Sa ne razgindim pozitiv

Toata viata mea am fugit de oamenii care nu stiu ce vor. Dar se pare ca am fugit in cerc, fiindca in cele din urma tot ei mi-au mincat sufletul. Suceala este o pandemie de care nu se ocupa nimeni momentan, fiindca exista alte urgente mondiale, mai febrile si stranutacioase. Prieteni, colegi, rude sau iubiti mi-au pavat cu bune intentii drumul spre iadul inimii.

Eu nu prea ma razgindesc – sau in niciun caz peste cotele normale. Poate asta e motivul pentru care am o intoleranta majora fata de scarpinatorii in cap, care azi ar face orice pentru tine, iar miine ar evita orice, tot pentru tine. De la iubirea disperata la tabuurile penibile nu e decit o noapte – care o fi ea sfetnic bun, dar e un conservant prost. Am vazut enervant de multe persoane care pun ceafa in perna cu un gind si se trezesc ciufulite, cu gindul intors pe dos. Am participat la pasiuni si planning familial incepute de cu seara si razgindite jignitor, pe cind se crapa de ziua.

Am avut sefi care voiau, seara, o lucrare elaborata si a doua zi uitau ca au vrut-o, deci munceam degeaba. Cind le prindeam naravul, ma faceam si eu ca uit de directivele lor, dar tocmai atunci erau consecventi, o data pe trimestru, si cereau exact ceea ce nu-mi trecuse prin cap sa efectuez.

Ma suna aproape saptaminal cite cineva care-mi propune sa scriu piese de teatru, carti, scenarii, scenete, rubrici. Pierd vremea, ii ascult, consimt daca e cazul, imi articulez si eu modestele-mi pretentii, ei se jura ca de luni incepem lucrul, apoi se evapora si mai aud de ei peste vreo sase luni, cind se scuza ca le-au sucombat sponsorii si proiectul a picat. Cu alte cuvinte, au fugit cu timpul meu, fiindca mie nu-mi mai da nimeni inapoi ora pe care am tocat-o cu ei la telefon si pe care, altfel, puteam s-o folosesc intr-un mod mult mai placut –  spalind geamuri, de exemplu.

Am cel putin opt familii prietene care manifesta un tic verbal curios: „Mai, nu ne-am vazut de mult, hai sa ne intilnim si noi intr-o simbata, sa bem ceva si sa mai vorbim!”.  Se intimpla sa nu-i sun imediat, ca sunt ocupata. Apoi ne intilnim tot intimplator si ei pun placa din nou. In fine, catadicsesc. Las trei simbete sa treaca, iar intr-a patra formez numarul si recit: hai, ne intilnim? Incepe o doina de jale: „Oooo, mai, sa vezi, nevesti-mii i-e rau de la stomac si eu am ceva la masina, dar poate simbata viitoare…”. Bine – zic – sunati voi atunci. Ma suna peste sase simbete si, fiindca nu pot sa vin la ei in clipa aia, cind le trasneste lor, se bosumfla.

Am avut iubiti care, la inceputul descatusat al relatiei noastre, erau frustrati ca e o singura luna pe cer, fiindca p-aia mi-o daruiau o data, bun, dar ce se mai faceau ei dupa aia, ce guguloi de aur mi-ar mai putea aduce? Eram cea mai neasemuita si mai nepretuita femeie, plesneam amindoi de fericire, intr-o sincronizare erotica si sentimentala care-mi lua mintile. Dar mi le inapoia in saptaminile urmatoare, cind domnul si-aducea aminte ca are o nevasta de care, tehnic, n-a divortat. Sau are o nevasta pe care, practic, o regreta. Sau are o nevasta pur si simplu.

Barbati care incetau sa ma mai iubeasca scaparau frenetic si ma iubeau iar, de nebuni, abia cind aflau ca ma iubeste altcineva. Nu ma lasau nici sa mor, nici (mai ales) sa traiesc. Daca stateam cu ei, aveau angoase, nu stiau ce vor. Daca plecam, ma voiau inapoi. Daca nu veneam, eram a dracului. Cite-un barbat care m-a parasit pentru alta femeie astepta pina aveam alt iubit si dupa aia sustinea ca eu l-am parasit pe el, „pentru alt tip”.

Barbati si femei, deopotriva, se razgindesc dureros.

Oameni care-ti spun ca te-au cautat o viata intreaga se crispeaza la scurt timp dupa aceasta asertiune, ca si cum, pe masura ce te apropii din zare, ei constata ca de fapt te-au confundat, nu pe tine te asteptau, a fost o neintelegere. Multi ar face si-ar spune orice, pina isi simt partenerii indragostiti de ei, la rindul lor, apoi constata ca jocul s-a terminat si se pot duce fiecare la casele lor. Scrisorile de adoratie si promisiunile sunt substituite silentios, tiptil, din mers, cu adresari de-o tandrete discutabila si de-o prudenta dramatica. Discutiile infierbintate despre viitor devin discutii caldute despre prezent.

Mi-e frica sa mai primesc vreun inel de logodna. Stau cu grija ca mi-l ia inapoi intr-o noapte, mi-l scoate de pe deget cind dorm, fiindca s-a razgindit.