„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Intre joburi, intre iubiri

de

Sunt intre joburi. Din fericire, nu si intre iubiri. Expresia care contine termenul „intre” am invatat-o, evident, pe continentul nord-american. Lor nu le place sa spuna „nu am niciun job acum”, „nu am niciun iubit acum”, le place sa se plaseze intre. E o mostra de optimism indus, tipic pentru ei.

Nu mai lucrez pentru Adevarul Holding, am demisionat, desi voi scrie in continuare pentru revista Tango, voi fi colaborator, atat cat va mai reusi sa razbeasca. V-am mai spus si in postarea trecuta, sunt tehnic somera, desi cand am revenit in Romania credeam ca piata jurnalistica are o recolta buna, proaspata, aromata. N-a fost asa, m-am intors in cel mai prost moment. Ani la rand, de cate ori veneam in tara si ma intalneam cu sefi de ziare, imi spuneau toti ca sunt fraiera, ca traiesc boem in Canada, cand in Romania m-ar astepta salarii de cel putin 3000-4000 de euro, la valoarea mea. Ha, ha, ha!

M-am intors, dar nu din cauza banilor, ci din mai multe motive personale. Ulterior, viata mi-a prezentat avantajele acestei decizii. Unul dintre ele e chiar binecuvantat: la un an jumate dupa ce m-am repatriat, l-am cunoscut pe Doru, logodnicul meu. Dar, nu stiu de ce, cred ca l-as fi cunoscut si din Canada, fiindca el m-a gasit pe blogul meu si pe Facebook, mi-a scris ca nimeni altul, deci distanta nu era un element vital lipsa. Si, pentru el, as fi venit oricum in Romania, la un moment dat. E un om minunat.

Presa, insa, merge in deriva. Ma gandesc serios sa-mi caut alta meserie, sa ma specializez in altceva. Momentan, traiesc din colaborari, recunosc ca nu lucrez prea ieftin, dar nici scump. Ma gandesc la toti cei care sunt intre joburi, intre iubiri, intre visuri. Au fost vremuri cand nici sperantele nu mai incolteau in casa mea mica, probabil nu aveau destula lumina.

Tag-uri:
· · · · · · · ·
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • da…din fericire sintem multi intre joburi sau ne gindim sa ne apucam de altceva …ca intre iubiri …uneori e prea multa, alteori e liniste…sa-i dam o pauza, asadar! Si eu ma gindesc sa ma apuc de ce? Eh, vezi? Asata e o intrebare la care nu am raspuns!mai trec pe la tine, poate imi vine vreo idee…

    nuami 6 noiembrie 2012 21:37 Răspunde
  • Simona, vroiam sa iti spun ca, la un moment dat, mai precis acum aproape doi ani am avut o idee foarte buna, cred eu :-), anume sa-iti traduc cartile scrise de tine in limba spaniola, ma gandisem eu ca poate fi o buna afacere pentru amandoua. Te citesc de mult, si aceasta idee mi-a venit cand am inceput sa ii traduc sotului meu articolele tale (el este din Chile). Pur si simplu, scrii atat de minunat incat vroiam sa impart si cu el. Apoi, noi locuiam inca in Spania, tara care are o piata foarte buna la nivel de presa si/sau literatura, eram convinsa ca ai avea un succes fenomenal. Din pacate, noi am plecat de acolo, ne-am mutat in Belgia, si am renuntat la acest proiect, de aceea nici nu ti-am propus nimic pana acum. Vreau sa iti spun ca sunt sigura ca vei gasi oportunitati, uite, poate ideea mea nu e asa de rea sau imposibila, si mai ales, poate nici nu gandesti, dar cine stie, e posibil cacineva acolo sa aiba planuri cu tine 🙂

    Georgiana Cobzaru 6 noiembrie 2012 22:49 Răspunde
  • Te-am cautat in Kaufland, evident in revista Tango, acum vreo doua saptamani. Si revista nu era pe raft. Ai un stil care cucereste. Sa stii, ridici moralul cititorului. Nu stiu cand mi s-a luat dependenta asta de Simona Catrina. Dar, da, te caut in revista.

    Am scris si eu candva. Ani buni. Redactorul sef semna uneori alaturi de mine. Iar eu eram tare mandra ca-mi intarea astfel scrierile mele, capatau parca mai multa valoare. A fost frumos. Nu m-am ridicat la nivelul tau. Am fost mai mult un redactor de investigatii. Dar mai scapam si un strop de sentiment :).

    De peste un deceniu am trecut pe cont propriu. Intr-un domeniu comercial, de actualitate, care-mi permite sa am realizari contabilizate doar de mine. Nu este vreo mare carte de vizita. Dar eu sunt un om creativ. Si ceea ce fac ma hraneste. Muncesc cu drag, amenajez, inventez, mentin relatiile cu colaboratorii. Niciodata, niciodata, desi am trecut prin perioade grele in alte planuri, nu mi-a dat prin cap sa renunt. Nici criza nu m-a speriat. Munca este refugiul meu. Munca este oglinda mea. Acolo m-am regasit mereu. Acolo am stiut mereu cine sunt.

