fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Buimaceala pe Richter, circul pe Mercalli

de

cutremurM-am trezit in zori, la ora 5.24,  cu parul maciuca. S-a auzit o bubuitura – acum ii citez pe toti cei care apar la stiri si, in fata cameramanului, incep sa povesteasca un incident (fiindca, in Romania, orice intriga contine o bubuitura, conform transmisiilor de la jurnale). Eu, care sunt nesimtita si nu deschid ochii noaptea nici daca-mi picura-n ureche o cerere in casatorie, am sarit ca un arc, in capul oaselor – fiindca era, nu-i asa, cutremur. Am intepenit, cu mutra mototolita de supozitii ad-hoc. In asemenea momente, realizezi ca fractiunea de secunda e foarte productiva. Am evaluat, inginereste, peretii blocului, blestemand indolenta cu care am omis s-o intreb pe sefa de scara daca e facut din placi sau din beton armat.

Dupa tranteala initiala, mi s-a parut ca totul s-a potolit, ca poate zdranganitura era de la un tramvai care umbla teleleu. Pe urma, insa, patul s-a leganat sarcastic, iar eu stiam ca ar fi fost prea frumos sa fie de la whisky. Trecusera cam multe ceasuri de la ultima dusca, se metabolizase, din pacate. Cutremurul a purces la rafinamente, casa aluneca orizontal, lugubru. Intr-un tarziu chinuitor, s-a oprit.

Am stat cu ochii cat ridichea, pana mi-a venit ideea geniala sa deschid televizorul. Astfel, am aflat in mod oficial ce-am patit noi. Antena3 masurase 5.5 pe Richter, Realitatea TV numai 4.9. Pe urma, Antena a corectat si-a spus ca… aaa… pffff… asa s-a crezut in prima faza, ca erau 5.5 grade. Pe vremea mea, cutremurele se masurau cu niste chestii foarte precise, numite seismografe si, mai de frica, mai de vorba buna, spuneau exact cate grade au fost. Fiindca era duminica si n-aveau alte stiri marete (in afara de beatificarea Papei Ioan Paul, dar asta nu prea facea audienta), s-a exploatat intens falia. Crainicii sufocati de emotie si mai ales de somn au facut apel la public sa relateze ce-a patimit el la acest seism. Am auzit cronici zguduitoare.  Desi puteam sa jur ca numai noi, cei alesi, ne-am desteptat din cauza tangajului, am vazut ca puzderie de martori oculari tahicardici isi relatau, agramat si colorat, cosmarul tectonic. Am inchis televizorul, fiindca, deodata, mi s-a parut ca experienta mea fusese meschina si superficiala, nu patrunsesem adevaratele intelesuri si revelatii ale evenimentului geologic.

Am deschis televizorul iarasi, la 18 secunde dupa ce-l inchisesem, fiindca am vrut sa aflu ce spun specialistii. In absenta marcanta a cutremurologului Vergil Hancu, a seismologului Marmureanu si-a clarvazatoarei Carmen Hara, ma asteptam macar la doctorul Ciuhodaru, care nu lipseste din nicio relatare disperata. Dar m-am multumit cu alti doi specialisti, contactati telefonic de posturile de stiri. Unul a spus ca acest cutremur e binevenit, ca a mai detensionat falia, si ca asta inseamna ca n-o sa avem in curand vreun seism catastrofal. Celalalt expert a spus ca balanganeala terestra de azi nu exclude deloc posibilitatea unui cutremur tragic, intr-un viitor apropiat. Mi-a parut rau ca n-am inchis televizorul dupa primul specialist, cel cu gandire pozitiva. L-am inchis dupa al doilea, ca sa ma inchin.

L-am deschis iar imediat, fiindca nu apucasem sa aud la ce adancime s-a produs, plesneam de curiozitate. La Antena3, se produsese la 150 de kilometri, iar la Realitatea, mai modest, la 138. N-am dat pe TVR, ca sa nu aflu ca de fapt nu s-a produs niciun cutremur, ci sunt doar inventiile tendentioase ale mogulilor. N-am dat nici pe  OTV, ca sa nu aflu ca, din cauza reasezarii faliei, Elodia a alunecat si mai adanc si Cioaca va scapa definitiv, fiindca probele acuzarii s-au carbonizat.

La ora cand va scriu aceste randuri, astept replicile. Ale cutremurului si ale voastre.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Tag-uri:
· · · · · · · ·
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Simona, să te aştepţi acum să auzi câţi n-au simţit gavota faliei dintre 138 şi 150 km, conform posturilor concurente, dintre care, unul este vădit vândut Elanului.
    Ceasurile 5:24 crezi că sunt o oră potrivită pentru cutremure? La OTV se întâmplă în direct, dar în reluare, la Antena3 când pleacă Mihai Gâdea, la Realitatea după gratii, la PRO Tv când faliile nu au deloc talente…
    Am ajuns sub tocul uşii mult mai târziu, pe la 8:30, când deja se mai domolise. A fost întâi mai slab şi apoi intrasem deja în 1 Mai. Ce să mai…

    Omuldelamunte 2 mai 2011 0:21 Răspunde
    • Omuldelamunte, imi plac cutremurele iscate pe intai ale lunii, suna promitator. Imi plac si astea care incep o data cu prima geana de lumina. La mine, in plin cutremur, blocul e silentios, nu trosneste din incheieturi, l-am dat pe „mute”.

      Simona Catrina 2 mai 2011 13:18 Răspunde
  • Eu zic pas la chestii de genul asta, nu de alta, dar poate e contagios si o fi painea cat de rea prin Oashington, tot nu e cutremur-n ea 🙂
    Buna dimineataaa!! O saptamana faina sa aveti, fara evenimente rutiere, cutremuracioase, tahicardice! 😉

    brumys1 2 mai 2011 5:19 Răspunde
    • Brumys1, o saptamana pufoasa si tie! 🙂

      Simona Catrina 2 mai 2011 13:20 Răspunde
  • Eu sufar de vertijuri, ma apuca si in pat, asa ca am aflat mult mai tarziu ca ala era un cutremur. Am inteles ca nu eram eu de vina de data asta.

    Anemari 2 mai 2011 8:35 Răspunde
    • Anemari, intr-un fel e mai bine sa nu realizezi ce se intampla, iti spun din proprie patanie, inima mea o luase razna. Si nu din amor, ca de obicei.

      Simona Catrina 2 mai 2011 13:22 Răspunde
  • desi, in mod normal poti sa spargi lemne pe mine si tot nu ma trezesc (manelele au oarece sanse sa ma trezeasca, dar doar cat sa intind mana pe noptiera dupa dopurile de urechi), mai ales in weekn-end, cutremurul asta chiar m-a trezit un pic (au fost cutremure pe timp de zi, cand eram treaza si nu le-am simtit). m-a trezit tangajul patului in miscare fata-spate. initial, prin creierii buimaci de somn mi-a bubuit ideea ca vecinii din apartamentul alaturat au parte de o partida cu babadai si au trosnit peretele ceva mai teapan. dar mi-a trecut. nu i-am simtit/auzit 8 luni, m-am indoit ca erau ei de vina intr-o duminica dimineata la crapatul zorilor. tramvai nu circula pe strada mea. poate vreun cosmar (voi nu v-ati trezit niciodata plangand, razand sau sufland greu de parca va alergasera juma’ din maidanezii bucurestiului?)
    totusi pana sa se termine toate gandurile din capul meu cu privire la posibila cauza la tangajului resimtit, nu se mai misca nimic, m-am uitat la ceas (5.25) cu gand sa intreb pe unii si altii daca nu cumva a fost cutremur si apoi m-am intors la somnul meu cel dulce. pana pe la 11. 30.
    bine inteles ca am uitat de toata chestia. am citit aseara pe undeva ca a fost curemur. deci n-au fost vecinii si nici un cosmar pe care l-am uitat.

    ady 2 mai 2011 10:15 Răspunde
    • Ady, din toata povestea ta scrisa atat de nostim si suculent, retin cu cea mai mare placere ca ai un somn dulce pana al 11.30, cum am si eu, cand situatia mi-o permite. Cine ma aude ma crede ticnita, dar tu stii ca e un modus vivendi benefic. 🙂

      Simona Catrina 2 mai 2011 13:24 Răspunde
  • Da asa esti si tu Simonel, exact ca un cutremur de umor ” The Best” ( jur ca asa simt si cred), intr-o perioada de prea lunga de liniste, acalmie, etc.
    Vezi pina la urma a fost si cutremurul asta bun la ceva : ni te -a adus mai curind si mai aproape de noi, aici pe blog
    Lasind gluma ( desi nu prea as lasa-o deoparte avind in vedere vremea de afara, tare am nevoie de ea) deoparte: si eu m-am ingrozit pe moment cind am realizat ca nu e un vis ciudat ci chiar se leagana patul din cauza unui cutremur !!! dar nu m-am ridicat din pat , am stat chircita in el ,sub plapuma sa astept continuarea : mi-era teama de continuare nu stiam cum arata
    Dar sa stii ca dimineata cind s-a facut lumina si m-am dezmeticit de-a binelea!!!, nu mai eram asa sigura pe mine daca a fost sau nu a fost?!?

    iris 2 mai 2011 10:28 Răspunde
    • Iris, draga mea, ma crezi sau nu, oricum voiam sa va scriu ceva aseara, cutremurul nu mi-a schimbat intentia, ci doar subiectul. 😀 Multumesc!

      Simona Catrina 2 mai 2011 13:26 Răspunde
  • Simona, cred ca ai scris cea mai haioasa cronica a vreunui cutremur! 🙂
    Sant curioasa cum ai sa prezinti un cutremur de 7 grade pe Richter ( fereasca sfantu’) !
    Ma uit la comentarii si observ cate le trece unora prin cap vreme de 5 secunde, cat a tinut cutremurul.
    Ce zici de replici?

    camellia 2 mai 2011 11:33 Răspunde
    • Camellia, ador replicile (voastre, ca pe ale cutremurului le tratez circumspect). 🙂 Iti multumesc si tie!

