„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Impotriva mea

de

Am o jumatate de metru de zapada impotriva mea. Acasa (iertare…) la Toronto, am realizat cit sunt de suparata pe mine, in distinsa zi de 21 decembrie, anul curent. Doamne, cind am imbatrinit intr-atit, incit sa urasc ninsorile? Cu lopata intr-o mina si resentimentele-mi curente intr-alta, razbat prin nametii existentei mele viscolite.

Nu v-am mai scris de mult, nu v-am mai raspuns, dragii mei, sunt nerecunoscatoare si ciudata, dar voi stiti ca sunt aici, citesc tot ce-mi scrieti si astept sa va gasesc undeva la radacina gindului meu. Sa ma iertati, sa-mi fiti aproape, va cer asta cu impertinenta lenesului care se vrea iubit neconditionat. Ninge si vin vremuri grele in jurnalul meu personal.

Ma uit cum ninge si ma inspaiminta schimbarea asta zaluda din inima mea. Soarele e sarcastic, iese doar ca sa-mi arate cum ar putea fi zilele mele, daca n-ar fi fost asa cum sunt. Uite doua imagini cu strada mea si gradina mea, din Toronto. Si cu soarele meu rizgiiat, care se razbuna fiindca l-am inteles atit de tirziu.iarna-004iarna-005

Tag-uri:
· ·
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Dragă Simona, cu cât mă uit mai mult la masa ta din grădină, cu atât văd mai clar un tort uriaÅŸ ascuns sub canadiana lui de friÅŸcă!! Iar restul curÅ£ii râde mocnit de sub inflaÅ£ia de zahăr pudră pe care ai eliberat-o din saci!!

    Dar mă opresc aici din invenţii, readusă la realitate de cei 37 km pe oră ai vântului de Chicago şi de cele -19 grade Celsius pogorâte peste numita locaţie.

    Când se duc nămeţii şi vine verdele se întâmplă să scrii uneori în grădină?

    Vroiam să te felicit pentru „Bine aÅ£i (par)venit în municipiul BucureÅŸti” din noiembrie, a fost dureros de amuzantă.

    amalia 22 decembrie 2008 3:45 Răspunde
  • Ce noroc pe tine! Eu ma uit zilnic pe accu weather sa vad cand da Domnul un fulg de zapada si in Timisoara dar nici prognozele meteo nu mai sunt ce au fost… In locul tau as umbla pe jos prin zapada, ascultand la mp3 colinde, pana la epuizare. Asa ca sa ma mai purific…

    Victor 22 decembrie 2008 11:01 Răspunde
  • „Impotriva” ta s-au pornit zapezile ca sa aduca puritate, sa albeasca norii negrii. Cat am vrea noi muntii de zapada pe strazile Bucurestiului! Dar nu ca sa blocheze circulatia, blocata deja, ci ca sa spele strazile pline de noroaie, sa ascunda „bubele” din asfalt, sa lumineze cladirile cenusii, sa ne invite la ghidusii si sa redevenim, macar o clipa, copii gata sa o zbughim pe derdelus.

    Iti doresc ragaz la gura sobii alaturi de cel drag.

    leda 22 decembrie 2008 11:14 Răspunde
  • gura sobei, of course

    leda 22 decembrie 2008 11:25 Răspunde
  • Simona,

    ce frumos e la tine… offff ce mi-ar place sa fie si la mine asa. S-ar inchide scolile, s-ar inchide compania si as sta acasa fericita … E prea frumos acolo ca sa fii asa de trista. Vine Mosul si tu il primesti mutroasa? Hai ca asta nu-mi vine sa cred.
    Sper ca pina spre seara sa iti revii si sa vezi ca e chiar frumos la tine si in tine.

