fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Mor poetii, raman cretinii

de

Aiuritor de putina lume are tact. Cei mai multi oameni vadesc un timing prost, cum generalizeaza americanii. In fiecare zi, ma loveste-n crestet neputinta unora de a-si sincroniza glagoria cu situatia din teren. Cand ti-e lumea mai draga, tranteste cate cineva ceva, o gogomanie care-mi strica ziua. Mi-e rusine de rusinea unora, fiindca numai niste guri nefericite si niste minti fara tencuiala pot clefai otrava si proteine in acelasi bol alimentar.

Imediat ce monitorul de la capul lui Adrian Paunescu a tipat sub linia dreapta, la mine pe Facebook si in alte locuri special amenajate au inceput unii sa latre ca la stana. Sa fim intelesi, nu am pretentia sa-mi impartaseasca nimeni opiniile despre poet, eu ma leg strict de respectul in fata mortii, a disparitiei unui om care mai avea ceva de scris, de spus, de iubit.

N-aveti decat sa va suparati ca un ciclon, eu urasc amestecatura de aspecte. Romania isi plangea un poet (sigur, pe alocuri o facea ridicol de pompos, cu o jelanie trasa de par si cu indecenta unor comparatii de prost gust). Pe acest fond, s-au gasit destui sa-l injure pe Paunescu – acum, ca tot murise si nu le mai putea raspunde.

E uluitor cum unii intra in casa ta si vad in primul rand sulul de hartie igienica, cosul de gunoi si capcana de soareci. Nu le sar in ochi niciodata perna brodata, sticla de sampanie si icoana. In viata lui Paunescu, unii au vazut doar scripetii lui comunisti (pe care, de altfel, spre deosebire de majoritatea derbedeilor arivisti, poetul nu i-a negat niciodata dupa revolutie). Cei care se uita prin binoclu invers nu sunt capabili sa priceapa ce-a facut omul asta pentru cultura romana, ce-a lasat in urma lui, intr-o plecare trista, grabita.

Ramanem vraiste, din ce in ce mai singuri printre idioti. O tara de oportunisti – jumate hoti, jumate cretini – pierde din ce in ce mai des scriitori, artisti, invatati care erau carjele unei natii schioape. Paunescu era unul dintre putinii, sfasietor de putinii vorbitori de limba romana curata! Dar asta nu vede nimeni, toti vad cum il canta el pe Ceausescu, la cenaclu. Da, sigur ca pupa mana stapanirii, stimabili detractori, fiindca altfel n-ar fi avut nicio sansa cu acest cenaclu, cine credeti ca-i dadea voie sa agite stadioanele, daca nu picura in meniu si-o galagie pro-drapel, niste ceausesti mici si niste republici pe-acolo, in doze care sa asigure bunul mers al fenomenului?

Da, sigur ca o vreme a tras foloase din pozitia lui si, ca om, Paunescu era definit de mai multe vicii decat virtuti (nu ca as fi eu in masura sa evaluez, dar mi-au mai ajuns sub ochi diverse, meschine informatii). Insa mi se pare abject ca, atunci cand pierzi un poet (da, un poet, nu un textier, iar cine nu e de acord cu asta n-a citit Paunescu deloc, a ascultat oleaca de folk si-a pufnit semidoct) tu sa injuri omul, sa nu-l lasi sa-si odihneasca mintile si inima pe care ti-a daruit-o tie, roman de rand, mostenitor al unei opere.

Toti spun ca si-a pitit disidenta in sertare, ca doar poeziile secrete au fost cartitoare la adresa regimului socialist si ca asa-zisele poezii cenzurate, publicate in ’90, erau contrafacute, scrise dupa evenimentele din ’89. M-a socat ca nimeni n-a scotocit mai bine in lada, ca sa gaseasca volumul „Iubiti-va pe tunuri”, aparut in 1981 si retras imediat de cerberii partidului – ne-am batut pe el sa-l apucam, iar librarii riscau puscaria pentru ca-l dosisera, pentru prieteni. In aceasta carte, pe care am avut-o in casa, erau cateva poezii de-un curaj sinucigas. Atacuri si aluzii clare la adresa megalomaniei criminale ceausiste. Dar au trecut 30 de ani de-atunci, unii dintre „anticomunistii” de azi nu se nascusera (motiv pentru care habar n-au ce-i ala comunism, doar ca-i la mare moda sa-i haituiesti pe alde Che Guevara si-ai lui).

Asta intra in locurile comune care-l exasperau si pe poet. E o moda execrabila sa spui ca Nichita Stanescu era un betiv ordinar si de-aia a murit, ca pe Labis l-a lovit tramvaiul tot de beat ce era, ca Marin Preda a regurgitat fatalmente, in somn, snapsul din stomac. Fac destui pe desteptii si spun ca Eminescu era nebun, afemeiat si sifilitic, Sabin Balasa era pictor de ceausesti, Mircea Eliade era legionar, Sadoveanu si Zaharia Stancu erau comunisti, Mihaela Runceanu avea cosuri pe fata si era frustrata, Ioan Luchian Mihalea era gay si de-aici i s-a tras, Maria Tanase era usuratica. Si-atunci, peste toata claia asta de monstri, de ce sa nu stea si Adrian Paunescu? – mai ales ca si-a dat duhul si nu mai are ce sa ne faca, iote-asa, putem sa-l balacarim cat vrem.

Lumea e plina de lichele care traiesc degeaba. Sau mai rau, care lasa un dezastru in urma lor. In aceste conditii tragice, n-ar fi oare intelept sa mai iertam din pacatele unor viciosi care, drept compensatie, ne lasa un testament cultural valoros? Ti-ai gasit… Romanul e justitiar post-mortem, deschide un cioc larg si pitigaiat, atunci cand bat clopotele la capela.

Repet, e treaba fiecaruia ce crede despre Adrian Paunescu si ce-a inteles din viata si zbaterile lui. E dreptul oricui sa-l perceapa si sa-l considere minunat sau oribil. Ceea ce ma scoate din minti e lipsa de tact, lipsa de rabdare civilizata, lipsa de minim respect in fata unui catafalc. Atat. Lasati-i pe cei care au ceva de plans sa planga in liniste. Vedeti ca lumea cara coroane la un mormant, lasati-le macar sa se ofileasca un pic, inainte de a arunca vitriol pe ele. E timp destul pentru rafuieli.

Sa-mi spuna mie toti nervosii: cu cine mai ramanem in tara asta, daca pastratorii cei mai pasionati ai limbii si istoriei se grabesc sa plece? Ramanem cu agramatii si cu salariile lor triviale, din televiziuni. Ramanem cu fufele si hotii miliardari, cu cancanurile abjecte, cu impostorii, nesimtitii si curvele recomandate de asociatia libidinosilor profesionisti. Da-l incolo pe Paunescu, da-i incolo pe scriitorii care au murit beti, da-le-ncolo pe cantaretele care se culcau cu cine voiau, lasa ca ramanem noi cu romanii astia simpatici, cu prostimea infecta si cu obraznicaturile, cu escrocii si infumuratii, cu veleitarii penibili.

Da, asta e parerea mea despre domnul Adrian Paunescu, un om plin de slabiciuni, pacate si zvarcoliri, dar un roman care vorbea romaneste, un poet care ne-a lasat cele mai uluitoare versuri, cele mai spectaculoase pasiuni, cei mai din-dragoste-nascuti copii. Eu n-am ce sa-i iert vreodata lui Paunescu, nu ma calific pentru asta, n-am sa las in zece vieti de-ale mele ce-a lasat el in urma sa. N-au decat sa-l urasca in voie toti aceia care cred ca au pus la temelia tarii asteia si altceva decat mucuri de tigara, palavre si vodci.

Categorii:
Editoriale

Comentarii

  • Iti multumesc Simona pentru aceste cuvinte dureros de adevarate.

    Blanca 11 noiembrie 2010 17:03 Răspunde
  • Foarte frumos scris. Nu ar trebui sa luam artistii si sa le despicam viata personala in 4, ci ar trebui sa ne rezumam la creatia lor. Restul nu conteaza. Mi se pare urat sa spun acum ca nu mi-a placut Adrian Paunescu omul, ci doar poetul. Asa ca n-o sa spun asta, ci doar ca am crescut intr-o casa cu mii de carti, iar atunci cand am pus mana prima data pe o carte de-a lui, tata a incercat sa ma indrume spre alti poeti, mai de valoare in opinia lui, insa eu m-am incapatanat. Aveam un caiet prin liceu unde copiam poeziile lui….

    Americanca 11 noiembrie 2010 17:10 Răspunde
  • «Vai mie, autor de tragedii,
    O s-ajung exemplar, o să se predea
    Lecţii de literatură universală
    Pe textele mele,
    Biată autopsie,
    Vinovată şi impudică autopsie,
    Câti din voi, care vă veţi supăra pe copiii voştri
    C-au luat note mici
    La lecţia „Poezia lui Adrian Păunescu”,
    N-aţi fi azi în stare
    Să mă ucideţi
    Pentru poezia de dragoste
    La care nu copiii voştri, ci voi aţi putea rămâne repetenţi.

    Vă voi trece clasa,
    Pe voi şi pe femeile voastre,
    În faţa cărora îngenunchez
    Pentru sfânta răbdare pe care o au cu noi
    Şi pentru misteru1 care ne leagă.
    Vă voi trece clasa, vă voi trece veacul,
    Veţi supravieţui în poezia mea,
    Şi poate mai mult în pozia mea de dragoste,
    Care nu e reglementată
    Prin hotărâre a Consiliului de Miniştri.
    O, bieţii mei prieteni!»

    simone, asha l-am cunoscut eu, cel mai bine, pe A.P. Din «Iubiti-va pe tunuri.»

    ce m-a ingretzoshat cel mai tare nu este faptul ca asupra lui A.P au fost aruncate ploi de injurii, ci faptul ca ele au fost indraznite atat de tupeist si grosier – post-mortem.
    Ai spus atat de bine ce-mi tot venea sa spun in ultimele zile, dar mai bine ca n-am facut-o. textul tau mi-a pus pivotzi de sustinere a cuvintelor: suntem atat de insensibili in fata mortii, in fata disparitiei unui om. Poate fi vorba de un poet, de un academician, dar si de un vanzator de aprozar. Suntem, deopotriva, fara a generaliza, la fel de insensibili, apoi ieftini in credintza, apoi mojici in limbaj si comportament. ne place sa ne epatem cunostintele fara fond, sa urlam la luna ca avem dreptate…inclin sa cred ca avem un stil ieftin revolutionar in sange si ne place sa ne auzim, noi pe noi, criticand de dragul criticii, ca ne face mai importanti sau provocand acuzatii, ca e la moda pana la agresivitate. repet, nu generalizez, ci ma refer la atitudinile chiar publice, absolut mizerabile, afisate de catre cretinii notorii sau cei anonimi, in cazuri de genul asta, totuna, o gloata de cretini.

    «mai ales ca si-a dat duhul si nu mai are ce sa ne faca, iote-asa, putem sa-l balacarim cat vrem.» – un exemplu de genul asta a fost dat chiar in prima zi de dupa decesul lui, pe unul dintre posturile nationale. Si, cu siguranta a fost luat drept model de o buna parte a natiunii. mama mea, de pilda, intoarsa de peste hotare recent, a aflat tarziu de disparitia lui A.P, dar primul impuls pe care l-a avut a fost acela de a se napusti in biblioteca, pentru a deschide singurul volum A.P pe care l-a citit cu multi ani in urma. nu pretinde ca l-a cunoscut profund din versuri, caci altii sunt autorii ei preferati, deci nu l-a cunoscut, dar m-a tinut pe telefon vreo doua ore sa-mi depene ce crede ea despre poezia lui P. in fine…,

    in acelashi timp, ma doare mintea cand aud primele acuze asupra unui anonim om stins din viata.
    «lasa-l, ma, mai bine ca s-a dus.» «oricum, facea degeaba umbra pamantului.» «pai ce, a fost cruce de inchinaciune?» «o fi mai fericit acolo, ca era un neinteles.» sau: «geniile astea, doar acolo ishi gasesc linistea, noi ramanem sa ne platim taxele.» etc.

    viata ma obliga sa respect, intr-un mod decent, disparitia unui om.
    oricare ar fi el, omul asta.
    la cat de mult ma revolta trecerea in nefiintza, regret si moartea cretinului cretin…

    tania 11 noiembrie 2010 17:48 Răspunde
  • Simona , ma inclin in fata ta . …

    Marina 11 noiembrie 2010 17:57 Răspunde
  • “Am cautat si caut. Cautand
    M-am pomenit gresind din cand in cand
    Si m-am insingerat in spinii
    De pe cararile spre zarile luminii” Nicolae Labis

    CristinaC 11 noiembrie 2010 18:21 Răspunde
  • Păi cum, să nu elibereze frustrarea din ei că nu au reuşit mai nimic?

    Anca 11 noiembrie 2010 18:23 Răspunde
  • asa fara legatura…
    caci despre Adrian Paunescu nu are sens sa mai mestec si eu 🙂
    dar pt ca ma gandeam la trecut, la tot prin ce am trecut noi cei peste 30…
    l-am vazut ieri pe Bogdan Stanoevici.
    la fel de frumos si creativ cum il stiam…
    vi-l amintiti pe acest actor? 🙂

    Simoniq 11 noiembrie 2010 18:31 Răspunde
  • Blanca, nu ai de ce sa-mi multumesti, poate a fost o ambalare egoista, dar voiam, trebuia, merita sa spun ce simt.

    Tania, te-am citit cu emotie, ca de obicei. Respect fiecare rand.

    Americanca draga, bine ai venit! Esti ca noi, vei trai ca noi, deci vei sfarsi ca noi.

    Marina, sa nu te inclini in fata mea nici cu vorba, sunt un om treierat de defecte care mai de care… Dar iti multumesc!

    Anca, asa e, frustrarea e creativa, are un geniu intunecat.

    Cristina, iti multumesc pentru Labis – superba, trista, rimbaudiana, nedumerita trecere prin lume.

    Simona Catrina 11 noiembrie 2010 18:33 Răspunde
  • Simoniq, cum sa nu?… In ceea ce ma priveste, l-am revazut pe Bogdan Stanoevici anul trecut, in Canada, era in turneu cu un teatru romanesc din Toronto. Am publicat si un interviu cu el in jurnalul nostru romanesc. Oh, nu ma impinge iarasi catre amintirile canadiene, ca-mi vii de hac! 🙂

    Simona Catrina 11 noiembrie 2010 18:35 Răspunde
  • foarte frumos!
    Este cel mai frumos articol pe care l-am citit referitor la moartea D-lui Paunescu.
    imi aduc aminte de articolul in care spuneai ca de mult nu mai poti sa asculti „ruga pentru parinti” si n-o sa uit niciodata cum, Craciunul trecut, eram impreuna cu parintii la un concert de-al lui Hrusca si cand a inceput sa cante melodia Ruga pt parinti incercam sa-mi stapanesc lacrimile si nu puteam…curgeau siroaie.Putini oameni sunt capabili sa scrie asemenea versuri, versuri care sa te atinga in cel mai sensibil punct

    jojo 11 noiembrie 2010 18:50 Răspunde
  • Jojo, multumesc mult… Nici acum (si probabil niciodata) nu pot citi sau asculta Ruga pentru parinti. Probabil din vinovatie, din disperare, din teama.