      Simona Catrina 2 mai 2011 13:27 Răspunde
  • Eu din pacate (sau din fericire) dorm atat de dusa incat tai buturugi pe mine si nu aud, Adorm mai greu ce-i drept, dar ma trezesc la fel de greu. Am citit dimineata tarziu despre cutremur si am constatat distrata ca a fost un cutremur jucaus… 5.5, 4.9, i-a pacalit pe unii si unii pe noi. Mai conteaza? Nu am indraznit sa dau drumul la TV. Mi-am imaginat doar panica instaurata. Si uite, asa a fost, nu am pierdut nimic.

    Cum a spus si Camellia mai sus, ai scris cea mai haioasa cronica de cutremur! Daca ar fi fost sa scriu si eu ceva, ar fi sunat cam asa: „care cutremur, haideti oameni buni, sa fim seriosi!”.

    PS. Cred ca ma cutremuram si eu daca ma uitam la TV 😀

    Andres

    andres 2 mai 2011 13:18 Răspunde
  • Andres, exagerati voi, dragute cum sunteti, n-am scris nici pe departe o cronica haioasa, eu redau exact ce simt in asemenea momente care ma iau prin surprindere (asa cum ma iau foarte multe lucruri din viata mea, nu stiu de ce). Profit de acest moment ca sa-ti mai multumesc o data ca ai venit la lansarile noastre de carte, ma bucur mult ca ne-am cunoscut! 🙂

    Simona Catrina 2 mai 2011 13:30 Răspunde
  • „din cauza reasezarii faliei, Elodia a alunecat si mai adanc si Cioaca va scapa definitiv, fiindca probele acuzarii s-au carbonizat.”

    cum e sa razi de unul singur in fata monitorului, cand tu, de altfel, ar trebui sa fii cocosat de munca!!!

    ma vor da afara si-o sa ma ai pe constiinta :)))

    ica 2 mai 2011 14:56 Răspunde
    • Ica, daca te da cineva afara, da-i in judecata, pretinde ca au folosit trauma impotriva ta. :)) Mersi frumos…

      Simona Catrina 2 mai 2011 18:13 Răspunde
  • Simona, draga mea,
    Sunt foarte hotarata: nu mai am multa minte! Candva eram convinsa ca-s aproximativ normala, dar am mai coborat de pe norii increderii exagerate in propria-mi persoana.

    Dupa ce am citit experienta ta si m-am hlizit in fata unei cesti (hai, cana!) de cafea, am decis ca trebuie sa iti impartasesc topaiala mea de la 5.24. Nu stiu, da’ tre’ sa-ti zic, simt nevoia aprobarii frazei de inceput! 🙂

    Asa… Eu adormisem de vreo 2 ore si visam ceva, probabil interesant. Dormeam eu fericita pe o parte (nu stiu de unde stiu asta…) si m-am trezit cu fata in sus si cu un harait in urechi. Mi-a sarit inima in gat! La propriu! Imi auzeam pulsul, imi batea inima tare de-am crezut ca pocnesc!
    In aceeasi fractiune de secunda cu a ta, am evaluat situatia: mi se parea ca peretele din fata e stramb, ca blocul e cam nou, ca asta-l face prost si ma si „felicitam” ca sunt singura in casa! 🙂 Eram Napoleon, nu alta. Mi-am zis ca mi s-o fi parut, am incercat eu sa ma calmez si m-am asezat in pat cu o carte in brate si ochii cat cepele. Numai prostii ne trec prin cap in aceste momente! Eram nemultumita ca nu ma culsasem si eu pe la 23, ca toti oamenii, ma prindea si pe mine cutremurul odihnita!!!
    Si, cand filozofam eu asa, na ca am inceput sa ma legan de parca eram intr-un mixer! Si-atunci incepu sa mi-o ia mintea razna….

    In 2 secunde eram in picioare si, nu se stie cum, am reusit sa ma imbrac: blugi, bluza de iarna (nu stiu de unde am scos-o, nu era la vedere), sosete de lana (!!), aveam parul prins in varful capului cu ditamai clama, inhatasem poseta, luasem cheile de la masina in mana si ma uitam prostita la pantofi. Aici e aici! Pai, eu aveam sosete de lana in picioare si doar balerini la usa…. 😀 Ei, asta m-a bulvesat rau!
    Atunci, m-am dezmeticit, m-am asezat pe un scaun si am inceput sa ma intreb unde naiba ma duceam… Ma si gandeam sa nu plec imediat dupa cutremur. Aveam si un plan! Asteptam 10 minute si apoi plecam. 🙂

    Si-atunci am realizat ca ma imbracasem cu toate hainele acelea direct peste pijama…

    Asa ca asta am facut eu: am reusit ca, in timpul balanganelii, sa ma imbrac ca din reviste si m-a prins finalul, aranjata ca o muscata!
    De… Fiecare face ce poate….

    M-am calmat cu greu, am verificat si eu expertii, am decis ca 5.5 si 4.9 dau o medie de 5.2 (desi nu eram f sigura la ora aia), am lasat televizorul sa mearga si am citit pana s-a luminat afara. Atunci mi-am zis ca e mult mai bine sa ma prinda replica pe lumina, macar vad si eu cum ma imbrac, ce naiba! 🙂 Si-am dormit multumita pana la 13!

    Anamaria 2 mai 2011 16:09 Răspunde
    • Anamaria-draga-aranjata-ca-o-muscata, m-ai distrat terapeutic, iti sunt recunoscatoare! Plus ca ma faci sa ma simt mai putin nebuna, vad ca semanam semnificativ… 😀

      Simona Catrina 2 mai 2011 18:15 Răspunde
  • simona, din pacate/fericire somnul dulce pana la 11.30 e rezervat numai zilelor de week-end. restul zilelor, din pacate sau din fericire (depinde de unde privesti), suna ceasul la 7.
    sambata am dormit si mai dulce si tun pana la 14.30. pe cuvant de onoare. somn sub forma de valiza in gara, nu trezit la 9 si apoi lalaiala, carti, televizor in pat. pe mine nu ma cred prea multi si aia care ma cred zic ca-s dusa. si asta se intampla in fiecare week-end. e ataaaaaat de bine.

    ady 2 mai 2011 16:20 Răspunde
    • Ady, e ataaaaat de bine, recunosc fiecare nuanta a somnului pe care il povestesti… 🙂

      Simona Catrina 2 mai 2011 18:16 Răspunde
  • Intrebarea este la ce se gandeste lumea, in acele momente si de ce majoriatea aleg tocul usii ca si adapost? In ceea ce privestee dezinformarea, care din punctul meu de vedere, nu este altceva decat o alergatura continua pentru subiecte media, eu unul mam obisnuit cu cronicizarea ei asa ca … voi nu ?

    rashu' 2 mai 2011 16:44 Răspunde
    • Rashu, bine ai venit! 🙂 Sa stii ca tocul usii nu e o superstitie. Noi, astia mai batrani, am vazut in ’77 blocuri daramate partial, unde toata linia de usi ramasese verticala, pana la ultimul etaj, in timp ce colturile, scarile si balcoanele se facusera praf si pulbere. De-atunci, am stiut unde sa ne bagam.

      Simona Catrina 2 mai 2011 18:18 Răspunde
  • aflat aiurea, la mii de mile distanta de tara, aruncat printre straini insensibili la trairea romaneasca, autentica, care nu stiu cum e aia sa fii frate cu codrul, ma simt uitat, parasit si deopotriva pedepsit in fiinta mea esentiala. pare ca tot ce misca-n tara aia e prieten numai voua, celor fericiti sa poata alerga plini de panica pe strazi, doar in pijamale, dis-de-dimineata. distantele mi-au furat dreptul inalienabil pe care il are orice roman – acela de a-si expune tare si in public versiunea personala. aici, pe nimeni nu intereseaza daca blocul meu e din placi sau bca, fiindca habar n-au ce e aia „placi”, „cum adica BCA?” si iau ca pe un fapt ca un cutremur de 5.5 pe richter e o nimica toata, nu afecteaza pe nimeni, asadar nu e stire. sentimentul de ingrijorare ii incearca pe danezii astia doar cand extrema dreapta isi face partid prin austria, ori cand le spun ca masina mea e doar euro4.
    in fine, stiu de ce mi se-ntampla toate astea… simtindu-se tradata, romania nu-mi mai vorbeste. ajuns acasa, dupa lungile voiaje, pamantul stramosesc tace chitic sub mine, facandu-se ca nu ma vede. doar vantul mai aduce, uneori, un soi de repros soptit: „si pe unde zici ca te plimbai, cand aici era cutremur, ha?”

    mecanic de locomotiva 2 mai 2011 17:23 Răspunde
    • Mecanic de locomotiva, am stat sapte ani departe de tara, departe de cutremure. M-am intors la falia mea de-acasa, observ. Acum, sunt prinsa intre doua lumi si doua alunecari de teren. Pronosticul e rezervat.

      Simona Catrina 2 mai 2011 18:20 Răspunde
  • De cand n-am mai fost eu pe aici, mi se nazari ca Nicusor a facut un curs de mecanici de locomotiva. 🙂 Da’ e doar o parere…
    Si, chiar, pe unde umblai cand noi inspectam peretii blocurilor?

    Anamaria 2 mai 2011 17:35 Răspunde
    • Anamaria, Nicusor si Mecanicul de locomotiva au IP-uri diferite, dar asta nu inseamna nimic, fiindca Nicusor e mare maestru in IT, IP-uri si alte abrevieri interesante. Si Nicusor e cam departe de tara (desi aproape, prin comparatie cu alte destinatii). 🙂 Hai ca te-am lamurit bustean.

