fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Cununii de-un mov imaculat

de

Cand am plecat din Romania, miresele inca mai purtau pampon alb pe fund. Cand m-am intors, purtau rochii mov, barbati gri si nasa cu sange albastru. Nuntile s-au dat de trei ori peste capul tuturor si s-au prefacut in ceva in care eu nu mai stiu sa ma port.

Din ciudatenie si egoism (varianta ei), din cauza faptului ca eram plecata din tara (varianta mea), am lipsit festiv de la nunta unei amice oarecare, din Bucuresti. Sincera sa fiu, cand am primit invitatia, am crezut ca mi-a trimis-o din greseala, fiindca nu mai vorbiseram de vreo sase ani. Dupa ce n-am comunicat, deci, atata amar de vreme, ea si familionul ei s-au suparat si (culmea) nu mai vorbesc cu mine – desi, repet, n-am auzit un alo din gatlejul lor de pe vremea cand aveam colecist bun.

Probabil ca au presimtit ei ceva, si anume ca oricum nu m-as fi napustit la nunta, chiar si daca nu m-ar fi purtat valizele pe meleaguri mai frumoase. Intrucat capul meu nu reusea sa proceseze motivatia demersului. Nici nu stiam cu cine se marita, ca ultima oara cand vorbiseram, ea aderase penelopic la o relatie cu un tip atat de insurat, incat nevasta-sa statea linistita, desi i se adusese la cunostinta pe unde vagabondau cromozomii XY ai familiei.

Dupa nunta pe care ea a petrecut-o la un local kitschos din centru si eu am petrecut-o in vestul Europei, am primit relatari sugrumate de la fata locului, de la altii. Am crezut mai intai ca am un inceput de apoplexie, ca nu reuseam sa pun piesele cap la cap. Astia vorbeau de lucruri care pe vremea mea nu existau. Mireasa avusese un buchet uscat, de (paradoxal) imortele, cica arata ca o statuie de cavou. In fine, asta n-ar fi fost nimic, dar mirele avea costum de culoarea lemnului turbat, taman ca buchetul ei.

Oaspetii erau amplasati la mese prestabilite, era cu cartonase, zici ca aveai loc la cinema. Normal, la scurt timp dupa atare mise-en-scene, au inceput mutrele, fiindca ala nu voia langa ala, in schimb voia langa alalalt, deci prima cincime de nunta s-a derulat sub genericul apararii siciliene. Musafirii fusesera dresati in prealabil, adica in invitatie se dadea indicatia sa poarte fiecare ceva mov, ca asa era conceptul.

Cu ocazia asta, am vazut ca au importat si ai nostri nuntile cu tema. Nunta asta avea tema (ati ghicit) „Mov”. Asta pentru cine intreaba cand e lumea ocupata. Pentru cine intreaba pe cineva care avea timp sa explice, tema era asa: crepuscul de toamna, la final de curcubeu. Poftim? I-am zis sa-mi mai spuna o data, dar pe silabe.

Aveau fete de mese mov, lumanarici mov, nasa era mov si mutra mirelui cam tot mov, probabil mostenire genetica de la ma-sa, deoarece soacra era foarte nervoasa din cauza mezaliantei (fiu-su era stomatolog si nora-sa era asistenta lui, deci mami nu pricepea cum, din toata clinica aia plina de doctorite nemaritate, el o alesese tocmai p-asta care ii dadea amalgam dentar la mana, pentru obturatii).

Meniul era inmovulit de lumina mov, deci sarmalutele in frunze pareau uitate afara peste noapte. Tortul avea crema mov, deci le-a ramas jumate neatins. Nu de alta, dar dupa cinci sortimente de mancaruri mov, desertul mov pica abisal la ficat. Repertoriul era plin de Meneaito, Pinguini si Lambade, abia atunci am realizat pe langa ce-am trecut. Valsul mirilor a fost Dunarea albastra remixata, singurul derapaj de culoare din gama mov.

Dupa ce s-a strecurat darul si s-a depasit pragul psihologic de 0.8 la mie alcool, mireasa dansa singura dupa La Isla Bonita, iar mirele inca o mai cauta pe unde o furasera astia cu mult mai devreme. Cand au dus-o intr-o debara pe-acolo, ginerica nu s-a prins, a mai baut vreo patru sprituri cu niste veri, apoi n-a vrut sa plateasca trei butelci de coniac pentru nevasta-sa, rascumparare, si s-a apucat iar de baut. Ea s-a plictisit si-a iesit din ascunzatoare, dar el, amneziat de Feteasca, a purces s-o caute in contratimp.

Pe la finalul nuntii, deja mesenii susoteau elocvent, analizand oportunitatea de a ramane (sau nu) pacientii unui dentist care bea o lada de vin la o cina. Ma rog, cica a fost nunta groazei, cu mai multa muzica latino proasta decat in ring-tone-urile de periferie. La spartul parangheliei, aia a aruncat buchetul si n-a sarit nimeni sa-l prinda si-a nimerit pe o masa, ca toate burlacele din distributia nuntii se pupau deja cu cate-un matrafoxat, prin colturi.

Nu pot sa fiu asa domnita si bombonica si sa sustin, zmeuriu, ca-mi pare sfasietor de rau de fapta mea. V-am spus, in primul rand, nu pricep invitatiile la nunti din partea unora care nici nu mi-ar mai cunoaste vocea la telefon. Dincolo de asta, anumite nunti ma arunca in bulboana depresiei. Nu de invidie, cum ar sari unii sa presupuna, ci de groaza ca ma invita careva sa dansez Pinguinul.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Tag-uri:
· · · · · · · ·
Categorii:
Editoriale

Comentarii

  • Simona Catrina Cristina draga, m-ai ucis cu materialul asta. E de MILIOANE.:)) :)) Rad cu lacrimi, desi ma aflu in public la o sindrofie de serviciu, unde invariabil s-a cantat si dansat si Emeniaito, si penibilul Pinguin. O singura grija am , referitor la materialele tale, si anume sa nu ti se epuizeze vreodata sursele de inspiratie si cazuistica asta picanta, era sa zic patognomonica

    adi_simplu 10 septembrie 2010 17:48 Răspunde
  • Simona you made my day cu acest articol si cu acesta:
    http://www.revistatango.ro/complicitate_la_amor_deosebit_de_grav-1370.html?ref=nf

    O sa propun tutuor pretenilor mei sa se inscrie la o „terapie” cu Simona Catrina si ma mai gandesc cum sa „dezvolt” aceasta idee intr-un business cu profit pentru buzunarul tau.
    Sincera sa fiu te-as aduce cu mult drag sa tii seminarii/ sedinte terapeutice pe aici, pe banii firmei evident!

    CristinaC 10 septembrie 2010 18:51 Răspunde
  • Am si eu fobie de nunti, de cand imediat dupa a mea sotul m-a tarat cu de-a sila la una unde nu cunosteam pe nimeni si nici n-am avut imbracaminte potrivita, asa ca am si aratat aiurea, dupa ce ca oricum ma simteam aiurea. Atunci nu aveam bani de toale elegante si de fapt nici acum n-as da bani pe haine care se pot purta doar la asemenea evenimente. Totusi am fost benevol la cateva nunti, dar dupa ce soacra-mea mi-a reprosat ca m-am imbracat la nunta cumnatei in rochia mea de cununie, in loc sa-mi fi multumit ca m-am prezentat la o nunta ce se desfasura intrun alt oras, la vreo 300 de km distanta, intr-o sambata cand eu lucram si nu ma puteam invoi, dupa doar cateva zile de cand pierdusem o sarcina dupa care sufeream si nici fizic nu-mi revenisem, am preferat sa ma vorbeasca de rau unii si-altii si mi-am asumat riscul sa mi se faca reprosuri la infinit, decat sa ma chinui sa suport un eveniment de care stiu dinainte ca este traumatizant. Ultima data, pentru ca era o nunta importanta in familia sotului, am preferat sa-l las sa se duca singur. Si bine am facut, a fost chiar foarte bine. In general nu-mi convine sa ma lipsesc de prezenta sotului, dar de data aceasta a fost singurul mod de a impaca si capra si varza. Am hotarat ca gata cu obligatiile, o sa merg doar la ce nunti stiu ca ma voi simti bine. Am o prietena care se marita sambata viitoare si ma iarta ca nu merg la nunta ei.
    Nunta cu tematica mov imi suna a horror…bine ca nu te-ai dus. Ce-ti pasa tie ce zic unii si-altii cata vreme te simti impacata cu tine insati?

    Livia 10 septembrie 2010 18:56 Răspunde
  • Simona… ooo daca ai sti! e groaznic si eu rid… 🙂 si am sa vin curind aici si am sa va povestesc tot. chit ca aveti chef de citit sau nu.

    este exact ce aveam nevoie – articolul acesta. cit adevar!!! nici nu ma mir… esti fara egal!

    din cauza unor asemenea timpenii / timpiti… mi-a fost o frica teribila la nunta mea. vazusem atitea aberatii, gustasem atitea torturi mov (ma rog culoarea se schimba de la an la an) ca mi-era frica sa planific ceva. totul parea sa imi aminteasca de nunta lui x sau a lui y si ma lua cu lesin. am facut nunta la McMoni’s. o sunam pe directoare in fiecare zi, pe masura ce imi aminteam de fundite portocalii, de luminari roz, de scaune pamponate… si saraca imi spunea: va promit, o sa fie simplu, elegant. nu pun luminari colorate, nu pun pampoane… va rog sa aveti incredere… 🙂 eu am fost cea mai stresata mireasa. eram cu toata atentia incordata sa vad daca nu cumva s-a strecurat vreun ciucurash mov, sau vreo luminare rozie pe undeva. Nu mai spun ce suparari de la rude de gradul 7 mi-am auzit… ca de ce n-au fost invitati. Eu am avut strict prieteniii apropiati, si rudele cu adevarat apropriate. in total putin peste 60 de persoane.

    iana 10 septembrie 2010 19:11 Răspunde
  • 🙂 🙂 🙂 ; Stii ce sunet de apel are colega mea de serviciu? Ai ghicit : pinguinul. Iti inchipui cum suna melodia asta intr-o scoala? Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!

    camellia 10 septembrie 2010 20:31 Răspunde
  • si? ies copiii incolonati din clasa, in pas de dans, au ba? :))

    un trecator 10 septembrie 2010 20:38 Răspunde
  • nu prea am inteles eu ce-i cu ” pingiunul ”,am googelit si rezultatul e mortal. 🙂 🙂 ( de la 0:20 mai departe )

    Grace 10 septembrie 2010 21:45 Răspunde
  • Na , ca-i buna ! Pinguinul , am vrut sa iasa….

    Grace 10 septembrie 2010 21:46 Răspunde
  • Ies la primul clinchet, da.
    Mai ales aia speciali, silitorii verii! : ))

    Una 10 septembrie 2010 21:51 Răspunde
  • Vai, Adi draga, ce surpriza… 🙂 N-ai mai trecut de mult pe la portita noastra. 🙂 Daca te-am scos din puful lenei si, mai ales, din sanul opulent al sindrofiei tale de serviciu, atunci n-am traversat ziua degeaba! Ca o bizara veste buna, sa stii ca voi avea material de scris la nesfarsit, tu vezi in ce lume traim! Iar lucrurile sunt din ce in ce mai inzorzonate, lumea are tendinta tampita sa complice totul, de la vietile profesionale la decorul nuptial.
    Pana la aceasta ora, vei fi dansat si Pinguinul, mai ales daca-l dansa deja vreun director de-al tau si devenea, automat, sarcina de serviciu. 🙂 Si, domnule doctor, ma ierti ca scriu cam nazal, dar sunt racita crita. 🙂

    Simona Catrina 10 septembrie 2010 22:00 Răspunde
  • Cristina draga mea, cu tine ma razgai cam mult, ca-mi cauti in cornite! 🙂 Esti prea buna cu mine, eu te-am prevenit! Ma simt asa vinovata ca n-am reusit sa ne vedem cand ai trecut prin Bucuresti! Lasa ca poate vin eu prin Canada! 🙂 Te sarut!

    Simona Catrina 10 septembrie 2010 22:01 Răspunde
  • Putinor miri nunta le apartine. Spectacolul e dedicat celor din jur, sa vada si colega si vecina … sau pe filiera ca , la nunta lui X a fost asa , a cantat cutarica si s-au servit cele mai si mai bucate. Daca-i privesc oarecum cu ingaduinta pe cei ce o fac prima oara, nu am nicio intelegere pentru cei care si la a doua casatorie ( sau a treia….) procedeaza la fel. Am primit si eu o invitatie la o nunta cu tema . Tema nu am prea inteles-o . Toata lumea trebuia sa vina in haine de plaja cu slipul la indemana. Mirele si mireasa – tinuta de nunta . M-am simtit atat de penibil …

    Grace 10 septembrie 2010 22:08 Răspunde
  • Draga Livia, hai sa-ti zic ceva, apropo de rochii de seara: saptamana trecuta, n-am de lucru si intru cu Alina Grozea in Magazinul Victoria (ala matusalemic, socialist, „50 de magazine-ntr-unu’ singur”). Am crezut ca e deja muzeu, ma si miram ca nu ne cere bilet la intrare. Cand colo, am ramas impaiate-n prag: mama, e plin ochi cu rochii de seara, de la primul pana la ultimul etaj! Jdemii de rochii, care mai chici, care mai fluture, care mai paieta, care mai volanoasa, erau ca un puseu de tensiune! Ha, ha, ha, ca sa nu-ti mai spun cate culori sunt! Nici nu stiam ca exista atatea culori (pe o singura rochie)! 🙂 Asta apropo de rochiile tale, repet, ca m-ai amuzat…

    Simona Catrina 10 septembrie 2010 22:08 Răspunde
  • Iana draga, asa e, cred ca e horror si stai cu inima ghem cand e vorba de nunta-ti personala. Ca asa, ca invitat, mai treaca-mearga, te imbeti profilactic si te sustragi de la implicatiile circului, dar ca protagonist, faci atac de anxietate cand vezi ca „cea mai frumoasa zi din viata ta” (yeah, right) e plina de volanase-pamponase. Cum zicea Adi_simplu odata, o papusa imbracata-n mireasa pe capota masinii mai lipsea! 🙂

    Simona Catrina 10 septembrie 2010 22:12 Răspunde
  • Simona, multa sanatate si multe ceaiuri turcesti !

    Grace 10 septembrie 2010 22:13 Răspunde
  • Camellia, ai nervii tari. Eu ii smulgeam telefonul din mana, il tranteam pe ciment si saream pe el (nu e ideea mea, am vazut-o intr-un film). 🙂

    Simona Catrina 10 septembrie 2010 22:14 Răspunde
  • Grace, wow, ce tema de nunta emancipata (si penibila…)… Ai dreptate, asta ma scoate si pe mine din matca, faptul ca multe nunti nu mai tin seama de nimic din visurile de fecioara ale miresei si nici de jena demna a unui tinar mire, ci de ifosele unor cohorte de rubedenii si obligatii care, guess what, te vor barfi ORICUM, poti sa-ti faci tu nunta ajutata de mai rafinat wedding planner din LA si tot iti vei auzi niste legende odioase, la doppo festival. 🙂

    Simona Catrina 10 septembrie 2010 22:17 Răspunde
  • Trecatorule, Una, Grace, incolonarea pentru Pinguinul miresei! 🙂

    Simona Catrina 10 septembrie 2010 22:20 Răspunde
  • Simona, ai spus ca nu facem politica aici, da? asa ca te rog, lasa pinguinul sa-si vada de treaba :))

    un trecator 10 septembrie 2010 22:25 Răspunde
  • alooooooooooooooooooooooo ! nu m-aude nimei ? Domnul mic si cu centura dezvoltata e pinguinul ? ( vezi clip )

    Grace 10 septembrie 2010 22:29 Răspunde
  • Am fost la nunta in US… pai da, ca sint de citiva ani pe-aci si nu putea sa ma ocoleasca „norocul”. aveam eu impresia, din filme, ca limizinele cu mirii, condusul miresei la altar, florile, domnisoarele de onoare, trebuie sa dea un aer asa de romantic si trebuie sa fie asa de miscator cind cei noi (mirii) isi spun si isi ureaza si isi declara unul altuia… eram pregatita sa cad pe spate. mai mare fis n-am vazut nici la noi la starea civila. astia repeta declaratiile acelea pina le spun ca papagalii. lumea din sala abia auzea… ma intreb cum e cu cei care se casatoresc pe malul oceanului? ca acolo chiar ca n-auzi nimic…
    la masa ne-am asezat dupa cartonele. ca sa bei ceva trebuia sa te deplasezi la bar si acolo dadeai bacsis barmanului de fiecare cind voiai ceva de baut… nunta aceasta a avut tema aurie… nu stiu semnificatia si nici nu ma intereseaza..

    iana 10 septembrie 2010 22:29 Răspunde
  • am uitat sa pun clipul …. 🙂 🙂 ( de la min O:2o )

    http://www.youtube.com/watch?v=g5Ybng1g5o4

    Grace 10 septembrie 2010 22:31 Răspunde
  • Trecatorule, nu facem politica, ne faceam ca pinguinul semnifica yin-yang-ul contopirii matrimo… ai dreptate, ia, gata cu politica! 🙂

    Simona Catrina 10 septembrie 2010 22:32 Răspunde
  • Pinguinul e deja adjudecat, Simona.
    Eu am chef de o felie de tort, prins cu siret, agatat de lustra.
    Normal, speranta mi-e regina si realitatea sclava! : ))

    Una 10 septembrie 2010 22:34 Răspunde
  • Iana, ha, ha, am stat odata in parc, intr-o sambata, cu niste prieteni din Toronto, si ne-am uitat la nuntile canadiene. Am ras de-am lesinat, deduc astfel ca ideea de nunta ii tampeste pe toti, la nivel de glob. Cel putin stolul de domnisoare de onoare – una mai boccie ca alta (regula nescrisa e sa nu fie niciuna mai misto ca mireasa) – e mortal. Eu am vazut si o nunta argintie, care de fapt iesise gri, ca venise norul si alea luceau dubios si aratau ca niste scrumbii.

    Simona Catrina 10 septembrie 2010 22:37 Răspunde
  • Grace 🙂 🙂 🙂 clipul tau e savuros, stii ca-l da si Mircea Badea mereu! (De cand l-au enervat grevistii de la sindicate, care au dansat Pinguinul ca idiotii in fata cladirii Guvernului!!).

    Simona Catrina 10 septembrie 2010 22:40 Răspunde
  • Eu acum de la tine am auzit pentru prima oara de dansul asta. Chiar sunt uimita ca doar am fost acasa in vara si era sezonul nuntilor . Pe MB nu l-am mai vazut de mult , ca satelitul meu nu receptioneaza Antenele ( chiar mai transmit pentru strainatate ) , iar pe internet nici atata… 🙁

    Grace 10 septembrie 2010 22:45 Răspunde
  • Nunta e prin excelenta si definitie o stamba din tesuturi destramate 🙂
    Fara provocari, Simona 🙂 Parca eram pe „stop dezbatere despre WND” 🙂
    Asa ca trec si eu la „apararea siciliana” si pun un „pinguin” recent aici, gasit adineauri pe net 🙂 : (ghiciti care e dintre cei doi dansatori ? 🙂
    http://www.vedeta.ro/Badea_despre_Turcescu___Saracul_e_dus_cu_pluta__VIDEO_-17102.html

    Ce ne aduci de la stambulioti : halva, lukum sau o mana de dardanele ? 🙂

    Thomas Man 10 septembrie 2010 23:04 Răspunde
  • Tesaturi 🙁
    Nu ma satur de greseli 🙁

    Thomas Man 10 septembrie 2010 23:05 Răspunde
  • Se pare ca Turcescu citeste blogul tau, din ce spuna acolo 🙂

    Thomas Man 10 septembrie 2010 23:07 Răspunde
  • sa inteleg ca toata lumea a comutat pe Turcescu acum ? 🙂

    un trecator 10 septembrie 2010 23:30 Răspunde
  • Thomas, eu nu provoc nimic, cel mult perplexitate benigna, cateodata 🙂 N-am putut sa nu mentionez sursa, n-ar fi fot profesionist! 🙂 Din Antalya, va aduc insemnarile mele de calatorie, sper. 🙂 Si halva cu fistic, si baclava aromata, evident!

    Simona Catrina 10 septembrie 2010 23:36 Răspunde
  • Trecatorule, de-acuma trebuie sa comute Turcescu pe noi, nu noi pe el, ca el e somer. 🙂

    Simona Catrina 10 septembrie 2010 23:36 Răspunde
  • O sa facem o nunta în shalvari si cu turbane si dansuri din burik ca asa-i moda pe la noi 🙂
    Si un razboi cu fistic si rahat în sukul national 🙂

    Thomas Man 10 septembrie 2010 23:42 Răspunde
  • Ia uite, scrisesem „rapumparare” si nu m-ati zis, ati tacut chitic si-ati ras de mine pe muteste! 🙂

    Simona Catrina 10 septembrie 2010 23:53 Răspunde
  • Draga Simona, pe aceasta cale doresc sa atrag atentia asupra necesitatii instituirii urmatoarei reguli in privinta casatoriilor: toti invitatii la nunta sa devina automat martori la divort. Pe principiul reciprocitatii (sau al simetriei, cum doriti) am putea afla amanunte importante, hotaratoare chiar, despre motivele evenimentului „in oglinda”: „Onorata instanta, parul paratei nu mai statea ca la inceput” sau: „culoarea rochiei ei mi-a luat mintile” (cazul de fata) sau (caz real): ” s-a imbatat pana i-au curs mucii” (mireasa n.n.) etc. Avand in vedere ca mai nou, rata divorturilor e in crestere in progresie geometrica cu ratie maxima, am putea avea la indemana cateva indicii semnificative, referitoare la evidenta falimentului institutiei in cauza 🙂

    adriana 10 septembrie 2010 23:55 Răspunde
  • Simona draga, am umblat si eu 2 saptamani prin lume, fara internet si cand ma intorc, ce vad?? O nunta mov! 🙂 🙂 hihi
    Imi place punctul tau de „vedere” desi n-ai fost acolo, la „vederea” celor care arunca dupa tine cu invitatii!
    Ei, da’ sa-ti spun si eu una: am fost acum 4 ani la o nunta unde s-a dansat gaina (nu ca n-ar fi asa la toate nuntile!!), dar acolo gaina moarta si fripta era imbracata in costum national, cu fota, avea batic si … o tigara in gura!! Iar nasa o tinea de picioare, dansa cu ea, toata lumea se tinea dupa nasa si erau cu toti fericiti!!
    Hai zi ceva! Te rog sa zici ceva! 🙂 🙂 Nu-i asa ca-i frumos in Romania??
    Dupa faza asta, eu nu ma mai mir de nimic pe la nunti! Din contra, mi se par chiar dragute daca nu au gaini costumate! 🙂

    Anamaria 11 septembrie 2010 0:03 Răspunde
  • Adriana, foarte interesanta propunere legislativa, unde trebuie sa semnez? 🙂 Asa e, de fapt eu cred ca jumatate din divorturi incep, tehnic, in noaptea nuntii. 🙂 A nu se intelege ceea ce sunt sigura ca intelegeti! 🙂

    Simona Catrina 11 septembrie 2010 0:04 Răspunde
  • Anamaria, draga mea, n-am vazut niciodata asta cu Gaina, m-ai lasat cu ochii cascati!! 🙂 Vaaaai, deci se poate ceva mai grotesc decat Pinguinul? Mda, se poate, iaca un pasaroi domestic!! Bine, ca sa nu mai zic de dansul ardelenesc Brasoveanca, frumos de felul lui, dar care a ajuns acum obligatoriu in playlist-ul nuntilor de orice speta, inclusiv alea oltenesti, dobrogene etc. In curand, si ceardasul unguresc va face ravagii prin Teleorman!

    Simona Catrina 11 septembrie 2010 0:08 Răspunde
  • vroiam sa zic „cu totii fericiti”… vad ca mai sunt si analfabeta, nu doar recent intoarsa din vacanta! 🙂
    ai dreptate, in curand tre’ sa invatam dasuri din toata tara, latino, dansul ala in care se aliniaza unii in spatele altuia si fac un sarpe (cum l-o fi chemand!!), dar si niste manele. fara ele nu se poate, asa am constatat. 🙂

    Anamaria 11 septembrie 2010 0:19 Răspunde
  • Pai da, Anamaria, si manele, am vazut lume buna care pune manele la nunta „ca sa-i multumeasca pe toti musafirii”, cica. Pai, mama draga, daca-i multumesti p-aia cu manele, ii enervezi p-aia antimanele! Noroc ca astia din urma sunt din ce in ce mai putini…

    Simona Catrina 11 septembrie 2010 0:24 Răspunde
  • Asa-i…specie pe cale de disparitie…
    Un tip destept, cu pretentii de om cultivat (asa zicea el!), mi-a zis odata ca mai bine asculta manele decat sa mearga la opera!
    Vezi, se poate si mai rau?! de, perspectiva, ea e de vina! 🙂
    Ca sa vezi ce chestii mai cer si femeile! 🙂
    Dar am divagat… Noapte buna, sambata frumoasa! 🙂

    Anamaria 11 septembrie 2010 0:47 Răspunde
  • Aşa-i când te duci la „Nunta lui Figaro” cu plicul.
    Simona, eu sunt din ce în ce mai puţini.
    Nunţile sunt un prilej de a-şi scoate părinţii cheltuiala şi mirii, restul. Ele se programează acum, pentru exact 12 luni după. Se plăteşte un avans de 30% şi dacă mirii s-au ciufulit între timp, părinţii vând locul unui alt cuplu, dacă au noroc, dacă nu, deficit de cont curent se numeşte.
    Dacă din 350 de invitaţi ( nunţile de opulenţi) nu vin 50, se produce o creştere în minus a veniturilor, cam 6-7 mii euro. Pierzi, câştigi, cuscru te numeşti!
    Sunt nunţi de la care nu poţi lipsi. A ta!

    Omuldelamunte 11 septembrie 2010 3:12 Răspunde
  • Omuldelamunte, eu stiu oameni care au lipsit de la nunta lor. Nu cu trupul, nu cu acea carcasa care articuleaza un „da” metalic. Lipseau cu convingerea, cu fericirea, cu un minim entuziasm. Lipseau pur si simplu, se refugiau intr-un tunel de artere si vene, in ei insisi, intr-un adanc de corp neconvins si deloc convingator. Am fost la cateva nunti unde miresele erau trase la fata, translucide, absente. Unde fericirea intensa nu-si gasea culoar, unde totul avea gustul acrisor al blazarii premature. Da, am fost si la nunti mai triste decat nunta mov.

    Simona Catrina 11 septembrie 2010 3:31 Răspunde
  • M-ai facut sa incep week-end-ul cu zambetul pe buze, multumesc!

    anda 11 septembrie 2010 8:16 Răspunde
  • La Templu cu salamul în mana, la vedere 🙂
    Observ ca facem, normal, sindrom de reverberatie pe tema data 🙂 Venim la preoteasa nostra Simona si ne «spovedim» care cum putem, reactionam chimic si personal, ne întindem pe divan ca la psiholog, terapie de grup de fantome, sau ne debalam fragmente de autobiografie ca la AA (alcoolicii anonimi), în ecou la subiect.
    Ar fi cazul sa ma declar oficial necalificat în ultima discutie : nu am fost la nicio nunta, desi am avut destule invitatii si cunosc fenomenul doar din auzite (si vazute pe video). Îmi lipseste experienta directa 🙂 «N-am mancat salam de soia», nu sunt autorizat sa fac o cronica despre salamul neaos 🙂
    Oricum, îti trebuie un sistem nervos din otel armat sa încerci astfel de evenimente festive dar mai ales stambistice. Ca sa nu mai vorbim si de festivalul olfactiv care acompaniaza desfasurarea de forte 🙂 Felicitari celor ce s-au înfruptat din ospatul mirilor 🙂
    Pax vobiscum 🙂

    Thomas Man 11 septembrie 2010 10:43 Răspunde
  • Simona, poate ar fi trebuit sa-l iei cu tine pe Turcescu în Turcia 🙂 Ca ghid. 🙂

    Thomas Man 11 septembrie 2010 10:44 Răspunde
  • Eu l-as lua, Thomas, dar nu ma lasa iubita lui, Oana Sarbu, care cica-l duce-n Serbia. 🙂

    Simona Catrina 11 septembrie 2010 12:14 Răspunde
  • Si… Thomas, nici noi n-am mancat salam cu soia, in schimb am mancat salam de soi, pana-n ziua cand aditivii au infrant.
    Ferice de tine (era sa zic „preafericitule”) ca n-ai avut obligatii intr-atat de mari, incat sa dansezi Mambo nr. 5 la nunti si botezuri! Inseamna ca esti un om foarte liber. Oricum, nu mi te pot inchipui la Perinita, si crede-ma ca am o imaginatie bolnava – dar nu pot, ecranul gandului se blocheaza. 🙂

    Simona Catrina 11 septembrie 2010 12:18 Răspunde
  • Plec in Antalya peste doua ceasuri, acum inghesui intr-un rucsac strictul necesar. 🙂 Tasare maxima. 🙂

    Simona Catrina 11 septembrie 2010 13:25 Răspunde
  • Anda, multumesc si eu! Eu oricum imi incep weekend-ul cu zambet, fie ca am motive, fie ca nu. 🙂

    Simona Catrina 11 septembrie 2010 13:26 Răspunde
  • @Simona- noi, pe 18 sept. plecăm în Antalya. La întoarcere, să laşi locul cald!
    Am mai fost. Numai la 5 stele, care m-au delectat nespus, eu, care toată viaţa am avut un şef doar cu 3 stele şi-o gură cât stema ţării.
    Cadâne, ioc! Vorba-i de ei… Glumesc. Am văzut multe şi vorbeau foarte bine româneşte.

    Omuldelamunte 11 septembrie 2010 16:53 Răspunde
  • Asadar Simone, egoismul caracteristic speciei n-o sa ma impiedice sa-ti urez sejur merveillos, chiar daca stai poate doar 3 zile :))) (Am vazut ca pe mai toate posturile TV sunt la moda sejururile de 2, 3 zile …sic). Sa ne „revedem” sanatosi. Pana revii eu o sa invat cum sa-mi zugravesc singura casa. M-am gandit la o culoare :).

    adriana 11 septembrie 2010 17:32 Răspunde
  • Asa e, Simona, nu m-am lasat antrenat în Perinita, cu decolteele ei generoase, nici în cohorta vesela a dansurilor vecine de la noi, cu damf de zaibar sau tuica artizanala. Desi au fost cateva propuneri. Desi în primul meu job remunerat aveam obligativitatea de a dansa singur pe o masa spre deliciul/tortura spectatorilor 🙂 Desi nu pot spune ca «N-am dansat decat o vara» ba chiar am avut prea numeroase interferente cu coregrafiile.
    Dar pe raftul Din Muzica Popoarelor din camara mea, pe cantari de susa (a se citi «shusha») numai bune de nunta subcarpatica, îl am în mp3, între altii, pe simpaticul ganditor de estrada Andrei Plesu, într-un show letal cu Johnny Raducanu 🙂 Organul lui Plesu se aude parca mai tare în refrenele chefuistice decat în vioaiele elucubratii filozofice cu care desfata marele public. Pacat ca nu am descoperit înca modalitatea tehnica de a transfera acest tip de fisier aici pe blog, ca sa profite colegii pofticiosi (dac-or fi) de borcanele mele cu zacusca muzicala.

    Thomas Man 11 septembrie 2010 17:43 Răspunde
  • Mov, Adriana ? 🙂
    Seful era de la Milcov, ODLM ? 🙂

    Thomas Man 11 septembrie 2010 17:43 Răspunde
  • Thomas, te-ai prins, dar si eu te-am prins! Deoarece in ultimul „review” nu m-ai luat deloc in seama, m-am decis sa te provoc: oscilez intre Cristian Tudor Popescu pe Andre, Liiceanu pe Parazitii sau Cristoiu pe Montserrat Caballe 🙂

    adriana 11 septembrie 2010 18:42 Răspunde
  • Omul de la Munte, f0stul meu sot avea o vorba: ” la nunta si la inmormantarea mea nu voi fi prezent”, asta ca sa-ti demontez teoria:))). In alta ordine de idei marturisesc cu mana pe inima dreapta ca desi imi face rau ideea de nunta sau miresele si culorile lor aferente, mov sau alb, dupa caz, continui sa particip cu placere la evenimentele altora, nu ma intrebati de ce, nu stiu sa explic. Si, desi nu dansez nici moarta Perinita cu decoltee sau Pinguinul (penibil, indeed) ma bucur de bucuria alorlalti, ca pentru o cauza mai buna. Sa fie recunoasterea tacita (era sa scriu racita) a unui handicap?

    adriana 11 septembrie 2010 19:01 Răspunde
  • @Thomas- într-o întreprindere de comerţ exterior toţi şefii erau de Milcov. Acum s-au mai răspândit. Am rămas noi.