    Simona Catrina 11 noiembrie 2010 18:54 Răspunde
  • Simoniq , cum sa nu mi-l amintesc pe Bogdan Stanoevici ? Am fost „lesinata” dupa el in adolescenta 🙂 In ultimii ani nu am mai auzit de el , nu stiu daca mai traieste in Romania.

    Marina 11 noiembrie 2010 18:54 Răspunde
  • eu iti multumesc pentru tot ceea ce publici
    cand o sa ne mai bucuri cu o carte noua?

    jojo 11 noiembrie 2010 19:04 Răspunde
  • Simona, multumesc!

    daca mai exista macar un singur om ca tine, care in tara numita Romania sa isi sustina si exprime parerile „no matter what”, inseamna ca si visul meu mai are o sansa sa devina realitate…

    imprejurarile au facut ca anul asta sa vin de multe ori acasa; mi-am regasit bucati din mine, pe plan cultural, caci ajunsesem sa ma simt ciunga, din pricina asta, in tara in care in locuiesc acum; mi-am (re)descoperit din prietenii adevarati, mi-am facut altii noi, m-am lasat inlacrimata de oameni, locuri si cuvinte. am inteles, o data in plus, unde e „acasa” al meu si ca asta nu se va schimba in veci. am inteles ca nu-mi voi putea imparti viata cu un partener de o alta nationalitate, caruia sa nu-i pot recita de pilda o poezie de AP sau de Nichita, sa nu-i pot explica de ce imi siroie lacrimile cind ascult „Asta noapte n-o fost noapte”, cind revad cu ochii mintii pivotii care mi-au marcat copilaria si adolescenta…

    sunt aproape zece ani de cind traiesc in Olanda. si am ajuns la concluzia ca e un pic cam mult. caci am inceput sa descopar si sa ma lovesc de probleme mai putin placute si aici, de coruptie, de nepotism, de oameni cu gindire marunta, desi in pozitii inalte. desigur ca nu sunt atit de numerosi ca in Romania. dar anul asta e prima data cind ma gindesc ca daca tot imi e dat (macar din cind in cind) sa suport mizeria umana si tot ce deriva din ea, macar sa o suport de la „ai mei”… e primul an cind ma gindesc serios sa ma intorc acasa. nu reusesc deocamdata sa-mi duc gindul pina la capat, nu stiu ce voi face, ce crize vor mai veni sau vor mai trece. dar am descoperit anul asta multi romani de valoare care traiesc in Romania. si daca ei pot, cred c-as putea si eu, sau macar pentru ei, merita sa incerc.

    Dea Valma 11 noiembrie 2010 19:06 Răspunde
  • eu de 10 ani nu mai pot asculta Ruga pentru parinti sau Colinde… e prea multa sfisiere de indurat, se transforma deja in tortura. si de curind s-a mai adaugat la lista asta si muzica populara banateana.

    Dea Valma 11 noiembrie 2010 19:08 Răspunde
  • Simona, eu l-am descoperit pe Adrian Paunesc indirect, citind cartea lui Alice unde unul dintre eseuri avea drept motto o strofa din poezia „Sa nu pleci” a lui Andrei Paunescu. Pentru ca mi-a placut, am invatat-o pe de rost. Dar am facut, multa vreme confuzie intre tata si fiu. Ceva mai tarziu, mi s-a destupat mintea si-am priceput ca Andrei Paunescu si Adrian Paunescu sunt doua fiinte diferite, cand am ascultat „Si totusi exista iubire”, cantat cu atata emotie de Tatiana Stepa.

    Acum cateva luni, rasfoind site-ul Revistei Tango, am dat peste „Alfabetul dupa… Adrian Paunescu”. Am citit si-am recitit, de cateva ori, si, marturisesc cu toata sinceritatea, mi-au placut versurile sale intr-atat incat unele mi-au ramas fara sa vreau in memorie. De asta mi-a parut rau cand a murit, pentru ca eu nu l-am descoperit mai devreme. Pentru ca, paradoxal, n-am avut timp, atatia ani (cine are, de fapt?), sa aflu si eu cine a fost Paunescu.

    Ieri am mers la biblioteca sa-mi iau o carte dupa care fug de ceva vreme. Si, langa ea, mi-am luat un volum de Paunescu, singurul de acolo, de altfel, chiar cu riscul de-a da dovada de pura ipocrizie. Stiu, daca n-ar fi murit, volumul asta n-ar fi ajuns in mainile mele acum. Dar asta nu justifica reactiile tuturor celor care, vazand cartea cu coperti negre, au inceput sa-mi turuie teorii despre cat de comunist a fost el si ce-a facut, ce-a dres si tot asa. „Eu n-am trait in comunism”, le-am spus, „si, la urma urmei, cine-i, in viata asta, fara pata? Acela sa arunce primul piatra…”.

    Alexandra Bohan 11 noiembrie 2010 19:14 Răspunde
  • extraordinar e ceea ce ai scris. multumesc! traim inconjurati de oameni frumosi, dar si de neoameni. asta e marea tragedie a vremurilor noastre….

    euuuu 11 noiembrie 2010 19:31 Răspunde
  • Geniu întunecat era Dr. Hyde, ăştia-s cei care merg după deviza „Bine că se duc/pleacă cei valoroşi, că putem şi noi ăştia mediocri să ne afirmăm.”

    Anca 11 noiembrie 2010 19:32 Răspunde
  • Asa e la „noi ” Simona……
    Desi majoritatea parintilor nostrii (si mai mult decat majoritatea) a fost membrii de partid, unora le place sa isi arate „moralitatea” pe siteuri cum e facebookul lesinand de plictiseala si lasitate in spatele monitorului. Acele persoane care in societate,la o reuniune, nu ar zice un mac…….ci doar „Dumnezeu sa il ierte” in timp ce isi dau ochii peste cap de aparenta tristete.

    Simona, te rog, te rog, zilele urmatoare scrie ceva vesel care sa-mi lumineze diminetile nemtesti de toamna………….

    Airkiss

    Jo Anne 11 noiembrie 2010 21:01 Răspunde
  • …”cele mai spectaculoase pasiuni, cei mai din-dragoste-nascuti copii” asta e Paunescu, Marele Poet…
    Si ai spus bine, acum il poate balacari oricine, pt ca el nu poate sa le mai raspunda.

    je 11 noiembrie 2010 21:55 Răspunde
  • Simona, ai scris asa cum scrii tu, atat de dureros de adevarat, despre noi, romanii acestia contemporani cu geniile, care totusi exista, rare, foarte rare si care chiar fac cinste acestui popor. Nu am inteles si nu pot intelege, micimea de care putem da dovada, unii dintre noi, atunci cand ne denigram personalitatile in halul descris de tine si regasit de mine in diverse scrieri sau cuvinte exprimate oral de conationali de-ai mei. Poezia este unul din limanurile sufletului meu, mereu cautator de frumusete si intelegere a vietii printr-o alta prisma. Tocmai de aceea, am fost foarte impresionata de moartea lui Adrian Paunescu, pentru minunatul poet care a fost. Dupa parerea mea, cel mai mare poet cu care am avut onoarea sa fiu contemporana. Si daca, privind in jurul meu adeseori, imi este rusine cu statutul meu de romanca, citind si ascultand versurile lui Adrian Paunescu, pentru cateva clipe, acest sentiment dispare si in locul lui apare cel de inaltare sufleteasca si de mandrie autentica… Poezia de dragoste este una din cele mai frumoase poezii din literatura romana iar acum, cand bunica mea este dusa de la noi si cand parintii mei sunt bolnavi si batrani, „Ruga pentru parinti” nu pot sa o ascult pana la capat din cauza lacrimilor ce-mi siroiesc obrajii. Cu siguranta din vina, din prea multa vina…

    Moi 11 noiembrie 2010 22:11 Răspunde
  • Eu am renuntat sa incerc sa inteleg „fenomenul improscarii si mutilarii” valorilor …
    Imi dai voie, te rog, sa preiau un fragment din Mor poetii… pe blogul meu ? Sunt ferm convinsa ca, oricat incerc, nu reusesc sa redau atat de just propriile-mi ganduri…

    InGri 11 noiembrie 2010 22:17 Răspunde
  • Simona, ai scris un articol impresionant de frumos si adevarat.

    Pina cind rominii isi vor pretui valorile va fi cale lunga, eu voi vorbi numai despre respect.
    Cred ca foarte multi dintre romini nu stiu ce este respectul. Precizez ca nu ma refer la toti rominii. Rominii nu respecta pe cei care si-au dat viata in razboaie, nu sunt interesati de istoria noastra adevarata recenta si lor nu le pasa de personalitatile importante care au iubit aceasta tara si care s-au sacrificat pt ea.
    Nu stim sa respectam drepturile celuilalt de a suferil de a simti durererea. Nu respectam dreptul unui om la privacy, la spatiul lui. Calcam peste toate drepturile cu ghete grele pt ca nu le recunoastem, ca drepturi.

    Astazi se serbeaza in Canada, Remembrance Day. Oamenii poarta pe piept poppies, de o saptamina, ca respect si afectiune pt cei care au luptat si murit pt libertate si tara, incepind cu Primul Razboi Mondial. Este impresionant.

    Un alt exemplu este felul cum dialogheaza canadienii. Cred ca ai observat cum in Canada niciun canadian nu va vorbi in timp ce altcineva vorbeste. Dialogul este urmatorul: vorbeste prima persoana, .. pauza, vorbeste a doua persoana, pauza…
    Este respect pt ceea ce spune cealalta persoana si se invata. Respectul se cultiva.

    Odille 11 noiembrie 2010 22:25 Răspunde
  • „Ramanem vraiste, din ce in ce mai singuri printre idioti. O tara de oportunisti – jumate hoti, jumate cretini…”…
    De aceea, draga Simona, cei care scuipa acum nu pot intelege si simti poezia si maretia unui om binecuvantat de Dumnezeu cu talent, cu simtire profunda. Pentru ca fac parte dintre cretini. Ceilalti, hotii, ne conduc. Nu ca n-ar fi la fel de cretini…
    Buna seara…

    Blue 11 noiembrie 2010 22:32 Răspunde
  • Sa pornim de la premisa ca Paunescu a fost un nimeni in drum, un om care putea fi acuzat de orice marlanie, dar chiar si asa absolut nimeni nu are dreptul sa-l condamne, nimeni nu are dreptul sa-l judece, nu fata de altii, asa fata de sine, ” tu cu tine” .

    Ai fost tu, capabilule de pe strada, vreodata in locul lui, pus sa alegi , sa stii ce presiune aduc unele decizii sau altele? Ai tu pretentia ca gandesti la fel ca el? ca vezi lucrurile in aceeasi lumina?
    Nu prietene, n-ai absolut nici un drept s-o faci, caci de fiecare data cand il ataci de fapt te ataci pe tine, nu ca mi-ar pasa vreo clipa de tine, din partea mea sa-ti vina sorocul cat mai curand.

    Cu bune sau rele, fiecare dintre noi ne facem propriile decizii cu propriile consecinte si nu simtim nevoia de parerea altora decat atunci cand o cerem!

    O seara buna:)

    Paul 11 noiembrie 2010 22:34 Răspunde
  • O idiosincrazie justificata articolul tau, Simona!
    Cred ca omenirea a avut o singura sansa, bunatatea, dar a ratat-o …
    Nici cea mai rafinata metafora nu poate suplini lipsa unui bun simt ordinar, acelasi pe care l-am mentionat intr-un post anterior : ” de morti numai de bine”. Ramai prost cand constati ca acest concept, simtul comun cum zic alte natii, daca vreti, ceva-ul ala care ar trebui sa corespunda cumva unei normalitati, nu exista, pur si simplu! S-a dovedit stiintific ca elefantii plang cand moare un membru al turmei, alte animale trec pur si simplu pe langa un seaman mort, dar ca de la om la hiena sau vulturul hoitar, nu exista o mai mare asemanare! Cioran povestea cum in plimbarile sale prin Paris intalnea zilnic o femeie de serviciu. Intr-o zi a aflat ca aceasta a murit, si desi ii era perfect indiferenta, a avut un soc gandindu-se: ” Doamne, oare chiar nu am s-o mai vad niciodata?! Acest sentiment, profund uman, e veriga care ne lipseste definitiv, mai ales noua, romanilor! Nu e vorba de Adrian Paunescu! Nu e vorba de cineva anume! Intr-un Cod Penal viitor eu propun pedepsirea – ca infractiune – a faptei de a denigra, in termen de trei luni de la deces, a oricarei persoane. Trecerea termenului presupune inexistenta faptei. Vi se pare mult?

    adriana 11 noiembrie 2010 23:04 Răspunde
  • Simona, ai perfecta dreptate si chiar sunt toate nuantele posibile in mesajul tau. Asa e, o sa ramana, in ciuda buruienilor din jur. Ma duc in weekend la ai mei, sa-mi recuperez toate cartile lui AP stranse in cursul anilor de liceu. Inclusiv „Iubiti-va pe tunuri”.

    Corina L 11 noiembrie 2010 23:25 Răspunde
  • Simona, bisturiul tau literar taie sensurile cu precizia milionimii de milimetru. Chiar imi pare rau pentru cei care nu te pot citi in limba romana. Si atunci multumesc inca o data Cerului pentru intamplarea ca eu pot. Si mai predic peste munti si mari ca, atata vreme cat cineva se mai ingrijeste de limba romana, exista inca o speranta substantiala, in ciuda micimii celor care racaie tamp (si) la piedestalul mortilor, ca sa-i coboare in apa calduta in care se scalda ei de-a lungul unei vieti intregi.

    amalia 12 noiembrie 2010 1:58 Răspunde
  • Jos palaria !

    Florin 12 noiembrie 2010 2:09 Răspunde
  • CristinaC 12 noiembrie 2010 2:15 Răspunde
  • Simona, la modul cum transferi emoţiile, cum mă porţi în Groapa Marianelor pentru a filma prin hublou abjecţii care scormonesc mizeria umană spre a o ridica la suprafaţă, cum mă porţi pe Everest, la pas, pentru a mi-i arăta pe cei mai uluitori români, eu n-aş pleca din ţara asta nici măcar în concediu.
    Numai „Repetabila povară” s-o fi scris în viaţa lui şi apoi o viaţă de huzur să fi avut şi tot aş fi plecat capul într-o reverenţă de respect în faţa unui talent al versificării iubirii.
    Bine te-ai întors! Zece vieţi, pentru ca zece generaţii să se mândrească de a-ţi fi fost contemporane!

    Omuldelamunte 12 noiembrie 2010 2:33 Răspunde
  • Asa am gandit si eu la vestea mortii lui Adrian Paunescu, cu cine mai ramanem in tara? Oamenii valorosi dispar unul cate unul iar cei tineri parasesc tara. Dar pe de alta parte cred totusi ca acest pamant are resursele necesare sa mai produca valori. Ma gandeam la ce spunea Calinescu dupa moartea lui Eminescu: „Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale”. Daca Paunescu poate fi considerat aproape de talia lui Eminescu, totusi, nu au trecut veacuri pana cand acest pamant a mai dat un asemenea mare poet. Este o observatie optimista si imi place sa cred ca inca mai exista potential pentru cultura romaneasca.