    Iana 22 decembrie 2008 16:19 Răspunde
  • Draga Amalia, pina acum, nu prea am scris in gradina, recunosc. Planuiesc sa schimb lucrurile. Alice mi-a trimis cadou de ziua mea un laptop roz dragut si am sa-l plimb cu mine, studenteste, prin cafenele si gradini.
    In schimb, imi doresc de mult sa revin la pictura, pe vremuri desenam si pictam si cream ceva, lasam ceva in urma mea. De mult n-am mai scos tuburile de vopsea din tenebrele casei si-ale timpului meu.
    Imi doresc sa pictez in gradina, nu ca sa am sursa de inspiratie (nu pictez niciodata ceea ce vad, pictez ceea ce-mi umbla exclusiv prin minte si inima). Uneori, am senzatia ca am sa mor inainte de a mai apuca sa pictez in gradina mea.

    simona 22 decembrie 2008 19:41 Răspunde
  • Draga Victor, iti multumesc fiindca ma trezesti la viata, la bunul simt al metafizicii. De-aia ma si condamnam, fiindca am ajuns sa dezvolt un instinct ingrozitor: mi-e frica sa ninga, fiindca am de croit carare prin nameti, de tremurat si de inchis ochii pe trotuar, ca sa nu ma orbeasca fulgii. Apucaturi de domnisoara Cucu, e drept, este si motivul pentru care m-am scuturat de spaima, de comoditati premature si de vaicareala.
    Iar azi m-am trezit fericita ca gradina e transpirata de blana zapezilor – fata de ceea ce vezi in poze, stratul s-a dublat! Poate mai pun o poza, ca sa dovedesc. Respir adinc, renasc. Ce bine e…

    simona 22 decembrie 2008 19:45 Răspunde
  • Draga Leda, adevarul e ca mi-e dor de Bucurestiul nins, chiar daca, asa cum spui, el vine la pachet cu gama de complicatii promotionale: harababura, in speta.
    Dar mi-e dor de Bucurestii studentiei mele, cind mergeam cu iubitul meu in Cismigiu (nu departe de caminul meu) si ne tavaleam prin zapada si ne bateam cu zapada si mincam zapada si eram sanatosi, in ciuda oricarei statistici.
    Din toate astea, azi nu mi-a mai ramas decit capacitatea aproape paranormala de a umbla in ger cu capul neacoperit, am o rezistenta bizara la frig, in zona mansardei. In rest, iubirile dezlantuite si bataia cu bulgari tin exclusiv de trecut, ireversibil, ca un disc de vinil.

    simona 22 decembrie 2008 20:01 Răspunde
  • Draga Iana, nu sunt trista, sunt doar aiuristic contemplativa, citeodata. Nu ca n-as avea motive sa-mi procesez si-o lamentatie (pe ce tema vrei tu, am resurse de plins in toate domeniile, ha, ha), dar stiu si eu, asa cum bine remarci si tu, ca Mosului nu-i plac mutrosii.
    Am impodobit bradut si am inzorzonat casa cu ghirlande de brad si fundite si margele, ca sa-mi curat sufletul de orice lacrima inoportuna.
    Plus ca am trei fesuri de Mos Craciun – si inclusiv ursuletul meu (Anatoli, alintat poetic-ruseste Tolea) poarta fes de Mos Craciun, draga. Imi plac jucariile, am ramas blocata-n virstele care imi dadeau totul, fara sa-mi ceara nimic in schimb.

    simona 22 decembrie 2008 20:07 Răspunde
  • Imi pare rau Simona ca nu poti sa vii si tu la intilnirea cu noi si cu Alice… n-o sa fie intilnirea intreaga, asa sa stii.
    Eu sper doar sa iasa bine ca sa putem sa mai facem o intilnire si atunci sa fii si tu, dar si eu. 🙂

    Iana 22 decembrie 2008 21:18 Răspunde
  • Ce n-as da ca si la Bucuresti sa vedem un fulg de nea…ne tot ameninta meteorologii astia dar degeaba 🙂
    Pupici Simonici

    Elena 22 decembrie 2008 22:05 Răspunde
  • Scumpa Simona,
    Nu ti-am mai scris de mult, am scris pe blogul lui Alice, incercand sa ii cunosc pe ceilalti impatimiti de „Tango”, ca si mine. Te rog sa ma ierti si sa fii sigura ca ma gandesc cat de minunat ar fi sa poti veni si tu la intalnire.
    Ce frumoasa e gradina ta, ce loc de vis acolo la Toronto!
    Tocmai am citit comentariul tau postat pe blogul lui Alice, in care ne rogi sa-ti trimitem poze cu fete pe alocuri „bosumflate” :p . Stim ca Alice tine mult de tot la tine si bine face. O sa ne bosumflam special pentru tine :d . Simona, te simt atat de apropiata de sufletul meu. As vrea tare mult sa ne putem intalni candva…Te pup si te imbratisez cu mare drag, ca si cum te-as sti de-o viata. Sa-ti fie bine acolo in locusorul tau de vis si de poveste. Sarbatori fericite iti urez din toata inima!