    Omuldelamunte 11 septembrie 2010 19:31 Răspunde
  • @Adriana- la nuntă n-a fost prezent din moment ce a plecat de lângă tine, iar la înmormântare, mai vedem…
    Chiar dacă nu dansezi Periniţa, dacă eşti singură şi atrăgătoare, te va înşfăca el un flăcău să te sărute în cerc, ai să iei batista şi de nu ţi-o fi nime’ pe plac, ia-mă pe mine, care stau la masă c-o Fetească în faţă. Hop ş’aşa, măi!
    S-a constatat, printr-un studiu sociologic întins pe mai mulţi ani, că bărbaţii beau numai din două motive:
    1) că au nevastă
    2) că n-au nevastă

    Omuldelamunte 11 septembrie 2010 19:43 Răspunde
  • Tom, asta e extrapolarea unei expresii mai vechi si mai putin (daca-mi e permis) generale: „de ce beau romanii: de suparare, de bucurie si degeaba” :))). Am ras din prapor de zicerea ta saltareatza, da’ nu mai bine inlocuim Feteasca? Apreciez talpa numai muiata in sampanie! :)))

    adriana 11 septembrie 2010 20:38 Răspunde
  • Bag sama ca-i musai sa te bag în sama, A 🙂
    Interesante împerecheri. S-ar putea sa-i placa lui Liiceanu combinatia asta si sa nasca o carte de coming out. Montserrat va aprecia mai putin combinatia cu Cristoiu si nu ne va soprana decat un minim sindical. CTP-ului i s-ar potrivi mai bine Cornelia Catanga, i-ar mai stinge flacara mizantropica. Dupa cum lui WND aka MB si eternei sale pubertati intelectuale i-ar prinde bine o Viorica din Blejani 🙂

    Thomas Man 11 septembrie 2010 21:49 Răspunde
  • buna:) deci articolul tau e genial 😡 lumea asta chiar se duce de rapa. Succes in continuare Simona 🙂

    o pustoaica :) 11 septembrie 2010 21:59 Răspunde
  • Alaturarile astea, Thomas, fac parte din categoria „viziuni provocate de imaginea lunii intr-o noapte de iarna” :)) sau din mai neaosa „simt enorm si vaz monstruos”! a genialului Caragiale :).

    adriana 11 septembrie 2010 22:20 Răspunde
  • te-ai intors din Canada?

    a, referitor la nunti… ultima la care am fost, nu demult, mirele s-a suparat si s-a batut cu orchestra, apoi s-a suparat ca invitatii miresei au „bagat” darul sub cota lui de piata, socrii mari s-au carat de la nunta pe la 3, socrii mici au incercat sa mai salveze ce ai e de salvat…

    aia doia au divortat dupa vreo doua luni

    bai, de fapt nu s-a schimbat decat decorul, omul nost’ e acelasi…

    kaos 12 septembrie 2010 7:24 Răspunde
  • funny=))

    marrynusha 12 septembrie 2010 9:30 Răspunde
  • Simona, zeita a scrisului, ma bucur ca te-am amuzat, dar nu e cum ai crezut, iti garantez. Cu privire la prima nunta traumatizanta descrisa, problema a fost ca n-am avut rochie, dar cum destule doamne si domnisoare au venit si la nunta mea in tinuta de strada, m-am imbracat si eu cu ce-am avut, fara a fi din capul locului eu insami multumita de tinuta mea si am nimerit la o nunta cu mult mai mari pretentii decat a fost nunta mea. Nunta mea a fost o petrecere restransa, cu mancare de acasa, la o terasa in aer liber, inchiriata cu cateva saptamani inainte, terasa unde de obicei erau doar cativa agiamii care beau o bere dupa munca la vreo fabrica. Deci nimic de fite si nu-mi pare rau, pentru ca am avut prieteni care nu-si permiteau nici haine elegante nici sa dea bani multi, unii n-au dat bani si m-am bucurat sincer ca au putut veni. Atractia nuntii mele, in afara de mine, desigur, a fost un dozator de bere Tuborg la discretia invitatilor, din care berea nu prididea sa curga. Eu nu suport fumul de tigara, aveam invitati fumatori si pentru ei a fost bine ca era spatiu deschis, in aer liber. Rochia mea a fost imprumutata printr-o mare minune de la alta mireasa, dar nu-mi pasa de asta pentru ca la cei 21 de ani ai mei stiam ca as fi aratat bine si imbracata in panza de sac. Cununia a avut loc dimineata si am purtat atunci o rochie de seara, singura rochie eleganta pe care o aveam si despre care stiam ca nu se potrivea in niciun context si cu nicio ocazie, pentru ca avea imprimeu de camuflaj, deci cu pete verzi de diferite nuante. Dar era rochia care ii placuse viitorului meu sot, care desigur, cand a ales-o nici prin gand nu i-a trecut ca ma voi marita in ea. Cat despre nunta cumnatei, problema socrilor nu era croiala, imprimeul sau culoarea rochiei ci doar faptul ca era veche de cinci ani (adica eu aratam la fel de bine ca la cununie dupa cinci ani si un copil!!). Pe atunci socrii mei nu stiau ca eu am fost domnisoara de onoare la nunta verisoarei mele preferate imbracata in rochia de cununie a mamei mele, care avea vechimea de aproape douazeci de ani si pentru care nu m-a criticat nimeni.

    Livia 12 septembrie 2010 16:29 Răspunde
  • Salutari, ma intorc dupa un weekend perfect cu prietenii printre dealuri si sticle.La un spritz, am constatat ca toate prietenele mele sunt fane SC si cam multe citesc blogul asta. Normal ca avem si asta in comun…
    Eu cu nuntile nu ma potrivesc (de aia nu ma paste niciuna proprie). Am renuntat cand am avut o rata scazuta de succes: am fost la 4 nunti in 2 ani si o singura pereche nu se destramase dupa alti 2 ani, asa ca am zis ca e vina mea si mai bine sa ma las. Noroc ca la ultima nunta s-a dus si ghinionul (sunt impreuna bine mersi, au fost cu noi in weekend, am verificat:).
    Vreme buna in Antalya, Simona!

    Corina L 12 septembrie 2010 16:41 Răspunde
  • Of, of, of….am venit de la provintie si am cred vreo doua kile in plus, am mancat cat m-au tinut membranele, da Ana, si multe fructe direct de la sursa, prune, mere, piersici si struguri uuf si multe placinte, cozonac si vaai cate si mai cate. Si am facut baie in covata de tabla, foarte amuzant de altfel. Acum ma duc sa ma bag in apa, stau vreo trei ore, la cat sunt de murdara haha i really am! Cu forte proaspete si catifelate am sa ma asez la birou sa va citesc putin. Sotul meu tocmai imi reproseaza ca am intrat in casa si am deschis netu mai intai, mda, sunt tare lipsita de maniere 🙂 I missed you all, frumosilor si desteptilor! (nu va imparteam pe categorii, doar va complimentam 🙂 )

    Ulicica 12 septembrie 2010 18:22 Răspunde
  • Trecui mai devreme ca un meteorit nedumerit prin ferestrele acestui castel bantuit si… nici tipenie de fantome !
    M-am gandit ca-si ling ranile dupa nunti 🙂 Sau gratarele (de duminica) 🙂
    Livia, rochia de nunta e oricum o tinuta de camuflaj 🙂 Ce strategie vizionara, dozatorul de bere ! 🙂
    Covata de tabla mi-a pus imaginatia la treaba, Ulici 🙂
    Salutari numerice prietenelor, Corina L. Simpatica gasca ai, vazuta prin geamul sticlelor 🙂

    Thomas Man 12 septembrie 2010 19:52 Răspunde
  • Chiar sunt simpatici, Thomas, ai dreptate. Am venit toti vineri blindati cu de toate, si sambata ne-am uitat in jur si era prea multa mancare, dar vinul disparuse undeva, nu stim unde…asa ca am ajuns la o Feteasca noua (cred ca de ea vorbea ODLM).
    Plus ca a fost weekendul in care m-am specializat in margarita. Frozen, desigur. Pacat ca era sarea grunjoasa:)
    M-am intors la pranz si am terminat „Sex in (per)versiune clasica”, trebuie sa incep sa il poshtesc rapid (de parca se poate poshti). As vrea sa dau rewind si sa nu ma duc maine la nici un job…

    Corina L 12 septembrie 2010 20:11 Răspunde
  • adriana 12 septembrie 2010 21:32 Răspunde
  • Teribila faza cu pinguinul. 🙂
    desi nu am nicio legatura cu dansul lui, anul trecut pe vremea asta, in timp ce tocmai paraseam un restaurant de nunta, colege si alte cunostinte s-au gasit, ele, sa ma insoteasca afara din local in ritmul asta pasaresc. 🙂 Desi ma distrasem copios, nu am gustat deloc batuta asta stanga-dreapta sau inainte-inapoi (nu mai stiu)- norocul meu ca aveam pile in zona. 🙂 capac mi-a pus nunta surorii. printre nu mai stiu cate sute de invitati, s-au gasit niste maimutele caraghioase care s-au incolonat in ditamai randul si dansau de mama focului. mi-a stat inima undeva in trahee, cand mi-am vazut sora apropiindu-se de pinguinoase. 🙂 nu spun, e haios dansul asta intr-un fel. riscul vine cand devine si penibil si catastrofic. 🙂 de mov nu mai spun nimic. 🙂

    adriana, superb sting. ar fi fost perfect daca vocea lui nu ar urmat acelashi ton monoton cu care incerc sa ma obisnuiesc, de dragul fondului muzical special, de fiecare data cand dau de el. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=eQgvru5flsM&feature=related

    tania 12 septembrie 2010 22:16 Răspunde
  • Bonsoar Tania!

    Ma bucur ca cineva mi-a receptionat sticla cu mesajul aferent :). Altfel e cam silent corner on the empty stage in seara asta … Ce sa zic, odata m-am indragostit de Sting, si deoarece sunt de o perseverenta iesita din comun (ca picatura chinezeasca) ingurgitez orice de la sursa in cauza. In seara asta aveam insa o aplecare spre versuri mai mult decat spre acorduri:

    „There’s a chapter on fathers a chapter on sons
    There are pages of conflicts that nobody won
    And the battles you lost and your bitter defeat,
    There’s a page where we fail to meet”
    ….

    Though the pages are numbered
    I can’t see where they lead
    For the end is a mystery no-one can read
    In the book of my life”

    De o simplitate monstruoasa daca stai sa te gandesti…

    adriana 12 septembrie 2010 23:23 Răspunde
  • … era ok si pe timpul…roxanei, adriana. 🙂

    (plecasem de la mesajul din sticla, sa stii. 🙂 adica oceanul nu e atat de…mare. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=-wpX6drarrs&feature=related

    si, totusi:

    http://www.youtube.com/watch?v=gdkGSH-N-L0&feature=related

    (eterna si da, simpla)

    tania 12 septembrie 2010 23:51 Răspunde
  • «I dream of rain
    I dream of gardens in the desert sand
    I wake in vain
    I dream of love as time runs through my hand

    Sweet desert rose
    Each of her veils, a secret promise
    This desert flower
    No sweet perfume ever tortured me more than this

    Sweet desert rose
    This memory of Eden haunts us all
    This desert flower
    This rare perfume, is the sweet intoxication of the fall.»

    tania 12 septembrie 2010 23:58 Răspunde
  • Vacanta placuta,Simona!

    Brianna 13 septembrie 2010 0:19 Răspunde
  • Ciubuc, bacsis, halva, „ce faci, bine ?”, Hagi, Popescu. Cam astea sunt cuvintele/expresiile turcesti pe care le stiu. Sper ca tu, Simone, ai invatat altele, pentru un schimb de vorbe eficient 🙂 Bine ai revenit, daca ai „zburat” catre Romania dimineata. Drum bun, daca zbori pe inserat ca pescarusii dupa o zi de pescuit 🙂
    Nuntile in Romania sunt tot ce si-ar putea dori un pinguin cu frac si trac si „mai mult decat atat”. Au haine pe care invitatii le imbraca doar o data pe an, si pe care le si poarta ca si cum le-ar purta doar o data pe an, au pantofi de mireasa cu lipici la pielea piciorului posesoarei, au miri care nu dau doua beri pe mireasa lor, au avut (bine ca a trecut) dansul cearceafului, au ceva nedefinit, „fara numar” , au muzica de pe vremea liceului, au stofa si, inevitabil, au si molii ! Molii: pluralul de la moglie.
    Imi plac nuntile romanesti. Rimelul scurs pe obrajii miresei, privirea crucis-ametita a mirelui, „cocosenia” nasilor mari, „puicusenia” nasilor miiiici, zambetele strepezite ale cucoanelor din inalta societate kitchioasa, comentand „toaletele” celorlalte, bucuria barbatilor in fata sticlei cu alcool si a libertatii de a bea fara oprelisti, mandria unora la strigarea darului (pe unde se mai striga), jena altora in fara acelorasi tipete cu aroma financiara, aranjarea pe modelul „nuca-n perete” la mese, stradania tuturor de a parea fericiti si proaspeti, efortul mirilor de a nu se uita in plicuri inainte de plecarea in patru labe a ultimului invitat, orchestrele cu instrumente dar fara urechi (muzicale), solistele cu acutele cam prea acute, imbuibarea cu tot ce e in farfurie, chiar daca apoi vomiti, ca doar ai platit…nuntile la romani sunt exact cum trebuie sa fie o nunta turceasca, cu organizatori greci, meseni daco-romani si antren rromanes. 🙂
    Si o melodie de buna dimineata, cu posibile tinute pentru urmatoarea nunta la care nu veti participa: http://www.youtube.com/watch?v=gGdGFtwCNBE&ob=av2e

    Ana-fun 13 septembrie 2010 10:49 Răspunde
  • vai ce mi-a placut:)).. eu anul acesta am fost la 5-6 nunti.. la unele m-am simtit obligata sa merg si chiar mi-am dorit, la altele avea iubitu obligatie iar eu nici macar nu-i cunosteam pe miri, astfel ca desi suntem impreuna de un an si ceva eu cu iubitul meu nu am iesit nici macar la o cafea cu cei in cauza iar atunci cand am primit invitatia a venit doar mirele in vizita pentru ca mireasa „era plecata” how convenient..
    bineintele ca la toate nuntile a fost „menhaito” si „pinguinu vietii”: ei bine menhiaito mai merge dar Pinguinu… exista ceva mai penibil??? Mie sincer mi-a fost rusine sa ma uit la aia care dansau pe ciudata melodie apoi sa mai dansez si eu alaturi de ei…
    iar de bridezilla nu vreau sa mai comentez.. nervi si suparari, iar daca ai avut ghinionul sa fi domnisoara de onoare, ai pus-o!

    andra 13 septembrie 2010 10:51 Răspunde
  • Eu as propune divortul cu tema: mov, daca iubirea s-a destramat pe sunetul pumnilor, roz, daca finalul a venit pentru ca ea/el si-au gasit marea iubire in alt pat, verde, daca ambii si-au dat seama ca impreuna polueaza planeta mai mult decat separat, negru, daca s-au „luat” pentru bani, in asteptarea sfarsitului unuia din ei, de obicei al lui, rosu/galben/portocaliu daca s-au luat politic si cromatic, alb, daca se intrunesc toate „culorile”. 🙂

    Ana-fun 13 septembrie 2010 11:10 Răspunde
  • Un diez si doi bemoli în ciorba de potroace
    Rezumat pe portativ interpretat cu brio de diva Ana-fun 🙂
    As adauga un element gutural : vocile protagonistilor (miri plus invitati) la începutul si sfarsitul aventurii nuntesti. Grasimile gratarelor, taninele paharelor si fumurile tigarilor au ceva de spus. Ca si cum timbrul natural si-ar dubla colesterolul în nici zece ore.

    Thomas Man 13 septembrie 2010 11:28 Răspunde
  • Muzica-n pahare de hartie igienica

    Daca le numaram sticlele la care au cantat manual în WE, Adriana, putem spune ca prietenilor Corinei L, le place de Sting 🙂

    Thomas Man 13 septembrie 2010 11:29 Răspunde
  • Cantareata era cheala (pt ca era tunsa la zero cu asentimentul nostru)

    În SW (Simona Wonderland) nu dam gir nici mitocaniei, nici ipocriziei.
    O arie trista, cu note juste si refrene stiute :
    http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/nimic-despre-vintu-199281.html

    Thomas Man 13 septembrie 2010 11:31 Răspunde
  • TM, ti-am raspuns la postarea de Vineri 🙂
    ODLM, am gasit un cantec cred ca pe gustul tau; e doar o voce, dar face cat un cor:
    http://www.youtube.com/watch?v=kXgbRKa3-kk

    Ana-fun 13 septembrie 2010 11:32 Răspunde
  • Si pt ca azi e Halloween pe meridianul din capul meu, liber la pauni :
    The Cubical – Like Me I’m a Peacock
    http://www.youtube.com/watch?v=zd7ZPBTayl4&feature=player_embedded#

    Thomas Man 13 septembrie 2010 11:35 Răspunde
  • TM, diva superstar cu kids club, sfaturi si varza la purtator se inclina cat ii permit paietele si regretele si iti spune ca, daca n-ai fost la nici o nunta, ai pierdut simultan cele mai penibile si cele mai amuzante momente din viata porumbeilor calatori. 🙂

    Ana-fun 13 septembrie 2010 11:38 Răspunde
  • Si eu ti-am, AF.
    Nu ma dau în vant dupa „porombei” decat daca fac schimb voluntar de saliva sau interpreteaza imnul pacii 🙂

    Thomas Man 13 septembrie 2010 11:46 Răspunde
  • Si eu ti-am zis, TM. 🙂 Dar o sa ma opresc un pic, surful printre postari ma ameteste precum dupa o perinita cu final neasteptat 🙂
    Vrei sa spui ca imnul pacii e intepretabil ? Eu credeam ca e litera de lege. Legea pasareasca, desigur 🙂

    Ana-fun 13 septembrie 2010 11:54 Răspunde
  • Uli, ma scobesc in dinti cu un pix (n-am scobitoare si nu vreau sa stric un stilou), in cautarea urmelor de mar cu puf, care m-a facut praf, fermentand in stomacul meu toti fluturii copilariei. 🙂 Multumesc si bine ai revenit 🙂

    Ana-fun 13 septembrie 2010 11:57 Răspunde
  • Ana-fun, Thomas Man, aveti rima insiropata in cuvinte shugubetze. 🙂
    Mi s-a facut o pooooooofta de baclava cu fistic. In Ro, nu ai ocazia sa o gasesti preparata in reteta ei traditionala. Cea turceasca este atat de dulce, incat imi vine sa petrec un strop prin Antalia cel putin. Cea arabeasca insa, cu origini prin Liban sau Siria depaseste insa orice limita dulcegareasca a imaginatiei. 🙂 Yam, yam. 🙂 Simone, vezi ce ne aduci si noua, ok? 🙂

    tania 13 septembrie 2010 12:43 Răspunde
  • Ana-fun, stiu si eu un cuvant turcesc.
    giumbushluc. 🙂 🙂

    tania 13 septembrie 2010 12:48 Răspunde
  • Bonjour, adriana!
    Sa stii ca si eu te receptionez, doar ca nu reusesc mereu sa revin pe acest portativ cu ciripituri si fragezeli neintuitive (toujours!) cu frecventa-mi dorita : ) Mesajul tau e chiar intr-o butelca courvoisier-ista care ma incanta de fiecare data, si la gust si la precizia efectului (ne-)scontat.
    Al e zambaret de prin unghere, iar pe Ana o salut cu ceremonia cuvantului-nepereche. Va citesc incantata, printre sperantele ca Sim va aparea curand sa ne dea binete si sa ne faca partasi la ceva detalii Osmalai: )
    Te imi pare fugit cu vreo bibliotecara, sau e-fec-tiv simte pitpalacaul intre tic-tac(i), de-aici poate si acest pseudo-ignor cu falosenii!
    Pana va regasesc, la fel de imbujorati si tonifiati printre surasuri, va pup si va urez un 13 reusit! Io-s indragostita de propria-mi existenta, deci va anunt de pe acum ca al meu e, deja!
    : ))

    Una 13 septembrie 2010 12:55 Răspunde
  • De la nunta unde l-am lasat sa mearga singur, ba inca am insistat sa mearga pentru ca se-nsura un var primar cu care mancase din aceeasi farfurie cand era mic, sotul meu, cand si-a revenit suficient cat sa fie capabil sa parcurga la volan cei 200 km pana la domiciliul conjugal, a venit (aproape) bolnav si a zis ca nu mai mananca nimic macar trei zile, daca nu chiar o saptamana. Mancase saracu’ toata noaptea, bause cat sa-i poata aluneca lesne sarmalele pe gat si ceva pe deasupra, intrucat trebuise sa ciocneasca cu toata lumea, ca de: asa-i traditia si statuse pana dimineata, desi el ar fi mers de mult la culcare, tinandu-le isonul parintilor lui si petrecand cu toate rubedeniile. Fusesera servite vreo cinci feluri de mancare si, cum el e politicos de felul sau, se straduise sa manance din fiecare, macar sa guste. Cand mananci sarmale si fripturi la 12 si 2 noaptea n-are cum sa-ti fie bine, iar acesta este un lucru care pe mine ma enerveaza la nunti, anume: marea risipa de mancare. Adica oricat te-ai stradui sa-ti indopi pana la refuz invitatii, tot va ramane multa mancare care va ajunge in cel mai fericit caz la porci. Eu am tinut cont la nunta mea si de acest aspect si fiind un soi de bufet suedez cu autoservire, (desigur erau cateva persoane dintre invitati desemnate sa ajute ceilalti invitati sa ajunga la mancare), la nunta mea nu cred sa se fi aruncat nimic. Ce mancare a ramas n-a prea ramas prin farfurii ci prin platouri pentru ca fiecare si-a luat cat a vrut sa manance, a fost putina si am luat-o acasa eu sau am dat altora sa ia acasa. Nimeni nu s-a plans de flamanzeala dar nici de preaplin si rau si jale, in schimb sarmalutele in foi de vita aduse de soacra-mea de la Braila intr-o oloaie cu care nici nu stiu cum a ajuns pana la Bucuresti, mai sunt laudate si in ziua de azi. Precum si butoiul de bere Tuborg comandat de la fabrica cu pricina. Am avut si vin dar n-a interesat pe nimeni. In plus, desi eu eram cocotata inca de dimineata pe niste tocuri ultrainalte, necesare ca sa nu ma-mpiedic in rochia imprumutata, n-am stat o clipa locului, ca sa fiu sigura ca fiecare invitat beneficiaza de atentia cuvenita. Si desigur ca si eu am vrut sa tina pana dimineata, dar era deja septembrie si noaptea se racea gradual iar invitatii erau imbracati de vara, pentru ca ziua fusese foarte cald si soare intens, pana am ajuns la tort, la 3 am, mai ramasesem din cei cca 60 de invitati doar cu vreo douazeci, obositi si zgribuliti si dansii. Asa ca in final am avut sentimentul ca am fost Cenusareasa care a trebuit sa plece la miezul noptii, in sensul ca desi nu dadusem niciun ban pe rochie si nu avusesem nicio bataie de cap in alegerea ei, fiind o rochie clasica, alba si infoiata, de printesa, imi statea asa de bine incat orele parusera minute in ciuda tocurilor cauzatoare de basici si dureri intense. A, da: si eram fericita la bratul printului meu…si inca traim fericiti…
    Singurul meu regret este ca n-am avut fotograf si n-am facut poze in parc, desi parcul era extrem de aproape de biserica si cum spuneam: zi frumoasa cu soare intens…nu s-a gandit nimeni sa ma duca in parc, iar eu nu m-am gandit pentru ca imi faceam deja probleme cum n-o sa lesin pe tocurile acelea. Pantofii erau noi!! Deci un sfat pentru mirese: nu va maritati in pantofi noi!!

    Livia 13 septembrie 2010 12:57 Răspunde
  • Tania, inseamna ca n-ai dat o raita prin Dobrogea, unde se fac baclavale mai bune ca in Turcia. De fapt, suspectez ca de aia ne-au „calcat” turcii de atatea ori: sa fure reteta baclavalei si sa spuna apoi ca e a lor. Faptul ca lumea turco-arabo-orientala mananca atat de dulce incat in loc de rest primesti o fiola de insulina, este doar o deghizare perfecta, pentru a fura „la liber” retetele altor popoare 🙂

    Ana-fun 13 septembrie 2010 13:04 Răspunde
  • Una, un al fan al lui Nichita te saluta 🙂

    Ana-fun 13 septembrie 2010 13:05 Răspunde
  • al fan = alt fan 🙂

    Ana-fun 13 septembrie 2010 13:06 Răspunde
  • Jees!! Mie deja mi s-au decapsat un pic neuronii de la atatea povesti cu nunti..
    Cu orice risc va spun (nu ca ati muri de curiozitate, ca va stiu oameni seriosi, lool) ca io ma cam distrez la nunti, nu prea bag in seama mutrele mesenilor, si nici macar nu tre’ sa fiu incurajata sa ma simt asa cu vreun pahar alcoolic bine tintit.
    E drept, tre’ sa recunosc si ca-s putine locurile unde, daca ma duc targetata sa mor de ras si sa inviez dimineata, din febre musculare, nu prea ma auto-dezamagesc.Motive sa ma hihai, (chiar si, sau mai ales inside! ) sunt mai multe uneori decat suntem pregatiti sa le inregistram sau sa ni le insailam in textura noastra simtitoare de poporeni cu semantici ratacitoare : )

    Una 13 septembrie 2010 13:06 Răspunde
  • Ana, nu stiu ce sa spun….Nu, nu am dat o raita prin Dobrogea. Interesanta treaba cu furtul 🙂 e cam tarziu sa otravim fantanile, nu? 🙂
    Stiu ca prin martie, am degustat o baclava Made In Siria- ceva de nebunie. M-am indulcit, atunci pentru un an. 🙂
    Drept dovada, ceva…Dulce:

    http://www.youtube.com/watch?v=VtZXlVqExbM&feature=related

    (vocalizele astea dementiale sunt cu atat mai minunate cu cat se salta din volum.
    de recomandat un…maximum. 🙂

    tania 13 septembrie 2010 13:12 Răspunde
  • Rectificare: nu doar mi s-au decapsat neuronii, mi s-au zdrentuit si fermorasele dintre axonii aia cu fermenti.. Adica nu pot sa cred ce tot citesc aici, printre postacii de la nunta cu movuri graduale spre grandios..Draga, cum adica atatea feluri de mancare, traumatizari si pasi divortosi pe aceeasi tema?!
    Hai inca un lol, poate reusesc si eu sa ma duc in ale mele ca-s cu task-uri in urma, la max! : )
    Sim,draga, sper ca nu esti ratacita prin vreo Dardanea, sa stii ca nu trebuie decat sa ne trimiti empatic un mesaj si ne cautam urgent coifurile si ne drapam in steagul mioritic sa te salvam. Asaa, la gramada, ca un TOT unitar, pe un cal alb, ofcors: ))

    Una 13 septembrie 2010 13:17 Răspunde
  • Tania, Dulcineeo, ma bucur sa te vad pe-aici. Tot imi sar prin fata randurile, grabita fiind sa citesc ce s-a scris zilele astea pe-aici , si eram gata sa ratez salutul reverentios catre tine: )
    Acum, ca am incheiat si faza cu saluturi endemico-punctuala, sa ma retrag un pic in barlogul ursului corporatist. Si, bineinteles, revin! : )

    Una 13 septembrie 2010 13:21 Răspunde
  • Thomas Man,
    Eu n-as fi avut nimic impotriva sa ma marit dezbracata…dar cred ca altii ar fi avut de comentat mai abitir decat la tinuta de camuflaj

    Livia 13 septembrie 2010 13:23 Răspunde
  • Tania, nu e niciodata tarziu sa punem ceva otravuri in apa. Rezultatul se numeste suc 🙂

    Ana-fun 13 septembrie 2010 13:47 Răspunde
  • Simone, eu stiu de ce te-au invitat la nunta: se numeste „aceasta persoana celebra/publica/faimoasa imi e prieten, deci am valoare, eu, care este”. 🙂 Pentru cei care isi oficializeaza amorul pentru consoarta/bani/fast/petrecere etc. , e important sa arata ca stiu oameni celebri si, prin asociere, ca ei sunt atat de fabulosi incat le sunt prieteni. Lipsa ta de la nunta te-a scutit pe tine de o asociere mov si pe ei de grija de a parea cultivati 🙂

    Ana-fun 13 septembrie 2010 13:52 Răspunde
  • e important sa arata = e important sa arate ca stie sa scriu proasta romanesc … 😀

    Ana-fun 13 septembrie 2010 14:07 Răspunde
  • Ana Nichit(ana), nu fi atat de dura cu tine ! Pliz!
    Pare ca numai noi patru am fi treze prin zona, chiar si asa, cu intermitente: Tu, Tania, Livia, eu..

    Una 13 septembrie 2010 14:13 Răspunde
  • Una, cred ca ai dat definitia vietii mele „treaza, dar cu intermitente” 🙂

    Ana-fun 13 septembrie 2010 14:15 Răspunde
  • Corina L,
    Eu am aniversat saptamana trecuta opt ani de la nunta mea si avand si doi copii, o fata care azi a intrat in clasa-ntai si un baiat de un anisor, suntem mai fericiti decat am fost in primele luni dupa nunta si continuam sa facem dragoste aproape zilnic. Nu se intrevede niciun divort cu tema mov sau altfel, dar viata curge inainte si nu stim incotro ne poarta, asa ca eu raman deschisa la posibilitati si pentru mine casnicia este o alegere pe care o innoiesc continuu, nu cum facea Ceausescu care se alegea singur la al doispelea congres, ci prin vot liber acordat de sotul meu care ma adora si in ziua de azi. Deci exista speranta. Important este sa gasesti omul potrivit cu care sa-ti imparti viata, sau sa stii sa ti-l potrivesti ducand lupta de lamurire cu dansul. Si nu e nevoie sa astepti sa te ceara, poti oricand sa preiei initiativa, cum am facut eu, ca doar suntem in secolul 21 si femeia s-a emancipat de mult…

    Livia 13 septembrie 2010 14:23 Răspunde
  • Cat despre Turcia si baclavale, marturisesc ca si eu ma dau in vant dupa baclavale si ca si voi, le-am gasit prin multe locuri si in diferite tari, dar numai in turcia mi-a fost dat sa traiesc un moment unic si memorabil, cand un turc a venit la tata zicandu-i intr-o engleza stricata ca ar vrea sa ma cumpere, pe cand aveam vreo 12 ani. Tata a intrat in joc si l-a-ntrebat cat ar fi dispus sa plateasca, turcul a zis un pret, tata a zis ca e prea putin, turcul a ridicat miza si tot asa, pana cand tata i-a spus ca gluma s-a terminat si fata lui nu e de vanzare, dupa care am tras amandoi un ras copios de-a rasunat si hotelul si strada… urmatoarea data cand am ajuns in Turcia eram la bratul sotului meu si n-a mai indraznit niciun turc sa-ncerce sa ma cumpere, dar sotul a remarcat ca toti se uitau foarte insistent la fundul meu in slipulet tanga, pe plaja la Kushadasi…ne-am uitat in jur si ne-am dat seama ca ne aflam pe plaja publica, unde turcoaicele erau imbracate de nu li se vedea nici petec de piele…si n-am plecat inainte ca turcii sa-nceapa sa saliveze, n-am plecat pentru ca mi-am dat seama ca nu sunt eu de vina ca femeile alea imbracate in nu stiu cate straturi au trupuri urate pentru ca nu le vede nici macar soarele niciodata

    Livia 13 septembrie 2010 14:39 Răspunde
  • Noi, uratele,putem sa ne luam talpasita, dreaq de-aici-sha , voilaaa ; )))
    Iar sunteti pe coclauri si ma lasati sa ma uit ca coorca-n lemne si sa citesc apoftegme amestecate cu iaurt Zuzu. Scuze de reclama nemascata, va rog!: )))

    Una 13 septembrie 2010 15:23 Răspunde
  • M-am intors, dragilor! 🙂 Mai iute decat mi-as fi dorit, asta e, a fost un info-trip, nu o vacanta propriu-zisa. Dar m-am simtit exceptional, va recomand Antalya pentru vacante, nu e prima oara cand constat ca turcii au turism de calitate.

    Kaos, O pustoaica, Marrynusha, Brianna, va rog sa ma scuzati ca ati stat atat cu mesajele ascunse, urmand sa fie moderate, recunosc, e vina mea, aveam wireless in camera in Antalya, dar am stat putin acolo si, ocupata fiind cu muuuulte cocktail-uri (Mojito) si cu mult inot… si n-am mai intrat pe internet…
    Bine ati venit, multumesc pentru mesajele frumoase,..

    Simona Catrina 13 septembrie 2010 16:36 Răspunde
  • Mi s-a maritat recent o verisoara. Manele, puf in cap, decolteu pana la buric, piscat mireasa de fund, mirele in camasa cu maneca scurta, plic cu bani, un vis, ce mai. Ador Canada macar pentru faptul ca aici voi scapa de neamuri si obligatii, cand o fi sa ma marit. Nici nasi nu-mi trebuie, n-am cunoscut niciodata un cuplu in asa o situatie fericita incat sa poata ghida un alt cuplu intr-ale casniciei.

    catintherain 13 septembrie 2010 16:40 Răspunde
  • Bine ai venit. Am salutat Toronto-ul ieri din partea ta… E Toronto Film Festival time

    CristinaC 13 septembrie 2010 17:01 Răspunde
  • Hmmm miroase a sirop de petale de trandafir…. Da’ tot o placinta de-a Ulicicai as manca . Precis era cu varza. Varza Anei-fanei, na ! 🙂

    Grace 13 septembrie 2010 17:03 Răspunde
  • Monstri de heliu.
    Pe centura noastra subcarpatica s-au nascut specii si specimene demne de guiness book-ul interplanetar al rasului si plansului : cainele de paza al democratiei e ciobanesc (!) si traieste, cu labuta ranita prin ricoseul unui glont de cauciuc, întro curte din Bucuresti iar poetu-portofel* si colegii de platouri si conturi huzuresc pe bani putrezi bine mersi. I-am vazut pe ultimii tragand cu aer comprimat în toate directiile doar doar s-o schimba directia vantului. Cautionand infractionalitatea, poate chiar criminalitatea. Aparand dreptul la vantu, calcand cu stangu-n dreptu. Împrastiind zepeline iluzorii pe cerul prea gri si instabil al romanilor.
    Materia lor prima e, orice-ar fi, vantu’. Nimic concret, doar argumente vidate de substanta, pervertite, aer cu pene, uitand cauza evidenta, delictul solid, trecand vijelios peste fond si zburatacindu-se doar în forma si viciile ei. Cine se mai hraneste azi cu vorbe goale, fara acoperire ? Cine mai inghite azi gogosi virtuale ? Ca doar nu suntem toti o natie de aerofagi.
    Miopia vanzarii sufletului duce la orbire.

    *Acest Labis de Slobozia convertit de capitalismul nostru original in boier de tip nou este o deceptie uriasa. In devalmasie si escalada continua, a devenit vomitiv in felurile de mancare pregatite cu sofisme slinoase. In ciuda morfologiei pe care a capatat-o la masa bogatilor originali, nici de Ignat nu e bun, ne-am otravi, fratilor.

    PS : Scuze, Simona, n-am putut sa ma abtin. Daca crezi ca e necesar, sterge-mi, te rog, acest post.