    Liana 12 noiembrie 2010 2:45 Răspunde
  • Bravo.

    dd 12 noiembrie 2010 3:29 Răspunde
  • Bravo de o mie de ori!!!!!!!!!!
    Frumos scris.Si adevarat.

    giani 12 noiembrie 2010 9:59 Răspunde
  • ca de cele mai multe ori, simona, scrii exact de gandesc si eu. pui in cuvinte limpezi si curgator involburate, romanesti, de iubitoare de limba asta macelarita de toti semidoctii purtatori de diplome sau doar de un spatiu in mass media, tot bunul simt al judecatii ironice si iuti, inteligente, de care poate da dovada un jurnalist adevarat.

    zitellucia 12 noiembrie 2010 10:34 Răspunde
  • Pentru ca noi nu ne putem ridica la nivelul calitaţilor unor oameni de valoare, le identificăm cu sete defectele şi păcatele, pentru că doar astfel îi putem aduce pe ei la nivelul nostru. Uităm că oamenii cu o anumită valoare, în general, nu sunt şi nu au pretenţia de a fi sfinţi, se zbat şi ei în aceeaşi viaţă, cu aceleaşi boli. Îi măsurăm cu ocaua mare şi le cerem moralitate perfectă în orice condiţii, doar pentru că au un talent, o valoare, ceva în plus de spus. Le cotrobăim prin viaţă ca să le aflăm viciile şi ieşirile ruşinoase. Da, Michelangelo a fost un homosexual depresiv, Proust homosexual, Pablo Neruda, comunist. Dar noi, ceilalţi rămânem doar plini de păcate şi fără să lăsăm în urmă vreo Capelă Sixtină sau măcar un catren pe un petec de hârtie. Unii oameni lasă în urmă doar latrine pline, aşa cum a spus Cioran.

    Georgia 12 noiembrie 2010 11:13 Răspunde
  • Suntem o natiune de „etichete”….ne plac „etichetele”, judecam oamenii dupa un gest/fapta care, de multe ori nu este definitorie pentru acel om dar de, de ce sa ne mai obosim sa cunoastem cu adevarat un om cand e mai simplu sa-i punem o eticheta, si nu mai „pierdem timpul”. AP a fost un poet prolific, a scris poezii superbe si in toate contextele posibile, a lansat multi artisti si a ajutat oameni, dar ce „stiu toti despre el”? Ca i-a scris poezii lu’Ceausescu! Asa, si? Cat, procentual vorbind, reprezinta poeziile astea din toata opera lui, 0,01%…si RESTUL??AP a fost un poet care, „intamplator”, a fost si OM, cu calitati si defecte, dar mai presus de toate a fost un poet talentat care se alatura cu mandrie si onoare inaintasilor lui, de la Eminescu la Nichita Stanescu! Asta trebuie stiut si respectat!

    ruxi 12 noiembrie 2010 11:35 Răspunde
  • Orfani – Adrian Paunescu

    A fi om e mai greu decât plumbul pe lume,
    Noi nici nume n-avem. Dar câţi oameni au nume?

    Ne-aţi uitat în cămin şi ni-i greu şi ruşine,
    Mai cumplită, oricum, e uitarea de sine.

    Suntem răi între noi, tot ce-i rău ne-răieşte,
    Cei mai răi sunt acei ce urăsc omeneşte.

    Noi – parinţi nu avem, cum destinul ne arată,
    Pe pământ, cei mai mulţi n-au nici mamă, nici tată.

    Poate că, între noi, peste traiul de câine,
    Sunt cei supradotaţi pentru lumea de mâine.

    Şi mai mare ca noi e, oricum, altă rană,
    Un popor de orfani, într-o lume orfană.

    10 aprilie 1997

    Simona, iti multumesc din suflet!
    Datorita tie gasesc momente in care sa traiesc poezie.

    Cu respect,
    Ela – mami de Iris

    Ela 12 noiembrie 2010 12:06 Răspunde
  • simona,m-ai uns la suflet.
    si eu imi pun problema cu cine raminem in tara asta.valorile se duc si nu stiu…ceilalti se inmultesc.
    iar zoe petre a fost rautacioasa in declaratiile sale vis-a -vis de poet.rautate constienta.strigatoare la cer.daca ar lua medicamente pentru virsta i-as gasi scuze,dar nu o vad avind inteligenta asta,deci,a fost o rautate constienta,asumata.
    eu iti multumesc pentru articol.
    sanatate multa.

    iuliana 12 noiembrie 2010 13:08 Răspunde
  • si vreau sa spun ca te-am vazut saptaminile trecute si esti o frumoasa

    iuliana 12 noiembrie 2010 13:10 Răspunde
  • pt simone, pt tine, ODML, pentru ca stiu ca treci prin aceleasi clipe ca shi mine azi, maine…
    pentru LM, pentru….., pentru….., pentru….., pentru…..:

    «Doamne, fa-i nemuritori, pe parintii care mor.»

    http://www.youtube.com/watch?v=BRk-gjAE_ks&feature=related
    http://www.youtube.com/watch?v=D3Ua2xLRyzk

    PS. simone, stiu, daca nu poti, nu vei deschide linkurile.
    am tot evitat si eu un an intreg, pana azi…

    tania 12 noiembrie 2010 13:10 Răspunde
  • simona, vai, din nou, cata dreptate ai !!! cu cine ramanem in tara asta !!!!!!!! ca uite se duc toti, cate unul…cine a simtit pe viu vibratiile de la concertele lui paunescu si i-a citit poezia (am si un disc de vinil acasa cu poezii din „totusi iubirea” citite de Poet, o voce…impresionanata !) ii plange disparitia ; nu sunt o academica sa-i analizez opera; viata pesonala , aventurile nu ma intereseaza, relatia cu ceausescu…….pai necesara si asta stiu cei care au trait sub comunism………l-am simiti ca pe o personalitate, iar unele poezii sunt de-a dreptul devastatoare………. si-mi vin in minte versurile adresate in general femeilor, mamelor, noua , femeilor toate, oarecare, nestiute

    wind 12 noiembrie 2010 13:30 Răspunde
  • Simone si SW, salutare 🙂

    Ana-Bell 12 noiembrie 2010 13:48 Răspunde
  • Simone, am acasa „Iubiti-va pe tunuri”. Tunuri inca mai caut (nu la cei care le dau pe aici…), insa iubire am gasit deja in versurile lui Paunescu. In timp, am invatat ceva: ca nu am pe coala vietii mele doar semne frumoase, randuri pline de sublime intelesuri, ci si grave greseli gramaticale, abateri de la frumusetea scriiturii vietii. Si, de aceea, nu pot lua coala vietii mele si nu pot impacheta in ea o piata cu care sa arunc in nimeni. Piatra s-ar intoarce sigur la mine, sa ma loveasca in vanitate, prea-buna parere despre propriile-mi calitati si nu sunt atatea pietre cate greseli am facut eu. Si pentru ca eu am facut greseli stiu, fara putinta de contra-argument, ca nimeni nu poate spune ca in jurnalul sau intim a scris doar poezia unei vieti fara cusur. De aceea nu acuz, de aceea incerc sa apar, de aceea ma umple de bucurie scrisul tau, de aceea accept orice parere, oricat de altfel ar fi ea.
    De aceea ma gandesc ca, dupa ce un om, orice om, s-a dus, e cam tarziu sa vorbim de rau. Mai grav: e cam greu sa il gasim si sa ii spunem in fata ca, poate, a gresit undeva, sa ii deschidem noi ochii asupra unui adevar pe care credem ca il detinem in mod absolut. Dupa ce un om s-a dus, putem doar sa ii uitam conturul trupului, putem doar sa ne amintim forma aurei sale.

    Ana-Bell 12 noiembrie 2010 13:59 Răspunde
  • Wind, iti ramasesem datoare cu o melodie „la cerere”, ma ierti Simone ca amestec borcanele:
    http://www.youtube.com/watch?v=y1ev49weFWQ&feature=fvst

    Ana-Bell 12 noiembrie 2010 14:01 Răspunde
  • Pingback: “Mor poetii, raman cretinii” | Vulpitza

  • Dea Valma, daca si pe la tine-n ganduri adie briza repatrierii, incep sa ma simt mai relaxata, credeam ca sufar eu de o boala rara. Cred ca vom iubi mai patimas si vom fi mai iubite in Romania. Nu de catre omul-de-la-ghiseu, asta e nevindecabil, ci de catre omul cu suflet romanesc.

    Alexandra, crede-ma, e mai bine ca ai cunoscut numai poetul Paunescu, te-ai tinut astfel la adapost de dileme, zvarcoliri literare, conflicte interioare.

    Euuu, draga mea, iti multumesc mult! Cu drag.

    Anca, asa e, observ si eu ca superficialii au, de multe ori, o logica pentru care eu, una, ii invidiez. E uluitor cum pot detesta si gelozi pe cineva, in acelasi timp!

    Jo Anne, promit sa scriu ceva mai vesel data viitoare, m-a ostenit lacrima si pe mine. 🙂

    Je, draga mea, balacareala abia de-acum incolo incepe, stai sa vezi… Multe secrete meschine vor fi excavate.

    Moi, iti multumesc! Intr-adevar, poate si datorita lui Paunescu, patriotismul a incetat sa mai aiba miez peiorativ. Stii ca sistemul socialist transformase acest sentiment in ceva ridicol. In realitate, e unul dintre cele mai spectaculoase, mai necesare simtaminte. E divin sa fii patriot, desi stiu ca e o facilitate majoritar demagogica. Eu mai sper…

    InGri, iti multumesc frumos, sigur ca poti prelua materialul pe blogul tau, ma onoreaza!

    Odille, aveam maci de catifea in Toronto si-i purtam de Remembrance Day… Nu i-am luat cu mine cand am plecat, acum ma intreb unde au ajuns… Probabil pe la prieteni. Cumparam altii in fiecare an, desigur. Am un puseu de nostalgie, ce ma fac?

    Blue, asa e, exista ceva mai tragic decat faptul ca exista hoti pe de o parte si cretini pe de alta parte. Ca exista combinatii, strutocamile ucigase.

    Paul, bine ai venit! Da, teoria substituirii experimentale nu functioneaza in tara asta, cel mai greu ne e sa ne mutam fundurile in fotoliul altuia, sa vedem cum sta el acolo si ce-l doare, ce-l jeneaza, ce-l constrange. Toata lumea vehiculeaza teorii savante si stie mai bine ce simte altul, asta tine de genetica balcanica, am impresia…

    Adriana, superba schita psihologica, interesanta rotatie de stari si simboluri, fata-n fata cu moartea…

    Corina, draga mea, bravo, recupereaza-ti cartile, iti vei recupera si varstele…

    Amalia draga, ma coplesesti. ma zbat din ce in ce mai aprig sa merit pretuirea ta!…

    Florin, multumesc frumos!

    Omuldelamunte, ai spus ceva superb. Ca sa parafrazez, si eu l-as fi iertat pe Paunescu si daca ar fi scris numai asta:

    Traiesc, fara speranta, drama
    Ca neamul meu, acum, e frint,
    Mi-e dor de tata si de mama,
    Dar nu au numar, la mormint.

    De convorbiri cu ei sunt gata
    Si in necunoscut ma zbat,
    Ii sun pe mama si pe tata,
    Dar crucea suna ocupat.

    Au numere secrete parca
    Si aparatul n-are ton,
    Deodata aflu si tresar ca
    Nici moartea n-are telefon.

    Mi-e dor de voi, parinti din moarte,
    Cu lacrimi bine va cuvint,
    Si uit ca ati plecat departe
    Si n-aveti roaming, sub pamint.

    (Telefon peste moarte – fragment)

    Liana, si mie imi place sa cred, am nevoie sa cred ca diagnosticul spiritului romanesc nu e asa devastator.

    DD – Multumesc!

    Giani, si tie iti multumesc mult!

    Zitellucia, iti multumesc si eu, cu litere tremurate, palpit sub emotia stradaniei mele modeste de a pastra cat mai mult din limba romana curata…

    Georgia, oamenii scormonesc mult mai usor decat slafuiesc, asa e. Truda sapatului li se pare mai frumoasa decat lucrul in filigran.

    Ruxi, suntem, cu adevarat, o natie de etichetisti, de manuitori viteji ai aparatelor de lipit bonuri pe oameni, pe fapte, pe opere.

    Ela, si eu iti multumesc pentru tot-tot, „mami de Iris”!

    Iuliana, cu mana pe suflet si pe toamnele noastre frumoase, iti multumesc!

    Tania, m-ai intuit trist de corect: mi-a fost teama sa accesez link-urile. Poate intr-o zi…

    Wind, generatia noastra stie mai bine decat anticomunistii astia de 20-22 de ani cum e cu miscarea folk si cu atmosfera de cenaclu, asa cum au fost ele, asa cum ne-au deschis ochii si ne-au relaxat peretii inimii, ca sa incapa multa dragoste.

    Ana-Bell, superb! Vezi, tuturor le place sa ofere exemplul asta cu piatra, dar multa lume apuca totusi bolovanul si-l arunca, macar sa vada cum e. Proba olimpica de aruncare a poverilor. Tu nu arunci si am stiut asta de la bun inceput.

