Voiam sa stiti ca n-am plecat si nu s-a ravasit nimic, decit temporar, cum v-a spus si Alice… Se schimba serverul si sunt niste seisme inevitabile, dar se va remedia curind… Banuiesc totusi ca se pot pune comentarii si discutia poate scapara oricum! Fetelor si muschetarilor, va datorez buna mea dispozitie, energia mea, precum si multe revelatii care m-au salvat. Va astept – si revin la rindul meu, dupa ce-mi fac temele – fiindca daca ma prinde Alice pe blog, cind eu nu mi-am terminat articolele pentru Tango, imi ia cheia si-mi schimba parola.
Categorii:
Uncategorized
” Un cuvant cantareste un miligram si alt cuvant poate cantari greutatea muntelui rasturnat din temelia lui.
Cuvinte-fulgi, cuvinte-aer, cuvinte-metal…
Intr-un cuvant se face ziua si alte cuvinte amurgesc.Cuvintele scapara ca pietrele sau sint moi ca melcii, te asalteaza ca viespile sau te linistesc ca racoarea…”
T. Arghezi- Scrisoare cu tibisir
Buna dimineata, draga Simona! Mi-a fost tare, tare dor! De tine si de toti cei dragi de pe aici! Blogul asta da intr-adevar dependenta! Si n-am de gand sa ma vindec, refuz sa fac vreun tratament! Am sa las aici cuvintele mele! Sa le intampine pe-ale voastre! Cafea, ceai, prajiturele, ghimbir, inimi ranite, suflete ratacite, oameni speciali, zambete curate, muzica dar mai ales dialog… V-astept cu dragul prieteniei!
Simona, multumesc! Abia acum am cumparat „Codul nebunelor maniere”! Pierd autobuze, ma da lumea afara din incaperi unde rasul meu, deloc suav, se aude in cascade, cunoscutii susotesc cu priviri banuitoare , intrebandu-se daca nu cumva mi-am pierdut mintile! Ei, da, sint nebuna dupa tine!:))))
Simona, nu ne poate rataci nimeni si nimic.
Ieri am gasit o alta cale de a ne intalni. Si m-am simtit minunat, caci am avut ocazia sa vorbesc la telefon( datorita severelor, sa traiasaca!) cu o fata minunata,. Este Aimee! A fost o onoare pentru mine sa o cunosc si trebuie sa stiti ca am vorbit de parca ne-am fi cunoscut de multi ani ,frumosi…
Asa ca, dragi severe, nimic nu este intamplator!
mda…eu am crezut pt o clipa ca suntem in twilight zone. ce bine ca nu! revin. va imbratisez.
Aimee sarut mainile si multumim; stiu ca in spatele unei „imagini” sunt multi anonimi care muncesc si tremura si traiesc mai mult pt ca nu dorm noptile. Poate iti amintesti, am mai salutat si am multumit echipei sau persoanei care se ocupa de tehnica IT, o fac si acum cu multa recunostiinta si ales respect.
Unde ramasesem? 🙂
Draga Valin,
Sa stii ,ca nu mie ,trebuie sa-mi multumesti…Eu nu am nici o treaba cu IT:)Banuiesc ca s-a creat o confuzie de la ceea ce a scris Me.
Ii multumesc frumos pt cuvinte si ca a reusit sa-mi faca seara mai frumoasa!Noi ne-am auzit la telefon…
Oricum, tu esti mereu atent cu noi si dragut.Sa stii ca nu am uitat ,luna martie, atunci cand tu ai reusit sa tii minte ,fiecare baba., si sa faci ca fiecare zi,din cele 8 sa fie speciala! Noi sa ne simtim speciale…
Eu , trebuie sa iti multumesc, ca esti un om minunat si sensibil!
Astazi , a fost ziua lui Carmen Sofianu….
Ii urez si aici un calduros ”La multi ani, …sa fii sanatoasa si iubita!
O seara frumoasa tuturor…
Ramasesem, la cum se impart sarcinile in cuplu..cum sunt crescuti copiii, baietii de mame…
Si,in seara cu pricina iti raspundeam..tie …:)parerea mea…dar acum nu stiu daca mai are rost..
draga Simona,
lasa.ma sa.ti spun DRAGA………scrii atat de frumos si real………am plans,am ras,m.am regasit in cuvintele tale atat de bine!ne cunoastem oare?avem trairi identice?MARE MISTER……..
MI.AS DORI SA SCRII SI DESPRE MOMENTUL CAND O FEMEIE SE SIMTE GRI SI MA INTELEGI PERFECT CE VREAU SA SPUN.
AI GRIJA DE TINE
PS. MA MIR CE CURAJ AM AVUT SA.TI SCRIU!DAR, NU M.AM PUTUT ABTINE
MULTUMESC PT TOATE CUVINTELE FRUMOASE SCRISE SI MAI ALES PT FAPTUL CA ESTI ATAT DE SINCERA
Carmen, la multi ani! Pentru tine, din toata inima!
http://www.youtube.com/watch?v=ZQJh-oU0M9Y
Meninne, Mi, Aimee, Valin, Mirel, bine v-am regasit!
http://www.youtube.com/watch?v=i6N0sNMKFO4
bine v-am regasit si eu dragii mei…
corina daca ai stii ce bucurii am din cauza cantecului dedicat mie „din gresala” 🙂 l-am dat mai departe…si imi canta sufletul, ochii…multumesc inca o data.
la multi ani CARMENs!
mi-a fost dor de voi…cum sa traiasca un om fara piticii lui de pe creier?
CORINA…draga mea draga…sa nu te opresti niciodata sa ne faci dedicatii…multumesc…ahhhhhhhh! ce fain….
seara buna va zic si eu.
si daca tot am reusit, cu oarece soricarii, sa intru pe blog dupa n-spe zile de tacere, iaca ce va intreb: de ce dumnezeu unii oameni se imbraca de parca n-ar avea oglinzi acasa?
cum stiti deja, privesc lumea printre gene. ador sa privesc oamenii.
deunazi, am vazut o pereche de tineri care nu stiu daca se harjoneau sau chiar se certau, nu am mai apucat sa ascult si dialogul pentru ca vestimentatia ei m-a bulversat.
una pereche slapi, numai buni cand speli curtea cu furtunul, in care indesase niste picioruse ca de purcelus de lapte, cu o pedichiura de pe vremea cand nu incoltise iarba.
ceva mai sus, trei volane ciocolatii incropeau o fusta de vreo maxim 30 cm care se zbateau dureros sa acopere niste colacei generosi, dezvelind insa niste coapse rubensiene si putin mai sus, dupa pauze cu vedere larga spre colaceii amintiti, una bucata maieu tetra de culoare incerta spre negru.
da, recunosc, avea un bust generos, dar cine mai avea ochi pentru el, cu exceptia adoratului coleg de interjectii matinale?
si imi repet mie, aceeasi intrebare: oare numai mama vitrega a albei ca zapada stia sa priveasca in oglinda?
Cum sunt crescuti baietii de mame? Prost!
Iar eu ma intreb: Cum asa? Mamele alea, care cand erau tinere, stiau exact cum ar dori sa fie tratate, cand isi cresc baietii, ii cresc prost!
Pisico! Cum ai fi vrut tu sa se imbrace amarata aia? 🙂
Mirel, sint mama de baieti! Mi-am luat hapurile, te ascult!:))) Sint numa’ ochi si urechi! Mi-am luat un carnetel, un creion si sint gata sa iau notite!
Intre timp, mai pun o melodie! Mennine, ma bucur ca-ti plac cantarile mele!
http://www.youtube.com/watch?v=U81wlyxX_xs&feature=related
Hm! Parca as detine eu vreun adevar! Probabil in inconstientul feminin coexista doua mituri: cel ce-i mana adolescenta premaritala, altul conditia de mama. Primul de extractie ideala, pur romantica. Al doilea egoist, menit sa-i asigure puiului o cat mai confortabila supravietuire.
imi plac CORINA mult de tot, sarut mana…ma ung pe inima…si pe codita 🙂
uite ce am primit…in urma unei cantari de ale tale pe care am dat-o mai departe…
I met with a deep purple velvet sky and told her how beautiful and worthy she was. The jewels she showed me gave me dreams. Her foreverness humbled me. She always opens the case of miracles for me in a quiet but profound way.
In baza celui de-al doilea, educa loaza cum o educa. Sunt la varsta la care diafanele domnisoare din tineretea mea, sunt mame de baieti la varsta insuratorii. Mi se vaieta si nu-mi vine sa cred…Sunt altele! Iar fii, niste putori care le speculeaza veros. Unele m-au rugat sa le gasesc slujbe. Le gaseam si ele, mamele sa vaietau ca le-am oferit tolomacilor ceva prea greu si solicitant.
Mirel, ai dreptate dar nu ma pot abtine sa nu-ti dedic asta!:)))
http://www.youtube.com/watch?v=_ziBJ1L1MhM&feature=related
Inteleg exact ce vrei sa spui, da` mie nici cand eram copil nu-mi placeau productiile romanesti de gen. Si cu ce nu-ti place, e greu sa te identifici. Dar, cum am zis, inteleg! 🙂
Te sarut Carmen…De o suta de ori La Multi Ani!
Lasand gluma la o parte, crede-ma ca intr-adevar iti dau dreptate! In jurul meu misuna multe exemplare marca „loaza”, tinute pe brate, in brate, duse in spate si asa mai departe, de femei! E greu sa-i „starpesti” mai ales ca au aliati puternici chiar in randul femeilor! Daca tie iti sint dragi ca ” sarea-n bucate” , imagineaza-ti ce-i iubesc eu! Tolomaci? Esti bland…Din naparci, nevertebrate si bivoli nu-i mai scot! Adevarate molii in varful ghemului! Partea proasta e ca, spre deosebire de altii, eu ma lovesc de ei zilnic!Si , vreau, nu vreau, trebuie sa-i suport! Cand vin acasa, dau militaria jos din pod si fac instructie cu baietii mei de le merg fulgii! Mama denaturata ce sint! Mastera cu chip de om!:))) Adevarul e ca mi-e teama ca ar putea uita lucrurile bune, pe care i-am invatat!
Mi-e teama ca nu vor fi suficienti de puternici , pentru a-si pastra si sustine principiile de viata , in lumea in care traim! Mi-e teama, de multe mi-e teama dar… Gata, ma opresc, m-a cam luat valul…
Noapte buna, dragii mei! Un gand bun mamelor de baieti!
Noapte buna…
Meninne, la tine inca e zi…Iti las cateva fragmente dintr-o carte draga mie!
„Sufletul meu este o orchestra ascunsa; nu stiu ce instrumente, corzi si harpe, tobe si timbale, suiera si scartaie in mine. Ma cunosc numai ca simfonie.”
” A fi constient cat de inconstienta e viata, iata cel mai vechi impozit pus pe inteligenta.”
” Fiecare chip, pana si cel al unei persoane intalnita ieri, este azi diferit, fiindca astazi nu este ieri. Fiecare zi este ziua care exista astazi, iar o alta identica nu a existat nicicand pe aceasta lume. Numai in sufletele noastre gasim identitatea- identitate care se simte,chiar daca fals, pe ea insasi- prin care toate se aseamana intre ele si totul se simplifica. Lumea inseamna lucruri separate si opriri diferite; insa daca suntem miopi, lumea e o ceata insuficienta si continua.”
” Un inexplicabil exces de disperare absurda, o durere sfasietoare, atat de orfana, atat de metafizic de a mea…”
„Eu exist fara sa o stiu si voi muri fara sa mi-o doresc. Sunt intervalul dintre ceea ce sunt si ceea ce nu sunt, intre ceea ce visez si ceea ce viata a facut din mine, media abstracta si carnala intre lucruri care nu inseamna nimic, fiind si eu insumi nimic.”
Fernando Pessoa- Cartea nelinistirii
multumesc corina…frumoasa nelinistea ta 🙂 a mea e la fel!
Va sarut, multumindu.va pentru urari.
In timp ce voi imi trimiteati ganduri bune, mie imi era bine. Aseara.
Imi este bine. Acum.
Zi buna la toti!
Revin.
Carmen Sofianu, sarut mainile, la multi ani si sa ai parte de tot ce ai nevoie si tot ce iti doresti, iti astern tie in primul rind Sting….si tuturor desigur.
Sting – Fields of gold
http://www.youtube.com/watch?v=UppX6vP3c4g&feature=fvst
Anca G, sarut mainile, zilele trecute am dorit sa-ti scriu, nu am uitat de tine.
Aimee, sarut mainile, scuza-ma te rog pentru confuzie, iti multumesc insa imi darui prea mult si nu merit.
Simona, sarut mainile, cu permisiunea ta iti spun
” Noi de-aicea nu plecam,
……………………………..”
Buna seara, oameni buni!
Buna seara, Valin! Nici eu nu plec! Raman aici!
Un film pe care l-as revedea, cu drag si cu lacrimi in ochi…
http://www.youtube.com/watch?v=Qfc4NPNMFro&feature=related
Si o melodie pe care as asculta-o la infinit…
http://www.youtube.com/watch?v=GHI3b7WWDJs
http://www.youtube.com/watch?v=YbJqswLi3uE
oh dragi mei…sunt rupta de oboseala, nu stiu daca fac atat de multe chestii (cu toate ca nu stau pana la 8 seara) sa fiu atat de obosita…dar sunt rupta…decand a inceput scoala aici parca viata merge cu 120/h 🙂
imi e dor de voi…vad ca oricum e pace pe aici, corina si valin ce ne mai rasfata. sa aveti un weekend minunat. va pup pe toti simona, pisica, mi, blanca, ancag, ema, all blacks, corina, carmens, aimee, valin, mirel si adishor (unde esti dragule? sa nu imi spui ca ne-ai parasit) si va salut pe toti cei care decat citesc…indrazniti sa si vorbiti deagilor, cu cat mai multi pitici cu atat mai bine.
meninne, ca de obicei…
http://www.youtube.com/watch?v=0Gfi5c8Fqr0&feature=related
multumesc corina…pe asta il tin pentru mine nu il dau mai departe 🙂 te pup, sa ai o noapte buna…cu toate ca nu mai am nimic de facut nu pot sta cu voi…tre sa merg sa il iau pe mr. ex de la aeroport…i-am urlat in telefon ca ar fi bine sa vina sa isi vada copii mai des…deocamdata pare sa fi inteles mesajul…sper sa ii ramana imprimat pe creier.
Noapte buna!
http://www.youtube.com/watch?v=PXAlznKcJvA&feature=related
Buna dimineata!
Multumesc Valin. Multumesc la toti.
Cred ca restul lumii nu poate intra pe blog. Si eu am momente cand sunt blocata. Acum, de acasa nu am reusit sa intru.
