„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Ce sa nu intrebi pe nimeni, niciodata

de

Exista oameni care nu intreaba nici cat e ceasul, prefera sa se uite la soare si sa calculeze, trigonometric si astronomic, sin cos de ics patrat minus radical din umbra. In extrema cealalta, exista insa oamenii care intreaba orice le trece – era sa zic „prin minte”, dar nu mereu e cazul – prin laringe. Eu va ofer colectia mea de intrebari care mi s-au adresat torential, de cand ma stiu, si de fiecare data m-au fortat sa debitez cele mai idioate raspunsuri, incercand sa par si naturala, si sincera, si amuzanta – fara sa-mi reuseasca nici una dintre ipostazele astea, fireste.

„Esti casatorita? Nu?! De ce?” – Sunt ca Julia Roberts in Runaway Bride – imi vine sa raspund. Fug din fata altarului, de fiecare data, si-l las pe ginerica acolo, cu ma-sa si cu tot alaiul pe cap, sa-l fac de ras. Evident, m-au cerut vreo 20 de nevasta, am zis Da de fiecare data, insa cand incepe preotul cununia fac atac de panica si ma uschesc.

„Ai copii? Nu?! De ce?” – Sa zicem ca as merita intrebarea asta din partea cuiva care stie sigur ca, din punct de vedere biologic, sunt apta de procreere. Dar pentru cine ma vede prima oara, a ma intreba de ce n-am copii e o initiativa sinonima cu o gafa de proportii. Poate am o boala rara, poate am incercat toata viata si n-am reusit, poate nu-mi plac copiii, poate am avut o drama in familie, care m-a indepartat de maternitate, poate sotul meu nu e fertil, poate m-am nascut fara uter – intamplator, nici unul dintre ghinioanele astea nu sunt valabile in cazul meu, insa asta n-are de unde sti o persoana care-si baga nasul in optiunile personale ale cuiva.

„Ce salariu ai?” – Eu nu stiam cat era pensia bunicii mele, Dumnezeu s-o ierte. Stiam ca e vorba de un venit pipernicit, o ajutam cat puteam, dar n-o stanjeneam niciodata cu clarificari financiare, ca sa nu-i creez un disconfort si mai mare decat acela de a accepta bani de la mine, ca sa poata supravietui. Nu stiu exact cat castiga mama, prietenele mele cele mai bune, fratele meu, cumnata mea, nici macar nu stiu prea bine cat castig eu. Bine, in ceea ce ma priveste, nu mai am asa mult de calculat, intrucat deocamdata sunt somera.

„De la ce ai semnul ala pe picior?” – Am o cicatrice relativ modesta pe o gamba, bag de seama ca nu suficient de mica, totusi, ca sa n-o zareasca elita curiosilor. Le explic agasata ca o am din liceu, cand m-am ranit si mica plaga nu s-a mai inchis niciodata corect, probabil ca sa ma invat minte, sa ma uit pe unde calc. Dar stiu cazuri mai grave, oameni cu semne particulare vizibile, obligati sa insire aventuri de capa si spada, ca sa le astupe gura celor care vor sa stie neaparat cum a ajuns interlocutorul lor un pui de Zorro.

„De ce nu porti niciodata fuste?” – Poate sunt cracanata, asta as vrea sa raspund, chiar daca nu sunt. Asta e o intrebare inrudita cu la fel de desteptele „De ce nu incerci sa te faci roscata?”, „De ce porti atata negru, ti-a murit cineva?”, „Nu vrei sa vii odata sa te machiez eu, sa-ti arat cum iti sta mai bine?”.

„Cum sa nu-ti placa? Unde s-a mai pomenit persoana careia sa nu-i placa merele coapte, cu frisca pe ele?” – Aici s-a pomenit, in fata ta! Am tot dat din colt in colt, ca sa nu-i ranesc simtamintele de gazda care, fara sa ma intrebe daca imi plac, copsese o suta de mere, in cinstea venirii mele. Apreciez efortul, dar nicio norma de politete de pe fata pamantului nu ma poate obliga sa mananc ceea ce nu-mi place.