    Nu stiu sa dau sfaturi. Am vrut doar sa-ti spun sa-ti asculti inima!

    Te imbratisez cu mare drag.

    Mika 7 noiembrie 2012 6:50 Răspunde
  • Buna dimineața
    Mi-am început dimineața cu o cafea si cele trei articole din Tango scrise de tine.
    Ești minunata si tocmai voiam sa te cert ca scrii prea rar pe blog,cine am văzut noua ta postare.
    Ești foarte talentata ,fiecare articol pentru mine e o mare bucurie ,cred ca e momentul pentru o noua carte.Multumesc pentru tot ce aduci in viața cititorilor tai .Cu drag Carmen

    Carmen 7 noiembrie 2012 7:34 Răspunde
  • Buna,Simona!Si eu te citesc de foarte multa vreme si pot sa spun ca ai putea lesne sa abordezi si roman sau nuvele in scris.Spun asta pentru ca Romania nu are la momentul asta scriitori de satira.Ne lipsesc un Ion Baiesu (buzoianul nostru drag),Teodor Mazilu sau Valentin Silvestru.Stiu ca la modul in care se misca editurile si in general toate cele in tara noastra, o sa te vezi si cu romanul nepublicat si cu banii luati dar totusi poate un mod de a publica decent (pe bani nu pro bono) exista.Si poti sa te recomanzi profesional ca „scriitoare”cum se intimpla in America de Nord sau Canada. In felul acesta lucrezi pentru tine si nu vei mai fi niciodata somera.:-)

    hanna 7 noiembrie 2012 8:02 Răspunde
  • Chiar asa Simon”, daca tot esti intre atunci te rog invata-ma si pe mine, de fapt deschide o scoala mica de invatat amatorii cum sa supravietuiasca acestei perioade: intre. Pentru ca unii oameni , mai mereu in viata lor se afla in astfel de perioade, si avem nevoie de scoala asta la care ar trebui sa o iei , printre alte doamne profesoare profesioniste(sper ca e corect termenul)si pe Mihaela Burda.
    Libertatea pe care o ai acum profesional vorbind cred ca iti face bine tie, dar mai ales noua cititorilor care asteptam diferite surprize scrise de la tine in functie de ce-ti scoate viata in cale.
    Sper si cred din tot sufletul ca revista Tango va supravietui.

    iris40 7 noiembrie 2012 11:48 Răspunde
  • „Presa, insa, merge in deriva. Ma gandesc serios sa-mi caut alta meserie, sa ma specializez in altceva” imi pare rau dar si eu cred in adevarul aceste afirmatii.
    „Adevarul” ce ciudat suna. Nu vreau sa denigrez pe nimeni, am postat acum o luna un comentariu pertinent la un articol din Adevarul- e drept pe pagina de FB – si mi l-au sters, m-au „banat” mi-au luat dreptul la replica . Mi-au explicat diversi ca nu redactorii tin pagina aia ci vreo persoana care se ocupa de promovare. Chiar si asa! Eu nu injur, nu jignesc pe nimeni, nu atac la persoana, am invatat toate astea specializandu-ma intr-o directie gresita in care acum acum toti , fara nicio pregatire: Jurnalismul la UBB.
    Uitandu-ma la diverse alte articole am observat ca „Adevarul” lasa toate mizeriile si toate comentariile pestilentiale pentru ca astea le aduc trafic. Omul nu trebuie sa intre neaparat pentru o informatie ci ca sa_l injure p-ala de i-a dat ieri o replica dupa busuioaca de Bohotin.

    Din pacate Simona chiar cred ca te-ai intors intr-un moment nepotrivit DAR sunt convinsa ca va rasari soarele si la tine , ma bucur ca-l ai pe Doru aproape si cine stie, chiar daca te vei apuca de altceva- cred ca iti vei lasa timp sa scrii.
    Iti doresc mult succes si multe impliniri.
    A….sa nu se inteleaga ca noi cei care te citim nu ne bucuram ca te-ai intors in tara, ma refer strict la partea (semi)jurnalistica de azi a problemei….

    Hapi 7 noiembrie 2012 17:31 Răspunde
  • Simona, Iris40 are dreptate! Cred ca stie ceva despre proiectul meu cu „Scoala Vietii” – daca imi amintesc bine a fost printre cei care m-au si incurajat sa ma gindesc mai structurat la ideea mea 🙂
    Deja oferta mea pentru tine e deschisa, din postarea de pe facebook.
    Daca nu te mai atrage presa si nu-ti face cu ochiul nici un mega-job in PR printr-o multinationala, da, noi sintem cele mai indicate sa porneasca Scoala Vietii. Fara griji, fara bani, ca la 20 de ani, avindu-l colaborator apropiat pe Cel de Sus! si muncind cu si in favoarea oamenilor care, ca si noi, indraznesc sa se mai caute, sa se mai gaseasca, sa se mai abandoneze, sa se mai exploreze.
    Te iubesc si sint mereu alaturi de tine!