    Simona Catrina 12 noiembrie 2010 14:50 Răspunde
  • DIMENSIUNE POETICA MARE, TINUTA MORALA DUPA BUGET MITITICA
    AP omul < AP poetul
    Fierbinte comentariu !
    Îmi place foarte mult pasiunea pe care o pui (la cuptor) cand aperi valoarea vorbelor si taina scriitorilor (dintrun lapsus revelator, probabil, scrisesem «tainul» 🙂 ) mai ales prin comparatie cu cretinitatea epigonilor. O manie sfanta si literara, justificata, pt o cauza majuscula de principiu. Iertarea si respectul trebuie sa functioneze în toate cazurile, cand se stinge cineva, asa suntem educati. Mai ales cand este vorba despre marii maestri manuitori ai versurilor si gramaticii.
    Avem tendinta traditionala (si ortodoxa) sa dam cu buretele foarte usor peste pacatele celor care pleaca (cu Ceausescu a fost o exceptie pe care n-o mai discutam). Sub bagheta emotiei, le cantam iertari si prohoade. Uitam clipind din ochi, împinsi de credinta si de «umanitate», în clipele astea dureroase, «umbrele» celor deveniti umbre. Uitam omul si ne amintim doar opera. Uitam cotidianul si ne proiectam dimensiuni artistice. Afectivul si rima ne iau luciditatea cu mana.
    Uitam frigul din case, uitam tratamentul la care am fost supusi, uitam dezastrul in care a fost adusa tara si DUPA 1990 si de catre cine si cum, metaforele mestesugite ne tin si de foame si de sete si acopera în voalul lor armonios manelismele si cumetrismele mafiote care înfloresc bine mersi.
    Daca AP ar fi fost DOAR poet de curte la Ceausesti ar mai fi fost cum ar mai fi fost, desi curte mai rea nu pare sa fi existat in toata lumea asta. Daca, urmand exemplul altor scriitori mai demni, ca Baconsky sau Desliu, AP ar fi intors spatele comunismului de tip romanesc si geniului Carpatilor, parca si-ar mai fi recapatat ceva din demnitate. Daca dupa ce si-a cerut iertare in decembrie 1989 ca sa scape de linsajul populatiei s-ar fi tinut de aceasta noua masura morala, mai mai ca i s-ar fi acordat un nou credit, ca doar era un poet atat de talentat, nu ? Dar cand s-a înhaitat cu partidul lui Verdet (despre care se stie bine din cine era alcatuit) si apoi a trecut sa GIREZE cu statura lui culturala de necontestat regimul Iliescu si tot ce a însemnat el pt Romania (îmbogatirea politicienilor mana în mana cu banditii si securistii pe spatele romanilor de baza, prin furtul avutiilor statului) si-a pierdut si farama de onoare ce-i mai ramasese 🙁 «Fufele si hotii miliardari», «tara de oportunisti, jumatate lichele, jumatate cretini» sunt fenomene mioritice la care a pus si el umarul, implicit, printre ceilalti politruci. Nu a scris el scenariul asta catastrofic de distrugere materiala si morala a populatiei (priviti si admirati spectacolul decaderii economice si culturale ale Romaniei de azi) dar l-a aprobat de acolo de sus, ca «ales», l-a votat si parafat prin prezenta lui în camera, în diverse comitete si comitii, l-a promovat, alaturi de altii, din aceeasi sleatca, în peisajul mediatic, a chibzuit la scrisul legilor confuze care permit ingineriile «pe tunuri» si le absolva in acelasi timp. Cum s-o fi simtit el în tovarasia lui Nastase si Vanghelie ? Ce drama va fi trait poetul AP în cardasia asta incredibila ? L-am vazut de cateva ori la o televiziune de stiri (unde era platit de Vantu pt interventii) si mi se strangea inima ascultandu-l ! Îmi era rusine pt el. Parca si el, în ultimul timp, se simtea tot mai stingher în hainele imorale ale vanzarii sufletului. Parca simtea ca mersese prea departe în minciuna (si aici nici nu statea cu regele la masa). Cand le pupa mainile Ceausestilor era tanar, erau «greseli de tinerete», poate nu exista alta posibilitate de a dinamita sistemul (decat dinlauntrul lui), atunci, dar acum, cand avea în spate o ditamai opera si destula maturitate în politica, prostitutia nu-i venea deloc bine. La tinerete, mai e cum mai e, stai capra din vreun elan juvenil, dar la batranete prostitutia e hidoasa si fara dintii din fata.
    Sa nu-mi spuneti ca el apara acolo pe sticla idei sociale, umaniste, de stanga, ca si ceilalti buni pesedisti ; cu totii si-au aparat numai interesele personale, de aceea e tara în halul asta. Ar fi putut fi un exemplu de cinste si transparenta, macar acum, la batranete, din înaltimea versurilor sale. Ar fi putut impune un curent novator si curat cu greutatea lui de imens personaj public, de formidabil agitator cultural. N-a fost sa fie. A facut parte constant din nebuloasa pesedista (sau politica transpartinica), conectat la baroniile noi, la lichelele parvenite, la chiolhanele cu fete frumoase, la avantajele oportuniste. O avere de aproape 4 milioane de euro nu se strange din poezie nicaieri in univers. Chiar daca-i foarte buna. Poezia.
    Cazul omului AP este de o tristete fara margini. Un compromis din partea unui individ nepregatit e regretabil, scuzabil, dar la AP, om citit si patit, om simtit si erudit, este impardonabil. Dupa ce-a facut ce-a facut pt romani (între ghilimele sau paranteze, cum vreti), înainte si dupa decembrie 89, nu-l mai spala toti afluentii Dunarii la un loc. Noroc cu poezia lui care face valuri frumoase. Pt care vibreaza înca atatia oameni sensibili.
    Sper ca versurile sa-i dainuie si imaginea asta de om pierdut, ratacit prin structuri dubioase, cu fundul in mai multe adunaturi sau casnicii sa se mai stearga cu timpul. Sa ne ramana vocea lui de animator talentat, cu tremolouri actoricesti si formule memorabile, cu gaselnite emfatice si convingeri autentice.
    Suferinta concreta a romanilor pe care i-am cunoscut sau îi cunosc ma impiedica sa-i aud scrierile cu antene bune. Îmi cer scuze pt acest handicap, memoria istorica mi-a uscat de tot lirismul 🙁
    De altfel, am si unele rezerve privind valoarea lor si mi-e teama sa scot trusa de scule pt o stetoscopie literara (trusa cu care am casapit maruntel nume mai sonore) sa nu iasa cu deceptii majore ; îmi este deocamdata arhisuficient ca Simona a garantat pt «testamentul lui cultural».
    A-l compara însa pe AP cu Eminescu e doar o gluma proasta.
    PS : Nu am fost calare pe tunuri, nu am vrut sa vexez sau sa ranesc pe nimeni cu postul asta cam împotriva cursului Oltului, nici memoria maestrului, nici participantii la discutii. As fi putut vorbi foarte ironic, despre bardul de la Apaca, de ex, dar m-am abtinut pt ca sunt doamne sensibile in SW care iubesc versurile lui AP.
    Daca poezie nu e, viata e cam behehe.
    Dar daca om nu e, nimic nu e.
    PPS : Puteti scoate cutitele, am pieptul gol.

    Thomas Man 12 noiembrie 2010 14:55 Răspunde
  • Simone, multumesc 🙂 In special pentru ca imi spui ca ai stiut…

    Ana-Bell 12 noiembrie 2010 15:14 Răspunde
  • TM, eu la tine nu vad rautate dar vad suferinta. Poate ma insel. Daca vrei sa schimbi ceva ce nu iti place, n-ai sa o faci vorbind astfel despre nimeni, cu atat mai putin despre cineva care nu mai e. Daca vrei sa schimbi ceva gasesti cai, eventual ni le spui si noua si, daca ni se par bune, punem umarul. Si nu ai pieptul gol, ai in el o inima. Nu stiu daca tu stii, dar eu am vazut-o.

    Ana-Bell 12 noiembrie 2010 15:16 Răspunde
  • DV, te asteptam acasa. Petrecerea fantomelor ar fi impara fara tine 🙂

    Ana-Bell 12 noiembrie 2010 15:19 Răspunde
  • Simona draga, nici nu stii cat de mult ma bucur pentru ce ai scris! De cand a murit Paunescu, incerc si eu sa imi fac ordine in ganduri, sa inteleg, sa ii inteleg pe cei care arunca pietre! Si nu pot Simona, nu reusesc!
    Am mai incercat sa raspund unor acuze nedrepte (in opinia mea) si unora care se erijeaza in cunoscatori de literatura si care au intinat memoria unui om imediat dupa moartea lui.

    Si, Simona, m-am lovit de un zid… Nu stiu deloc, nu stiu cum sunt facuti alti oameni si nu pot sa le inteleg rautatea. Nu reusesc sa inteleg lipsa de respect fata de moarte, nu pot sa pricep ce satisfactie le da lor sa loveasca in …ce? In memoria, in munca de-o viata, in insasi viata traiata de un om??? Pentru ca el nu mai este si in om nu mai poti lovi…
    Unde este respectul, unde este minima decenta care te invata sa lasi mortii sa se odihneasca, unde sunt toate acestea?? Si iar nu stiu sa raspund la intrebari!

    Ma intorc recurent la alte intrebari care nu-mi dau pace: cine sunt cei care judeca poetii, romancierii, scriitorii, in general, compozitorii, pictorii, ce lasa ceva in urma?? Cine naiba sunt ASTIA CARE STIU SA JUDECE? Ce-au facut ei? Si de ce atata URA?? De ce cei care au terminat filologie, scriitorii, criticii (cei mai multi neafirmati), de ce urasc atat de mult pe altii ca ei? Ce ii face sa tipe, sa loveasca?Au cumva o diploma pe care scrie: detinator absolut de adevarate judecati? …..

    Parca in alte domenii nu este chiar asa… Oamenii sunt competitivi, dar, la moartea unuia dintre ei, nu se manifesta asa…

    Eh, Simona, n-am gasit raspunsurile la aceste intrebari… Am ramas doar socata de rautate, de lipsa de respect, de placerea cu care esti trosnit pentru ca nu gandesti ca ei.

    Vreau sa iti povestesc ceva si inchei. Eu am parinti tineri in comparatie cu cei ai prietenilor mei, inca nu au 60 ani. Erau studenti cand m-au facut pe mine.
    Tatal meu este cel mai bun om pe care il stiu eu. Tatal meu nu tipa, nu ridica glasul, tatal meu este probabil cel mai citit om (aici sunt subiectiva, stiu!), este o enciclopedie de istorie, este un om corect, atat de corect incat uneori regreta ca m-a educat pe mine la fel… (dar aceasta este alta problema…)
    Si, tatal meu, a venit sa ma vada vinerea trecuta. Debusolata de ce vedeam la TV, de ceea ce citeam pe net, l-am intrebat ce parere are despe cei care tipa ca Paunescu era si dregea si facea… Nu cred ca am sa-i uit vreodata raspunsul… Se asezase la masa, inconjurat de toate cartile pe care i le cumparasem in ultimele doua luni si le rasfoia foarte fericit. Cand m-a auzit, si-a dat ochelarii jos si, pentru prima data dupa multi ani, a ridicat tonul si mi-a zis: „Tata, toti aia sunt niste CRETINI!”
    Si apoi mi-a povestit multe, cam ce ai scris si tu: despre compromisurile facute, despre cartile luate de el pe sub mana, despre cenaclurile la care mergeau si el si mama desi nu aveau voie, despre CRETINII care judeca o epoca fara s-o fi trait si despre TAMPITII (asa le spune el!), care cred ca stiu suficienta literatura incat sa judece un poet!

    M-a surprins insa alegerea termenului de „cretin” la un om care nu vorbeste decat frumos. Si apoi am vazut-o la tine si am inteles: altfel, nu le poti spune!

    O singura rugaminte am: sa nu te lasi doborata! Eu am adesea sentimentul ca este din ce in ce mai greu sa te revolti, sa le tii piept, sa-ti aperi opiniile intr-o societate care nu mai respecta nimic. In clipa in care renunti sa mai lupti pentru ceea ce crezi, in acea clipa pierzi… Asa ca, te rog, sa nu te lasi doborata de toata nesimtirea din jur! Sa n-o faci pentru ca este atat de usor sa te pierzi in aceasta tara… Si, o parte din tupeul celor care judeca oameni ajunge, mai devreme sau mai tarziu, sa te macine pe tine mai mult.

    Imi place ce-ai scris, imi place ca ai scris, imi place cum ai scris.

    Cred, insa, ca nu te astepti ca aruncatorii cu pietre sa inteleaga ceva…Pentru ca n-o vor face. Este atat de simplu sa te proclami impartial si sa JUDECI! Daca e ceva ce cred eu ca este extrem de greu de facut, de invatat in viata asta, tocmai asta e: sa inveti sa NU JUDECI. Sa nu judeci un om, sa nu judeci o viata, sa nu judeci si atat … Timpul va fi cel ce cerne ce lasa acesti oameni in urma.

    Intr-un final, adevarul ramane unul singur: un om a murit, un poet a murit…

    Anamaria 12 noiembrie 2010 15:24 Răspunde
  • Ana-Bell, bine ai revenit! Cu tot cu experientele noi de calatorie! (te-am citit dincolo :)) Am si eu o experienta asemanatoare, din care am invatat foarte multe.

    Anamaria 12 noiembrie 2010 15:26 Răspunde
  • Tania, te-am citit si aici, si in postul anterior. M-am gandit la tine, (ok, stii tu, in scurtele mele pauze! :)) si, citindu-te acum, mi-am dat seama ca eu nu am atat de mult tact, desi as vrea… Scrii frumos si atat de inchegat. Stiu ca esti trista. Daca ma lasi, te-as imbratisa cu drag.

    Anamaria 12 noiembrie 2010 15:31 Răspunde
  • Simona, vai! Am scris un pomelnic! Mai am si greseli. Sa ma ierti!

    Anamaria 12 noiembrie 2010 15:31 Răspunde
  • Aici se vorbea de placerea deosebita de a arunca cu „laturi”in valori, pentru ca iti convine sau nu a fost un poet valoros care isi are locul lui binemeritat in istoria literaturii noastre. Ca om a facut greseli, e firesc, normal, dar lucrurile sunt amestecate, ori se cade in prostatie si se exclama ca a fost mai mare ca Eminescu ori se injura in gura mare ca ce nenorocit a fost…probabil nu a fost mai nemernic decat altii care au intrat in politica dar in schimb, a facut si bine si a lasat in urma o opera consistenta. A fost o persoana controversata dar, ma repet, a fost un poet mare. Mai toti oamenii de geniu nu au fost niste exemple bune de urmat, cinstiti, familisti convinsi, etc., ci multi au avut defecte imense, dar lumea le recunoaste geniul si unicitatea, si delimiteaza OMUL de GENIUL CREATOR. La noi este un talmes-balmes, oameni care n-au citit absolut nimic de AP si habar nu au ce a insemnat cenaclul Flacara, cati artisti s-au lansat acolo si ce gura de oxigen reprezenta in anii aia cenusii si represivi, ca sa poata sa emita o parere cat de cat avizata. Isi dau cu parerea ca a tinut cu Iliescu, Ceausescu, comunistii, ca a facut avere, fara sa stie de fapt NIMIC despre ce a fost valoros in omul asta si pentru ce trebuie apreciat si respectat, si anume OPERA LUI.

    ruxi 12 noiembrie 2010 15:46 Răspunde
  • ThM…..ma omori, tocmai cand imi lingeam ranile aici cu toate fetele astea care scriu foarte bine…….frateeee…am simtit un dus rece……ai talent de blogger, scot cutitul, ai si ceva umor negru si ceva dreptate si cred ca esti mai tinerel ca noi toate de pe aici, da’ lasa-neeee sa-l iubim pe POETUL AP si sa-l plangem pentru ce a insemnat pentru fiecare

    wind 12 noiembrie 2010 15:54 Răspunde
  • ana-bell , merci de muzici, super, mai trimite-mi si am si eu pentru tine ceva :

    http://www.youtube.com/watch?v=P0TwmP0lA2Y

    wind 12 noiembrie 2010 16:00 Răspunde
  • Windy, suuuper…si muzica la fel 😀
    Pentru tine:
    http://www.youtube.com/watch?v=EhbxI5eVnM4

    Ana-Bell 12 noiembrie 2010 16:15 Răspunde
  • Anamaria: bine v-am regasit, tare mi-ati mai lipsit! 🙂
    Am atatea experiente de calatorie, cat sa imi dau seama ca ” No man is an Iland, intire of it selfe”. 🙂

    Ana-Bell 12 noiembrie 2010 16:18 Răspunde
  • Tania, cu intarziere dar cu tot dragul, te imbratisez si te strang tare la piept si iti spun sigur ca suntem mai mult decat trup. Cineva, acolo sus, te iubeste in continuare, chiar daca nu-ti mai poate ciufuli parul, ci doar sufletul.