    Thomas Man 13 septembrie 2010 17:17 Răspunde
  • Cathinterain, vrem poze de la nunta zugravita asa mumos de tine 🙂
    Cristina C, impresii de voiaj în Romanica ? (daca ai chef sa ni le zici)
    Noi vrem placinte ulicesti ! 🙂
    Simona, cred ca stii sa înoti în Mojito dupa WE asta 🙂

    Thomas Man 13 septembrie 2010 18:17 Răspunde
  • Simona, bine-ai revenit acasa! Ceva poze de prin Antalii ne-ai adus?

    camellia 13 septembrie 2010 18:28 Răspunde
  • Simona,
    bine ai revenit. cam (foarte) scurta plecare. poze?

    iana 13 septembrie 2010 19:15 Răspunde
  • ma urmareste o imagine virtuala… de azi de dimineata, de cind am citit blogul.
    slipi tanga pe o plaja musulmana. lasind deoparte parerea mea personala despre modelul acesta de costum de baie (multumesc cerului ca locuiesc in US unde asa ceva nu se poarta, nu se exista), incerc sa ma departez (fara succes) de sentimentul de „mi-e rusine de rusine altcuiva”. cum sa stai dezbracat printre musulmani? de ce? ca sa dovedesti ce? si cui? daca ti-au pus la dispozitie o plaja pentru turisti… si iti dai seama ca ai nimerit in locul lor… nu te simti aiurea in goliciunea ta? I don’t know…
    nici nu stiu de ce scriu… sint citeva ore bune de cind ma tot gindesc …

    iana 13 septembrie 2010 19:27 Răspunde
  • Fictiune, Iana. Ca si detaliul cu «aproape în fiecare seara» 🙂 Livia e într-un trip romanesc, ne scrie povesti 🙂 Imaginile astea virtuale pot fi cuprinse de flacarile personale sau soca doamnele burgheze, nu pe noi 🙂 Te-au aprins cumva (daca te urmareste imaginea), prin niste refulari nestiute ? 🙂

    Am si eu o poveste pt copiii vostri :
    René La Taupe – Mignon Mignon
    http://www.youtube.com/watch?v=C4z2PIZ-0CU&feature=player_embedded

    Thomas Man 13 septembrie 2010 20:05 Răspunde
  • TM,
    eu sint de pe planeta Pamint. si, in nemernicia mea, gindesc ca atunci cind dai asa detalii ele sint reale. sorry daca a fost fictiune… ma retrag… dar slipi tanga tot nu port. 🙂

    iana 13 septembrie 2010 20:25 Răspunde
  • Thomasa, voiajul meu in Romania a fost scurt, mai scurt decat mi-as fii dorit. De fapt a fost o trecere prin Ro la sfarsitul unei vacante mai lungi in Scandinavia cu doua escale la Berlin si Viena.
    Cred ca niciodata nu am plecat din Ro mai trista ca anul acesta. Brasovul meu e frumos, curat, dichisit… a fost o incantare sa ma plimb pe strazile lui. M-a intristat situatia in care sunt oamenii, prietenii si fosti colegi majoritatea cu locuri de munca in invatamant si cercetare. Faptul ca in Brasov nu se mai produce nimic si oameni inca tineri pentru a se pensiona, nu mai au loc de munca si daca vor sa faca „orice ” munca li se spune ca au studii superioare si nu pot fii angajati, faptul ca fiica unei prietene e nevoita sa renunte la facultate ( a foslosit expresia „sa imi inghet anul” pentru ca mama , lucrator public, nu mai are job, si ce mai intristat cel mai mult a fost lipsa de respect fata de semenul tau pe care o constati pe strada, in magazine, la birourile publice, la foarte multi dintre compatriotii mei. M-a durut acest scurt voiaj in Romania pe care o iubesc asa de mult.

    CristinaC 13 septembrie 2010 20:44 Răspunde
  • Bonsoir, asadar: )
    Pai tanga sa fie, aproape in fiecare seara! Ghilimelele ar rade din toate pozitiile, insa le supravietuim!..
    Decat dramoleta, toata numa’ codexuri si psaltiri, mai bine niste simplicitate etalata si eficientizare cu snovele.

    Una 13 septembrie 2010 20:47 Răspunde
  • Buna!
    Am aruncat si eu o privire pe ce ati scris voi pe aici referitor la nunti.Ma ia groaza gandindu-ma ca la anu am si eu nunta.Adevarul e ca nuntile din ziua de azi sunt horror.Am fost la o nunta acum cateva luni,imi cumparasem pentru eveniment o rochita mov,mi-a placut tare mult nuanta.Problema a fost cand am ajuns la locul crimei…..decorasera totul in mov,in aceasi blestemata de nuanta de pe rochia mea……ma armonizam perfect.Am stat ca pe ace toata seara nu aveam chef de nimic.Sa nu mai vorbesc de nenorocita de papusa pusa pe masina…de pampoane,de marturii total aiurea,de pinguin,de barfele de dupa macel…..Sper sa nu ma lovesc de toate astea…

    iulia 13 septembrie 2010 21:06 Răspunde
  • iana, dar despre faptul ca musulmanii isi calca pe principii pentru un ban in plus, „saracii” , ce parere ai? E un risc asumat, turistul plateste pentru a se simti bine „in pielea lui” . Nu prea inteleg ce e cu rusinea goliciunii, eu nu vad nimic rusinos la un trup gol, trupul uman e creatia lui Dumnezeu, frumos si desvarsit asemenea Lui. Rusinos e ce-si imagineaza musulmanul ca-i face trupului respectiv, e problema lui ca nu-si poate infrana poftele. Si apoi, nu scrie in Coran sa nu te asezi la un loc cu cel pacatos? Sunt liberi sa se izoleze in virtutile pe care si le flutura pe plajele turistilor. O femeie imbracata nu e cu nimic mai virtuoasa, iar doi centimetrii de material nu fac dintr-o vampa, o pudica. Eu ma intrebam ce te deranjeaza pe tine de fapt la slipii aia? 🙂 Nu vreau sa zic ca nu sunt si trupuri care nu sunt tocmai avantajate sa poarte asa ceva, dar…. Acum ca tot vorbeai de slipi, uite, eu merg la bazin, unde cica se innoata, nu-mi place sa ma împotmolesc in doi zvapaiati care isi prezinta unul altuia zonele erogene, in lipsa de-un divan disponibil, dar….e si lumea lor. Totusi, am ras de una singura ca o apucata, cand, ajunsa la marginea culoarului, mi s-au împiedecat retinele de-o priveliste extrem de graitoare. Un chilotel minuscul si mulat cat il tineau cusaturile pe un plex masculin. Creatura aceasta hilara si dizgratioasa avea un efect stupefiant, nu pentru ca era mic si cu picioare scurte si umerii prea lucrati, ci pentru ca in prelungirea toracelui somptuos se itea chilotelul acela minuscul , iti dai seama! Si apoi mai avea si o privire feroce de catar turbat asezata p-un capsor plesuv caruia ii mai ramasese din virilitatea debordanta, o dâră la ceafa. Pentru ca tabloul sa fie desavarsit in hilaritatea-i grotesca, era, desigur, insotit. De-o madama care il depasea precum in inaltime si , incredibil de-a dreptul, in latime. Femela era desigur, feroce asemenea, cu un costum de baie, cum credeai, tanga…care lasa sa se vada, ce n-a vazut Parisul 🙂 Acuma serios, Iana, e pacat sa ne lipsim de frumusetile patriei.

    Ulicica 13 septembrie 2010 21:09 Răspunde
  • f*****g boring. nuntile, adica. noroc cu povestile astea de succes cu retine dezlipite si relipite de fundulet ca ne mai scot din amorteala existentei noastre banale.
    vad ca tm iar a cazut in galeata cu neologisme, iana, ia da-i un ghiont sa revina pa pamint…

    ce este o info-trip? 🙁

    Justine 13 septembrie 2010 21:47 Răspunde
  • OLA!
    Bai frate, noi n-am facut nunta. Ne-am casatorit singuri, sa zic asa. Martori am avut doi indivizi care lucrau la primarie (i-am agatat acolo). In timp ce asteptam sa ne vina randul, alte cupluri (de data asta normal-conformiste) soseau la locatia cu pricina. Astia aveau familiile si prietenii lor cu ei. Am fost intrebata: „da’ tu de ce n-ai flori?”, „pentru ca nu mi-ai luat”, am raspuns. Dupa care am intrebat eu:” Auzi, pe noi ne-a chemat la 12 fara un sfert sau la 12 si-un sfert?!”
    Atat cu preambul-ul. Ceremonia in sine a durat cam 15 minute, dupa care am plecat acasa cu tot cu documentele proaspat nashite. El mi-a facut un cadou si a spus: „Nu sunt mandru de ce am facut”. Eu n-am inteles niciodata la ce s-a referit. Nici n-am intrebat. A volatilizat o jumate de „Stalinskaia”. Dupa care s-a imbatat. Apoi s-a culcat. In ciuda opiniilor pe care le simt deja, nu din cauza asta am divortat! Vi se pare o alternativa mai misto la „Pinguin”? Mie nu-mi mai plac pasarile de cand cu Hitchcock…
    PS Unico te iubesc, nu te ignor, la fel si pe SIMONA, Iana, Tania, CristinaC & co. Pe principiul Ana-are mere, Ana-fun are haz. Suplimentar, vad ca Thomas are probleme cu crivatzul. In poveste el era zavorat. Ramane doar sa vedem daca nu unge lacatul si iese linistit….

    adriana 13 septembrie 2010 21:47 Răspunde
  • Iana, te pup.Bine-ai reaparut prin ograda cu comete si pitici.Cu sclipici: )

    Una 13 septembrie 2010 21:47 Răspunde
  • Aha, acum pricep de ce se haisesc strainii sa ne viziteze frumusetile patriei 🙂 Si aia care vin, revin, sa le reviziteze. Ce temperament au frumusetile patriei ! 🙂

    Thomas Man 13 septembrie 2010 21:49 Răspunde
  • U,
    ai fost in Kushadasi? dar in Antalia? stii care e deosebirea dintre ele?

    ma bucur ca nu locuiesc in Romania. atita primitivism in a judeca oamenii dupa aspectul fizic nu cred ca se intilneste oriunde in lumea aceasta mare. sa mai vorbim despre sani, buci atirninde din tot felul de inchipuiri ce se numesc (doar in Ro) costume de baie? plajele cu turisti romani sint de un grotesc greu de intrecut… 🙂 femeile frumoase arata foarte bine in bikini. barbatii frumosi arata foarte bine in short sau boxeri.

    iana 13 septembrie 2010 21:49 Răspunde
  • Thomas, filmuletul l-a amuzat teribil pe baietelul meu, care fredona si dadea din manute entuziasmat. Placintele sunt spaima cantarului meu dar ma pricep, am fost crescuta de-o experta in arta aluatului dospit, sucit si dat la cuptor. Foarte elaborata invectiva, ti-am mai spus, cand esti rau, esti perfect. Grace, erau pe preferinta. Eu ma omor dupa cele cu varza, si, (strica la imaginea mea de femeie fatal(a)ista ?:) ) cu branza de oi si smantana, bunica prefera cu cartofi cu boia si ceapa si puiu mic cu mere si scortisoara. Naaa, mi-am umplut virtual stomacul, care canta de flamand ce e, e pedepsit sa jeluiasca in agonie dupa excesul de patiserii. Am auzit ceva de Mojito? Fie-ti mila Simona, n-am mai baut fitosenii de cand eram tanara si silueta, adica de-un an jumate, visez zahar brun, frunze de menta, bacardi….Am ajuns si la povestioarele Liviei, m-am distrat de minune. Eu port pantalonasi scurti, nu de pudica ce sunt, dar vorba Ianei, nu sufar sa am textile indesate in fund. Sa va fie de bine, fiecare cu hobby ul lui. Ana, bine zici, iar m-ai facut sa rad cu lacrimi, esti un observator pe cinste, ca sa nu mai zic de maniera in care ai zugravit nuntile tarisoarei. adriana a propus o chestie interesanta, eu una sunt mai ales consilier de cupluri in deriva, care, unele, ajung inevitabil la divort. Tocmai eu, care mai degraba nu inteleg de ce stau oamenii laolalta decat ca se despart. Pe mine casatoria ma lasa rece, iar nuntile ma obosesc teribil, ei, am facut-o, de ce sa nu recunosc, de dragul bunicii. Eu traiam fericita pana la adanci batraneti si fara martori, acte si petrecere de musai, ca de voie buna. Nunta mea au organizat-o altii, eu mi-am cumparat doar o rochie simpla si-un buchet cu toate florile de camp posibile, in rest, ma simteam impaiata, detesc sa ranjesc la comanda si am oroare sa fi u pupata de oameni pe care nu i-am vazut in viata mea. Dar treaca de la mine, bunica a fost toata lacrimi de fericire si plina de mandrie, ca, in sfarsit, am intrat in randuiala lumii. Da, e cazul sa ma retrag, eu am ceas desteptator, durduliu si rozaliu, caru suna la sase jumate fix, Livia e deja in tanga…. 🙂

    Ulicica 13 septembrie 2010 21:50 Răspunde
  • da iana, am fost in Antalya, stiu care e deosebirea dintre ele, cunosc foarte bine religia musulmana, pe alocuri o ador, pe alocuri o detest 🙂

    Ulicica 13 septembrie 2010 21:53 Răspunde
  • adriano,
    sa stii ca si mie cel mai misto mi-a fost la cununia civila. am avut flori… ca mi-am luat. 🙂
    a fost intr-o zi de luni. il rugasem pe barbatul meu macar alea 2 ore (asteptare plus ceremonie) sa nu mestece tutun. el nu fuma dar mesteca tutun ca era baiat din TN. nu stiu cum naiba mi-am aruncat ochii si nici nu stiu cum naiba chiar cind urca scarile… avea cutia cu tutun pusa la ciorap… si atita mi-a trebuit… ne-am certat… inainte de ceremonie si dupa… 🙂 nu, n-am divortat. dar naiba stie ce-o mai fi. despre nunta propriu-zisa nu-mi amintesc decit stresul cu funditele, luminaricile, pampoanele. despre cununia civila imi amintesc cutia cu tutun.

    iana 13 septembrie 2010 21:57 Răspunde
  • Adriana, ma imbujorezi prin ce-mi spui si nu glumesc; cat de mult si des pot, eu revin sa-mi gasesc tovarasii jucausi, indiferent de tema sau palori si paruri cu ceremonii.
    Din pacate pentru mine, cand nu vad nume pe care sa le stiu macar din vedere (cum a fost una din datile trecute cand am inceput sa strig dupa Justine si Iana, si nu numai, dar acesti domni din chat s-au obisnuit cu mine sa-i fluier pe la porti si ma trateaza consecvent si condescendent, ceea ce e super!: ) ) simt zguduituri karmice, sau, ca sa bag o reverenta pe minus ce soir, simt cum imi fuge pe rand ori presu’ de sub coor, ori creanga de aur de pe dealuri: )

    Una 13 septembrie 2010 22:03 Răspunde
  • lasa, Uno, ca e placut sa citesti si experiente noi. ce, numai noi, numai noi? 🙂

    un trecator 13 septembrie 2010 22:07 Răspunde
  • sunt tot aici, pe la mine prin ograda, toate pasarile dorm…am dat si de Sting, hmmm, pe vremea cand aveam impresia ca iubirea e o mare fericire mi-amintesc cum ma legana mintindu-ma frumos pe desert rose….si acum mi se infoaie parul la ceafa cand o aud. Intre timp si-a amintit ca era insurat si eu mai ascutl desert rose pentru ca e una din melodiile pe care il leganam pe fiul meu cand avea colici, impreuna cu free love by depeche mode. Am vazut si filmuletul pinguinului, m-am prapadit de ras. Si totusi, chestia toata pare infiorator de in elementul ei.

    Ulicica 13 septembrie 2010 22:18 Răspunde
  • cine nu-i gata, il iau cu lopata. Perna imi face cu ochiul….

    Ulicica 13 septembrie 2010 22:19 Răspunde
  • Te, ma simt brusc izgonita din raiul imaginar, dar chemata in ala al tau cu omonimii: ))
    Parca nu as indrazni sa raspund, ca-mi pari cam retoric si repetitiv cu stilistica la butoniera cea stramta.Sau poate tu preferi butonii, ca nici nu m-am gandit pana acum sa te-ntreb asa ceva, de teama sa nu ma crezi mai (ne)talentata-n ineptii decat ma arat uneori: )

    Una 13 septembrie 2010 22:19 Răspunde
  • nu ne bucuram toti de penita ascutita si limba jucausa . Ne mai dam cu cate un codex in cap 🙂 , mai plictisim sau ofuscam pe una sau alta , dar asa cum spunea Iana , e vorba pana la urma de toleranta. La curtea MS Simona avem toti loc ( fara tanga ).

    Grace 13 septembrie 2010 22:22 Răspunde
  • eu, Uno, prefer raiul ala real [sa punctam putin saritura Anei 16 (=4×4) Fun pentru „O”-ul meu, plus saritura restului in capul meu pentru real vs imaginar, da’ eu is baiat de la tara, alt zbor decat al gainii in batatura nu cunosc].
    iar ce spui tu de butoni, crede-ma ca prefer butoanele. altele decat cele la care va ganditi voi, da? 🙂

    un trecator 13 septembrie 2010 22:25 Răspunde
  • Grace, Doamne iarta-ma, cum adica fara? chiar asa, deloc deloc? 😛

    un trecator 13 septembrie 2010 22:26 Răspunde
  • Grace, da’ nici sa nu ne intristam inutil si aseptic, as spune: )
    Are cineva o grebla-n plus?

    Una 13 septembrie 2010 22:26 Răspunde
  • Ba cu 🙂
    Livia, redactor sef la revista glossy Tanga 🙂
    Si ca sa dea exemplu, pe cuvertura la primul numar 🙂 (S-ar putea s-o deturneze pan’ la urma pe Iana din drumul atat de heterobatut, ca prea o urmarea imaginea 🙂 )

    Thomas Man 13 septembrie 2010 22:30 Răspunde
  • Suntem (iar) multi in prun asta seara.
    Amin! Azi e bayram ! 😛

    Una 13 septembrie 2010 22:32 Răspunde
  • grebla nu, da’ tanga ,da…..

    Grace 13 septembrie 2010 22:34 Răspunde
  • tanga….mov, grace? 🙂

    tania 13 septembrie 2010 22:35 Răspunde
  • si pentru tine trecatorule cu buzunar…

    Grace 13 septembrie 2010 22:36 Răspunde
  • Te, sa stii ca printre noi se mai gasesc si ceva ganditoare.Nu musai ofuscabile, desi nici asta nu ar fi punctul forte al anal-izei si sint-ezei. Cintezei!
    Pentru ochii sensibili si cu lentilele de contact atarnate in cuierul vecin, scuze grabite pentru limbajul buruienos cu despartiri silabice ; dar aduce mai aproape conceptul de tanga si impinge mai in tufis parerile de oameni sobri: )

    Una 13 septembrie 2010 22:36 Răspunde
  • Printr-un alt blog am cunoscut o tipa care m-a ajutat si sustinut mult , cand viata mi-a tras-o peste ochi ! Si cand mai e si vorba de copil , o simti urat de tot. Dupa un timp am aflat ca e tot o romanca singura si ratacita in viata asta. Hai ca acum sar din prun in nuc .
    Pentru toti cei ce au avut o zi de cacaoooooo , sa danseze pinguinul !

    Grace 13 septembrie 2010 22:46 Răspunde
  • grace, tu ai mai vazut pinguini prin nuci? 🙂
    ziua mea tot de cacao a fost. chiar fara lapte. 🙂
    dar, lasa grace, ca maine-i marti. 🙂

    tania 13 septembrie 2010 22:49 Răspunde
  • si trei ceasuri rele…..:) faina incurajare Tania

    Grace 13 septembrie 2010 22:50 Răspunde
  • Grace, poti spune ca maine-i miercuri, de exemplu. in nebunia asta, cine crezi ca ar mai baga de seama ? 🙂

    un trecator 13 septembrie 2010 22:58 Răspunde
  • Ce e ala codex?

    adriana 13 septembrie 2010 22:59 Răspunde
  • grace, de BV si nesilita de nimeni, m-am incolonat: 🙂 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=JAMkggHmRUw&feature=related

    tania 13 septembrie 2010 23:05 Răspunde
  • 🙂 🙂 🙂
    Una , ai luat scara cu tine ? Eu vreau jos . Miroase a tuica.

    Grace 13 septembrie 2010 23:08 Răspunde
  • Grace, te arunci fara sa vezi ca si ferigile si urzicile si-ar putea da mana sa-ti fie prietene si sa te pupe de noapte buna: )
    Sunt sigura ca nu ai nevoie de absolut nimic de la mine, dar apreciez intrebarea!

    Una 13 septembrie 2010 23:09 Răspunde
  • Te-am vazut , Tina !!!!! Erai a treia din dreapta . 🙂

    Tina, tu sti ceva ce nimeni nu stie ? 🙁 🙂

    Grace 13 septembrie 2010 23:10 Răspunde
  • Mie imi plac nuntile dar nu merg ori de cate ori sunt invitata. Prefer sa merg la nunta unor colegi, prieteni , daca stiu ca ma invita pentru ca isi doresc sa fiu eu acolo nu doar plicul de la final . Dar apropo de obiceiuri vreau sa va povestesc o intamplare din vara trecuta . S-a casatorit un cuplu , prieteni , oameni super ok , arhitecti amandoi , gusturi fine dar fara fitze si snobisme. Au hotarat sa faca nunta in locul de bastina al mirelui , la Cristian langa Brasov . Ni s-a spus de la inceput ca nunta tine doua zile , a doua zi fiind pentru rudele apropiate si prietenii foarte buni si eram asigurati ca va fi super distractie ,ca vor fi niste surprize , chestii traditionale , bla,bla.
    Nunta a fost foarte frumoasa , decoruri simple , de bun gust , muzica live pentru toate gusturile , distractie maxima ce mai ! Doar ca noi ,grupul de prieteni de la Bucuresti ne tot intrebam ce ne asteapta a doua zi , ce poate fi mai grozav , care era marea surpriza de care fusesm asigurati . Ne gandeam la ceva ansambluri folclorice , fetele de la Capalna , sau poate chiar Flamingoboys sau Flaminogirls desi asta nu mai era traditional …..
    A doua zi petrecerea a inceput la fel ca si nunta , muzica , bautura , mancare dans, atmosfera relaxata , toata lumea imbracata sport etc. La un moment dat am vazut ca vreo trei prieteni ai mirelui au disparut si dupa vreo juma de ora lumea a inceput sa se precipite “ vin , uite-i ca vin ! “ Noi , numai ochi si urechi ! Si intra pe usa trei aratari , ca nu stiu cum sa le spun altfel , trei huidume mascate – una in femeie , si doi barbati , purtand cu ei un fel de roaba sau mai degraba un carucior de carat lemne pe la tara . Aceste trei personaje aveau intr-o mana un bici si in cealalta cate un morcov de o marime considerabila ! Au venit in mijlocul salii si dupa un dans grotesc au inceput sa loveasca in miri , nasi , socri mari si socri mici cu acele biciuri , aia alergand saracii sa-si rupa picioarele in jurul acelei roabe –carucior. La un moment dat cel care era mascat in femeie de bordel a inceput sa insface de pe margine ba pe mire , ba pe nas, ba pe socru , sa-l tranteasca ori in roaba aia ori pe jos si sa mimeze un act sexual . La fel si barbatii mascati , cu partea feminina , evident – mireasa , nasa , soacrele . Toata lumea in jur se amuza nevoie mare , inclusiv cei implicati direct doar la masa noastra era o liniste de mormant , Ne iesisera ochii din orbite si ramaseseram cu gurile cascate , cred ca fiecare in sinea lui cauta o cale de scapare in caz ca mascatii si-ar fi extins executia si asupra prietenilor . Eu una , am fost oripilata si nici pana astazi nu am gasit rostul unei asemenea “traditii” de prost gust . Cum sa te amuze sa vezi o femeie in varsta – mama mirelui – trantita intr-o roaba , cu un haidamac deasupra mimand un act sexual ?
    Ulterior , niciunul dintre noi n-am indraznit sa vorbim despre asta cu tinerii insuratei , prietenii nostri . Ne mai intrebam si acum uneori , acum chiar ne amuzam de atata prostie si incercam sa gasim rostul unei asemenea manifestari „traditionale „. Ne-am gandit ca o veni de undeva din vechime , cand tinerii se casatoreau virgini si trebuia sa le arate cineva cum se fac copiii . )

    Marina 13 septembrie 2010 23:11 Răspunde
  • Subtil si dragut ! Poate mai vin altadata. Cand imi trece depresia. 🙁

    Grace 13 septembrie 2010 23:13 Răspunde
  • Tania, bine ca e marti, ca de zilele astea de luni care incep la 8 dimineata si se termina la 9 seara zau m-am saturat. Iar mi-e dor de sabatic. Nu se arata. parca toata viata nu facem decat sa asteptam weekenduri si vacante, iar anul asta 50% din romani cica au taiat vacantele. Zilele libere nationale le-a taiat un calendar nemilos. Oare ce atat munca?
    Livia, multumesc tare de incurajari, imi prind bine in momentele cu margarita si fara luminite la capat. Dragilor, nu sunt alcoolica. Dar ce-i drept, ar trebui sa ma teleportez in pat.

    O sa am vise turcesti, dupa atatea baclavale, giumbushlukuri, pinguini …blogul asta are iz de Rapire din Serai, nu credeti? Am putea scrie intr-o zi despre obiectzelele specifice caminului mediu comunist, dar decat sa perorez, mai bine iau o pauza. Lunga.

    Corina L 13 septembrie 2010 23:15 Răspunde
  • grace, da, si mie mi s-a parut ca am vazut-o pe Tina. 🙂
    da, da, iar tu erai in stanga- sirul patru, locul 2, colt cu ghetarul. 🙂

    corina, nu mai stiu nimic din ce am raspuns, prin liceu, la: «muncim ca sa traim sau traim ca sa muncim?» sau era: «mancam ca sa traim… sau invers?» 🙂 🙂 do not know anymore. 🙁

    aceasta este…marina? marina marina? 🙂

    tania 13 septembrie 2010 23:39 Răspunde
  • Justine, info-trip-ul e o calatorie organizata pentru un grup restrans de ziaristi, adica diverse companii sponsorizeaza o deplasare in strainatate, in schimbul amabil al unui sprijin de public relations din partea jurnalistului, pe tema vizata de companie. Adica, in cazul de fata, am stat la un hotel de cinci stele, absolut exceptional (Adam & Eve, in Antalya) si, in schimb, imi voi scrie impresiile despre acest hotel in revista. Care impresii, intre noi fie vorba, sunt cu adevarat fabuloase! 🙂 Si daca mergeti vreodata, imi veti da dreptate. 🙂

    Tuturor celor care m-au intrebat de poze: am sa pun pe Facebook si chiar pe blog in urmatoarele zile, doar ca au facut mai multi poze, iar eu apar, evident, mai mult pe camerele altora, asa ca astept sa mi le trimita si sa centralizez. 🙂

    Simona Catrina 13 septembrie 2010 23:48 Răspunde
  • Marina, am citit cu ochii cat cepele, n-am mai auzit asa ceva! 🙂 Ai dreptate!

    Simona Catrina 13 septembrie 2010 23:50 Răspunde
  • Simona , ma bucur ca ti-a fost bine ! Abia astept sa citesc impresiile in Tango-ul urmator si evident sa vad Pozele !

    Marina 13 septembrie 2010 23:57 Răspunde
  • Salutari Tania! Sunt chiar eu ! Am lipsit ceva vreme din lipsa de timp si monitor la pc-ul de acasa dar v-am citit pe fuga de la birou.
    A trecut vara, vacantele , e timpul sa ne regrupam , sa ne regasim .

    Marina 14 septembrie 2010 0:00 Răspunde
  • marina, am citit si am ras cu lacrimi. 🙂
    ma scuzi ca intreb- parintii mirilor se trageau din vreun trib? 🙂
    simone, ai papat baclava in sirop de miere, ori ba? 🙂

    tania 14 septembrie 2010 0:03 Răspunde
  • Tania draga , acuma rad si eu , atunci am ramas perplexa ! Parintii mirelui sunt niste oameni extraordinari si am tras eu concluzia ca daca nu s-au eschivat de la o asa manifestare trebuie ca e neaparat „traditionala” . De atunci sper in sinea mea ca vreunul din baietii mei sa nu-si ia vreo nevasta cu oarece obiceiuri bizare in ziua nuntii , nu de alta dar chiar nu vreau sa fiu din prima zi ” soacra – poama acra ” pentru ca nu stiu ce as fi in stare sa fac la o adica 🙂

    Marina 14 septembrie 2010 0:09 Răspunde
  • păi şi nunta mov, ca orice altă fiţă occidentală se ia mai, mai decât scarlatina. Noi importăm totul, într-o veselie fără frâu, iar adaptarea la specificul local nu mai are cine să o facă, pentru că toată lumea e plecată la mol.

    amalia 14 septembrie 2010 6:36 Răspunde
  • Uli, eu cred ca ala nu era slip tanga, era doar o uitata protectie impotriva unei potentiale sarcini a doamnei late, care il insotea la bazin ca sa il apere de potentiale asalturi amoroase ale altor barbati, care l-ar fi putut crede o juna topless si bine plimbata pe la sala 🙂 Privirea feroce ii ramasese de cand reusise cu insucces sa isi pastreze latexul pe zonele intime pe care urma sa si le ascunda in public. Am ras de mi-au sarit…ma rog… la lectura concentrica a bazinului cu capete patrate, prezentate drept(unghi) de tine. In sfera lecturii ne putem dezbraca de toate complexele, oricat de tanga ar fi ele 🙂

    Ana-fun 14 septembrie 2010 10:22 Răspunde
  • Marina, traditia aceea era de pe vremea cand oamenii se trageau din animale 🙂 Nu mai stiu cine, la intrebarea „Din ce se trag oamenii, din Dumnezeu sau din maimuta?”, a raspuns: „Cine crede ca se trage din Dumnezeu, se trage din Dumnezeu, cine crede ca se trage din maimuta, se trage din maimuta.” Poate nuntasii erau indecisi…stiu si eu ? 🙂

    Ana-fun 14 septembrie 2010 10:25 Răspunde
  • Simone, parerile cu Adam si Eva sunt impartite 🙂 Ai avut ingeras la hotel ? N-a fost putin weird ? N-ai avut prea multe paturi in camera ? Si nu ti s-a parut ca, la impartirea culorilor, Adam si Eva n-au luat decat niste galeti destul de incolore ? 🙂

    Ana-fun 14 septembrie 2010 10:33 Răspunde
  • Simone, tot eu 😀 Parerile nu sunt ale mele, eu am stat la alt hotel. Vroiam sa verific deformarea realitatii de la locul cocktailului si pana la aterizarea pe aeroportul mioritic, mai precis daca diferenta dintre ce zici tu si ce mi s-a zis mie da cu minus 🙂

    Ana-fun 14 septembrie 2010 10:35 Răspunde
  • Salutare tuturor,

    Apropos de nunti am vazut zilele acestea filmari de la vreo trei nunti deoarece am niste vecini care se ocupa cu asa ceva si fiindca nu le functioneaza DVD player-ul apeleaza la al meu pentru vizionarea inregistrarilor inainte de a le oferi mirilor.

    Am ramas uimita sa vad unul dintre nasi imbracat cu camasa neagra cu maneca scurta si cravata alba la care adaugase un accesoriu la care nu a renuntat nici macar o secunda in timpul slujbei religioase-ochelarii de soare tinuti pe cap. Odios!

    Tina 14 septembrie 2010 10:46 Răspunde
  • Iana draga, povestea de pe plaja musulmana s-a-ntamplat acum ceva ani de zile, cand erau foarte la moda costumele de baie mentionate iar eu eram foarte tanara si proaspat maritata iar dragului meu sot ii placea sa ma vada bronzata uniform. pe de alta parte, hotelul la care abia ne cazasem se afla aproape de plaja publica, iar cum Kushadasi este prin excelenta o statiune turistica nici prin gand nu ne-a trecut ca am face nota discordanta. Aveam si sutien, ceea ce de obicei nu port. Din punctul meu de vedere este gresit sa-ti fie rusine de goliciunea trupului, mie una mi se pare mult mai grava goliciunea mintii de exemplu si extrem de grava cea sufleteasca.
    In plus, Turcia este un talmes-balmes de religii, cultura si valori. Am intalnit si o turcoaica afacerista imbracata foarte sexi si bronzata uniform, sa stii, era proprietara unei plaje private unde in zilele urmatoare am mers in compania ei. Deci nu toate turcoaicele sunt la fel de musulmane si imbracate pana-n dinti pana si pe plaja. Este o nefericire si o dovada de discriminare, barbatii au dreptul sa-si ia vreo patru neveste iar nevestele n-au dreptul nici macar pe plaja sa li se vada cativa centimetri de piele…ca sa nu vorbim de alte drepturi…

    Livia 14 septembrie 2010 11:47 Răspunde
  • Ana draga, eu de cand sunt in maternitate ma tem ca am dat in mintea copiilor. Acum ca am timp si nu-mi ocup mintea cu cifre si proiecte, incep sa ma preocup de treburi neserioase. Ma zgaiesc la oameni, citesc tot felul de anunturi si chicotesc infundat de una singura. Nu-ti spun cat de tare ma distreaza junele temerare de la scoala, generatia de „aur”. Ce-mi aud urechile….si eu care ma credeam emancipata si cu mintea deschisa. Multumesc cerului ca mi-a dat un fecior. Anuntul zilei, la chiosc, in statia de tramvai „Cumparati doua pachete de tigari Camel, orice stil, si castigati o bricheta ” Vezi, ignoranta de mine, nu stiam de personalitatea complexa a tigarilor, poate in toamna asta fac o schimbare de stil, se poarta stilul Camel.

