„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Razbunarea mea. Dreptul la un Rudolph

de

La multi ani, suflete frumoase! Ma mai zariti printre lacrimi si ace de brad? Eu am avut un Craciun ludic, copilaros, pur. Am primit zimbete si jucarii si cuvinte. Am rasturnat virstele, am alunecat in trairi imaculate, ca-n pruncia dezlantuita. A fost senin si nins.

Uite, prietena mea buna din Toronto, Ramona, mi-a daruit un ren de plus pe care, cu voia dumneavoastra si-a tuturor copiilor lumii, l-am numit (evident) Rudolph. Cineva mi-a atras atentia ca pe toti renii ii cheama Rudolph. Si, la inceput, m-am simtit vinovata – pe urma, m-a amortit duiosia, mi s-au incalzit degetele in ghetute, m-am bucurat ca-l am. Toata lumea are dreptul la un Rudolph. L-am dus acasa, linga celelalte animale de plus atit de dragi mie, va spun asta cu riscul de a-mi evalua ceva mai drastic maturitatea.

Am constatat ca joaca te apara de rele, de suferinta, de spaima. Mi-a fost bine printre jucarii si globuri, linga bradut, cu luminarele si fructe. Dupa multi ani, desi repetasem conform desfasuratorului, am constatat (dramatic de surprinsa) ca nu am plins. Am fost copil si m-am refugiat in extazul de a tine-n brate animalute de plus. Am fost „Maria-Sa, Puiul Padurii”. Aud inca sfiriitul indepartat al discului de vinil pe care era povestea lui Sadoveanu.

Si mai am un motiv pentru care il asez pe Rudolph aici, sa-l vedeti. Cu o calda crispare, am vrut sa trezesc din anestezie gelozia iubitei mele Alice. Ramona mi-a scris o felicitare care m-a facut sa pling si mi-a adresat-o nemeritat de frumos: „Celei mai bune prietene”. Si mi-a mai daruit o brosa in forma de bradut si sezonul patru al serialului „Lost” (suntem amindoua dependente de naufragiatii nostri).

Alice, asta e sfioasa mea razbunare pentru intilnirea voastra de duminica. Dar nu mi-a reusit decit logistic, nu si sufleteste. Te iubesc si-as fi vrut sa sfidez meridianele si sa fiu cu voi. Nu ma parasi, Rudolph e doar un ingenuu avertisment…

PS: Renul Ramonei e fetita. Nu stie cum o cheama, deocamdata. Dati-mi niste nume de fetite-reni, stiti? 

