Fotografia unui cap nefericit

Probabil va imaginati ca fotografia din crestetul blogului meu e veche si dezgalbejita prin Photoshop. O sa va mire, dar e savirsita in vara lui 2007. Nevenindu-mi sa cred ca am iesit asa comestibil in acest cadru, m-am lacomit s-o folosesc pretutindeni (linga articolele din Tango, pe carti, pe blog etc), fiindca imi place; si alta de calibrul asta nu mai pup prea curind. De la an la an, am nevoie de soft-uri din ce in ce mai diabolice, care sa-mi ajusteze mutra in timp util.

Ii sint datoare prietenei mele Vali Dia, art director de succes in Toronto, pentru aceasta imagine. Ea este si artist fotograf – premiata in repetate rinduri in America si Canada. Intr-o dupa-amiaza, pe cind experimenta cadre si lumini, eu ma plantasem in vizita la ei, in apartamentul unde locuieste impreuna cu Costi Gurgu (sotul ei, la rindul sau scriitor si art director renumit). Vali m-a fotografiat aproape cu forta, cautind sa-si apere urechile pe care i le infundam cu proteste.  

Imi aduc aminte ca era o dupa-amiaza caniculara, in care Vali si Costi ma rabdau elegant sa le povestesc eu ce nefericita eram in dragoste – quelle surprise… Mi se intimplase nu stiu ce, ma pregateam sa ma despart de omul pe care il iubesc, iar bunii mei prieteni incercau sa-mi demonstreze, verbal si prin desene cu pixul pe o foaie, ca Pamintul va continua sa se invirteasca si dupa ce imi iau bagajul si ma mut singura. Dadeam sa-i cred, cu toate ca eu nu de grija Pamintului lesinam in acele zile pline de colici sufletesti memorabile.

Mi-au stat alaturi, m-au invatat de bine si m-au plimbat pe malul Lacului Ontario, mi-au povestit si m-au cocolosit. Si mi-au facut cea mai frumoasa fotografie din cite am – pe care o vedeti aici, pe blog. Si le multumesc pentru chipul meu si pentru cuvintele lor de-atunci.

Nu m-am mai despartit de iubitul meu, intre timp am inceput sa practicam o sanatoasa, extazianta tergiversare. Adica am deschis un dosar frumos al asteptarilor, dilemelor si ipotezelor, nu spunem da, nu spunem nu, ne leganam intr-un hamac pe care-l declaram provizoriu, dar care se balanseaza fara a fi afectat de vreo forta de frecare, ci mai degraba in chip de perpetuum mobile.

Nu stim catre ce naiba mergem, dar ne place sa mergem alaturi, privind mai degraba unul spre celalalt decit inainte. Probabil ca vom sfirsi dind cu capetele de ceva tencuit. Pentru ca momentan nu ne place sa ne uitam pe unde mergem, habar n-avem ce facem cu vietile noastre, deci tragem de timp. Parca nicicind nu mi-a placut mai mult sa ma complac intr-o situatie incerta. O traduc prin libertate.

Need to buy essay or buy research paper? EssaysReasy essay writers. Essays-R -Easy. Academic custom essay writing service. Essays, courseworks admissions essay writing