    Bianca 22 decembrie 2008 22:16 Răspunde
  • http://www.trilulilu.ro/ladyinred_2007/d36ebc64c1bdeb

    Pentru ca il iubesti asa mult pe D.B. si pentru ca la tine a nins atat de frumos, iar el stie sa cante minunat despre asta…
    Eu inca ma mai bucur cand ninge odata cu copilul meu, sper sa raman asa spre bucuria ei.
    Inca am emotii cand impodobim bradul si cand desfacem ornamente vechi si dragi. Ma bucur odata cu ea cind numara zilele de la 1 decembrie pana la 24 ale lunii, asteptand sa vina craciunul.
    Este adevarat si mie imi este dor de Romania, dar nu am curaj sa-i spun ei, nu vreau sa stie ca mi-e greu, vreau sa aiba incredere in ea si sa razbata aici printre straini.

    Mi-a fost dor de tine.
    Mi-e dor de „acidul tau” atunci cand povestesti de lumea asta in care traim.
    Chiar mi-e dor Simona.

    irina 22 decembrie 2008 23:10 Răspunde
  • pai…atunci Mosul va veni cu siguranta,draga Simona de asa departe! Si poate-i va aduce ursuletului tau o Maruska,frumusica!!!!

    Cora 22 decembrie 2008 23:22 Răspunde
  • Sarut miinile Simona.
    Am citit ce ai scris.
    Ti-am descoperit si privirea. Si eu am avut cindva, poate, una la fel, tu ?

    Valin 23 decembrie 2008 2:40 Răspunde
  • Draga Simona, te ador de mor. Te si vad acolo, Craiasa Zapezilor, in casa ta acoperita cu zapada alba si muta si tu care esti, de fapt, 2 personaje intr-unul singur, si craiasa frumoasa, si spiridus jucaus, cu umorul tau zapacit. Stai intr-un scaun, imbracata cu o rochie alba diafana si pe cap cu o caciula cu urechi, nazuroasa si cu sageti de ganduri negre prin cap, dar totodata cu spiritul viu, autoanalizandu-se ironic :))
    Bucuretiul tau este astazi insorit si ii este si lui dor de tine; am trecut dimineata prin Cismigiu si mi-a soptit ca isi aminteste si de tine. 🙂

    Georgia 23 decembrie 2008 10:58 Răspunde
  • Ai scris ca ti-e dor de Bucurestii studentiei si de Cismigiu. Iata cateva versuri ale mele:

    ANOTIMPURILE ÃŽN CIÅžMIGIU

    Magnolii se-nveşmântă-n nuanţe de pastel,
    Mai iese dintre frunze un cap de brotăcel,
    Iar primăvara-mi bate în geam ca să reviu,
    În parcul dintre timpuri, în vechiul Cişmigiu.

    Studenţii de la Arte, boemi şi curtezani,
    Rivalităţi şi-amoruri ascuns-au peste ani,
    În verile toride, cu-amurgul sângeriu,
    Când se plimbau perechi, perechi prin Cişmigiu.

    Îi prinde toamna vieţii în parcul desfrunzit,
    Iubirile se sting, c-aşa e hărăzit,
    Singurătăţi se-adună în bărci cu barcagiu,
    Se-aud şoptiri de frunze pe-alei, în Cişmigiu…

    Colaci de turta dulce si aburi de cicoare,
    Steluţe colorate sclipind a sărbătoare,
    Copii la joc se-ntrec, cu râsetul zglobiu,
    Şi cerne iarna fulgi, în parcul Cişmigiu.
    *
    Se-ngână anotimpurile-n amintiri,
    Văd anticarii vremii pălind din străluciri;
    De pe o bancă-ngustă, ce simt acum, îţi scriu:
    “Mi-e dor de al trecutului parfum de CiÅŸmigiu”…

    Camelia Vasiliu 23 decembrie 2008 15:54 Răspunde
  • Draga Simona,
    As vrea sa ninga si aici ca acolo la tine.
    La prinz ningea si batea vintul dar n-a fost suficient de frig sa se astearna si totul e doar noroi.
    Ce e Craciunul fara zapada?
    Parca nu-l simti.
    Am sa adorm visind gradina ta invesmintata in alb si poate maine cand ma voi trezi la fel sa fie si a mea.
    Sa ninga e tot ce-mi mai doresc de craciun si sa stau bucurindu-ma de fiecare clipa petrecuta cu voi.
    Sarbatori fericite!

