc cu deceptiile. 🙂
    Ador conversatia voastra. Cu egoism si rasfat, am sa va rog sa continuati. 🙂

    Simona Catrina 19 ianuarie 2010 13:31 Răspunde
  • Tania, draga mea, cit despre categoria numarul 3… story of my life! 🙂

    Simona Catrina 19 ianuarie 2010 13:33 Răspunde
  • Categoria 3, Simona_?????? Deci, e adevarat. Femeile prea inteligente se indragostesc de barbatii fffffffffffffffffffffffffffffffffffffff dificili. Si invers. Daca barbatul asta dificil s-a indragostit de o femeie inteligenta, dragostea asta este pe cat de unica in frumusetea ei, pe atat de involburata….Gresesc? Eu numesc nr. 3 dificil si complex, nu lash, nu iresponsabil, nu indecis. Ca daca nr. 3 s-a indragostit, defectele lui devin, partial, virtuti. 🙂 Uite , ce spui tu e o realitate…obositoare la un moment dat pentru cel care are insemnele sacrificiului. 🙁 Eu stiu ca oamenii inteligenti nu se dau in vant dupa lucrurile simple, usor de accesat, de obtinut, uite ca pe tema asta ma incearca si o injuratura, dar ma abtin…:) Si tot oamenii astia striga, la un moment dat, dupa tone de normalitate, simplitate si liniste….asta este, in opinia mea, una dintre cele mai dezastruoase contradictii….
    Mergea macar un nr 2 🙂 ca nr. 1, deh, de top, cred ca sunt oricum pe cale de disparitie.

    Ce nu gasim la categoriile 1 si 2, dar identificam cu preponderenta la nr 3 (zambesc) sunt, simona, sclipirile de geniu, marunte, rare, dar unice. Barbatii de pe locul nr. 3 nu au originalitatea precedentilor. Si ce mai au ei, in afara de marile defecte de care vorbeam anterior????? mai au….chestia aia cu „carpe diem” de face viata frumoasa astazi si nu maine. Offfffff. de trei ori offffff.

    tania 19 ianuarie 2010 14:35 Răspunde
  • Parca purtam „ochelari de cal” atunci cand ne trage ata, mereu si mereu , fara a ne invata minte ! Mie cel putin asa mi s-a intamplat . A fost nevoie de insistenta unui om , care m-a placut fara ca eu sa-l observ, ca eu sa ma las convinsa sa vad si alt gen de tip . Si , ca sa vezi , norocul mi s-a schimbat si acum privind in urma imi dau seama ca eu chiar alegem gresit!Uneori chiar nu ne cunostem propria persoana, ne idealizam chiar pe noi si de aici , cautam perechea unui vis utopic.

    Blanca 19 ianuarie 2010 14:36 Răspunde
  • tania, nu am zis ca daca esti frumos, vei intalni doar alti oameni frumosi. dimpotriva, poti sa intalnesti doar monstri. tocmai ca nu despre ce ai descris tu mai sus este vorba – „sa-ti raspunda afirmativ, cautarilor, implinirilor, pentru a-ti confirma, alimenta sau continua fericirea.” imi place sa cred ca un om cu un suflet frumos nu mai are nevoie de altii sa isi gaseasca fericirea, pentru ca si-o gaseste in sine si in lume. intr-un fel noi suntem mereu singuri, si ar fi mai sanatos sa invatam sa fim fericiti si asa. ca uneori primim iubire din afara, de la altcineva, fie el iubit/iubita, parinte, prieten, etc, e mai degraba un bonus, decat o stare naturala.
    poate ca asta e greseala si miezul erorilor si suferintelor noastre, ca noi credem ca starea „normala” si fireasca a unui om e sa traiasca acea mare iubire impartasita, povestea androginului. toata lumea se raporteaza la „normalitatea” asta si sufera daca nu o gaseste, singuratatea devine un esec, foarte greu de justificat in ochii lumii, care impartaseste, din pacate, aceleasi pareri. dar asa sa stea lucrurile oare?

    juztine 19 ianuarie 2010 14:37 Răspunde
  • Juztine, ai perfecta dreptate. Mai intai, androginul trebuie cautat in noi. Implinirea nu vine din afara, ci din interior. Abia cand suntem deplini putem intalni miracolul si in exterior.

    Alma 19 ianuarie 2010 14:49 Răspunde
  • Una,parca te-as citi printre randuri.Frumoase personaje,frumoasa epoca,era Huliganii sau Intoarcerea di rai?Mi-amintesti de o buna prietena…

    DORULET 19 ianuarie 2010 18:09 Răspunde
  • @simona: am citit articolul tau de pe blogul lui huidu. cumva, de la capatul celalalt al firului, pentru ca scriitura ta este usor (zic „usor” din oarece politete) feminista. mi-a placut, poate si pentru ca am reusit sa-l parcurg din prima…

    brazvan 19 ianuarie 2010 20:27 Răspunde
  • Ok, Alma, m-ai provocat. 🙂

    Să ne privim, asadar, androginul din interior ca să ne împlinim, întâi, pe noi înşine. Ştii ce văd eu? O jumătate complet bărbătească magnetizată de propria-mi jumătate, cu chipul, sufletul şi braţele calde, inteligentă, protectoare, carismatică, divină, înţelegătoare, capabilă să-mi desluşească dăruinţa mea şi la fel de capabilă să mi se prezinte-n dar. Am uitat ceva? Voi aţi vedea şi altceva? Şi, atunci, deschizându-mi ochii, constat că tot trebuie să-mi arunc ochii în lume, că împlinirea mea nu se poate constitui de sine stătătoare. Drept urmare, ştiu ce vreau, nu-i aşa, dar nu mă pot iubi singură, completa singură, reproduce, după caz, singură, că atunci aş avea marea revelaţie: că androginul nu a fost separat în două niciodată, că el, prin perfecţiunea lui, nu a sfidat niciodată divinitatea şi că tot el, androginul, s-a aflat mereu în superbeţea lui întreagă, hermafrodită şi nevătămată supravieţuind de atunci şi până astăzi.

    Aşadar, în noi şade sinele, pe care, cred, ni-l cunoaştem suficient de bine, atunci când purcedem în căutarea jumătăţii primordiale pierdute, a PROIECTIEI nevoilor noastre de supravietuire prin iubire. Explorarea pleacă, fireşte din interior în afară şi se defineşte prin călătorie, prin iniţiere, ulterior cunoaştere. Din acest punct, apar luptele, concordanţele şi neconcordanţele, compatibilitatea şi respingerea etc. Ipotezele sunt nenumărate la momentul impactului, nu-i aşa? Se scriu vieţi, se înnegresc inimi, se nasc copii, se cronometrează săruturi, se intră în cartea recordurilor. Miraculos este însă momentul în care, din partea cealaltă a drumului, el pleaca catre tine. Si, ori ca drumul este drept, ori ca este un nebun labirint, intrunirea devine inevitabila, ca timp si spatiu, printr-o completare ilustra si neasteptata a minusului tau cu plusul lui si invers. Asta spune legenda androginului si este exceptionala in teorie. Cat priveste practica, intre timp s-au construit Zidul chinezesc dar şi Statuia Libertăţii. :)Si astea, parca tot dupa modelul afurisitului de androgin. 🙂

    PS. Simona, iarta-mi «cutezanta», scopul mesajului meu a fost unul singur- sa te fac sa zambesti. 🙂 Si atata m-am grabit, incat trebuie sa rectific: „Barbatii de pe locul nr. 3 nu au originalitatea precedentilor” cu “originalitatea barbatilor de pe locul 3 se difera net de cea a restului (1 plus 2) ”. Si…prefer sa ma opresc aici….:)

    tania 20 ianuarie 2010 0:11 Răspunde
  • Tania, dinspre exoterism lucrurile se pot vedea din nenumarate perspective, una dintre ele fiind cea descrisa de tine, numai ca eu ma refeream la punctul de vedere esoteric pe care Juztine l-a intuit perfect.
    Probabil ca atunci cand te vei plasa distinct si Monica Andrei iti poate da sugestii pentru un alt tip de intelegere.

    Alma 20 ianuarie 2010 11:59 Răspunde
  • Multumesc frumos, BRazvan, esti binevenit aici, pe acest blog unde, dupa cum observi, daca nu reusim mereu sa plesnim de fericire, macar avem bunavointa de a incerca sa aflam de ce. 🙂

    Simona Catrina 20 ianuarie 2010 12:39 Răspunde
  • se pare ca ne-am atins limita de (in)competenta, toata lumea tace, in special barbatii (fie ei din categoria 1,2 sau 3 sau din niciuna)… sa intelegem ca alte pareri nu-s sau e lumea inzapezita?

    juztine 20 ianuarie 2010 18:10 Răspunde
  • Tematica e disuaziva pt incompetentele noastre.
    Dar…
    Pentru plangacioseniile executate cu multa gratie de doamnele acestui blog si piruetele lor intelectuale mai frumoase dacat caligrafia japoneza as propune sa sarbatorim in fiecare zi 8 martie.
    Chiar daca un barbat se simte uneori marginalizat de volutele personale care înfloresc aici, el este si atras de ondularile aferente.
    Si un alt dar… muzical. «Do you know how wonderful you are», cu Gordon Haskell.

    http://www.youtube.com/watch?v=yd_-8Iv_Bk8

    Thomas Man 20 ianuarie 2010 18:15 Răspunde
  • Simona, esti o bucurie. Dupa parerea mea, tu si Sanziana Pop, de la Formula AS, faceti parte dintr-o categorie foarte rara de oameni: puteti bucura si influenta mase foarte mari de oameni, aparent usor. Voi ne treziti sufletele din amorteala si ne faceti sa nu mai acceptam mediocritatea, atat in ceea ce priveste inteligenta cat si in ceea ce priveste frumusetea si puterea sentimentelor. Articolele si cartile publicate de tine sunt exceptionale dar si cele mai putin literare scrieri ale tale sunt tot deosebite de tot ceea ce se gaseste prin presa acum. De exemplu, pana la rubrica ta „Revista presei”, nici nu imi dadusem seama ce mult acceptam toate greselile din carti, reviste, ghiduri (de fonduri nerambursabile-job-ul meu), incercand automat sa inteleg ce mesaj vrea autorul sa transmita. Faceam asta din dorinta de a nu mai critica (sunt in zodia Fecioarei si, daca ma pornesc pe critica, nu ma mai opresc usor) si a nu ma mai supara din toate nimicurile.
    De la tine am invatat sa las sa se deruleze partea de analiza critica dar sa incerc sa nu ma mai supar ci sa incerc sa trag o concluzie amuzanta si cat oi putea eu de inteligenta (unde va fi cazul de scos ceva inteligent).
    Draga mea, esti motivul pentru care, luna de luna, cumpar revista „Tango” deoarece articolele tale ma fac sa imi amintesc de mine, de datoria pe care o am sa incerc in permanenta sa ma „scutur” de amorteala cauzata de foarte multa munca zilnica.