Aici, la job, da.
Va sarut cu drag. Eu am o zi plina cu mirese.
Aseara am revazut pentru a nu stiu cata oara „Parfum de femeie”. A fost cadoul copiilor de ziua mea, alaturi de „Pacientul englez” si Glenn Miller …Cel mai cel…cadou…
Zi frumoasa la toata lumea!
Am facut cafeaua. Sa aveti pofta!
Sa va insoteasca la cafea!
http://www.youtube.com/watch?v=RAMPz1qUeck
Enigma – Return to ….
http://www.youtube.com/watch?v=9_ALElMLpRA
Ziua buna, dragii mei!
Dupa cum vad, e liniste si pace!Eu am ramas aici!Asa cum am promis!
„De veghe in lanul de secara”!:D
Va las doua melodii, sa va intampine cu drag, atunci cand veti reveni!
http://www.youtube.com/watch?v=kvOuGB3M7Qc
http://www.youtube.com/watch?v=kvOuGB3M7Qc
Sint balbaita dar ma tratez!:)))
Al doilea cantec trebuia sa fie asta!
http://www.youtube.com/watch?v=aHa096VQ8FE
Bun gasit tuturor.
Mennine ,nu am parasit cauza.Am fost doar bulversat si de situatia asta ciudata cu „datul timpului inapoi” .
Imi declar si eu loialitatea fatza de blogul Simonei si fatza de voi. Unde e Mirel ,nu mai vad nimic de la el ?! Pisica e in concediu ,intr-o localitate din Ungaria cu nume foarte ciudat .Sa ii uram concediu placut si ghimbir in ceai !
O sa revin .
?
” Cum poti sa devii fluture?
Trebuie sa vrei atit de mult sa zbori, incit sa fii gata sa renunti de a mai fi omida! ”
http://www.youtube.com/watch?v=sqxbZq7d86Q&feature=related
” Arunca piatra de astazi
uita si dormi.Daca este lumina,
ai s-o zaresti miine,
inaintea zorilor, preschimbata in soare!”
J.R.Jimenez
http://www.youtube.com/watch?v=wasYNNfnfVE
” Si asa, te trezesti iubind un anotimp pina cind nu-l mai zaresti, iar el iti face semn in suflet, ca a trecut si pe-acolo si ca, probabil, te-a lasat mai bun, mai frumos, mai prietenos si chiar …nostalgic. Si-o cauti, din cind in cind, uneori inlaturi albul zapezii pentru a-i descoperi culorile putrezite de-acum, ca pe-o amintire pe care o chemi de cite ori ai nevoie de marturisiri. Caci toamna stie tot ce ai putut iubi de-a lungul unui anotimp intreg si ce rezerve ti-au mai ramas in hambarul sentimentelor. De aceea nicaieri nu este mai bogata ca-n sufletul poetului, caci, in afara ei, nici-un anotimp nu da voie galbenului sa fie atit de galben, rosului sa fie atit de rosu si culorilor sa urce in pom si sa coboare cind vor, cum vor si de ce vor. Nicaieri toamna…”
Elena Stefanescu-„Blesteme esentiale”
http://www.youtube.com/watch?v=wiaTrO3wAVY
sunt cu voi, sunt bine…va pup.
” Am dorit sa ma cunosc si, de asemenea, sa ma transform. Dupa ce mi-am luat propria masura, am vrut sa ma eliberez, sa ating un echilibru interior, sa gasesc raspunsuri la toate intrebarile, sa dezleg nodurile si sa readuc desenul confuz si fractionat la cateva linii simple. Doream sa ajung la o stare stabila, sa depasesc dezordinea emotionala a tineretii, jocurile intelectuale[…] sa inceteze temerile, superstitiile, incertitudinile si patimile trecatoare.Trebuiau eliminate aceste obsesii de care nu mai ai nici o sansa sa te eliberezi cand imbatranesti.”
Nina Berberova-„Sublinierea imi apartine”
http://www.youtube.com/watch?v=pncp172tzwo&feature=related
Unde sa fiu Adi? Mai vin, mai plec, mai scriu, mai nu merge, mai citesc, ma mai crucesc…Ca omu` si eu… 🙂
” Gesturile cele mai omenesti au intr-insele ceva socant ,senzational ,absurd,ne-am insusit mania reprimarilor si reprimam cu singe rece, cu cruzime,abaterile de la conventie din afara noastra si din noi insine.Retezam capetele cu dibacie si ne mai si mindrim cu stapinirea de sine,cu discretia si cu decenta,un sentiment nu izvoraste fara a parcurge sitele numeroase ale unui purgatoriu sever…Aceleasi exercitii de imblinzire repetate iar si iar de la nastere si pina la moarte,spre fericirea si nefericirea fiecaruia,pentru ca nu se cade si nu se poate!”
http://www.youtube.com/watch?v=qSGTu3rI38Q&feature=related
Pai ma bucur ca esti pe aproape, Mirel . Simona sigur e mandra cu oameni asa deosebiti ca tine ! Si nici noi ceilalti nu ne ferim sa te gratulam 🙂 🙂
verbul tau reflexiv ,e adevarat si il adopt
Buna seara! Adi, Mirel… Ati aparut , era si timpul, se asternuse o tacere nefireasca…Eu…Am tot „vorbit” de una singura…Mi-am pierdut un prieten…Nu, n-a murit, pur si simplu l-am pierdut…
In lupta cu timpul, n-am fost in stare sa obtin macar o remiza…Un dureros sah-mat…
Un film despre loialitate…Despre o altfel de prietenie…Dintre un om si un caine…
http://www.youtube.com/watch?v=P3s11acb7Z8&feature=related
Pai cum l-ai pierdut?
neatza…
… sunt singura….dureros de singura, nu am nici cu cine vorbi, asa ca va plictisesc pe voi.
Mirel, sunt mama de baiat si l-am crescut singura, dar sunt mandra de munca mea. Am avut grija ca apucaturile proaste pe care tatal lui le avea inoculate de la mama lui sa nu faca parte din educatia lui. E responsabil si ambitios, cum putini mai vezi acum.
Stiu si cazuri la care te-ai referit, dar nu numai mamele gresesc.
Buna dimineata, Alexandra! Cine a zis ca nu exista mame care isi cresc bine copii? Il inveti (spre exemplu), sa nu vorbeasca rau despre un fost partener de viata, pentru ca astfel vorbeste rau despre el insusi si poate, mai grav, vorbeste rau despre cineva care nu se poate apara?
Nu. Categoric,nu. Daca lucrurile nu au mers bine, ce rost are sa-l ponegresti pe celalalt? Te incarci cu energie negativa si-ti faci tot tie rau in timp ce celalalt isi vede linistit de viata. Tatal lui a iesit definitiv din viata lui acum aproape 9 ani si nu-l vorbim nici unul de rau. Il evitam ca subiect pur si simplu.
Grozav! Daca pe acasa nu va incarcati negativ vorbindu-va fostul sot de rau, pe aici de ce o faceti? Imi permit sa va atrag atentia ca, daca ii faceti educatie copilului in functie de defectele tatalui („apucaturile proaste pe care tatal lui le avea inoculate de la mama lui”; n.a doi dintr-o lovitura) si nu in functie de valorile fundamentale ale umanitatii, sunteti pe un drum gresit zic eu.
Ce faceti daca la maturitate pustiul va descoperi ca are un tata misto? Se intampla des…
N-am mai scris demult aici, dar v-am citit consecvent…Pe unii va cunosc de demult , ne-am intalnit si-n alte case in care am ascultat si am impartasit povesti de viata si de moarte, pe altii va citesc mai de curand, incercand sa va potrivesc in minte conturul ochilor cu al sufletului…Imi sunteti dragi, si speciali, oameni alesi ai zilelor mele !
Simona mea draga, te port in gandul meu adesea, si-ti spun, ca n-am incetat sa „adun in contul deschis special pentru tine”, recunostinta si multumirea ce ti-o port, pentru tot ce ne esti, prin tot, ce, cu drag, ne oferi. Astept cu sufletul la gura sa te pot imbratisa la vremea intalnirii noastre, dintr-o zi!
va imbratisez pe toti, dintr-o duminica linistita scaldata de soare.
Daca era un tata misto tinea legatura cu fiul lui, nu trecea pe langa el si intorcea capul in alta parte. Eu vorbeam despre educatia proasta pe care i-a dat-o mama lui si ca am facut tot posibilul sa nu fac aceleasi greseli. Nu l-am vorbit de rau, dar probabil din cauza solidaritatii masculine, ai preferat sa-l aperi, fara sa fii atent ca nu l-am acuzat de nimic.
salutare oameni buni…
sa aveti pace…pe aici …vad ca e pace 🙂
Alexandra, nu doresc sa intru intr-o polemica. „Casa” Simonei” ma obliga la a fi parcimonios si excesiv de precaut cu argumentele pe care le pot produce. Fa cum te pricepi tu mai bine.
O sa-ti dezvalui insa un secret: exista oameni cu ratiuni ce transcend solidaritatile de orice fel. Aruncarea in derizoriu a acestor tipuri de rationamente pe considerente presupuse, e eronata si derizorie ea insasi.
Am comis-o: virgula intre subiect si predicat! Uite la ce duce concentrarea pe abtinere!
Nu am scris aici ca sa critic. Am pornit de la educatia baietilor si am ajuns sa discutam despre cine e bun si de ce sunt eu rea. Eu am vrut sa vorbesc despre un lucru real. Sincer, poti sa te superi din nou pe mine, dar eu vin dintr-o casa cu 4 fete si nu stiam cum trebuie crescuti baietii. M-am luat dupa exemple; ce e bine si ce erau. Timpul imi va arata daca am facut bine sa rau, dar deocamdata, nu e rau. Te-as fi inteles daca as fii inceput sa exemplific, dar am fost destul de vaga in exprimare.
Regret ca nu am fost inteleasa si ca am intrat in polemica cu tine.
Buna seara, oameni buni!
M-am intors! Mirel, mi-am pierdut prietenul „de bunavoie si nesilita de nimeni”!!! Sau, altfel spus, am renuntat la prietenia lui! Pentru ca am refuzat sa inteleg ca timpul lui este diferit de al meu!
Cele 24 de ore pe care le avem cu totii difera in continut, calitate, experiente, oameni si asa mai departe! Asta o stiu si o inteleg! Ce nu pot intelege, e cum poti pune mai presus de prietenie, o mie si una de chestii, din care scoti faima, bani, statut social! Daca esti prietenul meu, cand te sun si am disperata nevoie de tine, chiar si pt ceva ce ar putea parea o tampenie, lasi totul si vii! Pana si mireasa in fata altarului!:))) Stiu, suna prostesc, copilaresc, totul pare doar orgoliul ranit al unei persoane superficiale si mofturoase! Dar nu e asa! Prietenii mei stiu de ce!:))) Hmm, oare de aceea sint asa de putini la numar?
Sint asa de „ratacita printre cuvinte” pt ca nu am mai trecut prin asa ceva! Ca femeie, mama, sora, fiica, colega am avut experiente de tot felul, am avut parte de tradari, rataciri, lovituri, suferinte… Dar in prietenie niciodata n-am avut parte de dezamagiri! M-am luptat cu timpul, am vrut sa-l fur la cantar si am pierdut! Probabil ca undeva, intr-o alta dimensiune, cu o zi de 48 de ore , ar fi fost asa cum mi-as fi dorit sa fie!
Sau poate ca nu timpul a fost problema, poate ca am refuzat sa vad semnele, sa vad realitatea…
Nu traiesc o drama, sint doar trista si ma simt mizerabil…Atat!
N-o mai ascultasem de multa vreme…
http://www.youtube.com/watch?v=XvyMG0z0FZY&feature=fvst
Draga Alexandra, o sa fie bine! Ziua in care te vei bucura de roadele muncii tale, nu e departe! Dar vreau sa fii pregatita sufleteste pt orice! Stii, ceea ce-i invatam noi pe copiii nostri, poate fi total diferit de invatamintele altor parinti! Adevarul meu, nu este intotdeauna si adevarul altei persoane! Valorile mele pot fi la un pol diametral opus fata de valorile altui om!Baietii nostri , cand vor fi mari vor judeca drept, de asta sint sigura! Va depinde doar de ei sa se descurce, sa faca alegerile potrivite! Important e sa inteleaga ca sintem diferiti! Sa inteleaga si sa respecte asta!
Phil Collins – In the air tonight
http://www.youtube.com/watch?v=3vYsy4LvyX8&feature=related
Draga Corina, stiu ca v-a fii bine. Sunt mandra de ceea ce face fiul meu. I-am dat mana libera sa-si faca alegerile in viata si deocamdata sunt o mama mandra de fiul ei. Stiu ca o sa vina ziua judecatii;si eu si surorile mele ne-am judecat parintii si pe masura ce am inaintata in varsta am inceput sa percepem altfel alegerile pe care le-au facut in viata, deoarece si noi, la randul nostru a trebuit sa facem propiile alegeri. Singurul lucru de care imi pare rau, e ca parca s-a maturizat mai repede si la o varsta destul de frageda, aveam niste discutii si primeam niste raspunsuri care ma uluiau. Acum, are 16 ani si il las sa vina singur spre mine cand are nevoie pentru ca nu vrau un copil sufocat.
Noapte buna!
http://www.youtube.com/watch?v=R3FxJANoTOM&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=nfERMbhoBCM&feature=related
Va trezesc (din somn, dar si din blazari, si din disperari) cu un salt in gol, ca dinspre cer spre cascade.
multumesc simona…
ok…e official…bate vantul 🙂
„Prieten este inainte de toate cel care nu te judeca. Am spus, este acela care deschide usa sa pribeagului, cu cirja sa, cu bastonul sau lasat intr-un colt, si nu-i cere sa danseze pentru a-i judeca dansul. Iar daca pribeagul povesteste despre primavara de afara, prietenul este acela care primeste in el primavara. Iar daca povesteste despre grozavia foamei in satul de unde vine, rabda de foame impreuna cu el. Caci , ti-am spus, prietenul este acea parte a omului care deschide pentru tine o poarta pe care n-ar deschide-o, poate, niciodata altuia.
Si prietenul tau e adevarat si tot ceea ce spune e adevarat, si te iubeste, chiar daca, aiurea, te uraste. Iar prietenul pe care multumita cerului il intilnesc in templu, este acela care intoarce catre mine acelasi obraz ca si al meu, luminat de aceeasi credinta, caci atunci unitatea e facuta, chiar daca el e negustor, iar eu ostean, sau el gradinar, iar eu marinar in larg. In ciuda deosebirilor noastre, l-am gasit si sint prietenul lui. Si pot sa ramin tacut linga el, adica sa nu ma tem pentru gradinile mele launtrice si muntii mei, si vaile, si pustiurile mele, caci el nu le va calca niciodata.
