Buimaceala pe Richter, circul pe Mercalli

M-am trezit in zori, la ora 5.24,  cu parul maciuca. S-a auzit o bubuitura – acum ii citez pe toti cei care apar la stiri si, in fata cameramanului, incep sa povesteasca un incident (fiindca, in Romania, orice intriga contine o bubuitura, conform transmisiilor de la jurnale). Eu, care sunt nesimtita si nu deschid ochii noaptea nici daca-mi picura-n ureche o cerere in casatorie, am sarit ca un arc, in capul oaselor – fiindca era, nu-i asa, cutremur. Am intepenit, cu mutra mototolita de supozitii ad-hoc. In asemenea momente, realizezi ca fractiunea de secunda e foarte productiva. Am evaluat, inginereste, peretii blocului, blestemand indolenta cu care am omis s-o intreb pe sefa de scara daca e facut din placi sau din beton armat.

Dupa tranteala initiala, mi s-a parut ca totul s-a potolit, ca poate zdranganitura era de la un tramvai care umbla teleleu. Pe urma, insa, patul s-a leganat sarcastic, iar eu stiam ca ar fi fost prea frumos sa fie de la whisky. Trecusera cam multe ceasuri de la ultima dusca, se metabolizase, din pacate. Cutremurul a purces la rafinamente, casa aluneca orizontal, lugubru. Intr-un tarziu chinuitor, s-a oprit.

Am stat cu ochii cat ridichea, pana mi-a venit ideea geniala sa deschid televizorul. Astfel, am aflat in mod oficial ce-am patit noi. Antena3 masurase 5.5 pe Richter, Realitatea TV numai 4.9. Pe urma, Antena a corectat si-a spus ca… aaa… pffff… asa s-a crezut in prima faza, ca erau 5.5 grade. Pe vremea mea, cutremurele se masurau cu niste chestii foarte precise, numite seismografe si, mai de frica, mai de vorba buna, spuneau exact cate grade au fost. Fiindca era duminica si n-aveau alte stiri marete (in afara de beatificarea Papei Ioan Paul, dar asta nu prea facea audienta), s-a exploatat intens falia. Crainicii sufocati de emotie si mai ales de somn au facut apel la public sa relateze ce-a patimit el la acest seism. Am auzit cronici zguduitoare.  Desi puteam sa jur ca numai noi, cei alesi, ne-am desteptat din cauza tangajului, am vazut ca puzderie de martori oculari tahicardici isi relatau, agramat si colorat, cosmarul tectonic. Am inchis televizorul, fiindca, deodata, mi s-a parut ca experienta mea fusese meschina si superficiala, nu patrunsesem adevaratele intelesuri si revelatii ale evenimentului geologic.

Am deschis televizorul iarasi, la 18 secunde dupa ce-l inchisesem, fiindca am vrut sa aflu ce spun specialistii. In absenta marcanta a cutremurologului Vergil Hancu, a seismologului Marmureanu si-a clarvazatoarei Carmen Hara, ma asteptam macar la doctorul Ciuhodaru, care nu lipseste din nicio relatare disperata. Dar m-am multumit cu alti doi specialisti, contactati telefonic de posturile de stiri. Unul a spus ca acest cutremur e binevenit, ca a mai detensionat falia, si ca asta inseamna ca n-o sa avem in curand vreun seism catastrofal. Celalalt expert a spus ca balanganeala terestra de azi nu exclude deloc posibilitatea unui cutremur tragic, intr-un viitor apropiat. Mi-a parut rau ca n-am inchis televizorul dupa primul specialist, cel cu gandire pozitiva. L-am inchis dupa al doilea, ca sa ma inchin.

L-am deschis iar imediat, fiindca nu apucasem sa aud la ce adancime s-a produs, plesneam de curiozitate. La Antena3, se produsese la 150 de kilometri, iar la Realitatea, mai modest, la 138. N-am dat pe TVR, ca sa nu aflu ca de fapt nu s-a produs niciun cutremur, ci sunt doar inventiile tendentioase ale mogulilor. N-am dat nici pe  OTV, ca sa nu aflu ca, din cauza reasezarii faliei, Elodia a alunecat si mai adanc si Cioaca va scapa definitiv, fiindca probele acuzarii s-au carbonizat.

La ora cand va scriu aceste randuri, astept replicile. Ale cutremurului si ale voastre.