      Simona Catrina 2 mai 2011 18:22 Răspunde
  • A scris Simona de ne-am cutremurat de ras si replicile simonofililor au (re)venit în serii, cand pe somnul de la pranz, cand pe falia de veghe, cand pe locomotiva sugubeatza 🙂
    Întrebarea e : cei care n-au mancat salam cu soia si n-au tremurat ca Varga (de la Dinamo) în 77 au voie sa se înscrie în partidul Alba ca Zapada ? 🙂

    Thomas Man 2 mai 2011 18:42 Răspunde
  • Simona, placerea a fost de partea mea… apropos de Andiamo, mi-au placut la nebunie „plimbarile” tale prin lume… si in mod special prin Canada. Fragmentul cu oamenii carora le ies fire din cap a fost absolut superb! Am ras cu lacrimi si mi-am stresat si surioara, trebuia sa povestesc cuiva si iata cum in miez de noapte faceam lectura cu voce tare si radeam amandoua aproband cu atat mai mult cu cat sunt si eu cu fire. Eu le iubesc din simplul motiv ca pot citi in „linistea mea” prin mijlocele de transport in comun 😀

    Andres

    andres 2 mai 2011 18:57 Răspunde
  • uite, de ce mi-era frica, n-am scapat! am auzit o…. bubuitura, si prin tavan a aparut Nicusor, care s-a asezat, normal, in partea cealalta de oglinda, facandu-mi cu ochiul, si adaugand o mica reverenta. cica: „ia, intra matalutza pe blog…?”. „care, ….blog?”, fac eu, ravasit, fiindca nicusor avea fustita acum, o bagheta magica si un ecuson in piept, pe care scria „Ma Cheama Anamaria”. iar dedesubt, cu litere mici de tot, ca alea din reclame, alea pe care lumea uita sa le citeasca, cele de dupa stelutza: „poti sa crezi ca m-am nascutlamunte???”. am fluturat putin din bagheta si-am mumrurat, mai mult ca sa vad ce urmeaza: „abracadabra!”. nu s-a intamplat nimic interesant, doar IP-ul s-a schimbat la loc, in ala de mecanic. dar am avut, in treacat, un sentiment ciudat, un soi de deja-vu, m-am vazut proiectat in viitor, facand spagatul, prins intre doua lumi pe cale sa se destrame, in care singurele lucruri verticale si de nadejde pareau sa fie tocurile de la usi.
    si-atunci, m-am plesnit peste frunte si am recunoscut: „mai, mecanic, mai, TU esti simona catrina!”

    mecanic de locomotiva 2 mai 2011 19:52 Răspunde
  • asadar, Nicusoareeee, daca vrei sa nu cred ca blogul asta e o plasmuire, o fantezie de-a mea, un loc in care imi raspund singur la intrebari si unde ma intalnesc cu mine si atat, arata-te! eventual, cu un IP original side incredere.

    mecanic de locomotiva 2 mai 2011 19:55 Răspunde
  • anamariadelamunte, hai sa-ti raspund, facand abstractie de nicusor…
    pre cand voi incepuserati spovedania pe repede-nainte si rememorati involuntar momentele importante din viata, cu ochii tinta la lustra, eu eram deja in tunelul oranj. o lumina orbitoare m-a smuls din intuneric si-o voce puternica a rabufnit de undeva de deasupra lucrurilor: „SCOALA, LOAZA, CA TRE SA INTRI IN CART. SFERTU’!”.
    fiindca asa e la vapor, cand se afla in mars, in permanenta trebuie ca cineva sa-si bea cafeaua in comanda, cu ochii pe niste aparate si pe geam. daca partea cu cafeaua o pricep, restul mi-e total de neinteles. un prieten de pe-aici, care ocupa scaunul in cele patru ore de dinaintea mea, zice ca el a ajuns la concluzia ca exista fara doar si poate o legatura intre statul planton si bunastarea sa. cica atunci cand sta acasa si se uita pe geam, cu o cana in mana, nu-i intra nici un ban in cont.
    asa ca e important tare unde-ti bei cafeaua…

    mecanic de locomotiva 2 mai 2011 20:23 Răspunde
  • Simona, ma declar multumita de efectul produs! 🙂 Semanam, am bagat si eu de seama, dar tot cred ca nu mai sunt ce-am fost, dupa ultima experienta… 😀

    Cat despre IP-uri, nu-ti spun mare lucru, decat ca respectivul e „tehnologizat” suficient. 🙂 In acest moment sunt si eu capabila sa intru pe blog cu 3 IP-uri diferite (rar, dar am mai intrat si cu alt IP 🙂 ). Sunt insa convinsa ca m-as incurca in nick-uri! Dupa cum spuneam mai sus… 😀

    Anamaria 2 mai 2011 21:12 Răspunde
  • Dl Mecanic, ma bucur sa aflu pe unde umblati dvs atunci cand noi ne plimbam cu blocul. 😀

    Sunt de acord cu ultima ta afirmatie, este foarte important sa stai bine si sa stii pe unde esti atunci cand iti bei cafeaua. Si sunt fericita ca tie iti place cafeaua. Dupa cum observi, te-am trecut de la „dvs” la „tu” intr-un timp de-o fraza… 🙂
    Daca tot nu m-am lamurit cine esti (stii, eu m-am cam zgaltait in ultimii ani din viata si mi se invart in cap Nicusori cu fustita si mecanici cu baghete!) si, daca tot nu stiu cum sa-ti zic, totusi ma bucur ca aia pe vapor au si un mecanic de locomotiva. Just in case.

    Era sa uit: eu sunt nascuta la mare… 😀

    Anamaria 2 mai 2011 21:22 Răspunde
  • ODLM, ia te uita ce frumos ma striga dl mecanic… 🙂

    Anamaria 2 mai 2011 21:22 Răspunde
  • simone, aia cu kilometrajul in adancime a fost prea cutremuratoare. 🙂 🙂 cred ca romanul vrea sa para si el tragic, mai mult decat ii permite (r)ichterul. daca am fi dat pe OTV, tot o scoteam de o exclusivitate incendiara cu zdrobeala in adancime, dar si eu am ratat postul. 🙂
    Antena 3 vorbeste, oricum, in japoneza, zi si noapte, ce ar mai conta niste cifre umflate care sa te ingalbaneasca pe sticla dramei…
    eu, recunosc, dormind pe nesimtite, nu am ajuns la fata locului…..la ora pe care presa ar fi anuntat-o si mai fatidic decat a facut-o. astept sa vedem audientele. parca aud statistici: in data de 2 mai, trustul A3 a inregistrat nu stiu cat pe scara ei, de ti se urca, iar, piticii pe buimaceala. :)))))
    oricum, si eu cu ochii pe antena, m-am cutremurat la cifra asta…de 150. patul nu mi se misca, totul era la locul lui, si-mi imaginam cum se deschide gaura neagra de ma inhata pe nepusa stire. :))) cronica seismului ma tine si acum caci, din cate vad, am ajuns sa spun Obama Bin Laden, in loc de ce trebuie. 🙂

    tania 2 mai 2011 22:21 Răspunde
  • totusi, asa ca chestie, imi explica cineva cum poate cineva sa-si mai miste picioarele din locul in care-l prinde cutremurul pana sub tocul usii sau in alt adapost. recunosc spasit, nu l-am prins p-ala din ’77. de ala din ’90-91 cand o fi fost, n-are rost sa discutam, pana s-a prins lumea acoperisul de tabla al pietei nu zangane c-arunca copii tampiti cu pietre in ea se terminase tot. nici n-am avut timp sa ma prind c-a fost cutremur. insa cele din 2001 si din 2003 (sau 2004 ) m-au prin in bucuresti la et. 7 si, respectiv 8. am intepenit in locul in care eram in momentul in care a inceput clatinatul, in pat (in 2001, toceam pt examenele de vara- tangajul ala al patului fata-spate n-o sa-l uit niciodata; d-aia gandurile mele au virat spectaculos de la vecini si cosmaruri catre cutremur) si pe canapea (eram la o sueta de seara cu amicii; si-acum imi amintesc biblioteca masiva a gazdei aplecandu-se spectaculos in fata; n-a cazut; si azi ma mir). intepeneala d-aia de zici ca te-a turnat cineva in otel, fier-beton sau alt material asta de nu-l disloci asa cu una cu doua. pana si un copac poate fi scos din radacini mai usor. si nu m-am miscat din locul ala minute in sir (minim vreo 10) dupa ce s-a terminat toata tarasenia.

    ady 2 mai 2011 22:36 Răspunde
  • ady, eu am prins trei cutremure.
    in 77, ma purta mama in marsupiu si-mi miscam picioarele, ca voiam in lume. 🙂
    cel din 92, l-am trait cu spaima panicii din jur, de ma simteam fara picioare. parca a durat o vesnicie. noroc cu linistea, educatia si rabdarea alor mei. nu imi amintesc vreun adapost de refugiu, ci fuga in afara blocului, desi regulile antipanica te trimit pe sub mese si agatat de prima clanta.
    a mai fost cel din 89, cu o adancime atat de mare, incat, uneori, am impresia ca ne meritam soarta de acum. in cazul unui cutremur, Doamne Fereste, 23 de blocuri din orasul meu se duc in ruina, de niciun reporter nu mai apuca sa se gandeasca sa transmita in direct.
    so, ady, cred ca trebuie sa fii japonez sa te poti misca dintr-una asha loc, pana la tocul de care vorbesti tu. daca nu esti, zice-se, avem manuale cu: pasul 1, pasul 2…eu ash dona un leu ca la ateneu sa vad ca romanii se implica, serios, in educatia asta cu prevenirea unor astfel de socuri. dar n-o fac, pentru ca… nu suntem in stare.

    tania 2 mai 2011 22:52 Răspunde
  • Ia să-mi schimb eu IP-ul, să-mi asortez o fustiţă şi să fiu tânără şi frumoasă pentru un Mecanic cu fală!
    Anamaria, eu şi cu mine venim din creierul munţilor şi ne schimbăm IP-urile şi nick-urile din mersul trenurilor cu poza unui Mecanic pe coperta unu.

