Cum ne-am facut de plinsul lumii

Cind eram foarte mica, desi dezvoltasem o precoce acuratete a vorbirii si-a sensurilor, aveam reale probleme cu „a ride” si „a plinge”, nu reuseam sa le dau de capatii. Multa vreme, le-am crezut sinonime, fiindca auzeam in casa formulari identice: „S-a umflat de ris” si „s-a umflat de plins”. „A ris in hotote” si „a plins in hohote”. „Am ris de m-am tavalit” si „am plins de m-am tavalit”. „Au ris cu sughituri” si „au plins cu sughituri” etc. E clar – am zis – a ride si a plinge inseamna acelasi lucru. Mai ales ca auzeam, uneori, razbatind din camere unde nu aveam voie, sunete care puteau fi si de ris, si de plins. Si ii auzeam pe ceilalti soptind tainic: „i-auzi, plinge…” sau „i-auzi, ride…”. Si mi se parea acelasi lucru.

Pina la un punct, am fost linistita. Asa cum spuneam „ciine” sau „catel”, in functie de cum mi se aseza limba peste ginduri, asa spuneam si „plinge” sau „ride”, la intimplare. Intr-o zi, o vecina birfitoare de-a bunica-mii a dat poarta de gard si, facind abstractie de mine (ca de obicei), a deschis ciocul larg si-a slobozit un zvon de cvartal: „Auzi, tu, cica a lu’ Tudose a fugit de-acasa, l-a lasat pe barba-su pentru ala cu care traia, hai ca de data asta s-a facut de risul lumii de tot!”. N-am priceput nimic din epic, dar aveam memorie buna si am retinut formularea. Vazusem ce figura solidificata avea bunica-mea cind a auzit stirea, deci evaluasem instantaneu impactul la public. Peste citeva zile, la ziua unui copil, unde am fost si eu invitata, am debitat de fata cu toti parintii si odraslele lor: „A lu’ Tudose a fugit de-acasa cu ala cu care traia si s-a facut de plinsul lumii!”. Asteptam o galerie de mutre paralizate de lovitura, dar in loc de asta, mi s-a rasturnat in crestet o galeata de risete reci. Toti rideau in hohote. Sau plingeau in hohote, la ora aia inca nu eram sigura. Unii isi stergeau niste lacrimi, deci ma adinceam in confuzie. La scurt timp dupa asta, fara sa-mi explice nimeni, am inteles ca risul si plinsul sunt notiuni si izbucniri tragic opuse.

Iluminarea lexicala nu m-a scutit de reflexul de a amesteca, uneori, zimbetul cu lacrima. Cind n-am reusit sa-mi inhib plinsul la timp – si exact cine n-as fi vrut sa ma vada m-a vazut – alegeam fie defensiva clasica (si idioata) gen „mi-a intrat o geana-n ochi”, fie zimbeam printre lacrimi, ca sa derutez adversarul. Alteori, cind compasiunea si stinghereala celor din jur ma panica, zimbeam direct din plins, brusc, in ideea de a-i convinge pe toti, cu ultimele forte, ca pling doar de moft, ca sunt un copil rizgiiat care s-a invatat sa vorbeasca lichid, subinteles. In realitate, imi venea sa ma asez in pozitie fetala si sa zac.  Dar nu aveam cum, m-as fi facut de ris. Sau de plins, ma rog.

Si m-am mai lovit de ceva ciudat: prietenii apropiati nu-mi dau voie sa pling, mai ales pentru barbati. Nici daca m-ar vedea cu fiola de cianura intre dinti nu s-ar repezi asa ingroziti sa ma opreasca. Daca imi vad ochii rosii (din dragoste), sar ca un arc si vin gramada peste mine, ma iau fedeles in brate (ca sa nu pot sa protestez, irascibila) si imi spun, obligatoriu, ce buna si unica si draguta sunt, ce exemplar neasemuit si ce privilegiu ar fi pentru orice barbat sa ma aiba alaturi, si ca daca ala si ala si ala m-au necajit, nu ma merita, ca eu merit oricum tot ce-i mai bun si mai tandru si mai frumos pe lume, ca da-l incolo p-ala care nu stie sa ma aprecieze, ca nici nu stie el ce-a pierdut…