    Ana-Bell 12 noiembrie 2010 16:19 Răspunde
  • „Si totusi exista iubire
    Si totusi exista blestem.
    Dau lumii, dau lumii de stire
    Am curaj, iubesc si ma tem”
    Asa l-am cunoscut eu pe poetul Adrian Paunescu la cei 19 ani ai mei cand chiar asta si faceam. Exact ca in aceste versuri. Si acum cand scriu ma cutremur de emotia versurilor si a tineretii mele. Iti multumesc Simona pentru tot ceea ce scrii si te citesc cu mare drag. Ioana

    ioana 12 noiembrie 2010 16:25 Răspunde
  • @Paul: imi scapase comentariul tau. E foarte grav ce scrii la un moment dat. Sa nu doresti moartea nimanui… Cum sa iti doresti sa moara un miracol ? Cum ar fi sa spuna asta cineva nu tie, nuuu, ci cuiva de care tie iti pasa foarte tare ? Putem sa dorim, cel mult, doar moartea noastra, nu avem dreptul sa dorim moartea nimanui alcuiva. Nu pentru ca l-ar durea pe cel care, poate, ar muri, pe el nu-l mai doare nimic, ci pentru cat i-ar durea pe cei care raman in urma…nu exista om pe lumea asta, nici cel mai rau, care sa nu fie iubit de cineva. Si faptul ca cineva il iubeste ne dovedeste ca nici un om nu poate fi 100% rau.

    Ana-Bell 12 noiembrie 2010 16:53 Răspunde
  • Anamaria, ai scris frumos, nu te nelinisti, am citit incuviintand, cu amaraciune. Ai dreptate…

    Simona Catrina 12 noiembrie 2010 17:08 Răspunde
  • Ioana, si eu primesc vorbele tale cu mare drag, si eu iti multumesc…

    Simona Catrina 12 noiembrie 2010 17:08 Răspunde
  • Draga Tania, de mi-ar sta in putere , un strop de mangaiere as vrea sa-ti pot trimite.

    Blanca 12 noiembrie 2010 19:13 Răspunde
  • Traim printre Sacali. Niciodata acestia nu vor ataca pe cel ce e cat de cat in putere. Doar dupa …
    Mi-a placut Paunescu ca om, inca inainte de 89, doar din presa, radio, tv. Imi pare rau ca nu l-am intalnit niciodata. N-avem nici un drept sa-l criticam. Nici noi , nici altii. Cei ce o fac sunt frustratii care vor sa iasa din anonimat pe seama unor oameni valorosi. E dat ca omul sa greseasca dar e dat si ca omul sa ierte. Doar ca unii nu mai sunt oameni. Sunt Sacali!

    Robert 12 noiembrie 2010 19:15 Răspunde
  • Anamaria, „Character Assassination” este o metoda practicata din vremuri vechi in politica, in lumea stiintei (in special Medicina) si in alte domenii.

    Eu m-am cutremurat la alegerile din SUA, din 2004, cind George W. Bush si John Kerry erau in competitie pt pozitia de Presedinte al Americii. Sper sa nu mai vad niciodata asa un spectacol oribil.

    Odille 12 noiembrie 2010 21:02 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=-vctmYQFtY0&feature=related

    cat de profund a observat POETUL femeia….astea suntem cam noi toate, cu exceptia catorva privilegiate probabil…

    wind 12 noiembrie 2010 21:55 Răspunde
  • blanca, anamaria, ana-bell, ….. . 🙁

    alte versuri dragi mie:

    Iubire silnica pe viata

    Eu o iubesc. Duios. Nebun. Potrivnic.
    Pe viata si pe moarte. Fara frica,
    Compatimesc pe cei care abdica,
    Dar eu raman cu mine insumi, schivnic.

    Si de s-ar da si lumea pe din doua,
    Cum harti politice-o mai arata,
    Eu tot voi adora aceasta fata,
    Cazuta sub catusele de roua.

    Eu o iubesc. Vitralii de cenusa,
    Spre a ne desparti, se-ntemeiaza,
    Si cheia singura se-nvarte-n usa
    Singuratate spre a-i da si groaza.

    M-au condamnat juratii mei de gheata
    La o iubire silnica, pe viata.

    si o melodie de care m-am tot lipit azi:
    http://www.youtube.com/watch?v=LKUxE8UE7S0&feature=related

    tania 12 noiembrie 2010 22:43 Răspunde
  • Super piesa Tania, unde i-ai gasit pe „baietii” astia?!

    adriana 12 noiembrie 2010 23:01 Răspunde
  • pe youtube, Adriana. 🙂

    delerium are cateva piese chiar bine puse la punct.

    mai relaxant, de fapt, ar fi acest clip, care presupun ca stii de unde provine. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=bm9zYr68bLU

    tania 12 noiembrie 2010 23:12 Răspunde
  • Tania, videoclipul e merveillos. Iti multumesc din suflet pentru „Delerium” !
    Voiam sa-ti dau ceva la schimb dar momentan nu gasesc nimic echivalent :(.

    adriana 12 noiembrie 2010 23:26 Răspunde
  • uite, adriana, iti dau ceva la schimb. 🙂

    nu e cine stie ce, dar are…ceva-ul acela. 🙂

    cred ca live ar fi fost foarte nimerit:
    http://www.youtube.com/watch?v=NrgFHyGWeLs

    tania 12 noiembrie 2010 23:45 Răspunde
  • Multumesc, Simona.
    asta voiam sa spun si eu pe pagina precedenta. nu are nimeni nici un drept sa critice. nu acum. pentru ca nu mai este posibil un drept la replica.
    auzeam saptamina trecuta pe la romanii din DC si Maryland ca profesorul si expertul in ale comunismului Tismaneanu ar fi dus-o bine cu comunistii. si tocmai el se gaseste sa critice pe poet. mi-e sila.
    am lipsit motivat. am gripa. am facut-o la doua saptamini dupa vaccin. 🙂

    iana 13 noiembrie 2010 0:03 Răspunde
  • eu nu am ascultat si nici nu am putut sa termin de citit Ruga pentru Parinti niciodata. e prea mult pentru mine.

    iana 13 noiembrie 2010 0:04 Răspunde
  • @Tania- toată compasiunea mea pentru ceea ce-ţi amărăşte sufletul astăzi.

    Omuldelamunte 13 noiembrie 2010 0:32 Răspunde
  • Tania, cuvintele sunt de prisos si daca le-as spune ar fi ca si cum as rasuci cutitul. cand l-am pierdut pe tatal meu am pierdut ani intregi din viata ce a fost si ce va fi sa vina.desi datoria mea e sa pastrez totul viu ca si cand s-ar intoarce maine…
    de o ora si ceva stau in fata laptopului.scriu.sterg.scriu.sterg.si plang.nici eu nu ascult ruga…
    tania, trebuie sa fii tare…
    salutari tomnatice si tarzii tuturor!

    Lm 13 noiembrie 2010 1:37 Răspunde
  • Simona , iti simt tristetea si sunt trista si eu …..
    Anamaria , ai un tata minunat , iti doresc sa te bucuri ca-l ai inca multi , multi ani de aici incolo , imi aminteste de tatal meu care din pacate doar in vise il mai pot vedea….
    TM , ai pieptul gol , eu am cutitul in teaca dar nu-l scot . Nici macar ….. n-as avea ce tinti caci nu ai inima , ai doar minte ….. poate una stralucita dar fara inima nu faci nimic cu ea .
    O mana intinsa din partea mea aveti toti ceilalti care ati comentat aici si pe care va simt aproape …..

    Marina 13 noiembrie 2010 2:21 Răspunde
  • am mai invatat astazi ca dupa disparitia unui parinte, el se stinge de fiecare data, in fiecare an de atunci incoace, intr-o singura zi, intr-o secunda dintr-o ora…

    ODLM, iti raspund prin compasiunea-mi in fara de cuvinte.
    LM, atat de trista pagina asta…
    mai bine o melodie pe care tatal meu o indragea foarte mult. si e…Tango:

    http://www.youtube.com/watch?v=X4SuCbPTtdA

    tania 13 noiembrie 2010 2:22 Răspunde
  • Marina, iti multumesc… desi nu stiu cum s-o fac. Am inceput sa plang citind ce mi-ai scris. As vrea sa fiu capabila sa te alin cumva, imi pare atat de rau.

    Tania, Lm, Marina, m-am chinuit toata seara sa nu plang. Pana la urma nu m-a mai putut opri. V-as imbratisa pe toate si, daca ar ajuta la ceva, vi l-as da pe tatal meu pentru o zi… Imi cer scuze, probabil am scris/gandit o prostie… Nu imi pot imagina prin ce treceti voi, stiu doar ca mi se rupe sufletul in mii de bucatele si as vrea sa pot ajuta cumva… Odata cu trecerea timpului este din ce in ce mai greu…Asta stiu si eu cu certitudine.

    Anamaria 13 noiembrie 2010 3:35 Răspunde
  • Tania, daca imi dai voie si daca nu te tulbur prea mult, preferata tatalui meu:
    http://www.youtube.com/watch?v=cBSvQH_vw1Y

    Anamaria 13 noiembrie 2010 3:37 Răspunde
  • Te citesc si te admir Simona. Dar oare scopul scuza, intotdeauna, mijloacele? Oare mitul personalitatii lui Ceausescu, din plin alimentat de poetul pe care acum il regretam, nu a fost un mai mare rau pentru romani decat binele, oferit cumva la schimb, de Cenaclul lui? Stiu ca toate pe lume au un pret, ca odata cu fiecare bine pe care il faci trebuie, direct sau indirect sa lovesti in cineva. Dumnezeu sa il odihneasca, insa prefer, pentru linistea mea sufleteasca, sa ma gandesc la cei care s-au straduit sa faca, in felul lor, bine fara sa linga mana care ii oropsea pe semenii lor.
    Citesc si aud ca trebuie sa il intelegem pe Paunescu si, mai apoi, sa il iertam, pentru firea lui complexa si inevitabil zbuciumata, generatoare de contradictii. Sunt si alti mari romani, inca in viata, plini de intrebari si contradictii care au ales sa nu se vanda. O lacrima pentru Paunescu, nu insa si vreun strop de admiratie.

    Doru 13 noiembrie 2010 8:39 Răspunde
  • nu mai ajungeam la capatul listei de comentarii -atipic- pt tine scrierea….dar ai dreptate ,e o voluptate in a vedea numai viciile din om fara calitati………………

    draghicidaniela2000 13 noiembrie 2010 12:26 Răspunde
  • Adrian Paunescu – Veac de tacere
    Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „daca”
    Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „nu”
    Hai sa conjugam ninsoarea si uitarea eu si tu
    Timpul pe deasupra noastra ca o sanie sa treaca.

    Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „însa”
    Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „hai”
    Vai, vom face repetitii pentru iad si pentru rai.
    De ecouri mari de piatra vei fi rîsa, vei fi plînsa.

    Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „pleaca”
    Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul”taci”
    Prin albastrele troiene sa fim liberi si saraci,
    Sa uitam ce-nseamna „totusi”, sa uitam ce-nseamna „daca”.

    Sa uitam academia, tribunalul, primaria,
    Veverite fara nume ne predea curate legi,
    Cînd se va rasti furtuna vorba mea s-o întelegi
    Cînd vor susura izvoare afla c-a murit mînia.

    Si de unde pîna unde sa uitam ce mai înseamna
    Sa ramînem ai naturii, botezati în necuprins,
    La sfîrsitul toamnei lumii sa ne apucam de nins
    De Craciun ne fie iarasi dor de vara si de toamna.

    Vai, sînt rîuri pe aicea care merg spre noi cuminte
    Vino, sa spalam în ele pata lumii de noroi,
    Ca într-un tîrziu si muntii sa învete de la noi,
    Darul de-a trai mai liber fara a rosti cuvinte.

    Sînt satul de vorbe, vorbe, a nimic aducatoare,
    Vino sa uitam cuvinte si sa învatam a fi,
    De cuvinte fara noima, de sonoritati pustii,
    Sa spalam întrega fire, sa traim cu-ndurerare.

    Sa uitam ce-nseamna „lume”, si „avere”, si „putere”
    Sa uitam cuvîntul „daca”, sa uitam cuvîntul „da”,
    Si-ntr-un veac fara cuvinte, ca doi cai fara de sa
    Sa traim tacînd iubirea, fiindca totul e tacere.

    Blue 13 noiembrie 2010 18:54 Răspunde
  • Va salut pe toti!

    Tania, aseara mi-a murit windows-ul, asa ca trebuie sa ma scuz de „iesirea intempestiva” si „la revederurile imposibile” cum misto spunea Thomas deunazi.
    Abia acum am reusit sa ma adun de pe drumuri, asa ca ma grabesc sa-ti fac o dedicatie (tipic mie) ca sa nu te superi 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=xoLIaJ7Mcss&feature=related

    adriana 13 noiembrie 2010 20:11 Răspunde
  • Thomas, ma intrebam daca….dar nu. Eu nu pot, nici sa judec, nici sa lovesc. Nici macar cu gandul, darmite cu cuvintele. Ce-mi pasa mie, chip de lut, de tot ce-au gresit altii in viata? Ma clatin privindu-mi propriile greseli, ma rusinez in fata alor mele slabiciuni. E nevoie ca cine va sa judece, dar eu n-am sa fiu niciodata aceea. Desigur, ai dreptul sa vezi, sa alegi, sa cantaresti, sa constati. Dar cum putem fi siguri ca nu gresim? Cum putem sti ce se afla in sufletul omului, in tacere, cand pleoapa-i e inchisa ? Fiecare isi are alegerile, cei care ne conduc, sunt cei pe care i-am ales. Daca ne mint si ne joaca, isi vor spasi si ei, candva, pacatele. Nu cred ca sangele poate fi spalat cu varsare de sange, ci doar cu iertare. Crezi tu oare, ca tot veninul, toata invectiva si ura ta sunt mai presus decat miselia lor, mai bune sau mai demne? Crezi ca-i vei face sa-si plece capul, rusinati, sau ii vei face sa creada ca esti unul de-al lor, deghizat?

    Ulicica 13 noiembrie 2010 23:02 Răspunde
  • Mici completari :
    Fireste, evident, am compasiune pt durerea familiei si apropiatilor Celui Care Pleaca ! AP nu face exceptie, chiar daca «omul» (nu poetul !) AP a facut ce-a facut, cum am spus mai sus. În cazul lui, trebuie sa-i adaug la capitolul compasiune si pe toti cutremuratii de versurile sale. AP era cu siguranta un mare poet daca a reusit sa produca atata emotie, atata vaicareala, atatea gemete, in ciuda multiplelor bube enumerate. Daca n-or fi romanii masochisti prin gene. Am vazut ca au des admiratie si chiar fascinatie pt trisori, pt cei care si-au facut averi furand, pt cei care se ilustreaza blestemand sau mintind, ca exemplele de reusita de la noi sunt în cea mai mare parte imorale/amorale. Nu dau nume ca le contabilizeaza ODLM 🙂
    Poetii, cei adevarati, nu plevusca din baltoacele de specialitate, nu ar trebui sa intre sub incidenta legii lustratiei. Ei au mintea-n cer si nu respecta nicio lege pt ca au un picior în rai si-un picior de plai în iad.

