Ghidul micului sinucigas cretin

Mi-a fost dat sa vad oameni care au gusturi bune in materie de sinucideri. Caderi de pe zgiriie-nori, otravuri fine, vene decupate in bai de marmura neagra, supradoze la moda.

Am vrut sa va vorbesc mai intii despre African Lion Safari, in general – o rezervatie fascinanta din apropiere de Toronto, unde poti intra cu masina si ai ocazia sa-ti alimentezi fanteziile reprimate, de aventurier prin savana (ceea ce n-ai sa fii cite zile-oi avea, probabil). Animalele umbla libere si, din acest diafan motiv, esti somat sa nu-ti dai fundul jos din masina, deoarece va fi si ultima ta greseala. In fond, nu numai Bambi salta pe carosabil, ci si leii, panterele si rinocerii. Evident, cu toata libertatea si democratia, exista un gardut discret intre ogorul cu lei si cel cu antilope – din ratiuni logice de autogospodarire si prevenire a pagubelor (sunt totusi pe inventar). Dar nu e niciun gardut intre omul prost si leoaica desteapta.

Am vazut acolo idioti care, ca sa filmeze ei mai bine leul, pe cind animalul casca de-i trosneau falcile, deschideau (cel putin) geamul portierei si se atirnau in afara, din mers, la citiva metri de jivina care deja se lingea pe bot. Masinile dungate ale ingrijitorilor rezervatiei treceau in viteza, cu o portavoce care se voia salvatoare, si somau cretinul sa-si retraga capatina in carapace, fiindca felina ii poate smulge jugulara dintr-un salt, intr-o cincime de secunda. Dar nu, boul (ca doar trebuia sa se alinieze la politica parcului) nu voia, el rinjea si, desi avea si copil pe bancheta din spate, isi etala curajul lui de superman mai mic, insistind sa provoace carnivorele. Probabil ca leul s-a dumirit cu ce pacoste de om are de-a face si, considerindu-l cu termenul de garantie depasit, n-a riscat o indigestie, i-a crutat viata lui neghioaba.

Am vazut si la Safari, si in alte imprejurari, oameni care-si tin vietile prin buzunare, prin pungi de plastic, prin husele camerelor de filmat. Care alearga si cad in spagat in crapatura usilor de la metrou, sa-l prinda, sa nu plece trenul fara ei, ca e nasol, urmatorul vine abia peste doua minute. Care merg cu 200 la ora fiindca au masini bune, fiindu-ne clar noua, tuturor impiedicatilor care ne tirim cu 120, ca dumnealui n-a priceput nimic din lectia cu viteza si inertia, probabil la ora de fizica avea urechile indopate cu casti.

E lumea plina de imbecili care, dupa ce ca nu stiu sa moara elegant, n-au macar bunul simt sa moara siguri.    

PS: Multumiri bunului meu prieten Silviu Zafiu, pentru fotografii.