    Ulicica 14 septembrie 2010 12:44 Răspunde
  • Simona, ai impresia ca Romania s-a turcizat în ultimii 20 de ani ?
    Corina L, pauza lunga ? 🙁
    Adriana, eu n-am lacat 🙂
    Cristina C, în R. mitocania se simte ca acasa, în largul ei, încurajata, stimulata 🙁
    Apropo de subiect : poate ne descrie LM cum a fost la nunta ei 🙂
    Grace, aici sunt comprese (albe) pt depresie (neagra) !
    Marina, wc back !
    Care neologisme, Justine ?
    Schimb registru, as usual :
    Florence & The Machine – Heavy In Your Arms
    http://www.youtube.com/watch?v=V_eOmvM-4zc

    Thomas Man 14 septembrie 2010 12:59 Răspunde
  • Dupa o noapte petrecuta alaturi de o „draguta” sinuzita, pe la 2.30 dimineata m-am enervat si am inceput sa citesc Tango degeaba!
    Bine, Simona, dar chiar asa?? Faci omu’ sa rada ca prostu’ in targ la ora 3!! 🙂 Si, de-atata veselie, mi-a sarit somnul!
    Inutil sa mai zic ca zac de dimineata, de la 9 in fata unor cesti cu si de cafea si ma mai si zgaiesc intr-o demonstratie din care nu pricep nimic desi ieri era usoara… 🙁 Toata muzica pe care as asculta-o ma face sa adorm, asa ca am descoperit ca Eminem ma scoate din sarite, dar ma tine la verticala!
    Poftim si tie: http://www.youtube.com/watch?v=uelHwf8o7_U 🙂

    A, da, in incoerenta mea de azi am ajuns la concluzia ca o sa-ti iei o ditamai ciufuleala de la Mihaela Radulescu! Cand te-o prinde… 🙂 Da’ tu ne ai pe noi sa te aparam vitejeste, sa nu te sperii! 🙂

    Anamaria 14 septembrie 2010 13:01 Răspunde
  • Uli, oricat de emancipat ar fi cineva, mereu se gaseste altcineva care sa il socheze 🙂 Mie imi plac surprizele care trezesc emotii, de orice fel (desi as fi mai rezervata cu groaza si panica 🙂 ). N-as vrea sa trec prin viata ca o carpa peste o mobila … stil 🙂
    A propos de generatia cu pete de cerneala pe degete, ce ma uimeste este schimbarea din ochii lor atunci cand le zambesti cu tot sufletul: asta ii transforma din niste klingonieni retrasi in fapturi cu care poti realiza un flux de energie pozitiva, cu care sa alimentezi toate metropolele lumii 🙂

    Ana-fun 14 septembrie 2010 13:22 Răspunde
  • Va las cu o melodie care imi place, coperta albumului bate in mov, cum ar fi o nunta la care Placebo sa strige darul ? http://www.youtube.com/watch?v=HY30VY1dmMI

    Ana-fun 14 septembrie 2010 13:27 Răspunde
  • Pe 9 ( asadar zilele trecute )tocmai a fost Zuckerfest – sarbatorit de turci la sfarsitul Ramadanului (post greu care dureaza mai mult de o luna). Tot cartierul meu a mirosit ametitor de dulce. Daca inspir usor inca mai simt aroma de baklava.

    Paca 14 septembrie 2010 13:29 Răspunde
  • Daca stau sa ma gandesc cred ca as putea sa si inventez si povesti de genul acesta, ca oricum, in povesti-povesti adica basme pentru copii deja m-am specializat. Dar stati intai sa termin cu cele adevarate, ca inca am tolba plina…
    Suna bine redactor-sef la o revista glossy, ce sa zic? Poate peste vreo zece ani…cine stie? Deocamdata tin sa va amintesc ca sunt mama de profesie. Cat despre coperta lucitoare cred ca s-ar potrivi mai bine un nud autentic, nu o imitatie cu tanga.
    Si nu pricep de ce va luati de nuduri, ca doar conversam pe blogul Simonei Catrina, senior editor la Tango, o revista plina de nuduri…sa va reamintesc pozele cu Mihaela Radulescu -din care m-am inspirat sa pozez si eu pentru sotul meu pe plajele de la Halkidiki – nuduri cu Ana Lesko, Botezatu si mai stiu eu ce vedete? Chiar credeti ca un trup de vedeta aranjat temeinic in photoshop poate depasi calitativ orice nuduri anonime?

    Livia 14 septembrie 2010 13:37 Răspunde
  • Tania , draga mea , ma primesti cu mielul ? 🙂

    Grace 14 septembrie 2010 14:02 Răspunde
  • Si mai zabovesc putin la tema asta: va recomand un film relativ recent: „Die Fremde” (Straina) cu Sibel Kekilli (regia Feo Aladag) ce ofera imagini taios, dureros de limpezi din viata si religia celor ce traiesc in Turcia sau in afara ei. Ma gandesc ca nu e bine sa ne culegem informatiile numai de pe plaja (cu sau fara…).

    Paca 14 septembrie 2010 14:03 Răspunde
  • O cunoscatoare nu sunt, dar am constatat o mare diferenta de mentalitate intre musulmanii arabi si cei veniti de pe continentul african. Intr-o clasa de 15 invatacei de limba , 14 erau musulmani. 2/3 arabi , restul africani. Cei din tarile arabe se certau groaznic intre ei , intr-o zi fiind chemata politia , dar destul de democrati in gandire si in comportament.In schimb, cei africani erau foarte foarte tacuti , extrem de religiosi , stateau numai cu Coranul pe masa , iar in discutiile libere purtate in timpul cursului isi sustineau feroce religia si obiceiurile. Cei africani sustineau ca nu ar fi niciodata de acord cu o casatorie a copiilor lor cu cineva de alta religie. Ceilalti , nu aveau nicio problema .Dimpotriva.

    Grace 14 septembrie 2010 14:19 Răspunde
  • ma mananca limba sa zic ceva, dar ma abtin. Una, treci aici si salveaza onorata asistenta cu o cafea! 🙂

    Justine 14 septembrie 2010 14:26 Răspunde
  • Paca, ai mare dreptate, o sa caut filmul recomandat, ca si mie imi place sa adun informatii din cat mai multe surse. Totusi, sa stii ca dupa faza cu incidentul descris la plaja, am stat de vorba temeinic cu o doamna turcoaica care s-a straduit sa-mi explice cum se face ca exista turcoaice de toate felurile, ca nici macar toate musulmancele nu se-nchina de n ori catre Mecca si ca mai sunt si turcoaice nemusulmane, sunt unele care lucreaza prin banci si alte institutii, imbracate exact ca europencele, in fusta midi cu sacouas, fara broboada…cica Turcia e o tara libera, care lasa toate culturile si toate religiile sa se manifeste…mi-a vorbit foarte frumos doamna respectiva, care locuia intr-o casuta langa hotel, pe unde treceam in drum spre plaja si-i admiram florile parfumate din gard (cred ca erau de lamaita) si incercam sa ademenesc pisicile ei persane frumoase…eram doar o copila ca-ntr-o poveste din o mie si una de nopti…

    Livia 14 septembrie 2010 14:28 Răspunde
  • Simona, atunci la cat mai multe info-tripuri 🙂 Sa stii ca io eram aia care ti-a dat add pe FB in asteptarea pozelor din Turcia 🙂 Mersi de confirmare, esti o draguta.

    Thomas Man, cumva m-ai luat in serios? Hm..

    Justine 14 septembrie 2010 14:29 Răspunde
  • Justine, sorry, n-am vrut sa plictisesc (promit sa nu se mai repete) . Daca pana vine Oona aduc eu o „cafia” la nisip e bine? Cu caimac.

    Paca 14 septembrie 2010 14:43 Răspunde
  • Paca, nu ai de ce sa te simti vizata 🙂 Dar cafeaua tot o iau, cu tot cu caimac 🙂

    Justine 14 septembrie 2010 14:45 Răspunde
  • si cu hell Paca . Cafeaua arabeasca cu hell e un deliciu !

    Grace 14 septembrie 2010 14:48 Răspunde
  • Nu pot decat sa oftez , Justine ! Romanul e roman oriunde ar fi.

    Grace 14 septembrie 2010 14:50 Răspunde
  • Apropo de rubrica Tango degeaba, draga Simona, sa zica Raduleasca ce-o vrea, eu numai cand ii vad imaginea de papusa Barbie imbracata in latex, femeie la patruj’ de ani care a facut un copil dupa care din patul conjugal s-a scurs (cam prea repede cat sa nu bata la ochi) in cel al unui Dani tanar si deci fraged si usor de-nsiropat, nu am cum sa cred, nici sa-mi imaginez ca tu ai fi o ciudaoasa si o frustrata. Nu am cum, pentru ca iti impartasesc parerile si viziunea as zice, in general si criticile in particular. Si sunt tanara si am barbat tanar si am facut si copii…stiu ca se poate reveni la o silueta frumoasa dupa nastere si ca se poate arata bine si dupa patruzeci de ani (si mama mea a aratat bine pana catre cincizeci), dar se observa cu ochiul liber ca imaginea divei a fost denaturata, ca nu are nimic natural…nu stiu, serios, eu declar ca prefer o ,,imperfectiune naturala” decat o perfectiune de papusa Barbie…aici ar trebui sa cerem parerea barbatilor, pentru ca de cand cu imaginile femeilor anorexice, natural filiforme dar cu sanii umflati cu silicon, e greu sa-ti mai dai seama cum ar trebui sa arate o femeie adevarata, ca sa poti avea la nevoie un exemplu, un model…

    Livia 14 septembrie 2010 15:12 Răspunde
  • Draga, sunt aici, iar sunteti toate niste soapte: ))
    Am o zi cu nervii atarnati in bretele, probabil m-au ajuns blestemele, lool.OK,OK, merit, merit: )
    Justiniano, sunt toata un ranjet topit prin campul desfrunzit azi.Ce dreaq sa mai adaug io, mai bine ti-as da un branci sa zici cam ce-ai in creier, ca stii ca nu-s sanse sa ma fortez prea tare sa par/fiu rea! Martorime cat China pe-aici, uite, sa zica si Adriana, care ma alinta Unica asa de nemeritat de frecvent; )
    Draga mea Paca, ma bucur, ca de obicei, sa fii cu noi in parculet. Stiu ca este, sau s-a incheiat deja, Ramadanul, asa cum stiu si ca in Berlinul tau frumos o mica Turcie s-a indaratnicit sa se formeze si sa reziste serios.Si temeinic.
    Pe-aici s-au tot alocat ortoepii privind problematica asta cu musulmani versus noi, astia, mai usor dezbracabili si ”originalo-artistic-occidentali”. Parerile mele sunt de ceva vreme formate, dar incerc mereu cat de mult pot sa nu ma cocot in fraze universale pe astfel de subiecte.Cu siguranta nici ei si nici noi (daca nu cumva eu in momentele astea alunec deja intr-un patetic balans propagandistic vorbind de cele 2 tabere!) nu sunt/em chiar atat de rai sau buni pe cat ni se prezinta pe la stiri sau alte eventuri.Ca tot fu de curand 9/11 ul ”serbat” prin lume.
    Am cam deviat de la ce se vorbea, scuze: poate nu-si lasa femeile cu tanga (si uneori nu cred ca se pune problema interdictiei la traditionalisti, efectiv nu se concepe ideea, practic daca ceva nu exista traiesti bine-mersi fara acel ceva in minte si in preajma) decat in spatiile extrem de personale, pe la ei pe-acasa, sau poate considera ca centimetrii aia de piele bronzata sau ne nu-s demni pentru ochii altor barbati, indiferent de religie sau casta.
    Altfel, sa stiti ca o cafia e minunat de binevenita pentru mine azi, de la nisip sau direct de pe flacaruie, in ibric de alama turcit, sa fim in trend: ))
    Va pup si sper sa va regasesc foarte curand la fel de sprintari!

    Una 14 septembrie 2010 15:23 Răspunde
  • ‘neatza!
    Simona, si eu (cred ca) am trimis o cerere de accept pe FB. cum n-ai acceptat-o… mai astept.

    Una,
    exact asta m-a facut sa stau sa cuget ieri. 9/11.
    nu condamn goliciunea. da, afirm ca nu sintem frumosi ca specie, dar asta e alta chestie…
    ieri incercam sa spun ca nu pot sa fiu de acord cu sfidarea. fiindca, Livia, tu asta ai facut… i-ai sfidat. „uite fraierelor imbracate si acoperite ce poate sa arate o femeie de alta relegie…” si puteti voi toate si toti sa-mi sa sariti de fund in sus … daca vreau sa-mi fie respectata religia inteleg sa o respect pe a altora. ai aici sint pe aceeasi unda cu Obama (sic!). hihihihi
    dar daca vrei tu, Livia, sa scoti anumite cuvinte si fraze ale mele din contex ca sa mai scrii vreo 3-4 comment-uri, be my guest!

    iana 14 septembrie 2010 15:45 Răspunde
  • wow, Oona a trecut ca furtuna, parca am si auzit-o gafaind de repede ce vorbea.
    Am vrut sa-i dau binete, am auzit-o pe Iana – alta suflare vijelioasa.
    Eu sunt uda de ploaie, mor de frig si abia astept sa beau (pe bune) cafiaua aia. Justine, ma bucur ca n-am ramas singura!

    Paca 14 septembrie 2010 16:10 Răspunde
  • Iana, nu am primit nicio cerere de la tine pe Facebook, sper ca ai trimis la profilul meu real, din pacate cineva a clonat profilul si a pus poza mea si numele meu, dar in rest celalalt nu e activ, se vede ca e in paragina, am reclamat la administratia site-ului si sper sa-l stearga. Dar se vede care e profilul meu real, ca sunt destul de activa acolo. Daca ti-as sti ID-ul ti-as trimite eu cerere, dar mai bine trimite-mi tu iar. 🙂

    Simona Catrina 14 septembrie 2010 16:10 Răspunde
  • ‘Neata si la Dvs, Domnita : )
    Eu am zis sa-nsir cat mai putine clisee azi pe tema asta cu religiile, nu doar pentru ca e un subject sensibil, cat, mai ales, pentru ca foarte multa lume este experta in aproape orice.Nu neaparat in aceste pagini simonesti, dar s-au mai vazut cazuri..Nu pot sa cred ca n-ati remarcat nickname-uri plictisite intens care-si dau permanent cu parerea in cor despre ceva, se asmut singure, se contrazic, se regasesc, se tin in brate sau macar de maini: ))
    Am, pe langa timpul cateodata, extrem de masurat, tendinta sa nu citesc bine sau tot din ce ne mai spunem noi aici, si-atunci, daca prind niste minute sa ma uit in blog, macar sa stiu ca am cui raspunde.Si de ce, desi la asta cu ‘dece’-urile nu-s prea sigura, m-as potoli un pic, imi ajung horele mici si nedesuchiate, nu-i musai sa cad in scheme macro si sa mai si lezez lume care da impresia ca ma cunoaste bine si mi se adreseaza cu toleranta invartejata: )

    Una 14 septembrie 2010 16:11 Răspunde
  • Livia, multumesc, tu intotdeauna ai ceva interesant de spus si observ cat esti de receptiva la detalii… 🙂

    Simona Catrina 14 septembrie 2010 16:12 Răspunde
  • Paca! : )
    Am fost intr-o fuga, dar am revenit si-ti surad precum muscata din fereastra, ca am un pic de timp sa fiu aici! Programul meu seamana cu mine, normal, e cu intensitati si extremiste..
    Pfui :))

    Una 14 septembrie 2010 16:16 Răspunde
  • ce sa mai zic…nu mai zic nimic…si ma doare si capul la ora asta, fara legatura cu cineva sau ceva de pe aici. calatoriile ar trebui sa fie prilej de uimire, nu de fala ca esti tu mai cu motz c-ai fundul gol…
    of, cred ca o sa beau tot ibricul ala … 🙁

    Justine 14 septembrie 2010 16:19 Răspunde
  • Justine, vreau si eu un ibric de cafea… 🙁

    Anamaria 14 septembrie 2010 16:26 Răspunde
  • Uno, daca vrei sa nu te mai muste, da-te matale frumos jos din fereastra :))
    Justine, mai fac eu un ibric, da’ zic eu ca goliciunea aia pe coclauri nu-i chiar asa motiv de dureri. n-o fi nici prima, nici ultima 🙂

    un trecator 14 septembrie 2010 16:27 Răspunde
  • Nu lezezi pe nimeni Una .Sincera si umila parere de rau . (Lipsa de )Toleranta ( sunt doar Ausländer ) si ziua mea de cacao , vorba ceea, ” si-au dat mana peste tara ”.
    Sorry.

    Grace 14 septembrie 2010 16:27 Răspunde
  • un trecator, da’ faci cafea buna? 🙂

    Justine 14 septembrie 2010 16:37 Răspunde
  • Juztine, eu nu am spus ca fac o cafea buna (da’ cred ca sunt in stare, cu ceva efort :P), ci ca mai fac un ibric :))

    un trecator 14 septembrie 2010 16:39 Răspunde
  • stati ca eu iar ma dumiresc greoi…
    livia, dar tu doar in tanga te bronzezi cand te bronzezi?

    tania 14 septembrie 2010 16:47 Răspunde
  • hah! noroc ca am intrebat 😛

    Justine 14 septembrie 2010 16:48 Răspunde
  • adica, livia, ca la South Beach? sau ca la Rio? 🙂 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=eP0P22X6et0&feature=related

    tania 14 septembrie 2010 16:52 Răspunde
  • Eu zic ca e aiurea sa vorbim de religii si toleranta cand noi, o mana (legata de un corp mai mult sau mai putin imbracat) de oameni care ar trebui sa vina pe canapeaua Simonei cu respect nescortos, deja aratam intoleranta unii fata de ceilalti, si sa nu-mi spuneti ca sunt ghionturi amicale ca, la o cercetare nuda, toti am iesi plini de vanatai. Simone, torni niste cocktail rece peste noi ? 🙂

    Ana-fun 14 septembrie 2010 16:58 Răspunde
  • : ) Justine.
    Grace, serios ca nu-s ironica acum, imi pare rau ca mai ai si zile negre, nu trebuie sa-ti ceri scuze pentru nimic. Sper ca nici eu, prea multe..
    Te, ai 5 minute sa ne descrii procedeele tale de cafengeala, inainte sa ne momesti.Bineinteles, este o rugaminte, parca n-as vrea sa te lezez ca sa nu mai vii sa-ti dai corijenta!: ))
    Pe urma, adiq!! : )))

    Una 14 septembrie 2010 17:16 Răspunde
  • hehe, ce-mi place :)) nu-mi ajung 5 minute sa va descriu procedeele solicitate. sau tu imi dadeai 5 minute in care sa ma infiintez si sa incep sa dau din casa ? 🙂

    un trecator 14 septembrie 2010 17:38 Răspunde
  • Doamne fereste!; )
    Suna ca un, dar nu era un deadline! In plus, mi-am insusit si sugestia cu datu-n laturi din fereastra, desi o muscatura nu era chiar asa ceva insuportabil de neplacut,bine sur!
    Exclamativa mai sunt martea.Sub stressuri..

    Una 14 septembrie 2010 17:42 Răspunde
  • daca numai descrierea tine 5 minutea cafeaua ar face bine sa fie mai buna decat aia de la starbucks 😛

    Justine 14 septembrie 2010 17:42 Răspunde
  • : )
    Nu stiu de ce, dar te pare adeptul genului ”slow food”:P

    Una 14 septembrie 2010 17:47 Răspunde
  • Chiar curentului, voiam sa spun; ))
    Gata, s-a sunat de iesire, ati dat log out?

    Una 14 septembrie 2010 17:50 Răspunde
  • nu inca, dar urmeaza, eu asteptam sa vad ce zice un trecator de curentul slow food, dar probabil el e inca agatat in reteta cu ibric 😀

    Justine 14 septembrie 2010 17:55 Răspunde
  • Sau si mai misto, s-o fi refugiat s-o pregateasca in nisip fierbinte.Si cu ocazia asta serviabila n-a mai regasit drumu’ spre incoace si-acum se simte un ratacitor(netrecator) printre dune: ))
    Am pus-o azi iar un pic de-un vodevil: )

    Una 14 septembrie 2010 17:59 Răspunde
  • Putina nostalgie de sezon nu strica. Nu vorbim aici doar despre conceptul ironiei la Socrate sau despre nuntile la inuiti în perspectiva schimbarii climatice globale sau despre influenta cantarii la ukulele în triburile echipate în tanga.
    Au si ei romantele lor. De sezon.
    Asa ca batranul Clapton revine cu o reluare. De sezon :
    Eric Clapton – Autumn Leaves
    http://www.youtube.com/watch?v=UQlFOX0YKlQ
    Originalul, în alb si negru :
    Yves Montand – Les Feuilles Mortes
    http://www.youtube.com/watch?v=JWfsp8kwJto

    Thomas Man 14 septembrie 2010 20:25 Răspunde
  • Pt ca suntem calare pe schimbarea anotimpurilor, dar cu nostalgie vesela, festiva chiar :
    Sweet Thing – Change Of Seasons
    http://www.youtube.com/watch?v=XcCwaekBSkg

    Thomas Man 14 septembrie 2010 20:27 Răspunde
  • Cum singura mea dependenta e de cafea (OK, mai am si altele), ma cam prinde mirosul. Cand e Starbucks, cand e cu hell, e minunata oricum, multumesc…Parca as bea-o cu voi:)

    Corina L 14 septembrie 2010 20:28 Răspunde
  • Ce muzica, alt cadou, multumesc, Thomas. Stiti September Morn? Cine canta, parca Neil Diamond?

    Corina L 14 septembrie 2010 20:31 Răspunde
  • Be my ghost, Corina, ca tot suntem între fantome 🙂
    Da. ND.

    Thomas Man 14 septembrie 2010 20:45 Răspunde
  • @Iana- dacă ” nu suntem frumoşi ca specie „, poate cunoşti o specie mai frumoasă decât a mea…

    Omuldelamunte 14 septembrie 2010 21:09 Răspunde
  • omule, io’ unul cred ca strutii. pe langa faptul ca stau cu indaratul in sus, nici nu se uita asa unii la altii, ca au treaba cu nisipul 😀

    un trecator 14 septembrie 2010 21:33 Răspunde
  • ODLM,
    uita-te la: lei, leoparzi… girafe… la specii de pesti, la cai, la pisici, samd… si apoi vino sa-mi zici ca oamenii cu tot botoxul si latexul si silicoanele lor sint mai frumosi. nu vezi cite haine punem pe noi (unii) si cit de ridicoli sintem in a ne vopsi si impopotzona? nu e evidenta treaba ca nu sintem frumosii planatei? nici macar desteptii planetei nu sintem…

    iana 14 septembrie 2010 21:34 Răspunde
  • execelam in ceva, nu ne intrece nimenea… in autodistrugere.

    iana 14 septembrie 2010 21:35 Răspunde
  • @Iana- mă jur pe coada mea că n-aş fi vrut să fiu peşte…

    Omuldelamunte 14 septembrie 2010 21:43 Răspunde
  • omule,
    pentru felul de specie care esti… esti bine. 🙂 dadeam si eu exemple de frumosi.
    tu tre’ sa fii asa de frumos cit sa te placa Ilinca. fiindca Ilinca stiu sigur ca e cea mai frumoasa din specia ei. 🙂

    iana 14 septembrie 2010 21:55 Răspunde
  • @Iana- am cam fi singura specie care suntem conştienţi că suntem frumoşi. Celelalte specii se uită unele la altele like the veal at the new gate.
    Şi deştepţii planetei! Mouse-ul, cât îi dânsul de mouse, tot cât îi îndrum eu mişcările face.
    @Trek, n-am văzut struţ cu tanga şi cu haida-n sus.

    Omuldelamunte 14 septembrie 2010 22:01 Răspunde
  • Ce de conversatii.. suntem printre fantome sau printre pesti? I’d love to be your ghost, Thomas. Cred ca am gusturi ciudate sau prea desuete la muzici. Am stat fix 12 ore la serviciul meu minunat azi. Cand am iesit seara mirosea atat de puternic a toamna calda si frumoasa, ca m-a apucat ciuda ca n-am stat toata ziua sa foshnesc frunze prin parcuri. Sa fi fost insa Hyde…
    Ma uit pe mesaje si am impresia ca nu e corect, voi va stiti intre voi…live?

    Corina L 14 septembrie 2010 22:18 Răspunde
  • Corina L, daaa!#
    Ne dam rendez-vous-uri prin vise: )

    Una 14 septembrie 2010 22:28 Răspunde
  • Te, si strutii aia de la tine de la ferma fac asa o cafia buna la nisip, ai idee?; )

    Una 14 septembrie 2010 22:33 Răspunde
  • aha, dar numai dupa ce activeaza ….filtrele 🙂

    un trecator 14 septembrie 2010 22:35 Răspunde
  • Pai, in cazul asta nu-s chiar asa valabili.Numai tanga-i de ei, asadar!
    Orice sub-specimen stie sa apese un buton si sa-nceapa astfel sa-i curga lichidul amarui in cana: )

    Una 14 septembrie 2010 22:37 Răspunde
  • O placinta de varza dedicatie dezbracata pt Livia 🙂 :
    Varza – Tanga
    http://www.trilulilu.ro/Macei/e9209931e7024c

    Thomas Man 14 septembrie 2010 22:46 Răspunde
  • Pe strada Baker, strutii merg incolonati in tanga, musulmancele sorb cafea de-un lapte imaculat, in timp ce specimenele omenesti se reimbraca, de toamna, in caractere nisipoase, pentru ca se stiu, intre ele, de la TV. 🙂

    clasic si nostalgic, vorba ta, TM. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=WkS169P_Eeo

    tania 14 septembrie 2010 23:29 Răspunde
  • super melodia .habar n-aveam cine o canta 🙂

    Grace 14 septembrie 2010 23:48 Răspunde
  • Imnul parintilor
    Cum arata un Teenage Dream (with me) azi. 3 min 48 de fericire :
    http://www.youtube.com/watch?v=lm_n3hg-Gbg&feature=player_embedded

    Thomas Man 14 septembrie 2010 23:59 Răspunde
  • Noi romanii ne-am cheltuit, inca de pe vremea lu nea nicu, ca de atunci ma gasesc eu pe aici, timp, sudoare si nervi cu toptanul pentru imaginea noastra de export. Pe vremea lui nea nicu imaginea barbatului care se respecta era cu kentul in gura, cu burta mare, nestata la coada celor 100 de grame de salam pe cartela si cu Dacie. Mai dupa varsta de 35 de ani se adauga s i un apartament in rate si o masina de spalat. Acuma lucrurile s-au asezat pe calapoade noi. Dacia e bemveu, Kentu e vacante in Cipru, burta mare se face in trattorii unde salatele sunt insalate iar macaroanele sunt fettucini si unde suta de roni este o apa minerala, desi facturile la telefon iti stau neplatite cu lunile. Totul spre a arata celorlalti cat de bine o duci, cum faci criza bucati si cum belelele tranzitiei sunt pentru altii. Nunta devine o minge superb ridicata la fileu in sensul asta. Acolo ai ocazia sa iti arati tuturor rudelor si prietenilor cat de sus ai ajuns tu. Nunta trebuie sa fie trendy, nonconformista, altfel ca sa arate ca tu esti altfel. In goana dupa acest altfel cu tot dinadinsul ti se servesc floricele uscate, meniuri obosite pe farfurii ieftine, meniaite din gatlejuri de digei cercelati in urechi si toate alelalte din care nu trebuie sa lipseasca niciuna. Ca daca lipseste esti urgent catalogat, am vrut sa zic executat, de prieteni si familie ca te-ai calicit la 5 lei, care 5 lei in bransa sunt de fapt vreo 500 de euro pe carpe mov. Movul e foarte la moda „_

    Doru 15 septembrie 2010 7:25 Răspunde
  • Eu am participat la nunti frumoase, unde lumea invitata s-a simtit bine (inclusiv eu). Nu inteleg de ce altii sunt oripilati de Meneaito si Pinguinul (nu sunt niste dansuri cu nu stiu ce miscari inteligente, dar daca exista persoane care se distreaza dansand asa ceva, pe mine nu ma deranjeaza si nici nu simt nevoia sa le critic), pana la urma urmei sunt cam toate genurile de muzica la o nunta asa ca fiecare alege cand sa danseze. De ce sa te duci la o nunta unde esti invitat de catre o persoana cu care nu vorbesti in fiecare saptamana sau nici macar 1 data la 6 luni? Eu m-as duce din bun simt, din respect pentru cel care m-a invitat si chiar daca nu ar fi o nunta unde sa radiez de placere ca m-am prezentat la eveniment, nu as carcoti dupa nunta, nu inteleg ce rost are sa critici nunta cuiva. Ca sa pregatesti o nunta iti ia destul timp, ai destul stres alergand sa alegi cel mai bun vin, cele mai frumoase aranjamente etc. Mi se par rautacioase multe din comentariile postate, inclusiv parerile de genul ” ce rost are sa faci nunta, ca actele nu te leaga pe viata?” Cat de superficial sa fii, sa spui asemenea aberatie, ca doar nu se casatoreste nimeni crezand asa ceva; acel act e necesar ca sa te cununi religios, cununie care pentru noi crestinii (vorbesc la plural pentru ca suntem tara ortodoxa in proportie de 90%) e o taina, chiar daca pentru multi din cei „open-minded” nu are nici un sens… se mai mira apoi de ce divorteaza, pai tot pentru ca o minte deschisa (spre prostie) nu poate accepta ca a te casatori presupune a-l rabda pe celalat, a-l accepta ( a-l accepta mereu, nu doar in luna de miere cand totul e roz), nu ai intoarce spatele si a divorta pentru ca ” ai dreptul la fericire” si daca nu iti mai este oferita de cel/cea cu care te-ai casatorit „ai dreptul” sa o cauti unde vrei.

    Cristina 15 septembrie 2010 8:07 Răspunde
  • ODLM, pentru ca numai maine si poimaine nu sunt raspoimaine 🙂 (s-ar putea ca viata sa ma contrazica inca o data) si, mai ales, pentru ca de la un anumit numar de postari in sus mintea unei femei poate suferi o deshidratare fara leac, iti spun de azi, cu drag, Güle güle 🙂 Sa ai vreme de plaja in tara de peste o mare si o tara si sa iti umpli rucsacul cu glume dulci, turcesti, sa ne aduci si noua, celor care ramanem in tara, de teama sa n-o ia cineva cu totul cat suntem noi plecati 🙂

    Ana-fun 15 septembrie 2010 8:55 Răspunde
  • ODLM, ca sa termin cu dedicatiile din buric, o melodie de sa te tot duci de aici 🙂 :
    http://www.youtube.com/watch?v=S95rakdZJGg

    Ana-fun 15 septembrie 2010 9:00 Răspunde
  • Dorule, imi place ce ai scris. Ai observat ca am exportat doar imaginea, nu si naravurile ? Si ca in locul imaginii noastre exportate am importat imaginea lor despre noi ?

    Ana-fun 15 septembrie 2010 9:01 Răspunde
  • TM, labradorul meu i-a raspuns teckelului tau. Nu asteapta raspuns, nici macar un marait mic, printre molari si canini (si rasa canina are canini, sper 🙂 ), iti spun doar ca sa stii ca labradorul meu e educat la cele mai inalte scoli pe care s-a putut cocota in cele 4 labe ale sale 🙂 si nu lasa nici un freesbee in aer daca poate sa faca aport ca la cartea de bucate pentru patrupede virtuale 🙂

    Ana-fun 15 septembrie 2010 9:07 Răspunde
  • TM, Clapton si Montand pot canta si „twinkle, twinkle little star” si sa te faca sa plangi …
    Un link in cosul cu alt fel de frunze de toamna, culese din atriul meu drept. In stangul tin primavara, iar in ventricule vara si iarna. In sange am Tango.
    http://www.youtube.com/watch?v=Gk20o_-LZn8

    Ana-fun 15 septembrie 2010 9:14 Răspunde
  • adriana 15 septembrie 2010 9:39 Răspunde
  • Adriana, asa danseaza francezii „Pinguinul” ? 🙂

    Ana-fun 15 septembrie 2010 9:45 Răspunde
  • Ana-fun, nu cred a de aceste naravur vom scapa vreodata. Observ chiar ca si strainii care vin aici pentru mai multa vreme le imbratiseaza cu mare placere.

    Doru 15 septembrie 2010 10:32 Răspunde
  • Dorule, strainii le imbratiseaza in dorinta ascunsa de a le sufoca 🙂

    Ana-fun 15 septembrie 2010 10:41 Răspunde
  • Ana, e singurul dans al pinguinilor pe care-l recunosc, si-n devalmasia opiniilor despre subiectul in cauza era sa uit tocmai de el 🙂

    adriana 15 septembrie 2010 11:27 Răspunde
  • Adriana, iti poti imagina dansul pinguinilor, varianta in stare de ebrietate, deci autohtona, pe muzica lui Jarre ? N-ar arata ca un trailer de film SF ? 🙂

    Ana-fun 15 septembrie 2010 11:52 Răspunde
  • Globule rosii de Tango, Ana ?
    Esti o straja superfan, from 9 to 5, în afara de WE pe care-l pastrezi pt cordul tau unic si personal 🙂
    Strainii îmbratiseaza mai abitir „frumusetile patriei” 🙂
    Pinguinii mioritici sunt prin confuguratie în etilism avansat, Adriana, ca doar se zice la noi ca „apa rugineste” 🙂
    Zi bunoasa si luminoasa !

    PS : Ti-am vazut labradorul, Ana ! 🙂 Wuauh !

    Thomas Man 15 septembrie 2010 12:11 Răspunde
  • Configuratie, sunt ff grabit, scuze.

    Thomas Man 15 septembrie 2010 12:11 Răspunde
  • Nu cred, Ana-fun, le imbratiseaza pentru ca aici se poate iar la ei acasa nu.

    Doru 15 septembrie 2010 12:15 Răspunde
  • Draga Tanya,
    Din pacate n-am fost nici la Rio nici la South Beach, in ultimii cinci ani m-am bronzat numai la Vama Veche si prin insule Grecesti. Dar daca intrebarea ta este daca am fost pe plaje cu nudisti raspunsul este da, inca de cand eram copil mergeam cu famila la Costinesti, unde mai mereu era plin de nudisti care mai de care in pozitii yoga ciudate, stand in cap sau in lotus…nudism am facut, yoga ba. Ce sa-ti mai spun? Inca de pe cand eram copil mi s-a parut ca barbatii ma dezbraca din priviri, am supravietuit (cu greu) si catorva tentative de viol inainte de a implini paisprezece ani si mi-am dat seama ca nu putea avea nicio legatura cu modul in care ma imbracam, dupa care cativa ani mai tarziu, cand deja ajunsesem sa ma-mbrac sleampat si numai in cenusiu ca sa nu ma mai vada nimeni si sa nu mai starnesc pofte, am intalnit un barbat care mi-a explicat ca barbatii ma privesc insistent nu pentru ca as fi mai mult sau mai putin dezbracata, nici pentru ca as arata fenomenal la cei 1,5m ai mei ci pentru ca eman un soi de magnetism, ca feromonii mei se simt de la distanta…ca am nu stiu ce energie sexuala…si atunci mi-am dat seama ca n-am ce-i face, asa ca m-am maritat cat de repede am putut, pentru ca macar sa am un scut de protectie, sa nu se mai ia toti badaranii de mine. Si ca sa nu ma mai dezbrace din priviri si sa se tot intrebe cum oi fi pe dedesupt am scos pe cat posibil dedesuptul la lumina si treptat am ajuns sa ma simt bine in goliciunea mea. Ce sa va mai spun? Primul barbat cu comportament necuviincios a fost nasul meu de botez, fratele bunicului din partea mamei, cand aveam 7-8 ani, urmatorul a fost tata, apoi au urmat cativa dintre iubitii mamei, intre care unul (dintre cei care n-a putut scapa vreo ocazie ca sa ma pipaie) avea si el acasa doua fiice. Iar cel care mi-a explicat cum sta treaba avea si el niste fiice la cei peste treizeci de ani in plus fatza de mine, dar stiu sigur ca lor le era tata drept si bun si macar isi constientiza apucaturile si macar eram si eu deja adolescenta, aproape majora…cat despre tanga: ma avantajeaza pentru ca am fundul rotund…l-a rotunjit estrogenul secretat de glande in adolescenta, ca ma-ndoiesc sa-l fi avut rotund la 7 ani…daca sunteti curiosi cum arata, sa va arate Simona, ca i-am trimis poze.