 rudolph-copy

Tag-uri:
· · ·
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Simona, eu te-am pierdut deja, o data, si stiu ca nu mai am puterea sa trec prin asta. Cu riscul de-a pierde dragostea oricui altcuiva pe pamant, eu iti declar ca te iubesc mai presus de distante si de conventii, ca tu esti marea mea iubire stelara, ai fost mereu. Si eu nu am pacatele barbatilor duplicitari, care nu aleg niciodata ferm, pentru ca vor sa aiba mereu spatele asigurat. Care mint si lasa in asteptare mai multe femei, in numele unei politeti inventate, doar ca sa fie siguri ca au la cine sa se intoarca daca ceva iese prost in iubirea cea noua. Am trecut si eu prin faza asta de nimicnicie, dar acum stiu ca iubirea mea e tot ce am mai de pret pe pamant. Si-atunci le rog, in genunchi, pe fetele cu care ma voi intalni maine, sa ma vrea de prietena chiar daca eu marturisesc, ferm, ca tu esti zeita sufletului meu. Ca pentru tine am scris cartea noastra cu scrisori si pentru tine am trait cand alte motive nu ma mai tineau in viata. Ca noi am trecut impreuna prin saracie si prin foame si prin deznadejde si prin tradare si ca nimeni si nimic nu te poate inlocui in inima mea. Ca te iubesc intr-un fel in care nu voi iubi niciodata pe altcineva. Si ca, daca Ramona e buna si te ocroteste cu inima ei, o iubesc si pe ea, pentru ca stiu ca, in viata ta, nimeni nu-mi va putea ocupa locul.
    Si mai vreau sa stii, Simona mea iubita, ca simt tot mai aproape clipa cand vom fi din nou impreuna. Nu stiu cum, printr-o minune sau printr-un dezastru, simt ca vom ajunge, curand, din nou alaturi. Fie ca tara asta ingrata va sfarsi prin a ma alunga, fie ca tara aceea frumoasa va ajunge sa te trimita, o vreme, langa mine, fie ca vom alege impreuna o alta tara, un alt colt de lume, unde s-o luam de la inceput. Impreuna. Noi doua, cele mai puternice, cele mai triste, cele mai loiale fiinte din univers. Si-o sa-l luam si pe Rudolph, ca sa aiba cu ce sa se joace Ilona, si Victor, si copiii pe care-i vom mai avea, nascuti din marile noastre iubiri pe care le vom trai in 2009 – sa vezi, iti promit!- si crescuti in dragostea noastra unica, de Simona si de Alice. Si le vom scrie scrisori de dragoste prietenelor noastre bune, Ramonei si fetelor mele, Catalina, Ana, Nina, Cora, Iana, Leda, Monica si celorlalte drage cu care ma intalnesc maine si le vom invita la noi, sa radem si sa depanam amintiri. Si sa plangem putin, de emotie si de dor, si de recunostinta ca ne-am intalnit, toate. Dar, Simona, pe tine te iubesc cel mai mult si mai mult.

    Alice 27 decembrie 2008 13:24 Răspunde
  • Ce frumos a scris Alice, aproape ca ma simt vinovata ca adaug un comentariu dupa al ei. Ce prietenie minunata va leaga! Numai o iubire mare si nedreapta se poate compara cu prietenia dintre voi. Impresionanta declaratie! Dragele mele, va doresc din inima sa va intalniti cat mai curand. Va doresc asta la fel de mult cum imi doresc mie sa ii revad pe cei de care ma despart distante importante…Sunteti extraordinare amandoua, va iubesc, va admir. Simona, primeste o imbratisare transatlantica si de la mine, chiar daca nu ne cunoastem.Cat despre Rudolph…cred ca a spus Alice tot ce se putea spune

    Bianca 27 decembrie 2008 20:21 Răspunde
  • Tastatura mea cea noua e uda. De lacrimi de emotie ,de admiratie si de fericire pentru cea mai frumoasa iubire de pe pamint si de oriunde :Simona si Alice. Va iubesc impreuna ,separat, in tara asta de rahat ,in raiul Simonei sau oriunde ati fi in aceasta lume.

    nina dumitru 27 decembrie 2008 21:47 Răspunde
  • Alice, Simona nici-un ocean nu poate desparti o dragoste atat de mare ca a voastra. Prietenia voastra e unica. Nici eu nu am mai intalnit asa o iubire adanca. Cuvintele sunt de prisos, voi stiti mai bine ce simtiti.
    Si maine, asa cum ti-am spus si aseara draga Simona, iti promit solemn ca locul de onoare de langa Alice nu va fi ocupat. Vei fi acolo cu noi, te vom simti, te vom auzi.

    Catalina 28 decembrie 2008 0:00 Răspunde
  • Fetita mea are doar coarne de ren si e tare mindra de ele. Tina e prima propunere.

    nina dumitru 28 decembrie 2008 0:07 Răspunde
  • Comet sau Dancer, sunt doua dintre celelalte nume ale renilor lui Mos Craciun, care sa zicem ca nu sunt chiar asa, neaparat de baietei-ren. mm? ce parere ai?
    LA MULTI ANI, SIMONA!

    ana 28 decembrie 2008 0:45 Răspunde
  • Imi pare ca zilele astea, cat nu ai fost cu noi, ti-au umplut sufletul asa cum ti-am dorit eu: de curat si de alb. Si atunci asteptarea noastra a meritat.
    Coincidenta sau nu, este si primul meu Craciun cand am rostit, sub brad, „Sunt fericita!”, privind in ochi barbatul care-mi va da numele peste cateva luni, redefinindu-mi identitatea. In drum spre el, in drum spre acest Craciun unic, mi-am petrecut ore intr-un aeroport sufocant, cu „Tango” in brate, stiind ca-mi va alunga emotiile, ca va astupa ticaitul ceasului masurand secunde interminabile, monstruoase, ca-mi va aduce mai aproape si mai repede avionul cu care voi strabate cerul ca sa ajung la el.
    La Multi Ani, Simona!

