Steaua fara nume frumos

In seara asta, am vazut la televizor cateva mostre de buletine romanesti autentice. Cu o parte din aceste stupefactii sociale, eram familiarizata de prin e-mail-urile haioase pe care le imprastie lumea-n lant. Am revazut buletinul lui Bred Pit, al unuia pe-al carui tata il chema Mihai, iar pe ma-sa o chema Viorel (in conditiile in care in Romania acrobatia asta nu s-a legalizat), dar si pe un baiat frumusel pe care ma-sa il botezase Superman.

Am vazut si buletinul unei fete pe care o chema Vacagrasa Veronica. Si m-am intrebat cu ce sanse pleci in viata, ca femeie, cand numele tau de familie e Vacagrasa. Singura iesire e sa fii slaba, sa te mariti la 18 ani si sa scapi de cosmar. Cercul vicios e vigilent, insa: daca te cheama Vacagrasa, e putin probabil sa trezesti apetitul unui barbat ca lumea – sau macar al unuia fara cazier.

Toate aceste lucruri de care noi radem si altii plang m-au facut sa ma gandesc la nebunia cu numele pe care le dam copiilor nostri. Dar si cu numele pe care ni le-au dat noua parintii nostri. Generatia mea, de exemplu, e plina ochi de Cristine (inclusiv primul meu nume din certificat, buletin si pasaport e Cristina), Mihaele, Adriane, Gabriele, Daniele, Mariane, Aline, Carmene, Simone, Laure, Camelii, Luminite. Cu variantele lor masculine, unde se poate, plus o mie de Mariusi, Viorei, Sorini.

Atunci, fetele pe care le chema Elena, Maria, Alexandra sau Viorica se cam jenau de simplitatea proletara a prenumelui lor. Lumea le striga Lenuta, Marioara, Sanda sau Ica. Doar ca viata le-a razbunat, azi sunt nume foarte la moda, ba mai mult, numele romanesti suta la suta (Catinca, Mioara, Ileana, Doinita) convietuiesc halucinant cu rapaiala de nume straine – din ce in ce mai multe romance se numesc Melissa, Vanessa, Alessia, in fine, ceva cu doi de ceva, preferabil doi de “s”. Asta te scapa de multe griji, singura rugaciune pe care-o spui cu mana pe burta e sa nu iasa din cale-afara de peltica, fiindca ar fi un sarcasm al soartei.

Moda cu Andra, Alexandra, Ada, Ana si multe, multe alte “A”-uri rezista cu obstinatie. Daca m-ar fi botezat mama Ana, probabil ca as fi refuzat sa ma duc la scoala, la ora aia. Dar azi as fi fost foarte mandra.

Am trecut si eu, ca atatia altii, prin crize onomastice. Mie imi spuneau Mona in copilarie (pacoste lansata de fratele meu mai mic cu doi ani, care nu reusea niciodata sa pronunte Cristina sau Simona si a sintetizat cum s-a priceput si el). Iar eu uram sa mi se spuna Mona (cand pe copiii fitosi ai doctorilor din oras ii chema Akbar, Cabiria, Medeea sau David – ulterior, m-am prins si eu ca erau toti evrei, de altfel s-au si uschit in Israel, intre timp). Mai tarziu, am citit “Steaua fara nume” si, brusc, topita, razgandita, am adorat numele Mona si am fost mandra. Prea tarziu. Atunci, deja nu-mi mai spunea nimeni asa. Se apucasera, in sfarsit, sa-mi asculte dorinta si sa ma strige Cristina.

Erau si atunci parinti care voiau sa marcheze destinul copilului printr-un nume eclatant. La gradinita, pe cea mai frumoasa fata din clasa o chema Iulia-Luiza si eu am venit plangand acasa si am intrebat de ce nu ma cheama si pe mine Luiza. Tot la gradinita, aveam in clasa doi frati gemeni superbi, Alice si Razvan. Si eu iar am venit bazaind la mama si la tata si, batand cu ghetuta in covor, am tipat: de ce nu ma cheama si pe mine Alice?! Viata avea sa ma despagubeasca, insa, mai tarziu, pentru aceasta tristete, si m-a apropiat altfel de numele dupa care tanjisem atat.

Ma tot gandesc daca exista cineva cu adevarat multumit de numele lui, de la inceput pana la sfarsit. Care n-a avut nicio clipa dorinta sa aiba alt prenume. Sincer, nu cred sa existe. Eu aud azi de copii cu nume splendide care vor cu totul alte nume, mai zaharoase, mai americane, mai scurte, mai lungi. In cele din urma, toti ne obisnuim cu numele noastre si, cand crestem si ne coacem la cap, le percepem altfel influenta, importanta, simbolul. Dar pana atunci, ne tot intrebam ingrat cum de, din atatea milioane de nume, ai nostri le-au ales taman p-astea.

Si ma mai gandesc in ce masura prenumele noastre ne filtreaza destinul. Sau in ce masura numele celor din jurul nostru ne fac sa-i vedem altfel. O fata care mi-a furat iubitul, in liceu, se numea Adalciza, pur si simplu. Pe urma, pe acelasi iubit i l-a furat Adalcizei o fata care se numea Iozefina. De unde am inceput sa banuiesc ca dumnealui avea un fetis cu nume de-astea rococo. Ma pregateam sa cred ca, daca aveam un nume pompos, asta m-ar fi salvat si pe mine de la multe jelanii sentimentale. Dar imediat a purces epoca in care iubitii mei au fost smangliti artistic de Mihaele, Corine, Adriane si multe, suspect de multe Cristine (pe care nici n-aveam cum sa le urasc fiindca, nu-i asa, le chema la fel ca pe mine).

Pana la urma, dupa ce mi-am zgaltait mintile doua ceasuri cu legatura dintre prenume si destin, a fost de-ajuns sa revin pe Internet. Si sa vad musuroiul frumos de pseudonime care se casca mandre-n soare. Si sa realizez – cu aferenta satisfactie – ca, la ora actuala, putem anula, intr-o secunda de fantezie, toate dilemele, nesomnul si ideile parintilor nostri, de cand mangaiau ei cu emotie burtica rotunda si planuiau ce nume ne-ar face pe noi mai frumosi, mai fericiti.