    Omuldelamunte 2 mai 2011 23:06 Răspunde
  • @McAnick- socotesc că n-ai fost lăsat să ajungi până în Danemarca cu o locomotivă cu aburi şi ai luat-o frumuşel cu nava prin Dardanele, Gibraltar pănă hăt în nord, la vikingi.
    Stăteai de cart la pupitrul de comandă şi ai vărsat cafeaua pe sex-tant, trăgând o concluzie deformată asupra adevărului goluţ, după care ţi-ai „mumrurat” în barbă că m-aş poticni şi-n alt nick şi-n alt IP, de sex opus.
    Nu, nu suntem aceeaşi, iar dacă ţii, venim la tine Nicuşor, de mână, ca s-o cunoşti pe Anamaria în toată splendoarea ei.
    Tu McAnick, eşti un şugubăţ dindărătul oglinzii şi, dacă te aranjează, te primesc cu braţele deschise şi la mine-n blog, care nu tremură pentru că-i din fier-beton de fi 18 şi ar duce o nevoie acerbă de un condei iute depănătoriu de snoave hazlii, ca să se mai întremeze la mansardă.

    Omuldelamunte 2 mai 2011 23:40 Răspunde
  • Draga Simona…ai un umor remarcabil si crede-ma, radiografiezi exact atat realitatea cat si ridicolul la care suntem martori cu sau fara voie…Eu n-am simtit cutremurul pt ca dormeam… M-as fi speriat ingrozitor…,pt ca cel mai frica imi este de cutremure…..Anamaria…si tu esti dementiala…Am ras asa cum nu m-a mai facut nimeni sa rad de mult timp.Ador oamenii destepti !Cat despre cutremur….pt noi cei care l-am prins pe cel din 77 care ne-a marcat puternic…ati aflat de teoria triunghiului sper…sa ne rostogolim incet pe langa un pat,unde se formeaza un triunghi care practic te-ar apara de eventualele tavane cazute formand un unghi mort…Ideea e ca nu m-am speriat de acest cutremur…si deci spre deosebire de voi il astept pe urmatorul sa intru in fibrilatii…

    oana 3 mai 2011 11:54 Răspunde
    • Oana, conform unui specialist, mai avem de asteptat urmatorul cutremur, iar conform altuia, vine curand, deci prognoza de beata. 😀

      Simona Catrina 3 mai 2011 15:58 Răspunde
  • Bine v-am gasit. Scuze de cratimele lipsa:) viteza de a ma ascunde sub tocul usii m-a facut sa uit o parte din semnele de punctuatie:))
    Mai batrani ? Din ce citesc nu vad scrieirile unui om batran. Nici macar scrisul nu pare unul tremurat:)
    Si totusi in casa lui Toma Caraagiu culmea, parca ca si un ultim omagiu adus marelui artist, o vaza cu flori pe o masa, intr-un colt al camerei, era parca nemiscata…..

    rashu' 3 mai 2011 12:40 Răspunde
  • @omul….. onorat de invitatie! incerc sa nu viu cu mana goala, ci cu randurile aranjate la patru ace. asadar, promit: n-ai sa vezi, dom’le, scris mai fain, aplecat putin spre dreapta, egal, rotund, aratand respect pentru ortografie si limba noastra-i o comoara. ca exercitiu (de penitenta) am scris pe tabla, de o suta de ori, „marmureanu murmurat-a a cutremur”. acu’, inainte sa postez ceva, agat pe nas monoclul critic, ma recitesc cu mare atentie, fara pic de ingaduinta si, inainte sa apas butonul cel fara de-ntoarcere, fac si-o rugaciune. sper sa fie de ajuns, nu de alta, dar poate ma spune careva lu’ nicusor, ca-l fac de ras. si mi-apare iar pe nepusa-masa, cine stie sub ce infatisare, de ma sparie si ma blochez definitiv, nu numa-n rime.
    @anamariasplendida: nu pot sa zic ca ma dau in vant dupa cafea, dar tocmai am terminat punga cu ceai de papadie, stii cum e: nimic nu te tine vesnic… si n-am de unde sa culeg papadie p-aici, ca e numai apa cat vezi cu ochii – asa e facut oceanul indian, prin partile astea – fara papadii…. ca sa-ti explic, compania pentru care cu onor trudesc a ajuns la concluzia ca ofiterii sai nu trebuie sa consume bauturi alcoolice pe perioada cat exista la bord si asta nu da fitze, ori fiindca ar putea sa dea peste bord de atata fericire, ci pentru ca marketing. am vazut o reclama cu mine in care se zicea ca daca imi dai containerul tau sa-l mut de ici -colo, eu promit sa-l livrez prompt, la timp, si in deplina sobrietate. fiindca ofiterul aflat sub steag albastru cu stelutza – pe perioada contractuala – nu bea, nu …., mananca putin si sanatos, doarme absolut suficient, e prieten cu mediul inconjurator, isi da viata pentru client si meserie si nu coboara prin porturi ca sa se ascunda in bodegi si locuri rau famate, ca alti marinari, de la concurenta. no, sir! yes, sir! o varianta de bautura ar fi ceva sucuri „de fructe” cu o chimie indoielnica si destul de anorganica pentru gusturile mele. asadar, cu voie sau fara de voie, sunt fericit sa beau cafeaua pe care o prepara cu maiestrie un dulap de 2/2. masinaria e foarte desteapta, tu nu trebuie decat sa o racordezi la apa si sa indesi punga cu boabe intr-o deschizatura situata la vreo 2 metri inaltime. danezii se mandresc tare cu piesa asta de inginerie suprema, cica e facuta la copenhaga, dupa un proiect original si cu acordul casei regale, are si o stampilutza care atesta ca regele a baut cafea facuta de robotzoiul asta si a ramas tare satisfacut. eu, roman fiind, crescut pe langa aragazul peste care nechezolul dadea in foc fix cand ma uitam o secunda pe geam, nu sunt tare impresionat, mai ales ca umplu comanda de boabe cand imi vine randul sa hranesc masinaria. orisicum, cred sincer ca in spatele usii din pastic masiv se ascunde un elf, sau vreo gudrun, fiindca din momentul in care pui cana in locasul special prevazut si pana cand incepe sa curga ceva cafea trec vreo 5 minute bune. si alta explicatie n-am, decat ca cineva care traieste dincolo trage la o vreme cu ochiul printr-o gaurica, sa vada daca a mai aparut vreo cana goala. si daca da, apoi ia niste bobitze, le rasneste manual, fierbe un ibric de apa, prepara, filtreaza si serveste. stii cum mi-am dat seama ca e ceva necurat la mijloc? pai, niciodata nu obtii aceeasi cantitate de cafea! nu dureaza de fiecare data 5 minute… uneori, ii trebuie 7 sau chiar 10….. nu primesti zahar mereu, semn ca elful mai si uita, ca orice om….
    mdap. deci, ce voiam sa zic este ca as bea si eu o bere cu cineva, sau un coniac….

    mecanic de locomotiva 3 mai 2011 15:07 Răspunde
  • Buna ziua, ma scuzati!… nu sunt din oras… stiti cumva cum ajung pe blogul Omuluidelamunte?…..

    mecanic de locomotiva 3 mai 2011 15:13 Răspunde
  • A! trebe doar sa dau click, multumesc….
    nu stiam eu de ce unii sunt scrisi cu albastru, iar alti muritori cu negru de rand…

    mecanic de locomotiva 3 mai 2011 15:15 Răspunde
  • sunt eu, mecanicul de locomotiva, mi-am schimbat nick-ul…
    e mai usor de tinut minte, acum.

    nick usor 3 mai 2011 15:17 Răspunde
    • Nick usor, e genial nickname-ul 😀 E reprezentativ pentru circumstante si ambiguitati.

      Simona Catrina 3 mai 2011 15:39 Răspunde
  • McAnick-este de ajuns să dai click pe nick-ul meu de deasupra.
    Toţi cei care comentează şi-şi trec un website viabil în căsuţa de comentarii, apar scris cu albastru, ceilalţi, cu negru.
    Te aştept din spatele uşii din” pastic” masiv, că eu am automat de bere cu cineva.

    Omuldelamunte 3 mai 2011 15:27 Răspunde
  • @McAnick- na, că te-ai descurcat singurel!

    Omuldelamunte 3 mai 2011 15:28 Răspunde
  • hehehe, iar m-am dat de-a dura, la mal! trebuie, mai nicusoarelor si nicusorilor sa ma intelegeti: m-am plictisit sa ma recitesc pe la jumatatea epistolei si n-am mai vazut „pastic”-ul ala….
    asta e….

    nick usor 3 mai 2011 15:58 Răspunde
  • acu’ m-am lamurit, un prieten din filipine mi-a dezvaluit un fapt: masina de cafea este facuta dupa un proiect filipinez de racheta spatiala… danezii l-au furat de la ei si, fiindca niciun hobbit n-a vrut sa urce la bord si sa plece in spatiu, l-au facut automat de cafea, fiindca pentru bere le trebuia ceva de 4/4. regele a lipit un sticker cu douwe egberts, dezlipit de pe o cutie de instant, direct pe „pastic”, ca sa arate frumos, si i-a aplicat o stampila. daca te uiti cu lupa, cum am facut eu adineauri, poti sa vezi ce scrie, de fapt, pe stampila aia:” sweden, here we are, looking down at you from the moon, nanananaahhh”.
    asadar, s-a dovedit ca m-am inselat, masinaria e o masinarie si atat… nu e nimeni inauntru care face cafeaua….
    e doar un robot care face cafea…
    mda… naspa….

    nick usor 3 mai 2011 16:16 Răspunde
  • Simona, ia uite ce-am reusit: mi-a scris mecanicul usor! 🙂 Asa, un ravas mititel… 🙂 Nici nu m-a ametit … Deloc!

    Anamaria 3 mai 2011 22:24 Răspunde
  • Nick usor, mecanic-reparator de masini de cafea, eu am mai multe nelamuriri in viata, pe care inca nu le-am solutionat.
    Tre’ sa le rezolv cat de curand pe urmatoarele: au fost oameni pe luna sau nu?, unde se duc lebedele negre?, cum de-au trait fericiti Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana?, numele Mioara inseamna ce cred eu ca inseamna?, acele 2 sau mai multe falii se intalnesc pe sub blocul Simonei?, cartea „Universul intr-o coaja de nuca” e roman sau nu? si pot s-o tin asa mult si bine!
    Astora li s-a mai adaugat una: tu poti scrie pe orice tema?? 🙂 Vad ca te distreaza mult cafeaua, ceea ce nu poate decat sa ma bucure pt ca nu pricep eu de ce lumea bea ceai negru. Ia te uite! Inca o problema de rezolvat!
    Stii, oi fi eu splendida, da’ mi se invart ochii in cap ca la masinile (hop si eu! tot despre masini vorbesc!!) de la Las Vegas. Si asta numai si numai dupa ce te-am citit pe tine. Simt cum ma zgaltai pe Ocenul Indian si voi concluziona ca bataiala de 5.5/4.9 n-a fost nimic pe langa efectul produs de masinaria de 2/2 aprobabata regal si hranita bine cu o cultura de boabe de cafea (probabil, des!).
    Vreau si eu una!