Tu, prietenul meu, ceea ce primesti cu dragoste de la mine este ambasadorul imperiului meu launtric. Iar tu te porti bine cu el, il poftesti sa se aseze si-l asculti.”
„Citadela”- A. de Saint-Exupery
Tare as vrea sa-mi spuneti ca o sa fie bine, ca starea asta de rau sufletesc o sa treaca! Si tare mi-as dori sa va cred! Ati pierdut vreodata un prieten? Stiti cum e? Ce pustiu poate sa-ti lase in inima, in ganduri, in viata? Nu mai are importanta cine poarta vina unei rupturi, durerea e aceeasi…Mi-e amar…
Corina draga,
„Prieten este inainte de toate cel care nu te judeca”…
Atunci…nu.ti judeca prietenul si adu.l inapoi.
Iar Octavian Paler spunea ceva de genul ” Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten/ Oricum te va rani in cand in cand/ Iar tu trebuie sa.l ierti pentru asta”.
Supararile si rupturile nu sunt bune. Cere impacarea, draga Corina!
Daca cumva gresesc necunoscand amanunte, imi cer iertare.
Va sarut pe toti. Intru cu greu pe blog.
Ai citat din J.R.Jimenez. Superb…Scrii atat de frumos despre prietenie…Atunci…?
Corina si eu as vrea sa iti spun ca o sa treaca…adevarul e ca ceva „adevarat” nu trece niciodata, se transforma insa…si unde acum te poti uita in urma cu durere in ceva vreme o sa poti sa iti amintesti cu drag de anumite intamplari, chiar daca o sa simti un gol, golul lasat de prietenul „plecat”. eu nu sunt de accord ca trebuie sa tii de prieneni cu dintii…nimci nu este „permament” pe lumea asta…asa ca si prieteniile se nasc si mor ca si iubirea 🙂
nu sunt tocmai in stare sa vorbesc de prietenii acum, si eu ma simt „tradata” pentru ca pun totul intr-o prietenie (sa ne fie intels, stiu ca nu sunt perfecta si ca gresesc cu carul, singura scuza pe care o pot aduce este ca nu fac nimic rau cu intentie)… si e crunt atunci cand vezi ca nu primesti la fel. te pup Corina, te pup si pe tine CarmenS. va pup pe toti.
Da…grozav…ce zic (au zis) scriitori despre prietenie…Ce dracu prieteni or fi avut ei? Sa luam un exemplu: prietenia dinte Marques si Loosa a durat fix pana s-au luat la bataie din cauza unei muieri intr-un hall de cinematograf parca. Mai am exemple, livrez la cerere.
Citesc peste tot printre randuri: „Am pierdut un prieten pentru ca nu mi-a dat cat i-am dat!”. Curat prietenie! Ca si in cazul altei inalte trairi, iubirea: „I-am dat tot in dregoste, el(ea) nu mi-a dat nimic!”
Am citit pe undeva: „Cand imi intalnesc pe strada marea iubire, imi tremura si azi genunchii desi sunt maritata(n.m. cu altu`, nu cu marea iubire!) de multi ani”. Mai jos cateva posturi, aceeasi: „Ce grozav a fost cand m-am maritat, asa e cand iubesti (n.m. reproduc aproximativ)”. Am ras cu lacrimi!
Asa este, ii cheama Marquez si Llosa!
Mai vreau exemple ! Plizzz !!
Dimitrie Anghel-St. O Iosif…
Si astia s-au caftit ?
Nae Ionescu-Mihail Sebastian
Toparceanu a avut ,si el, rival de genul asta ?
Astia din prieteni care scriau si iscaleau impreuna, au ajuns la ura de moarte pentru o parasuta, Natalia Negru pe numele ei. Fata i-a terminat pe ambii…Ambii o iubeau, s-a maritat cu Iosif…a divortat…s-a maritat apoi cu Anghel…Anghel o impusca, se impusca si pe el…el moare…ea ii supravietuieste inca vreo 50 de ani…
daaaaa….pe bogdan duica…un tembel de istoric-critic literar, academician…de care azi nu mai stie nimeni
Dar uite Mirel ,gen de stire : „…O britanica din West Sussex ,care si-a injunghiat iubitul, dupa ce l-a prins cu o alta femeie, chiar prietena a celor doi, a decis sa accepte cererea in casatorie a victimei sale. ……”
Eu ajung sa fac fibrilatie ,cand aud cum se foloseste cuvantul asta de usor: „iubitul/iubita”
Pai ce tata-mare de iubire mai e si asta .
Eu as rescrie stirea cam asa :
„O britanica din… ,care si-a injunghiat fostul partener de trai si actualul element de ura si discordie din viatza ei, dupa ce l-a prins cu o alta femeie ( ea banuia tot timpul ca o traduce cu un barbat !) ,a decis sa accepte diagnosticul medicilor,in final si sa nu se mai opuna internarii intr-un centru medical ,pentru persoane agresive . ..”
Cred ca Toparceanu asta era tare mistocar si smecheras. Pacat ca nu se inventasera blogurile ,inca de pe vremurile alea
Nuuu doctore, trivializezi impardonabil, arunci lipsit de sensibilitate in desuet. Nu-ti dai seama ce scenariu de 7 Oscaruri ar iesi de aici. Cu plansete…cu suspine…cu priviri piezise reprobabile catre „mitocanu`” care nu „simte”…cu vaicareli complice prin mediile amicale…
Bineinteles ca aia sunt cazuri patologice toti trei!
Doctore, vrei film de dragoste de cazi pe jos? Fa rost de „Dragostea in vremea holerei” tata…Sa vezi cum o iubeste unu` pe una toata viata…asteapta…si ii cere mana in ziua in care aleia ii moare barbatul…si cand iubita trecuse bine de 70 de ani…Ca d`aia ii si zice „…in vremea holerei…”, unde holera are valoarea semantica de „epidemie inevitabil letala la scara si intindere istorica”
Toata chestia cu iubirile astea extraconjugale ,imi par OK si au doza lor de spectacol ,pana la faza in care trebuie sa recunoastem cu sinceritate ca ,indiferent de motive,scuze , gesturi , tot adulter se numeste
Da, doctore! Cat de charmant ar fi adulterul asta pre numele lui penal, este un mare pacat! Si nu intamplator a randuit Dumnezeu asa!
Dar oamenii nu sunt sinceri cu ei insisi ,Mirel . Ne mintim si amagim ca exista scuze ,circumstante atenuante. Eu cred ca nu !
Bun gasit tuturor. Va rog sa-mi ingaduiti participarea redusa pe blog in zilele trecute, am incercat sa tin pasul cu voi, insa probleme tehnice si osteneala accentuata, m-au tinut relativ departe de dialogul cu voi. Am obiceiul sa reiau si sa verific in timp, lucruri pe care le-am facut sau care ma intereseaza; am descoperit ca subiectul si comentariile de la ultima postare nu sunt afisate, si acestea, chiar ma intereseaza, mai ales pentru ca am descoperit ca am de raspuns unor persoane.
Va multumesc tuturor pentru binetze si va rog sa primiti scuzele mele, ca nu v-am raspuns la momentul acela.
All Blacks si Blanca, va sarut mainile, eram si eu atunci noaptea tirziu insa nu am intrat sa continuui acel dialog pentru ca am neglijat pur si simplu, va rog sa ma iertati.
Carmen Sofianu, sarut mainile, voi imparti mereu si acea ultima boaba de cafea, cu prieteni si cu straini, la bine si la greu, iti multumesc. Pentru ziua ta, cu ingaduinta pe care sper sa mi-o dai, iti recomand o vizita la Campina, la castelul Hasdeu.
Anca G, sarut mainile, cum mai sunteti ?
Corina, sarut mainile si iti multumesc.
Meninne, sarut mainile.
Aimee, sarut mainile si iti multumesc pentru destainuirea zilei de nastere.
Mi, sarut mainile.
Bun venit Mirel Curea.
Alexandra, sarut mainile si bun venit.
Monica, sarut mainile, esti doamna careia cu ceva timp in urma i-am dat singura mea lacrima a inimii ?
Iana, sarut mainile, te astept sa revii, am sa-ti raspund la intrebare, nu am uitat.
Spy ?
Rosanne ?
Adrian ?
Laetizia, sarut mainile, te asigur ca nu sunt suparat si te invit sa scrii, cu permisiunea ta, te invit chiar la dialog, sunt convins ca si tu ai multe sa spui.
Corina, sarut mainile. Foarte frumoasa introspecia ta despre prieteni si prietenie, nu mai putin valoroasa este si invatatura ta, despre modul si felul in care iti cresti copii, te apreciez f mult.
Alexandra, sarut mainile. Te felicit pentru ce realizezi cu fiul tau, eu am la fel ca orice parinte, impliniri sau nu in educatia fiicei mele, personal apreciez f mult faptul ca ai realizat ce ne spui.
Exista multa delicatetze si bun simt, in dedicatiile muzicale si recomandarile de film pe care le impartasitzi, mie imi produc multa emotie si va multumesc.
Dea Valma, sarut mainile, te asteptam sa vii cind poti, nu te-am uitat.
Ah Valin…ce calaver 🙂 Nu ma mir ca nimeni nu -s indoit ca Adishor sau Mirel sunt „baieti”…in timp de tine ne-am indoit toate. Multumesc in numele tuturor „fetelor”!
Buna diminata,
Am fost departe de voi cateva zile si iata ca, acum, la reintoarcere, parca ma gasesc pe mine, departe de mine….
Am fost in Bucovina.
Am botezat un copil asteptat de o femeie minunata, multi ani, pentru ca nu a vrut sa aduca pe lume copii decat atunci cand a fost sigura ca si-a intalnit omul iubit.S-au intalnit acum 2 ani( el, din America, ea din Bucovina) si in acest rastimp li s-au nascut doi copii. Sunt frumosi si fericiti. Mamica se intreaba, uneori:,, Mai traiesc eu sa fiu si bunica?” Sigur, va trai, ca stie sa traiasca!
Apoi am coborat la Botosani, unde am participat la botezul nepoatei noastre, de la fratele sotului meu. Socrii mei si-au trait cu plenitudine momentul ala de care prietena mea se teme sa nu-l mai apuce. Au conferit momentului importanta cuvenita, au facut totul ,,ca la carte”, s-au simtit fericiti, importanti si impliniti.
Si atunci mi-am amintit.
Mi-am amintit cum, la botezul primei lor nepoate, a fiicei mele, in urma cu 20 de ani, erau ingrijorati, revoltati, si se temeau ,,sa nu ne manance cainii”, pentru ca , intr-adevar, la vremea aceea sotul meu era intr-o scoala militara si numai eu munceam…Mi-am amintit cum nu au avut timp sa stea decat la o jumatate din ceremonial si cum, de-a lungul timpului, gaseau scuze pentru a evita multe intalniri cu nepoata lor.
Intotdeauna m-am gandit ca eu i-am suparat, pentru ca nu am fost bogata, nu traiam in Bucuresti, am amanat facultatea in favoarea unui serviciu…Insa, nici de data aceasta, in legatura cu mezinul familiei, lucrurile nu stau altfel.
Am botezat copilul unei mame de 43 de ani si am asistat la botezul unui copil ai carui parinti au 28 de ani. Una dintre mame se intreaba daca va trai ziua ziua cand va deveni bunica, cealalta, se gandeste ca ziua aceea este la ani lumina distanta…Cat despre bunici, acestia, cu cat sunt mai varstnici, cu atat snt mai fericiti.
Si atunci ma intreb: Cand suntem pregatiti sa fim bunici?
Scuze, v-am postat comentariul de 2 ori!
nu am vrut sa par mai convingatoare, dar sunt cam repezita…
Holograf – Fara ea
http://www.youtube.com/watch?v=QCgGA8H4sH0
Sa fiu vesel ori sa fiu trist pentru faptul ca apartenenta mea la „clanul baietilor” este limpede definita si nu sta sub semnul indoielii? A fi „cavaler” te plaseaza in zona sexului incert? Marii „cavaleri” „prinsi” de literatura erau cam androgini?
Buna dimineata, oameni buni!
Carmen , iti multumesc pentru cuvinte! As vrea sa pot trece peste tot si toate, as vrea sa inteleg mai mult, sa darui mai mult dar acum nu pot! Trebuie mai intai sa ma iert pe mine insami! Pentru neputinta, pentru slabiciuni…Pentru incapacitatea mea de a simti altfel viata…Si cand voi simti linistea, cand tot zbuciumul asta se va duce, poate voi vedea intr-o alta lumina lucrurile.
Meninne, sintem la fel, simtim la fel! Nu tin cu dintii de o prietenie, daca ar fi asa, nu s-ar mai numi prietenie!Prin asta se deosebesc adevaratele prietenii de celelalte…Prietenii adevarati se cauta, se gasesc, nu sint distante intre ei,poate doar geografice…Se inteleg , dincolo de cuvinte, gandesc la fel, simt la fel…Stiu asta, traiesc asta, nu vorbesc despre carti sau filme… Daca astept sa primesc la fel de mult cat dau? Nu stiu…Cred ca ma doare ingrozitor atunci cand sint cazuta la pamant, prabusita si am disperata nevoie de cuvinte calde, de o mangaiere, sau pur si simplu, de un zambet! Si nu primesc nimic din toate astea…Timpul…Nu avem timp…O mizerabila scuza…Pe care eu am renuntat s-o mai cred si s-o mai accept.
Valin, iti multumesc, cuvintele tale au venit ca un balsam peste ranile din sufletul meu! Ma bucur ca intelegi si ca ne asculti! Si mai ales ca te feresti sa ne judeci. Sintem oameni, sintem diferiti si tu ai inteles asta.Multumesc.
Adi si Mirel…Sinteti perfecti pentru lumea asta in care traim! Va adaptati vremurilor! Cuvintele voastre, ma duc cu gandul la o scena dintr-un film despre razboi, in care un ofiter german, extrem de sensibil, asculta muzica clasica, intr-o biblioteca, citea dintr-o carte despre oameni si destinele lor, bea un pahar de vin nobil…Facea toate astea dupa ce, cu o clipa inainte, trimisese spre camerele de gazare mii de semeni…Nu stiu de ce mi-a trecut prin fata ochilor acea scena…probabil pentru ca puneti la zid oameni care s-au adunat aici tocmai din nevoia de a comunica…De a spune ceea ce simt, ce le trece prin cap si prin inima, franturi de sentimente sau trairi…Lasand garda jos! Nu va judec, asa cum am mai spus, sintem diferiti! Doar ca uneori, mi-e greu sa va inteleg…Atat.