    Diana 20 ianuarie 2010 19:14 Răspunde
  • nu cred ca niste melodii de suflet sau simpla recunoastere a faptului ca ne mai si doare…,ca exista cicatrici,sau un dor nebun dupa un anume ”el”, pot fi interpretate ca fiind plangaciosenii, domnule Man, daca pot sa iti spun asa…dar ce-i drept putini sunt cei care mai au curajul sa isi marturiseasca povestile, si tot mai multi insa cei care stau pe margine ,citesc, privesc…si apoi emit judecati sau pun etichete.

    Lm 20 ianuarie 2010 19:25 Răspunde
  • Si iata cum, conform traditiei mioritice, ceea ce s-a vrut un simplu compliment ti se intoarce înapoi cu varf si indesat.
    Eticheta e mereu lipita in capul omului, dar pe dinauntru.

    Thomas Man 20 ianuarie 2010 21:36 Răspunde
  • pentru o eticheta completa, Mister Thomas, si pentru frumosul compliment anticipat pentru 8 martie, la adresa doamnelor de aici, Ennio Morricone in «Moarte la Venetia», roman din colectia ta? 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=_Ujwp9naXpY

    tania 20 ianuarie 2010 21:59 Răspunde
  • Multumesc frumos, Tania. Sunet, apa si pluteala in euritmie. Îti vine sa plonjezi si tu in film, ca in Roza Purpurie din Cairo.
    Nu fac colectii, sry. De niciun fel.
    Alta precizare : nu-mi permit sa judec pe nimeni, cu atat mai putin sa pun etichete.
    O noapte buna tuturor celor care mai trec pe aici.

    Thomas Man 20 ianuarie 2010 22:33 Răspunde
  • Buna seara. Uite ca v-am ratat iar o zi intreaga..
    Herr Man, te-ai cam grabit cu ”noapte-buna” asta asa de pripit!
    Sunt intr-o dispozitie speciala in seara asta, iar piesa lui Haskell m-a dat de-a dura prin nameti, de ceva vreme n-am mai ascultat o piesa care sa-mi placa atat! Deci multumesc mult, eu chiar am luat link-ul asta de pe youtube ca pe un compliment din partea Domniei Voastre. In rest, eu as spune sa nu pui la inima, e lume buna pe-aici, sa stii, doar ca orgoliile mici si sprintare dau din coada cand ne asteptam mai putin. Tu mai vina, de vrei, ca n-o sa-ti para rau, sunt gata sa pariez! Cat priveste etichetele, ca-s pe dinauntru sau pe-afara, le dezlipim greu, plus raman si urme lipicioase, after..
    DORULET, draga, scuze ca acum abia apuc sa-ti raspund, de fapt nici nu raspund, doar ma mir nepricepand: care-i treaba cu Eliade, am citat eu din el si tu te-ai prins, sau am parafrazat, tot asa, fara sa-mi dau seama? Daca nu, explica-mi-te, please, daca da, detaliaza rogu-te! Cat despre amica ta cea buna, nu stiu de voi fi eu, sau alta, sau doar seman(am): ))
    Pisicutoooo, mi-e dor de tine, hai inapoi!

    Una 20 ianuarie 2010 23:17 Răspunde
  • De Trecator, de Aurel, de Monica Andrei sau DeaValma cea fericita mai stie careva vreo veste?
    Pareti plecati cam multi la vanatoare sau prin delegatii:)
    Cum spuneam am un mare chef de show, dar presimt ca n-o sa apareti la timp si o sa adorm curand !

    Una 20 ianuarie 2010 23:19 Răspunde
  • thoman man, scurtele tale interventii, cu tenta de infailibilitate dau senzatia unor bractee atipice, cu stimul de autoepuizare pulverulenta, cauzata, cel mai probabil de o sustragere instinctiva de la spiritul glumei. Departe de a te ghici un personaj malitios si taciturn, mie nu-mi vine deloc a plonja in «Moarte la Venetia», fie ca e un roman scris sau nu de omonimul tau- Thomas Mann, un nume si un prenume asupra carora voiam sa pun patentul, spre o etichetare hilara. Dar cum hazul nu este tocmai punctul tau forte, spun si eu, la randul meu, sorry for the invitation la Roza Purpurie din cairo, caci Woody Allen nu m-a dat niciodata pe spate cu reflectiile lui mult prea fugitive.

    tania 20 ianuarie 2010 23:19 Răspunde
  • Tania, io deja am cazut franta de admiratie, prea multe cuvinte care m-ar trimite direct la dex in brate, daca n-as cadea (auto)epuizata dupa ziua de azi!
    Sa va distrati minunat, daca ma trezesc devreme vin sa va cant ceva.La mandolina, da, da!
    : )))

    Una 20 ianuarie 2010 23:32 Răspunde
  • eu am alunecat deja…in dexonline…

    justine 21 ianuarie 2010 0:22 Răspunde
  • Una, telegrafic acum: venit-scorpion-muscat-maimuta! 🙂 🙂 🙂

    Asteptam La mandolina 🙂

    tania 21 ianuarie 2010 0:23 Răspunde
  • Apropo de Mann, cand am fost la Venetia am cautat plaja din Lido doar din cauza romanului. Evident, am fost dezamagita, e mai frumoasa plaja pe care mi-o imaginam eu.
    Stiati ca Thomas Mann se indragostise la batranete de un ajutor de ospatar de 19 ani, Franzl? Mann avea 75 si, vorba cuiva mai sus, aproape ca a pleznit de fericire cand Franzl i-a raspuns la o scrisoare in cel mai banal mod posibil. Dar pentru batranul scriitor asta e reprezentat suprema fericire… Povesteste Suskind, despre iubire si moarte.
    Lugubra piasa lui Morricone, imi vine sa-mi tai venele inainte de culcare si tocmai ce mi-am facut manichiura..

    justine 21 ianuarie 2010 0:39 Răspunde
  • Omonimie omonimie, dar nu eponimie, lipseste un n.
    Eu n-am coborat din muntele vrajit, din pacate.
    Cand am vorbit despre plonjon, era doar o incercare neutra de transgresare a nivelelor de comunicare.
    O incercare de numitor comun, tristetea fiind o dominanta pe aici prin jur.
    Pana si Venetia se scufunda incet incet la ora asta.
    Sa plangem un pic.

    Thomas Man 21 ianuarie 2010 1:33 Răspunde
  • Alma, ce as putea sa-i spun Taniei? Pareri trecute prin prisma egoismului meu? LA ce te referi? Esoteric?
    Ce tip de intelegere as putea sa-i ofer eu?
    Poate exoterism, poate ezoterism?
    Nici nu invat doctrine, nici nu transmit initieri! Inca n-am aflat daca imi este dat…

    Sa ne intelegem: in carti gasesti informatii pentru creier. Maestrul iti transmite o initiere. Impropriu scris maestru, si nici guru nu este bun ca termen. Nu stiu sa ma exprim altfel.De exemplu un akarya preia din suferinta celorlati. E ceva mai mare ca guru.

    In rest „rasu’ plansu'”, ca-n poeziile lui Eminescu pentru lumea asta!

    Una, eu sunt printre stele, ai uitat? Plecarile mele …. in delegatii… printre stele…

    Monica Andrei 21 ianuarie 2010 10:24 Răspunde
  • …Thomas Man…acum asta e…sorry ca n-am prins complimentul tau…si m- am simtit mai degraba cu plangaciosenia de pe caciula. se mai intampla de la o varsta:)…am reactionat mai mult in directia opusa . in schimb, pe Gordon Haskell chiar l-am luat ca pe un dar,caci tocmai fusese ziua mea..
    well..un dar frumos venetian:
    http://www.youtube.com/watch?v=ypoXCrHhQos&feature=related

    Lm 21 ianuarie 2010 11:10 Răspunde
  • Ciao, nu, nu m-am trezit la timp pentru o serenada mandolinata cum ma gandeam aznoapte..
    Ce-ati mai facut, ce mai cititi frumos?
    Monico, tu printre stele, DeaValma cu fluturii, noi, astialalti, ”teluricii” ne-am putea orienta spre niste pepiniere de piranha, de exemplu:) Sa-i crestem, sa-i facem mari si frumosi, si sa-i trimita sa-mparta dreptatea-n lumea asta cu rasu’-plansu’ atarnate de butoniera.
    Simona, tu dormi, sau vii un pic pe-aici, la sfat?:)

    Una 21 ianuarie 2010 11:28 Răspunde
  • LM, magnifica dedicatia. Mi-ai melancolizat ziua 🙂

    Thomas Mann, scuze man, cuvintele tale sunt prea rigide, pentru ceea ce vrei tu sa exprimi. „pretiosenia” lor denota o scrupulozitate care te defineste a fi extrem de meticulos. dar daca vrei sa inspiri vioiciune- transfera incarcatura asta in ceva mai gentil, stil de altfel foarte fain- intalnit, cred, pe la trecator. 🙂 No offence, ok? 🙂

    Una, asteptam serenada, ca sigur te exprima pe tine- asha cum esti tu- vie. 🙂

    Monica andrei, tu stii. In esenta, esti ca sarea ca piperul.