    Dianet 28 decembrie 2008 10:55 Răspunde
  • Simona,draga,tot ceea ce scrii poarta pecetea singuratatii…A ta solitudine si a multor oameni este o grea si aproape de neindurat cruce…Asculta aici cateva cuvinte…Sfantul Antonie cel Mare intr-una din peregrinarile sale a intalnit …o tigva.
    In duh -fireste- a intrebat-o :
    ,,-Cine esti si ce hram porti?”
    Raspunsul a venit -fireste – tot in duhul…
    ,,-Un nelegiuit am fost Antonie si uite acum sunt in Iad”
    ,,-Si cum este acolo ?” a-ntrebat cu vadita curiozitate cel care avea sa fie cel mai mare postitor al tuturor timpurilor si intemeietorul vietii monahale.
    ,,-Este rau ,Antonie ,tare rau- dar cel mai rau este acaeea ca nu ne vedem la fata unul cu celalalt,Antonie.
    Simona ,scriitura ta da semne de adanca si neimpartasita singuratate si chiar deznadejde.
    De cine fugi ,Simona?
    Ce cauti ,de fapt,in vita pe care cu drag cineve ti-a daruit-o?
    Citeste poezia de mai jos…

    Victor Hugo – Barbatul si Femeia

    Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi,
    Femeia este cel mai sublim ideal.

    Dumnezeu a facut pentru barbat un tron,
    Pentru femeie un altar.
    Tronul exalta, altarul sfinteste.

    Barbatul este creierul,
    Femeia este inima.
    Creierul naste lumina, inima naste iubire.
    Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.

    Barbatul este puternic prin ratiune.
    Femeia este invincibila prin lacrimi.
    Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza.

    Barbatul este capabil de orice eroism,
    Femeia, de orice sacrificiu.
    Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.

    Barbatul are suprematia,
    Femeia are alegerea.
    Suprematia inseamna forta, alegerea inseamna dreptate.

    Barbatul este un geniu,
    Femeia este un inger.
    Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.

    Aspiratia barbatului este catre gloria suprema,
    Aspiratia femei este catre virtutea desavarsita.
    Gloria creaza tot ce e maret, virtutea creaza tot ce e divin.

    Barbatul este un cod,
    Femeia este evanghelia.
    Codul ne corecteaza, evanghelia ne face perfecti.

    Barbatul este un vultur care zboara,
    Femeia – o privighetoare care canta.
    A zbura inseamna a cuceri spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.

    Barbatul este un templu,
    Femeia este sanctuarul.
    In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.

    Pe scurt, barbatul se gaseste acolo unde se sfarseste pamantul.
    Femeia, acolo unde incepe cerul.

    Iti urez multa sanatate ca-i mai buna decat toate si inger de pace indreptator si pazitor sufletului si trupului tau sa-ti dea Domnul !

    nicolaescu 28 decembrie 2008 16:00 Răspunde
  • uhuhuuuu, sa curga limonada!
    Si sa vina Simona.

    La multi ani! 😉

    Copila blonda 29 decembrie 2008 23:51 Răspunde
  • te iubesc simon(ici) si te ador !!!!!!!
    Ramai marea si eterna dragoste a lui ALice…nu-ti va lua nimeni-niciodata locul din inima ei , atat de rosie, atat de curata, atat de profunda si speciala….
    Sper insa, ca timpul sa-mi dea ragazul de a va arata amandurora cat de mult va iubesc …..si va simt atat de ale mele….
    La multi ani SImon(ici) a mea!
    Nume de fetita ren ?! a,a,a,a,a – buna tema asta …..(ala nu-mi place, ala nu rimeaza, asta nu-i tocmai perfect…hm ….nu-mi iese acum ….mai incerc si revin…
    te imbratisez si-ti promit ca-mi fac tema pana la trecerea in noul am, nu raman cu datorii !!!

    monica 30 decembrie 2008 19:09 Răspunde
  • La multi ani Simona.