    Anamaria 3 mai 2011 22:44 Răspunde
  • Oana, esti prea draguta! 🙂

    Anamaria 3 mai 2011 22:48 Răspunde
  • Tania, avem acelasi „fel” de amintiri din fix aceeasi ani! Exista o singura concluzie! 🙂

    Anamaria 3 mai 2011 22:49 Răspunde
  • da, sunteti gemene! :)))

    un trecator 3 mai 2011 22:57 Răspunde
  • Bravoo! 😀 si verisoare cu tine!

    Anamaria 3 mai 2011 23:12 Răspunde
  • Anamaria, vrei o cultură de boabe de cafea sau numai o boabă de cafea?
    Nick Uşor are o pungă cu minuni: nişte danezi au furat un proiect de 2 pe 2 de la filipinezi, care au scris pe un dulap de „pastic” chinezesc către suedezi, ceva în englezi.
    Păi să nu te minunezi la câte popoare vezi?!
    McANick, mai ai bere fără guler, sau ai golit un 4 pe 4 întreg?

    Omuldelamunte 3 mai 2011 23:27 Răspunde
  • asha deci. 🙂 banuiam eu ca pe aici am ceva rude, dar nici sa le gasesc tocmai printre cutremure. 🙂
    ce nick ushor ti-ai gasit, mecanicule. 🙂 entuziasmul tau imi aminteste de Ana. Ana-Bell, pe unde esti?
    anamaria, un trecator, apropo de gemeni, am vazut recent un film revoltator, dar extraordinar de bine realizat, intitulat chiar asha. vi-l recomand.
    http://www.youtube.com/watch?v=-ExCthgpKR4

    tania 3 mai 2011 23:45 Răspunde
  • Vă recomand şi eu filmul „Das Leben der Anderen”, vorbit în germană şi subtitrat în engleză.
    Este o teroare trăită de mulţi dintre noi.
    Pentru a vă face o idee, IMDB îl notează cu 8,5 comparativ cu 8,4 pentru filmul „The King’s Speech”.
    Dau şi un link:
    http://thepiratebay.org/torrent/6158096/The_Lives_Of_Others_%5BDas_Leben_Der_Anderen%5D.2006.BRRip.XviD-VLiS

    Omuldelamunte 4 mai 2011 0:47 Răspunde
  • @(mai,)omule: concluziile tale imi (pre)schimba de fiecare data punctul de vedere cu un soi de ninsoare de puncte de vedere. si unde eu cred ca eram in control, ca intelesesem, in sfarsit, cum stau lucrurile si aveam „za rait ansar” iata ca vine unul de la munte si ma pune iar pe ganduri. mdap, pana la urma, lucrurile nu-s simple, daca stai si intrebi lumea… vin realitati ciudate, multicolore si transnationale, fix cand crezi ca doar te zgaiesti la o simpla masina spatiala de facut cafea. am vizitat si blogul, atat cat legatura asta blestemata la internet, prin satelit, mi-a dat voie. am comentarii, normal, dar e asa de mult de zis, incat mai bine vorbesc in guler. eu m-am nascut cu un usor grad de retard, asa cred, la modul absolut sincer vorbind… apoi, nici pe drum n-am acumulat prea multe, fiind ocupat sa ma uit pe cer. de cate ori e vorba de chestii grele, precum carti si filme pe care musai-trebuie-sa-le-fi-citit/vazut-in-viata, ma apuca un soi de sfarseala si-mi doresc sa plantez porumb, ca si cultura generala, ori sa plimb mioare (dap, anamaria, mioara chiar de acolo vine si chiar aia inseamna, aveam o vecina care se chema, direct, „oitza gheorghe”, in buletin – era buna prietena cu mesutza androne, o alta fata nascuta sub o zodie ciudata…. cum? …nu stiu daca mesutza e diminutivul de la masa… iar pui intrebari de-astea?!…). so, ca sa trag o concluzie la ocolisul de mai sus: omuledelamunte, citesc blogul tau si, la momentul la care o sa am ceva interesant de spus, o sa ma abtin, hehehe, ca sa nu stric frumoasa asezare… acum, mi-a trebuit destul curaj ca sa intru la simona in casa… nu mai am inima sa scriu si acolo. de exemplu, am trecut pe la alice nastase si-am lasat niste mototoale (?!, ce e aia „mototoale”, mah?!) de hartie pe jos, si n-am mai apucat nici sa-mi cer scuze… si nici n-am facut-o din rautate, ci fiindca sunt cam prost. in fine, inchei aici darea de seama pe fatza…
    @anamaria: ai intrebari grele, existentiale, la care nici google nu stie un raspuns corect, cinstit. am intrat eu acolo cu „lebede negre incotro” si am primit un milion si ceva de raspunsuri, deci e clar ca nu exista UN raspuns la ce te framanta. nici nu vreau sa ma gandesc ce iese daca intrebi de oamenii de pe luna. in mod cert o sa fie si ceva haios legat de „mooning”, if ya know wadda mean… asa, o sa ajungi la ce ma chinuie pe mine. dintre toate natiile de pe planeta, oare danezii or fi fost special conceputi pentru „exercitiul” respectiv? fiindca, fratele meu!, n-am vazut nicaieri dosuri mai albe! suntem in indian de o saptamana si fiintele astea laptoase, intinse de-a dreptul pe coverta, nu reusesc sa faca din ultraviolete decat si mai multe alunitze. vezi, am si eu nelamuririle mele….
    ar mai fi cateva: de ce „aventurile lui habarnam” este considerata a fi o carte marunta, pentru copii? de ce filmul „the fall”, facut in 2007 a trecut neobservat de mine pana in decembrie 2010? de ce nu vor furnicile sa zboare cu avioanele mele de hartie? de ce imi plac rusii, muzica, aeroplanele, femeile, dansurile si masinile lor? de ce nu va place, mah, oameni buni „life aquatic – with steve zissou”? de ce exista DOAR femei si barbati si nu ne putem noi bucura de o varietate de sexe, asa cum ne bucuram de milioane de specii de vietuitoare, multe dintre ele necatalogate? de ce facem cataloage ordonate alfabetic? de ce sunt mai multe alfabete? cine ne-a invatat despre „mai multe” si „mai putine” – so, de ce numaram toti la fel si nu numara japonezii numai din doi in doi? vezi? daca tu raspunzi la intrebarea aia cu sexele, iti dau ce vrei tu, fiindca inseamna ca exista cineva care l-a prins pe Dumnezeu de un picior (cu matza-n sac).

    nick usor 4 mai 2011 14:15 Răspunde
  • McAnick- majoritatea milioanelor de vieţuitoare au două sexe ( cu excepţia şosetelor unisex, vestelor unisex, umbrelelor unisex şi ar mai fi câteva): există broscoiul şi broscuţa, răţoiul şi răţuşca, bărbatul şi femeia. Deci sexele sunt două (altă excepţie, câteva nevertebrate asexuate) la milioanele de specii, numai unele substantive au şi genul neutru, la singular fiind bărbat şi la plural, femei.
    Milioane de sexe? Şi ce-am putea face cu atâtea? Nici n-am şti la ce să ne repezim…

    Omuldelamunte 4 mai 2011 15:47 Răspunde
  • vezi, mai omule, ca ai prins esenta? ne-am repezi care incotro, n-am mai imparti vesnic aceleasi (neuitatele) femei. femeia s-ar „demonetiza” si, deci, n-ar mai avea parte de demonizare.
    eu visez sa eliberez barbatii si femeile de sexul feminin.
    cat despre neutru, nu suntem ingeri.

    nick usor 4 mai 2011 15:58 Răspunde
  • bai, voi ati vazut ce-am zis??? adevarul se ascunde prin(tre) cuvinte: demoniza-demonetizare. sa mai zici tu ca banul nu e ochiul….

    nick usor 4 mai 2011 16:03 Răspunde
  • cuvintele se inmultesc ca fractalii… ca arborele genealogic la o familie de soareci. si oameni.

    nick usor 4 mai 2011 16:05 Răspunde
  • ma tot uit in ochii anamariei si nu stiu cand sa apas butonul. mi-e sa nu pice pe $ $, in loc de doua cirese.

    nick usor 4 mai 2011 16:10 Răspunde
  • Nick Uşor- ca să câştigi îţi trebuie trei cireşe, ori, Anamaria n-are!

    Omuldelamunte 4 mai 2011 18:52 Răspunde
  • Asa e, confirm! N-am 3 cirese!