    Livia 15 septembrie 2010 12:40 Răspunde
  • Inima rapusa

    De-as regasi copilul din mine
    L-as intreba cum viata l-a rapus,
    Cum visele-i de fericire si iubire
    S-au departat treptat pana s-au dus.

    Din inima sa frageda si jucausa
    A mai ramas doar o carcasa goala,
    Un hoit ce-i curge prin artere
    Nu sange, ci lava si smoala.

    L-as intreba cum s-a lasat rapus,
    Cum inima lui blanda si suava
    A amortit, sangele si-a-nchegat
    Refuzand lumea si firea-i bolnava.

    Livia-Elena M

    Livia 15 septembrie 2010 12:45 Răspunde
  • TM, rosii, ca alea albastre s-au terminat exact cand ma trezeam eu din visul ca sunt printesa 🙂

    Ana-fun 15 septembrie 2010 12:51 Răspunde
  • TM: Wuauh si zile bunoase (pluralul canin pentru „bunoasa”) si tie 🙂

    Ana-fun 15 septembrie 2010 12:53 Răspunde
  • Dorule, asta ne duce la concluzia ca, daca nu-i civiliza ceva, de exemplu o lege bine aplicata si usturatoare pe la buzunare, nu ar fi fost altfel decat noi. Caci nu poti sa iubesti Beethoven si, venit in Romania, sa indesi cu placere bani verzi in desuuri colorate manelistic. 🙂

    Ana-fun 15 septembrie 2010 12:58 Răspunde
  • Cristina, bine ai venit printre noi, chiar daca observ ca nu esti de acord cu viziunea noastra!
    Raspunsul ti-l acorzi oarecum singura. Spui: „Nu inteleg de ce altii sunt oripilati de Meneaito si Pinguinul”, dar schema functioneaza si invers, noi nu stim cum unora le plac asemenea circoteci, bunaoara. Cu toate astea, noi admitem toate punctele de vedere. E o chestiune de gust si, conform traditiei, ne straduim sa sa nu-l discutam cu oponentii nostri, e o absurditate sa ne contrazicem acum cu argumente ridicole de genul „e frumos!”, „ba nu-i frumos!”.
    Odata, tin minte ca glumeam cu un prieten pe seama papusilor imbracate in mireasa si asezate pe portbagaj, in convoiul care claxoneaza isteric in drum spre biserica (tipic balcanic), iar cineva care a picat pe discutie a ciripit gures: „Oh, daaaa, si mie-mi plac, sunt asa romantice!”. Am tacut amandoi si am inghitit nemestecate restul de remarci pe care le pregatiseram.
    Imi pare rau ca noi iti parem asa superficiali, Cristina, credeam ca se simte tonul nostru de gluma, dar probabil ca uneori atingem, fara sa vrem, punctele sensibile ale altora. Nu vreau sa jignim pe nimeni, ai dreptate, nuntile sunt un efort mare, si financiar, si moral, dar pe de alta parte, satira sau pamfletul sau ironia – spune-le cum vrei – nu sunt (deocamdata) interzise, iar in cercuri care au aceeasi viziune se pot practica si glume din astea politically not-so-correct…
    Eu nu incerc sa te conving, asa cum nici nu pot sa garantez ca la nunta mea, cand va fi sa fie, n-am sa fac cine stie ce scenariu care o sa-mi atraga barfe si hlizeli – ca pe toti ne tampeste dragostea si pe nesimtite devenim niste maimutoi indragostiti si prostiti de chiciuri. 🙂 E o aventura cu dus si intors.
    Eu rad de nunta mov fiindca imi vine sa rad si pentru ca nu pot sa am aprioric o mila fata de prostul gust, iarta-ma.
    E dreptul constitutional al fiecaruia sa-si faca nunta kitschoasa, asa cum oricine are dreptul prin lege sa planga la Esmeralda si sa asculte manele, sa consume mici in gara la Lehliu, ca Tanta si Costel, sau sa sparga seminte pe stadion, sa se imbrace ca o fufa sau sa-si ia telefon mobil cu pietre pretioase, dar atunci am si eu dreptul sa taxez cordial si ironic aceste apucaturi, nu? E tot o libertate de exprimare. E o opinie.
    Oricum, iti multumesc fiindca ai citit blogul si ai venit aici, te mai asteptam, pana la urma vom gasi o cale de mijloc, sunt sigura! 🙂

    Simona Catrina 15 septembrie 2010 13:28 Răspunde
  • Thomas Man , fictiune zici tu ? 🙂

    Grace 15 septembrie 2010 14:24 Răspunde
  • Draga Cristina,
    Cred ca am dreptul la critica din moment ce am facut nunta acum opt ani, fara pinguini din cate-mi amintesc, fara papusa si pampoane, doar cu rochia alba clasica…si sunt inca fericita cu sotul meu, dar la partea despre divort draga mea, parca ai fi nascuta acum doua secole, cand femeile indurau si umiliri si injurii si batai crunte de la sotii lor pentru ca asa fusera ele invatate, adica indoctrinate: ca femeia trebuie sa fie supusa si sa rabde…cam asta se-ntelege din ce-ai spus. Cat despre nunti, tu spui ca ar trebui sa mergem la orice nunta suntem invitati si sa suportam cu stoicism orice manifestari tembele datatoare de migrene…asta dovedeste mai degraba masochism decat toleranta si iti recomand calduros o vizita la psiholog.

    Livia 15 septembrie 2010 14:37 Răspunde
  • Misto varza-tanga, ce sa zic, merci pentru link, desi nu e genul meu de muzica trebuie sa recunosc potrivirea in context…touche…
    De pe trilulilu eu ascult numai Adamo Salvatore…care are si cateva tangouri…cred ca Lola este tango, daca nu este atunci o sa gasesc altul mai clar, Vous permetez monsieu que j’emprente votre fille…cred ca asta e mai tango decat Lola si se mai gasesc
    http://www.trilulilu.ro/gcf2205/d365863a0654b6

    Livia 15 septembrie 2010 15:08 Răspunde
  • Livia 15 septembrie 2010 15:14 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=O70E5PYved4&feature=related
    asta e varianta originala cred…nu se aude asa bine aici cum se aude de pe CD
    Mi-am nascut fiica de ziua marelui poet si cantaret pe care l-am descoperit intamplator si de care m-am indragostit iremediabil de pe la 14 ani, la saizeci de ani distanta…cea mai frumoasa coincidenta din viata mea
    Ii gasiti muzica pe trilulilu si in alte locatii, pe site-ul sau oficial si pe youtube

    Livia 15 septembrie 2010 15:19 Răspunde
  • Un zbor frumos, cu o aripa in nisip si una in cer: http://www.youtube.com/watch?v=kiuJHIZaN-8

    Ana-fun 15 septembrie 2010 15:21 Răspunde
  • Linkul se adreseaza copilului din noi, acela peste care parintii nostri au pus tristetile lor, durerile si realitatea. Dar pe care il regasim uneori, cand uitam cine suntem si ne amintim cine am fost 🙂

    Ana-fun 15 septembrie 2010 15:24 Răspunde
  • Simona, mai citeam din cand in cand blogul tau, dar nu postam nimic, acum nu stiu ce m-a apucat 🙂 de fapt stiu, ai abordat subiectul nunta si cum sunt in situatia asta, era oarecum de asteptat (pentru mine) sa-mi dau cu parera…eu nu am ales mov, eu am ales roz :); de fapt roz e funda aceea de la scaune, nu tema nuntii (o sa caut pe site adresa ta de mail si iti pun poze, daca vrei, dupa data de 26 septembrie, draga simona, ca de-abia atunci are loc evenimentul cu pricina). Papusi pe masina nu voi pune, Meneaito nu garantez ca se va auzi, Pinguinul- daca insita invitatii nu pot sa-i refuz… Exista un obicei de nunta care ma dezgusta si pe mine (nu stiu daca se practica si in alte zone ale tarii dar la noi, in Oltenia, e la mare cautare) si anume: se pun pe o masina (de obicei o Dacie 1310, nu stiu de ce, dar asa am observat) niste boxe mari si se merge prin oras cu muzica populara la un volum deranjant de tare. Chiar m-am intrebat de multe ori: oare noi in zona asta am inventa obiceiul asta atat de kitchos? Raspunsul nu l-am aflat inca :). Sa ai o zi frumoasa!

    Cristina 15 septembrie 2010 16:08 Răspunde
  • Cristina,
    sa stii ca eu ma bucur ca ai venit aici fiindca era nevoie si de o altfel de parere.
    ai foarte mare dreptate in ce priveste casatoria religioasa. ce spui e ideal. toleranta, intelegere, respect, dragoste… de ambele parti. too late… pentru ca noi nu mai stim a ne alege unii pe altii. si… cu tot mersul pe la primarie si apoi pe la biserica tot mai multi dintre copii sint crescuti doar de un parinte. oamenii vin impreuna pentru o vreme si simt ca trebuie sa-si caute fericirea… in alta parte. fiindca de cele mai multe ori acasa nu e bine. si nu din cauza de fitze. chiar nu e bine.
    si daca nu ai ales bine prima data incerci (daca esti indeajuns de puternic) inca o data si inca o data… sa-i condamnam? ca au trecut pe la biserica si au crezut (doar s-au amagit) ca au inteles taina casatoriei?
    e mult … e complicat… si atunci, cu voia voastra, a tuturor celor care printr-un noroc extraordinar va aflati linga omul dorit, asteptat, visat… facem haz de necaz pina ne-o lovi o dragoste mare-mare si rotunda care sa ne timpeasca asa de tare sa vrem sa ne facem nunti mov. 🙂

    iana 15 septembrie 2010 16:21 Răspunde
  • Cristina, toate obiceiurile proaste au origini care „vorbesc” alte limbi; straini care, cu cel putin o mie de ani in urma, au prevazut filonul clasic al poporului roman si au vrut sa il alieneze, prin infiltrarea unor populatii migratoare, stapaniri fanariote, muzici cu cel putin 5 trepte calitative (si doua semitonuri) sub nivelul celor ascultate prin bordeie, a unor armate care, intre lupte, se relaxau dand din buric etc. Asta ne-a facut pe noi, mari amatori de opera, opereta si balet, sa gresim intrarile si, in loc de Ateneu, sa ne asezam intr-o Dacie ornata cu boxe si sa ne plimbam prin oras, in cautarea iesirii de urgenta, in caz de foc, apa sau nesincronizare intre alto si soprana 🙂

    Ana-fun 15 septembrie 2010 16:22 Răspunde
  • Cristina: PS: sa stii ca n-am vrut sa fiu rautacioasa sau nesuferita, dar intrebarea ta cerea un raspuns si nu putea fi unul serios 🙂

    Ana-fun 15 septembrie 2010 16:23 Răspunde
  • Livia, te-am citit si am incercat sa te inteleg. Nu stiu daca imi este imposibil.
    Ana-fun, esti dementiala. 🙂 te vad precum o pata de culoare saltareatzo-entuziastico-zambitoare. Iti invidiez energiile pozitive. 🙂
    TM, esti fun cand te superi din greselile-ti cuvintelor grabite. 🙂
    Doru, wellcome!
    Simone, m-a ajuns si pe mine raceala. Retetele mele nu au dat rezultate, semn ca sunt serios in eroare. 🙁

    tania 15 septembrie 2010 16:30 Răspunde
  • Tania, deci acum sunt o pata. Si ai mei, care imi ziceau ca sunt oaia neagra. Sau poate ziceau pata neagra ? 😀

    Ana-fun 15 septembrie 2010 16:33 Răspunde
  • Ne-am cununat religios la Mănăstirea Snagov (pe lângă Ţepeş Doamne, ca punând mâna pe ei…). Nuntaşii au fost transportaţi cu vaporaşul pe insulă. La coborârea pe ponton, s-a pornit o pală de vânt a la Marilyn Monroe şi rochia miresei mele i s-a urcat în cap. Tanga aia, văzută( o tangă, două tăngi) de comeseni, o mai păstrăm şi astăzi drept stindard al armoniei, pe dulap.

    Omuldelamunte 15 septembrie 2010 17:18 Răspunde
  • si eu incerc a doua oara si vreau sa cred ca va fi bine de data asta. Cred ca suntem in masura sa ne influentam viata. Undeva in urma in copilarie , am o amintire . Citind horoscopul ( o absoluta intamplare izolata ) am aflat cu uimire ca voi avea 2 casnicii, dintre care cea de-a doua cea fericita. Privind in urma , cred ca undeva subconstientul mi-a fost in consecinta si viata mea ulterioara s-a invartit in jurul a ceea ce citisem. Cred in destin , dar cred ca destinul mi l-am proiectat eu si traiesc dupa acest proiect si bune si rele.

    Grace 15 septembrie 2010 17:39 Răspunde
  • Tulai ca m-am nimerit p-aicea! Azi numai discutii tari. Eu m-am molipsit de la draga de anuka sin sunt pusa pe sotii. Livia, tu esti esenta tare. In sensul ca ne ametesti pe toti de cap…asa de tare ca nu ne mai revenim sa-ti si raspundem. Nici nu cred ca ar fi de vreun real folos. Apropo de poezie, nu cred ca ai renuntat la copilarie, o zaresc printre toate vorbele tale. Esti un copil cu forme apetisante si fund rotund. Ai un trup cu care se pare ca nu prea te-ai descurcat in copilarie. Ma intreb eu, de ce vrei tu neaparat sa fim atat de convinsi ca esti atat de minunat desavarsita in frumusetea-ti si de fericita in casnicia-ti? Ca, sincer, am inteles din prima. Omuletule, sa razi la soarele ce se joaca pe mediterana si pentru mine si sa mananci toate prajiturele alea hmmm…Ana, te salut cu drag si voie buna! Simona….plecaciunile mele! Thomas…un pretios ca intotdeuna 🙂 Tania, vreau sa vad si eu sirul indian de pe strada Baker! Azi ma simt vinovata, am fost oronica cu soacra-mea. Grele sunt itele astea rubedenesti, si eu o sa fiu oare o bagareata in viata lu fii-miu? E bine sa te iubeasca lumea, da cateodata asa ti-ar prii sa te ignore! Ma duc in recunoastere sa-mi spasesc pacatele cu un suc proaspat de mere, ma duc cu ala mic, asa stiu sigur ca va fi plina de mandrie ca sunt vecinii in vizita. Sa aveti o seara crepusculara, de toamna aurie, cu irizatii mov de final de curcubeu. Allah yobariko fika.fiki

    Ulicica 15 septembrie 2010 19:18 Răspunde
  • Mi-a placut asta cu „Nu stiu daca imi este imposibil.”
    Livia, i-ai trimis Simonei poze cu fundul tau?! Pt numele lui D-zeu, de ce ar face cineva asa ceva?!?? Povestile cu nunti mov sunt o oaza de normalitate pe langa asa ceva…

    Justine 15 septembrie 2010 20:44 Răspunde
  • Scuzati repetitia cu ‘asa ceva’.

    Justine 15 septembrie 2010 20:46 Răspunde
  • „Gusturile nu se discuta, se educa” decreteaza soacra-mea (care dealtfel e-o profunda).

    adriana 15 septembrie 2010 20:56 Răspunde
  • LIVIA NE-ARATA FUNDUL 🙂
    Frontiera bronzata a prezivibilitatii din SW (Simona Wonderland) a fost depasita dermatologic de Livia 🙂 Nu-mi place rutina si-mi place rebelitudinea asa ca e ok plus ok pt mine.
    Putina animatie catifelata la sfarsitul verii nu strica : se vede de aici diferenta de culoare a pielii cand îti scoti slipul 🙂 Chestie contagioasa, aproape ca-mi vine sa arat o fesa de nu mi-ar fi teama de o catalogare exhibitionista în SAF (Societatea Anonima a Fantomelor).
    Da, Grace, fictiune romanesca în forme rotunde, din ce se spune bomband torsul, cu imagini despuiate care o vor urmari pe Iana, noaptea tarziu, în caldura patului 🙂 Dar nu pot sa cred ca vom asista în direct la descrierea entomologica a incestului aproape numit, ar fi tragedie greaca !
    Ulici, «copilaria» întrezarita as reboteza-o «prospetime», din politete eufemistica. De altfel, apreciez si curajul ciclopic : nu te arunci în gura SAF-ului din SW cu trairi atat de personale fara sa ai diploma de temerar obtinuta în razboaie grele. Poezia (scoasa pe strada) e tot un soi de goliciune asumata dupa care însa nu întorci capul manat de hormoni. Poti sa-mi explici cum devine sa te «descurci cu trupul» în copilarie ? E plin de sugestii si întelesuri, fa-mi un desen, te rog, sa pricep si eu.
    Eu-s bucuros de valuri în bazin si noile venite sunt bine dotate 🙂 Am însa slabiciunea sa ma las fermecat mai mult de formele voluptuoase ale scrisurilor 🙂

    Thomas Man 15 septembrie 2010 20:59 Răspunde
  • Lasa Justino, ca repetitia e muma invataturii si mie personal nu-mi sar aschiile dintr-un ”asa ceva” : )
    Mi l-as poza si io, da’ mi-ar fi placut sa-mi vina prima ideea asta si sa-i dau Simonei batai de cap cu fotografiile-mi..
    Am privit un pic oblic pe-aici, ma simt intr-un plin panflet (mai a la mirceone badea asaa) si chiar absurdul unui raspuns pe care-l cred meritat purtatoarei de nume din vechea Roma nu vi l-as oferi..E careva pe-aici care sa ne-nchida geamurile sa ne tina laudatorii mai incolo-sa?: )

    Una 15 septembrie 2010 20:59 Răspunde
  • Adriana si Ulici, sunteti sub semnul soacrei azi 🙂

    Thomas Man 15 septembrie 2010 21:00 Răspunde
  • „Panflet” involuntar 🙂 Nu cred ca autoarea a mers pana acolo cu gandul.

    Thomas Man 15 septembrie 2010 21:01 Răspunde
  • WND face victime 🙁

    Thomas Man 15 septembrie 2010 21:02 Răspunde
  • Multumiri de ghilimele, scapasera vulturesc . Panflet este varianta de ”susa” meritata uneori(shusha): )

    Una 15 septembrie 2010 21:09 Răspunde
  • OOOf, eu nu pot sa citesc ziua, ca sunt pe campul muncii, dar acum mi-am dat seama ce de pareri care mai de care am ratat. Si contradictorii, ce bine! Totul e in the eye of the beholder, dar pana la urma si mie mi se pare ca nuntile sunt printre cele mai kitschoase evenimente ale noastre. Desi poate sunt invidioasa, ca n-a trebuit sa organizez niciuna? Haha.
    Livia, esti minunata, mi-a placut grozav sa citesc despre relatia ta cu lumea cu priviri hulpave:)Multumim de urari, Ulicica, si tie la fel…

    Corina L 15 septembrie 2010 21:16 Răspunde
  • Mi se pare mie sau o buna particica de cateva pagini simonofile risca sa se transforme in expresii mult prea curajoase ale unui erotism feminin, care, ce-i drept, nu-i prea greu de priceput, dar cu siguranta dificil de digerat? adica, s-a cam dus naibii pe ape decentzele unora care s-au gasit sa incurce sufletul cu intimitatile!!! departe de mine sa acuz «open-minded»-ul de prea multa sinceritate, dar nu prea pricep eu tenta multora dintre propozitiile hormonale scoborate in litere, zice-se, inteligente. anumite mesaje transmise pe aici imi fac din ce in ce mai problematica aparitia printre slovele de bun simt al celor cu care m-am obisnuit deja sau, dupa caz, al acelora care poposesc, educat, printre aceste file.
    Povestioarele cu tanga ajung sa fie infiripate in funduletze rotunde cu amintiri de tentative de viol si magnetisme de toata mandretea, odata ce sunt puse in tonuri si rime mult prea deshucheate pentru umila-mi perceptie zonala.
    Povestioarele cu forme perfecte de femeie iar ma arunca in apele Nilului, inecandu-ma si accidentandu-ma profund in jurul creierului si al bunavointei mele de intelegere aprostiorica. Ma intreb oare ce soi de povestioare «nevinovate» si mult peste posibilitatile inteligentei, experientei si imaginatiei mele se mai vor expuse in acest spatiu.

    tania 15 septembrie 2010 21:17 Răspunde
  • Livia, dă-i înainte cu curaj!
    Musulmanii sunt invidioşi pe bombatul tău, pentru că în palatul lor sunt numai platitudini şi prin fumul de narghilea nu se distinge fundul haremului.
    Şnurul a atras privirile mai totdeauna. Eu n-am întâlnit motan să nu se joace cu şnurul…

    Omuldelamunte 15 septembrie 2010 21:20 Răspunde
  • tania, atentie la aligatori 🙂

    un trecator 15 septembrie 2010 21:22 Răspunde
  • Nuditatea nu este indecenta, eventual ce facem cu ea. Asa cum e redactata aici este chiar umoristica.
    Indecenta abunda extrem de vizibil pe la televiziuni în general (la alea de stiri în special). Nu ma luati la redundante, rogu-va.
    Si mie mi se par cam „deshucheate” ca sa fie chiar adevarate. Degetul meu cel mic m-a informat (ca sa salvam aparentele dezvelite) ca Livia ne duce cu presul 🙂

    Thomas Man 15 septembrie 2010 21:24 Răspunde
  • Prostovania, insa, afisata cu seninatatea azuriului in par, e si mai si!

    Una 15 septembrie 2010 21:29 Răspunde
  • Eu cred ca suntem niste incuiati (incuiate), zau, daca ne legam atata de fundul oamenilor. Dar toata (ne)intamplarea asta ma face sa ma intreb ce fel lucruri care de care mai ciudate sunt alea de poposesc in inboxul Catrinei…Trebuie sa fie un WL (wonderland) cu susul in jos (sic!) si ametitor de mov..

    Justine 15 septembrie 2010 21:30 Răspunde
  • Foarte simpatic, luni era Rapirea din Serai si parca erati toti turciti, azi e Henry Miller…ce dezlantuire colorata si ce de file de poveste de la Sheherezada atrase…frumos va shade, mie imi place clar, dar si eu o banui pe Livia ca a colorat textul ca sa nu ne plictisim, nu prea vorbea serios.

    Corina L 15 septembrie 2010 21:30 Răspunde
  • Uno, ai spus cuvantul-cheie. Se-ni-na-ta-te!!! Seninatatea actioneaza intr-un mod frapanto-jugular mai ales la femei!

    TM, eu nu ma refeream musai la nuditate. vreau sa vad si eu pe cineva care stie sa vorbeasca despre nuditate, lasandu-si hormonii acasa.

    Trecator, pana si aligatorii si-au luat leapsha.

    tania 15 septembrie 2010 21:36 Răspunde
  • Ana-fun şi Ulicica, vă mulţumesc pentru dorinţi ( cum ar spune vecinul meu, nea’ Popică).
    Am să vă aduc o tolbă cu poveşti de la Nastratin Hogea şi un bazar de gânduri bune.

    Omuldelamunte 15 septembrie 2010 21:36 Răspunde
  • eu chiar cred ca cineva face farse aici…nu poate fi adevarat ! Hai ca e chiar laudabil sa te iubesti si sa te admiri fara limite, dar oglinda ar trebui sa-ti ramana acasa, atarnata in cuiul personal.

    Grace 15 septembrie 2010 21:44 Răspunde
  • justine, in loc de «susul in jos», putem spune «memorie de hormon». ca sa sune a «farsa» pe bune.
    grace, TM, pentru ce anume este nevoie de farse si presuri aici? ne-am plictisit de moarte, spuneti? inseamna ca e grav.

    tania 15 septembrie 2010 21:54 Răspunde
  • bun regasit
    eu m-am maritat a doua oara, asa ca fata de prima nunta, cea de acum a fost ca o minune.
    cununia civila am facut-o joia dupa masa iar cea religioasa sambata la pranz la bisericuta din piatra de la Densus-Hateg.mereu mi-am dorit sa ma cunun in aceasta biserica, este monument istoric, este bisericuta mea de suflet , iar parintele care slujeste acolo impreuna cu sotia lui au fost nasii nostri de cununie.
    am avut o nunta mica si foarte simpla , a fost facuta in timpul zilei(la noi se fac nuntile noaptea), la o terasa pe marginea unui lac.bisericuta e la o distanta de 60 de km de orasul meu, asa ca nu am mers cu alaiul de masini claxonand, nu am pus absolut nimic pe masina, am vrut sa fim cat mai discreti,cat mai naturali,fara obiceiuri, fara nimic din ”asa se face la nunta”.
    rochia mea a fost la fel de simpla, alba, din muselina plisata si atat, fara dantele si margelute si alte cele.nu am purtat voal, am avut o diadema din pietre valoroase care se inchidea la spate cu niste pamblici din satin.am purtat sandalute fara toc.buchet din margarete,lumanarile si restul tot din margarete.mirele-costum negru,camasa alba…clasic.

    s-a dansat de la 15.30 pana la 1 noaptea.am avut dj dar fara pinguin.a doua zi ne sunau invitatii sa ne spuna ca s-au simtit mai mult decat bine.si noi am fost ravisanti.am dansat si am cantat, am radiat, am fost fericiti amandoi.a fost mai mult o celebrare a sentimentelor care ne-au adus impreuna si ne-au legat.o minune ca ne-am gasit si ne-am unit de acum pt totdeauna.
    am cheltuit cu nunta cam 200 si ceva de milioane.luna de miere am inceput-o la Felix si am continuat in Mexic la Acapulco.
    cam atat. 🙂

    Lm 15 septembrie 2010 21:59 Răspunde
  • am uitat- Tm, multumit?

    Lm 15 septembrie 2010 22:03 Răspunde
  • Lm 🙂

    un trecator 15 septembrie 2010 22:04 Răspunde
  • Tania, nu vai.
    Dar parca era vorba de turci, iar de la un punct romanul s-a limitat doar la Vama si greci.

    Grace 15 septembrie 2010 22:04 Răspunde
  • va spun noapte buna.
    da, TM sa vezi ce nu dorm la noapte urmarita fiind de povestea lolitei. 🙂

    iana 15 septembrie 2010 22:07 Răspunde
  • Lm,
    sa va iubiti o mie ani!
    multumesc ca ai venit sa ne spui o poveste frumoasa… crezusem ca ne-ai uitat.
    sint fericita pentru tine. da, da… stiu ce spun!

    iana 15 septembrie 2010 22:10 Răspunde
  • noapte buna Iana

    Grace 15 septembrie 2010 22:13 Răspunde
  • LM, asta da surpriza. 🙂

    tania 15 septembrie 2010 22:15 Răspunde
  • iana, ne pedepsesti? gata? 🙂

    un trecator 15 septembrie 2010 22:15 Răspunde
  • LeMe-ule, sa fii fericita ! : )
    Daca poti in viata sa nu-ti ratezi minunea, restul poate sa ramana mai in penumbra, asa. Multa lume-si scapa Creanga de aur printre plopi..

    Una 15 septembrie 2010 22:16 Răspunde
  • Iana, daca ai vazut «lolita», bravos. 🙂

    tania 15 septembrie 2010 22:17 Răspunde
  • LM, imi place cum suna «celebrare a sentimentelor.» 🙂

    tania 15 septembrie 2010 22:19 Răspunde
  • Tanita pare ca ar fi vazut-o pe bunica Isabel, de fapt.
    Fara jupa, loool, dar cu diadema!

    Una 15 septembrie 2010 22:19 Răspunde
  • Da, Uno, pe Isabel din apele diavolului. Diavolul cu diadema, apele fara jupa. ca sa ma urecheasca Eliade, nu de alta. 🙂

    tania 15 septembrie 2010 22:22 Răspunde
  • Da, LM, multumit pt fericirea ta 🙂
    Vacanta la Acapulco 🙂 Hm, se poate si mai rau. Te-ai întalnit cu fantoma lui Elvis ? 🙂
    Crezi ca fantoma lui Elvis stie romaneste ? 🙂
    A doua sansa e cea buna, sper, pt cei ce-au trecut pe langa prima !

    Thomas Man 15 septembrie 2010 22:49 Răspunde
  • Am primit si cateva mesaje nervoase, nu le-am lasat pe blog, sa nu va indispun, dar e clar ca am calcat pe coada o categorie larga de nuntasi chici. 🙂

    Lm, felicitari, ma bucur mult pentru tine, desi m-am amarat ca, dupa ce m-ai invitat (bag de seama, intr-o doara) la nunta ta, am cerut detalii si ai disparut. 🙂 Ok, dar vezi, dupa aia se enerveaza unii pe mine ca nu ma duc la nunti, in schimb comentez malitios. 🙂 Draga mea, sa-ti fie sufletul gradina si pajiste si rasarit!

    Va multumesc tuturor pentru splendoarea, savoarea si boarea calma a vorbelor! 🙂

    Simona Catrina 15 septembrie 2010 23:05 Răspunde
  • Dragilor, din pacate nu pot sta noaptea pe blog, desi amandoi copiii imi dorm, ma asteapta sotul cald in puful patului…am intrat totusi sa va urez o noapte frumoasa si pentru ca tocmai am citit fetei o poveste care s-a nimerit a fi una totalmente imbecila, ceva cu un lup si sapte copiii (the wolf and the seven kids), in limba engleza…in fiecare seara ii citesc in limba engleza, aceeasi poveste de mai multe ori doar-doar s-o lipi ceva si tot citind acelasi lucru ajung sa constat ca gura-i da inainte cu povestea dar creierul deja umbla pe alte coclauri pentru ca povestea il adoarme…azi i-am citit o poveste noua, ca altfel o ocoleam…in fine, in timp ce-i citeam ma gandeam ca si voua v-ar putea fi de folos o poveste…sa va adoarma creierii munciti toata ziua:

    Povestea diamantelor

    A fost odata, demult, o vreme cand diamantele straluceau în voie raspandite pe întreg pamantul. Atunci nu erau ascunse ca acum si noaptea, cu ajutorul lunii, faceau atata lumina încat aproape ca întreceau puterea razelor soarelui. Si erau multe, multe diamante. Datorita lor, noptile nu erau întunecate, astfel ca nimanui nu-i era frica si nimeni nu avea motiv sa cheme în rugaciuni soarele sa faca lumina. Soarele era chiar dusmanit de multe ori de catre vietuitoare deoarece încalzea prea tare pamantul, parjolindu-l. Vietuitoarelor le era greu sa supravietuiasca cumplitei arsite de peste zi si de multe ori ieseau din adaposturi doar noaptea cand diamantele faceau o lumina blanda si racoroasa. Foarte putine fiinte se aratau în lumina soarelui si chiar si acestea sufereau de caldura. Iar diamantele erau iubite si slavite caci toate fiintele se puteau bucura de lumina lor.
    Dar soarele, suparat ca nu este el iubit si ca nu i se aduc nici un fel de multumiri, clocotea de manie si pizmuia din zi în zi mai mult pe stralucitoarele diamante.
    Intr-o buna zi, soarele, nemaisuportand aceasta situatie se hotarî sa se razbune. Se gandi mai întai sa nu se mai arate pe cer pret de cateva zile. Zis si facut. Zilele fara soare erau luminate ca si nopiile numai ca deveneau din ce in ce mai reci, pamantul pierzand din caldura de la soare.
    Zile întregi soarele nu îsi mai arata fata, iar vietuitoarele începura sa sufere de frig si vietile lor erau în primejdie. Vietatile începura sa se roage ca soarele sa rasara din nou si facandu-i-se mila, soarele reveni într-un tarziu pe cer si toate vietatile i se închinara. Pentru o buna bucata de vreme, cat amintirea frigului le-a fost proaspata în minte, vietatile au continuat sa se roage si sa aduca multumiri soarelui. Dupa un timp insa, tuturora li se facu din nou lehamite de atata caldura si diamantele devenira iarasi preferate.
    Pana la urma, soarele se înfurie atat de tare încat vorbi cu vanturile, cu marile si cu strafundurile pamantului sa-i vina în ajutor, sa se revolte si sa le pedepseasca pe neobrazatele diamante. Dar vanturile, marile si strafundurile pamantului nu se grabira sa-i vina soarelui în ajutor, pana ce acesta nu promise fiecarora cate ceva. Fiecare dorea cate o recompensa. Soarele promise strafundurilor pamantului chiar pe nefericitele diamante, pentru ca acestea sa le ia stralucirea si sa le tina captive pe vecie. Marilor le promise ca-si va domoli arsita lasandu-le în stapanire o buna parte din uscat iar vanturile primira permisiunea sa bata în voie, deoarece pana atunci soarele preferase sa domneasca singur.
    Dupa ce cazura la învoiala, împreuna se pusera pe fapte. Si se cutremura pamantul din temelii si adancurile lui le înghitira pe nefericitele stralucitoare, iar apele inundara uscatul pentru ca si vietatile ce cutezasera sa carteasca împotriva soarelui sa fie pedepsite. Vanturile începura sa bata din toate partile si se pornira furtuni astfel ca majoritatea vietatilor pieira.
    Cand toate se potolira si soarele îsi relua locul pe cer pamantul arata cu totul altfel si trecu mult timp pana ce alte vietati, plante si animale împanzira pamantul în lumina si caldura soarelui si în bataia vantului ce domolea arsita si cu apele ce scaldau din loc în loc pamantul racorindu-l. Noile vietuitoare iubeau soarele si asteptau cu nerabdare ivirea zorilor caci noaptea, în întuneric era primejdios.
    Dar diamantele tipau din strafundurile pamantului, cerandu-si înapoi libertatea, iar pamantul începu sa se sature de atatea vaicareli si sa fie oarecum mahnit de faptul ca pe el nu-l slaveste nimeni. Toate fiintele erau încantate de soare, stiau de la stramosii lor ca el este stapanul. Dar el, pamantul? El nu merita osanale?
    Ca sa îndrepte aceasta situatie si sa scape de reprosurile diamantelor, pamantul le oferi o învoiala: el le va ajuta, dar în asa fel încat soarele sa nu-si dea seama. Diamantele aveau un rol important si fura chemate în ajutor si vanturile si apele. Unindu-si fortele, din pamant umed se contura o noua faptura, careia diamantele trebuia sa-i dea viata si stralucire. Diamantele erau mult slabite de anii cat fusesera închise si fura necesare toate fortele lor pentru a înfaptui planul. Astfel, o parte din diamante, în care se concentrasera si puterea, viata si stralucirea celorlalte, se sacrificara pentru a însufleti noua faptura. Diamantele erau de fapt bucati de stele magice si de aceea straluceau atat de puternic. Acele diamante se facura pulbere si pulberea de stele magice fu suflata de vant peste noua creatura iar aceasta prinse viata.
    Astfel se ivi pe pamant omul, care trebuia sa stapaneasca celelalte vietati si sa se închine binefacatorilor lui. El era menit sa pretuiasca si soarele si pamantul si vantul si apele si trebuia sa învete sa foloseasca magia prafului de stele daruit de diamantele ce se sacrificasera pentru el. Diamantele ramase îsi pierdusera stralucirea deoarece dadusera forta lor omului si devenisera pietrele de astazi.
    Omul simte mereu chemarea diamantelor dar nu o întelege. Cateva maini dibace elibereaza din cand în cand din închisoarea pamanturilor cate un pumn de diamante dandu-le forma si stralucire artificiala. Dar glasul slab al diamantelor continua sa cheme iar pietrele stralucitoare raman amutite. Si omul nu întelege. Chemarea nu vine din strafundurile pamantului ci din interiorul omului. Este chemarea prafului de stele magice care ar face omul sa straluceasca daca acesta ar învata sa-i foloseasca puterea. Dar omul e prea nepasator fata de propriul suflet si prea preocupat de a rascoli pamantul dupa pietre. Si, în cautarea lui nebuna omul îsi uita fagaduinta fata de pamant, ape si vanturi si le nesocoteste forta în loc sa o slaveasca.
    Dar pamantul, apele, vantul si soarele continua sa rabde faradelegile acestui copil nerecunoscator dand vina pe diamantele care nu avusesera destula forta sa-l învete sa straluceasca, gandind ca el singur e înca mic si nestiutor, asa ca inca il iarta…

    Livia 15 septembrie 2010 23:13 Răspunde
  • LM, frumoasa nunta 😛

    Justine 15 septembrie 2010 23:13 Răspunde
  • iar pentru Simona, gazda noastra, voiam sa-ti fac o dedicatie muzicala Adamo Salvatore Le bleus de Montrealhttp://www.youtube.com/watch?v=WDVxPizxh04&p=2AF690A2768D87BD&playnext=1&index=15
    LES BLEUS DE MONTRÉAL

    Adamo Salvatore

    Calice, j’ai attrapé les bleus
    Bon Dieu, que ça rend malheureux
    J’en ai le coeur tout magané

    Calice, je suis tombé en amour
    Je me vois des étoiles en plein jour
    Je suis comme paqueté

    A Montréal septembre est fou
    Tous les érables ont les cheveux roux
    Comme toi, comme toi

    Calice, tu m’as rappelé que je suis jeune
    Ça vraiment toi et moi
    C’était le fun

    Entre un sourire rue du Croissant
    Et un „smoked meat” sur St. Laurent
    J’ai du glissé sur un bec sucrée

    A Montréal septembre est fou
    Tous les érables ont les cheveux roux
    Comme toi, comme toi

    Je suis la dans le bus d’Air Canada
    „Bonne envolée” tu me dis tout bas
    Et dans la poudrerie de neige
    J’entends déjà les premiers arpèges
    De la petite tune que je vais écrire
    Pour toi, pour toi
    Pour toi, pour toi

    Livia 15 septembrie 2010 23:15 Răspunde
  • : ))
    Aproape in fiecare zi s-a dus dreaq!