    diana_r 23 decembrie 2008 19:21 Răspunde
  • Nu ti-am spus atunci cand te-am intalnit. Mi-e mai usor sa scriu decat sa rostesc. Trebuie sa-ti marturisesc faptul ca noi, familia noastra (incepand cu piticul meu de 8 ani si terminand cu sotul meu de 40) te admiram si te iubim neconditionat. Si-ti multumesc pentru zilele in care ne-ai inseninat viata, pentru momentele in care tensiunea din casa a disparut, inexplicabil, dupa o simpla citire, cu voce tare, a articolelor si cartilor tale. Dupa „Tango degeaba” radem toti trei ca nebunii. Cum aduc revista acasa, Darius imi spune: „citeste ce-a scris Simona!”. Cand va creste si va citi si „Voulez-vous tango avec moi?” va avea un motiv in plus sa te iubeasca. Si oricat de obositi am fi, oricat de tristi sau de nervosi, lasam greutatea de pe umeri si ne bucuram ca te avem in casa, ca ne faci viata frumoasa (culmea!) fara sa ceri nimic in schimb.
    Ne-am obisnuit ca dupa fiecare fericire sa platim cu o dezamagire. Dupa fiecare serviciu ce ni s-a facut, sa oferim inzecit. Dupa fiecare bucurie, sa ne indatoram pana peste puterile inimilor noastre. Doar tu, dupa cata terapie ai facut cu noi, n-ai cerut nimic niciodata! Si-ti multumesc si pentru asta!
    Si mai vreau sa-ti spun ceva: ai fost singura persoana care, incurajandu-l (intr-un fel) pe Daniel sa plece din tara, nu m-a enervat. Ba… dimpotriva. A fost prima data cand am luat si eu in calcul (pentru cateva secunde) varianta asta. 🙂
    Cu speranta ca troienele de zapada nu-ti vor acoperi decat gradina si-ti vor lasa sufletul in pace, iti doresc sa traiesti sarbatori de poveste, cu iubire, cu liniste, cu doruri suportabile!
    Te imbratisez, Simona, si cand vei vorbi cu mama ta (de la care ai luat, dupa parerea mea, cat de mult se putea, din arta scrisului), te rog sa-i transmiti gandurile mele bune si sa-i spui ca nu putea face un alt cadou mai frumos oamenilor, decat a facut deja. Pe tine.

    Nouria 23 decembrie 2008 21:33 Răspunde
  • La Multi Ani Simona.
    si la multe articole si carti! asta e o urare de care beneficiem noi in primul rind.

    Iana 23 decembrie 2008 21:49 Răspunde
  • SImonici draga,
    Ti-am scris cateva randuri si pe pagina lui Alice….nu indraznesc sa spun mai mult…
    Daca ai avut timp sa parcurgi toata zbaterea si dezbaterea noastra din ultimele zile, din casuta cu povesti , ai vazut cum l-am reinventat si reinviat noi pe Romeo al nostru, cu banca si credite de nevoi si salteaua relaxa si ale lui diamante…..evident si cu a lui Julieta, caci nu se putea altfel….
    Intr-un final Romeo din poveste, a devenit Romeo al zilelor noastre si a sfarsit prin a deveni numele de blog al dragului meu sot, care nu stia pana mai ieri ce prietenii aveam eu si cu cine…ii vorbeam de o sapt mai mult soptit decat cu voce tare, ca am niste prietene una in Canada ce-o cheama Simona, alta in America si-o cheama Iana…el era nedumerit de unde si pana unde prietene stiindu-ma extrem de selectiva in ale prieteniilor…..povestea-i lunga si alambicata…asa ca nu ti-o redau decat in varianta „smart”
    Ei draga simonici am reusit sa-i spun bunului meu sot despre – cum – m-am imprietenit si – cu cine , mi-a fost mai greu sa-l determin sa inteleaga – de ce –
    dar m-am descurcat, stii cu ce??!
    Cu pagina ta de pe blog.L-am asezat in fata calculatorului si i-am spus :
    Citeste si te rog, sa nu scoti un cuvant pana nu ai terminat TOTUL de citit…si a citit..si a citit si apoi dupa vreo ora zice:
    „cine-i fata asta? ”
    E „simon” a mea…
    A ta, a ta , dar cine e ?
    I-am intins tangoul din decembrie deschis la pagina cu „…roaba iluziilor sale” pe care-l surprinsesem acum ceva timp citindu-l si amuzandu-se copios….
    In felul asta l-am facut sa inteleaga mai usor de ce va iubesc …stiam ca voi puncta esential prin tine…in consecinta mi-a iesit…
    De Craciun vroiam sa-i ofer cartile tale cadou, sa-ti spun ca am cautat astazi 4 ore prin toate librariile, galeriile si divertele astea din deva si abia am reusit sa gasesc numai 2 buc din Codul nebunelor maniere?!
    Asa ca n-am sa reusesc decat pe jumatate sa-l fericesc…dar o rezolv eu cumva.
    Te imbratisez cu drag simonici a mea si -ti doresc sa ai un Craciun la gura semineului , cu vin fiert(rosu musai) si scortisoara, cu dragul tau drag langa tine, cu gandul la noi cei ce te iubim, si cu Mosi Craciuni ce-ti bat la usa aducandu-ti tot ce vrei tu….

