El Telecomandante

Draga jurnalule,

Azi am avut o zi plina, incepand cu autobuzul plin, continuand cu metroul plin si terminand cu sacul plin de la aspirator. Pana azi, n-am stiut ca aspiratorul meu are saci de unica folosinta. L-am cumparat acum doua luni si abia azi s-a inecat. Am tras de el, mi-am rupt o unghie, le-am taiat apoi pe toate. Am vazut sacul de hartie si-am sarit ca arsa, parca gasisem un soarece in el, asa m-am speriat cand am realizat ca n-am saci de schimb.

Ca sa uit trauma cu aspiratorul, am deschis un alt aparat electrocasnic drag inimii mele: televizorul. S-a nimerit pe Antena3, ca pe ala il inchisesem cu o noapte-n urma. Acolo, la emisiunea Sinteza Zilei, poliglotul Petre Roman ne povestea (din pacate, in limba romana) o scena suprarealista. Asta se petrecea la ora cand depana amintiri de pe vremea cand era politician si ne explica el cum i-a luat tare pe kuweitieni, acum ‘sprezece ani, cand le-au luat foc alora niste sonde de petrol. „Le-am zis: avem noi un domeniu care voua va crapa buza si care noi suntem buni: stingerea incendiilor!”. Sper din tot sufletul ca le-a spus in limba araba (pe vremea aia, era inca sotul distinsei profe de orientalistica Mioara Roman, poate i-a scris ea pe o copiuta cum se spune), ca in romana nu i-a iesit deloc. In continuare, fostul premier a inceput sa cucucugete mai profund, in cateva cucufonii nostime: „Nu stiu care-i situatia cu Cuba”, „In legatura cu Cuba” si tot asa.

Ca sa scap si sa ma delectez cucucu altceva, m-am napustit la B1TV, ca incepuse emisiunea lui Cristoiu, Ultimul Cuvant. Acolo, la masa cu maestrul, sedea Dan Diaconescu. Uitand ca nu m-am demachiat, m-am frecat la ochi. Nu-mi venea sa cred ca Danut a fost dislocat din postul-tata. Nu-mi venea sa cred nici ce jaf era la ochii mei, cand m-am vazut in oglinda de la baie, dar asta e alta poveste.

Buimaca, am dat pe OTV. Programul digital de la satelit se jura ca acolo e emisiunea Dan Diaconescu in Direct, deci Dan Diaconescu era in direct pe doua posturi, cu doua discursuri total diferite? Nu, evident. La OTV, desi in program era DDD, pe ecran scria Breaking News sau asa ceva, iar ecranul era umplut cu o foaie. Fosta sefa a loteriei (din care vedeam doar vocea) era sa se sufoce explicandu-ne noua, jucatorilor de rand, ce matrapazlacuri face sefu’ asta nou de la loterie.

Pana la urma, am gasit pe sub pat telecomanda pe care o scapasem cand am vazut ca lipsea DDD de la DDD si-am dat pe Kanal D, va implor sa nu ma intrebati de ce, ca habar n-am. Acolo, la emisiunea Cancan TV, era (cine putea sa fie?) Adelina Pestritu, fosta Varciu, care chicotea cu un reporter, il chemase la ea acasa, cu cameraman cu tot. Era un fel de emisiune Casa-si-gradina-tabloida. Reporterul ii umbla pitipoa… vedetei prin dulapuri si scotea de pe-acolo cate-un material publicabil. „Ce-i asta?”, o intreaba el, iar ea ne explica, sa nu murim prosti: „Este un simplu tricou, adica nu e simplu, e impopotonat”. Fortandu-si norocul, reporterul o intreaba pe duduia Pestrita, aratand cu capul catre niste decoratiuni de pe noptiera-i: „Esti fengshuista?”. Se lasa o tacere penibila, timp in care ghiceam ca in ea se dadea o lupta: sa-l pocneasca peste botul obraznic si sa-i spuna „fesuista-i ma-ta” sau sa rada ca proasta-n targ? A optat pentru o varianta de compromis, adica a raspuns: „Da, imi plac foarte mult obiectele Buda!”.

Ca sa nu ma mai cert singura cu televizorul, am schimbat canalul iar, m-am dus pentru prima oara in viata mea pe Trinitas TV, daca tot il platesc. Este, precum probabil doi-trei dintre voi stiu deja, un post religios. Un preot ii dadea interviu unui alt (evident) preot, chiar in fata unui altar. Intervievatul avea emotii sau era afectat de o afectare verbala, ca pronunta „Dumnazau”, nu stiu de ce. Probabil asa este mai elegant acum. Bine, nu cred ca Dumnazau se supara pentru asta, cred ca Dumnazau se supara mai degraba fiindca sfintia-sa popa nu prea punea „pe”-ul la acuzative, adica nu le punea deloc: „ca orice lucru bun care trebuie sa-l ai in interiorul tau”, spre cuvios exemplu. Oricum, parintele avea nevoie de milostenia Domnului in ceea ce priveste cazurile substantivului, ca o mai tranti o data: „Si orgoliosul ii place sa fie laudat”.

De fapt, eu m-am dus pe Trinitas fiindca plesneam de curiozitate sa vad daca postul acesta are publicitate. Cat am zabovit aici (de cand scriu textul asta, n-am schimbat canalul), nu e nici urma de efort de marketing, probabil finantarea apare cu mila Domnului, dupa rugaciuni si cenusi in cap. E drept, ar fi bizar ca, intre doua discursuri teologice cutremuratoare, sa bubuie reclame cu Ciuc, inca una si ma duc sa ma inchin. Sau: Razuieste trei capace de cutii cu lumanari si castiga 1000 de premii in valoare de un acatist citit gratis in biserica, pana la sfarsitul anului! Premiul cel mare: o impartasanie de cinci stele, pentru doua persoane!