    Simona, asteptam un semn de viata.

    Priviti-o pe bucuresteanca asta talentata din „dust in the wind”- mie imi place…poate si voua, ca morricone vad ca nu-i prea binevenit pe aici…

    http://www.youtube.com/watch?v=ww6ctlP-Xvw&feature=related

    O zi frumoasa tuturor!

    tania 21 ianuarie 2010 12:14 Răspunde
  • poate nu vrea sa inspire vioiciune, de ce trebuie indesati oamenii in alte tipare…?

    juztine 21 ianuarie 2010 13:04 Răspunde
  • „O incercare de numitor comun, tristetea fiind o dominanta pe aici prin jur.
    Pana si Venetia se scufunda incet incet la ora asta.
    Sa plangem un pic.”- thomas

    sarcasmul e superbissim. asta imi place mie la thomas man, dar antonimul la tristete care sa fie, care sa fie, juztine ???????

    tania 21 ianuarie 2010 13:16 Răspunde
  • ssarcasmul il inteleg, comparatiile intre stiluri cu identificarea celui „dezirabil” mai putin. dar probabil am interpretat eu gresit – nu-mi pun niciodata 7 semne de intrebare, unul imi ajunge.

    juztine 21 ianuarie 2010 13:26 Răspunde
  • Draga Diana, iti multumesc, ma rasfeti mult si te previn ca nu merit atitea aprecieri, fie si pentru faptul ca sunt lenesa. Sa nu zici ca nu ti-am spus. 🙂 Ma bucur ca ai venit si tu la noi, unde intotdeauna avem nevoie de oameni care inteleg ce ne-a apucat. 🙂

    Simona Catrina 21 ianuarie 2010 13:53 Răspunde
  • Una, draga mea, nu dorm… Eram tentata sa-ti spun si de ce nu dorm, dar prefer sa descoperi asta in memoriile mele, peste ani. 🙂 Fiindca va avea alta conotatie. Dar in linii mari… motivul consta in niste ginduri noi. 🙂

    Simona Catrina 21 ianuarie 2010 13:57 Răspunde
  • Thomas Man, dar daca vreodata cineva te-ar soma, cu arma si lacrima la timpla, sa colectionezi ceva… ce-ai colectiona? (Nici eu nu mai colectionez nimic, cred ca e o forma de protest, nu stiu, ramine sa analizez).

    Simona Catrina 21 ianuarie 2010 14:00 Răspunde
  • Tania, Juztine, Lm, n-am mai plins de mult, e ceva dubios-metafizic la mijloc. Sau poate nu chiar la mijloc, fiindca balanta pare oarecum dezechilibrata. Dragelor, am suspect de multa energie, cred ca e resuscitarea dinaintea caderii. 🙂

    Simona Catrina 21 ianuarie 2010 14:03 Răspunde
  • Monica Andrei… unde pleci tu mereu?…

    Simona Catrina 21 ianuarie 2010 14:05 Răspunde
  • iarasi zambesti…

    juztine 21 ianuarie 2010 14:24 Răspunde
  • imi place la nebunie tonusul asta de inceput de an. sunteti in forma si sper sa o tine(m)ti tot asa…
    eu sunt bine, multumesc de intrebare :-). ma grabesc sa termin cu experimentele, ca am un bagaj de facut si un avion de prins – miine. ma asteapta fluturii si nepotica mea, care va fi botezata in acest w/e. si nu puteam sa ratez asa un eveniment. asa ca voi fi din nou pentru o saptamina „pe-un picior de plai/pe-o gura de rai”…si de data asta la propriu, ca de figurat si figuratie m-am cam saturat.
    probabil o sa mai auziti in curind de mine.

    mult bine tuturor

    Dea Valma 21 ianuarie 2010 17:52 Răspunde
  • Una, am gandit ca ai imprumutat ‘numele’ dupa personajul lui Eliade,era totusi intoarcerea din rai.Da am citit sfaturile tale si mi se pareau de bun simt,si parca mi le-ar mai fii spus cineva intr-o maniera asemanatoare.Cineva drag sufletului meu.Si am mai sesizat un neaos MINTENAS.Si mi-a mers la suflet!

    DORULET 21 ianuarie 2010 19:29 Răspunde
  • Tania, scannerul tau are rezolutie maximala : vezi prin mine ca prin geam ! Ma simt ca pe aeroportul Heathrow, la scanerele englejilor care vad dincolo de haine ! Simt cum mi se pixelizeaza pielea sub infrarosiile tale. Am un doctorat in cititul cafelei (singura diploma semnificativa din bagajul meu) dar nici pe departe nu deslusesc asa de bine în zat cum o faci tu printre cuvinte. Mi-a placut rigiditatea atat de bine diagnosticata la mine. Cuvantul asta nu are numai conotatii negative. No offence, ok ?

    Lm, multumesc pt cantec ! Pace peste noi (doi); in candoarea mea hormonala chiar credeam ca «How wonderful you are» cu Gordon Haskell ar putea place pe aici. La Multi Ani retroactiv si progresiv !

    Simona, incerc cu modestie sa aplic vorba unora mai intelepti : «sunt bogat cu lucrurile de care ma pot lipsi». Asadar, pana la colectie drumul e tot mai lung. Nu m-am dezbarat însa/înca de cantecele de care ma simt legat. O slabiciune marturisita este pe jumatate iertata, nu ? Sau ma insel, ca de obicei, in procente ?
    Astept un telefon care sa-mi confirme/infirme temerile de non colectionar cu idei fixe traductibile hexagonal. Un sfat, Simona ?

    Una, recidivez, incurajat de succesul pe care batranul Gordon l-a gasit prin vibratiile tale, cu o scurta playlist de cantece-bijuterii mai putin fredonate la melodia «perforata» (relativ usor de gasit in format mp3):
    The Devastations – Sex & Mayhem
    Paul Tiernan – Breakfast in bed
    Juan Carlos Caceres – Viejo Trombon
    Daca are cineva rabdare si chef sa le gaseasca, si, pe deasupra, îi vor si place, revin cu alte propuneri.

    Thomas Man 21 ianuarie 2010 21:15 Răspunde
  • DORULET, nu, numele meu luat aici este la intamplare alcatuit, dar multumesc pentru gandul bun:) Cat priveste spusele-mi pentru tine, poate suna (si vor fi fiind chiar, fara sa-mi dau seama) usor cliseice, intrucat nu-s prea mestera la sfaturi, dar parafrazand si eu un cineva drag ”pot fi onesta doar la persoana intai”. Si am spus ce-am gandit pentru ca, intamplator, am avut o experienta asemanatoare si simteam ca nu pot sa traiesc fara domnul in cauza! Ei, m-am calmat, pentru ca, de fapt nu puteam nici cu: )
    Herr Man, multumesc, le voi cauta, imi pareti un amplu cunoscator al lucrurilor bune, printre care si muzica sofisticata:) Eu personal astept, cand veti binevoi, sa mai dati sugestii, in mai multe privinte, nu neaparat doar muzicale!

    Una 21 ianuarie 2010 22:14 Răspunde
  • Breakfast in bed si Viejo Trombon nu se dau gasite :(, dar primul place.

    juztine 21 ianuarie 2010 23:11 Răspunde
  • a (for the record)- pe Gordon il ascult incontinuu. asteptam si alte propuneri (daca se poate – cu link, ca sa nu imi bat capul cu gugalsarci). stiu, lenea………….

    juztine 21 ianuarie 2010 23:21 Răspunde
  • Piesele propuse mai sus pot fi gasite pe platforme gen ITunes sau Virgin sau in P2P. Aceste mici descoperiri nu prea exista pe youtube (daca ar avea clipuri video nu ar fi «comori secrete») sau daca exista sunt din concert, filmate de amatori si îsi pierd din farmec. Cine stie, poate cu binecuvantarea Simonei, vom realiza o compila a blogului, cu vreo 20 de perle «necunoscute» pe un CD ?

    Thomas Man 22 ianuarie 2010 0:30 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=sMiVQrXZri0&feature=related

    pana la o posibila compila, o mana de ajutor pt thomas man- paul tiernan- how to say goodbye…

    acustic, trist, autumnal, solitar, irlandez, boem, profund, intr-un val de lacrimi…venetiene…

    tania 22 ianuarie 2010 1:23 Răspunde
  • tania 22 ianuarie 2010 1:46 Răspunde
  • Ganduri pentru Simona Catrina, a carei noapte (alba?) sta sa-nceapa:)
    Draga Sim, (stiu, doar prietenii ar trebui sa te strige asa, dar io am zis sa-ncerc sa te strig azi asa )
    Memoriile tale sper sa le citesc cat mai tarziu cu putinta. Deci ori sa le scrii tarziu, ori sa le publici prin alte galaxii, ca daca faci asta pe Terra s-ar putea sa dau peste ele:)
    Desi intre noi diferenta de varsta e in jur de 10 ani, chiar imi doresc, spre batranetea mea si a ta, sa-mi pot permite sa umblu prin lume intr-o barca si la un moment dat sa-ti gasesc pe undeva cartea, prin vreun bookstore din vreo emisfera oarecare si sa rad in hohote citind-o. Eu stiu ca memoriile tale nu mi-ar fi niciodata prilej de plans, chiar daca acolo scrise si insiruite nu vor fi snoave, ci margele.De sticla. Dar cum stim deja, stilul e totul.Iar al tau m-a cucerit pe totdeauna.
    Te imbratisez, ma pregatesc de o noua zi de munca,ultima din saptamana asta.
    Stiu ca-s cam patetica cu aceasta ”scrisoare deschisa”,dar e un gest asumat si explicabil doar prin prisma faptului ca se apropie ziua mea de nastere si simteam nevoia sa-ti spun ca te simt aproape si-mi prieste scrisul tau. Stiu ca le stiai, dar probabil traversam un moment vulnerabil si tineam sa fac un bis pe tema asta:)

    Una 22 ianuarie 2010 8:08 Răspunde
  • Ce frumos ai scris, Una, asa am si eu impresia, ca Simona prinde in vorbe rasul din plansul lumii. Iar noi stam la banchetul cuvintelor, Simona, si vrem mai mult, mai mult, mai mult, niste nesatui ai ideilor, niste rasfatati ai gandurilor tale.
    Da-ne o pagina si iti vom lua toata cartea!

    amalia 22 ianuarie 2010 8:42 Răspunde
  • Tania, ah, ce condiment sunt! Tu vezi in jur condimente eu vad totul in dulciuri. Ca asa-mi place mie sa-mi traiesc viata de la felul trei in sus.