    Thomas Man 13 noiembrie 2010 23:35 Răspunde
  • Povestea aia cu nevolnicii si sacalii care provoaca sila pt ca se leaga de un biet disparut care nu poate replica… este dramatica pt cei care o repeta, asa, ca la radio, fara «distanta» necesara. Eu n-am inventat nimic, faptele amintite sunt cunoscute. Momentul e poate inadecvat dar la vremea bilantului spui si bune si rele si apoi de cate milioane de ori am suportat noi, cei mai multi, fara replica, minciunile si manipularile spuse pe sticla sau prin ziare ? Si de catre cine ? De scursurile noastre reprezentative ? Stati si incasati si nu spuneti niciodata nimic ? Suntem deja morti ? Încercati sa ne bagati în cap ca oamenii nostri politici, presedinti, prim ministri, senatori si deputati, indiferent de culoare politica, au staturi de oameni de stat ?
    Eu stiu, cum bine a spus Doru, si oameni demni, din meserii si orizonturi diverse, scriitori chiar, care nu au jucat rolul perfid al coruptiei, oportunismului dezgustator, politicii pentru sine în detrimentul celor mai multi.

    Thomas Man 13 noiembrie 2010 23:39 Răspunde
  • Ulicica, atunci cand «greselile»/«alegerile» fac rau unui neam întreg, parinti, bunici, copii, nu mai e loc de intelegere, de indulgenta. În cazul de fata, nici nu era vorba despre razbunare, nu ceream sange, as vrea doar sa nu uitam asa usor !
    «Ura» este un cuvant exclus din dictionarul meu. Nu-mi atribui sentimente necunoscute, te rog, Ulicica.

    Thomas Man 13 noiembrie 2010 23:40 Răspunde
  • Tania, îti tin pumnii ! Curaj !

    Thomas Man 13 noiembrie 2010 23:41 Răspunde
  • Windy, nu vreau sa te omor, parol ! 🙂 Si n-am veleitati de blogger 🙁

    Thomas Man 13 noiembrie 2010 23:42 Răspunde
  • Se pare ca totusi as avea o inima, Marina. Dna doctor AB spune ca a vazut-o ! ! !

    Thomas Man 13 noiembrie 2010 23:42 Răspunde
  • Deci tu esti cea care mi-a facut EKG-ul, Ana B. ? 🙂
    Atunci stii ca am aorta-n pioneze 🙂 Si ca de-aia sufar ca o fantoma de caine ! 🙁

    Thomas Man 13 noiembrie 2010 23:43 Răspunde
  • Iana, habar n-am cine e sau ce hram poarta domnu’ asta Tismaneanu si nu prea-mi pasa si nici nu-mi place cum scrie (n-are stil). În schimb sunt de acord cu unele afirmatii/analize de-ale lui, VERIFICATE de mine, si cu unele repere de moralitate geopolitica. Bine, comparativ cu intelectualul de mare clasa internationala Ciutacu, pe care ai afirmat ca-l admiri, acest Tismaneanu mi se pare un monument al gandirii.
    Gripa placuta ! Sau mai bine : sanatate regasita !

    Thomas Man 13 noiembrie 2010 23:46 Răspunde
  • Ups, n-o vazusem p-aia cu mediocrii care vor sa se afirme în dauna valorilor 🙂
    Nu vreau sa ma afirm catusi de putin în nimic, oricum, nu pe aici, îmi spun si eu pasuri sau îmi apar convingeri, nu suntem toti la fel îmbracati, nu gandim toti la fel, as îndrazni sa spun „din fericire”.
    Si faptul ca putem sa ne zicem diferentele în aceasta încapere, cu pacatele si imperfectiunile lor, este meritul Simonei.
    Îi multumesc pt ca accepta si pareri care poate nu-i convin.
    Un gand bun pt cei disparuti si duminica buna tuturor !

    Thomas Man 14 noiembrie 2010 0:05 Răspunde
  • TM, revigorant ca intotdeauna :))

    un trecator 14 noiembrie 2010 0:07 Răspunde
  • Glumesti, Un Trecator ?
    Sunt Inamicul Nr 1 pentru doamne 🙁
    Raspandesc venin si alte sucuri de genu’ asta 🙁
    Barem de-as raspandi si vin nou !

    Thomas Man 14 noiembrie 2010 0:18 Răspunde
  • De fapt, ma regasesc doar eu, in partea a doua a titlului, socant, al Simonei ! 🙂

    Thomas Man 14 noiembrie 2010 0:21 Răspunde
  • nu fi trist, TM, suntem mai multi in partea aia a titlului 🙂

    un trecator 14 noiembrie 2010 0:30 Răspunde
  • Va plictisiti, nu gluma, ce soir..Bine v-am regasit: )

    Una 14 noiembrie 2010 1:09 Răspunde
  • TM, hai sa fim seriosi, nu patetici 😉
    fiecare isi exprima parerile, pro sau contra… de aici si pina la a generaliza ca ai devenit „Inamicul Nr 1 pentru doamne” e totusi o diferenta…
    eu imi pastrez parerea: mi-ai ramas simpatic ;-)… desi te mai iei tu din cind in cind de fluturii mei

    Dea Valma 14 noiembrie 2010 1:11 Răspunde
  • Si io ma regasesc prin niste titluri, nu ca ati fi murit de curiozitate la ora asta pe asa o tema..
    : )
    Altfel, ce mai sarbatoriti prin areal?Ma refer, desigur, la chestii mai putin intristatoare, daca putem gasi si asa ceva prin posetele noastre : ))

    Una 14 noiembrie 2010 1:21 Răspunde
  • nu, Uno, vuitonim si noi de la ce putem 😛

    un trecator 14 noiembrie 2010 3:11 Răspunde
  • draga, ce dreaq de ora apare aici?
    Te, ai fugit deja pe pamant stramosesc rusesc?: ))

    Una 14 noiembrie 2010 3:34 Răspunde
  • Pentru ca nu tin sa va plictisesc pertinent, si mai tre’ sa plec si la somn, fiind ora mai degraba de cantat cocosesc, decat pentru uraturi de noapte buna, va salut duios pe toti cei ce zilele astea sunteti mai tristi si mai incercanati.
    Nici la mine nu-i chiar un full de asi cu ciocarlii in cioc, de ceva vreme, dar o sa ne regasim noi zambetele cand ne-o trece oboseala: )
    Al, araturile tale de ”ramas bun” cateodata dau scarpinaturi, sunt sigura. De unde moda asta cu inamicul doamnelor, ti -ai decapsat metabolismul excesiv de curand, sau ai alunecari printre concluzii inseparabil de lumesti prin acest virtual dadaisto-dependent?!: )
    Cum Te nu mai misca din fermorasul de la poseta, iar alta lume pe care s-o stiu n-am gasit prezenta, va las cu ceva Codeine-n nervuri. Si ne regasim cat mai curand! : )

    Vanity kills, Codeine Velvet Club
    http://www.youtube.com/watch?v=gYPpQLQsdTw

    Una 14 noiembrie 2010 4:37 Răspunde
  • Una, DV, eram Inamicul Public nr 1 doar pt doamnele care vedeau în mine un neica nimeni (ceea ce de altfel sunt) care vrea sa-si faca «imagine» pe carca gigantica a marelui poet disparut (ceea ce-i o gogomanie dragalasa).
    Mi se pare extragalactic sa-ti închipui ca o fantoma vrea sa-si faca «imagine» ? 🙂
    Îmi da mana sa glasuiesc astfel pt ca :
    1 : nu m-am «manjit» în coruptii si pupari de anusuri si furturi (la scara nationala)
    2 : am fost deja subversiv sub Ceausescu asa ca n-o sa ma las prostit de niste sosii cu minciuni/manipulari patetice/patriotice

    Thomas Man 14 noiembrie 2010 16:32 Răspunde
  • Simpatie-n simetrie, DV 🙂
    Promit sa ma las de lepidoptere si sa ma apuc de helicoptere 🙂
    Tot din clasa aia cu aripi si vis de zbor dar cu bazait mai rautacios 🙂

    Thomas Man 14 noiembrie 2010 16:34 Răspunde
  • Una, te culci cu cocoseii 🙂
    Îti returnez codeina :
    Codeine Velvet Club – Hollywood
    http://www.youtube.com/watch?v=fnSILYfzl54http://www.youtube.com/watch?v=fnSILYfzl54

    Thomas Man 14 noiembrie 2010 16:35 Răspunde
  • Femeile pot fi oare la fel de vulgare ca barbatii ?
    Raspunsul meu e : categoric NUUUU !
    http://www.youtube.com/watch?v=pOf3kYtwASo

    Thomas Man 14 noiembrie 2010 16:36 Răspunde
  • Am trecut la sectorul muzici ca sa schimbam placa/sa transgresam tristeturile :

    ADOBtie de grafisme si antimoda :
    Take ‘Em Up
    http://www.youtube.com/watch?v=lYjmJiQ-Lo0

    Thomas Man 14 noiembrie 2010 16:38 Răspunde
  • Sa ne prezervam emotiile, in semn de pace :
    Wintersleep – Preservation
    http://www.youtube.com/watch?v=lXxnXYRXlek

    Thomas Man 14 noiembrie 2010 16:39 Răspunde
  • Ultima frunza a toamnei e din paine prajita :
    OK Go – Last Leaf
    http://www.youtube.com/watch?v=IkYfB1C0Zgc

    Thomas Man 14 noiembrie 2010 16:42 Răspunde
  • Liniste autumnala ca-ntro anticamera funerara 🙁
    Brrrrr !
    «Ideea magicului se gaseste, eterata, în ideea sacrului.»
    Profanul de mine vede focul sacrum la tine.
    Nasul rosu al poetului este magie de clovn trist care scoate «iepurasi» din tanga si-i ofera ca „produs”, si bilete de o suta de dolari dintre premolari, imprimati la Fabrica de Metafore.
    În chip de epitaf si în loc de perdaf :
    «Viata este eterata ca sinuciderea fluturelui» (Cioran)
    Requiescat in pace !

    Thomas Man 14 noiembrie 2010 20:30 Răspunde
  • Hello.
    Al, ai fite poznase duminica, vremea cocoseilor( si mahmudelelor?!) a fugit in lume, iar ora culcatului meu e discutabila ca orice pe lumea asta.
    Azi ai prestat intr-o solitudine minutios articulata, iar sacru si profanu’ si-au dat mana sa-ti mangaie karma : )
    Bine, cred ca s-a cam tacut maxim pe-aici din motive obiective si adjudecabile, dar e interesant oricum. Revin, fie ca sunteti astrali, fie ca va jucati de-a draperia, pe sub scena cu sufleori: ))

    Una 14 noiembrie 2010 20:50 Răspunde
  • Buna seara!

    Pe mine m-a dat pe spate, sa zic asa, Kelis cu „Acapella” ei.

    http://www.youtube.com/watch?v=U8D9xCBcfzw

    UNA , te salut!

    adriana 14 noiembrie 2010 21:32 Răspunde
  • Sting, „Hounds of winter”.

    http://www.youtube.com/watch?v=Ahhcyj-pzO4

    adriana 14 noiembrie 2010 22:05 Răspunde
  • adriana 14 noiembrie 2010 22:14 Răspunde
  • Buna Adriana. Ce placere: ) Cu magne !
    Traseu interesant zilele astea de w/e la tine-n life?

    Una 14 noiembrie 2010 22:17 Răspunde
  • Bine ai revenit, Una ! Mi-ai lipsit !

    Marina 14 noiembrie 2010 22:42 Răspunde
  • Una, imi pare bine ca-mi raspunzi…
    Trasee obisnuite:) Centrul vechi pe la cafenele cu prietenii, ieri cu fiica-mea in Gradina Botanica. In rest (ca sa redevin serioasa) nu reusim sa gasim o cale de impacare, suntem tot separati, si constat cu mahnire ca incep sa ma obisnuiesc asa. Traseu izoelectric. Spune-mi despre tine, cat te lasa inima 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=lEkJoMNFPEA&feature=related

    adriana 14 noiembrie 2010 22:43 Răspunde
  • Somnoroase pasarele
    Sia – I go to sleep
    http://www.youtube.com/watch?v=HtTHsBlhdxo

    Thomas Man 15 noiembrie 2010 1:16 Răspunde
  • Buna dimineata, Simone & SW 🙂 Somnoroasele pasarele s-au trezit:
    http://www.youtube.com/watch?v=FjLJsDkVymU

    Ana-Bell 15 noiembrie 2010 12:10 Răspunde
  • El nu-i de nasul tau

    In ziua-i buna (o dat’ pe luna), EA se simtea, bizar, mareata precum Cezar
    Precum un Cyrano era in vorbe tare, doar ca nasul ei era cam de trei ori mai mare
    In restul timpului de-orice oglinda se ferea, caci sa o sparga cu-al sau nas nu prea vroia
    Mergea cu capu’n jos pe strada, ca lumea nasul de trei metri sa nu-i vada
    Dar intr-o zi, cu nasul chiar de-un doctor se lovi, cu narile-i aproape ca-l rani
    El o privi cosmetizand-o indecent si lent, apoi o lua la el la masa
    Despre-al ei nas sa o descoasa si-un proaspat pacient sa-si teasa
    Si generosul doctor taie apoi cu sete, cusu fara greseala, pansa pe indelete
    Apoi lua o lupa si-i arata fata ei de… „dupa”: un nas mic, delicat, greu de reperat;
    EL iubise mult si…de toate: nalte, scunde, frumoase, maritate, proaste, talentate
    Dar cauta mereu si nu gasea, in toate doamnele si domnisoarele el cauta…ceva…
    Pe strada se-ntalnira-ntamplator, ea iesea proaspata de la „Monsieur Doctor”
    EL se opri si o privi, EA il privi si se opri… si EA stiu, insa EL…nu
    Si drumul il batu stingher in continuare, gandind amar: „De-ar fi avut un nas mai mare”…

    Ana-Bell 15 noiembrie 2010 12:42 Răspunde
  • Sigur ca mi-am luat nasul la purtare si am scris prostii mult mai bine asortate cu bisturiul temei precedente, Simone o sa ma „stearga” daca am picat nepotrivit (chiar te rog, Simone 🙂 , nici nu stiu ce m-a apucat sa fornai asa versuri), dar am vrut sa schimb putin atmosfera. Inca un cantecel si ma apuc de proza 🙂
    Wind, s-ar putea sa iti placa 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=yeKXm1u-sa8

    Ana-Bell 15 noiembrie 2010 13:03 Răspunde
  • Buna sa va fie saptamana !