    Miky 7 noiembrie 2012 17:39 Răspunde
  • Cred ca e o lege nescrisa ca atunci cand o parte a vietii tale merge bine, cel putin unul dintre celelalte aspecte ale ei sa se prabuseasca spectaculos.
    Nu ne permite universul , sa ne scaldam si in bani si in iubiri, sau pur si simplu nu ni se intinde norocul peste tot ce ne-am dori noi.
    Eu cred in tine, in ceea ce scrii, si in cine esti. Sunt egoista si sper ca acel altceva ,acea meserie care iti va aduce linistea, daca nu si satisfactia, materiala sa nu fie prea departe de ochii nostri, sa ne fii alaturi mai departe.
    Te imbratisez cu mult, mult drag.

    roxana 7 noiembrie 2012 18:59 Răspunde
  • Eu zic ca prosti sunt aia care nu te-ar angaja. Ti-ai demonstrat nu o data valoarea. Mult succes !

    Aura Balint 7 noiembrie 2012 19:05 Răspunde
  • Simona,
    eu cred ca lucrurile sint pe drumul cel bun. Cum era sa functionezi ca angajat??? tu esti o entitate !!! eu nu te vad functionind altfel decit asa cum esti acum.

    iana 8 noiembrie 2012 14:22 Răspunde
  • Ce s-a intamplat?? Revista Tango e in pericol?? De ce, cand o cumpara atata lume? Da-ne te rog, o explicatie,nu ne lasa asa,in deriva..

    Ati 8 noiembrie 2012 17:05 Răspunde
    • Dragilor, din cate stiu eu, revista Tango continua sa apara, oricum site-ul revistatango.ro (mareadragoste.ro) vor ramane in viata. Daca se schimba ceva, va anunt. Va multumesc pentru toate incurajarile si urarile si pansamentele sufletesti, aveam nevoie de ele, nu mi-e usor, recunosc. N-am umblat niciodata cu CV-ul in mana dupa joburi, nu vreau sa incep acum. Sper sa nu sune arogant, dar intotdeauna mi s-au propus joburi inainte de a pleca de undeva. Ati, deci nu Tango e in deriva, intreaga presa scrisa din tara asta e in deriva. Sper sa apucam si vremuri mai bune…. Va sarut cu recunostinta si drag.

      Simona Catrina 8 noiembrie 2012 18:41 Răspunde
  • Simona tu vei fi intotdeauna citita ,indiferent ce subiect abordezi.Esti atat de tonica ,atat de femeie (sensibila,romantica,placuta) in tot ce faci!Bucura-te de tinerete ,de dragoste,de viata, fii tu insati si Dumnezeu iti va da ce crede EL !SIGUR !Eu am deja multi ani,sunt bunicuta, imi place sa cred ca am invatat cate ceva despre oameni si tu esti un OM adevarat!!!

    Ema 8 noiembrie 2012 20:46 Răspunde
  • Te imbratisez Simona draga! Te caut printre pagini de internet, te citesc cu drag. Te voi cauta si citi mereu, acolo unde vei fi. Si drumul e unul singur, inainte si la mai bine!

    Sa ajungi acolo unde e mai bine, mai frumos, mai pe sufletul tau!
    Andres

    Andres 9 noiembrie 2012 14:49 Răspunde
  • Draga Simona,
    Mi-ar placea tare mult sa te mai vad la Damen Tango. Am fost ocupata, nu am mai urmarit emisiunea de ceva vreme, sunt anumite zile in care apari si tu? Iti doresc mult noroc si sanatate. Cu drag, Laura

    laura 14 noiembrie 2012 13:03 Răspunde
  • Poate ca uneori prietenii nu au timp de tine, poate ca iubitul doar ce te-a parasit, poate ca viata ta nu se afla pe drumul pe care ti l-ai dorit. In aceste momente de vulnerabilitate, cele mai multe dintre noi ne retragem, crezand ca astfel ne aparam. Organismul nostru, atunci cand este bolnav, nu se inchide in sine insusi. El incearca sa se vindece singur, dar ramane un sistem deschis care raspunde la stimulii care il pot vindeca. Asa ar trebui sa ne comportam si noi. Chiar daca ceilalti nu vin mereu numai cu lucruri frumoase, ar trebui sa riscam sa fimi deschise, sa spunem “da” oricarei posibilitati de a nu ramane doar cu noi insine. Trebuie sa facem diferenta intre singuratatea care iti poate face rau si singuratatea pe care uneori ti-o impui pentru a te autoanaliza si a a te elibera. Cea dintai singuratate te face sa te simti inutil, neapreciat, exclus.

    Kris W. Guzman 21 ianuarie 2013 3:09 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title