Sunt sigura ca am sa-mi mai amintesc si alte mostre de interogatorii care mi s-au pietrificat in creierasi. Sunt la fel de sigura ca aveti si voi asemenea bagaj de memorii inestimabile. Partea buna a partii proaste e ca asa mi-am mai ascutit simtul umorului. Ca sa nu raspund artagos si sa fac dovada unor frustrari mic-burgheze, virez spre raspunsul in doi peri sau anecdotic. Asta pana in ziua cand se va gasi cineva care sa ma mai intrebe ceva incomod: „De ce nu raspunzi niciodata serios?”.

Categorii:
Editoriale

Comentarii

  • am ras si mi i-am si imaginat …eu am avut portia mea de”de nu mai slabesti ? de ce nu te iei si tu de o cura ca uite ce bine a slabit Teo? decit sa cresti caini nu mai bine faci tu un copil? de ce nu iei un copil ca uite si Teo a luat? Asa la prima mana …si am facut si eu ca si tin em-am scos cu o gluma.Dar a doua oara nu m-a mai prins…

    nuami 15 decembrie 2012 22:20 Răspunde
  • Hai că m-ai amuzat de la prima oră, așa…Simo, ar mai fi clasica ”Câte kilograme ai?”, pusă fără discernământ!:))

    violeta 16 decembrie 2012 7:04 Răspunde
  • Partea aiurea e ca nici nu le pasa ce raspuns oferi. de regula, sar imediat la urmatoarea intrebare si mai bullyfianta ca sa-i zic asa.de fapt, intrebarile sunt puse cu rea intentie sau ca apoi sa spuna ca ele au copil, ca ele sunt casatorite si tot asa…

    Mihaela 16 decembrie 2012 8:12 Răspunde
  • o singura obiectie, Simona. presupunand ca cei apropiati nu te intreaba cand te mariti sau de unde ai semnul de pe brat (in cazul meu) lor – celor apropiati – le-as permite sa ma intrebe ce salariu am.
    prietenilor chiar as vrea sa le spun cat castig ca sa stie ce asteptari sa aiba din partea mea in materie de iesiri in oras, restaurante, moluri, cabane – deci diverse – pe care imi pare rau si amar sa o spun dar romanul de rand nu le poate considera firesti.
    tabu-ul asta al venitului unei persoane mi se pare o fita americaneasca menita tocmai sa gonfleze egourile nu neaparat financiar deficitare.
    valoarea mea umana nu e data de cat castig iar cei care ma judeca dupa criteriul asta e bine sa o faca – asa imi dau seama cu ce disperati am de-a face!
    cred ca tine de intuitia intrebatului si de intentia intrebatorului. eu cam simt daca sunt intrebata ca sa fiu invidiata (iti dai seama ca un salariu de 1400 roni poate starni invidie??, iti dai seama in ce hal se traieste aici?) sau ca sa fiu desconsiderata sau pur si simplu daca cineva vrea sa aprecieze felul in care ma gestionez, ma descurc stiind ca ma bazez doar pe veniturile mele.
    in rest, daca surprind vanitatea sau meschinaria ca substrat al unor intrebari de genul celor de mai sus – in functie de dispozitia de moment – pe unii ii mai sifonez cu raspunsul dat. uneori dau chiar raspuns nesimtit – pe masura intrebarii. de ce sa-i menajez mereu prin umor sau raspunsuri elegante? la cum trantesc ei intrebarile uneori e cu recul. de-ajunge sa-si doreasca sa nu fi deschis subiectul. )))

    missmyaichiu 16 decembrie 2012 8:25 Răspunde
  • Am ras cu pofta…IOOOOI….n-ai copii, nici macar un caine? saraca de tine…de ce nu esti trendy? nu e penibil sa porti pantofi, model de-acum doi ani? ce tragedie!!!..raspund cu glume…sau nu mai raspund…iar unii
    s-au saturat sa-mi adreseze intrebari, in afara de: ce mai faci?

    Gabi 16 decembrie 2012 12:29 Răspunde
  • Eu am gasit un raspuns cu care ii linistesc pe curiosi: „Cand o sa ma marit/o sa fiu gravida/o sa fac al doilea copil, etc. va anunt, credeti-ma ca nu voi tine secret”. Strecor in raspunsul asta un pic de umor, un pic de ironie si….efectul este garantat.