    monica 24 decembrie 2008 0:47 Răspunde
  • De ce-mi sună cunoscut asta cu „impertinenta lenesului care se vrea iubit neconditionat”?:)))
    Dragă Simona, noi toÅ£i tânjim în BucureÅŸti după o primă ninsoare „ca-n poveÅŸti”. AÅŸa că, precum se vede, zăpada nedorită de unii, este râvnită de alÅ£ii. Ca-n viaţă.

    Să te bucuri de sărbători fericite!

    PS. Dacă vrei, poţi s-o topeşti!

    innuenda 24 decembrie 2008 9:56 Răspunde
  • In Ajun de Craciun, iti doresc sa primesti daruri de inima si suflet, iar oamenii iubiti sa-ti fie aproape !
    La multi ani !
    Camelia

    Camelia Vasiliu 24 decembrie 2008 12:32 Răspunde
  • Simona noastra de asa departe,Sarbatorile acestea sa-ti fie lumina,fericire si impacare cu toate cate sunt si vor veni peste tine! te imbratisez dintr-un orasel fara zapada,dar cu atata soare azi!!!Craciun Fericit!

    Cora 24 decembrie 2008 13:13 Răspunde
  • Craciun fericit Simona!

    irina 24 decembrie 2008 19:45 Răspunde
  • Te iubesc. Iti spun in soapta, ca sa nu mi se auda plansul. Te tin in brate, scumpa mea, frumoasa mea, departea mea, troienita mea. La mine nu ninge si mi-e dragostea departe, doar eu sunt un om de zapada pe care nicio primavara nu mai indrazneste sa-l ucida, salutar. Craciun fericit, atat cat se poate. Noi doua am fost mereu oropsite de sarbatori, mereu, mereu, nedrept de… Mereu. Te iubesc.

    Alice 25 decembrie 2008 1:00 Răspunde
  • Imi plac pozele, imi place zapada, ma gandesc la oamenii care n-au vazut-o niciodata si la locurile ce nu l-au cunoscut pe Mos Craciun.
    Iti doresc sa ai sufletul plin de alb si de curat si viata implinita cu oameni dragi si sanatosi.
    La Multi Ani, Simona!

    Dianet 25 decembrie 2008 12:07 Răspunde
  • Tu, Simona, esti fantastica!Asa te vad eu.Nu te poate dobori nicio ninsoare, nu te clinteste nici un namete, esti implacabila!Si-apoi, ai dreptate!La ce bun atata ninsoare, daca nu-si are rostul in sufletul tau?Iti doresc stare de bine, liniste, caldura.E inutil sa-ti spun ca scrii magnific,dumnezeieste, cu har, si ca te citesc cu nesat.Ma fascineaza aceasta legatura a ta cu Alice, e dincolo de inchipuire, mereu mi-am dorit asa un suflet de prietena.Nu l-am avut niciodata, se-ntelege, nu eram decat un umar de soldat sovietic pe care se plangea mult, rau, erau dati dracu’ toti si toate…in schimb, daca se-ntampla sa am nevoie, eram aspru taxata:”Hai, fato, termina cu sentimentalismele”, ca n-am chef acum, mi-e somn, sau rau sau nu mai stiu cum, de la caz la caz…Ghinion, sau sansa, numeste cum vrei.Cat despre intalnirea cu Alice, e, cum zice poetul, ”MAI MULT DECAT IN VISUL MEU”!De-ai fi si tu…