    Una 15 septembrie 2010 23:16 Răspunde
  • io, sincer, (da’ sincer rau, pe bune) ma bucur sa vad ca mai sunt oameni cu creierii odihniti 😀

    un trecator 15 septembrie 2010 23:22 Răspunde
  • Va citesc si ma bucur sa va regasesc neschimbati Tania , Iana , Una, ODLM, TM , Justine, Un trecator, Paca . Mi-ati lipsit si imi lipsesc Cristina C , Odille …
    Lm , pe tine te-am lasat special deoparte ca sa-ti pot ura din toata inima :felicitari , casa de piatra , iubire si fericire vesnica !
    Ma bucur si de prezenta celor pe care nu-i stiam : Ulicica,Grace, Corina L, Ana-fun, Anamaria, Adriana…
    Nu , n-am uitat-o pe Livia , ei pur si simplu nu-i pot gasi un loc in sfera mea . Ceea ce as fi avut de spus, au spus mai sus Tania, Una , Grace , TM in cuvinte mult prea dulci pentru cineva care-si permita sa trimita pe altcineva la psihiatru doar pentru ca nu-i impartaseste parerile .
    Lauda Liviei de sine nu stiu daca miroase a bine pentru viitorul ei pe acest blog , goliciunea isi are poate rostul ei pe o plaja de nudisti dar nu intr-un loc unde oamenii sunt imbracati cel putin cu principii , bun simt , respect …

    Marina 15 septembrie 2010 23:23 Răspunde
  • pff.. „sotul cald in puful patului”…ma duc repede sa imi bag capul in chiuveta, la mine cea mai interesanta activitate pe ziua de azi a fost ca mi-am schimbat culoarea parului si in varful patului sunt chiar io! asta e, sa citim povestea diamantelor si sa bagam la cutiuta cat mai e timp… povestea aia cu lupul si cei 7 (hm) copii cred ca era tare misto. o revoar.

    Justine 15 septembrie 2010 23:26 Răspunde
  • Justine , hai ca am ras cu lacrimi 🙂
    Ce povesti de citit frate , ca eu l-am bagat in pat si l-am controlat de paduchi…. Cica-i scoala plina ! Simt ca ma mananca tot capul .

    Grace 15 septembrie 2010 23:37 Răspunde
  • Trecatorule, sunt multi cu mintea odihnita, suspectez deja o majoritate 🙂

    Justine :), ce coincidenta, si in varfului patului meu sunt chiar eu!

    Marina, ce draguta esti ca ai mesaje personalizate, imi tii locul cu succes, ca sa ma ierte toti mai usor ca tac si spionez din puful camerei mele, ma scuzati. 🙂

    Livia, multumesc pentru dedicatie si poveste…

    Simona Catrina 15 septembrie 2010 23:40 Răspunde
  • LM felicitari! Va doresc o viata frumoasa impreuna!

    Marina draga sunt aici dar nu imi vine sa fac nici un comentariu. AM fost a fdoua care a comentat postarea Simonei si nu cred ca vrea cineva sa stie cum a fost nunta mea o data de mult.
    iana tu le spui noapte buna fiindca pleci acum de la birou sau esti draguta si te-ai gandidt ca e noapte peste ocean? Eu iti urez o dupamiza placuta!
    Simona am racit si eu…

    CristinaC 15 septembrie 2010 23:50 Răspunde
  • Cristina, stii cu ce mi-a trecut mie raceala? Cu timpul. In rest, sezi mumos, ia buline sau nu lua, tot aia e. Iti multumesc ca, desi bolnavioara, esti cu noi, draga de tine! 🙂

    Simona Catrina 15 septembrie 2010 23:57 Răspunde
  • CristinaC, hai sa facem schimb de retete. 🙂

    tania 15 septembrie 2010 23:58 Răspunde
  • Facem o asociatie a fetelor singure in varful patului ? Ader si eu la ea mintenas !
    Simona , insanatosire grabnica ! E frig fara tine si vom raci toti . Vezi bine ca se transmite pe cale de afectiune . Cristina C s-a molipsit deja . Cristina , sanatate maxima , altfel urmez eu stii bine ..

    Marina 16 septembrie 2010 0:02 Răspunde
  • Dragele mele. Nu sunt in varf de patr pentru ca am casa plina de musafiri
    retete n-am tania, stiu doar ca dragostea si gripa cu patul se trateaza si nu pot sa imi permit sa ma sui in pat. Voi reduce reteta la ceai si tylenol cold si asa cum spune Simona voi astepta sa treaca timpul caci raceala trece tratata in 7 zile si netratata intr-o saptamana.

    CristinaC 16 septembrie 2010 1:17 Răspunde
  • Vrem nu vrem, ceea ce nu ne place multora dintre noi devine, incet incet, obicei si mai apoi se transforma in lege si cred ca la fel se intampla si cu nuntile astea. Mai toti le fac la fel ca sa nu tragi trista concluzie ca nunta la romani in 2010 arata asa cum o povestese Simona iar comparatiile cu nuntile mai de bun simt nu isi mai au rostul. Au trecut si duse-au fost.
    Nu mai scriem cu pana, nu mai calatorim pe cal, nu mi zicem floricele asa ca orice comparatie a stiloului Parker cu pana, a Audi-ului cu bidiviul si a popcornului cu floricelele ramane o nostalgie de Radio Romantic. Lucrurile se schimba peste decenii, chiar daca unora nu ne place.
    Rau e cand te conformezi majoritatii, pentru ca te automediocrizezi, rau e si cand o refuzi si stai deoparte pentru ca te singularizezi.
    Eu am incetat de multa vreme sa cataloghez ce nu imi place mie sau chestiile cu care nu sunt de acord ca „rele” sau, si mai modern, „naspa”. Le zic ca sunt pur si simplu altfel si asta ma relaxeaza psihic.
    Nu ne opreste nimeni sa-l dam mai tare pe Verdi in boxe cand strada se umple de manele si nici sa inchidem ochii can alaiul mov trece galagios pe strada cu papusile pe oglinzile masinilor.

    Doru 16 septembrie 2010 6:36 Răspunde
  • buna dimineata si o zi mai usoara racitelor dragi.
    Lipseste Ana cu verva ei matinala 🙂
    Cum sa traim oare fara micile compromisuri si dorinta de a fi acceptati de prieteni, vecini, cunostinte .Doru, ai mare dreptate , dar zici tu ca am rezista ? Cand te pui contra vantului …

    Grace 16 septembrie 2010 10:08 Răspunde
  • ODLM, cu placere 🙂 Cum o sa il cheme pe nea’ Popică cand o sa creasca ? Nea’ Popa ?
    Astept povestile precum Antalya turistii si fanii Simonei conexiunea la Internet 🙂

    Ana-fun 16 septembrie 2010 10:16 Răspunde
  • Grace, buna dimineata 🙂 Imi uitasem verva acasa si m-am intors din drum. In graba, am luat verva gresita si acum ma intrebam daca o sa se vada diferenta 🙂 Trag o fuga pana pe un tub sa va pun o melodie 🙂

    Ana-fun 16 septembrie 2010 10:20 Răspunde
  • Doru, cum ar suna „ce Parkerul meu ?” in gura aurita pe la colturi a masei de bastinasi ? Dii, Balane, hai ca iar ne-o ia Veta cu Mertanu inainte la camp ! 😀

    Ana-fun 16 septembrie 2010 10:24 Răspunde
  • Ana-fun 16 septembrie 2010 10:30 Răspunde
  • @Ana-fun- calul tău mănâncă jăratec şi fun la breakfast şi te poartă pe tărâmuri de poveste. Dacă te întreabă ceva, cel puţin până s-or linişti apele, să nu-i dai poruncă să te poarte ca Vântu, dar nici ca Gândul, care nu mai ştiu al cui este.
    Numai elita mesei de băştinaşi are gura aurită pe la colţuri. Restul folosesc material de clanţă.

    Omuldelamunte 16 septembrie 2010 10:46 Răspunde
  • …foloseşte…

    Omuldelamunte 16 septembrie 2010 10:47 Răspunde
  • Buna dimineata!
    Sa incepem ziua frumos, cu o melodie zambareata care sa ne poarte tuturor noroc astazi (un clopotel – talisman):

    Dinah Washington-If I Were a Bell
    http://www.youtube.com/watch?v=7Wv7OkNJMh0

    Paca 16 septembrie 2010 10:53 Răspunde
  • Eu am incercat sa-l dau mai tare pe Verdi cand strada rasuna de manele si n-am reusit, tot m-am enervat teribil. Si culmea este ca am patit asa si cand eram plecata la iarba verde, la munte si stateam la cort, fara casetofon, voind sa ascult ciripit de pasarele, cantecul vantului si muzica sferelor si in loc de asta la cortul aflat cativa metri mai incolo manelele urlau din niste boxe mult mai mari decat am eu acasa. Mi s-a-ntamplat si la muntele Rosu si la Gura Diham si in alte parti…iar cei ce pun manele sunt in general aceiasi cu cei care lasa in urma o mizerie de nedescris…

    Livia 16 septembrie 2010 11:22 Răspunde
  • ODLM, mi-am dat seama ca am scapat fraiele dar era prea tarziu, imi iesise porumbelul aurit din gura, cu tot cu materialul de clanta pe care il folosesc sa imi rumeg greselile 🙂 , si se postase pe (internetul fara) fir. Multumesc pentru corectura, buyuk bastan 🙂

    Ana-fun 16 septembrie 2010 11:25 Răspunde
  • O dimineaţă banală, în tramvai, ca nu cumva să adorm, ma aşez intr-un capat al junghiului ruginit ce geme din toate incheieturile, care mă duce, târâş grăpiş în centru, pentru un control medical. In tramvai se află cam treizeci de persoane, de diferite categorii. Doi pensionari, unul probabil fost locotenent de armată, îmbrăcat băţos, pieptănat perfect şi cu o privire severă, celălalt, fost muncitor la Armătura, cu degete muncite şi o rpivire visătoare, obosită. Doua studente din mici oraşe, imbrăcate de prost gust, ţipător şi cu tentă de sexualitate temperată. O doamnă foarte bine, aranjată, îndreptându-se, din nefericire pentru ea, la locul de muncă, să zicem, o tipografie. Vreo zece bărbaţi, cu început de burtă, nespălaţi pe cap de vreo săptămână, cu unghii mizerabile, îngalbenite de tutun ieftin, care, înainte de a urca în tramvai, nu şi-au ratat momentul de glorie, savurat la o măsuţa infectă, la Travio. Patru femei în vârstă, plângandu-se de tinerimea trândavă, în drum spre piaţă, unde vând câteva sticle de lapte. Un bărbat bine, funcţionar probabil, sictirit, uitându-se în treacăt la cele două studente. Un şmecheraş găinar, căruia nu i-au ieşit şmenurile azi noapte, umblă hai-hui, doar-doar ce-o pica de-un telefon ciordit. S.a.m.d. Să zicem că am putea să tragem câteva concluzii. Minunata patrie e populată de câteva categorii, mai mult sau mai puţin sociale. Majoritatea este ocupată de pensionari şi diverşi învăţacei, pe diferite trepte de şcolarizare, apoi vin duium din urma muncitorii, parţial (sau ne) calificaţi, apoi bieţii intelectuali, tracasaţi, recompensaţi vai-şi-amar. In umbra, se afla desigur, specialiştii în furt, calificat pe diferite căi, de diferite grade de abuz, secondaţi de şmecheraşii găinari, hoţi amatori. Pe lângă aceştia, paraziţii, de voie sau de nevoie, care se hrănesc cu ce cade de la mesele celorlalţi. Fie din şomaje abuzive, din cerşit sau pentru cei batuţi crunt de soarta, din infimele ajutoare sociale. Mi-am permis o statistică superficială. In vrme ce învăţăceii şi învăţaţii isi tărşie coatele pe băncile studiului, profesioniştii au grijă deosebită să le hârşâie genunchii pe bolovănişul hârtăpos al infectului sistem. Muncitorii se mulţumesc să injure grosolan scuipând cu dispreţ, în vreme ce găinarii îsi râd de toţi, mândrindu-se cu prostia lor aducătoare de caşcaval. Să ne-o imaginăm, într-o seară, pe Livia, cu fundul ei la fix 360 de grade, urcând în tramvai, cu o pereche de pantalonaşi mulati, uşor transparenţi, probabil albi, prin care, abia sesizabil, se întrezareşte neasâmpăratul tanga. Primul pensionar o va privi sever, zicându-si in gând “Poftim, ce s-a ales de lumea asta! N-ar mai veni Tepeş Doamne, să bage spaima-n ei! “ Celălalt va zâmbi indulgent amintindu-si de nevastă-sa cea odată tânară şi atât de frumoasă. Doamna bine o va privi zâmbind, invidiindu-i tinereţea şi râzându-şi de lipsa de stil. Eroii dimineţii se vor linge pofticios pe botul unsuros, duhnind a coniac ieftin, gândind ce-ar mai gratula-o ei, de-ar fi o ţâră mai tinerei şi n-ar avea nevastă. Funcţionarul se va limita să zâmbească maliţios, cântărindu-şi şansele unei abordări “inedite” . Studentele o vor privi cu ciudă, bârfind-o cu patos. Smecheraşul, desigur, i-o va lua înainte, întrebând-o ce mănâncâ de arată aşa de bine, ea va chicoti, prefacându-se ruşinată. In vreme ce muncitorul va merge acasă, unde va descărca testosteronul in maniera tipică de misionar grăbit, funcţionarul îşi va spune că era oricum prea bun pentru ea, in vreme ce şmecheraşul, înfuriat de râsul fetei, el fiind foarte sensibil la imaginea de sine, o va urmări înspre scara blocului. Din păcate pentru ea, profesioniştii nu circulă cu tramvaiul, ar avea totuşi o şansă dacâ zăboveşte o vreme pe lângă terasele din centru. Eu, ca un om de treabă ce sunt, aş urmări-o alături de manelist, pentru a ma asigura că ajunge întreagă acasă, la nevoie, i-aş trage o săpunelă pe cinste, ar fi păcat de bietul tanga să fie agresat de toţi neveniţii. Acest act al imaginatiei mele pe care s-ar putea sa-l luaţi în răspăr, e un răspuns olombicat la întrebarea lui Thomas “cum nu se descurcă o femeie cu trupul ei “ Rolurile în societate se stabilesc apriorii. In vreme ce pisica îşi permite oricând să facă pe şoarecele înspre deruta adversarului, şoarecele îşi asumă un mare risc făcând pe şireata pisică, doar de nu cumva, la nevoie, se va da de trei ori peste cap, precum Greuceanu, trasformându-se în câine. Altfel, şoarecele ar face bine să fie cu ochii-n patru şi tanga bine pitit pe sub haine, altfel riscă să iasă uşor „deşirat” din ghearele motanului. Cât despre pisici, sunt şi ele expuse. Există unele nevinovat jucăuşe, altele de-a dreptul flămânde, iar jocul puterii se dă, dacă nu din priviri, atunci din gheare. Câinii sunt desigur, profesioniştii fără scrupule care ne latră în toate părtile, neobosiţi, veşnic nesătui. Desigur, există varianta in care, precum în desenele animate, şoarecele să-şi găsească un dulău de pază, care, nu se ştie niciodată, când s-ar putea trezi, încolţit de o haită de pisici. Soriceii aşadar, ar trebui să fie cât se poate de discreti, şi de rapizi, sau să se metamorfozeze in sprintena felină.

    Ulicica 16 septembrie 2010 11:46 Răspunde
  • @Ana-fun- Sper că nu m-ai luat în serios cu genitivul „mesei de băştinaşi”!
    „Mesei” îi pot pune un picior, dar „masei” trebuie să-i pun mai multe.

    Omuldelamunte 16 septembrie 2010 11:49 Răspunde
  • Dorule, nu mai bine-l ascultam pe Verdi in casti, decat sa-l expunem pe saracul poluarii manelistice?

    Ulicica 16 septembrie 2010 11:50 Răspunde
  • @Ulicica- mie mi-au ieşit 21 de persoane în tramvai. Ce-ai făcut cu restul?

    Omuldelamunte 16 septembrie 2010 11:52 Răspunde
  • ODLM, au 🙂 , nici nu bagasem de seama… din goana calului, care ma purta ca Revista Literara 🙂

    Ana-fun 16 septembrie 2010 11:53 Răspunde
  • Uli, (dia)critice ? Imi place !!! 🙂 Ce facea vatmanul in timp ce cei minim 21 numarau probabilitati si desuuri ? 🙂

    Ana-fun 16 septembrie 2010 11:54 Răspunde
  • Doru, Uli, de ce toata lumea vorbeste moldoveneste despre Verde ? 😀

    Ana-fun 16 septembrie 2010 11:55 Răspunde
  • Ana-fun- dar despre Chicasso şi spui?

    Omuldelamunte 16 septembrie 2010 12:01 Răspunde
  • ODLM, corect este Pecasso 😀

    Ana-fun 16 septembrie 2010 12:02 Răspunde
  • @Ana-fun- Ei, Pecasso! Chitagora!

    Omuldelamunte 16 septembrie 2010 12:08 Răspunde
  • Celalti erau inghesuiti omuletule in celalalt capat, de nu-i puteam distinge. A la roumanie, desigur! Tu si Ana faceti diminetile demne de aruncat cat colo cesca de cafea. Revigoranti si minunat spirituali. Va trimit bezele jucause, ma duc sa plimb odorul si sa-l hutzutz!

    Ulicica 16 septembrie 2010 12:17 Răspunde
  • Ana, se credea la raliu, era in delir, beat de fericire ca a depasit mertzanul Vetei.

    Ulicica 16 septembrie 2010 12:22 Răspunde
  • @Ana-fun- Puccine?

    Omuldelamunte 16 septembrie 2010 12:30 Răspunde
  • @Ulicica- Geometria îmi spune că fundul Liviei este la 180 de grade.
    La 360, înseamnă că este iarăşi însărcinată şi că tu ştii mai multe, dar ne testezi IQ-ul.

    Omuldelamunte 16 septembrie 2010 12:36 Răspunde
  • ODLM: Pucunde, Puccum, Puccand ? 😀

    Ana-fun 16 septembrie 2010 12:40 Răspunde
  • ODLM, de ce intorci geometria pe dos ? 😀

    Ana-fun 16 septembrie 2010 12:41 Răspunde
  • Ulicica, esti sigura c-ai inteles din prima? Tanya tu care ai tot incercat sa ma-ntelegi esti sigura ca sunt de neinteles?
    In primul rand tin sa va multumesc tuturor. Dragul si minunatul meu sot imi face noptile frumoase, insa zilele de la o vreme mi le faceti tot mai frumoase voi, voi adica gasca de pe blog a Simonei, indiferent ce spuneti mie imi face bine.
    Cat priveste scopul scriiturilor mele: sa va ametesc…ca sa nu va cuprinda plictisul si lehamitea de viata asta
    Dar, acum cca o luna de zile, Simona zeita scrisului mi-a cerut acordul ca sa umple cu rotunjimile mele cateva pagini de Tango. Dupa care n-a mai zis nimic…iar eu am zarit in Tango in loc de rotunjimi niste flescaituri…si nu sunt suparata, dar inciudata sunt
    Pentru cei interesati: nu cred ca Simona ma va da afara de pe blog, din cel putin doua motive: 1. pentru ca Simona ma iubeste si 2. pentru ca Simona si-a dat seama ca blogul ei imi face bine si s-ar putea sa ma tina la distanta de depresia de iarna cand ma tenteaza gestul Madalinei Manole

    Livia 16 septembrie 2010 12:44 Răspunde
  • ODLM, dupa cum zicea Chitagora: in orici triunghe dreptunghic, suma patratilor catetilor esti egala cu patratul ipotenuzei. 😀

    Ana-fun 16 septembrie 2010 12:47 Răspunde
  • Draga Simona,
    Eu sper ca tu nu pentru povestea diamantelor mi-ai multumit, pentru ca imi multumisesi deja de ceva vreme, ci pentru povestile de pe mail, cele pe care nu le pot posta aici pentru ca sunt prea lungi. Inca o data imi cer scuze pentru greselutele gramaticale.

    Livia 16 septembrie 2010 12:47 Răspunde
  • Livia, stiam de povestea diamantelor, dar ceilalti nu stiau. Si nici nu stiau ca stiu eu. 🙂

    Simona Catrina 16 septembrie 2010 12:50 Răspunde
  • Uli, vatmanul a depasit mertanul Vetei doar pentru ca politia se ambitionase sa depaseasca si ea acelasi mertan, cu Dacia din dotare, si acum Veta, din pozitia stand pe 4 roti dintate in mijlocul drumului, ii dadea amenda politistului pentru depasirea vitezei 🙂 Vatmanul e acum la zdup pentru ca politistii, ramasi fara carnet, l-au amendat pentru conducere in stare de betie de fericire si i-au confiscat tramvaiul, dandu-i in schimb o mana de calatori sa le faca un tur de oras, cu opriri la magazine, locuri de munca si domicilii 🙂

    Ana-fun 16 septembrie 2010 12:58 Răspunde
  • Livia… si inca un lucru: iti cerusem un acord ee principiu pentru Tango, e drept, fara sa-ti promit ceva ferm. Nu-mi atribui cuvinte pe care nu le spun, mai ales ca nu de „rotunjimi” era vorba atunci, ci de povestea nasterilor tale, deci de un reportaj. Intre timp, noi ne-am mutat la alt trust si planurile s-au mai schimbat, imi cer scuze daca ti-am creat impresii gresite sau sperante de fum, nu e vina mea, era un acord doar de principiu – si, apropo, se voia discret, dar vad ca tu l-ai transmutat cu lejeritate suprinzatoare aici, pe blog.
    Livia, si mie imi plac oamenii fara secrete, dar uneori discretia nu inseamna neaparat minciuna, si o forma de delicatete. Asta vor sa spuna ceilalti.
    Repet, noi nu vanam rotunjimi spectaculoase pentru revista, sigur ca avem pictoriale cu dive consacrate – care merg pe alte concepte – dar in rest cred ca altele erau principiile care ne ghidau, in niciun caz nurii cuiva.

    Simona Catrina 16 septembrie 2010 12:59 Răspunde
  • Despre ce sa va mai spun? Despre copilarie sau despre psihiatru?
    Toata copilaria mea m-am luptat cu morile de vant ca sa-mi tin in viata tatal maniaco-depresiv si alcoolic neresponsabil pentru faptele sale cu tenta incestuoasa si desi el pana la urma s-a sinucis, totusi a mai fost in viata cca zece ani de zile de cand a declarat pentru prima data ca lui i s-a urat cu viata…iar eu inca traiesc si am facut copii care ma leaga sa descopar sensul vietii si fericirea…incerc sa-mi dovedesc mie insami ca nu m-am departat prea tare de acest obiectiv care este fericirea copiilor mei. Adica, daca pe mine ma pocneste periodic depresia, cum sa-mi invat copiii sa fie fericiti?
    Incercand sa-mi raspund la aceste intrebari am citit o suma de carti, printre care si ,,Mama si sensul vietii” scrisa de un psihiatru pe nume Irvin D. Yalom care mi s-a parut minunata…daca as afla ca exista si pe la noi asa un om care sa practice psihiatria, eu mi-a face imediat o programare, chit ca deja mi-am rezolvat mare parte din problemele care nu ma lasau sa functionez si care au si facut ca eu sa devin mama de profesie si nu avocat, doctor, jurnalist sau mai stiu eu ce

    Livia 16 septembrie 2010 13:03 Răspunde
  • Si tot in acelasi scop m-am sfortat din rasputeri sa-mi recapat candoarea, inocenta, copilaria …asa ca verific rezultatul sfortarilor copilarind acum pe blogul Simonei

    Livia 16 septembrie 2010 13:06 Răspunde
  • Singurul lucru pe care tin sa-l dovedesc este ca am supravietuit si inca sunt aici

    Livia 16 septembrie 2010 13:07 Răspunde
  • Povestea diamantelor am scris-o acum zece ani si ea a deschis seria povestilor pentru copii pe care am ajuns sa vreau sa le public. N-am sa va mai plictisesc adorm sau ametesc cu alta poveste de genul acesta aici, pentru ca toate celelate sunt mult prea voluminoase.
    cat despre povestea ,,Lupul si cei sapte iezi”, ceea ce m-a deranjat este ca este o imitatie proasta combinatie de inceput de ,,Capra cu trei iezi” si sfarsit de ,,scufita rosie” iar la mijloc nu e nimic, nicio morala si nicio logica
    Am si eu cateva temeri in viata…printre care sa nu cumva sa treaca fata mea prin situatii de abuz cum am trecut eu…pana acum cred ca am reusit sa o feresc, dar lumea e larga, mare si rea iar bratele mele de mama sunt prea mici si fata e tare frumoasa…
    Si ma mai tem si ca au mai scris si altii povesti similare, pentru ca stiu ca desi n-am copiat pe nimeni si am reusit sa evit similitudinea cu toate povestile citite de mine vreodata, sunt pe lume milioane de povesti si exista, mai presus de mintea individuala a fiecaruia, o minte colectiva pe care o impartim in mod inconstient

    Livia 16 septembrie 2010 13:22 Răspunde
  • Draga Simona,
    Iti multumesc pentru raspuns, este exact ceea ce speram de la tine. mi-ai confirmat ceea ce deja intuiam, ca apartineti de alt trust. totusi eu nu-ti atribui cuvinte pe care nu le-ai scris si n-am scris pe tot blogul tau nicio minciuna. Stiu deja ca apartineti de alt trust si e drept ca tu nu mi-ai promis nimic, dar nici n-ai mai raspuns nimic, iar pe mine incertitudinea uneori ma apasa. Iar povestea nasterilor mele era insotita de poze cu rotunjimi si tu ai scris ca daca publici povestea o publici insotita de poze, asa ca nu pricep de ce ma acuzi. Cat despre discretie: nu-mi amintesc sa-mi fi scris ca e ceva secret in corespondenta noastra. Daca e altfel, atunci te rog sa ma ierti, dar repet: eu n-am scris nicio minciuna nicaieri. Povestea nasterilor este autentica si pozele sunt autentice, fara prelucrare fara trucuri de vreun fel. Eu sunt cum am scris ca sunt si copiii mei si sotul sunt cum ii vezi in pozele trimise.

    Livia 16 septembrie 2010 13:29 Răspunde
  • Simona,
    Daca imi spuneai asta clar evitam aceasta confruntare directa dar era pacat pentru ca ratam toata distractia.
    Sau poate totusi am mintit cand am scris ca tu ma iubesti? Asta nu este minciuna ci autoamagire…cati nu traim in iluzii?

    Livia 16 septembrie 2010 13:32 Răspunde
  • Cea mai frumoasa femeie din lume nu poate da decat ce are.

    Îmbracati-i pe cei goi !

    Thomas Man 16 septembrie 2010 13:38 Răspunde
  • povestea nasterilor pe scurt este asa:

    Povestea-copil

    In mine un copil si o poveste se nasc la fel
    Vin din neant si se cuibaresc in inima
    Stau la dospit ceva vreme
    Ca aluatul bine-crescut,
    Sa prinda conturul visat.

    Fie ca este-alimentata de minte
    Sau de cordonul ombilical
    Crescand in numar de cuvinte
    Sau celule
    In mine o poveste
    prinde viata ca un copil.

    Livia 16 septembrie 2010 13:46 Răspunde
  • Livia, mi-a placut poezia 🙂

    Ana-fun 16 septembrie 2010 13:49 Răspunde
  • ” Daca-i dai nas lui Ivan, el se suie pe divan ! ” 🙂

    Blanca 16 septembrie 2010 13:50 Răspunde
  • Cata dreptate ai Blanca ! Dar ce ne facem cu Ivan , cum il mai dam jos de pe divan ?
    Unaaaaaaaaaaa ! Unde esti ? E nevoie de tine pe aici !

    Marina 16 septembrie 2010 14:03 Răspunde
  • Simone, nuntile la romani mai au ceva special, acel ceva numit invitatii. Pe care le poti lua gata facute sau, mult mai graitoare , cele pe care le „compun” mirii, de comun acord cu spiritul poetilor romani si in compania umbrei lui Mircea la Cozia 🙂 Mi-e teama sa te intreb cum arata invitatia primita de tine dar curiozitatea e, de multe ori, mai puternica decat frica 🙂

    Ana-fun 16 septembrie 2010 14:13 Răspunde
  • @Blanca- femininul de la Ivan este Ivanca.
    Iar fiica lui Donald Trump este de mult în moţul divanului de multe miliarde de RON, împărţiţi la 4,2394

    Omuldelamunte 16 septembrie 2010 14:14 Răspunde
  • Thomas ??? Si daca nu se lasa imbracati, goliciunea e nu numai frumusete, natura, lut cu fiinta modelat de divinitate ci si vulnerabilitate, ispita, arma……Livia, esti puternica, esti inteligenta, esti frumoasa, e foarte bine. Dar nu trebuie sa fii si rautacioasa, chiar daca sub masca autoironiei, indiferent prin ce treci in viata, nu-ti da dreptul.

    Ulicica 16 septembrie 2010 14:16 Răspunde
  • Livia, nu te cunosc. Nu vreau sa te judec gresit. Cred sincer ca esti o mama exceptionala si o femeie frumoasa. Nici ca esti inocenta nu ma indoiesc. Din pacate e destul de scump sa publici pe cont propriu si relatiile in acest sens sunt greu de gasit. Poti aborda cu incredere cateva edituri, daca asta iti doresti, asa sa faci. Mie imi plac povestioarele. Sa nu ma iei in serios cand ma joc cu cuvintele, mi-esti simpatica. Doar ca unii dintre noi ne jucam aici pe blog, ca niste copii. Cred ca e greu sa fii mama de profesie, mi se pare cea mai grea meserie. Poate ca simti nevoia sa evadezi din cotidian, din gandurile tale, nu te lasa descurajata. Cei care reusesc sunt cei care primesc fiecare sut in fund ca pe un pas inainte. Si te vad destul de perseverenta si capabila. Totusi, incearca sa nu-l pui si pe mister tanga la bataie, dauneaza la imagine.