    Draga Simona, plec printre stele mereu. Dau un tur si ma intorc cu forte proaspete aici. Jupiter, marele benefic a intrat in zodia Pesti! Nici bine n-a intrat acolo si deja avem stari violet in jur.
    Uite, circula pe net „Mioritza violet”. M-am distrat de dimineata.

    MIORITA (violet)

    Pe-un picior de plai,
    La Izvor, pe Splai,
    Iată vin la vale
    Pentru confruntare,
    Două siluete
    Mândre, violete.

    Unul e Traian,
    Baciul constăntean
    Mergand pe furiş,
    Şi privind cruciş.
    Cu engleza “unsă”,
    Si şuviţa tunsă.

    Iar celălalt e,
    Lider PSD.
    Familist convins,
    Prostănac distins,
    Care bea şampanii
    Când il bat duşmanii.

    Se strânse Băselu’
    Şi cu tot cartelu’
    Şi se tot vorbiră
    Şi se sfatuiră
    Pe l-apus de soare
    Fix la confruntare
    In seara senină
    Şi cu lună plină,
    Să-i pună lui Geoană,
    Sare drept pe rană.
    Şi să-i dea incet
    Flăcări violet.

    Şi cum se gândiră
    Indată porniră.
    După doar o tură
    Pe Geoană-l făcură

    Una-cu-pamântu’,
    Că s-a dus la Vântu.
    Şi cu tot cu Crinu’
    El pierdu scrutinu’.

    Imbătat cu suc,
    Victor Hrebenciuc
    Vine si declară
    Că atunci, joi seară
    S-au aprins încet
    Flăcări violet,
    Luminând în şoapte
    Un mandat de-o noapte

    De această dată,
    Foarte revoltată,
    Mihaela Geoană
    Ca o primă-doamnă
    Declară că ştie
    Că a fost magie
    Acuzând frenetic
    De-atac energetic.

    Căci soţul iubit
    Atunci i-a şoptit:
    “Au, dragostea mea,
    M-a pişcat ceva”.

    Şi o tară-ntreagă
    Nu poa’ sa-nţeleagă,
    Care vrăjitoare
    Ar putea fi-n stare
    Să facă magie
    La preşedinţie.

    Băsescu declară
    Ca să ştie-o ţară:
    “Vinovat mă fac
    De acel atac.
    Avea Boc la el
    Patru Duracell
    Şi m-a sfătuit
    Ca să le inghit
    C-o să-mi dea vigoare,
    Pentru confruntare.
    Dar era prea mult,
    C-am mâncat iaurt.
    Şi vrând sa le-ascund
    Le-am băgat in fund.
    (Şi-acum d-asta par
    Şi eu găozar).
    Şi-ntr-un plin avânt,
    Am scăpat un vânt
    Plin de energii,
    De la baterii
    Ce-a purtat incet
    Flăcări violet,
    Ce-atarnau cu greu
    Prin-prejurul meu.

    Si cand a simţit
    Geoană s-a oprit,
    A oprit cuvântu’
    Că îi place …”Vantu’..”.

    Din acel moment
    N-a mai fost atent
    Doar puţin surprins
    Fiindcă l-am invins.
    Tre’ să spun cinstit
    N-aş fi reuşit
    Fără-al meu secret:
    …..Flăcări violet!”

    Monica Andrei 22 ianuarie 2010 9:26 Răspunde
  • Monico, io te vad ca pe-o ciocolata d’aia ”dark chili” care e uneori de gasit pe cate-un raft de supermarket (dar nu chiar in oricare, ce-i drept): ) Si cu ceva iz de portocala, intr-insa, dupa caz.
    Buna dimineata dragii mei.
    Va scriu cu o cafia imensa in fata, zambitoare si neprotocolara, vestea buna este ca e vineri azi!

    Una 22 ianuarie 2010 12:19 Răspunde
  • Multumiri, Una. Ma onoreaza parerea ta. Nu îndraznesc pt moment sa atac si alt domeniu, sa nu stric magia acestui calificativ coplesitor: „amplu…”. Ai scris f frumos despre Simona, subscriu, daca-mi permiti.
    Multumiri, Tania, pt ajutorul dat in gasirea cantecelor pe net.
    Alt short list azi :
    Raul Paz – 25 anos
    Erik Truffaz – Nobody puts baby on the corner
    Adanowski – Estoy mal
    Si aceste piese sunt mai cuceritoare „pe auzite”. Variantele video sunt subtiri, saracacioase, amputeaza miracolul textului si fredonabilitatii…
    Zi buna !
    „Estoy mal” se potriveste ca o manusa portocalie tematicii plangacioase si starilor noastre de rau nedefinit.

    Thomas Man 22 ianuarie 2010 12:28 Răspunde
  • Va rog din suflet sa ne ajutati! Cum si cat puteti! Trimiteti mesajul mai departe! Va multumesc!

    http://ioanaspahiu.blogspot.com/2010/01/analize-medicale.html

    Orice ajutor material din partea dumneavoastră poate aduce speranţă şi încredere acestui copil şi familiei sale greu încercate.

    Donaţiile pot fi făcute pe numele:

    Spahiu Laura

    Cod IBAN EUR: RO21RNCB05000834973 60002

    Cod IBAN RON: RO48RNCB05000834973 60001

    Banca Comercială Română – sucursala Sebastian

    http://jurnalulanei.blogspot.com/2010/01/despre-ioana.html

    MULTUMESC

    Ana 22 ianuarie 2010 12:38 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=3BoBlZHVXAQ – estoy mal

    http://www.youtube.com/watch?v=SVDpBsWyuuE&feature=related – No

    thomas man, daca o ti tot asha, o sa ne numaram venele ramase dupa muzica de ieri.

    eu raman la adanowski, in surdina, pe fondul unei zile de munca, incatusata pentru o buna perioada, de… maleficiosul computer. Sper sa nu-mi curga si ceva sange sinucigash 🙂

    Din cate bag seama, un trecator ne-a parasit nerevocabil, iar frumoasele indragostite isi petrec timpul….indragostindu-se. 🙂

    Monica, sunt violeta si prea putin mioritica astazi, dar nu printre stele…spre nefericirea nadajduintelor mele.

    tania 22 ianuarie 2010 13:11 Răspunde
  • Monica Andrei, „in carti gasesti informatii pentru creier”, dar cum suntem un tot, un amestec de intelect, emotii, vointa si trairi spirituale, partile se ajuta intre ele. Nu stim cand o idee dintr-o carte ne da un impuls catre altceva: meditatie, rugaciune, tacere interioara…Si nici cand o vorba spusa intentionat de cineva sau auzita intamplator ne poate deschide un intreg univers, o intelegere la care nu avusesem acces pana atunci.

    Alma 22 ianuarie 2010 13:34 Răspunde
  • …..si…totusi..pentru cine doreste schimbarea acestui repertoriu propus de thomas man, un vaccin la gripa de la estoy mal, macar prin vizualizare:

    http://www.youtube.com/watch?v=IP-XMNa1BzA

    tania 22 ianuarie 2010 13:37 Răspunde
  • Cristina Bizu 22 ianuarie 2010 14:00 Răspunde
  • Cristina Bizu 22 ianuarie 2010 14:03 Răspunde
  • Tania,
    sunt in preajma, doar ca anumite probleme de ordin tehnic m-au impiedicat in ultima vreme sa va raspund.

    un trecator 22 ianuarie 2010 14:23 Răspunde
  • ups ce am ratat, un playlist de top…:)drumurile de pe care nu ma pot aduna sunt de vina…
    well, Thomas…peace for us…in rest, subscriu celor spuse de tania despre cuvintele rigide…imi place foarte mult de tania ca are un talent bestial de a ”spune” ce trebuie spus..
    eu nu ma pricep.., mai inca multe de invatat.

    Simona sa nu iti fie dor de plans. desi parca am auzit ca plansul face ochii frumosi. dar totusi, nimic mai sanatos decat o portie de ras cu lacrimi. te revigoreaza:). eu am plans recent, taman de ziua mea…pana ochii mei albastri au vazut verde,apoi gri..apoi s-a facut dimineata…si am ras…pt ca viata mea deabia acum incepe.pana acum doar m-am ”calit”.
    Man, era sa uit, multumesc pt retroactiv si progresiv…

    Lm 22 ianuarie 2010 14:51 Răspunde
  • Simona, tine-l aproape pe trecator, sa nu dipara, te rog. promit ca-l voi intepa mai putin, desi nu sunt scorpion, dar el e maimuta, ca sa vreau eu.

    Una, mmmm, ciocolata e viata mea. Nu traiesc fara ciocolata. Este ca un orgasm pentru mine. Si totusi, ziua mai trebuie sa renunt la ea, pentru ca se depune prin partile esentiale. Dar am hotarat sa nu mananc mancare. Beu un ceai recent descoperit de mine: roinita cu ghimbir. Are un gust aromat usor picant. Sunt fana! Ce zici?