    Anamaria 4 mai 2011 22:01 Răspunde
  • ana, ma bucur ca nu te-ai suparat pentru abordarea mea, evident misogina, a ochilor tai doi. cat despre al treilea, zicea cineva ca toti il avem, da’-l tinem inchis, de frica, nepasare sau din lipsa de antrenament, asta in functie de biserica unde suntem dusi.
    by the way, alta intrebare, iscata de treaba asta cu trei ochi: am vazut in niste desene animate, parca, niste extraterestri care aveau cate trei ochi. si clipeau „randomly” din ei. adica fiecare ochi clipea independent de ailalti doi si era asa o clipocire de ochi incat aveai impresia ca fiintele alea doar cu asta se ocupa, cu clipitul. si am stat si m-am uitat special la ei, sa vad, se intampla oare, la un inteval de timp dat, ca doi ochi sa clipesca in acelasi timp, ori, poate, chiar toti trei deodata? insa desenul ala animat se ocupa de alt subiect si extraterestrii nu au stat suficient in cadru astfel incat sa-i prind clipind cum facem noi oamenii, cu ambii ochi odata, macar. asa, asta era intrebarea: noi de ce clipim sincronizat? e softul care face posibil lucrul asta, foarte rudimentar? creierul uman n-ar fi suportat o subrutina mai generoasa, adica programul ar fi ocupat prea multa memorie, fara rost? sau nu conteaza, oricum? ori, e ca sa stim cand facem unul catre altul, sugubatz, cu ochiul?

    nick usor 4 mai 2011 22:52 Răspunde
  • aaaa… cred ca mi-a picat fisa!
    cumva ana are apples?

    nick usor 4 mai 2011 22:53 Răspunde
  • @omul… am inteles, dom’le, „amenintarea”, :). nu pot sa castig si nici nu aveam o reala intentie sa apas butoane. repet, a fost un intermezzo misogin.

    nick usor 4 mai 2011 22:57 Răspunde
  • Nu, aceasta Ana n-are apples. Si nici cirese. Eu doar o vizitez pe Ana cu apples, desi azi am tras chiulul. 🙂
    Ana asta munceste in aceasta clipa de ii sar si ceilalti ochi pe care vad ca ii adaugi alora doi, naturali. Desi, poate m-ar ajuta sa scriu mai repede….
    De aceea nu am inca timp sa incerc un raspuns la intrebarile existentiale, dar revin. Promit. 🙂
    P.S. Total de acord cu revigorarea statutului lui Habarnam. Ce l-am mai iubit…. Asa era de albastra si frumoasa cartea aceea… 🙂
    P.P.S. Nu ma stresez eu pt intermezzo misogin… Ei, daca era un „opera intermezzo”, alta era viata!

    Anamaria 4 mai 2011 23:29 Răspunde
  • Nick Uşor- „Ana are apples” este prima propoziţie învăţată de copiii de la Şcoala Americană din Pipera, pentru că teacher nu ştie, încă, cum se spune în româneşte „mere”, dar o să înveţe de la copii. Este o propoziţie româno-americană vorbită şi de românii din SUA. În primii ani la magazine şi mai apoi, constant, între ei.
    Anamaria este de sine stătătoare şi chiar şi la acest ceas stă cu burta pe carte şi cu ochii mari la slove mici.
    Ştii ceva de Thomas? Glumeţii se ascund o vreme, la derută, pe la prinţul Hamlet prin ogradă.

    Omuldelamunte 5 mai 2011 1:16 Răspunde
  • thomas si omuldelamuntelevrajit.
    nu stiu nimic de thomas si nici prea multe DESPRE dansul…
    tare faza cu teacher-ul. e de retinut ca ai nostri nu se lasa pana nu zic si americanii „mere”.

    nick usor 5 mai 2011 11:19 Răspunde
  • draga Simona, eu imi organizez nunta, care va fi pe 14 mai..sunt cam chiuana in ultima vreme, ce-i drept, cu toate ca incerc sa ma mai uit la o stire. Eu acum aflu de la tine de cutremurul asta si sunt tare suprinsa! cand citeam inceputul articolului, ma gandeam ca te referi la un cutremur mai vechi, nu la unul atat de recent…Mi-am intrebat si eu colegii de birou si da, deci a fost cutremur zilele trecute :D:D
    Ma simt ca intr-un univers paralel :)))

    Adnya 5 mai 2011 11:36 Răspunde
  • adnya, cateodata, cand se misca patul si te ia ameteala, e chiar cutremur adevarat. in fine, dupa nunta o sa fiti din ce in ce mai receptivi la ce se intampla cu lumea, pe-afara…

    nick usor 5 mai 2011 15:33 Răspunde
  • @Adnya, o nunta e mai ceva decat un 6,9 pe Richter. Tremurici minunat ! Si, pt a avea un recul cultural asupra relatiei îti amintesc sloganul peripateticienelor : «Sa ai un sot înseamna sa ai acelasi client toata viata !» 🙂
    @ODLMlui Venus,
    O fantoma bantuie, dupa cum stii 🙁 Eh, daca as sti o sutime din informatica pe care tu o manevrezi ca un stapan de harem, n-as mai visa la un stagiu de 2,0 pt fantome sau as castiga destul timp ca sa ma prezint mai des în Simona Land. Unde observ o tendinta spre usoara masculinizare 😀 Un cadou senzual pt tine, de buna aducere aminte:
    https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=VLGc34kFxTI
    @nick usor, nici eu nu stiu multe DESPRE mine. Tu se pare ca stii ceva, spune-mi si mie ce 😛
    @tania, asa e, AcZ aducea lumina de paste în fiecare zi lucratoare pe intervalul simonesc. Pt ea si pt tine :
    The Morning Benders – Oh Annie
    http://www.youtube.com/watch?v=_2cRcdQpCCc
    WE sfatos, mumos si bucuros tuturor !

    Thomas Man 5 mai 2011 17:56 Răspunde
  • brumys1 5 mai 2011 19:27 Răspunde
  • @Thomas- mulţumesc pentru Nicole Simone, unduitoare extra şi cu voce şoptită ca pentru a scoate dracii la suprafaţă.
    Eu am şi o altă Nicole în sertarul cu delicatese:
    https://www.youtube.com/watch?v=t-vTaktsUSw&feature=player_embedded

    @Tania- mare dreptate ai cu Ana-Bell. A dispărut şi nici nu ne mai citeşte, pentru că altfel n-ar rezista. Ar avea ea ceva de spus. Mereu avea.

    Omuldelamunte 5 mai 2011 22:19 Răspunde
  • hehehe, thomas, atat stiu: ca ai umor, la scris… ma tot uit la „6,9 pe richter” si invat incet-incet ca exista metode subtile ca sa treci cenzura. totul e sa fii stapan pe virgulele tale…
    cat despre un eventual matriarhat pe aici, as fi bucuros, dar nu se poate. simona doar scapara chibritul si fuge, adnya a trecut numai ca sa ne-anunte ca pe 14 mai se produce o schimbare de stare civila, anamaria ‘s working her eyes off, oana…, tania…, iris…
    fetele au treaba lor, care e diferita – e tot ce stiu eu despre ele…

    nick usor 5 mai 2011 22:38 Răspunde
  • Ai privirea scaparatoare, nick usor 🙂 , ai vazut bine ca virgulele sunt unduitoare 😛
    ODLMV, i-am facut o cantare AcZ, s-ar putea sa o auda maine dimineata 🙂 Mersi de nicoale.
    Si pt ca suntem între noi, singuri pe pajiste – parca si brumys1 (multumesc de urare !) e cu emisfere albastre (sau ma însel ?) – si nu ne vad fetele, furate deja de aromele week-endului, sa ne orientam (pt moment ! ) la solutii alternative 😀 :
    http://www.youtube.com/watch?v=FYTQU4KvhJM

    Thomas Man 5 mai 2011 23:23 Răspunde
  • ODML, asha cred si eu. Ca, din motive obiective, nu a mai deschis-o pe simone. Bine, mai sunt cele alte exemple de…WANTED, carora le duc, sincer, lipsa pe aici si nici nu-mi amintesc de coada vreunui richter în zonă. de Ana mi-e sincer dor si de cafeaua ei. si de Iana sau blanca, LM etc.
    ori oi fi eu mai nostalgica in ziua de ieri, in locul azi-ului. 🙂

    tania 5 mai 2011 23:24 Răspunde
  • TM, aia cu Cadoul senzual, asha…ca de la barbat la barbat, m-a dat gata. 🙂

    Un Tudor Gheorghe pt voi, ca prea nu m-am saturat de el vreo trei zile:
    http://www.youtube.com/watch?v=_nFK9D6EyP4&feature=related

    tania 5 mai 2011 23:29 Răspunde
  • @Thomas- Olly Murs şi-a construit mulajul din decupări ziaristice lipite cu pap şi atât a drăgănit-o pe Rose încât, inevitabil, spre sfârşit, a căpătat viaţă.
    Poţi construi femeia cu forme ideale pe calapodul tău, dar sufletul, cum îi montezi sufletul care emite buburuze?
    Mulajul se mai strică de la ploaie, de la soare, de la vânt , dar în cele din urmă, rămâi cu emiţătorul de buburuze pe care să-l mângâi o viaţă. Aşa arată împlinirea…

    Omuldelamunte 6 mai 2011 9:56 Răspunde
  • @Tania Simone (Nicole) te-a dat gata ? Primul pas spre coming out ? 😀
    Asa e, nostalghia ne da tarcoale de ne-ameteste 🙁 Cu prenumele ce-ai numit si ne-ai si centrifugit ! 😛

    @ODLMV, frumoasa povestea ta cu buburuze ! Mai ales pt cei care au prins spiel-ul si si-au „tras” receptor de buburuze !

    WE buburuzator !

    Thomas Man 6 mai 2011 19:13 Răspunde
  • Mai, voi sunteti cam tristi si singurei! Hai, fruntea sus! Ana-bell apare ea, asa sper si eu.

    @Nick usor: raportez ca mi-s ochii obositi de-atata munca. Nu-mi vine sa cred ca am terminat…o parte! Maine recuperez. Intentionez sa-mi duc ochii sariti si care clipesc simentric (dar nu-s foarte sigura!) sa vada muntele. 🙂 Imi pare rau ca ai tai vad ape si ape si ape…
    Nu stiu sa raspund la intrebarea cu sexele…mai meditez. Cat despre furnici, cred ca nu le convine sa zboare cu avionul tau de hartie pentru ca ar vrea sa-l duca ele in spate. Sa se mai plimbe si avionul, ce zici?