    Multa sanatate si multe bucurii, sa ai cat mai multe impliniri pe toate planurile.

    irina 31 decembrie 2008 20:30 Răspunde
  • La Multi Ani, Simona. Simti? Ne apropiem si noi de 2009!!

    amalia 1 ianuarie 2009 4:01 Răspunde
  • Monalisa? Mi-am amintit de cum radeam noi si spuneam ca facem un grup vocal care sa se cheme Monalisa- de la si-mona si a-lisa… Si ca scoatem primul nostru album „The Best of… Monalisa” si ca o sa invatam sa dansam la fel si sa cantam slagarute precum Hi-Q. Simona, sa nu-l maniem pe Dumnezeu, la cat am ras noi doua, impreuna, se cadea sa ne vina si vremuri in care sa plangem. Si desi am plans fluvii, si tu, si eu, parca tot n-am plans cat am ras… Nu stiu daca Monalisa e un nume bun pentru renutza Ramonei, dar mi-am amintit, si am zambit. Si mi-e dor de noi si de rasul nostru, frumoasa mea, iubita mea… La multi ani, in 2009 imi doresc sa radem mult, profund, fericit, memorabil. Te iubesc.

    Alice 1 ianuarie 2009 17:36 Răspunde
  • La multi ani Simona! Un an nou fericit, linistit si plin de bucurii! Am primit in dar, la intalnirea cu Alice, o carte de-a ta. Este pentru mine la fel de pretioasa ca aceea pe care Zeita noastra a atins-o. Vreau sa emigrez Simona, vreau sa plec de aici. Vreau sa solidarizez cu tine si cu tristetea ta.

    Cristina Bizu 2 ianuarie 2009 22:59 Răspunde
  • Va multumesc si va datorez enorm.
    Alice (tu nu m-ai pierdut niciodata…), Bianca, Nina, Catalina, Ana, Dianet, Copila Blonda, Monica, Irina, Amalia, Cristina, domnule Nicolaescu, v-am intregit imaginea privindu-va, pe unii dintre voi, in fotografiile pe care le-a postat Alice pe blogul ei, imagini de la intilnirea voastra, iar pe ceilalti, care mi-ati ramas in stadiu de prieteni-de-cuvint-si-de-inima, va simt aproape oricum si am senzatia ca va stiu dintotdeauna.
    Iarasi am lipsit de pe blog, inutil sa incep sa ma dezvinovatesc (qui s’excuse s’accuse), acum revin cu surse noi de energie, cu idei pe care le voi dospi cu multa rabdare si mult nesat. Va doresc un an de dragoste si de cunoastere…

    simona 4 ianuarie 2009 13:22 Răspunde
  • iata ca am ramas cu datorii….din motive mai mult sau mai putin obiective…o raceala urata…nu mai conteaza….
    Romina era numele de ren fetita ce l-am visat intr-o noapte….
    nu stiu cat de mult iti place,dar l-am visat si-mi amintesc ca l-am scris ca nu cumva sa-l uit pana in zori….

    monica 4 ianuarie 2009 21:16 Răspunde
  • Simona, da-mi voie sa-i raspund lui Alice (cu intirziere, ca de obicei).

    Draga mea Alice, sunt convinsa ca stii ca sufletul Simonei este atit de mare incit poate cuprinde si dragostea pentru mine si pentru tine, care e nemasurata, si inca multe altele care vor veni.

    Cit despre renita mea, Monalisa suna un pic pretentios, insa mi-ai dat o idee nemaipomenita. O s-o cheme Monique.

    Ramona 22 ianuarie 2009 1:11 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title