    Tania, culoarea violet imi place. Asa un pic de mov.. voi pune pe mine si la 60 de ani. Ca tot tanara voi fi si nu-mi voi arata varsta. Sa moara toti pensionarii de ciuda.

    Alma, cand vine Anick in Romania te anunt. O gazduieste un prieten, si oricum aflu. Ai dreptate in ceea ce scrii acolo, dar este de discutat. Nu totdeauna o idee de trimite spre meditatie, rugaciune etc. ci o nevoie, o suferinta mare. Lucrurile sunt mai complicate. Pana la un punct si ceea ce spui tu este adevarat. Este bine ca gandesti asa. Ai sanse mai mari sa evoluezi spiritual. Si cautarile tale vor atrage calea pe care mergi si intalnesti oamenii de care ai nevoie ca sa inveti, sa primesti acel ceva legat de evolutia ta spirituala.

    Initierea n-o iei din carti niciodata. Sunt cativa mari initiati in lumea asta. Nu dau exemplu Tibetul, unde n-am ajuns. Este posibil sa mai fi ramas ceva si pe acolo. Mai sunt cativa maestri in India. Ce ardere interioara te trimite acolo?

    Anick a fost catolica si a trecut la ortodoxie. S-a botezat. Sa stii ca este detul de in varsta. A stat in Israel ceva timp unde a studiat cabala, dar nu a trecut la religia lor. Este o buna crestina.

    Citeste „Simbolismul corpului uman” interpretat prin cabala si vei gasi acolo ca nerealizarile fiintei le gasesti in pancreas. Dupa ce ai citit priveste in jurul tau toti diabeticii, de varste diferite si vezi care nu s-a realizat spiritual. Vezi ca exista copii cu diabet, dar si batrani. Cum explici? Copilului nu-i poti spune ca nu s-a realizat spiritual si a facut diabet, ca are o varsta mica. Unde este raspunsul?

    Gasesti acolo ca uterul femeii face cuplu cu vezicula biliara. Cerceteaza in jur si vei constata ca sunt femei mai active, asa ca Mihaela Radulescu, si intreaba un medic ginecolog de ce face femeia fibrom? Nu-ti va da raspunsul, pentru ca medicina alopata este neputincioasa, dar iti va recomanda operatia ca solutie salvatoare.

    Citeste „Oedip interior” si vei gasi cum dezbate tragediile antice pornind de la Sfinx unde scrie „Cunoaste-te pe tine insuti!”. Drumul spre interiorul fiintei. Arborele sefitroturilor din prima carte o sa gasesti.

    Mi-a dat o carte despre interpretarea ei facuta pe alfabetul ebraic. Ce inseamna fiecare litera, cu cifre pornind de la: Aleph, daleth, ghimel etc. Pot sa o flutur dupa ce invat pe de rost ce a scris ea acolo in limba franceza, daca nu primesc initierea in domeniu.

    Iti urez succes si spune-mi si mie ce ai mai aflat nou dupa ce ai citi cartile, ca ma intereseaza tare. Eu inca am intrebari fara raspunsuri. Pentru ca ea stie toata Biblia pe de rost, si eu am citit una prescurtat.

    Monica Andrei 22 ianuarie 2010 15:27 Răspunde
  • Simona, sa nu-ti fie dor de plans, cum scrie Alma. Din rasu’ plansu’ sa fii doar zambet si bucurie, asa cume sti pentru noi! Mereu in forma!
    Si eu n-am o poza cum ai tu acolo sus! Esti expresiva si fotogenica! Si foarte frumoasa!

    Monica Andrei 22 ianuarie 2010 16:00 Răspunde
  • Cristina, „Pazzo di lei” este un monument inspirator/galvanizator pt orice budoar sau ring de dans, un INCONTURNABIL. Frumoasa propunere…

    Thomas Man 22 ianuarie 2010 17:46 Răspunde
  • monica andrei, mai degraba…lila…decat mov..:) culoarea florilor (in)fluturate..:)

    oedip, oedip, oedip……ce-mi place tema asta….

    Trecatorule, lasa problemele de ordin tehnic deoparte si treci aici cu noi sa ne muscam in scorpioni sau sa… plangem cu zambete sau sa radem cu…lacrimi..:)

    Simona, lipsa ta de aici provoaca dor. Ha, chiar da. 🙂

    LM, spune lucrurilor pe nume, nu trebuie sa inveti asta. 🙂

    tania 22 ianuarie 2010 18:55 Răspunde
  • Doamne, ce ne disciplineaza Taniutza de nu ne vedem:)))
    Mi-amintesc bine de tot ca acum ceva vreme i-am trantit Trecatorului un ”treci imediat inapoi”, sau ceva din aceeasi gama. Apoi mi-am dat seama ca fusesem cam prea familiara, iar Dumnealui m-a ignorat suveran: ))). Pe merit, fireste! Asa ca patita fiind, cu Herr Man si alti domni ce mai vin prin ferestrele Simonei, mi-am promis o disciplina (aproape) solemna!
    Ne gasim pe-aici si in weekend, ce spuneti?
    Nu cred sa plec din Bucuresti, da’ nu vin doar io pe-aici pe post de popandau: )

    Thomas Man, onoarea se pare ca-i reciproca, iar eu, in locul tau, as indrazni sa orice pe-aici, ai si dezinvoltura si, pot paria, esti si cu upgrade-ul armurii la zi:)

    Una 22 ianuarie 2010 19:13 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=fnXyHnK45mE&feature=related

    chiar asa trecator,trecator, dar as paria ca merita(m) o stationare. nu de alta, dar pe gerul asta cica trebuie sa ne cuibarim locului calduros si dragastos.si atunci..daca nu aici ?atunci unde?

    Tania, spun si eu lucrurilor pe nume,nu imi place sa ma ascund dupa deget.numai ca nu am maiestria ta, cuvintele mele sunt mai sarace si simple. ca mine,de altfel.

    Simona, hai vino iar in gara noastra mica…cand vine dimineata..:)

    Lm 22 ianuarie 2010 21:07 Răspunde
  • Lm,
    nu paria, ai castiga:) am intrat in panica….vazand ce temperaturi au anuntat pentru urmatoarele zile si, vazand ca se scufunda incet Venetia, am spus ca ar fi mai bine sa-mi ridic putin picioarele, sa nu ma ud. exista rsicul s-o dau in lucruri porcine. cum ar fi gripa.
    …ma gandeam, vazand atmosfera din ultimele zile, daca va fi sa va iasa compila, vin si eu cu o propunere: celei care va primi cele mai multe voturi in preferintele voastre, sa-i schimbam numele in „Imnul venelor. Pe lung”

    Una, nu, nu te-am ignorat nicicum, darmite suveran! Am ras atunci 🙂 Calina, nici pe tine.

    reusesc sa va schimb putin registrul?

    http://www.youtube.com/watch?v=EX6uxM5anek

    un trecator 22 ianuarie 2010 21:34 Răspunde
  • sau ”pe larg”….
    mi- a placut melo al tau trecatorule.imi vine sa imi schimbi programul din seara asta, in loc sa ma bag in pat , mai ca imi vine sa ma duc…
    calina, ignor total? se scufunda Venetia pana apari tu. si chiar si eu ma ud la picioare de la lacrimi(le) noastre..:)toate …(se vor intalni vreodata?)

    in the end,help me
    ..pt ca ador melodia asta dar habar n-am cine ma innebuneste. stie careva?(nu e pt compila, dar poate ii place lui Man:) si taniei si voua)
    http://www.youtube.com/watch?v=CVpkTIGmjME&feature=related

    Lm 22 ianuarie 2010 21:57 Răspunde
  • Lm 22 ianuarie 2010 22:10 Răspunde
  • Lm,
    prima este cu Jean-Francois Maurice si Maryse, La Rencontre se numeste 🙂

    un trecator 22 ianuarie 2010 22:23 Răspunde
  • hai Lm, alintata mica:)
    vezi, doar ca nu esti singura pe-aici sa-ti faci de cap asa cum te pregateai!

    Una 22 ianuarie 2010 22:34 Răspunde
  • Iote si Trecatorul, cel explicativ:)
    Ok, daca zici ca nu am fost ignorata atunci, inseamna ca pot continua frenezii de limbaj, cate pot(i) duce!

    Una 22 ianuarie 2010 22:36 Răspunde
  • buuun, russian gipsies. 🙂 cei mai patimashi dintre gipsies..

    pai atunci, ma inscriu si eu…pentru felul doi? nu de alta, dar aici m-a trimis gandul dupa the Cruel Romance.

    http://www.youtube.com/watch?v=3UlCyzo4wi4&feature=related

    tania 22 ianuarie 2010 22:41 Răspunde
  • Simona , te urmaresc de putin dar, parca , te cunosc de-o viata. Si Alice intra depotriva in ecuatie. Ma regasesc in viat asi trairile voastre. Va exprimati voi prin mine . Ma faceti s ama inteleg , sa ma urasc , s ava iubesc , sa ma iubesc 🙂

    Ce kil , toate fetele, barbatii de sunt pe aici… cerd ca’s din acelasi aluat! Ca si voi , ca si mine..

    E de bine!