De-atita stupoare, uit si sa pling. Ma opresc si ciulesc urechea, ca pruncul din „Tinerete fara batrinete”, cind aude fraza-momeala. Ascult si, desi oricine ar vrea sa auda asemenea evaluari de diamant, ma apuca o groaza si mai nervoasa, o ingratitudine cronica, o criza de proteste. Numai pe Alice o las in pace, dupa 23 de ani m-am obisnuit cu ideea ca ea, saraca, inca ma vede ca pe cea mai frumoasa si desteapta si minunata fiinta de pe fata pamintului, deja nu ma mai pot supara, ii sunt recunoscatoare, desi nu-i dau dreptate nici cit sa am bunul simt sa-i multumesc. In rest, ma zbat si scap din bratele prietenilor si imi intorc fata umflata de plins spre ei, ca sa vada (unu) ca totusi nu sunt frumoasa si (doi) ca sunt si proasta. Ca, desi stiu ca un barbat care nu te iubeste nu merita deranjul sa-ti sapi cearcane de dragul lui, eu ma indeletnicesc cu asta de ceva vreme si am capatat abilitati remarcabile in domeniu.

Pe scurt, eu citeodata am chef sa ma mototolesc de plins, sa strangulez mai intii perna, apoi sa ma victimizez dupa bunul plac, apoi sa sterg folderul cu mesajele lui, in fine, distractii de-astea – fiindca stiu ca am nevoie de tratamentul asta, ca sa-mi treaca mai usor. Cind mi se spune: „Nuuuuuu, nu mai plinge, gata!”, sunt frustrata si simt nevoia sa ma scuz ca pling, sa-i implor din ochi sa ma lase sa-mi fac de cap si de suferinta o vreme, apoi am eu grija si sa rid, si sa uit, si sa ma vindec, si sa iubesc din nou.

Imi vine sa rid (si sa pling, de fapt) amintindu-mi ce spunea prietena mea, Livia Netcu: „Eu n-am curaj sa le povestesc prietenilor necazurile mele, ca pe urma trebuie sa-i linistesc tot eu pe ei!”. Ei reactionau asa vaitacios si zgomotos, ii ordonau asa pitigaiat sa gindeasca pozitiv si sa nu mai asculte muzica lesinata, sa iasa din casa si sa se „distreze”, ii tineau atitea discursuri pline de truisme, despre cit de frumoasa e si cum „nu merita niciunul” sa plinga pentru el (va suna cunoscut?), incit saraca, exasperata, isi stergea lacrimile si se zdrobea cite-o jumatate de zi sa-i convinga ca gata, i-au si trecut supararea, disperarea, sinuciderea, totul, ce mai, uite, a mai rasarit un soare mare cit inima ei, hop si-asa!

Recitesc ce-am scris mai sus si ma ingrozesc de cit de nerecunoscatoare sunt. Acum, ca si dupa materialul ala cu Inbox-ul plin, multa lume din jurul meu se va simti vizata si lovita. Toti cei care m-au tinut in brate cind mi-am pierdut mintile de tristete se vor intrista la rindul lor. Asteptau un „multumesc” si asteptau, mai ales, un „ai avut dreptate”. Asta vrem toti, cind pansam rani, sa ni se spuna ca am pansat bine, aseptic, terapeutic. Eu va anunt insa, pe aceasta cale, ca am nevoie de plins ca sa ma vindec. Daca imi iau portia de doliu sentimental, de convalescenta capricioasa si de juraminte esmeraldice timpite, de genul ” n-am sa mai iubesc niciodata”, imi trece si iubesc iarasi, imbobocesc iarasi, sunt fericita iarasi.

Va cer iertare, in mod public, voua, tuturor celor care m-ati imbratisat cind plingeam si n-am stiut sa va spun cit de buni sunteti. Ca o modesta compensatie a atitudinii mele regretabile si-a manifestarilor mele egoiste, declar pe propria raspundere ca am sa fiu fericita din nou, foarte curind.