    Dna Doctor NirvAna,
    Ai clopotit frumos
    În versuri mai lungi în miros,
    Despre un cuplu cu vicii
    Si un organ cu doua orificii 🙂

    Da, si eu as reveni la bisturiu, la orice altceva, parca tema asta ne „terifica”, ne învolbureaza, ne culpabilizeaza, ne dezbina, din pacate. Ne pune la zid. Nu stiu daca AP «ne-a lasat cele mai uluitoare versuri, cele mai spectaculoase pasiuni, cei mai din-dragoste-nascuti copii», de-ar fi asa ar fi bine si teribil de minunat, stiu doar ca nu mi-as dori sa las in urma ce a lasat el, din motive spuse în parte pe aici. Pt mine asta-i o evidenta posomorata, pt altii poate-i un vis.
    Ca a fost un muncitor fruntas al versului, cu sclipiri de artizan genial, ca a fost un stahanovist de marca al poeziei romanesti contemporane si ca asta-i confera un loc pe podiumul culturii literare moderne romanesti asta-i destul de limpede chiar si pt miopia mea de carcotas cretin.
    Revendic totusi dreptul, minim, de a-l putea vedea si din perspectiva «omului», nu doar a «poetului», fara sa fiu taxat sau luat drept un «sacal» plin de «ura» si «venin». N-am vrut sa dau cu barda-n bard, am vrut «sa nu uiti, Darie !» (Z. Stancu are cel putin pe frunte laurii ireprosabili ai interzicerii fasciste)

    Simona, nu ai vrea sa revii la tema care ne e atat de draga tuturor si care te-a facut celebra ?
    Vorbeam de sex, bineînteles.
    Apropo, am aici imagini electrizante cu doamnele si domnii din SW :
    Chromeo – Hot Mess
    http://www.youtube.com/watch?v=Zm4JVkH0T-E

    Thomas Man 15 noiembrie 2010 14:44 Răspunde
  • La tema care ne uneste ? 🙂

    Thomas Man 15 noiembrie 2010 14:51 Răspunde
  • TM: tocmai imi faceam mea culpa, de fapt scriam „mea culpa” cu o carioca permanenta pe frunte, pentru ca mi-am dat seama ce nepotrivit m-am trezit eu sa scriu aici… si speram ca Simona sa stearga, dar probabil Simona e intr-o sedinta, noroc ca nu esti decat tu pe aici acum si vad ca tu nu ma certi, desi e destul de rau ca te-ai molipsit de boala mea de a trage de vorbe pana ies rime, zice-se ca e fara leac … (boala, nu rima, sau poate amandoua).
    Partea buna in ce ai scris tu despre Paunescu este ca nu ai fost de acord cu noi. Lucrurile se misca inainte cand oamenii nu sunt de aceeasi parere. Partea mai putin buna e ca ai fost foarte vehement si, pe alocuri, ai folosit cuvinte pe care noi, cei care chiar citesc ce scrii tu, nu ne-am asteptat sa le folosesti. Poate nu discutia in sine e aiurea, ci momentul in care are loc ea. Sa lasam putina liniste sa curga si mai vorbim apoi pe tema care a scos demonii din noi, ce zici ?
    Cat despre EKG: nu prea am dovezi legate de inima ta si s-ar putea sa imi iau si niste suturi virtuale de la niste colege de blog care imi sunt tare dragi si care nu se vor sfii (apreciez) sa imi spuna adevarul in fata, dar de data asta am sa te apar si am sa spun ca stiu ca ai o inima pentru ca: iti place muzica, iti place pictura, iti pasa de ce spun ceilalti si esti dispus sa iti sustii parerea daca tu crezi ca asta e de folos adevarului, asa cum il vezi tu. Eu m-am catarat cat de sus am putut pe gardul verde al existentei si, de unde am ajuns, pot vedea doar o parte din lume. Neputand-o vedea pe toata, nu-i pot scutura adevarurile. Deci pot contrazice cat ma lasa orizontul propriu, limitat. E mai important pentru mine ca suntem toti intr-o camera si discutam, indiferent de ton, decat daca am fi cu totii zen in camere diferite, uitandu-ne pe propriul geam, fiecare la ce priveliste s-o nimeri, neavand habar ca putem schimba impresii despre ce vede fiecare si, prin ochii celorlalti, putem vedea si alte lumi.

    Ana-Bell 15 noiembrie 2010 15:29 Răspunde
  • Uli, stii ca mi-e dor de tine, stii … 🙂
    Sa asculti:
    http://www.youtube.com/watch?v=sfR_HWMzgyc

    Ana-Bell 15 noiembrie 2010 15:37 Răspunde
  • Mersi, Ana Ca Zapada, esti o zana indulgenta 🙂 , si chiar risti o ciufuleala virtuala, noroc cu moda coafurilor ciufulite 🙂
    Si eu care credeam ca am fost retinut, decent, fara ironii cu adevarat „spadasine”, fara invective pe care în alte împrejurari le-as fi folosit ! Unde vezi tu vehementa ? Erau niste date cunoscute, niste argumente stiute, relativ civilizate, etajate, triste realitati istorice, nu erau judecati inchizitorii si definitive, nu chemau la executarea pedepsei. Tonul pasional era dat de gazda noastra, urmam oarecum linia emotionala dar din partea cealalta a monumentului. Si cuvintele injurioase veneau de la aparatorii memoriei marelui versificator, nu de la mine.
    Si atentie, AcZ, exista si „cremenali” care-s topiti dupa picturi sau muzici ! Vigilenta, unii scriu chiar versuri ravasitoare ! 🙂
    Eu mi-am vopsit gardul în verde de ceva timp dar speranta în dialoguri de oarece tinuta si întelegere s-a cam ofilit 🙁
    TM aka Grumpy

    Thomas Man 15 noiembrie 2010 17:40 Răspunde
  • Doru, nu e vorba ca Paunescu a facut bine sau a facut rau, e vorba de raportul spiritualitate-compromis. Ceea ce incercam sa spun e ca unii s-au facut de ras, in calitate de lingai ai regimului ceausist, fara sa lase nimic in urma lor, decat uscaturi si pustiu. In atare situatie, prefer oamenii care au pactizat cu socialistii ca sa-si cumpere libertatea de a se manifesta cultural. Atata tot… Iti multumesc ca ai revenit pe blog! 🙂

    Daniela Draghici, bine ai venit! 🙂

    Eu intre timp am trecut la alta postare, ca m-a apucat criza de sezon! 🙂

    Simona Catrina 15 noiembrie 2010 17:51 Răspunde
  • TM: Ohhh, so you’re Grumpy. Vezi ca, pana la urma, si el s-a spalat pe maini. Contez pe tine sa le speli pe ale tale fix cand vrei tu, nu cand vor altii. Trist final ai facut, si azi e luni. Nu pot oferi tinuta, dar mai am ceva intelegere. Sper sa o am la mine de cate ori vom dialoga. Daca muzica ajuta, sa fie muzica:
    http://www.youtube.com/watch?v=hKLpJtvzlEI

    Ana-Bell 15 noiembrie 2010 17:55 Răspunde
  • Îmi place luxul 🙂 AcZ, multam 🙂
    Pt ca esti francofona, poezoasa si jucarioasa (la cuvinte) :
    NICOLAS COMMENT – Nous étions Dieu
    http://www.youtube.com/watch?v=bMzMTCvElxY

    Thomas Man 15 noiembrie 2010 18:38 Răspunde
  • AcZ, vorbeam despre «alte pareri». Si despre vehementa. Despre muzici sau sunete „diferite”. Despre tonalitati si invective. Eu n-am fost asa de patimas ca în art. de mai jos ! Dar pot sa inteleg pasiunea pusa în el, e motivata de suferinte morale, cele mai dureroase :
    http://www.revista22.ro/la-moartea-marelui-pontif-al-na355ional-comunismului-9318.html

    Thomas Man 15 noiembrie 2010 20:46 Răspunde
  • adriana 15 noiembrie 2010 22:02 Răspunde
  • Pt tine, Adriana, o reluare 🙂 :
    Raphael Gualazzi reality & fantasy (gilles peterson rmx)
    http://www.youtube.com/watch?v=2fMrKJVqjV4

    Thomas Man 15 noiembrie 2010 23:08 Răspunde
  • Ciao, Adriana.
    Scuze, abia acum reusesc sa apar din nou, iar seara trecuta eram cazuta pe ganduri si in loc de raspuns catre tine, am cazut in somn: ) Vorbeai de trasee de w/e, iar eu taceam, exact cum ma pricep eu mai bine in ultima vreme.. Nu am avut cine stie ce program, incerc sa ma adun de prin colburi si grohotisuri. Pana o sa-mi iasa chestia asta o sa citesc mai degraba, in loc sa scriu.
    Marina, iti multumesc de zambet si vorba aleasa: )
    Cred ca v-ati mutat deja in visul ferice, dar mi-am zis sa raspund aici.

    Una 15 noiembrie 2010 23:39 Răspunde
  • Thomas, right on the bottom!
    Multumesc, super bucata!

    adriana 15 noiembrie 2010 23:42 Răspunde
  • Salutare Una, am inteles, nu-i nicio problema cat timp o sa mi se intample si mie acelasi lucru imediat, ma refer la cazutul in somn, asta sigur, numai daca am noroc :(.
    Thomas, „reluare est mater studiorum” zic, asa ca ma rusinez ca n-am auzit pana in seara asta de giles peterson, dar mai bine mai tarziu decat niciodata :).

    Va las cu ceva vesel: „Disperato Erotico Stomp” si bineinteles, Lucio Dalla!

    http://www.youtube.com/watch?v=JDNGvuXBAaY&playnext=1&list=PLDF8B051C67F00EBB&index=7

    „Una puttana optimiste di sinistra” mi s-a parut cea mai tare :)))
    Va pup, noapte buna :)))

    adriana 16 noiembrie 2010 0:12 Răspunde
  • Bonjour 🙂
    Monsieur (Fan)Thomas: Nous „etions” ? Et maintenant ? Mi-a placut tare mult, o muzichie cu abilitate de tesut portative subdermice. Nu subtermice. Multam (ai furat cuvantul asta de la mine, desi nu l-am scris niciodata pe aici; ai noroc cu roba-ti de fantoma trecatoare prin orice pereti, tari sau natafleti).
    Am citit articolul. Sunt atatea motive cu care sa iti acoperi sufletul pana nu-l mai vezi… Ii admir pe cei care se bat pentru ceva, pentru orice, chiar si pentru o cauza gresita, eventual, daca se bat cu inima sincera. I-as intinde mai degraba mana unuia care a ridicat in slavi pe cineva pentru ca asa a crezut cu tot sufletul (nu ma refer la Adrian Paunescu, nu ma refer la cineva anume) decat cuiva care a aruncat cu noroi doar pentru ca era de bon ton sau ii putea aduce oaresce beneficii (evident) nemeritate. Nu stiu ce se ascunde in spatele articolului, dar stiu ca as putea fi prietena la catarama cu oricine scrie un articol care mi-ar putea displacea, cu conditia sa nu-l fi scris „la cerere”, din lasitate, pentru rating, ca sa-si ia salariul sau mai stiu eu din ce motiv fara legatura cu consistenta coloanei vertebrale.
    Asta asa, inainte de a vorbi despre Revelion si ce ne dorim de la viata noastra atunci cand suntem sinceri cu noi insine.
    Un peu de musique ?
    http://www.youtube.com/watch?v=z8txhtB2e5M&feature=related

    Ana-Bell 16 noiembrie 2010 10:26 Răspunde
  • Simona, EXCELENT scris ar trebuie sa apara in toata media romaneasca. Nu sunt fan Paunescu dar il respect ptr tot ce a facut bun. Sunt in Canada dar cand merg acasa ( mi-e dor de nu mai pot, mi-e dor de povestile bunicilor din alte vremuri ) e imposibil sa nu ma enervez din cauza turor derbedeilor. Jonny Raducanu spunea frumos in stilul lui ca si-au batut joc de Tara Romaneasca. Numai bine!

    Laura 18 noiembrie 2010 22:23 Răspunde
  • Thomas Man 19 noiembrie 2010 15:24 Răspunde
  • Laura, bine ai venit – macar pe blog, daca nu acasa! 🙂 Eu am stat sapte ani in Canada, m-am intors in Romania in februarie. Mi-e DOR de Toronto!!! Iti multumesc pentru cuvintele tale…

    Simona Catrina 19 noiembrie 2010 23:03 Răspunde
  • Omul Paunescu a fost un servitor loial al lui Ceausescu, un mare admirator declarat al lui chiar si dupa moartea acestuia. Paunescu nu a scris ode doar pt ca era obligat…le-a scris din convingere, lucru pe care l-a recunoscut la cativa ani dupa revolutie. Iar Ceausescu a distrus Romania si a sacrificat cateva generatii…trimitand mii de oameni si familii in inchisori sau scurtandu-le viata doar pt ca nu erau de acord cu doctrina comunista. Paunescu patriot? Dumnezeule…ce om normal la cap poate zice acest lucru? Numai cineva care n-a trait in acele timpuri, sau care a fost favorizat de acel regim stalinist…cineva fara integritate, demnitate sau curaj… sau cineva tanar pentru care acele timpuri nu reprezinta decat o pagina de istorie…tratata cu indiferenta.
    Dumnezeu sa-l odihneasca! Istoria insa, nu-l va ierta.

    Cezar 21 noiembrie 2010 4:11 Răspunde
  • Simona, inca un lucru… am observat ca-l citezi pe Constantin Noica. Inteleg ca poate n-ai trait in vremurile comunismului si nu poti avea aceleasi sentimente ca si mine…dar incearca sa intelegi ca unii au facut inchisoare pentru ca nu au renuntat la integritatea umana, la dreptul lor de a scrie ceea ce gandeau. Constantin Noica a fost unul din ei… iar versurile si ideile lui merita tot respectul si admiratia oamenilor, pentru ca AU FOST SCRISE CU DEMNITATE SI CURAJ. Iar daca eu sunt un nimeni, motiv pentru care opinia mea poate fi usor criticata, atunci te rog citeste-i pe Liiceanu sau Plesu si incearca sa intelegi putina istorie. Un om, (fie el si Paunescu) complice la crima.. este un criminal… si nimic mai mult. Oare poetii nu se supun legilor omenirii? Oare sensibilitatea versurilor lor le ofera cumva un „license to kill”?

    Cezar 21 noiembrie 2010 4:44 Răspunde
  • Cezar, bun venit pe pamantul fertil al acestui blog. Chibzuite si puternice interventiile tale.
    Dupa cum ai observat, gazda accepta cu sportivitate parerile potrivnice.
    În contextul pasional al plansetelor generalizate (în masmedia), daca ai avut si vreo experienta cu împletiri si urmari emotionale legate de individ, ajungi sa-ti spui pasul cu patima personala/autobiografica.
    Dupa cum poate ai observat, suntem în aceeasi barca (la subiectul asta). Si, alta remarca, contabilizand pozitiile aici pe blog si prin presa, barbatii sunt mai severi, doamnele mai indulgente.
    Au mai multe pacate de iertat ? 🙂
    PS: Poetii n-au decat licente poetice. De la facultatea de versuri.