    Delia 16 decembrie 2012 12:53 Răspunde
  • As privi aceast comentariu…din doua perspective.In primul rand orice intrebare care incepe cü „DE CE”…inchide comunicarea.”De ce”…devine o amenintare,o constrangere si nicidecum o deschidere!
    Apoi ,a intra intr-o zona de intimitate personala ,arata lipsa de respect de sine…si implicit lipsa de respect a celuilalt!
    http://www.ro-psiholog.ro

    Rodia 16 decembrie 2012 17:38 Răspunde
  • Mie mi-a dat „target” noua mea sefa sa ma marit si sa fac copii si face follow-up regulat, ma cheama la ea in birou si ma intreaba „cand te mariti?”, „cand faci un copil, ca ai o varsta rotunda” si cand ii zic ca „nu”, imi spune ca sunt negativista si mereu raspund cu „nu” la tot ceea ce spune ea…beat this! 🙂

    Codrinne 17 decembrie 2012 6:29 Răspunde
  • ce femeia desteapta sunteti !
    Va doresc sanatate , sa fiti fericita si implinita sufleteste !
    mi-i drag sa va citesc , si-mi pare rau ca plecati in Canada, desi va inteleg motivele .M-as bucura sa ramaneti

    raluca 17 decembrie 2012 12:28 Răspunde
  • Curiosi oamenii, ce sa zic… se trag din mâțe!
    Eu am o intrebare care ma seaca, inca de pe la 18 ani. Cea cu maritisul. A inceput mamaie. De atunci, dupa fiecare nunta la care merg aud intrebarea: „Si tu cand?” Deci, da, ma seaca.

    In rest sa vina intrebarile. 😀

    andres 19 decembrie 2012 12:18 Răspunde
  • Faza tare e ca „De ce nu te mariti?” vine deseori de la femei care tocmai se plansesera de necazuri in familie, probleme financiare, soti lenesi si badaranosi… Au reusit, cu timpul, sa ma faca rea si sa le raspud, fara sa-mi pese: „Ca sa nu ajung ca tine”.

    lilia r 19 decembrie 2012 14:04 Răspunde
  • Pingback: Placerea unora de a pune intrebari si a trage concluzii « Jurnal de Belgia

  • Eu sunt maritata, am si copii, dar la fel ca si tine ma enerveaza oamenii care pun intrebari de acest fel si altele asemanatoare…Mai e si aia „Cand ai de gand sa slabesti si tu?” sau afirmatiile de genul „Vai ce te-ai ingrasat” sau „Vai ce ai slabit”, poate omul chiar are probleme si il pui intr-o situatie stanjenitoare. Eu m-am convins demult ca oameni fara tact si bun simt sunt fooooooarte multi si nu ii putem educa noi, dar le putem da macar un raspuns ca sa le taie cheful de a mai pune intrebari :-))

    Ioana 20 decembrie 2012 9:01 Răspunde
  • E de-a rasu’ plansu’. Cea mai tampita intrebare pe care o aud si la care trebuie sa raspund suna asa: „Cand te mariti?” „Vezi ca trec anii, trebuie sa faci un copil!”. Eu, la fel ca tine, incerc sa fiu relaxata si politicoasa, dar cred ca imi iese pe jumatatea doar partea a doua.
    Chiar ieri, o colega imi spune „Auzi, sa stii ca 2013 e an bun pentru casatorii, asa ca ia masuri!”, ca e Saturn nu stiu cum, Uranus retrograd si Jupiter intors pe dos, deci toate astrele comploteaza pentru cei singuri si vom asista la nunti pe banda rulanta (ferice de buzunarele popilor). N-am zis nimic, mi-am vazut de treaba in continuare si am incercat sa o evit ca cine stie ce mai citestea ea in astre si avea sa ma apostrofeze din nou 🙂

    Maria T 21 decembrie 2012 8:00 Răspunde
  • Ioana, asta cu „vai ce te-ai ingrasat” ma distreaza la culme. De fapt, ma distreaza reactia atunci cand le spun ca „vai ce tare! serios? super tare! de cand ma chinui sa mai iau un kg, doua, in plus” 😀

    andres 21 decembrie 2012 10:38 Răspunde
  • Craciun fericit,Simona! In ajunul sarbatoririi Nasterii Domnului iti urez multa sanatate, un Mos cu mutle daruri pregatite si petrecere frumoasa alaturi de cei dragi!

    hanna 24 decembrie 2012 14:08 Răspunde
  • Sarbatori frumoase, Simona! Te imbratisez cu drag.