    Simona Radoi 25 decembrie 2008 22:59 Răspunde
  • la multi ani draga mea!fie ca anul ce va sa vina sa-ti aduca numai fericire si dragoste in suflet!sa ne incanti cu articolele tale,cu felul tau franc de a fi.sa nu te schimbi niciodata,iar pe noi cititorii tai fideli,sa ne rasfeti cu slova ta trasnita!e o placere imensa sa-ti citesc articolele,sa-ti impartasesc dragostea,bucuria,tristetea.LA MULTI ANI!

    florentinamurgoci 26 decembrie 2008 14:51 Răspunde
  • Iubita Simona, ma doare tristetea oamenilor minunati ,nu este drept ca suflete atit de frumoase sa duca cu ele atita durere. Dar dreptatea nu o s-o mai caut in aceasta lume.Poate intr-o lume mai buna. Prietenia cu Alice este unica ,situata dincolo de timp si spatiu ,dragoste care ma fascineaza mai mult decit pot spune si pe care o admir .Iti doresc din suflet liniste, dragostea sa te gasesca printre nametisi sa-ti incalzeasca sufletul. Te va gasi .Va invata drumul catre sufletul tau minunat.Astazi este inca o zi a sperantei .

    nina dumitru 26 decembrie 2008 18:50 Răspunde
  • Nu mi-amintesc sa mai fi auzit de o prietenie ca a voastra .Sunteti norocoase ca va aveti una pe alta,iar noi suntem norocosi si va iubim ,pentru ceea ce sunteti si pentru slovele minunate cu care ne mingiiati sufletele.

    nina dumitru 26 decembrie 2008 18:54 Răspunde
  • Iti spun si eu, Simona- iubirea de departe a lui Alice, dar totusi aproape mereu, cu intarziere iti spun LA MULTI ANI si SARBATORI FERICITE! Sa ai parte de multa, multa iubire, fericire si sanatate. Si iti promit ca duminica vom zambi si ne vom botosi pentru tine, vei fi in sufletele noastre si in inimioarele noastre. Si locul tau de onoare de langa Alice il vom pastra neocupat.

    Catalina 27 decembrie 2008 0:10 Răspunde
  • LA MULTI ANI si CRACIUN FERICIT, Simona!

    Corina 27 decembrie 2008 0:35 Răspunde
  • Va multumesc si cu sfiala, si cu fericire, si cu credinta ca ma veti ierta.
    Nu fiindca merit, ci fiindca voi aveti un suflet incapator, obisnuit sa dispuna eliberarea unor fapte de bunatate absoluta.
    Imi sunteti asa dragi si ma dau de ceasul mortii (inept de nerecunoscatoare) ca va raspund abia in cea de-a doua zi a Craciunului, cind am revenit din ginduri alambicate…
    Va iubesc si va multumesc, Iana, Elena, Bianca, Irina, Cora, Valin, Georgia, Camelia, Diana, Nouria, Monica, Innuenda, Alice, Dianet, Simona, Florentina, Nina, Catalina, Corina.
    La multi ani, stringeti-va la piept copiii si iubirile, promisiunile si culorile topite intr-un golf singuratic.
    Eu, asa cum ii spuneam iubitei mele Alice – iar ea a aprobat, sfisiata – n-o sa-mi mai promit nimic anul asta. Nu mie. Doar voua va promit ca ramin aici. Fiindca am nevoie de povestile voastre si de rasfatul vostru.
    La multi ani, renasteti si vorbiti…

    simona 27 decembrie 2008 3:44 Răspunde
  • LA MULTI ANI! E 2009, e un an mai bun…pentru mine,si pentru voi toti! Pentru Simona, Alice, Nouria si pentru toti oamenii minunati din redactia acestei reviste: sa aveti parte de un an mai bun decat cel care a trecut si de la fel de multa daruire si inspiratie la scris ca si pana acum…

    irina 4 ianuarie 2009 21:10 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title