    Thomas Man 22 noiembrie 2010 11:43 Răspunde
  • TM, am citit. Un articol puternic, scris la rece de un scriitor pe care l-am citit in randurile lui de carte cu aviditate. Da, Paunescu avea de partea lui Forta. Forta vine de mana cu Fascinatia. Asa cum poeziile lui Paunescu citite de mine au venit de mana cu emotia. Femeile au o problema pe care barbatii nu o au: disociaza mai greu. Cand le vine sa arunce cu noroi pentru ce a facut cineva, isi rasfira degetele sa nu ramana prea mult in pumn, pentru ca isi amintesc si de omul din spatele unei fapte. Cand ridica mana sa loveasca, prin vene le curge posibila revolta si prin suflet versul. De aceea femeile, poate, nu ajung la putere. Oricata minte ar avea, ele tot cu sufletul ar judeca. Si oricine ar zice ca asta e o tampenie, eu tot cred ca lumea ar fi mai frumoasa daca ar fi mai multe femei care sa-i rotunjeasca marginile si sa-i inveleasca in lege puterile. Dar mi se pare indecent in acest moment sa spun ceva rau de un om care nu mai e. Poate ca voi aveti dreptate macar pana la un punct, poate ca dictatura ar fi fost mai putin „romantica” si, deci, mai putin acceptata sau mai scurta daca nu ar fi avut sprijinul artei. Poate mesajul de slava ar fi fost mai repede perceput ca gresit daca stomacul gol n-ar fi fost umplut cu sunet si vers. Nu sunt in locul cuiva care a avut de „tras” in mod dureros de pe urma regimului, am avut o copilarie calduta. Deci nu am de gand sa iau apararea nimanui in fata cuiva care, poate, a simtit in mod real si, probabil, dureros, consecintele unor fapte pe care eu le vad poetice, prin ochelarii mei (de)reglati. Nici macar nu stiu de ce am zis ca o sa iti raspund la articolul lui Cartarescu. Ce sa iti raspund ? Ca nu stiu ce sa zic ? Ca nu vorbesc din pozitia patitului, ca sunt unul din milioanele care au trecut prin acele vremuri fara sa constientizeze prea mult, bucurandu-se de ce li se oferea acasa (niciodata politica!) si nepunand la suflet trezirea la 5 pentru stat la coada la paine si la cartofi, pentru ca apoi puteau sa mearga pe maidan la joaca, singurul lucru cu adevarat important pentru mine mult timp… Nu stiu sa comentez la acest articol. Incerc sa va inteleg pe voi, cei care deschideti cartea de poezii scrise de Paunescu si cititi la Prefata cum a fost el la inceput si la Postfata ce a ajuns, si nu va mai uitati pe cuprins pentru ca se face mic in comparatie cu copertile…Cred ca m-as face de ras sa continuu sa comentez aberant si gol ceva ce nu inteleg. Si, ca intotdeauna, am deschis gura si…am scris fara sa gandesc, angajandu-ma in lucruri pe care nu le pricep. Trebuie sa invat sa tac exact acum, cand toata lumea are dreptul sa vorbeasca…

    Ana-Bell 22 noiembrie 2010 12:17 Răspunde
  • TM, ai mai trecut pe aici sa vezi ca m-am tinut de cuvant, chiar daca mai bine ar fi fost sa nu (Ce faci cand promiti, cu mintea dusa, sa tai un copacel ? Il tai ca sa te tii de cuvant sau il lasi sa traiasca si treci peste principii, putine si subtiri cum or fi ele?) ? „Vorba” unei foi volante pana la efemer: „lipsa unui raspuns se considera negatie” … Interpretarea neraspunsurilor este un alt netalent de-al meu. Poate o sa treci si o raspunzi, mai bine ceva usturator decat nimic, zic…

    Ana-Bell 22 noiembrie 2010 17:44 Răspunde
  • AB, maidanul de joaca este vital si pt mine 🙂
    Mutumesc frumos de raspuns. Clean & Natural. Subscriu.

    Scuze pt lipsa de reactivitate. Timing inadecvat. Si condensat.
    Opriti timpul ! Sau întindeti-l ! Sa-l elasticizam ! Sa-l îmblanzim !

    Dupa «o copilarie calduta» e firesc sa-ti doresc o existenta fierbinte ! 🙂
    Un mic dar muzical cu copilarie-n el :
    Josh Groban – Hidden Away
    http://www.youtube.com/watch?v=MnPICiigM5Q .

    Thomas Man 22 noiembrie 2010 20:50 Răspunde
  • TM, am o prietena, e psihopedagog (nu, nu ma trateaza, se pare ca psihologii n-au voie sa-si trateze prietenii, au voie doar sa vada cat de „dusi” sunt si sa caute o cale de comunicare prin care sa nu le agraveze conditia 🙂 ). Prin facultate, intalnindu-ma intr-o zi cu ea si sora ei si ajungand la subiectul „joaca”, m-a intrebat cu ce ma joc eu, pentru ca nu dadeam semne ca as crapa precum matele la vederea vreunui ghem si nici cu mingea nu paream amica (n-avea de unde sa stie cate mingi luasem in fata, ca portar, in copilarie, si ce aversiune capatasem pentru orice chestie sferica angajata pe o traiectorie care ar putea intersecta cea mai inalta zona a corpului meu ); dupa o atenta analiza (din partea ei) si o serie semi-finita/complet nefinisata de misto-uri (din partea mea), a concluzionat ca ma joc cu cuvintele. Pentru ca, zicea ea, toata lumea se joaca cu ceva. Maidanul meu s-a tot mutat de-a lungul timpului, insa mereu am gasit un loc de joaca. Si, cand esti prea prins de propria bucurie de a te juca, uiti multe, uiti si ce e important (pentru tine, pentru altii) si trece timpul si tu nu intelegi cum ajunge lumea sa fie asa serioasa, uneori inversunata. Poate e din cauza faptului ca, intr-un fel, toti suntem niste prisme si lumina nu trece la fel prin noi. Uite, de exemplu, acum, prin mine trece o raza de ploaie de afara si vezi ce prostii rezulta ? 🙂
    Timpul trebuie imblanzit, n-are rost sa-l oprim, ar fi dureros sa-l intidem si de elasticizare se ocupa el, daca il gadili pe unde trebuie, sa se relaxeze 🙂
    Ai copt bine urarea, la foc potrivit, daca s-au aliniat ceva astre din intamplare in acel moment, existenta mea va fi atat de fierbinte incat n-o sa mai pot calca pe ea decat dupa un curs intensiv de yoga pentru desculti in parc. 🙂
    Si pentru ca in dimineata asta n-am putut opri timpul cat am scris, si el a curs mai repede, scotand limba ceasului la mine, un troc inechitabil pentru melodia ta (doua melodii) si o intoarcere la binefacerile muncii pentru mine 🙂
    Pink Floyd: Time
    http://www.youtube.com/watch?v=MYiahoYfPGk
    Prima lectie 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=r_beum3_P3Q&feature=related
    http://www.youtube.com/watch?v=MYiahoYfPGk

    Ana-Bell 23 noiembrie 2010 11:14 Răspunde
  • Simone, buna dimineata 🙂 N-am uitat regula celor (sub) 3 linkuri (din nou 🙂 ) , am dat un paste in plus, din greseala; e posibil, insa, sa am nevoie de ceva „moderation”, m-am intins pe o pagina intreaga. Ar trebui sa dezvolt o regula proprie: regula celor 3 randuri („maxim, am spus” 🙂 )

    Ana-Bell 23 noiembrie 2010 11:17 Răspunde
  • A, si eu ma joc cu cuvintele. Ba chiar am patalama de lexicopat deci ar trebui sa am de-a face cu amica ta pisicoloaga 🙂
    Ma joc sotron, 9 caramizi sau mai degraba Popa Prostu’ pana dau cu oistea-n gardul vecinilor 🙂
    Îti multumesc pt lectii si cantece !
    PS : Chestia cu „opriti timpul” era doar o maimutareala dupa cine stii 🙂
    Cand o iei pe scurtaturi, n-ai timp de lungituri 🙂

    Thomas Man 23 noiembrie 2010 16:38 Răspunde
  • „un poet care ne-a lasat cele mai uluitoare versuri, cele mai spectaculoase pasiuni, cei mai din-dragoste-nascuti copii” – sa fim seriosi! Chiar uitam atat de usor tot ce a fost AP ?

    Elena 23 noiembrie 2010 17:25 Răspunde
  • TM, daca ai patalama nu te mai joci, supraveghezi jocurile altora cu ochiul critic al antrenorului si aplici reguli precum arbitrul, preluand uneori mingea in teren (cand jucatorii parca s-au tampit de atata sters iarba cu talpile pantofilor sport sau se cred reincarnarea lui Maradona dinainte de alcool) ca sa mai dai cate o lectie, un gol, o bara doar pentru ca poti si stii unghiul… 😀 Nu te vad jucand nimic terminat in „prostul”, dar eu nu ma uit in oglinda in care te vezi tu, raza mea matura la unghi ingust, ca orizontul, uneori. Chiar si asa, vad mai mult decat pot pricepe 🙂
    Unii vecini se bucura sa le mai scuturi gardul de atata praf si autosuficienta. Decat sa-i lasi de caruta…
    Eu iti multumesc pentru ca nu te-ai transformat in Georgel, Ionica, Nicusor… Si pentru muzica, am descoperit aici combinatii de sunete memorabile, de care nu m-as fi impiedicat cu asa efecte durabile pe maidanul cotidianului gri-soricel.
    Chestia cu opriti timpul ar fi cea mai geniala maimutareala in mana unui fizician. As da oricand cu oistea in gardul lui, poate s-ar lipi si de mine o secunda eterna, de preferat una frumoasa, nu-mi doresc o eternitate de ascultat manele, de exemplu.
    Cu ultima replica m-ai lasat pe tusa, ca n-am priceput.
    Si-am fost tentata sa nu-ti raspund, poate subiectul e incheiat, dar mie trebuie sa imi spui „The end” ca sa pricep ca urmeaza distributia, luminile… Ma bucur ca am reusit sa scriu maxim 3 randuri (am aliniat 3 monitoare, rezulta exact 3 randuri…) 🙂

    Ana-Bell 23 noiembrie 2010 18:02 Răspunde
  • AcZ, ultima replica nu era decat o tampenie asumata. Un joc ieftin, oximo(no)ristic si catacrezal (de la catacreza 🙂 )
    O sa facem schimb de flori : pricepi mai mult decat vezi si scrii ca un Master Cheef. Asta ca s-o scurtez (vezi problema temporala 🙁 ). Îti multumesc pt fondante, au fost delicioase, m-am lins pe egou, te rog sa servesti indienele mele cu frisca batuta de mine personal in malaxorul de vorbe.
    Patalamaua mea nu-mi da niciun drept, nici macar cel de a eschiva loviturile 🙂
    Pt ca m-ai încurajat, bag mana-n focul muzical si recidivez :
    De dragoste si de inima bleu, doua voci de descoperit :
    IMANY – YOU WILL NEVER KNOW
    http://www.youtube.com/watch?v=1sZu8ezBw9c
    James Vincent McMorrow – If I had a Boat
    http://www.youtube.com/watch?v=e2XPDP6KkkE&feature=related

    Thomas Man 23 noiembrie 2010 20:35 Răspunde
  • TM 🙂

    Cat despre timp, nu-mi spune „mi-a trecut”
    De-ar fi trecut, cred ca l-as fi vazut
    Cu vorbele ma tin de geamandura
    Din timp nu scap nimic, nicio frantura
    Al tau are, cu siguranta, vreo hartie
    Sa dovedeasca cine e, dar mie
    Nu foile imi spun cum te numesti
    Nici mantia sub care te pitesti
    De fapt nu vreau sa stiu nimic de tine
    Decat de rau, mai bine cred de bine
    Sub masca daca tu te regasesti
    Credea-voi ca exact acela esti.

    Nu da acum cu oistea in gard
    In mine nimeri-vei, din hazard 🙂

    Ghinion: ca iar am bagat nasul in borcanul cu versuri. Noroc: sunt aproape singura in camara si, oricum , la un moment dat borcanul se va termina 🙂

    Dupa cum vezi, scriu acum cele 3 randuri pe verticala, orice scuza e buna 🙂 Cat despre muzica, eu n-am glumit, n-as putea trai fara muzica (muzica ar supravietui, totusi, fara mine 😀 ) si am acum o colectie noua, de pe blog, cele mai multe de la tine, mai trimite-mi daca te lasa stii tu cine 🙂 Dintre cele cu care imi legan creierul mic in timpii liberi dintre timpii ocupati:
    http://www.youtube.com/watch?v=i8as5Ic_3QI
    si
    http://www.youtube.com/watch?v=gGdGFtwCNBE
    (am mai postat-o la un moment dat, dar poate nu te-ai uitat)
    PS O bila de fantoma alba pentru faptul ca muzicile tale imi sunt/erau necunoscute.

    Ana-Bell 24 noiembrie 2010 14:30 Răspunde
  • Buna dimineata, Simone, sper ca suntem numai noi doua in subsolul paginii, aici, acum 🙂 Aseara, neavand ceva mai bun/inteligent/util de facut cu un sfert de ora care-mi ramasese de la micul dejun, rumegam un neuron pe care tocmai il regurgitasem dintr-unul din cele 4 stomacuri. Inmuiat fiind de sucul negastric dintre premolari si molari, neuronul meu a avut o neasteptata tresarire de luciditate, pe care eu am apucat-o urgent cu maselele, inainte s-o ia la vale, dupa farama de minte care tocmai aluneca in stomac. Si mi-am dat seama ca ma dau cu barca pe un lac pe care tocmai a avut loc un eveniment trist, iar eu stau pe marginea barcii si bat apa (in piua), cu zgomot nepotrivit locului, timpului… Te rog sa ma ierti ca am folosit aceasta postare si pentru muzici si poezele, nu doar pentru o discutie serioasa, cum se cadea. In mod normal, asa ceva e impardonabil, insa eu cred ca tu n-ai sa te superi si mai sper si ca aceia care au mai trecut pe aici n-au zis in gand (ca vad ca nimeni n-a scris asa ceva): „hei, ia-ti bagajul de vorbe de pe acest peron, pe aici nu trece trenuletul pentru copii, e un tren serios, care poarta in el istorie”. Iti multumesc, deci, ca ma rabzi si am sa ma straduiesc sa scriu adecvat locului si momentului, chiar daca asta ar insemna (dupa cum ti-ai dat seama) un mare efort din partea mea, efortul de a lua lucrurile in serios. Stau cu ultimul Tango pe birou si n-apuc sa il citesc, desi l-am luat de cum a aparut. Insa azi o sa imi las jucariile si prostiile inainte de „submit” si o sa va citesc cu drag pe voi, revista-carte-de-iubit-limba-romana-si-litera-ca-magie 🙂

    Ana-Bell 25 noiembrie 2010 10:15 Răspunde
  • AB,
    Multam de/pt versuri, covrigoase si învarticoase 🙂
    Nu-ti fa griji, ai busola bun simtului reglata de bijutierii reginei.
    Ti-am trimis bile albe pe partia cealalta.

    Thomas Man 25 noiembrie 2010 12:52 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title