    LUMEA NU-I PIERDUTA!
    sa fim iubite si sa iubim!

    truli 22 ianuarie 2010 22:45 Răspunde
  • ma ierati de greseli ……..
    sunt pierduta in spatiu si iremediabila

    truli 22 ianuarie 2010 22:46 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=hBTjH0tZYB8

    La rencontre. Ei, LM? 🙂

    din pacate, nu pot prinde toate versurile (franceza mea pricepe mai mult decat se poate exprima in romaneste :)- dar, da, melodia este divina.

    tania 22 ianuarie 2010 22:48 Răspunde
  • un trecator 22 ianuarie 2010 23:12 Răspunde
  • trecatorule, mi-ai luat-o inainte 🙂

    dar, doamnelor, domnilor, cine vrea o compila doar pentru plans? pentru un imn al venelor, chiar si pe lung?? (genial numele acestui ipotetic album:) ? Eu propun un premiu pentru cei care gasesc imnuri pentru inimi optimiste, de traversat din oblic si lat in paralelipipedic 🙂 (fac pariu ca-i mai greu asha? sta in natura noastra umana sa depistam romantele triste, recunoastem?)

    sau mai bine o cantare in care se plange si ulterior se rade? o fi existand asha ceva?

    tania 22 ianuarie 2010 23:14 Răspunde
  • Ce buchetel de cânticele cu suflet si sentimente din rarunchi ! Rascolitoare refrene. Eu stiu Una si buna (Hello, Una :)): piesele propuse de subs (à propos, you can call me Al, pardon, Man or Thomas, Herr ma branseaza modest) îsi pierd din busuioc pe video ! Asta poate pt ca-mi trezesc mie amintiri dureroase (pisica strivita de tramvai, indigestia cu mazare si friganele, etc.)
    V-as posta aici piesele despre care graiesc, daca exista cerere, of corse, dar nu stiu procedeul de adaugare a unui fisier muzical mp3 sau mp4 pe blog. Poate-mi lumineaza cineva cararea tehnica.
    Lm, am scos pistolul prea tarziu (sunt altii mai rapizi, bravo lor) si ai avut raspunsul legat de duetul frantuzesc. Bizar e ca ea se intituleaza pe linkul tau «Message In A Bottle» ! Ce face Politia ?
    Oricum, pt week-end, gasiti mai jos o mica rezerva de eventuale descoperiri, tot cu sirop de miere si lapte de capra neagra. Cine are urechi de auzit sa auda. Cine nu, sa le bea cu o aspirinutza sau sa le arunce la pubela.
    Si daca (in zilele astea geroase si nelucratoare) nu aveti proza lui Simona sub nas, incercati Enrique Vila-Matas.
    Ma rog, inlocuitorii nu vor avea niciodata farmecul titularilor.

    Calvin Russel – 5m2
    Gianmaria Testa – Lampo
    Howe Gelb – Torque (Tango De La Tongue)

    Aici ar putea fi auzit Gianmaria Testa :
    http://www.youtube.com/watch?v=ePEH4Uf1qgQ

    Thomas Man 22 ianuarie 2010 23:20 Răspunde
  • Tania,
    am profitat de linistea de-aici, asa ca am dat si eu cu ce mi-a venit la degete. o idee pentru compila aia doar pentru plans, intr-un ritm nebun, ar fi buna ca ai putea da tot raul din tine, in lacrimi, si-apoi sa-ti mai ia nitel plansul pe uscat. ma gandesc ca, poate, in felul asta….Simona, tu citesti? Mai ai? 🙂
    Pe Nikita vi l-am propus pentru a mai alunga putin ploaia. Pentru ca, daca v-ar fi miscat cat de putin (uitati-va la Lm, chiar am reusit), ar fi fost normal sa continui cu una musica brutal

    http://www.youtube.com/watch?v=as59Id4eHhc

    un trecator 22 ianuarie 2010 23:22 Răspunde
  • iata un prim castigator. 🙂
    Bravos, trecatorule. Tocmai ai castigat un bax de soricei, pentru happy dreamer! Ce poate fi de… plansu-rasu, mai amar si totusi bucuros, in care melancolicul se impleteste sinuos cu zambetul sperantei, decat un visator fericit? Monica, tu erai cu visele. 🙂 Printre stele. Oare cum arata de acolo, de printre stele, revansha venetiei?? 🙂

    tania 22 ianuarie 2010 23:26 Răspunde
  • Tangoul…..Doamnelor, fiti pe paza. Coborati din avioane si stele. 🙂

    trecator, mai tii minte ce spuneai de virgula aceea pe care voiai s-o plang sau s-o rad? Nu mai stiu….ei, rectificare la «ar fi fost normal sa continui cu una musica brutal» cu «ar fi fost normal sa continuuuuuuuuu cu una musica brutal» 🙂 🙂 No offence, ok? 🙂

    Thomas man, frenezie latenta cu Lampo. Felicitarile mele.
    Trecator, putini stiu despre gotan project…

    E clar, tangoul are un rival pe lume……tot tangoul. 🙂

    tania 22 ianuarie 2010 23:40 Răspunde
  • Doamna, tin minte eu de-o virgula, de cand cu confuzia aia extraordinara de la zoo, cand nu stiam cine e scorpion, cine maimuta si, mai rau, cine mint(z)ea 🙂
    Si mai tin minte ca spuneam ca, printre altele, ne mai ajutam unii pe altii, mai invatam, ne mai luminam, asa ca in ceea ce priveste Gotan Project, da, suntem putini, insa sunteti buni cu totii aici 🙂
    Despre premiu….soriceii aia cred ca mai mult m-ar gadila, asa ca pentru o mai facila echilibrare ma puteai premia, mai degraba, cu vechiul cutit de paine, ruginit si cu vreo trei dinti lipsa….daca mai avem mult de plans 🙂
    Aaaa (ca aahhh nu-mi permit), nu ma supar eu asa usor 🙂

    un trecator 22 ianuarie 2010 23:55 Răspunde
  • Domnule trecator, daca ai stii ca bunicii mei chiar dispun de un cutit vechi din asta, catalogat ca tine, nu ti-ar veni a crede. Si taieeee, bata-l venetia sa-l bata, fara sa lase urme de dinti lipsa. Da…apropo de gotan project, mi-a mers la inima, fix la inima, pe traseul ei triunghiularo-perpendicular. Recunosc.

    Nu cred ca mai avem mult plans (desi povestea cu…pana la uscatul plansetului are ceva adevar in ea…) dar cum aici sunt factori decizionali categorici, echilibrul dintre lacrima si zambet cred a fost atins. 🙂 Si ca sa pun si eu paie pe rana, scuze pe foc, vin tot cu un tango….(merge chiar un volum mai ridicat, dar nu stiu daca este ora potrivita…) asta ca sa se epuizeze lacrima in…surasuri. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=Xu3AjfZyg6k

    tania 23 ianuarie 2010 0:09 Răspunde
  • mamaaa, cata veselie, parca ar fi sunetul muzicii, varianta blogovals:

    in rolul vaduviorului il avem pe tomas mahn, vestitul arturar, colectionar de cuvinte incrucisate, tania poate s-o joace pe maria ca tot se pricepe la iutuburi, trecatorul e uncle max (oricum nu stie nimeni cine-i acest max si ce ip are in poveste), iar pe monica andre o initiem baroneasa.
    restul pot fi distribuiti in rolul plozilor si sa se catere in copaci.

    dar finalul, unde-i finalul?

    http://www.youtube.com/watch?v=Iw4M5oHJkaA

    juztine 23 ianuarie 2010 0:20 Răspunde
  • juztine…..nu…nu ne-am nascut in locul potrivit. dar asta era…inceputul…

    tania 23 ianuarie 2010 0:28 Răspunde
  • juztine, ce amintiri! tu stii de costumul ala doar din poze, cred 🙂 si, de ce e musai sa fie final? (am avut de ales, insa pentru ca tot ai pomenit de monica, pata de culoare e pentru ea 🙂 )

    http://www.youtube.com/watch?v=pI7ofg6TUtY&feature=related

    un trecator 23 ianuarie 2010 0:32 Răspunde
  • si continuarea pentru monica si trecator.
    Empatizez din prima cu scriitura voastra fara de cusur. dar acum am avut curajul sa si zic ceva pe aici.
    http://www.youtube.com/watch?v=dDGtpWS86u8

    marimari 73 23 ianuarie 2010 0:45 Răspunde
  • sunetul muzicii, juztine, din sunetul….linistii. 🙂

    O noapte buna va doresc.

    http://www.youtube.com/watch?v=pDYxgDO5bCI&feature=related

    tania 23 ianuarie 2010 0:48 Răspunde
  • pentru ca eu inchei ziua noaptea. pentru ca eu sint si scorpion, si maimuta. si am fost si pionier, dar nu mai sint.

    http://www.youtube.com/watch?v=6cWOMMR04hw

    juztine 23 ianuarie 2010 0:54 Răspunde
  • Noapte buna si eu va doresc…si vise…
    http://www.youtube.com/watch?v=d8IkZ9qrnvY

    doarunmelc 23 ianuarie 2010 1:03 Răspunde
  • Asaaaa, cind am ajuns si eu acasa (tirziu, ca de obicei), voi dormiti deja… Cei din Romania au cele sapte ore de avans drept circumstanta atenuanta. Sau agravanta, avind in vedere ca e simbata azi si ne puteam permite nopti albe. 🙂

    Ma multumesc tuturor pentru muzica, sinceritate, pentru usile pe care le uitati deschise, ca sa vin linga voi. Chiar aveam nevoie de asta. Cind eram fericita si – implict – ingrata, plecam zile intregi de-aici, dispaream frivol. Stiam ca ma veti primi inapoi, Tania, Una, Monica Andrei, Thomas Man, Ramona, Dea Valma, Lm, Marimari73, Doarunmelc, Trecatorule, Juztine, Trurli, Cristina Bizu, Alma, Amalia, Dorulet, Iana, Blanca… Stiam…

    Merg sa mai scriu ceva… 🙂

    Simona Catrina 23 ianuarie 2010 4:53 Răspunde
  • Amalia, draga mea… LA MULTI ANI!!! 🙂

    Simona Catrina 23 ianuarie 2010 4:54 Răspunde
  • Simona, iti multumesc mult, mult!

    amalia 23 ianuarie 2010 6:28 Răspunde
  • Hello, normal, am cazut din avion aseara, probabil rapusa de ger, zapezi, si alte frunzisuri mai mult sau mai putin existentiale.. Si mai speram sa si fiu pe-aici, sa valsam, uff.
    Acum, ce sa spun, ma delectez cu ce-ati recomandat, doarunmelc (imi place mult cum te-ai numit, nu pari tipa dupa ”nickname”, iar daca ma-nsel inseamna ca esti mai zarghita decat mine: ) ) mersi pentru Tom Cully, il ocoleam mereu, din cauza melancoliei ce ma ia pe sus ascultandu-i productiile..
    OK, sa ascund urgent abordarea ”intimidanta” si sa mergem pe varianta Al sau Thomas, nu de alta, dar sunt atenta la ce mi se spune, chiar ascultatoare pe-alocuri:) Iar recomandarile de muzica din partea-ti mie personal imi plac, unele nu le stiam si o recunosc sportiv.Mai am destule frumusesti de aflat, asa cum stiam deja, in multe domenii!
    Tanio, sunt cu ochii pe tine ( ca pe butelie, loool ), lasa Trecatorul sa respire, a continua este un verb caruia de ceva vreme i-a fost acceptata conjugarea ”continui” pentru persoana I singular, probabil tocmai pentru ca relativ putini oameni foloseau varianta ” eu continuu”..
    Ne gasim mai incolo, sper.