Si pentru ca tot vorbeam de iertare, Noica spunea ca ” raul din tine, din celalalt, din lume trebuie inteles si iertat”.
Mi, bine ai revenit!
Pentru toti, un gand bun si-o zi plina de soare!
Ema, sarut mainile. Nu am uitat aseara de tine, am dorit sa scriu mai mult si pentru ca la fel ca tie si mie imi este dor de tatal meu; am dorit sa-ti scriu mai mult insa, datorita unui incident banal un cactus a cazut si pentru a nu se rupe, l-am prins in palma; iar la ora aceea tirzie in timp ce imi scoteam tzepii din palma, ma intrebam daca m-am alterat atit de mult, incit instinctul meu de conservare nu mai functioneaza potrivit, voi reveni cu ce doream sa-ti scriu; pina atunci insa
Timpuri noi – Tata
http://www.youtube.com/watch?v=EuTKZQtTYgs
” Intoarce privirea dupa soare si toate umbrele iti vor cadea in spate”
„Jurnal” – Oana Pellea
O carte de citit cu inima!
„Last Chance Harvey ” , un film emotionant!
Si un cantec ce nu mai are nevoie de cuvinte…
http://www.youtube.com/watch?v=bGEoR1f5aRc
Meninne, sarut mainile. Eu iti multumesc pentru cele multe si nemasutate impartasite noua. Doream demult sa te intreb, cite ore de fus orar ne despart virtual ?
Corina ,poate ca ai dreptate,poate nu,habar n-am . Sincer va respectam si intelegem ,mult mai mult decat lasam sa se creada,pt ca altfel nu am participa in discutii.
Totusi trebuie sa insist sa precizez ca „holocaustul” despre care amintesti, nu are nimic malefic, ticalos, veninos ,in substratu-i . Noi suntem doar niste oameni altfel ,ce vrem mai mult de la semeni,precum profesorul ce „chinuie” elevul permanent cu lectiile,oameni ce polemizam cu scop constructiv.Vrei sa auzi numai laude ,lamentari si consolari ? Ok ,dar nu cred ca o iese nimic constructiv.
Desi trebuie rumegat tot ce spui tu,pt ca nimeni nu-i perfect, punandu-ne la zid (nu la gazare ) ,printr-o astfel de paralela injusta, te-ai metamorfozat (vezi cat de usor e !?) dintr-un Schiendler carismatic,intr-un Mengelle promitzator.
Va sarut.
Am avut vreme sa ascult melodiile postate. Va multumesc.
Corina, m.a impresionat videoclipul cu Akito, loialitate, prietenie…
Valin, intr.o zi voi ajunge la castelul Hasdeu. Stii cat de mult inseamna ca cineva sa se gandeasca la tine in felul asta?!…
Si totusi, ce ne.am face fara Adi si Mirel, atat de ancorati in realitate si care…din cand in cand ne mai dau cate un ghiont:” Hei voi visatorilor, treziti.va!…”
Te salut Meninne, Blanca,Mi, Simona…unde esti???, Aimee, Ancag, Alexandra, All Blacks…
Si pe tine Cami…cu dor…
Mirel, am vazut „Dragostea in vremea holerei”. De vreo trei ori…Imi da o stare de bine. Rad cu lacrimi, ca apoi sa plang la fel.
Zi cu spor si un dram de liniste!
Am crezut la modul cel mai onest ca un blog este un spatiu de tip Agora. Adica al opiniilor, polemicilor si ideilor saltarete, colorate si civilizat dar penetrant exprimate. Daca este un loc destinat doar gratularilor si dragalaseniilor, consacrat de propensiunile de tip „oracol” ale unor liceeni cu cosuri, spuneti-mi si mie. Fie voi reveni la rezervele mele anterioare fata de fenomenul „blog”, fie voi inlocui opiniile (imperfecte) din postarile mele, cu dulcegaria ipocrita, goala de continut si idee.
Daca ofiterul ala facea chestiile nobile pe care le facea, dupa ce trimitea la gazare nu oameni ci manelele si telenovelele sau altele din acelasi etaj, m-as cam identifica cu el!
Mireal…nu ma pot abtine sa nu iti raspund…ininate sa dau binete la restul lumi, ma mananca de 🙂 oricum oi intoarce-o matale, Valin este un cavaler…in timp ce tu si Aishor sunteti doar niste barbati bine, super bine as spune eu (caci dupa cum am hotarar deja aveti si altceva in cap…decat…oh, deja incep sa am imagini cu Laura andresan in cap si o sa vomit curand asa ca ma opres aici). In caz ca (si banui ca ai dreptate, adica nu banui…stiu) oamenii aia erau androgini…wau…cu atat mai bine. Crede-ma, un barbat care stie cum e sa fii femeie este de apreciat nu de lasat. te pup.
Mi …ma bucur ca ai revenit cu atata bucurie in suflet (si nu numai)…faptul ca simtim atatea ne spune ca suntem ALIVE! te pup draga mea, si ma bucur ca esti un pitic de pe creierul meu.
Corina nu ma mir (decand mi-ai trimis o bucatica din „la vita e bella”) ca simtim la fel tocmai de aceea nu am vrut sa te incurajez aiurea…cand ti-am scris a vorbit psihologul (ma rog…aproape) din mine…acum o sa vorbeasca omul din mine: o sa fii bine 🙂 …uite, pup eu buba si trece! offf de ar fi asa simplu ca si la copila mea de 5 ani…la ea daca pup totul trece…si la noi trece…dar lasa urme…o sa fie bine, esti bine. suntem cu tine. nu trece peste durere ca si cum nu ar fi, las-o sa se scurga ea din tine…noi suntem niste fiinte extraordinare (bilogogic si ..metafizic vorbind) suntem facuti sa purtam lumina…normal ca sunt multe greseli „genetice”…dar majoritatea sunt din cauza ca unii oameni nu au mai avut puterea sa lase lumina in ei. te strang in brate.
Valin…multumesc ca imi multumesti, nu era cazul. 7 ore dragule sunt virtual intre noi…intre mine si voi 🙂
CarmenS te salut si eu si ma bucur ca le iei apararea muschetarilor nostrii…nu i-a pus nimeni la zid…cred ca se simt ei cu musca pe caciula (acum deja vad un citat cu ora si ziua de la Mirel in care imi demonstreaza ca nu amdreptate 🙂 ) „baietii” astia sunt foarte bineveniti aici, sunt de treaba, sunt inteligenti, au suflet, lucru mare…dar mai uita si ei ca aici e un blog special…da, putem sa ne spunem „opiniile” ca doar de aia e blog…dar nu e orisice fel de blog…e blogul SIMONEI si din respect pentru ea trebuie sa fie un blog pacifist in care nimeni nu arunca cu piatra in oameni…da, putem arunca cu piatra in „obiceiurile” oamenilor, dar nu in ei.
Adisor…te salut mamica si pe tine, ce mai faci? ca eu as spune ca nu esti tocami matale…hm? imi joaca mie intuitia feste? sau esti doar obosit? salutari deagule. mai vorbim…azi e clar ca am limbarita…tre sa plec cateva ore la „servici” dar revin…sa va jucati frumos…te declar „comandat de detasament”!
Simona…multumesc. Atat iti spun…dar iti spun din toata inima, din toata mintea, din toate celulele! te pup
ema, pisica, blanca, all balcks, alexandra, ancag…si pe cine am mai uitat…va pup. am plecat! revin 🙂
Bine v-am regasit! Am petrecut un concediu de vis,am vazut locuri nestiute,am cunoscut oameni minunati,m-am odihnit! V-am dus dorul,iti multumesc Vadim pt gand!Imi cer scuze,inca nu comentez nimic,trebuie sa ma pun la curent,insa simt un suflu nou prin prezenta celor doi prieteni de blog Mirel Curea si Adi_simplu! Imi plac comentariile lor,aduc un aer proaspat,o ironie fina asa cum numai SIMONA face,sper ca vor continua!Va imbratisez si voi reveni! Un gand bun tuturor!
Ziua buna tuturor,
Corina
Prietenia pt fiecare persoana inseamna altceva..suntem diferiti si ca atare reactionam fiecare diferit in anumite situatii…momente ale vietii.Prietenii adevarati te critica cand este cazul, dar cel mai im portant sunt alaturi de tine la necazuri.Toti stim sa ne comportam la bine..foarte putini sunt cei care stiu sa fie alaturi la necaz…Uneori este nevoie doar de o vorba buna..
Nimeni pe lumea asta nu are dreptul de a judeca , de a da verdicte…Fiecare stie ce este in sufletul lui si daca poate trece peste anumite lucruri.
Cred ,ca aici, fiecare parare este binevenita, fiecare remarca, chiar daca este critica si spusa sub anumita forma.Este spusa intr-un mod original..si caracteristc..nu cred ca ar trebui sa deranjeze….
O zi minunata tuturor in continuare!
Meninne! Urasc sa ma repet, chiar daca o fac sub alta forma. Voi incerca sa reiau:
Faptul ca cineva este „cavaler”, nu poate fi decat spre lauda sa.
Dar… Prezentarea cavalerismului cuiva in antiteza nu cu lipsa de cavalerism a altcuiva ci cu apucatura acelui cuiva de a spune ce crede despre niste subiecte este absurda. Prin lipsa de logica consacrata de compararea merelor cu perele.
Pentru o si mai usoara intelegere: Persoana A zice foarte politicos persoanei B: „buna dimineata!”.
Persoana C zice foarte politicos persoanei D: „mie nu-mi plac portocalele(care pot placea persoanelor A,B si D)!”
Concluzia mai tuturor persoanelor mai putin C: A este cavaler, C nu este cavaler pentru ca nu-i place ce ne place noua. Nici A n-a zis ca i-ar placea dar a dat un seducator „buna dimineata”.
Ergo: nu-i damnabil sau nepolititcos sa nu-ti placa portocalele; este ridicol ca portocalele sau cei ce se cred portocale sa se supere.
Portocalele vor sa fie mintite cumva?
Daca invoc logica in casa spanzuratului, cer iertare!
Uite, am o idee! Daca de acum inainte voi avant-posta o cerere de voie gen: „as vrea sa zic si eu ce parere am in privinta portocalelor, se poate?” si unii dintre voi – observ bucuros ca nu toti – veti delibera si veti decide intr-un sens sau altul, va fi ok?
Doar pentru meninne: ca sa fie apreciat, pana unde trebuie sa mearga un barbat cu stiinta de a fi femeie? Un travesti odata pe luna e suficient?
InMemoriamOctavianPaler.pps (1296KB)
„Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.”
M.am gandit ca aveam nevoie toti sa ne amintim versurile…
Reta, sarut mainile, asteptam sa mai scrii dupa ce ai raspuns prin Celine Dion, nu te-am uitat, insa eu nu invoc decit arare ori; am vrut sa-ti scriu de dimineata, insa am ajuns abia acum sa o fac, toate cele bune iti doresc.
Toate gandurile mele bune pentru toti.
Am citit ce ati scis fiecare dintre voi si constat ca ideea de la care s-a ponit a degenerat intr-un conflict de pareri.
Corina esti un suflet plin de lumina. Imi pare foarte rau ca treci prin astfel de incercari, insa pot sa-ti spun ca toate experientele prin care treci in aceasta viata sunt niste lectii pe care ti le insusesti sau nu. Totul tine de cat de mult atasament pui intr-o relatie si cat de multa iubire acorzi relatiei respective. Aceste sentimente sunt foarte usor de confundat. Totul este spre binele tau. In orice situatie (oricat de grava ar parea) exista un bine. Nu trebuie sa depui eforturi sa descoperi acel bine. Mai devreme sau mai tarziu ti se va revela si-l vei intelege.
De asemenea imi place foarte mult modul de abordare al lui Mirel. Esti un om rational si profund in acelasi timp. Fiecare om detine adevarul personal. Fiecare om are dreptul sa-si exprime punctul de vedere, care trebuie respectat. Exemplu tau este foarte elocvent. In cazul persoanei care face afirmatia ca nu-i plac portocalele nu vad nimic in neregula. Daca cineva s-a suparat si nu-l considera cavaler , acestia au o problema nicidecum cel care a emis afirmatia. Cine detine adevarul absolut????? Vreau sa-l cunosc si eu.
Scuze pentru literele lipsa. Scriu repede la tastatura si nu urmaresc continutul.
ah mirel, ti-am zis ceva …in gand…dar daca erai in fata mea acum ti-as fi zis tare…ce ma iei tu pe mine cu logica? in lumea asta ne place sa credem ca lucrurile au o logica…e clar ca nu intelegi nimic din ceea ce spun si nu stiu de ce…caci din punctul meu de vedere vorbesc pe intelesul copiilor de gradinita! dar sincer asta nu e problema mea…vrei discutii si provocari care nu isi au locul aici…au mai fost oameni care au zis chestii de genul „da…voi aici va pupati unii pe alii in fund si la fel faceti si cu simona”…imi pare rau de ei, nu au inteles nimic…eu sunt prima care spune ca nu „crede” la fel ca altcineva…conteaza cum o spui…na, te fac „calaver” daca nu iti convine „muschetar”…ce puii mei, ma faci sa vorbesc urat fara motiv. te pup.
aimee te pup, recunosc am uitat de tine 🙂 ma scuzi, sunt aiurita rau.
bine ati venit d-na murgoci…unde ati mai fost inafara de venetia? dupa cum o sa vedeti (daca nu ati observat deja) si noi v-am dus dorul.
aaaa…si mirel draga…chiar daca am invatat la „scoala” ca femeile sunt de pe venus si barbatii sunt de pe marte…eu, personal numai la nervi si draci (adica arareori) zic ceva urat (urat de tot) despre barbati. pentru mine toti suntem o apa si_un pamant. nu suntem unii mai brezi decat altii…multi se cred (si femei si barbati) mai speciali…nu stiu ca sa zic „bravo lor” sau „problema lor”.
mirel cand e ultima data cant te-a tinut cineva in barate (fiica ta nu se pune) de-adevaratelea, cu iubire si acceptare? hm?
Menine, treaba cu ,,piticul e proverbiala, la mine in familie…copiii ma alinta asa, ( in telefoanele lor figurez ,,pupic -pitic)iar sotul meu spune exact asa cum spui si tu: ,,piticul de pe creier” …Imi place sa cred ca are legatura nu numai cu inaltimea mea( 1,60)…!! Te regasesc la fel de animata , cu toti ,,puii” aia… Si-mi place la nebunie, meninne, pt ca deseori mi se reproseaza si mie faptul ca pot sa-i inteleg bine doar pe copii. De…asa-s piticii!!!