    Ulicica 16 septembrie 2010 14:29 Răspunde
  • Ana, tu esti o scumpa:)

    Ulicica 16 septembrie 2010 14:31 Răspunde
  • Fata asta simte nevoia unei defulări şi s-a cuibărit aici. Fiţi înţelegători! Are simptomele inocenţei şi respiră uneori mici răutăţi, dar dacă este adevărat ce spune, traumele copilăriei lasă urme nebănuite de cei ca noi, mângâiaţi până la maturitate de părinţi împreună sau separaţi.
    Dacă o gonim de aici, să nu citim cumva prin ziare despre ea.
    Poate mi-o voi lua şi eu pentru ce scriu, dar eu m-am născut conciliant până şi cu baba care nu mă lăsa la cireşul ei.

    Omuldelamunte 16 septembrie 2010 14:33 Răspunde
  • Eu nu ma vad lipsita de delicatete, dar daca sunt lipsita va rog sa-mi precizati unde, cand, cum, pentru ca sa pot sa evoluez (sa ma imbunatatesc) este singurul lucru pe care mi-l doresc cu orice pret.
    Cat despre discrietie, marturisesc ca nu este punctul meu forte, dar stiu sigur ca daca ar fi fost eu n-as mai fi fost printre voi…sa tii in tine tot ce am trait eu este un bilet numai dus catre balamuc si cu un mic supliment de viteza e de-ajuns pana la groapa…iar eu am avut si suplimente destule…
    Totusi, cand mi se cere discretie sunt capabila sa ofer…
    Totusi, Simona, chiar daca tu nu poti sa ma (mai) iubesti (eu nu cred in fum fara foc) pentru ca apartii de alt trust (mi-ai spulberat sperantele cum ca ai fi independenta) si ceea ce am scris nu se potriveste si poate totusi o sa ma dai afara de pe blog, sa stii ca eu tot te voi citi si te voi iubi cu aceeasi masura, pentru ca eu cum am spus, cand ma indragostesc ma-ndragostesc iremediabil si de tine m-am indragostit ca si de Adamo…de tine zeita a scrisului…n-am prea avut in viata parte de modele dar pe tine te-am ales dintre toti…

    Livia 16 septembrie 2010 14:39 Răspunde
  • Multumesc Omule de la munte…m-am cuibarit si mi-era tare bine pana sa napustiti cu totii hulpavi…vreti si voi o bucatica? Nu v-a ajuns hoitul? M-am cuibarit pentru ca in general imi gasesc greu loc pentru ca apartin de nicaieri…

    Livia 16 septembrie 2010 14:43 Răspunde
  • Ti-ai luat-o, omuletule 🙂 da esti dragut!

    Ulicica 16 septembrie 2010 14:46 Răspunde
  • Si tie Ana iti multumesc…n-am avut pretentii de a publica pana cand Simona Catrina nu mi-a raspuns la ceva cum ca ii place tare si vrea a-l publica…stiu si eu ca e cale lunga, imi imaginez
    Sincer, am testat si eu piata…de ce sa arunc in lume atata inocenta ca sa mi-o calce altii in picioare?
    Eram curioasa daca merita sa public povesti si concluzia la care m-ati adus este ca mai bine le pastrez pentru nepoti.
    Simona, o sa-ti fac o favoare si o sa ma retrag discret…o sa caut sa ma refulez in alta parte ca sa nu-ti deranjez blogul si trustul. Sper ca asa sa fie toata lumea multumita.

    Livia 16 septembrie 2010 14:49 Răspunde
  • Livia, si eu m-am cuibarit, dar am calcat cu mai multa grija, sa nu-i trezesc din somnul dulce al povestilor cu iz de copilarie. Eu zic ca ar trebui sa vezi partea buna a lucrurilor, cu totii te-am citit si ti-am raspuns, suntem deci fair play.

    Ulicica 16 septembrie 2010 14:49 Răspunde
  • Ma retrag si eu discret, m-am trezit vorbind singura 🙂

    Ulicica 16 septembrie 2010 14:51 Răspunde
  • Ulicica, faina radiografie ai facut.
    Mi-am luat azi un ceai cu iasomie si un infuzor in forma de inima, m-am binedispus instantaneu. Planuiesc sa ma las de tot de cafea, dar shhh, ea inca nu stie 🙂

    Justine 16 septembrie 2010 14:54 Răspunde
  • Uli, ai vrut sa ma cumperi si sa ma pui in raft, fara sa ma citesti ? 🙂 Caci, altfel, de unde stii cat de scumpa sunt ? 🙂 🙂 🙂
    ODLM, maica, nu te-am lasat la cirese ca te-ar fi durut burtica si, peste ani, m-ai fi numit baba nebuna, de exportat pe luna 😀 Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca tu vroiai sa te urci in cires de pe umerii mei, si eu as ceva nu admit, ca sunt baba serioasa ! 😀

    Ana-fun 16 septembrie 2010 15:44 Răspunde
  • as = asa ; la ciresul laudat sa nu te duci cu ODLM, ca are lipici la matura babei 😀

    Ana-fun 16 septembrie 2010 15:45 Răspunde
  • Livia, cu placere. 🙂 Poezia chiar mi-a placut si, daca as fi scris-o eu, mi-ar fi placut ca cineva (eu compun cacofonii, fiecare cu talentul lui 🙂 ) sa imi spuna ca e o poezie frumoasa, pe care ar reciti-0 cu placere.

    Ana-fun 16 septembrie 2010 15:46 Răspunde
  • neatza!
    am vazut imagini de la nunta Gabrielei Firea… mov! exact asa. 🙂 am ris aseara. si am povestit postul Simonei celor din casa. toata lumea a ris cu pofta.

    iana 16 septembrie 2010 16:04 Răspunde
  • @Ana-fun- în graba mea, eu mâncam cireşele pe întuneric , cu tot cu codiţe şi apoi beam apă fiartă pentru că o vedeam pe babă că facea ceai din cozi de cireşe şi se ţinea bine baba dracu’.
    Acum, mă ţin şi io bine!

    Omuldelamunte 16 septembrie 2010 16:06 Răspunde
  • Justine,
    bafta multa! barbatul meu s-a lasat de cafea intr-o dimineata acum vreo 4 ani. cind si-a dat seama ca se indrepta spre filtrul de cafea ca un robot. a zis „asta e dependenta” si n-a baut nici in dimineata aceea si nici cu o alta ocazie.
    eu nu pot. m-am lasat de tigari acum 3 ani. inca visez ca fumez si stiu ca visez si ma straduiesc sa prelungesc visul. 🙂 dar cafiaua nu o las. e o dragoste prea mare la mijloc.

    iana 16 septembrie 2010 16:09 Răspunde
  • ODLM, cu coditele cui mancai tu ciresele ? 🙂

    Ana-fun 16 septembrie 2010 16:37 Răspunde
  • Livia, n-a zis nimeni ca te da afara de pe blog (numai eu pot face asta, de fapt, si nu cred ca s-a ajuns la asa ceva). Te inteleg foarte bine si am citit tot ce mi-ai scris, dar as vrea sa-ti propun sa ne ambalam mai putin in stari patimase si drame, recunosc ca ma oboseste sa ma tot explic la infinit.
    DA, am facut caz de discretie fiindca, acceptand ca publicam pana la urma materialul, nu mi se pare potrivit sa dezvalui chestiuni din sumar cu atata timp inainte de a le publica. Nu e profesionist. Sigur, nu aveai cum sa te gandesti la asta, dar iti explic acum reactia mea.
    Stii ceva, Livia? Nu vreau sa ma iubeasca nimeni patimas si apoi sa ma urasca asijderea, prefer o relatie cu mai putine vorbe mari si mai multa finete si mai multa consecventa – si mai putin santaj sentimental. Eu sunt un om calm si pretuiesc linistea si tihna mai mult decat orice. Si libertatea!
    Primesc sute de e-mail-uri, NU AM CUM sa raspund tuturor, ma crezi? Tu imi scrii amplu si dens si iti multumesc pentru asta, dar intelege ca povestile tale sunt mult prea complexe ca sa-ti raspund conventional, in doi peri, iar timp sa detaliez scrierile tale nu am avut. Am si eu o viata, incearca sa ma intelegi.
    Nu ma mai ameninta dramatic ca te retragi de pe blog, te rog; nu esti nici prima, nici ultima care paraseste scena, e optiunea ta, daca nu te simti bine aici, nu te tine nimeni captiva intr-un mediu care-ti displace. Nu vreau sa suferi in plus din cauza noastra.
    Aluziile tale rautacioase cum ca nu sunt un om liber ideologic nu-si au rostul. Da, lucrez pentru un angajator si respect niste norme. Atata vreme cat nu tu ma platesti, cred ca e deplasat sa-mi dai lectii de etica. Nu cred ca ai habar de cariera mea trecuta, altfel n-ai mai insinua ca slugaresc un trust. Doar ca viziunea asupra sumarului s-a modificat. Asta e tot.
    Iar daca te agati acum de un schimb de mesaje ca de vreun juramant sau de vreun contract ferm, nu e greseala mea, eu ti-am scris amical si, daca recitesti mesajele, ai sa vezi ca nu ti-am promis nimic.
    Livia, sunt multi care mi-au scris si nu le-am raspuns si stii ce constat? Ca tot cei carora am apucat sa le raspund o data sau de doua ori se supara mai repede… Un paradox trist si nedrept.

    Simona Catrina 16 septembrie 2010 16:44 Răspunde
  • Buna dimineata… la iana si la mine..
    Ulicica mi-a placut analiza ta. Si mie imi place sa practic” people watching” si sa fac scenarii in gand.
    Raceala continua pentru ca si eu ma incapatanez sa vin la birou in loc sa stau in varful patului fiindca acolo n-am laptop pe aproape si as fii izolata de voi.

    CristinaC 16 septembrie 2010 17:08 Răspunde
  • Ulici, eu nu despre goliciunea aia concreta, fizica, antica, reala, minunata vorbeam cand ma pirandelloiam. Goliciunea sufletului în piata publica mi se pare o fragilitate dezintegratoare. Cand nu-i atenuata de narcisism.
    Sugeram cel putin un costum de baie sau o rochie transparenta pe post de ochelari de protectie ; nu pot sa privesc în ochii sufletului fara sentimentul eclipsei de soare.
    Lasand deoparte comentariile despre calitatile scrisului, as fi bucuros, Livia, daca te-ai regasi cumva printre noi. Încearca numai sa ne feresti, daca poti, de confesiuni mult prea intime pt a fi scoase afara din casa si, mai ales, respecta gazda noastra si invitatii ei. Si ritmul amical de ziceri. Fluxul tau, plin de seva altfel, vine ca Amazonul pus pe inundatii.

    Thomas Man 16 septembrie 2010 17:12 Răspunde
  • Azi, înca o palma în obrazul bunului simt al romanilor 🙁
    Criminalitatea e, înca o data, triumfatoare 🙁

    Thomas Man 16 septembrie 2010 17:21 Răspunde
  • draga TM,
    io nush’ la ce te referi tu dar de la o vreme incoace iarba (de acasa) nu-ti mai place, gura nu-ti mai tace … nu ca n-ai dreptate dar, din cite vaz eu pe la teveul romanesc cred ca cea mai buna solutie e bashcalia. asta pe linga ce spunea Ana (si mi-a placut teribil fiindca seamana cu mine) sa nu aruncam hirtii pe jos chiar daca abia avem pe unde calca de atita mizerie.

    iana 16 septembrie 2010 17:34 Răspunde
  • si, TM,
    acuma dupa ce ai explicat tu poporului notiunea de „goliciune” fii asa de bun si explica-mi si mie tu cind imi scriai ca ma urmaresc imaginile nud la care nud te refereai? la nudul gol sau la nudul sufletului in piata publica?

    iana 16 septembrie 2010 17:37 Răspunde
  • Banuiesc ca Thomas se refera la eliberarea din arest a lui Sorin Ovidiu Vintu.

    Simona Catrina 16 septembrie 2010 17:42 Răspunde
  • dar asta era evident inca din momentul arestarii, nu? adica ce e asa surprinzator?
    TM, grow up, man!

    iana 16 septembrie 2010 17:49 Răspunde
  • Justine, eu planuiesc de cand ma amenintau doctorii, in primele luni de sarcina. Am reusit o vreme. Pe langa ca mi-era rau mereu ma mai si durea capul de-mi venea sa-mi iau campii. Vreo sase luni nu am baut decat Inka, apoi, tiptil, am ajuns la decofeinizata, dupa ce am nascut am ajuns sa beau cafea de doua ori pe saptamana. Acum beau in patru zile, in trei nu. E tortura pentru mine, cand deschid ochii, primul meu gand se indreapta spre o cesca de cafea aburinda, aromata. Inca trei luni de tertipuri si pot sa revin la ceasca mea zilnica. Sau nu? Cristina, curaj. Eu am un remediu sigur la raceala, miere si lamaie pana la refuz. Si mult somn. Pe la voi pe la birou nu se triseaza? Poate tragi un puiut 🙂 Thomas sufera, eu nu deschid televizorul. Omuletule, apa fiarta zici? Baba o fi fost senila, de se tinea asa bine. Da ce bune sunt fructele mancate pe furis, de pe unde gasesti. Ba te citesc, maica, Ano, ma jicnesti, te citesc si printre randuri. Sa stii ca vatmanul a ramas fara carnet, si Veta, vazand-ul asudat nevoie mare, s-a umplut de fantezie patimasa, l-a urcat in mertzan si s-au dus sa………pe camp. In timpul asta politistii amendau studentele bietele ca nu aveau flotant. Sarumana Marina! adriana, cel putin soacra ta are gusturi 🙂

    Ulicica 16 septembrie 2010 17:56 Răspunde
  • TM , las deoparte aspectul politic al cazului , fapta in sine si am in vedere enorma diferenta dintre un procuror si un avocat , in special in cazul asta. In ultimii ani procurorii sunt tineri , fara multa experienta si cu multe si variate dosare pe cap. Sunt pregatiti profesional, sunt convinsa , dar ce sansa ar avea in instanta pe langa un lup batran, hartasit , cu experienta instantei, cu mult studiu de caz .

    Grace 16 septembrie 2010 19:10 Răspunde
  • UMBRE ALBE
    I had a dream.
    Se facea ca lansasem cu surle si trambite pe retele un blog sau jurnal electronic. Îl botezasem UMBRE ALBE ca doar noi suntem si si, dubluri cu echipament de fantome. Si oximoronul se vedea si de pe planeta Niznai.
    Aveam de lucru cu responsabilii de rubrici. Una raspundea de «Venin sublim» si vinerea era Minte Limpede. Paca asigura pagina «Fabrica de metafore» unde mici poeme în proza de-ale ei convietuiau cu versuri ce ne proveneau de la cititori. ODLM era senior editor si, între altele, garnisea «Dosarul de Amintiri» cu povesti personale asa de bibilite încat doamnele de la polul opus plangeau în asteptarea unui nou episod. Ana fusese aleasa campioana absoluta de shotii si jucarele si scria cu sarg editorial peste editorial spre deliciul si buna dispozitie a mapamondului conectat. Tania avea 2 misiuni : «Lexicograf», unde despica în 4 sensurile multiple ale vorbelor colegilor si «Un Link pt cantat si dansat», unde alegea cele mai simtitoare videoclipuri din domeniul slavo-latin. Un Trecator masura dozele lexicale si comportamentale din toate rubricile si le reinterpreta în «Chiasme». Ca secretara de redactie, Ulici nu mai prididea cu rewritingul si titlurile si doar în ultima clipa confectiona materialul pt «O zi din viata mea, ca si cum ati fi în ea». Iana era corespondent pe viata pe langa Obama si ne verifica «Starea de sanatate psihica» acordandu-ne note pe o scara de la 1 la 20. Livia redacta topless pt pagina «În sanul naturii» si rubrica sa «Erotism la prima vedere» facea înconjurul lumii si libidoul bun ambelor sexe. Corina L si Grace ne învatau «Bunul simt, pt oameni simtiti» iar Nico si Simfo ne înveseleau cu «Piese efemere de rezistenta». Adriana era redactor sef si în aceasta calitate nu redacta decat articole responsabile. Nu mai tin bine minte celelalte rubrici, Cristina C parca ne tinea la curent cu viata nord-americana în «Cabana din Canada» si Dea Valma tinea regim de «Suc de Portocale», etc. etc. *
    Eu ma agitam ca o caprita epileptica de teama ca nu vom bucla la timp noul numar din UMBRE ALBE cand m-a trezit soarele de pranz.
    I had a dream**.

    Scuze colegilor nenumiti.
    ** Si daca am face-o, în deplina independenta ? 🙂

    Thomas Man 16 septembrie 2010 19:22 Răspunde
  • Al, nu te da mai caprita-n capita decat e cazu’, mie mi se pare ca tu puneai pe moate chapeaul fiecarei tendinte, incepanad cu ”venina-sublima” pana la suculetul oranj: )) Si erai la zi si cu distributia, ca si onirismul se poate cazni cu miile de ani in singuratatea-i, dar un umar in usa cand si cand intra ”uns”: ))

    Una 16 septembrie 2010 19:43 Răspunde
  • * incepand..
    dar nu ma mai scuz, ca iar imi ies buburuze din ”panflet”: )))

    Una 16 septembrie 2010 19:48 Răspunde
  • Thomas Man , ma onoreaza colegialitatea 🙂 Da, ori m-a orbit pe mine bunul simt , de n-am vazut-o-n distributie pe capitaneasa noastra 🙂

    Grace 16 septembrie 2010 20:38 Răspunde
  • bai, nene, da’ ce-i aici……

    un trecator 16 septembrie 2010 20:48 Răspunde
  • TM,
    eu n-am inteles ceva. soarele de prinz te-a trezit de-a binelea sau si asta era in vis… adica se facea ca era prinzul si soarele sus pe cer te trezea? 🙂

    trecator ai vazut si tu ce-i aici? ce zici de asta?

    iana 16 septembrie 2010 20:52 Răspunde
  • Ce sa fie? Liniste, in sfarsit…

    Justine 16 septembrie 2010 20:55 Răspunde
  • si mai am ceva de corectat la visul tau. daca tot sint corespondend pe linga Obama (adica la 5-6 statii de metrou de el ca sa fim mai precisi) notele alea de zici ca le acord eu (eu sau Obama? dar nu mai intreb ca e totuna) n-ar trebui sa fie de la A la D sau F? 🙂

    iana 16 septembrie 2010 20:55 Răspunde
  • Justino,
    se vede ca n-ai avut cafia azi.
    trecatorul zicea cu sensul de ce-a fost aici. da’ cred ca nici el n-a avut cafia ca nu se exprima corect. 🙂

    iana 16 septembrie 2010 20:57 Răspunde
  • Iana, mai am de lucru, da’ am sa-ti spun dupa ce citesc si eu ziua asta agitata 🙂

    un trecator 16 septembrie 2010 20:57 Răspunde
  • Un trecator, iti fac eu rezumat 🙂 Livia nu se poate hotari daca are o viata perfecta sau una infecta; intre timp, agasata ca n-a fost publicata, i-a dat Simonei cu trustul in cap 😀 Hop s-asa 😛

    Justine 16 septembrie 2010 21:04 Răspunde
  • Draga, nici io n-am avut cafia azi, dar am acum sute de randuri de parcurs si-mi sar scantei de sub carcalacii tatuati cu taste.. Inteleg, din ce ne manuieste Justina, ca e un pic de liniste (mie imi seamana a inceput de silentios inainte de o noua furtunica cu furtunel), iar Iana ne da un pic din condeiul ei in timp ce presteaza, cred, la office.
    Te pare incartiruit in retorice, asadar azi nu l-as intreba nimic din orar, decat daca a chiulit de la ora de sport (vreodata, cand era el mic, zic! ) : ) Stiu, seamana a intrebare de interviu, dar este doar o aparenta fantomatica.
    Marina draga am venit, dar cam tarziu si chiar de eram pe-aici nu aveam ce spune. Caracatitele si vendetele nu-s decat niste intamplari fara vioiciuni si extrem de personale pe deasupra..

    Una 16 septembrie 2010 21:10 Răspunde
  • ..sau una infe(s)ctata..

    Una 16 septembrie 2010 21:12 Răspunde
  • @Ana-fun- mâine dimineaţă parcă văd că iar umbli clopoţel pe aici, aşa că mă grăbesc să-ţi precizez că baba avea codiţe în pom, iar mândra mea avea cosiţe pe umeri.
    @Ulicica- apă fiartă, zic. Cu codiţele de cireşe ieşea un ceai destul de bun, dar cu cireşele propriu zise ieşea un efect invers.
    Mâine mai sunt în ţara asta. Poimâine, în cealaltă. Laptopul va fi cu mine, iar dacă am noroc s-o nimeresc pe Simona în puful ei, îmi va accepta eventualele comentarii sub ocazionalul nou IP, ştiut fiind că eu nu spun prostii decât în gând şi alea cu voce tare. De scris nu răspund, pentru că ăsta nu-i scrisul meu…

    Omuldelamunte 16 septembrie 2010 21:15 Răspunde
  • Draga,
    daca scriu aici se pune ca ma vede lumea concentrata si ma lasa in pace.
    am intrat in belea… uite asa fara sa-mi dau seama si exact asa cum numai eu pot.
    Am intrebat acum ceva vreme pe aici pe la serviciu pe unde se mai tin clase de ESL (english as a second language) sa ii inscriu pe ai mei. Unu ca e bine sa mai socialize si ei si doi ca nu prea imi place ca ei nu sint in stare sa scoata 2 vorbe corecte in engleza. si asa se face ca, o colega mi-a zis ca la ei la biserica se fac astfel de cursuri. am inscris bunicii, se duc miercurea seara cite 2 ore la engleza.
    Joia vine colega mea sa ma intrebe cum a fost la clasa de la engleza, daca imi place biserica, daca sint interesata in cursuri despre „The way of God”… si tot felul de timpenii din astea. doar-doar ma fac memebru la ei la biserica. cu alte cuvinte am pus-o!!! nu stiu cum sa scap. 🙂

    iana 16 septembrie 2010 21:32 Răspunde
  • Simona,
    Stii ce cred eu , nunta cred ca au inventat-o femeile , prin tot ce tine de concepte . Daca te uiti cu atentie , femeia e „misterul ” ne dezlegat !
    Ce face de fapt nunta , ne „dezleaga ” si ne uneste , restul, aplica fiecare din recuzita
    Asa, am ajuns la Mov, Roz, Papusi infipte de capota masinii Dacia, Suta de lei cusuta in pieptul Mirelui si cite alte delicii!

    Ca orice in viata fiecare intelege ce vrea cu cit e „nobilat”!

    cornelia 16 septembrie 2010 22:23 Răspunde
  • Iano, fii ambigua: )
    Oamenii de genul asta, care incearca permanent sa vanda cuiva un job, sunt insistenti, dar si usor de ranit. Ma prapadesc dupa cei care stiu mereu cat de bine mi-ar putea fi daca-i urmez pe calea lor cea dreapta, sau in biznisul lor personal exemplificant, si lista e deschisa nonstop, dar usa mea trantita-n nara n-ar trebui sa se contabilizeze, nu?

    Una 16 septembrie 2010 22:26 Răspunde
  • serios, Uno? adica ar fi din partea casei usa-n nara, nu? 😛

    un trecator 16 septembrie 2010 22:35 Răspunde
  • daca tot imi ridic salariul si pt al doilea job, atunci asha sa fie TM: 🙂

    ce-mi trece printre… rauri-ramuri la ore petrecute peste 22.00. de va este pe plac:

    pt cantat:
    http://www.youtube.com/watch?v=v97XRxtmQ-0&feature=related

    pt dansat:
    http://www.youtube.com/watch?v=SAmTtGXPjWc

    tania 16 septembrie 2010 22:36 Răspunde
  • Nu, Smith. Din partea casei e doar surasul, usa-n nara e scaparea din labirint..

    Una 16 septembrie 2010 22:46 Răspunde
  • Justine , mi-ai placut !
    Thomas , macar la rubrica meteo sau la horoscop crezi ca as putea scrie 🙂 ?

    Marina 16 septembrie 2010 22:48 Răspunde
  • Nico, Simfo, Dea Valma? pe unde or cutreiera?

    marina, eu propun sa apelezi mai sus, la patronat. 🙂 🙂

    tania 16 septembrie 2010 22:58 Răspunde
  • Va multumesc domnule (Fan) Thomas pentru increderea de a ma numi in postul de redactor sef al jurnalului „UMBRE ALBE” pe care-l administrati. As fi dorit sa va asigur, pe langa gratitudinea mea si de asumarea in continuare a responsabilitatii responsabilitatii articolelor viitoare ale jurnalului, asa cum am facut-o si pana acum, dar se pare ca organigrama propusa de domnia voastra nu va fi validata de board-ul visului din cauza ca v-ati trezit!

    adriana 16 septembrie 2010 23:13 Răspunde
  • : )) Adriana. Bonsoair !
    Ou est notre bouteille? : )

    Una 16 septembrie 2010 23:17 Răspunde
  • Juztine, aveai dreptate. liniste 🙂

    un trecator 16 septembrie 2010 23:25 Răspunde
  • @TM- nici în visele tale cele mai frumoase nu te dezici de munca la gazetă. Te ademenesc racilile clasei politice dar şi vocilile clasei simonofile.
    Mă complac în senior editor la rubrica „Dosarul amintirilor”, dar ăsta-i singurul dosar pe care-l deţin. Celelalte au ars la Marea Înghesuială sau au fost rescrise frumos cu tuşe pregnante de dizidenţă pentru cei de la putere şi închipuite condamnări pentru opozanţi.
    Continuarea în numărul viitor…

    Omuldelamunte 16 septembrie 2010 23:32 Răspunde
  • Bonsoar Unique,
    Butelca-i pe partea mea, abordarea directa e la jumate, asa ca o sa te rog sa ma ajuti :))

    adriana 16 septembrie 2010 23:35 Răspunde
  • OK, Marina, „Ce zic astrele despre fantome” 🙂

    Thomas Man 17 septembrie 2010 0:46 Răspunde
  • Thomas Man 17 septembrie 2010 0:47 Răspunde
  • Grace, capitaneasa noastra cum îi spui tu ar fi mentorul nostru si presedinta de onoare 🙂

    Thomas Man 17 septembrie 2010 0:50 Răspunde
  • TM, pentru la noapte, adica de cand apune soarele si pana a doua zi la pranz 🙂 : pe langa editorial, as putea scrie si „Dulcerii sublinguale” ? (sau sublingvistice / sublimate) ? Rubrica oferita Unei, „Venin sublim”, mi se pare de departe (si daca ma apropii mi se pare tot asa) cea mai tare (in timp, am ajuns sa apreciez ca nu suntem toti posibile surse de diabet literar) si as vrea sa am sansa unei rubrici similare, dar fara venin si cu o doza mai mica de sublim. Eu as adauga si o rubrica de poezie, care sa fie „creata” astfel: in fiecare luna („la luna, la saptamana”, isi umplea cu versuri mana 🙂 ) , fiecare fantoma sa transmita in plic cu sigiliu SC (Simona Catrina) cate un vers pe o tema data in prealabil, dupa cum il taie capul si marginile foii. Za bos ar urma sa puna versurile cap la cap (daca n-au cap, atunci coada la coada) si sa dea titlu poeziei. Aceasta va fi citita intr-un cerc literar de forma aproape rotunda, pentru egalitate de sanse la iesirea din camera, celui mai slab de vezica pastrandu-i-se locul de langa usa. Apoi va fi publicata pe „coperta”, in dreptul fiecarui vers fiind un membru al familiei membrelor celui care a venit cu rima respectiva (chiar daca nu rimeaza cu rimele celorlati). Pentru a stimula citirea tuturor numerelor (revistei, I mean), pe „coperta” 3 se va afla cate un nud, de fiecare data fara cap; dupa 30 de nuduri, la care cititorii vor fi invitati sa adauge cate un cap, dupa imaginatie si talente in ale computerelor, vor fi publicate „raspunsurile” corecte si se va trece la un concurs pentru avansati, adica se vor publica parti din ce in ce mai restranse din nud.
    Simona, magna cum laude in inimile noastre, ar avea dreptul si, cum probabil se va vedea, obligatia sa tina angajatii de la spitalul 9 departe de noi, spunandu-le ca suntem sub tratament la ea, si ca suferintele noastre nu se trateaza cu medicamente, ca de fapt e vorba de o boala incurabila si nu dispare decat la caderea curentului electric sau la caderea serii, dupa caz si pacient.
    De asemenea, mai propun ca blogul sa fie lansat de ziua de nastere a Simonei (nu stiu cand e, nu-i spuneti ei ca nu stiu, spune-ti-mi mie ce nu stiu) si primul an de existenta sa il sarbatorim in varful patului Simonei, cu ceai, cafea fara cofeina, Inka, incasi, tuica de prune si, obligatoriu, Martini !

    Ana-fun 17 septembrie 2010 10:24 Răspunde
  • ODLM, asta explica tot. Baba avea codite in pom deci, din motive de anatomie, nu putea sta departe de el. Tu, pe de alta parte, desi nu aveai codite, sufereai de aceeasi necesara apropiere de pomul babei. Din fericire, suferintele din copilarie se trateaza de la adolescenta in sus cu cosite (de) mandre si, pana sa te prinzi ca tu ai vrut doar sa gusti, te trezesti ca cineva te-a legat de pom 🙂 Drum bun 🙂

    Ana-fun 17 septembrie 2010 10:29 Răspunde
  • Ana, formula corecta (si magica, as crede) este: „la revedere, drum bun!”

    un trecator 17 septembrie 2010 10:39 Răspunde
  • Hello tuturor.
    Adriana, te acompaniez cu placere ; ) mai ales ca la finisajele serii cu butelca putem ajunge la concluzii care sa ne infrumuseteze ”meetingul”.
    Ana, albinutele in sublimul asumat nu ar trebui sa ridice nimanui probleme. E consolator ce spui pentru mine, cea care traia cu vijelii surazatoare in ratacirile conceptului ”una buna impreuna” : ))

    Altfel pareti cam cu vinerea limpede precum Ozana, dupa taceri m-am prins! : ))

    Te, azi nu mai pot sa iert ca ai uitat acasa si ghiozdanul si carnetul de note. ”Pedepsi-te-as”!

    Una 17 septembrie 2010 10:47 Răspunde
  • ..A(h), abia acum am remarcat ca ai aparut de dupa dune!
    Pot face o lista separata de formule magice aplicabile: (e doar opinie de vineri, o poti ignora, accept sa-ti fiu suzerana: )) )

    ”mai vino!”
    ”sa nu bei rece!”
    ”cand va bate vantul/peste parul tau/sa-ti aduci aminte/de numele meu”
    ”te mai caut”
    plus irefutabilul
    ”mai vorbim”
    : ))

    Una 17 septembrie 2010 10:51 Răspunde
  • @Ana-fun şi Trek- vă mulţumesc pentru formula corectă. Aveţi un 10 amândoi. Dacă nu vă ajunge, să-mi spuneţi, că mai am!
    Tocmai ce-am încheiat o postare, pe blog, despre unele dintre urările des folosite.

    Omuldelamunte 17 septembrie 2010 10:58 Răspunde
  • Draga Simona,
    ca de obicei, la spartul targului si la ˝spartul˝ verii, apar si eu si nush ce sa spun mai repede.
    Mai intai, te voi lingusi putin spunandu-ti ca te admir si te simpatizez, indiferent de trust. Rad in hohote cand te citesc, imi dau seama de fiecare data ca totusi umorul este un bun antidot la tot ce se petrece, chiar cu riscul acuzatiei lui Octavian Paler, care spune ca românii exagereaza cu hazul de necaz si sunt in stare sa ˝friga mici pe orice Golgota˝.
    Legat de subiectul initial, marturisesc ca am fost (si nu prea mai sunt) o nuntasa de profesie, adica am participat la aproape toate nuntile la care am fost invitata, indiferent de relatia cu mirii. Hahaha, nunta este un spectacol uman, la fel cu multe altele si, la fel ca in alte manifestari actuale, nu se mai stie ce sa se mai faca la capitolul ˝forme˝, in detrimentul fondului care se dilueaza si se sufoca: ce mi-e papusa de pe capota, ce-mi sunt pachetelele-marturii care mi se par chiar grotesti uneori… Daca ai chef sa studiezi mutrele mirilor si nuntasilor imbracati in straie de sarbatoare, chiar ca te apuca rasul-plansul. Oboseala, tristete, opulenta, intrigi tinute in frau, dedesubturi ciudate… Chiar si la cele mai simandicoase. Vezi orice, numai candoare, sfintenie, legamant, nu! Decat, poate, cand sunt mirii foarte tineri si frumosi. Asta e, din pacate! Desi am fost la multe nunti si desi nu pot fi (inca) acuzata de frustrarea specifica unei fete batrane pt ca nu mi-a expirat ˝timpul˝, uneori ma gandesc ca nu mi-as face nunta decat la malul marii, imbracati amandoi in alb vaporos, sa bem un vin rosu bun, dupa care sa facem un nani bun de la ora 22.00 si sa ne trezim ca sa vedem rasaritul din mare si de pe fetele noastre odihnite. Ah, sau in Las Vegas, daca e chici, macar sa nu fie unul prea banal. Sau, vorba ta, Simona, poate ma tampeste dragostea si trag o nunta neaosa cu praz, sarmale, gaina, papusa si ma distrez pe propria mea seama ca, pana la urma, nu exista un judecator celest al rafinamentului sa ma penalizeze!

    Cat despre doamna Livia, desi nu imi sta in fire sa fac astfel de comentarii, o remarca sincera: se ia mult prea in serios, acesta este pacatul ei.

    Georgia 17 septembrie 2010 11:02 Răspunde
  • Trecatorule, ce-ai pus in formula aia de ne-a dat ODLM nota 10 ?
    ODLM, ce pot face vinerea cu nota 10 ? Mai bine ne dadeai o pauza !
    Una, albinutele nu ridica probleme (se tem de hernie ombilicala), ele le creaza ca sa aiba ce sa faca in somn, stare care le ingrozeste deoarece nu pot sa munceasca. Din fericire (macro si micro cosmica), TM, prietenul albinelor 🙂 , le-a facut azi o demonstratie de munca in somn, cu rezultate sublime in realitate 🙂

    Ana-fun 17 septembrie 2010 12:21 Răspunde
  • @Una- de-o diplomaţie demnă de un caracter instruit la Cambridge mi se pare formula:
    „nu mă căuta! Te mai caut eu” care, în traducerea de Prut înseamnă „Băi, mă leşi?!”