    @Tania: eu nu pricep ce zici tu acolo, ma fac ca nu vad bine. 🙂 Tudor Gheorghe imi place mult, am ascultat zilele acestea o melodie descoperita tot pe-aici:
    http://www.youtube.com/watch?v=LdRpDbuyxVQ

    @ODLM: pana la urma, Nick usor/mecanic este Thomas? Iar mi se invart ochii …

    Anamaria 6 mai 2011 23:34 Răspunde
  • Cutremuraşul nocturno-matinal a dezmorţit, se pare, multe taste, dar altele noi nu prea a atras.
    Să lămurim însă, pentru cei care mai au îndoieli în urma aversei de comentarii de mai sus: Mecanicul de locomotivă, care uneori sclipeşte (nu preget să apăs pe aceste cuvinte 😉 ), devenit apoi Nick usor („nickname genial, reprezentativ pentru circumstanţe şi ambiguităţi” – !!!) nu este Nicuşor.
    Într-adevăr, IP-urile nu sunt dovezi imbatabile, fapt recunoscut până şi de instanţele americane. E şi mai greu de dovedit că eu am IP-urile mele şi dl. MecaNick are IP-urile sale. Nicuşor este deci Nicuşor, chiar dacă uneori, sau în unele privinţe, cineva mai poate semăna cu el. Pe de altă parte, Nicuşor este măgulit de această întâmplare, care dovedeşte că rândurile sale presărate pe aici au devenit un soi de „mini-etalon”, un „punct de referinţă comentaristic” la care pot fi raportaţi alţi scriitoraşi de blog. Întrucât sunt sensibil la orice gând care mă slăveşte, de bucuria acestei recunoaşteri voi da pe gât o stacană de vin roşu. Vă voi pomeni apoi în gând, pe rând: Simona, pentru cutremuraşul legat de televizoraş (şi nu de whisiki, cum şi-ar fi dorit 🙂 ), MecaNick, pentru strădaniile sale blogo-scriitoriceşti, Thomas şi Omdlmunte, pentru persistenţa lor la curtea Simonei… Cei ne-amintiţi aici vor figura pe lista unei alte stacane…

    Nicuşor
    necutremuratul

    Nicuşor 7 mai 2011 14:43 Răspunde
  • iata, doamnelor si domnilor, cum, din lumea de dincolo de indoieli, oarecum la ceas tarziu si c-o semnatura ce cara un adagiu o clipita cam intunecat, a venit sa poarte lampa, sa ne lumineze rampa, nicusor adevarat.
    eliberat de falsele-acuzatii, IP-ul eu va fi iarasi ce-a fost, ba chiar mai mult decat atat.
    caci ma gandesc sa renunt la locomotiva asta care a creat atata aburi pentru nimic si sa ma semnez, cateva falii mai jos, in cautare de profunzime,
    al dumneavoastra,
    cutremurasul cel viteaz.

    mecanic de locomotiva iar 7 mai 2011 17:40 Răspunde
  • Doamne, ce m-am mai distrat… Asta da inspiratie…
    Si eu am trecut printr-un moment cutremurator de bine simtit… Era 2 dimineata, doar ce atipisem. Si, cum am obiceiul sa dorm pe burta, am simtit cum tremur toata, am sarit ca arsa, cu ochii la patutul puiului meu care dormea dus, din fericire, desi patul dansa vals, si, pana sa il trezesc pe sotul meu din sforaitul hotarat, caci e italian si nu imi aminteam exact nici cuvantul din dotare, se sfarsise… Se intampla acum 2 ani langa Roma, In Abruzzo…

    Camelia 7 mai 2011 23:56 Răspunde
  • Măi băieţi, măi! Ce mai semănaţi voi la stil şi cum punctaţi cuvintele, de-ai zice că-i unul…
    Sunt atât de derutat încât mă întreb şi eu acum cine sunt.
    Când faceţi ca trenul, când duceţi bărdaca la gură, când mai puneţi o muzică de-o zbănţuială elevată…
    Mă duc să mă culc. Sunt luat de cap. Mi-a scăzut Ph-ul din minte.

    Omuldelamunte 8 mai 2011 0:11 Răspunde
  • Nicusor, sa ma scuzi. Unicitate fiintei tale este de netagaduit. Nu stiu ce-o fi fost in mintea mea cutremurata zdravan! 🙂

    Anamaria 8 mai 2011 0:53 Răspunde
  • jos cenzura! :), daca-mi permiteti strigatura…
    pai, de ce? pai, fiindca reusisem sa fiu primul care-l intampina pe Nicusor Adevarat, si asta nu oricum, ci cu o rima indrazneata si bine nimerita, care era. multumit de scriere, am apasat „submit comment” si-am vazut ca mesajul meu asteapta ceva moderatie, eu semnand opera sub pseudonimul de la acea ora tarzie din capul meu. asadar fiind de nerecunoscut… nici prin gand nu mi-a trecut ca moderatia aia poate sa reduca la tacere un mesaj nevinovat de bun (re)venit. in fine… o fi de la niste IP-uri aflate pentru scurt moment in oarece conflict.
    bref: salut revenirea din lumea de dincolo de aparente a domnului nostru, al tuturor, Nicusor! evenimentul imi provoaca, la modul sincer, o senzatie de uimitoare imponderabilitate – mai vulgar spus, ma simt usurat, doamnelor si domnilor! chiar daca o umbra de intuneric tot imi pare ca razbate din (oarecum) nefericita alegere a cuvantului ce sade mai jos de inconfundabila-celebra-semnatura: „Nicusor”.
    in fine, eu voi putea fi iarasi ce-am fost, ba poate si mai mult decat atat.
    caci, stimate fetze, in cautare de mai multa profunzime, ma voi muta cateva falii mai jos si, de astazi si pana la o data ce va fi anuntata in prealabil, ma semnez
    cu respect
    cutremurasul cel viteaz.

    mecanic de locomotiva 8 mai 2011 12:21 Răspunde
  • anamaria, ai comis-o!
    „unicitate” – scris astfel – darama tot ce ai scris tu dupe aia… e diferenta dintre „mihai viteaz” si „mihai viteazUL”.
    acum, ai vazut ce-ai facut?! a?! ai spart vaza de china, ai dat cu niste lucruri in fasole, ai facut steagul servetel…
    in fine, sa acuzam de aceasta nehotarare ortografica natura feminina sau oboseala acumulata facand bine jumatate de treaba, cu care te laudai la un moment dat.
    (ceva imi spune ca munca ta e legata de balante contabile, situatii financiare …)

    cutremurasul cel viteaz 8 mai 2011 12:36 Răspunde
  • cutremurasul cel viteaz, mecanicul de locomotiva, nick usor, nickusor etcetera.
    barbatii de aici incep a-shi pierde din identitatea fantomatica?

    richTera 8 mai 2011 20:40 Răspunde
  • ei, richTera, ai grija…
    ma faci sa ma semnez, spre aiureala generala, FanThomas Man.

    cutremurasul cel viteaz 8 mai 2011 22:33 Răspunde
  • maaaa….
    catrina simona, de ce faci de-astea?!
    a aparut comentariul ala care lipsea! sa vezi minune, cenzura nu mai e sau nici n-a fost – poate doar in cap la mine…
    nick usor arata prost, copiindu-se pe sine.

    cutremurasul cel viteaz 8 mai 2011 22:46 Răspunde
  • Nu stiu eu cine este si Cutremurasul asta, dar are dreptate! 🙂 Acum am vazut ce-am scris, intentia era alta…As putea spune ca ora „conceperii” operei este de vina (ora 1), dar nu-i adevarat. De vreo 2 zile imi tremura mainele pe taste si mananc litere, adaug unele pe unde nu trebuie, inversez altele, mananc si spatii intre cuvinte… Batranetea, ce sa-i faci! Nu pot scapa de ea!
    Noroc cu un domn galant care imi mai da si mie spatii. 🙂

    Si, ca sa te lamuresc, sa stii ca daca exista ceva pe lumea asta la care sunt tuta rau de tot si din care nu pricep nimic, ala e domeniul contabil! Nici cu cel financiar nu stau mai bine! Si, desi am insomnii, dorm bustean cand mi se pune Ziarul Financiar in fata! 😀

    Eu zic ca-i bine ca nu iti castigi painea din ghicit. 🙂 Nu de alta, dar daca te apuci sa te prezici singur, fugim cu totii din casa si degeram prin parcuri degeaba. 🙂

    Anamaria 8 mai 2011 23:02 Răspunde
  • Croitoraşul cel Viteaz îşi brodase un brâu pe care scria „Şapte dintr-o lovitură”.
    Până acum am identificat şase nick-uri, care mai de care mai hermeneutic. A mai rămas doar unu…deşi dacă-l adunăm şi pe cel din trecut, sunt şapte.
    Cel puţin unul dintre ei îşi dă bineţe singur. Io râd de se scutură pijamaua.

    Omuldelamunte 8 mai 2011 23:16 Răspunde
  • eu propun sa ne aliniem, ca apoi sa ne numaram. 🙂
    ramane cine scapa de sub daramaturile…tangoului: 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=taoZU50Xoj0

    tania 9 mai 2011 0:02 Răspunde
  • Nick-usor tinde spre 10, care și-i intrece…Ană are, zidul e solid, că doar e pe pagina Simonei, si nici iarba nu-i place dragutului bace ;), altfel nu ne prea explicam nici pasivele dar mai ales activele din balantele contabilicesti ale domnului :D. Atentie Nick, să nu dea cu zecimale că o luăm de la capăt :))

    brumys1 9 mai 2011 4:58 Răspunde
  • Tania, mari fan Tango, cu toții pe aici.
    http://www.youtube.com/watch?v=NoDSuNUILH8 – pentru conformitate 😀
    Buna dimineața! O săptămână faină tuturor! 🙂

    brumys1 9 mai 2011 5:01 Răspunde
  • Io am dormit dusa :D… pe propriu-mi Patalli :))

    hot-varza 9 mai 2011 11:02 Răspunde
  • N-am înteles mai nimic din dezbaterea asta identitara. Va tr sa-mi procur un Who’s Who.
    Dupa romantismul retro de mai sus, putina inghetata pe bat de azi :
    http://www.youtube.com/watch?v=3FsvMyQeC-Q&oref=http%3A%2F%2Felbo.ws%2Fvideo%2F3FsvMyQeC-Q%2F&has_verified=1

    Thomas Man 9 mai 2011 20:47 Răspunde
  • TM, don’t worry! tu ai fost asa de original atunci cu schimbarea de nick. imi pare sincer rau ca m-am suparat atunci pe tine. cind vad mascarada asta aici… imi vine raul.. de apa mare.

