Presa, a patra victima in stat

Sunt ziarist, dar (sau poate tocmai de-aia), la un moment dat, am inteles ca trei sferturi din ziarele si revistele Romaniei sunt mituite sau santajate. Fie la varf (cu multe mii de euro bagati in publicitate sau alte servicii), fie la nivel de reporter invitat la o bere si cadorisit cu un iPhone, rugat fiind el sa descrie partea catifelata a evenimentului monden, politic, sportiv – dupa caz. Subiectivismul ziaristilor atinge cote dureroase.
Cu ani in urma, un miliardar a convins presa, cu sume care-ti blocheaza maxilarul, sa-l transforme intr-un personaj mitic, faimos, genial si fericit. Casatoria lui cu o femeie cu 30 de ani mai mica nu l-a prefacut intr-un tip hulit de catre patura conservatoare, ci dimpotriva, cu sprijinul ingrat si imoral al presei, casnicia asta ajunsese un model de familie frumoasa. Situatia era de-un ridicol fara precedent. Divortul a sosit cam tarziu, durata casniciei se inscrie in statistici, deci lumea inca nu-l scuipa pe cel care crede ca dragostea functioneaza cu monezi sau jetoane.
De-a lungul timpului, au fost instaurate in opinia publica turme de pseudo-vipuri, dar aveam macar consolarea ca multe dintre ele dispareau tot atat de repede cum se lansau. N-aveau miliardele necesare, ca sa-si mentina la infinit cota stralucirii la un nivel coplesitor.
Pe un personaj controversat (ca sa ma exprim elegant) al fotbalului romanesc, patron al unui club sportiv, il iau peste picior vreo 30 de ziaristi si-l lauda gretos vreo 300. Abuzurile lui, discursurile agresive, cu accente mitocanesti, injuraturile, megalomania si aroganta au inceput sa faca parte din societatea curenta. Milioanele lui de euro au fost convingatoare, feliute din aceasta avere s-au scurs pe ici, pe colo, prin punctele esentiale, prin buzunarele unor ziaristi pe care patronii nu-i platesc suficient.
Sub genericul mostenit de la Corleone, din filmul Godfather, celebrul indemn “fa-i o oferta pe care n-o poate refuza” a ajuns litera de lege morala in Romania. Oportunismele din presa se vad de la o posta. Ziaristi clontosi, acizi in cronicile lor cu unii amarati care fac greseli de mana a treia, tac sau lauda sau se gudura incredibil pe langa niste personaje corupte, infame, nemernice.
Fiecare isi negociaza karma dupa cum il duce mintea. Dar mai apoi, cand cugeti mai bine, realizezi ca pacatul nu-l otraveste numai pe autorul lui, ci si o cohorta intreaga de prozeliti sau de persoane a caror opinie e manevrata abil de cronicile incorecte. Pentru ca tu, ca jurnalist, nu esti numai un scrijelitor de compuneri libere prin gazete, ci esti un formator de opinie. Se presupune ca deschizi ochii si inima cuiva asupra unui fapt. Iar daca tu, ziarist care te pretinzi remarcabil, ajungi sa faci stire de presa din orice stranut al lui Columbeanu si din orice injuratura de-a lui Becali, carora le culegi scamele de pe sacou, atunci comiti un pacat de moarte. Generatii intregi vor fi produsul condeiului tau maculat de coruptie.
Nu le pasa ce spunem noi, astia care ne incapatanam sa nu ne vindem, pentru ca puful banului e mai persuasiv decat principiile etalate zgomotos prin putinele gazete ramase verticale.
Banul i-a dezvatat pe multi de remuscari si i-a convins, hipnotic, ca merita sa-si amaneteze virtutile pe-o mana de arginti picati la timp in buzunar. Cata vreme lipsurile romanilor vor lasa contuzii urate in suflet, aproape oricine are un pret, mai mic sau mai mare, depinde de cata influenta are asupra maselor.
O gluma amara circula prin Romania: daca vrei sa vezi cat de bun si de influent esti ca jurnalist, incearca sa te lasi mituit si vezi cat ti se ofera.