    Omuldelamunte 17 septembrie 2010 12:30 Răspunde
  • @Ana-fun- sunt un profesor alambicat, recunosc!
    V-am dat un singur 10 la amândoi, ceea ce înseamnă o notă de trecere spre un weekend fără ploaie, fără vânt, numai soare, pe cuvânt!

    Omuldelamunte 17 septembrie 2010 12:38 Răspunde
  • loool@ ”TM prietenul albinelor”.. Suna asa de spargator la nuci , iata formula magica inainte de weekend!
    Ana, lumea-i plina de prisacari, numai ca, din fericire pentru noi toti, matcile creeaza diferenta; si de statut, si de fluorescente imp(l)acabile cu puii aferenti.

    Una 17 septembrie 2010 12:51 Răspunde
  • Muntene, cautaturile au si ele patosul si eficientele lor genetice. Te-am intuit de multa vreme ca esti cu Oxfordul la zi, cred ca nu-i vorba numai de temperament, ci si de radacinile asezonate fericit printre folcloristi. Acum, iata, venit repede din urma sa ne traga o smetie meritoasa a sarit si Cambridge in ajutor: )
    Sunt superflua azi prin cuvintele astea, stiu, probabil pentru ca toamna se numara bobocii!
    Nu v-as fi deranjat prea mult, daca ploua: ))

    Una 17 septembrie 2010 12:59 Răspunde
  • Una, da, s-ar putea ca TM sa ma dea afara din „redactie” pentru sintagme nereusite 🙂
    Prisacar eu stiu ca e cel care are prisaca, deci crescatorul de albine. Cred ca sunt putini pe lume, altfel ar curge mai multa miere pe pamant 🙂

    Ana-fun 17 septembrie 2010 13:00 Răspunde
  • ODLM, corect. N-avem un 10 fiecare. Ma duc sa-mi plimb 5-ul, i-am pus lesa de litere si acum da radical din virgula. 🙂

    Ana-fun 17 septembrie 2010 13:03 Răspunde
  • Ana, nu cred ca ai sintagme nereusite, iarta-ma ca ma amuz din orice, nu e pe seama ta, si pe a nimanui de-aici. Sunt doar cuvintele si ideile care ni se contureaza generos uneori, in functie de starea noastra interioara fata-n fata cu ce ne spunem aici.
    Plus ca ne mai lasam dominati uneori si de un familiar d’asta numa’ bun de pus cu busuioc la icoana: )
    Plus multe altele..
    Poate din cauza zaharului nu mai stim sa ne bucuram de miere, ca sa parafrazez personajul unui film de Oscar?!
    Responsabilul cu propolis pe unde s-o fi ascuns azi?? :))

    Una 17 septembrie 2010 13:07 Răspunde
  • Ana-fun- io aşa sunt, cu logica la pământ. Ascult câte doi odată şi numai perechi, după care, le dau nota să şi-o împartă după pofta lor.
    Băieţii sunt, de regulă, gentilomi şi-şi aleg un 4, iar fetele pleacă cu un 6 pe care-l pot upgrada printr-o purtare reverenţioasă faţă de tagma masculină a planetei.
    Pentru faptul că ai zi scurtă, primeşti un 10, iar Trek rămâne fără notă, că şi aşa are un maldăr de la Una.

    Omuldelamunte 17 septembrie 2010 13:25 Răspunde
  • @Una- de unde ai ştiut că am Oxfordul la zi, că de abia ce l-am cumpărat ieri!?
    Este un Ford Mondeo, varianta pe benzină cu plumbi.

    Omuldelamunte 17 septembrie 2010 13:29 Răspunde
  • Una, n-am de ce sa te iert, imi place cum scrii; tot ce scrii. 🙂

    Ana-fun 17 septembrie 2010 13:30 Răspunde
  • ODLM, auch, se vede ca e scurta ? 😀 Tu chiar ma banuiesti de munca la stat. Ntz. Eu stau la privat.

    Ana-fun 17 septembrie 2010 13:31 Răspunde
  • Georgia, m-ai amuzat! Merge textul tau cu cafeaua mea, au gust divin! 🙂
    Si daca tot veni vorba iar, cred ca multa lume a avut impresia ca am eu ceva cu nuntile mov sau cu Meneaito sau mai stiu eu ce! Imi pare rau daca am lasat impresia asta, eu m-am lasat rapusa doar de anumite amalgamuri de exagerari, de anumite atitudini, de atmosfera aia pitoresc-grotesca, exact ca-n filmele lui Kusturica!
    Eu am fost si la nunti mov care mi-au placut, am fost si la nunti verzi unde m-am simtit bine, am dansat de multe ori Meneaito (nu, Pinguinul nu, am si eu limitele mele), am mancat tort roz, am mers cu masini care aveau papusa pe capota, asta e, ma supun cu voiosie la chiciurile asumate si – v-am mai spus – imi imaginez ca, la vreo nunta de-a mea personala, am sa alunec si eu catre dulcegarii de-un fel sau altul, depinde cat de eficient ma tembelizeaza dragostea (de obicei, ma loveste in plin). 🙂

    Simona Catrina 17 septembrie 2010 13:39 Răspunde
  • Mie-mi place pe blogul asta! 🙂
    Oricum, tre’ sa precizez ca e singurul pe care intru! 🙂

    N-am citit o zi si m-am trezit azi cu un roman palpitant in fata ochilor! Si am ajuns la o concluzie superba: nu stiu care-i pb voastra, da’ cafeaua e buna tare! 🙂 Io nu ma las de ea! Macar sa fie aceasta singura dependenta a noastra pe lumea asta! Am citit anul trecut un nr intreg de National Geographic dedicat cafelei. Conluzia lor: nu exista suficiente informatii care sa demonstreze ca ar face rau!:) Desigur, in cantitati mici, face bine! 🙂 NA! NA!

    Simona draga, daca nu era cafeaua nu reuseam eu sa citesc toata telenovela cu „dna Livia”, cum ii zicea cineva… Si, daca-mi permiti o parere aiurita: nu te stresa prea tare. Oamenii care scriu pe aici par super draguti, amuzanti, fair-play si stiu diferenta intre „a te lua prea in serios” si sarcasmul fin.

    Si, Livia, numai tu stii prin ce-ai trecut in viata. Imi pare sincer rau si nu cred ca cineva te poate intelege in profunzime. Cum zicea OLDM (parca), noi, cei cu parinti care inca ne dadacesc usor n-avem cum sa intelegem…
    Eu nu stiu cum e sa pui pe hartie povesti de viata, insa stiu ca odata scrise trebuie sa inveti sa accepti toate pareri pro sau contra. Pana la urma, chiar daca e o poveste despre viata ta, ceea ce rezulta este MUNCA ta, iar munca este supusa scrutinului celorlalti. Par example, Pecasso, cum ii zicea Ana!:) Iar cei de-aici ti-au adresat cuvinte de lauda, inclusiv Simona.
    Pur si simplu, Simona munceste de vede stele. Cand iti vin mailuri dupa mailuri de la oameni care vor cu totii ceva, cand dormi cate 6 ore pe noapte, cand adormi dupa 1-2 ca sa mai raspunzi cate 3 randuri unora si altora, crede-ma, lucrurile nu stau deloc cum le vezi tu…
    Rastoarna putin clepsidra, respira usor, intoarce-te si incearca sa vezi lucrurile din perspectiva celuilalt! E foarte greu, dar e o dovada de altruism. Din punctul tau de vedere, relatia ta cu Simona e de unu la unu (ii scrii, pui sufletul pe tava, astepti raspunsuri, promisiuni), stai putin in locul ei si vei avea o relatie de unu (ea) la zeci sau mai multi (toti cei care-i scriu) si poate o vei intelege. Eu sper!
    Santajul sentimental de genul „ma iubesti” ca apoi sa ameninti cu plecarea definitiva se face la o anumita varsta sau de catre persoane extrem de sensibile… Trecerea asta de la o extrema la alta nu-ti poate face bine!
    Revino-ti, revino, si invata sa glumesti, sa te amuzi, sa zambesti cu oamenii acestia draguti. Durerile si tristetile ar putea sa treaca incet.

    Scuzati-mi monologul si subiectul! Nu stiu ce m-a pocnit, zau…eu imi vad de treaba mea, da’ acum mi s-a parut mie ca tre’ sa zic ceva. Eh, ia sa mai iau o gura de cafea si sa mai muncesc ceva! 🙂

    Anamaria 17 septembrie 2010 14:03 Răspunde
  • TM, ma uitam pe ce ti-am scris, sa vad de ce nu-mi raspunzi 🙂 Poate m-ai dat afara inainte sa apuc sa fac parte din echipa 🙂 Si am observat cuvantul „dulcerii”, probabil oi fi avut niste neuroni ulcerii nemancati la ora aia, rubrica se vroia numita „Dulcegarii…”; ma duc sa ma culc 😀

    Ana-fun 17 septembrie 2010 15:15 Răspunde
  • Happy Friday!
    Voi probabil va indreptati spre casa, mare, munte, eu abia am ajuns si nu mi se arata happy de loc azi. Imi pun speranta in voi pentru o zi buna.

    CristinaC 17 septembrie 2010 15:59 Răspunde
  • Happy o sa fie vinerea cealalta, cand o sa petrec un weekend departe de capitala. Deocamdata sunt zilele Bucurestiului, asa ca il mai sarbatorim si pe el…

    Justine 17 septembrie 2010 16:15 Răspunde
  • Justine, multumesc muuult! Era sa uit de zilele Bucurestiului! 🙂 Asta-i programul, se pare:
    http://www.apropo.ro/life-style/going-out/unde-mergi-in-week-end-de-zilele-bucurestiului-7282454

    Anamaria 17 septembrie 2010 16:23 Răspunde
  • N-ai pentru ce….adormita cum sunt, mi-am lasat aparatul foto acasa. bine ca am macar telefonul la mine..

    Justine 17 septembrie 2010 16:30 Răspunde
  • CALARETUL FARA CAP

    Stimata redactie,
    Hm.
    Nu înca.
    Sau nicicand, prea umflacioasa formula.
    Dragi umbre albe ?
    Ntz. Dragi ? Sa ne formalizam deja ?
    Fara apelatii controlate, fara indicatii geografice, fara obligatii… la purtator.
    Zum 🙂 si Zen 🙂
    Am reperat 3 sponsori potentiali pt revista. Care, sper, nu ne vor pune presiuni. DEX-ul, ICR-ul si ariciul Mircica. De ultimul sunt aproape sigur, n-are moaca lobbyistica.
    Ana, o sa supun comitetului de redactie (cercului hexagonal de fantome)cererea ta de rubrica poetica. Dupa o întalnire rapida la nivel înalt între mine si mine (ah summits-urile astea îmi asmut eczema), îti pot propune deja o dubla portie de versuri încadrata sub titlul «Vezica fermecata» 🙂 Stiu, suna cam arghezian sau ispirescian dar te poate depana pana Una alta. «Dulcerii» îmi convenea fonetic, poti sa te lipsesti de silaba «ga», e un accesoriu la fel de vizibil ca pata de galbenus pe camasa alba. Deduc din context ca un calendar nud, decapitat, ar tine o luna pe cerul interesului cititorilor. Sunt voluntari/re pt poze ? ODLM stie sa tina aparatul si sa va învaluie de lumina.
    22 octombrie ziua Z ! 🙂
    Una, eu fac miere de bondar 🙂
    Anamaria, uep uep uep 🙂 🙂 🙂
    Si-am încalecat pe-o sa 🙂
    WE luminos si voluminos !

    Thomas Man 17 septembrie 2010 16:32 Răspunde
  • TM:
    Am o vezica
    Din ce in ce mai mica
    Abia se vedea
    Vezica mea
    Din Luna
    Acum o saptamana
    Ap’-am baut
    Si a crescut
    Acum e mare
    Si-nfloritoare
    Vezica mea
    Mica era
    Candva…

    Ana-fun 17 septembrie 2010 16:52 Răspunde
  • TM, ca m-am trezit da’ ma culc la loc 🙂 ; dulceria de mai sus este acceptul meu in versuri pentru preluarea Vezicii in stare neprelucrata si transformarea ei intr-un fermecata. Poezia „Calaretul fara cap” va aparea, si ea, candva 🙂

    Ana-fun 17 septembrie 2010 17:01 Răspunde
  • Si multumesc pentru informatia util si subtil strecurata 🙂

    Ana-fun 17 septembrie 2010 17:02 Răspunde
  • Vezica-i un organ recalcitrant. Desi-i reusesc mai multe cure de slabire pe zi, tot mandra se poarta, vad.
    M-a cutremurat lirismul vezicos !

    Thomas Man 17 septembrie 2010 17:30 Răspunde
  • Cred ca veti fi de acord : fantomele sunt cam atinse la scufita. În cazul meu sunt lovite cu leuca 🙁
    Daca-ti iese-n cale o fantoma, evita 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=xdUvaIV0t7E

    Thomas Man 17 septembrie 2010 17:31 Răspunde
  • Aoleu, tre’ sa intru mai des, ca vad ca revista unde am si eu un rol, parca asa zicea TM, e gata aproape. Multzam, TM, m-as aventura un pic la o revista cu fantome si vezici mici si mari.
    Pana atunci am ajuns si eu la o nunta mov cu rude si fara chef…vorbeau de 180 de persoane, ce oameni nebuni…abia astept sa treaca weekendul si sa ma intorc in Buc, acum sunt in Cluj si preferam sa lucrez in loc de nunta asta, atat de putin chef am.
    Si dragut, pe mire il stiu de cand l-am scapat in cap la 2 luni (adica de cand s-a nascut), pe mireasa am cunoscut-o abia azi:(
    O sa fie un kitsch total, desi sunt toti simpatici si tare buni, dar uneori lumile sunt paralele, ca si gusturile!
    As vrea o fantoma cu scufita turtita , poate scap de Pinguinul de maine, prevad ca nu va lipsi…TM, tu stii ce e de fapt o leuca? Pot sa -mi imaginez, dar habar n-am ce e de fapt, hihi…

    Corina L 17 septembrie 2010 18:30 Răspunde
  • Corina L, ai ocazia s-o scapi acum în cap si pe mireasa, ca sa fii în raporturi echitabile cu noii soti 🙂
    Petrecere endorfinica !

    LÉUCĂ, leuci, s. f. Parte a carului formată dintr-un lemn încovoiat, cu un capăt îmbucat în osie și cu celălalt prins de loitră, spre a o sprijini. ◊ Expr. A fi lovit (sau bătut, pălit, trăsnit) cu leuca (în cap) = a) a fi zăpăcit, prostănac, idiot; b) a fi beat. – Din bg. levka.
    Sursa: DEX
    LÉUCĂ ~ci f. Piesă de lemn încovoiată, prinsă cu un capăt de osie, iar cu celălalt capăt de carâmb, care susține căruța sau carul. ◊ A fi pălit (sau bătut, trăsnit, lovit) cu ~ca (în cap) a fi zăpăcit, țicnit; prostănac. [G.-D. leucii; Sil. leu-] /<bulg. levka
    Sursa: NODEX
    léucă (léuci), s. f. – Fuscel de loitră, parte a carului care se sprijină cu un capăt în osie cu celălalt în loitră. Germ. Leichse, prin intermediul mag. löcs (Cihac, II, 170; Tiktin; Scriban). Forma leucă este o reconstrucție analogică, pornind de la pl. leuci, leoci. Cf. slov. levča, sb. lijevča, bg. levka (acesta din urmă probabil din rom.). – Der. leucaș, adj. (încovoiat, răsucit); leucit, adj. (bătut cu bățul).

    Thomas Man 17 septembrie 2010 21:10 Răspunde
  • Ce m-am luminat, Thomas, mersi muuult…pai: daca leuca e …fuscel de loitra, totul e limpede, ma mir ca nu m-am prins la timp!! Promit sa povestesc daca m-am dedat la Pinguin sau nu (amn auzit povesti diverse despre el, daca nu cumva e o pinguina?)
    Oricum, e clar ca blogul asta are fix temele din capul meu, n-am mai fost la o nunta de 2 ani, si cand ma duc, Simona scrie de cununii mov, cu dedicatie. Multumiri nenumarate, imi hraniti dependenta de voi.

    Corina L 17 septembrie 2010 21:22 Răspunde
  • Ana funtastica noastra are idei nebunesti. Dar atragatoare, la o adica. Faza cu nudurile e bestiala, chiar as fi curioasa ce cap ar sta pe cate-un nud. Mai ales ca de multe ori fetele sunt peste sau sub inaltimea asteptarilor trupului. Adica eu stiu oameni cu un chip desavarsit dar un trup care lasa de dorit, si invers. Peste tot ar trebui sa functioneze legea compensatiei. Eu votez cu pro 🙂 Dumnezo ne-ajute!

    Ulicica 17 septembrie 2010 21:37 Răspunde
  • Thomas! eu la secretariat? Se vede bine treaba ca nu ma cunosti. Organizarea, discretia si ciocu mic imi lipsesc cu desavarsire. Eu sunt buna la tehnic, inchisa in vreun birou, deranjata numai pentru chestiuni majore. Ca de altfel cu nervii stau cam prost.

    Ulicica 17 septembrie 2010 21:41 Răspunde
  • Algoritmul clasic al relatiei heterosexuale, cu sau fara mov:)
    E inadmisibil sa nu stiti videoclipul…

    http://www.youtube.com/watch?v=KzAFOscmens

    adriana 17 septembrie 2010 21:53 Răspunde
  • Dragilor, toata lumea este imbracata, pt ca as vrea sa intru si eu un pic in salonul de bal al Simonei? 🙂
    Imi plac doamnele si domnisoarele in rochii de seara si domnii in frac.
    Nu vin pt vreun post, numai pt eleganta discreta, zimbete misterioase si cuvinte inteligente imbinate cu bunatate.

    Odille 17 septembrie 2010 22:02 Răspunde
  • Odille,
    da’ pretentioasa te-ai mai facut… 🙂

    iana 17 septembrie 2010 22:17 Răspunde
  • Iana, 10 (chit ca’s io corigent) 🙂

    un trecator 17 septembrie 2010 22:19 Răspunde
  • Te închidem într-un birou atunci, Ulici 🙂
    Îti aducem si-o canopee (nu canapea), sa te inspiri din biodiversitate si sa-ti calmeze gandurile. Si sa ne compui numeric padurea visarilor tale 🙂
    Faza cu nudurile are si un plan B. Cu ODLM la pupitru de încadrare !

    Thomas Man 17 septembrie 2010 22:20 Răspunde
  • Iana,
    Sunt un pic cam derutata. 🙂

    Odille 17 septembrie 2010 22:22 Răspunde
  • Odille, unde ai umblat pana acum? ha? 🙂
    aici e de-un bal mascat pe cinste, constat-am. 🙂

    tania 17 septembrie 2010 22:33 Răspunde
  • trecator,
    las’ ca-ti dau din zecele meu ca eu ce sa fac cu el? mi se urca la cap… 🙂

    iana 17 septembrie 2010 22:35 Răspunde
  • tania, bal mascat? 🙂
    Daca se dadeau jos numai mastile, eram norocosi. 🙂

    Odille 17 septembrie 2010 22:36 Răspunde
  • iana, bag seama ca suntem la competitii sportive. 🙂 desi nu am apucat sa va citesc pe-ndelete, imi rasare sub ochi un listing intreg de probe. la care suntem acum? 🙂 sa vad de ma bag si eu ori ba. 🙂

    tania 17 septembrie 2010 22:37 Răspunde
  • Odille,
    norocoaso! eu sint ceata total…

    iana 17 septembrie 2010 22:37 Răspunde
  • Puneti de petrecere cumva?

    CristinaC 17 septembrie 2010 22:38 Răspunde
  • odille, cred ca norocosi suntem oricum. cu sau fara masque. 🙂
    ups, pana si mie imi suna peste optimism. 🙂

    tania 17 septembrie 2010 22:38 Răspunde
  • cristinaC, avem masti, rochii, pantofi, smochinguri, pene, evantaie. 🙂

    tania 17 septembrie 2010 22:40 Răspunde
  • tania,
    nu ma bag la competetii d-astea… nu-s de mine. si apoi ce sanse as avea printre atitia experti in nuditati si goliciuni… eu doar las loc maestrilor. nu vreau sa incurc.

    iana 17 septembrie 2010 22:40 Răspunde
  • Cristinutzo,
    te saluta Washingtonul… am fwd chestia aia cu micul dejun. am primit 4 telefoane pina acum. oamenii rid bine de tot..

    iana 17 septembrie 2010 22:42 Răspunde
  • tania, eu imi voi tine respiratia pina miine, pt a vedea cit de norocosi suntem. 🙂

    iana, la mine parca abia acum a inceput sa se ridice ceata. 🙂

    Odille 17 septembrie 2010 22:42 Răspunde
  • iana, n-auzi ca vin si rochiile? 🙂 🙂

    tania 17 septembrie 2010 22:43 Răspunde
  • Iana si Tania, cred ca ar fi frumos sa avem o seara cu rochii lungi, pene si evantaie. Si chiar pina si bunditze. 🙂

    Odille 17 septembrie 2010 22:45 Răspunde
  • odille, eu imi tot tin respiratia si mai am un pic si explorez tot taramul subacvaticelor. dar am zis ca tot mai bine-i in pluta mea. 🙂

    tania 17 septembrie 2010 22:46 Răspunde
  • Va trebui sa va las acum pt ca si-au pierdut efectul Ibuprofenul cu surioarele lui Nurofenul si Tylenolul. Ma duc la culcare acum, in rochie de seara, cu pene cu tot. 🙂
    Noapte Buna!

    Odille 17 septembrie 2010 22:48 Răspunde
  • mai bine cu bunditze.
    ca iar o vezi pe tania ca-mi diadema pe cap desi stie ca nu-mi sta bine. o face asa in ciuda mea… 🙂

    iana 17 septembrie 2010 22:50 Răspunde
  • noapte buna Odille, dar nu e cam devreme?

    iana 17 septembrie 2010 22:50 Răspunde
  • @iana- nu o credeam pe Tania că diademă aşa, tam-nisam.

    Omuldelamunte 17 septembrie 2010 22:54 Răspunde
  • asta este o chestiune interesanta, iana, cu diadema. ma tot ameninti ca nu-ti sta bine…adica de ce???? vreau motivul si cauza principala. 🙂

    tania 17 septembrie 2010 22:59 Răspunde
  • sau o verbalizam? 🙂
    eu diadem, tu diadema, noi dinamitam cred. 🙂

    tania 17 septembrie 2010 23:00 Răspunde
  • teroriste mici ce sunteti voi ! 😛

    un trecator 17 septembrie 2010 23:06 Răspunde
  • ma da’ rai mai sinteti, nene..
    am sarit un cuvint. si am vazut abia dupa ce am click submit.

    iana 17 septembrie 2010 23:08 Răspunde
  • tania draga… de masca am nevoie ca sa nu va dau raceala de pantofi… doar daca sunt speciali si nu ma mai doare genunchiul cand ii port, la rochie renunt ca e vineri si sunt in jeans ( nergii cei drept ca se potriveste cu friday casual) si eveantailul mi-ar prinde foarte bine.

    CristinaC 17 septembrie 2010 23:08 Răspunde
  • ca-mi da diadema.

    si nu mai verbalizati. lasa-ti-o asa neverbalizata ca ii sta bine.

    iana 17 septembrie 2010 23:09 Răspunde
  • si daca va mai luati mult de mine. plec si eu de pe blog… 😛

    iana 17 septembrie 2010 23:10 Răspunde
  • ati vrea voi… ha ha ha

    iana 17 septembrie 2010 23:11 Răspunde
  • iana nu pleca inca… diadema n-are nici o valoare!

    CristinaC 17 septembrie 2010 23:12 Răspunde
  • simfo,
    tu mai citesti p-aici?

    iana 17 septembrie 2010 23:12 Răspunde
  • raceala de pantofi, cristinaC? hai ca-i buna. si eu care is etern in love de pantofi. 🙂
    iana, stiam eu ca pan-la urma tot iti place diadema. sau ei de tine si mai mult? 🙂 da, Un trecator, ce teroriste am fi noi, cele cateva pe blog, daca ne-ar da voie bunul simtz. 🙂 pfu!

    tania 17 septembrie 2010 23:16 Răspunde
  • iana, sa stii ca eu imi cer iertare. 🙂 promit sa nu mai fiu asha artagoasa si iesita dintr-un mood diademal- opus. 🙂 🙂

    tania 17 septembrie 2010 23:17 Răspunde
  • tania… scuze; pune si tu virgula in gand si i-a in consideratie ca functionez partial/casual/ on call.

    CristinaC 17 septembrie 2010 23:18 Răspunde
  • Eu diadez deja, că e vineri şi mâine diadem la aeroport dis de cu zori. Vă diadez pe toate. Nestematelor.

    Omuldelamunte 17 septembrie 2010 23:18 Răspunde
  • hi hi 🙂 bunul simtz casca deja , tania 🙂 Asa ca scoate buzduka 🙂

    Grace 17 septembrie 2010 23:22 Răspunde
  • Vacanta cu soare , Omule si sa te intorci sanatos !

    Grace 17 septembrie 2010 23:23 Răspunde
  • @Grace- nici că se putea o armă mai mortală decât combinaţia între buzdugan şi bazooka.

    Omuldelamunte 17 septembrie 2010 23:24 Răspunde
  • Eu m-am hotarat sa plec la bal.. acasa si sa ma instalez in pat ( fara rochie, pantofi, masca… doar cu evantai) caci altfel nu mai functionez deloc.
    ODML sa ai o vacanta de vis!
    Weekend frumos tuturor!

    CristinaC 17 septembrie 2010 23:24 Răspunde
  • Mulţumesc Grace. Am să ţin seamă la întoarcere. Prima sarailie, la tine va veni cu DHL.

    Omuldelamunte 17 septembrie 2010 23:27 Răspunde
  • Cristina C mi-esti draga si numai ca te-ai intors de acolo de unde am venit si eu ! 🙂

    Grace 17 septembrie 2010 23:28 Răspunde
  • Multumesc Grace.
    Si tu imi esti draga si toti din acest spatiu!

    CristinaC 17 septembrie 2010 23:30 Răspunde
  • @CristinaC- numai evantai? Soţul tău va avea o plăcută surpriză când va da evantaiul deoparte sau de alta.

    Omuldelamunte 17 septembrie 2010 23:32 Răspunde
  • buzdugane si bazuka? kalasnikoave mai bine. 🙂 de parca am avea glontzunashe in loc de cuvinte. 🙂 sau russian roulette pe sub ape, ca sa nu doara prea tare? 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=ZQ2nCGawrSY&ob=av3e
    🙂

    tania 17 septembrie 2010 23:34 Răspunde
  • @Grace- tu vii de la Braşov, de la Oslo sau din toată România? De acolo vine CristinaC.

    Omuldelamunte 17 septembrie 2010 23:34 Răspunde
  • Ha ? Ma doare-un cap rau ,Omule 🙁
    Vorbea cineva de Nurofen mai devreme… Am o intreaga farmacie romaneasca aici cu mine.Trece cu Paracetamol sinus ?

    Grace 17 septembrie 2010 23:42 Răspunde
  • grace, incearca un paracetamol cosinus. 🙂 da roade si rozii. rose, am vrut sa spun. de la culoarea parfumata in vin. 🙂 de la in vin(o)us veritas cred ca vine. 🙂

    tania 17 septembrie 2010 23:45 Răspunde
  • mai bine de-as avea o tuica…da dupa aia iar ma certati ca m-am tras la pinacoteca

    Grace 17 septembrie 2010 23:49 Răspunde
  • da, Grace, merge cu paracetamol sinus, doar ca da stare de somnolenta. in caz ca mai ceva de facut, e bine sa stii 🙂

    un trecator 17 septembrie 2010 23:50 Răspunde
  • o , trecatorule mi-ai citit gandurile 🙂 Da de unde le sti tu pe toate ?

    Grace 17 septembrie 2010 23:52 Răspunde
  • grace, ce tuica? tu vrei sa nu mai racesti niciodata? 🙂
    votez pentru sinus, plus cosinus, care trebuie sa dea radical dintr-un somn usor, din orice unghi l-ai extrage. 🙂 🙂

    tania 17 septembrie 2010 23:54 Răspunde
  • asta doar apropo de perna , care ma asteapta draguta nou infasata si mirosind a proaspat 🙂 nu-i pot rezist

    Grace 17 septembrie 2010 23:54 Răspunde
  • Grace, ma gandesc la o melodie. Sinusoidala. 🙂

    tania 18 septembrie 2010 0:02 Răspunde
  • well, pt o noapte buna de somn usor:
    http://www.youtube.com/watch?v=TsuBkmzItZ8

    tania 18 septembrie 2010 0:08 Răspunde
  • NOAPTE BUNA, MINUNATILOR!

    Simona Catrina 18 septembrie 2010 1:08 Răspunde
  • BUNA DIMINEATA, MINUNATO ! 🙂
    Ce te-ascunzi în ierburi ‘nalte ? 🙂

    Thomas Man 18 septembrie 2010 11:06 Răspunde
  • Tania m-a aselenizat cu Jason Mraz-ul, adica mi-a dus lenea pe luna 🙂

    Thomas Man 18 septembrie 2010 11:07 Răspunde
  • DO YOU SPEAK FINNISH ?
    Mica lectie de finlandeza. Poate-mi deschide cineva ochii : ce zice nenea asta despre Romania ?
    Cu ocazia asta verificam pana unde razbate SW – un blog pe care toata lumea romanofona ar trebui sa-l puna în kitul de supravietuire 🙂
    Paleface – Helsinki Shagri-La
    http://www.youtube.com/watch?v=SRYM0DEnvYc&feature=player_embedded

    Thomas Man 18 septembrie 2010 11:09 Răspunde
  • Putina gimnastica de dimineata. Vreti „la sala” cu Alexandra Burke si baietii ei ?
    http://www.youtube.com/watch?v=t7fBsCOp25A&feature=player_embedded#!

    Thomas Man 18 septembrie 2010 11:15 Răspunde
  • Hey, hey ,hey, vorba cantecului. Va prind si eu cateva momente dupa marile planuri ce nu au fost duse la indeplinire, caci doar exist

    nico 18 septembrie 2010 16:15 Răspunde
  • …so…sa continuam…..a planuri doar spre a fi aduse la ruinare de zbarnaieli si falfairi de vorbe si mai ales fapte. Nu am reusit sa mai tin pasul cu voi desi mi-as cam dori, dar va imbratisez cu mare drag si va ofer :
    http://www.youtube.com/watch?v=Ktv2C9vnRKU :))

    nico 18 septembrie 2010 16:18 Răspunde
  • nico 18 septembrie 2010 17:14 Răspunde
  • Oare fantomele lasa preaviz de greva ?
    Pt ele functioneaza ideea de saptamana sau WE ? Sau cea de post negru sambata ?
    Sau providerul saboteaza umbrele albe ?
    Sau nuntile dau în toiul mustului ?
    Sau e un scurtcircuit interplanetar ?
    Sau nu ?
    Sa reluam asadar :
    DOU YOU SPEAK FINNISH ?

    Thomas Man 18 septembrie 2010 21:16 Răspunde
  • TM, stai relax. 🙂 nu cred ca fantomele se scurtcircuiteaza interplanetar, ci se misca, precum omul, tot cu vreo 30 de km pe secunda in jurul blogului. 🙂 Weekendul fantomatic cred ca-i tot rotund, TM, precum cercul tau perfect, Nico, dedicat aici. 🙂
    imi iau creionul, nisipul si trec si eu la treaba. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=X2ZF9IuHlB0

    tania 18 septembrie 2010 22:54 Răspunde
  • Ce-i cu voi? Eu de abia acum incep noaptea aici in Antalya. Sunt intr-o pauza de discoteca si este o galagie de nu va aud. Chestia este ca YouTube este interzis in Turcia si nu va pot vedea link-urile,dar de ma voi intoarce, pre multi am sa-i accesez.

    omuldelamunte 19 septembrie 2010 1:25 Răspunde
  • Distractie placuta Omule cu penita dulce!
    Dadusem play la melodia asta ceva mai de multicel, dar vrand sa dau mai multe deodata, am uitat ca trebuie si acceptul Simonei si de-asta mai dureaza pana se impleticesc notele in absenta catalogului.
    http://www.youtube.com/watch?v=equvoqUT1VM&feature=related
    Umbre albe cat mai dese si grupate-n curcubee inelate imi doresc in preajma week-end-ului Thomas Man si Tania!
    🙂

    nico 19 septembrie 2010 3:20 Răspunde
  • Lipsa virgula, urmeaza punct si de la capat. 🙂

    nico 19 septembrie 2010 3:28 Răspunde
  • Desi e inutil sa va spun asta aici, momentan site-ul si blogurile nu merg decat accesate din Explorer, nu si din Mozilla. 🙂 Asta mai mult ca sa va explic retroactiv, fiindca oricum cei care vad asta au intrat deja pe blog, iar cei care nu au reusit, nici n-au cum sa citeasca. 🙂
    Dar exista o logica, adica in caz ca mai comunicati intre voi si in particular, spuneti-le va rog si celorlalti, pana remediem si cu tampitul de Mozilla! 🙂 Mersi frumos, dragilor!

    Simona Catrina 19 septembrie 2010 13:40 Răspunde
  • tania 19 septembrie 2010 18:23 Răspunde
  • Tania, chiar ma gandeam ca nu e nimeni pe Explorer si toata lumea bazaie pe Mozilla! 🙂

    Simona Catrina 19 septembrie 2010 18:54 Răspunde
  • simone, mie Mozilla nu-mi prieste, de regula. 🙂
    dar chiar asha sa fie?
    drumul pana aici sa aiba, in majoritate, bilet de Mozzila?
    Explorerul mi se pare mult mai accesibil si, plus de asta, cred is si niste bonusuri. 🙂 🙂

    tania 19 septembrie 2010 19:02 Răspunde
  • Eu sunt pe Godzilla si n-am nicio problema 🙂

    Justine 19 septembrie 2010 19:40 Răspunde
  • justine, tu esti pe o Godzilla…imaginara. 🙂 🙂 d-asta. 🙂

    tania 19 septembrie 2010 19:48 Răspunde
  • Frumos stil de a scrie, un talent literar vizibil. Dar n-am inteles de ce il irosesti pentru a-ti bate joc de o nunta? Si ce daca oamenii s-au suparat? Si ce ca n-ai fost? Pacat ca scrii despre nu stiu ce barfe ieftine, cred ca ai putea sa-ti canalizezi darul spre ceva mai pozitiv 🙂

    Ioana 23 decembrie 2014 20:03 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title