Aimee, mi-ai adus atata bucurie cand m-ai sunat sa imi urezi ,,drum bun”! Multumesc, fata draga!
Mi-a fost dor sa va citesc!
Mi-a fost dor de blogul acesta, ,,al opiniilor,
Bine v-am regasit!
Suze, iar am comis-o!
Mirel, spuneam, mai sus, ca mi-a fost dor de acest blog, ,,al opiniilor, polemicilor si ideilor saltarete, colorate si civilizat dar penetrant exprimate”, asa cum, atat de realist, l-ai definit tu!
…pentru ca, aici
,,Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti”…
Si multumim, Sofianucarmen, ca ne-ai amintit!
Seara albastra!
da MI este un blog de opinii…si sincer nu stiu de ce unii nu simt asa :))))) tin sa iti spun ca acum mananc biscuiti in forma de animale…multi oameni confunda copilaria cu infantilaria…si eu ii inteleg foarte bine pe copii si imi place sa observ copiii…nu pentru ca sunt „inocenti” ci pentru ca sunt foarte aproape de cine sunt ei, ca identitati…apoi intervine viata, parintii, viata, societatea, viata…si ne tranformam de multe ori in monstrii…uitam cat de speciali suntem, cat de extraordinar este ca suntem in viata…ii inteleg si pe oamenii mari mi, de multe ori mai mult decat as vrea…pentru atunci cant intelegi nu ai dreptul sa te superi…si devine iritanta chestia asta. toti au „motive” sa se comporte intr-un fel sau altul…si atunci e „dreptul” lor sa raneasca in stanga si in dreapta (mirel stai linistit nu vb de tine, sincer, vb in general)…in fine. sa ne fie clar…viata asta e frumoasa…dar asta nu inseamna ca nu e RAHAT cu carul in ea…asta este, sa ne bucuram cat putem…multi oameni se impotmolesc in rahatisuri …na asta e…LIFE COMES AT YOU FAST!
MI va numesc pitici pentru ca daca nu ati fii mici mici mici ca marime nu mi-ati avea loc in cutia mea craniana micutza. insa toti sunteti mari la suflet…si va am si acolo. hm…mare suflet mai am eu..cata modestie, de la biscuiti cred ca mi se trage 🙂 (doamne ajuta de oamenii care il populeaza).
CARMENs multumesc mult…ca ne-ai reamintit.
Meninne, pofta dulce la biscuitzei!
Yummy!!!! Biscuitii aia in forma de animalutze ii rontaiam si eu pe-aici..si-mi amintesc ca imi era aproape mila sa devorez elefantzeii!!! Si animalutele alea sunt amestecate, stau la gloata, acolo, in punga, dinozaurii cu elefantii si ursuletii, pisicutele si catelusii…mai !!! si ce se inteleg ei acolo…! Dar ia arunca-i in viata! Sa vezi cum se sfasie de vii! Dar numai pentru a supravietui, nu de dragul luptei!
Au gust de copilarie, ii ador! Da, ai dreptate, ii ador pentru ca imi amintesc de mine, cea atat de ,,aproape de mine”, cum spui tu!
Dupa 4 zile cu sarmale, fripturi, ciorba de burta, ciuperci , tort si alte alea de mi-au anihilat saptamanile de cazna la sala de aerobic, cred ca biscuitii ar fi bineveniti!
Pupici de la pitici!
Buna seara, dragii mei!
Se pare ca am iscat ceva discutii pe blog! Simona, imi cer iertare, am vrut doar liniste si pace! Si pentru ca m-am simtit aici, pe blogul tau, ca acasa, mi-am lasat o parte din poveri, am incercat sa dezleg nodul sufletesc ce m-apasa…Nu-mi plac explicatiile , le urasc dar simt nevoia sa clarific lucrurile!!!
Am sa incep cu Mirel! Nici o clipa nu m-am gandit la dragalasenii, buburuze si texte gen „cum doreste Dan Spataru/ Cerbul de la festival/ Asa iti doresc eu tie/ Fericire-n ideal!” din amintitele oracole! Departe de mine acest gand! Fiecare e liber sa spuna ce gandeste dar, pt mine, e important cum o spune! Daca nu ai fi „ras cu lacrimi” de postarile citite si ai fi amintit doar de prieteniile dintre scriitori, totul era ok! Esti un tip citit, spui lucruri interesante, ai darul vorbitului si scrisului, jos palaria! E pacat sa nu impartasesti din ceea ce stii si altora, intr-o maniera mai blanda! Asta e ideea unei polemici, sa-l faci pe celalalt sa-si sustina punctul de vedere cu argumente iar atunci cand nu le are, sa le caute! Repet, nu trebuie nimeni pus la zid, pt ceea ce este, pt ceea ce simte! Daca mai spun o singura data ca „sintem diferiti”, ma impusc! Pana sa apuci s-o faci tu! Si inca ceva!Nu vorbim de cavalerism aici, nu are nici o legatura! Nu ai jignit pe nimeni, ai folosit doar cuvinte pe post de gloante! Si unii chiar pot muri „raniti din dragoste de viata”! Atat!
Adi, raman la ideea cu clonarea! Sa aiba parte cat mai multi de „dragalaseniile voastre”!:))) Daca intelegi, nu pot decat sa ma bucur! Imi pare rau, poate am mers prea departe cu comparatia facuta, nu sinteti asa de rai dar la momentul de atunci, vazandu-va cum faceti haz, tu si Mirel, de ceea ce au scris altii, am simtit nevoia sa-i apar!
Acestea fiind spuse, Mirel si Adi, va intind o ramura de maslin si va trimit un porumbel alb!
Sper sa le primiti si mai sper ca fiecare dintre noi, sa inteleaga si sa invete din toate astea cate ceva!
Doamna Murgoci, bine ati revenit printre noi!
Meninne, multumesc! Carmen, te pup!
Valin, esti acolo si iti multumesc!
Aimee, ai dreptate dar daca citesti ce le-am scris baietilor, sper sa fii de acord si cu mine!
O seara buna tuturor!
Meninne, da…eu cred ca in lumea asta lucrurile au o logica. Chiar si atunci cand eu nu le patrund, nu inseamna ca s-a suspendat logica.
Spui ca vrea discutii si provocari ce nu-si au locul aici? Dar unde?
Depre aia care invocau „pupatul in fund”, ce sa zic? Rau ati facut daca i-ati gonit. Daca decideti pupatul in fund, e usor. Cateva scheme metaforico-simtito-flatante si gata! Asta pentru cine le crede…
Cu discutiile si provocarile e mai complicat. Dar…decizia este a voastra.
Nu inteleg de ce fiica mea nu s-ar pune la socoteala, cand este vorba de tinut in brate cu iubire si acceptare. Altcineva care face des asta este sotia mea, o femeie desteapta brici si cu farmecul bine distribuit. Mama, biata de ea face cand si cand la fel. Si cam atat! Si cam ajunge!
Dar…pentru prima data vreun text de-al tau mi-a parut viu si bine scris. Iti prieste tensiunea! Nu-i tocmai de lapadat lepadarea de frectii, siropuri si citate din altii.
Scrieti mai fratilor si surorilor ce aveti voi in cap, ce ati trait, ce ati vazut, ce v-a mirat! Epic! Fara sa va ganditi cum ar fi bine, frumos si moral sa sune. Nu mai incercati pretiozitati roz de pe youtube si pe google! Hai, un cantecel acolo merge, dar chiar citate cu copy/paste…
Ce dracu! Cum sughite unu` ii multumiti pentru ca ii degaja sughitu` damf de roze…Nu va umfla rasul?
Uite! A povestit Mi de petrecerile la care a fost. Bravo Mi! Ai povestit fara sa te rupi in fasoane niste chestii foarte misto. Ai facut niste observatii pe acolo chiar la locul lor.
Cand a inceput insa cu „biscuiteii” si cu „elefanteii” si cu „pisicutele” mi-a cazut pielea de pe frunte pe ochi! Mi-a trecut cand am citit mai incolo: in viata animalutele s-ar sfasia! Hopaaa! Tot siropul anterior vine acum sa sublinieze o chestie foarte a dracului. Bravo Mi!
Asta vreau eu!
I-am luat candva un interviu unui laureat al unui Nobel pentru literatura. L-am intrebat pretios, in timp ce ma duceam pe cur direct in ridicol: „care credeti ca este raportul dintre talent si societatile totalitare” A fost elegant, doar a zambit: „Care sa fie? Niciunul! Ai sau n-ai talent! Daca totalitaru` nu te lasa sa publici, poti sa-i scrii iubitei o vedere de la bai si s-o faci cu talent.”
Asa ca…eu va atrag atentia ca sunteti pe blogul unei exceptionale scriitoare. Si ca talentul chiar se mai si poate lua. Profitati si nu va mai froasati ofuscato-feciorelnic!
Simona, am o rugaminte grozav de mare la tine. Ia scrie mai fetito ceva despre ceva cat mai anost, ca inteleaga si fetele astea cum e cu valoarea aia adevarata a cuvantului. Uite! Povesteste cum te urnesti tu intr-o dimineata de acasa! Cum te trezesti, cum iti faci chioara de somn o cafea, cum se intampla sa pui sare in loc de zahar…stii tu…d`astea…
Daca te gandesti ca alung lumea si ca e cazul sa ma cumintesc, sunt de acord de pe acum si dispar tragand focuri rare… 🙂
Buna seara,
Mirel este cu ”anitra ”la atac…hi,hi
Sper sa pot posta..ca am mai scris…si mi s-a sters..uffffffffffff
Mi,ma bucur cate -ai intors si esti cu bateriile incarcate..tocmai am venit si eu de la aerobic:)si sper ca ma voi abtine ca risc sa devin cat „Asia”….
Vai de capul meu!!! N-am mai avut asa emotii de cand eram…hat…tanara!!!!
Mirel, daca ma gandesc bine, am ,,luat din talentul” tuturor celor de aici, iertat sa-mi fie furtisagul!
Mie, personal,imi fac bine cuvintele, de orice fel, ca eu nu prea am parte de ele.. acum, in vacanta, eu vorbesc singura prin casa, sau cu oalele, prin bucatarie.
Cunosc o tipa care vorbeste cu florile si sustine ca ele inteleg ce le zice. Le canta, le dezmiarda, le rasfata cu tot felul de diminutive….apoi se da de ceasul mortii cand vreuna i se ofileste, ca, zice ea, de ce s-o fi ofilit, saraca, cand numai de bine i-a zis???
Uite, si cu noi la fel: nu prea stim daca ne priesc cuvintele dulci sau celelalte…Dar asteptam ca ele sa faca minuni.
De multe ori isi fac treaba, dar daca le uitam, ce ramane dincolo de ele?
Da aimee, tu demonstrezi ca se poate. M-ai luat abrupt si foarte misto la misto. Chiar am ras cu pofta. Da, frate! Se poate! Daca te gandeai sa-mi scrii: „Mirel, daca imi premiti, iti multumesc pentru existi, o seara rogvaiv si o noapte cu vata ca norii (sau invers, ma rog)”, aruncam computerul pe freastra si im bagam capul in vasul de la wc uitand sa mai trag si apa”
mda MIREL…nu ma pricepi/percepi deloc, din contra…intelegi tot ce spun pe dos…hmm…si nici pe mutla alta lume de pe aici…daca nu suntem „brici”… se pare ca nu ne place „logica” si nu avem „opinii” si nu ne plac „discutiile”. no problem. nu e nimic rau in asta, se numeste imcompatibilitate (sau stiu si eu…)…am zis de nenumarate ori ca „ai dreptate” si tot ce spui e „real”…imi pare rau sa te anuntz ca nu m-am bucurat nici cat negru sub unghie ca ai apreciat o mica scaparare literara a mea (care …nu stiu…caci eu am repetat si mai repet daca e cazul…lucrez cu copii asa ca am rabdare…nu fac litratura aici…ci chiar spun ce imi trece prin cap, prin suflet…de multe ori ce fac se numeste terapie…de cele mai multe ori cu mine insami…si asa fac si majoritatea oamenilor…am descoperit prieteni aici…cu care pot sa imi pun sufletul si mintea-mi saraca pe tava fara sa ma rusinez ca nu sunt perfecta. )
inceram sa vad de unde dorinta ta de a pune la zid…mai ales ca zici ca te iubeste atata lume…la modul omenesc…in fine. santate iti urez…si stai linistit ca nu ma atac eu cu una cu doua…sincer imi pare rau ca nu suntem pe aceeasi unda…cu alti oameni am nevoie doar de 3 cuvinte ca sa ma fac inteleasa…cu tine…cred ca pot sa zic 3000 si tot nu o sa intelegi ce vroiam sa zic…stiu ca ma exprim foarte greu in cuvinte de multe ori…dar nu sunt complexata, majoritatea (mare de tot ) oamenilor intelg ce zic. te pup
Mirel,
Deja e artileria grea….mai ai munitie?:)
Florentina Murgoci, va sarut mainile doamna si va multumesc.
am ras ca prstu’n balci tocmai de biata femeie care vorbea cu florile…mda. nasol mi…eu nu vorbesc singura, eu vorbesc cu piticii de pe creier, inelegi?
mai mirel mai, ce tot de iei de simona ca e mare scriitoare mai. DA e. si noi de aici stim. dar nu putem (cel putin nu eu…) ca inainte de a fii o MARE SCRIITOARE e om. si are nevoie de tot ceea ce e omenesc…am zis ceva urat acum, in gand bineinteles. chiar nu intelegi ca aici noi sintem NOI INSINE…ca ajunge ce suntem in societate…aici suntem sinceri (sau macar incercam) cu noi insine…si adevarul este ca de multe ori suntem decat niste biete suflete obosite…care au nevoie de o vorba buna, de un ras bun…
dalli mi-a placut ce i-ai zis corinei…ai mare dreptate (uite mirel…vezi, o pup in cur) cu iubirea si cu atasamentul…
corina…no need to feel any guilt. serios 🙂
Mirel,
Declaratii de lamine nu vezi..pt ca nu este stilul meu…
Dar…ma repet…fiecare o face in felul lui ,caracteristic,nu?
haha 🙂 cu barbatii care ajung intr-un mediu populat cu femei, multe femei, se intampla urmatoarele: ori incep sa se planga viguros de „biscuitei”, ori trec si ei la siropuri.
lasa, domle, fetele cu yutubul si pretiozitatile lor. te afli intr-un budoar, nu la o bere cu baietii. ce treaba are logica cu sufletul feminin?! tu nu intelegi logica femeilor, eu, fiind femeie, am dificultati cateodata in a intelege logica barbatilor.
vroiai sa stii ce ne-a mirat, ce am trait, etc. prin urmare – ma aflu undeva in strainatate si fostul, stiind unde sunt, se codea caci ar fi vrut sa ma roage ceva. eu intreb ce – crezand, cu mintea mea construita din biscuitei, ca poate vrea o vedere (i-o fi dor de scrisul meu frumos), sau o carte (maxim, caci nu-mi place sa fac comisioane pentru altii). nu, domnilor si doamnelor, ce credeti ca vroia sa ii aduc din marele oras? sa gasesc, sa cumpar, sa transport, sa platesc taxa la aeroport pentru depasirea greutatii? n-o sa ghiciti in veci. o bila de bowling de 6 kg. nici mai mult, nici mai putin. sa lesin de rasu-plansu. deci asta e cu barbatii: noi vrem biscuitei si lulu-lulu, ei vor bile de bowling.