    Una 23 ianuarie 2010 9:22 Răspunde
  • Simona, citind ce spui, imi dau seama ca si eu cand sunt (eram) „fericita, si – implicit – ingrata”, nici nu conteaza ce fac, cum imi petrec timpul si gandurile…
    Dar cand nu mai sunt asa, cand telefonul – de exemplu – nu suna sa aud pe cine as vrea, cand primesc mesaje de la oricine, numai de la cine as vrea, nu, sub nici o forma (iar pe cele primite candva, dupa ce le-am citit de 1000 de ori, incat mi s-au tiparit pe inima, le-am sters simtind ca isi pierd actualitatea), ca sa fiu mai putin trista, sa uit de starea de fapt, recitesc scrierile tale, mai ales Codul nebunelor maniere, desi le-am citit de atatea ori ca daca fac un minim efort de memorie, as putea cita fara prea mari greseli…Atunci ma transpun cumva si oricata tristete e in inima mea, reusesc sa ma destind, sa rad, sa vad lucrurile altfel…Dar sunt trista destul de des, poate de aceea am citit cartea incat o stiu pe de rost…Asa ca trebuie sa mai scrii inca una, Simona, draga Simona, pt ca esti tonica si scrii minunat.

    je 23 ianuarie 2010 11:38 Răspunde
  • v-am ratat aseara. m-a rapit un ger direct printre vise .poate Monica Andrei mi le descifreaza si mie intr-o zi, nu ma lasa asa singura pe lume… desi as fi preferat sa ma miste putin trecatorul si sa raman .dar cum mereu mi se intampla mie, trece norocul pe langa mine in timp ce visez:))
    sper ca m-am trezit la timp pt la rencontre.cam tot ce pricep de acolo este ” da. e tarziu”, tania, dar poate gasesc o varianta pe intelesul nostru:). si am mai priceput ceva cand am vazut filmul…
    tania, superbe melodii …o tin azi tot intr un cantec(sau tango?)…asa pe luuuuuuung.m-ati atins rau de tot.ma inscriu pt achizitia compilei.ar merge ca unsa la volan
    thom(as)http://www.youtube.com/watch?v=3-eqBFFZN0Q, propunerile tale ma pun la cautare.si meditare. si stare de visare cu dosarele in brate…asa ca nu va mai mirati cand lacrimile-mi nu se lasa innodate si isi gasesc aici malul.
    dar nu-i nimic, sint consolat(!) de mic. si am purtat si cravata de soim si pionier,asa ca:
    http://www.youtube.com/watch?v=KFjF64Mcaao&feature=fvst

    Lm 23 ianuarie 2010 12:02 Răspunde
  • trecatorule , eu acum ma insotesc cu drumul. o sa ascult endless love-asta pe repeat,ca si spirit de fidelitate sau fraternitate,whatever

    Lm 23 ianuarie 2010 12:18 Răspunde
  • m-am intors de la usa. nu scapati asa usor de mine:)). de asculat la maxim. maxim! am spus:)))
    http://www.youtube.com/watch?v=mn9z4XI4dL4&feature=related

    Lm 23 ianuarie 2010 12:46 Răspunde
  • Simona fugi si scrie ca am citit tot,am memorat tot,ma trezesc ca dau „citate „[din scrierile tale]si par mult mai sofisticata deodata, si ma amuz ca starnesc controverse prin universul meu,si lumea din jur nu-ntelege cum m-am intelepciunit eu asa dintr-o data in ale relatiilor.

    Dorulet 23 ianuarie 2010 12:56 Răspunde
  • Mari,
    da, Tania scrie fara cusur, eu scriu vorbind si ma mai si balbai (uite, vezi? de-asta nici n-am scris marimari, ar fi ca si cum mi s-ar confirma balbaiala). si, la fel ca atunci cand am momente in care spun ce-mi vine la gura, mai scriu aici ce-mi vine la degete, cum am si spus mai sus. de fapt am momente in care, vorbind, o fac dand din maini fara a ma mai gandi sa ma controlez in gesturi. asa ca, ce sa-ti spun? iti multumesc pentru apreciere, insa Al le scrie mai bine. eu rad. si sa ma vezi razand cu degetele ! 🙂
    Una, respir, multumesc. (eu am sa continuu sa folosesc ce varianta imi vine, da? 😛 )
    Lm, drumuri usoare. Tot asa, frateste (totusi, ce n-am inteles eu de la Selena este cum reuseste ea sa aiba atata energie cand canta povestea cantecului ala. aaaaa, si cum reusea sa nu ameteasca miscandu-se asa, neincetat?)
    Hei, Man, can I call you Al?

    http://www.youtube.com/watch?v=ULjCSK0oOlI

    un trecator 23 ianuarie 2010 13:26 Răspunde
  • back. trecatorule(prea lung numele asta for me), nu te mai intreba.unele lucruri nu se pot explica.desi in cazul ei,exercitiu,repetitie,dedicare,sange patimas in vene,legenda vie…
    absolut intamplator am auzit in masina altcuiva melo asta,e faina tare,dar mie mi s-a facut rau…de aduceri aminte.
    http://www.youtube.com/watch?v=1Lpd1-sMYz8&feature=related

    calina, te-a luat venetia..sau ?,de abia te-am gasit si ai disparut si tu.viata nu e dreapta:))

    cine va rapeste pe toti in plin w/e?treburi administrative? hei Man,ia vino cu pistolul sa ii aliniem pe toti:)))sunt lipsa la apel.si iar incep sa ma alint singura p-aci

    Lm 23 ianuarie 2010 17:15 Răspunde
  • trecatorule, sa-ti spun ca anul asta se poarta venele lungi? Ca scriitura voastra ma face sa zimbesc catre negura involburata a fiecarei zi?Rid cind va citesc , si chiar daca uneori urcind pe panta progresiv-constructiva a discutiilor voastre ma ia apa, continui sa rid spasmotic , eliberator, uitind de plinsul ce mi- a devenit si frate si prieten si confident .
    Si zimbesc , vazind ca bilba marimari , produsa printr-o confuzie intre locul numelui si al mailului are o sora geamana.
    Maria.

    marimari 73 23 ianuarie 2010 17:30 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=xX8npFYhLUw&feature=related

    Amalia, multa sanatate! Un La multi ani intiirziat!

    marimari 73 23 ianuarie 2010 17:40 Răspunde
  • Mari, (mi-e mai usor asa sa-ti spun) ma bucur ca zambesti. E bine ca ne tragem unul dupa altul 🙂 Simona e tonica, chiar daca acum e in faza de reincarcare a bateriilor, si asa am ramas in preajma. Si uite ca incet, incet, nu mai reuseste sa scape de unii din noi de pe-aici.
    Hai, Simona, vezi cum scoti tu oamenii din taceri? Lm, fii cuminte, sunt cu ochii pe tine :))

    un trecator 23 ianuarie 2010 17:42 Răspunde
  • …. Lm, consolat sau consolata? n-am prea inteles… 🙂

    all blacks 23 ianuarie 2010 18:41 Răspunde
  • Una, cu ochii pe mine?? 🙂 Pai in cazul asta o sa ma simt un fel de Thomas Man, pixelata sub infrarosii???

    Nu-l las pe trecator sa respire….:) Eu spun ca daca valurile Venetiei s-au retras, prin refluxare, de la orice tentativa de purificare venoasa, atunci toata lumea «continueste» sa respire un aer epopeic, liber, in toate culorile curcubeului acela de dupa vijelie. 🙂

    Trecator….., Tania, adica eu, nu scrie fara cusur, iar tu nu scrii balbait, desi, poate- chiara asha- degetele-ti pot aluneca uneori, nedeslusit, pe cuvinte, asha cum mi se intampla si mie in dese randuri.

    Maria, zambeste, maine poate fi si mai de… rasu-plansu. 🙂

    M-am delectat astazi, cu:

    http://www.youtube.com/watch?v=2dhQbA1i-Gg

    daca va place…v-o dedic tuturora.

    tania 23 ianuarie 2010 19:48 Răspunde
  • P.S

    Albumul pixelarilor: 🙂

    – Eu sunt cu ochii pe thomas mann, zis Al
    – Una este cu ochii pe mine, Tania
    – Un trecator este cu ochii pe LM, care este «consolat de mic», dar se alinta…«singura» 🙂 🙂

    tania 23 ianuarie 2010 20:06 Răspunde
  • Hei, Hello, How Are You,
    Pe fuga prin acest no man’s land (doamnele raman majoritare definitiv in Fan Clubul Simonei pt N motive pe care nu le voi enumera nici sub presiunea unei Kalashnikov) am ciudata impresie ca un nou venit poate sa ne ia drept Reuniune de Lexicopati Anonimi, atat de multiplu pare raportul cu scrisul al celor de pe aici. Daca nu ne crede cumva vreun Sindicat de Intiativa al unor ex-DJeisi, avand in vedere succesiunea ametitoare de idei pe portativ. Scuze, m-am bagat si eu motz repede printre voi desi sunt de-abia uns intrus si mai trebuie sa fac ceva teme pana cand sa-mi dati acreditarea.