    Loredana 25 decembrie 2012 16:58 Răspunde
  • Craciun fericit! Sa ai o petrecere placuta!

    Lili 25 decembrie 2012 20:16 Răspunde
  • Felicitari pentru articol!Apropò de treaba cu slabitul…mie mi s-a intamplat de multe ori sa mi se spuna pe un ton de lauda transformat incet in ingrijorare, fraze de tipul: „vai ce bine arati,dar sa nu te ingrasi mai mult ca e suficient”!…Craciun fericit!

    siabelle 26 decembrie 2012 16:27 Răspunde
  • Excelent, ca de obicei! Isteata ai fost, isteata o sa ramai! Iti doresc tot binele din lume! In ce priveste intrebarile aflate intre penibil si foarte penibil, as avea si eu o lista foarte lunga! Toate cele bune si „La multi ani!” pentru tine si pentru toti cei dragi!

    Constantin Mihul 28 decembrie 2012 10:50 Răspunde
  • te salut cu drag, simona! cred ca in noi sta puterea sa facem intrebarile mai putin insidioase sau deranjante. eu nu mai slabesc pentru ca, ma citez ,,imi place sa mananc, sunt foarte pofticioasa si gatesc foarte bine, nu ma intereseaza sa ma incadrez in norme,,. daca n-as fi maritata (cu copil), as raspunde ca imi place sa copilaresc si sa ma distrez, sa nu fiu constransa de nimeni si, in plus, mariajul nu e pentru toti,,. la fel: ,,pantalonii ma avantajeaza si ma simt bine asa,,, am salariu bunicel/insuficient pentru nevoile mele, multumesc frumos, dumneata?… ,,nu mananc cutare ca ma deranjez/am arsuri/greturi de la….. un fel de ,,fuck off,, tacticos:)
    un nou an infinit mai bun decat precedentukl iti doresc, sa te gaseasca zambind si radiind de fericire!

    renata 28 decembrie 2012 14:42 Răspunde
  • De ce esti asa palida??De ce te-ai ingrasat??apoi De ce-ai slabit, la o anumita varsta nu da bine?(sau esti bolnava?)
    de ce nu te mariti(posibile raspunsuri:sunt urata, nu mai ia nici dracu’)
    de ce nu faceti copii?(urasc copii, al meu e impotent,am intrat la menopauza precoce)

    alexutz 11 ianuarie 2013 7:46 Răspunde
  • Ar mai fi… cum, muncesti „afara” si nu ai bani? Pai, ce faci cu ei?
    De parca „afara” nu se platesc taxe, chirii, mancare, cineva ti le pune in brate de frumos ce esti!

    Roscata 27 ianuarie 2013 16:47 Răspunde
  • Cea mai suparatoare „concluzie” ( nu este o intrebare este mai degraba un verdict) este in ceea ce ma priveste propozitia : „te-ai ingrasat mult!” Mda. Adevarat. Urasc oglinda dar nu suficient de mult incat sa ma apuc sa pasc ruccola si sa imi fatai suncile ambalate in clasicul trening cu adidasi….. Replicile mele s-au cizelat in timp. Incepusem sa conchid ( daca „judecatorul”era mascul) ca eu mai pot sa slabesc daca imi pun mintea dar oare ei mai pot adauga 3-5 cm la cocosel, ca actualul e cel putin nesatisfacator; cu femeile eram si mai acida, le intrebam daca si-au serbat deja cea de a 40-a aniversare desi stiam ca doar ce au trecut de 30 sau daca sotul tot cu blonda aia apetisanta o arde. Pe unele le felicitam pentru armoniosa dezvoltare a fiului ( sotul in fapt).
    Dar m-am cizelat. Traversez, intorc capul si butonez telefonul.
    Printre lacrimi am renuntat la hainutele mele marimea 34-36, apoi la cele 38-40 si ma consolez cu ideea ca am sarit de 40 ( de ani si masura la haine)si cu faptul ca nu imi mai doresc nici casnicii si nici copii.

    Tulippa 31 martie 2013 14:39 Răspunde
  • Raspuns universal valabil: -Da’ de ce intrebi?
    Va rianta artagoasa: -Da’ de ce te intereseaza?

    raspuns universal 17 mai 2013 7:24 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title