Aimee, tu nu risti nimic de genul ala, ia si mananca, nu te abtine!
Ultima data, la sala, a strigat antrenoarea aia nazista la mine, de m-a facut de toata jena: ,,Doamna, ridica genunchiul, ca n-ai oase-n burta!” Mai, eu chiar ma straduiam, dar nu mi-a iesit, ce sa fac? Ma concentrez cat pot eu de bine sa nu ma certe, dar, recunosc, sunt cu ochii pe ceas si numar minutele ramase.
Am inceput sa fac sport dupa 40 de ani…cum sa fac atatea ciumbuslucuri?
Bateriile mele, Aimee…!!!??? Sa ma fi vazut cum trageam de mine, sa parcurg ultimii o suta de km spre casa, imi plangeai de mila. Doamne-ajuta, ca am ajuns teafara, inapoi.
Lung drum, dar a meritat!
,,Good job!” mi-a spus barbatul meu! Daca nu ai luat amenzi si n-ai botit masina, e mare lucru!
Va spun acum: a fost primul meu drum in afara orasului.
Meninne, daca nu as fi vazut cat de normali sunt cei mai multi de pe aici, n-as fi stat, n-as fi scris cat am scris si n-as fi incercat sa va scot in intensitate si in expresie. Cine a zis sa fiti ca in societate? Desi mie mi-ar placea sa te citesc povestind ce este in societatea ta…
N-am nicio dorinta de a pune la zid…dimpotriva…am darul de a dezinhiba…Reflecteaza un pic la ce indemn eu pe aici…Intelegi!
ok mirel…m-ai facut sa rad…nu cu lacrimi…dar aproape…ai darul de a dezinhiba? pe cine…pe antrenoarea natzi a lui mi?
stiu ce indemni tu pe aici…sa ne iesim din ale noastre…sa ne intrecem pe noi insine…ideea e ca noi aici vrem sa ne BALACIM in ale noastre…of of si-un cartof. apreciez incercarea ta de dezinhibare…ma simt mai bine…he he. mda…daca am o problema mare (caci mici am cu carul) e ca sunt foarte dezinhibata…da da….nu vb de mine…hmmm….dar de cine oare…ca toata lumea cam spune ce e in gusa pe aici. nu iti multumesc ca ne mai scrii ca ar suna ca pupatura in fund…si nu practic…ma rog…recunosc, as face multe lucruri care nu-mi stau in fire daca ar fi cazul sa ajut pe cineva.
va pup
Daalli! Eu adevaruri n-am! De ce imbatranesc, d`aia ma aleg cu mai multe nedumeriri. Da` ce nedumeriri! De aici si artagul meu: de ce n-or zice oamenii de marile lor nedumeriri? Cu astea ne ducem cu „picerele`nainte”.
Meninne, nu stiu ce-i inveti tu pe copii aia. Da` stiu ce te-au invatat ei pe tine: caposenia senina. La ei este seducatoare! Ai facut tu vreun sondaj cu „balaceala” aia? „Noi” vrem sa…”Noi” credem ca…”Noi” preferam sa…Care „noi”?
Meninne, pai, daca eu sunt pitic, nu am pitici in subordine si nici pe creier…da’ am o multime de timp de petrecut printre oale. Flori n-am. Dar daca se agraveaza, promit sa-mi cumpar vreo cateva, sa mai scada presiunea din oalele alea ce m-aud balacarind toata ziua.
Cat ma bucur acum, ca am putut sa va spun si voua despre mine si ca m-ati inteles.
Ma bucur si pentru ca discutam mult si inflacarat, tot ca sa ne facem intelesi !
E semn bun, eu asa zic!
N
JUZTINE…yes! am ras cu lacrimi. pupici pupici, muah muah :))))) mda, e greu cu logica noastra fara logica si cu fluturasi pe post de neuroni. in fine, sanatosi sa fim…la trup…simona…sper sa te spargi de ras cititdu-ne cum ne batem aici cu singurul mascul de pe blog …suntem ca niste vampiri…pana nu sugem sufletul din bietii barbati nu ne lasam.
ce am mai ras…
Meninne, pai, daca eu sunt pitic, nu am pitici in subordine si nici pe creier…da’ am o multime de timp de petrecut printre oale. Flori n-am. Dar daca se agraveaza, promit sa-mi cumpar vreo cateva, sa mai scada presiunea din oalele alea ce m-aud balacarind toata ziua.
Cat ma bucur acum, ca am putut sa va spun si voua despre mine si ca m-ati inteles.
Ma bucur si pentru ca discutam mult si inflacarat, tot ca sa ne facem intelesi !
E semn bun, eu asa zic!
Ne pupam si noi de noapte buna?
Pupati-va, pupati-va! 🙂
mirel…nu te superi…e clar ca nu intelegi nimic…asta este. lasa…nu te supara acum, nici nu trebuie sa intelegi! nu te superi…dar de acum incolo cand mai spun ceva sa stii ca nu vorbesc cu tine.
ah, si stai linistit, eu nu ii invat nimic pe copii, eu invat de la copii…da, sunt si senina (tu nu e clar) si capoasa…dar nu cu orice pret. te pup, pentru ultima data…de acum incolo esti taiat de pe lista mea de pitici. si stii care e cea mai tare faza…ca pana si copii ma inteleg (cu engleza mea balbaita de frustrare cateodata) dar tu ba! ha!
azi va pup pe toate…chiar daca o fac asa aiurea…sa moara capra nu de alta. in realitate va „urez” sa aveti pace.
Meninne, daca ti-am stricat locul de balaceala, imi pare rau. E doar din cauza, asa cum ai ghicit, ca „nu inteleg nimic”, ca nu inteleg nici macar ceea ce pana si un „copil intelege”, ca sunt „lipsit de seninanate” si „cavalerism”. Nu fi foarte ingrijorata, cum ca m-ai fi jignit din gros. Acum am „inteles” in sfarsit bine?
Mirel Curea, bun gasit.
M-am bucurat mult cind prin prezenta ta ai reusit sa intaresti participarea masculina pe blogul Simonei Catrina, iti multumesc mult si pentru asta dar si pentru ca ai reusit un lucru pe care eu l-am incercat insa nu mi-a iesit, anume sa o aduc mai des in dialog cu noi pe domnia sa. Am citit aproape de la inceput ce ai scris si am incercat sa inteleg ce ai dorit sa spui, nu ce s-ar intelege; categoric nu inseamna ca ai avea dificultati de exprimare.
Pentru ca subiectul anterior si comentariile sale lipsesc, cu permisiunea ta, doresc sa revin asupra unor afirmatii pe care le-ai facut si pe care nu le-am inteles. Nu doresc sa scot dintr-un context necunoscut mie cele spuse de tine, sa alterez astfel ceva din experienta folositoare desigur pe care tu o impartasesti si pentru care – sper sa nu te jignesc – iti sunt recunoscator.
Spui in 20.08.:
„Cum sunt crescuti baietii de mame? Prost!”
Apoi:
„Iar eu ma intreb: Cum asa? Mamele alea, care cand erau tinere, stiau exact cum ar dori sa fie tratate, cand isi cresc baietii, ii cresc prost!”
In 23.08. ai facut urmatoarea afirmatie:
“Casa” Simonei” ma obliga la a fi parcimonios si excesiv de precaut cu argumentele pe care le pot produce.”
Te rog, in masura in care poti si ai timp – si a celor declarate de tine, mai sus – sa revii asupra acestei ideii exprimate si sa imi explici, la ce te-ai gindit; pentru ca nu vreau sa inteleg, ce nu ai vrut sa spui. Nu vreau sa ma gindesc la generalizari, oricare ar fi acestea.
Draga Mirel,
Nu are rost sa ma pun cu tine. Nu as avea nici o sansa.
Cu permisiunea Simonei voi folosi din cand in cand „copy-paste”. Tu poti ignora „citatele”.
Valin…pe tine clar nu te pup, tie iti zic „sarut mana” 🙂
Valin, cu placere! Pentru ca o mare parte a posturilor ce au precedat pasajele extrase de tine, au disparut, voi relua aproximativ. Incepuse o discutie despre educatie. Cum s-a ajuns la ea, nu-mi mai amintesc. Cand site-ul si-a revenit, am intrebat: „unde ramasesem?” Aimee amabila mi-a reamintit: „Ramasesem, la cum se impart sarcinile in cuplu..cum sunt crescuti copiii, baietii de mame…” Eu mi-am exprimat opinia ca „mamele isi educa baietii prost”. Si continuam nedumerit (aici dezvolt un pic): Mamele, pe vremea cand erau tinere, stiau exact, care trebuie sa fie trasaturile in masura sa-l faca pe un barbat ideal in ochii unei femei. Oare de ce nu-si educa baietii in sensul asta ci aleg sa-l educe egoist?”
Ultimul tau extras cuprinde o precizare, prin care eu doar degajam o discutie in care, daca mi-as fi produs argumentele, as fi spus un lucru neplacut. Nu-mi cere detalii, te rog!
Daca ti-am parut incoerent de la un post la altul, este din cauza ca nu stapanesc tehnica blogului. Gasesc mai nou, nu stapanesc nici uzantele. Si mai grav, ma tem ca operatorii mei estetici si axiologici sufera de inadecvare in spatiul virtual. Virtutea literara a senzitivului-emotiv doar de a sprijini epicul , pare a fi paguboasa in virtual. In spatiul asta retorismul incarcat liric dar golit de continut valorizant, pare sa domneasca. De ce? Nu stiu!
Nu cred ca te-am satisfacut in sensul dorit de tine. Nu ma consoleaza decat faptul ca ti-am raspuns cum m-am priceput mai bine.
Bun gasit! Sunt pentru prima data pe blog oficial, pentru ca m-am delectat si pana acum cu articolele minunate ale Simonei Catrina si cu observatiile cititorilor, dar nu m-am incumetat sa ma si exprim. Simona (daca-mi dai voie sa te tutuiesc, pentru ca am observat ca acesta e protocolul pe blog :)) am acum ocazia sa te felicit pentru contributia extraordinara pe care o ai la crearea revistei mele preferate. TANGO e exemplul minunat ca se poate face presa la superlativ. Si ca inteligenta, cultura, talentul si simtul umorului se pot imbina excelent. Inainte ca blogul sa existe, mi-amintesc ca am intrat pe site-ul revistei si am trimis un mail in care va felicitam pentru TANGO si-mi exprimam admiratia pentru tine in mod special si pentru articolele savuroase si incarcate de umor pe care le regasesc luna de luna in revista. Era singura posibilitate la momentul acela de a intra, intr-un fel, in legatura cu voi. Nu stiu daca a citit cineva vreodata mail-ul respectiv, eu eram oricum entuziasmata ca va scriu.
Desi am fost mult timp reticenta la ideea de blog, considerand-o o pierdere de timp, mi-am dat seama pe parcurs ca, folosit cu inteligenta, poate deveni un mijloc de a schimba idei si chiar de a cunoaste oameni foarte frumosi. Cum sunt cei care iti scriu tie. Sunt putini cei care reusesc sa stranga in jurul lor oameni ca fetele istete care comenteaza regulat articolele tale si ca cei doi muschetari, respectiv Adi si Mirel. I-am mentionat in ordinea in care au aparut, ca sa n-avem vorbe. 🙂 Si cred ca, printre atatea doamne de soi, prezenta lor e minunata. Nu pentru ca blogul ar fi fost anost inainte, ci pentru ca aduc un suflu nou, l-au revigorat. Am ras cu lacrimi la multe dintre postarile lor si le-am dat de multe ori dreptate (ca sa nu zic de fiecare data, c-or sa creada ca-i flatez). Mi s-a mai domolit entuziasmul cand discutia a degenerat putin si nu s-a facut toata lumea inteleasa, dupa care m-am gandit ca e chiar palpitant sa vad ce urmeaza. Ma simt ca la spectacol. 🙂 Lasand gluma la o parte, eu cred ca si Adi si Mirel sunt doi cavaleri, isteti si cu umor, numa’ buni pentru a face fata provocarilor feminine. Si va rog, nu-i mai certati. 🙂
Simona, astept cu mare interes urmatorul numar din TANGO. Care sper sa aterizeze pe tarabe cat mai curand. Iti doresc succes in toate lucrurile minunate pe care le mai faci si te citesc cu mare drag.
andra85, din nefericire pentru partile vatamate (not me, regret neintelegerea dar asta este…collateral damage is inevitable sometimes) din tot „spectacolul” singura chestie buna este ca am mai scris cateva „fete istete”, tu, juztine si daalli (scuze de nu am vazut pe altcineva…) oameni „noi” care O PLAC PE SIMONA (caci asta e ideea blogului…ca ea e draguta si ne lasa sa ne facem pe cap e alta mancare de peste)
Meninne, eu cred ca ati luat voi mult prea personal remarcile lui Mirel. Daca i se par siroposenii multe dintre discutiile de pe blog, nu inseamna ca are ceva cu cei care scriu. Si eu sunt siropoasa de atatea ori, femeile in general sunt mai inclinate spre dragalasenii si clisee romantice. Ceea ce nu e neaparat rau. Iar daca un barbat ne ironizeaza mai mult sau mai putin subtil nu cred ca trebuie sa ne simtim jignite. Felul barbatilor de a vedea lucrurile e mult mai pragmatic si orientat altfel, ei discuta cu un scop, vor sa traga mereu concluzii, sa puna sentinte, noi de multe ori vorbim de dragul discutiei, ca sa ne simtim bine, sa ne descarcam… Eu nu vreau acum sa „pactizez cu diavolul” sau s-o fac pe avocatul lui, nici vorba, dar e pacat ca savoarea conversatiilor de pana acum sa se piarda din nimic. Iar cand spuneam ca sunt de acord cu el si cu Adi ma refeream la parerile lor despre literatura, filme, scriitori etc., nu la micile polemici dintre voi. Ca nu ma apuc eu acum sa-mpart dreptatea. Nu tin cu nimeni, ca sa zic asa, doar ca mi-ar parea rau sa se strice atmosfera atat de calda si de primitoare de pe blog.