    iana 9 mai 2011 21:35 Răspunde
  • TM, mai degraba un …Whois Who, hehehe.

    si ii dau dreptate ianei, luand „mascarada” nu la modul ludic, ci ca pe un avertisment dat de un om matur, caruia nu-i plac apele adanci, pre cum ca uneori prea mult ras da in plans.
    asadar, aman replicile pentru brumys, anamaria, odlm, tania… pentru o alta zguduitoare ocazie.
    sa lasam barca sa lunece lin, sa trecem soptit, sa nu mai facem valuri…
    poate cineva doreste sa-si duca somnul ala intrerupt de raul de sub noi la bun sfarsit.

    cutremurasul cel viteaz 9 mai 2011 22:25 Răspunde
  • cutremurashule, esti pe dos. noua, oamenilor maturi, ne plac apele adanci, dar tocmai prin vaslele lor nu prea reusesti sa te cutremuri tu. scrii bine spre excelent, dar, in final, parca tot nu spui mai nimic. asha am o impresie. esti atat de ghidush, ca-ti place in primul rand tie. tot nu-i rau. 🙂 esti in forma mai mereu. dar unde-i fondul?
    iana, scuze ca am raspuns in al tau loc.

    tania 9 mai 2011 22:44 Răspunde
  • 7 dintr-o lovitura, cutremurashule, n-ai ce-i face, sorgintea de poveste ne blagosloveste (pe capete) 🙂
    Iana, da, rau. Reciproc ! 😀
    În acest an de catran, portii mici de fun cu mustar (ca doar nu ne-om încrunta la infinit) :
    http://www.youtube.com/watch?v=GI6CfKcMhjY

    Thomas Man 10 mai 2011 12:35 Răspunde
  • tania, printr-o asociatie ciudata de „obiecte”, la comentariul tau mi s-a nazarit ca aud acorduri din „cantecul vaslasului de pe volga”… o fi de la numele tau, in original scris cu „R” intors si de la vaslele pe care le aminteai? sau ma bantuie trecutul nostru recent, al amandorura, indiferent de varsta? vorbesc despre trecutul ala romanesc plin de valori rasturnate, din ai carui 50 de ani mai fiecare individ de pe aici a prins ceva rugina pe suflet ori caracter…
    liber de orice factiune sau sindicat, incerc sa ma cert si sa ma iubesc cu toata lumea. daca forma mea goala de vreun continut si mastile cu felurite nume dau morii apa, misiunea mea s-a scris si s-a semnat.
    fireste, nu-ndraznesc sa cred ca spun altceva decat vorbe goale. sa ne-ntelegem. daca as fi avut ceva interesant de comunicat as fi scris o carte, nu comentarii pe un blog al altcuiva.
    as fi scris pentru o lume-ntreaga, ci nu pentru domnia voastra.

    cutremurasul cel viteaz 10 mai 2011 12:46 Răspunde
  • nu reusesc sa vad link-urile lui thomas man, si am impresia ca-mi scapa lucruri importante. e de vina legatura asta foarte subtire dintre noi, o simpla atza, pe care se insira nenumaratii sateliti. cand ajung acasa, promit sa dau la schimb niste fado portughez de ultima generatie.
    uite, ca si explicatie, ce ma anima:
    http://www.youtube.com/watch?v=ETEVBrGZiHg

    cutremurasul cel viteaz 10 mai 2011 12:59 Răspunde
  • cutremurashule, te-am priceput. chestiunea cu R intors mai putin.
    iar asta cu sa „ma iubesc cu toata lumea” imi suna ca din limbajul tinerelor sentimentale de prin licee, care vor sa iubeasca oricum, dar sa iubeasca.
    acum, doar nu te-am rugat sa scrii pentru mine, iar daca nu am reusit sa ma opresc asupra textelor tale hilare, doar n-o fi vreo vina a nu shtiu cui. n-am banuit ca te ofensezi atat de tare.
    asta cu „interesantul”…ramane la aprecierea ta, fireste. totushi, cui nu-i plac mesajele interesante dintr-un blog? daca fiecare ar scrie o carte, cand au ceva interesant de comunicat, multi am manca hartie pe paine si am baga copacii in criza. 🙂

    tania 11 mai 2011 14:08 Răspunde
  • (scuzati greselile elementare) pfu!

    tania 11 mai 2011 14:09 Răspunde
  • @Tania- „R” întors, nu cu haida-n sus, ci în oglindă, în ruseşte se citeşte „ia”, deci numele tău, „TanIA”, este cu „R-ul” întors despre care scrie Nick Uşor, care mai este şi romantic din moment ce bagă vâslele la apă şi-ţi cântă un „Oci ciornie” din străfunduri, dar fără fond.
    Este niţeluş bosumflat că nu-i merg link-urile lui Thomas, că n-a ajuns acasă, că moara ar lua apă, că legătura-i îngrijorător de subţire. Va trece şi peste asta, aşa cum a trecut prin atâtea nick-uri…

    Omuldelamunte 11 mai 2011 15:04 Răspunde
  • ODML, Я очень хорошо понимаю теперь. 🙂

    tania 11 mai 2011 18:04 Răspunde
  • @Tania- eram sigur că înţelegi foarte bine. Mie-mi plac ruşii. Îl citesc pe Ceaikovsky în original…

    Omuldelamunte 11 mai 2011 18:51 Răspunde
    • Omuldelamunte, ca bine zici, ma duc si eu sa-mi exersez un pic rusa. Am un Smirnoff inceput demult si-am uitat sa pun semn, sa vezi ce caut unde-am ramas.

      Simona Catrina 11 mai 2011 19:29 Răspunde
  • ma trezesc si eu…
    eram treaza la ora aia si nu am simtit NIMIC. Si locuiesc la etajul 10!!! dubios…

    Simoniq 12 mai 2011 11:13 Răspunde
  • tania, m-am burzuluit fiindca sufar de un sindrom ciudat: imi place sa iubesc oricum, numai sa ne iubim. si asta nu se poate foarte lesne daca vecinii bat in teava de la calorifer.
    uite, o intamplare. am iesit cu fiica-mea, avea 5 ani, in balconul caminului studentesc unde locuiam. de acolo se vedea farul maritim. si, oarecum incurcat fiind de faptul ca nu stiam ce se intampla dincolo de ochii ei rotunzi, in capul ala mic ce parea sa le cuprinda fara efort pe toate cele, m-am simtit dator sa spun ceva. si i-am povestit, la nimereala, ca in far e un pitic care face lumina pentru marinari, sa le fie cu noroc. si ca, atunci cand eu voi fi plecat, poate sa strige la el, sa-i spuna sa-mi trimita un mesaj. piticul o sa scrie cu linii si puncte de lumina mesajul ala, iar eu am sa stiu ca vine de la ea, si-mi va fi bine. „pot sa-l chem acum?” m-a surprins miruna… „aaaaaa, …da, normal, e acolo…” zic eu. „piiiiitiiiiicuuuuuuu……” a facut ea, cu toata forta stransa in plamanii aia mici.
    …normal, mai, tania, ca, fix atunci, din caminul vecin, unde traiesc lucratorii din port si femeile lor, o voce ascutita si plina de nervi a izbucnit: „da, ce-ai draga, de urli asa?!!”. si miruna s-a facut mica, s-a strans, si s-a uitat la mine, sa-i spun unde-a gresit. peste tacerea dintre noi, s-a asternut o manea… pe care,de data asta, n-a mai contrazis-o nimeni…
    si acum, daca mai e nevoie, am sa iti explic, fiindca vreau sa fim prieteni si, deci, sa ne iubim. oricum, numai sa ne iubim. : rusii au stiut sa pastreze pentru ei ce au avut mai bun. pentru aerodinamica inchisa in suhoy-urile si mig-urile lor, pentru cantece si dansuri, pentru poezie, pentru „romanta” lui ceaikovski, pentru kolea, marinarul din murmansk cu care am baut pana am invatat sa cant la chitara, pentru cele mai frumoase femei, pentru jertfa neconditionata si patriotism, pentru ca sunt mujici, pentru aiwazowski si repin, ii iubesc…
    iar pentru ca au reusit sa ne faca pe noi, popor slab, sa semanam cu ce au ei mai rau, ii urasc. asociez de fiecare data, fara sa vreau – e un cliseu, fiecare deget care ma arata acuzator, cu un tribunal ad-hoc, facut din uniforme sovietice. frica asta vine din trecut, bunica-meu imi tot spunea ca „tre sa vina americanii, si-am scapat! poate deschidem si noi gura, sa vorbim ce-avem pe suflet…”.
    si, pentru ca e foarte posibil sa fi intrecut masura, iar prin scris sa fi contribuit major la mascarada, las la o parte trufia, ma smeresc, cum sade bine, si, in lumina celor explicate mai sus, imi cer iertare tie.

    mecanic de locomotiva 12 mai 2011 12:29 Răspunde
  • omule de la munte, geniul vine simplu, se expune fara fasoane, e esenta si rafinament. ma inclin…
    imi doresc sa apuc ziua in care, cu numai 3 randuri scrise, sa pot spune tot.

    in alta ordine de idei, uite-o fata si un cantec pentru care m-as da voluntar in armata rosie. fara absolut nicio gluma.
    http://www.youtube.com/watch?v=8Y4_2Qa0QQs&feature=related
    (sper sa fi nimeritbine link-ul, n-am cum sa-l verific cu blestematia asta de calculator).

    mecanic de locomotiva 12 mai 2011 13:34 Răspunde
  • @McAnick-ai nimerit bine link-ul cu Elena Vaenga, dar are ochii prea mari şi sfredelitori.
    Asta te miroase de la o poştă când vii de la pileală sau de la devochki.

    Omuldelamunte 12 mai 2011 15:34 Răspunde
  • Felicitari pt articol!
    Foarte talentata si inspirata, cu un nemasurat simt al umorului!
    Am ras in hohote!

    yo-yo 2 iunie 2011 6:13 Răspunde

Dă-i un răspuns lui Omuldelamunte Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title