    Multumesc pt reactiile, amicale, Una, Tania, Lm si Un trecator, vis-à-vis de propunerile mele muzicale. Pe insula asta sunt oameni civilizati, îmi scot bobul. De salutul fugace al Simonei nici nu mai vorbesc. Ati remarcat ? Se pare ca atunci cand mai scrie ceva, schimba locul ! Face ca Balzac ? Am interpelat-o cu o intrebare directa si… nada ! Eu ma cred deja in parlamentul unicameral si visez cai verzi pe pereti. Poate nu sunt eligibil. Normal, nu am si nu voi candida niciodata la nimic.
    Vad ca si intrebarea mea tehnica (chestia cu fisierul mp3) a ramas fara raspuns. Eu si retorismul meu de 2 bani. Doar Simona detine cheia (USB) rezolvarii problemei ?

    O alta clarificare : piesele propuse de servitorul Dvs sunt alese dupa niscaiva criterii. Unu, sa nu fie (f) cunoscute – nu pot sa vand castraveti la gradinerese fie ei si crescuti bio ca doar am nimerit aici intr-un cuib de specialisti daca e sa ma iau dupa efuziunea de melodii simtitoare care îmbobocesc printre randuri – doi, sa aiba o doza buna de fredonabilitate chiar si pt banana din urechea mea, trei, sa aiba un gimmick, o gaselnita muzicala plus un dram de inteligenta, patru, sa nu fie prea repetitive (cum se cam poarta azi derivele din «house» si din «tehno») deci sa fie «rotunde» si cinci, sa transmita ceva good vibes per total (fie ele «sad» or «glad», deci sa ne fabrice cateva miligrame de endorfine ca doar n-avem tone in stoc, etc. etc. Nu mi-ar trece deci prin cap sa va propun Goldies, succese FM sau alte hituri de discoteca din pretuire pt cunostintele si sensibilitatile dvs.

    Al, bineînteles, era o coniventa transparenta. Un trecator s-a prins imediat, nu ca mine cu Moarte la Venetia. Fara patronim sigur nici filiatie revendicata, as fi rezolvat mai curand enigma din Moarte pe Nil. Pt ca si lady Agaga Christie e cu MULT mai simpatica.

    Petreceti, petreceti, petreceti ! (asta nu-i vreo injonctie, ci doar o dorinta)

    Thomas Man 23 ianuarie 2010 20:37 Răspunde
  • All Bllacks , am presimtit ca apari astazi 🙂
    Tot invaluita in misterte arati , tot din spatele evantaiului de feriga argintie…

    Blanca 23 ianuarie 2010 20:46 Răspunde
  • Tanio, sunt cu ochii pe tine ca un continuu al firescului,pentru ca-mi plac unele idei de-ale tale. Si atenta fiind la ce spuneati pe-aici,mi-a atras atentia chestia cu verbul, versus acel ”no offence” pt Trecatorul caruia tocmai i se atribuise o corectie dragalasa online:)
    Nuu, nici vorba, nu-s sanse sa te confund cu Thomas Man, alias Al, alias cine mai vrea el, asa ca pixelata de tine sa nu se transforme-n oarece!
    Mirata si scurgandu-mi-se incantarea printre gene, uite ca parcurg postarea domnului mai sus amintit, desi se alinta dandu-se drept un intrus prin pagina asta.. Al, darling, daca n-ai primit inca un raspuns (de la Simona, par exampl), sunt alte cauze, obiective in general ; nu dai deloc impresia unei persoane ineligibile, sau nu-s eu dispusa sa admit alta varianta acum, din cauza simpatiei ce m-a coplesit din prima in ceea ce te priveste:)

    Una 23 ianuarie 2010 22:09 Răspunde
  • Nu stiu de ce avut permanent impresia ca Lm este o doamna, asa cum ”doarunmelc” e un domn.Scuzati-ma pentru mica obsesie, dar imi place maxim acest nume,daca nu alegeam Una, ”doaromealca” ma tenta teribil si la adapostul lui postam pe-aici.Si pe oriunde m-ar m-ai fi dus pasii de internaut:)
    Deci, cum v-a trecut ziua de azi?

    Una 23 ianuarie 2010 22:19 Răspunde
  • all blacks, asa e cantecu’…in realitate eu sint neconsolata de fapt si ma alint pe aici cand maimuta sau scorpionul nu se musca unul pe altul.
    tania, n-ai drept la replica, pt ca intradevar scriitura ta e fara cusur. si cand doi oameni iti spun acelasi lucru…,cred ca stii zicala…iar dedicarile tale sint alese exact pe lungul si largul inimii mele patimase.
    trecatorule, in sfarsit…de cand asteptam momentul sa iti opresti privirea trecatoare de sau la mine.:)) numai ai grija.ochii vad, inima cere…mai departe nu mai stiu:)))
    http://www.youtube.com/watch?v=AV7u01srnBg
    pt o noapte albastra…

    Lm 23 ianuarie 2010 22:26 Răspunde
  • sorry, aveti dubii cu privire la personajul meu? in certificat scrie ca sunt de sex feminin. nu am avut plangeri pana acum ca as putea intari randurile man-ilor. desi am avut momente cand mai ca mi-am dorit sa ma fi facut mama baiat.sa rup cateva inimi…

    dar, ghinion, sint taman o domnisoara ca si statut. femeie din varful degetelor de la picioare si pana in adancul ochilor sau varful parului…(blond)de la natura .
    in rest, se poate si verifica:)))) daca nu v-am convins si am creat confuzii:)))

    Lm 23 ianuarie 2010 22:50 Răspunde
  • cum a trecut ziua: excursie, salina, motaiala in autocar, conacul de la floresti, palinca, zapada, fotografii, ruine, rasete, soare care apune, iulia hasdeu, castel, gaura in perete, oboseala. am dormit doar o ora in ultimele 48 (aproape) de ore.

    juztine 23 ianuarie 2010 23:22 Răspunde
  • azi dimineata la ora 6 am vazut cea mai frumoasa ninsoare a anului: a nins intr-o liniste deplina cu fulgi imensi, pufosi si multi…

    juztine 23 ianuarie 2010 23:30 Răspunde
  • Monica Andrei,

    Multumesc pentru gandul de a ma anunta, numai ca nu locuiesc in Ro si totusi sper sa reusesc sa gasesc macar una dintre cartile ei.
    Cat despre copiii nascuti cu probleme de sanatate, ideea reincarnarii ti-ar oferi un posibil raspuns.
    Cu trecerea anilor am realizat ca pe varful muntelui se ajunge pe nenumarate poteci. Alegem una care se potriveste structurii noastre interioare. Fundamentala este consecventa. Nu asimilez convingerea ca o religie e mai breaza decat altele sau ca un rit e demn de stima si incredere, in timp ce un altul trebuie abandonat.
    Initierea nu se ia din carti, numai ca la un moment dat o idee iti poate destepta un impuls interior amortit, iti poate smulge un val care te impiedica sa vezi. Daca te pregatesti, daca esti pe cale, daca in tine macar exista curiozitatea de a cauta, de a afla, te intalnesti cu oameni care te sprijina in demersul tau spiritual. Sunt multe lucruri, situatii, persoane care contribuie la evolutia ta.

    Alma 25 ianuarie 2010 13:51 Răspunde
  • Draga Simona, astazi am citit pentru prima data blogu tau si am citit tot blogul!!!!!!!!!!!!!! ma ustura ochii foarte tare si esti vinovata ca nu m-am putut ridica de pe scaun 2 ore.

    Felicitari esti minunata

    cecilia 27 ianuarie 2010 16:08 Răspunde
  • Buna Simona. Ma gandesc ca ai revenit in Toronto dupa sarbatorile de Iarna . Cum a fost acasa in Romania? Cum ai simtit sarbatorile acasa la mama lor??? Chiar daca si aici am avut sarmale, cozonaci si frumosul brad de Craciun si chiar daca tatal meu a fost aici cu noi de Sarbatori totusi mi-am amintit si retrait frumosul Craciun de acasa , dintotdeauna……mi-e dor…imi va fi dor intodeauna de acasa, de Craciun de orasul meu drag….Am inteles bine ca te intorci in Ro? Imi pare rau ca pleci , imi era asa de bine sa te stiu aici la 60 km de mine (chiar daca ne vedem numai la spectacolele romanesti) dar in acelasi timp ma bucur pentru tine.

    Marimari73 esti din Targu-Mures??? Mi-e asa dor de oraselul meu micut si dragut…acum mi-e o ciuda pe mine ca atunci cand eram acolo (am pleca acum 4 ani din Ro) ziceam ca vai nu avem nimic in orasul nostru, ca nu ai ce face intr-o seara de Sambata….acum m-as bucura numai sa fac o tura de centru….atat mi-ar fi de ajuns…. anul trecut cand am fost acasa am facut cred ca sute de ture prin centru, am zis sa-mi ajunga ptr o perioada…si acum seara ma catapultez acolo….ofofof ce pacat ca atunci cand avem ceva nu pretuim suficient si cand nu mai avem tanjim, ne e dor….Unde locuiesti in Mures marimari? eu am stat in Dambu pe B-dul 1848 la nr 22……………

    claudia 30 ianuarie 2010 6:27 Răspunde
  • Draga Claudia, abia in februarie plec in Romania. Si da, am decis sa ramin acolo, cel putin pentru o vreme, nu am idee acum ce va fi. Iti multumesc mult ca mi-ai scris, draga mea aproape-concitadina… 🙂

    Simona Catrina 30 ianuarie 2010 7:42 Răspunde
  • superb

    Raluca 4 martie 2010 15:57 Răspunde
  • simplu, si de acord cu Raluca: superb

    Dana 14 martie 2010 0:47 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title