ALEXANDRA pe tine te-am uitat…stiam ca vroiam sa mai salut pe cineva si am uitat. vorbeste cu „noi” alexandra. asta e ideea…nu e nimic anormal/conta firii sa fii singur…dar pacat sa nu vorbesti cand vrei si ai cu cine.
SIMONA…imi cer mii de scuze ca ma „balacesc” pe blogul tau…unii ar intelege prin asta ca ma porcesc…eu vroiam sa spun ca „balacesc”=complac in situatia mea…de aliterata care tine cu tot din-adinsul sa continue sa comunice cu cei „din jur”.
pisica mea draga…cum fac eu ce fac…si numai „prostii” fac atunci cand pleci?!? 🙂
andra…eu incerc sa nu jicnesc pe nimeni pe aici (ca dealtfel si in viata „reala”) in acelasi timp…nu ma atac/supar cu una cu doua…am recit tot ce s-a zis…nu ca sa imi demonstrez ca am dreptate ( o alta obsesie unor oameni…caci oameni buni, „noi” crede ca totul e relativ…ce e drept pt tine nu e drept pt mine…ce e logic pt tine, nu e logic pt mine)…si amrealizat ca la cineva nu i-a convenit ca i-an zis ca ie baiet…cu toate ca asta e…daca era femeie si ii ziceam baiet intelegeam…nu i-am zis „taci vere din gura”…sau alte atacuri la persoana…asa ca stai linistita draga mea, si la o adica e dreptul tau sa fi avocatul cui vrei, atata timp cat porti manusi 🙂 in fine…trece si asta. zic unii „noi de aicea nu plecam”…ei eu chiar nu o sa plec…o sa ignor (da, pe langa incapatanare pot sa ignor multe) si o sa citesc pe cine inteleg…si asta este. nu stiu ce porecla sa imi dau mie…eu sunt cea care incearca sa „agate” sufeltele care graviteaza in jurul simonei pentru ca daca simti ceva atunci cand o citesti e clar ca avem ceva in comun…incerc sa „agat” sufletele astea si sa le tin pe blog…sa nu plece. siropele siropele…de biscuitei nu-mi mai arde.
sa aveti pace
Buna dimineata :),
Mennine si Mirel ….. toata consideratia pentru voi. Sunteti doi oameni cu doua minti ascutite. Am citit opiniile fiecaruia cu mare interes. Amandoi aveti dreptate. Spun asta in virtutea demonstratiei pur si simplu stiintifice: barbatii au dezvoltata partea stanga a creierului, responsabila de ratiune, iar femeile au dezvoltata partea dreapta a creierului, responsabila intuitiei. De aici pornesc toate neintelegerile, incompatibilitati, divergente sau cum s-or mai numi ele. Ma gandesc uneori ca este absolut minunat ca suntem diferiti. Cum ar fi daca am fi toti la fel? Cred ca ne-ar ucide monotonia. Am 40 de ani si abia de curand am inteles ca pentru toti problemele sunt aceleasi. Indubitabil. Nu exista pe acest pamant un om care sa nu fi fost ranit de o durere cumplita, sa nu fi trait o bucurie care sa-l faca sa danseze dervis, sa nu fi fost tradat, umilit apoi apreciat si adulat. Daca sunt unii care inca nu au traita unele din aceste situatii, le vor trai. Rationamentul este cat se poate de simplu:daca toti le traim pe toate de ce nu reusim sa ne intelegem starile prin care trecem?
Fie ca suntem barbati sau femei, toti avem nevoie de momente siropoase, dulcegarii , alintari, momente in care sa renunti la ratiune, cum de altfel avem nevoie si de intelepciunea de a constientiza aceste momente si a nu ne lasa dominati de ele.
O zi plina de bucurii, fericiri si placerea rasului.
Tocmai ma pregatesc pentru o usoara evadare ,ca intr-un concediu , asa ca vreau sa mai scriu ceva si acum.
Ma simt onorat de opiniile tuturor ,sincer . Si Corina ,esti o persoana fairplay !
Eu cu Mirel (si Pisica ,ca sa nu uitam ca si ea a pactizat noua) replicam si ne sincronizam in genul de opinii,nu doar de convenienta,ci pentru ca avem acelasi gen de punct de vedere. Ne place si sa glumim si sa mai tachinam (discret 🙂 ) si sa iubim . Poate nu o lasam sa se vada tot timpul ,dar nu suntem scutiti de fenomen .
Mirel e un inteligent de inalta clasa si chiar ma stimuleaza la replici . Ca sa spun ceva, ce risca o replica pe masura din partea lui , ma cam mananca ( 🙂 ) limba la conversatii,cand vad ce scrie pe blog. Si nu va suparati ,dar si limonada e mult mai delicioasa cu putin suc de lamaie . Pai trebuie temperat putin avantul siropos ce se naste intre persoane ,pt ca ….zaharul dauneaza grav sanatatii !
Ce sa va mai spun sa va conving ,ca suntem totusi OK ?! Sa va spun ca am ajuns la performanta de neimaginat ,sa am aproape toata colectia de carti „pentru doamne” ,din seria Tango ? Ce dovada mai e necesara ,cand citesc cu devotament ,desi trebuie sa recunosc, ca elementul de maxima determinare e Simona !
Va doresc o zi frumoasa si o sa ne reauzim in curand . Va scriu si din locurile unde ajung.
Sunt literalmente in vertijul incercarii de a vedea ce se intimpla cu serverul. Va fi robust si frumos, daaaa… Stiu. Dar azi deja linistea mea a inceput sa-si luxeze ligamentele, ma foiesc si incerc sa aflu.
Le-am scris dragalasilor care ne ajuta cu administrarea blogului si i-am intrebat cite ceva, deci sa speram ca voi fi capabila curind sa refac inventarul si sa va spun si voua daca mai e ceva de recuperat din textul declarat pierdere colaterala (si, mai ales, din fascinantele voastre comentarii ulterioare, mai tonica si destepte ca oricind, fiindca de-aia imi si pare rau de ele!).
Nu v-am mai scris de mult timp, dar voi stiti ca sunt prin preajma si nu-mi scapa nimic.
Am cam capiat, dar la mine asta e un fenomen benefic. Sper sa fiu apta intr-o zi sa va redau imaginea asta a vietii mele, in intregul ei. Si am sa fiu.
Le multumesc celor care-mi sunt alaturi de atita memorabila vreme, precum si celor care ni s-au alaturat abia acum – si, in curind, sper sa am ocazia sa ma adresez personal(izat) pitorestilor, vehementilor, patimasilor, istetilor, seraficilor, cinicilor, culorilor calde si culorilor reci de pe acest blog.
Si tuturor va multumesc, din toata nesfirsirea sperantei mele. Alb-negru. Yin-Yang.
http://www.youtube.com/watch?v=8dnIhg5Osdc&feature=related
Buna dimineata,prieteni!Mi-a fost dor de voi. Corina,esti o draguta,si te rog sa nu mai fii suparata…Adi sfatosul,pardon simplu,sa ai concediu placut!sa ne scrii,dar sa ne strecori si cate o dulcegarie,ok?Meninne,carmen,blanca(unde esti?) va sarut.
Buna dimineata,
Va spun si eu, inainte de a ma lansa intr-o noua zi plina de rutina!
Nu mai este cazul sa amintesc rolul acestui blog, in acest context. Vreau doar sa spun ca incep ziua deschizandu-l, numai si numai pentru faptul ca ma face sa ma simt vie in multe dintre zilele mele incremenite in asteptare.
Ma provoaca sa analizez, sa gandesc, sa simt, sa imi ascut simtul umorului, sa ma stapanesc, sa imi revizuiesc ,,operatorii estetici si axiologici”( iarta-ma, Mirel, ca ti-am imprumutat vorbele, dar eu nu as fi gasit o sintagma mai potrivita), sa dezvolt acesti operatori, sa fiu, adicatelea, flexibila, ca de asta ma plansei eu cu o seara inainte( vezi partea cu sala de aerobic:))
Fiecare dintre voi ma citeste, imi dedica timp, ma ia in seama, imi spune doua vorbe, pline cu tot ce aveti voi mai bun. Eu, la randu-mi, la fel. Doar ca, uneori, dupa ce va citesc si rumeg bine, bine de tot vorbele voastre, le gasesc atat de profunde, cu intelesuri atat de temeinic rostuite, incat, recunosc sincer, imi este teama sa nu par prostanaca cu rostirile mele. De fiecare data stiu exact ce trebuie sa scriu, dar nu gasesc alaturarea aceea de cuvinte pe care, ma gandesc eu, ati astepta-o voi… Si atunci ma opresc la simtire, ocolind rostirea.
Eu am inteles, din discutiile de aseara, ca Mirel ne sugereaza sa fim mai relaxati in ceea ce scriem, sa aducem aici aspecte din viata noastra spuse direct, simplu.Ca toti cei de aici, si el are incredere deopotriva si-n agerimea mintii noastre si-n puterea trairilor noastre. Nu am simtit nici raceala geniului si nici malitiozitate in ceea ce a scris Mirel. Am gasit un umanism exprimat cu mai multa obiectivitate si acuratete si care invoca asemenea.
Cele bune si drepte, tuturor!
Din ceea ce
Meninne, am produs ieri un siropel de afine, culese din Bucovina….Hai sa ne indulcim, vrei?
Juztine, rugamintea „fostului” tau, o intamplare cu talc! Prins in alte alea era s-o pierd.
Ce rezulta (vorba lu` Moromete) din scena povestita de tine cu mult (auto-)umor ? Ca povestesti tandru despre fostul tau sot(iubit). Ceea ce spune multe. Doar faptul ca mai exista context in care „fostul” te poate ruga ceva, spune si el multe. Sper ca i-ai adus bila ravnita. Daca nu, ii transmit cu simpatie ca exista cateva firme romanesti care importa asa ceva. Sa caute cu rabdare pe net.
Povestea ta imi desteapta o amintire care ma amuza tandru si pe mine. Pe cand ii faceam curte in draci sotiei mele, am fost intr-o vacanta cu ea in Creta. Acolo…milioane de ateliere de ceramici. Vase, ghivece, jardiniere… cate si mai cate. Pe atunci, in Romania nu prea vedeai…Asa cum te astepti, la plecare am realizat ca ghivecele, amforele si ce or mai fi fost alea ce luaseram, nu au cum sa incapa in bagaje. Pe cateva le-am pacalit in geamantan infasurate in hainele mele. Pe cea mai mare, o chestie cam cat un butoias de bere, ceva intre urna funerara si vaza-ghiveci, prevazuta cu doua urechi si cu trepied metalic, n-am mai avut unde s-o pitesc. Am zburat in avion cu ea in brate, rosu ca racul, in consternarea vamesilor greci, a echipajului si a pasagerilor. O intreaga gama de reactii si sentimente: rasete, coate, clipiri complice din gene, priviri admirative si/sau compatimitoare, au fost doar cele mai evidente chestii. O doamna distinsa m-a intrebat daca sunt colectionar. Alta explicatie nu avea!
Ajuns la Otopeni, vamesii si politistii nostrii de frontiera, ma priveau ca pe un urs polar cu umbrela si ochelari de soare. Unu` mi-a zis-o cu mila, de la obraz: „dom`le, te inteleg…da` gaseati (si aici s-a intors catre „ea”) domnisoara si la noi…s-a deschis o d`asta langa „Icoanei”…a luat nevasta-mea asa ceva zilele trecute”. Ei bine…vasul ala este singurul „casabil” pus in cel mai ferit si vizibil loc din casa.
Cand din Spania a trebuit sa aduc(tot in brate) un ceas solar cam de un metru patrat din faianta, vamesii spanioli chiar s-au strigat unii pe altii pentru ca nimeni sa nu piarda nimic…
Asa ca…sper ca i-ai cumparat bila aia…Daca da, te asigur ca va fi unul din obiectele de pret si cu mare incarcatura din patrimonoul fostului tau…
Daca tot vorbim de ex, as vrea sa va impartasesc si eu experienta mea cu ex-ul. Ne-am despartit acum 11 ani. Nu a mers si asta a fost. Pot sa spun cu sufletul deschis ca de la despartire este unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Nu stiu si nici nu caut sa aflu de ce legatura s-a sudat mai tare dupa despartire. Am ajuns chiar sa ne cerem sfatul in legatura cu relatiile pe care am incercat fiecare dintre noi sa le dezvoltam cu alti parteneri. Cert este ca acest om a ramas o constanta in viata mea in orice colt de lume ne va arunca viata. Asa ca………. Juztine, in perceptia mea as vrea sa cred ca i-ai cumparat mingea:).
Mirel Curea, te salut.
Te rog sa fii amabil si sa-mi spui daca ieri, in comentariul pe care l-ai facut la cele spuse de Meninne despre mine, tine si Adi_simplu, te referi la mine si ma caracterizezi ca fiind androgen.
Valin! Phiii! Alta acum! M-am indoit eu sau Adi de sexul din care faci parte? Ia reciteste tu putin:
„meninne Says: Ah Valin…ce calaver Nu ma mir ca nimeni nu -s indoit ca Adishor sau Mirel sunt “baieti”…in timp de tine ne-am indoit toate. Multumesc in numele tuturor “fetelor”!”. Subliniez: “…in timp de tine ne-am indoit toate.”(n.m.!!!)
Eu doar m-am mirat de faptul ca, daca cineva este excesiv de politicos si de prevenitor (cavaler, adica), doamnele ar avea temei sa se indoiasca de apartenenta respectivului la sexul masculin: “Mirel Curea says: A fi “cavaler” te plaseaza in zona sexului incert? Marii “cavaleri” “prinsi” de literatura erau cam androgini?” Intrebarea mea retorica sugera limpede, zic eu, opinia mea: a fi politicos nu emasculeaza defel!
Mai mult, cateva posturi mai incolo reiau consolidat: „Mirel Curea says: Faptul ca cineva este „cavaler”, nu poate fi decat spre lauda sa.”
Daca nu m-ai mai pune in situatia de a cita din altii, ti-as ramane recunoscator. Cu atat mai mult cu cat, nu eu te-am adus in vreo discutie cu terti, cu atat mai putin cu cat, nu eu te-am contrapus cuiva prin metoda antitezei.
Daca insa alt pasaj ti-a starnit vreo suspiciune, semnaleaza-mi-l!
Daca mai ai intrebari, pune-le si tu pe toate odata!
Mirel Curea, multumesc pentru raspus. Desigur ca nu iti cer detalii. Nu am dorit sa primesc un anume raspuns, incerc sa inteleg ce doresti sa spui, nici eu nu stapinesc tehnici de comunicare pe blog sau aiurea, insa incerc sa nu gresesc, asta nu inseamna ca tu o faci.
Si eu am constatat ce spui si tu, nu ca ai avea nevoie de confirmare si eu trebuie sa ti-o dau, insa si prin prisma faptului ca sunt parinte nu mi-e indiferenta lumea din jur. Prima jumatate a raspunsului tau e mai clara, a doua jumatate suna putin ermetic si poate fi incadrata intr-o forma de exprimare care mie poate imi e straina.
Te intrebam de caracterizarea androgena, nu ca sa te imping intr-o anume zona, ci ca sa stiu daca asa ma definesti ca persoana (virtuala desigur). Te asigur ca desi poate parea o jignire la adresa mea, nu o percep in acest mod; dar trebuie sa recunosc, personal nu as folosi citeva (putine) din afirmatiile tale. Te rog sa iei aceasta ultima formulare ca pe o confidenta, nu ca pe o recomandare adresata cuiva.
🙂 … Ca sa nu mai spun ca „androgen” inseamna altceva decit „androgin” (scuza-ma, Valin, dar simt nevoia sa mediatizez negocierile si armistitiile, fiindca altfel totul devine inflamabil si, desi ma distrez copios, riscam sa ajungem cu totii la genocid semantic).
Deci intre androgen si androgin e o diferenta care aici produce efecte spectaculos de amuzante. Sunt paronime si isca niste confuzii dureroase.
In cel mai rau caz, asadar, Mirel a invocat androginismul mitic – dar nu cred ca l-a directionat tendentios catre tine (eu l-as fi luat ca pe un compliment, in definitiv valorile androgine au incarcatura estetica majora). Pina la androgen, e o cale lunga (stiintific vorbind).
Pacat ca a plecat Adi in calatorie, ca ar fi detaliat mai competent decit mine.
Dincolo de asta, as vrea sa va multumesc, stimati domni (si vigilente doamne) pentru subtilitatea si umorul vostru, pentru rabdarea de a detalia si de a exemplifica foarte plastic.
E o placere si o onoare sa va gazduiesc pe blog! Abia astept capitolul urmator…
Mirel Curea, te-am intrebat pentru ca initial am zambit de ce ai scris, apoi mi s-a parut ca vrei sa „dregi busuiocul”. Desigur expresia cheie aici este „mi s-a parut”. Iar aceasta nu e o intrebare si nu am alte pasaje cu suspiciuni, la care sa te rog sa-mi raspunzi.
Da…frumoase amintirile de prin aeroporturi!!!
Ca sa pot face loc in valiza obiectelor cumparate si sa nu depaseasc o anumita limita, am imbracat cat mai multe haine cu putinta…
E adevarat, ca vremea mi-a permis sa arat ca Baba Dochia.
Iar alta data, intr-o calatorie in Finlanda, pentru ca trebuia sa transport cat mai multe obiecte reprezentative pt un stand de prezentare, am renuntat la haine, chiar de acasa.
Am cumparat de acolo o geaca pe care am imbracat-o, cu randul, o ora eu si o ora partenera de proiect.
De ce nu putem renunta la anumite obiecte, in favoarea unui confort?
Pai au Simona incarcatura estetica majora! Chiar mai mult…si mistica! Crestinismul sta pe asta…Folosofia mistica indiana…Si cate si mai cate…E mit intemeietor! Temporar si aparent fracturat de Adam si Eva. E arhetip. Ne jucam toti cu el prin strafunduri. E visul celebru al lui Jung. Visul pe care odata ce l-a descifrat, a starnit ura de moarte a lui Freud.
buna la toata lumea
Valin, multumesc ca esti dragutz si ca demonstrezi ca mai exista si barbati galanti, bine educati, carora nu le e teama sa fie curtenitori. Pe Mirel, nu-l lua in serioas. Si el e dun dragutz, dar cu o foarte mare cantitate de miere alaturi. M-am uitata pe toate postarile de pana acum si m-a distrat cel mai mult. Mirel, fara suparare, spui ca esti imbratisat de mama, fiica si sotia ta, dar tu, pe cine imbratisezi. Cred ca sub aciditatea asta afisata se afla mai mult decat dezvalui aici.
Menine, te pup. Multumesc pentru incurajari.
Va pup pe toti si, cu riscul ca lui Mirel sa i se faca rau, va imbratisez.
Mirel, diferenta dintre Freud si Jung era ca in timp ce Freud studia comportamente si observa, Jung experimenta la greu.
alexandra si eu te pup si te imbratisez, si te tin de mana, si te mangai pe frunte. 🙂
daalli…nu stiu de ce am inceput sa rad cand am citit ca ai zic ca am o „minte ascutita”…hhmm, mintea mea saraca nu e ascutita deloc…are „sclipiri”. daca mai dau ceva cat de cat din mine e din „invatatura” altora. al meu ar fi numai (o incercare) de bun simt. am avut si eu un „ego” vaoleu, era de ajuns sa ma uit la un om si pica saracul din picioare de cata acititate avea privirea mea…va dati seama ce eram in stare sa si zic. apoi…mi s-a intamplat o „chestie” si imi place sa cred ca a fost spre binele meu…am iesit ca un miel…convinsa ca ezista un d-zeu care ne iubeste necontidioanat si tot timpul, cu mult respect si iubire fata de oameni…
mi scumpa mea draga, nu te agita ca nu scrii in cuvinte „mari”…sau ca nu invartesti cuvintele cu maiestrie…cine reuseste chestia asta (spre deliciul nostru) bravo lor…cred ca e de ajuns sa fii tu insati…si sa fii aici cu noi. te pup si pe tine…
valin, sarut mana…sa nu crezi pt nici o secunda ca o zic la baza…ci asa…in semn de apreciere.
all black, bine te-am revazut…pe unde ne-ai fost?
corina, te tin in brate, te sarut, te mangai pe frunte, te tin de mana iti aduc cafea/ceai/limonada rece…ce doreste sufletul tau…si multa multa ciocolata. 🙂 stiu ca stii…stiu ca te doare char daca stii…sper ca stii ca e normal sa te doara. accepta-ti durerea. o sa fie bine. este bine.
salut si restul piticilor, sa aveti o zi buna. simona…mmuuaahh! terapia pupaturilor fac cu voi, frati romani!
Meninne, piticul iti multumeste pentru incurajari! Si te invita la siropul ala…asa, ca sa fiu eu insami…
Mirel , Simona, valorile androgine despre care vorbiti, mie imi sugereaza vechea noastra natura si un ideal, acela al intalnirii cu jumatatea proprie. Care jumatate poate fi cam lunatica, ce-i drept…!!
Da, Mirel, ai dreptate, caci, cine nu poarta in visele sale cele mai intime, o nostalgie a desavarsirii???
salutari tuturor !
mi…tocmai de aia am zis eu ca, valin…cavaler simplu (prin cavaler vroiam sa spun „stapan nobil”, stapan care stie sa fie bun cu supusii sai…chiar vorbeam de vechii cavaleri, aia adevarati) sau cavaler androgin (androginii au fost primii oameni de pe pamant, daca nu ma inseala umila memorie…la memorie stau prost de tot tre sa recunosc…si ce poate fi mai minunat decat sa fi impreuna cu jumatatea ta, sa fii intreg…fapt pe care …uite la noi…nu il mai reusim in ruptul capului…mai avem norocu pe ici pe colo sa ne impreunam cu vreun om mormal la cap…in rest, d-zeu cu mila)…tot cavaler e.
mi, merci de sirop. eu am racit, sunt racita cobza…acum imi explic limbarita de ieri…a fost „febra” dinaintea bolii….nu ca ma explic 🙂
mi, m-ai zi-mi ce faci…azi sunt acasa…mi s-au amanat ore..pe caza de raceala la copii. aici vremea e ciudata, cald (fff cald ziua) si frig noaptea…asa ca toata lumea raceste in perioada asta. durerea de cap e sub control…asa ca sun bine…hhhaaaaaaaaapciu!
„mai zi-mi”, mai zi… 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=R1horffGyO0
Eu nu am avut ore amanate, azi…desi ar fi trebuit. Asa ca am avut doua reprize sanatoase, azi. Si, colac peste pupaza, au aparut si cei de la cablu, sa repare o defectiune semnalata de mine acum o luna.Imagineaza-ti, cum alergam prin casa, intre copii si oamenii aia bine intentionati, dar cam intarziati.. Unul dintre copii trebuia sa coreleze un text istoric cu un proverb cunoscut si pentru ca nu stia, s-a gandit unul dintre cei care bantuiau pe-acolo sa ii ,,sufle” si a iesit ceva cum ca ,,minciuna se rasplateste cu bine”…o fi adevarat??
Meninne, daca faci febra, ia un algocalmin, ceai de soc cu multa lamaie si vitamina C!
Si sa te insanatosesti repede-repede!
Buna seara, dragii mei!
Am trecut doar sa va salut, sint pe linia de plutire…
Meninne, pentru raceala ta un medicament zambitor!
http://www.youtube.com/watch?v=bLDVFojzldw&feature=related
Si ca sa vezi ca nu-ti port pica, Mirel, te imbratisez cu drag!:))) Na, sa te vad acum! O sa-ti iei glicemia , sa nu-ti vina rau de la asa „dulcegarii’ ? Si ca sa-ti fie clar un lucru si cu asta am inchis subiectul! Toate citatele pe care le-am postat sint din cartile citite de mine( nu ca ar fi multe!), scrise, litera cu litera, cuvant cu cuvant, din caietele mele de insemnari! Am obiceiul sa-mi notez pasaje care-mi plac! Deci nici vorba de copy si paste! Si cu asta basta!
Toate bune!
P.S. Si ma bucur ca ai ramas aici! Uf, am spus-o si pe asta…
Alexandra! Uite o intrebare „adanca” de tot: pe cine imbratisez eu? In afara de „pe cele trei” si pe cainele meu(n-am incotro, imi sare in brate), pe cat mai putina lume. Pe tata la sarbatori, altminteri ne strangem mana. Pe copii apropiatilor ii sarut doar pe crestet(sunt de principiu ca un copil nu se imbaleaza decat cu riscul de a-i provoca greata si/sau diverse afectiuni). Adultii foarte, foarte apropiati pe obraz…ca asta este obiceiul tampit la romani si n-ai cum evita tot timpul. In rest… pe cat posibil evit.
Daca si asta o fi intrebare ori indicator…Da` in fine…ti-am raspuns…
Ok, am inteles! Imi retrag cuvintele! Nici pomeneala de imbratisari!:)))
Corina, foarte bine ca iti notezi pasajele care iti plac. Cred ca oricine subliniaza o carte sau fiseaza ce doreste sa retina. Nu in privinta citatului in sine am ce am, doar mi-ar fi placut ca in loc de citate oamenii sa exprime ce le-a ramas lor in minte din ceea ce traiesc ei, eventual sa se sprijine pe vreun citat (mic, alea lungi nu se citesc). Atata tot!
Mai, da ce dracu` fac eu aici? Ma rog…Rolul citatului este de a sustine/contrazice o idee, un argument, un concept. Citatul are valoare doar coroborat. Asa…citatul din senin…hododronc-tronc…e nuca in perete.
Mai Corina, citatul nu-i haiku! Si nici ala nu se comite aurea-n-tramvai. Ci adecvat la ceva.
Mai, mi-e si jena sa va mai contrazic. Nici nu stiu cum dracu` sa fac!
Simplu! Sa ramai asa cum esti, autentic!
Recunosc, ai dreptate dar tu vorbesti din punctul tau de vedere! Iti vine usor sa discuti, sa scrii, sa intri in polemica…Chiar daca nu sint de acord intotdeauna cu tine! Nu cred ca stii cum e sa simti lucrurile la fel ca altii si sa nu gasesti cuvintele, sa incerci sa spui ceva frumos si sa iasa, ceva jalnic…Nu cred ca stii asta…Si atunci, vorbesc in cazul meu, ma folosesc de cuvintele unor oameni care spun, intr-un mod ales, deosebit ceea ce simt! Asta sint! Daca ai fi rautacios, mi-ai spune sa aleg tacerea decat „sa-nsir cuvinte goale/ ce din coada or sa sune”dar crede-ma, am incercat si asta si tot nu merge! Ceva din mine imi spune sa vorbesc! Si o fac! Asumandu-mi riscurile de rigoare!
Pai uite, citesc ce mi-ai adresat. Este foarte bine scris. Exprimi o tema foarte importanta, aceea a raportului exprimare/expresie foarte interesant. Daca tu esti atenta sa vezi ce coincide din ceea ce zic altii, cu ceea ce gandesti tu, te auto-parazitezi.
Reciteste ceea ce ai scris, si zi-mi si mie ce ti se pare tie ca este in nergula acolo sau ce este „insiruire goala” in ceea ce ai zis tu?
Ceea ce ai scris este de mare bunsimt, corect, cursiv si logic alcatuit!
Cu sau fara voia ta, te pup!:)))
Inainte de a ma retrage, bucuroasa si cu ranjetul pana la urechi, am sa-ti spun ca avem doua lucruri in comun! Filmul ( si cartea deopotriva) „Dragostea in vremea holerei” si acest blog! Primul si singurul in care scriu! Spune-mi te rog, o carte pe care ai citit-o si care ti-a placut! M-am ferit sa folosesc expresia ” care ti s-a lipit de suflet”!!!
Revin!
„Desertul tatarilor” – Dino Buzzati.
Seara buna,
Credeam ca am depasit faza ” cine o sa fie cel mai talentat scriiitor de pe blogul Simonei(in afara de ea)…binenteles:)parca suntem la scoala si fiecare suntem scosi la tabla…sau parca ne batem..”tovarasa ,eu stiu,eu stiu” .
In rest…sanatate maxima, meninne…
Mirel..sunt convinsa ca stii..ce sa scrii :)..te pricepi..de…f bine…astept ,pt tine ” un zambet pe 16 mm”….hi,hi
Mi..sper ca seara safie mult mai buna decat ziua…trebuie..in compesatie..
Cine a vorbit de talent Aimee? Cine a zis ca s-ar pricepe? Eu nu, daca ma pricepeam asteptam tainic un Nobel. Nu am nicio carte publicata si nici nu cred ca voi publica vreodata. Se simte cineva scos la tabla? Imi pare rau pentru el. Repet, nu vreau decat sa conving oamenii care au chef de tacanit in astea, sa povesteasca. Fara sa se gandeasca sa dea bine. Doar sa povesteasca.
Dar putem depasi faza asta. Propune tu una!
E rau ca ii indemn pe oameni sa povesteasca cu mintile lor? Chiar cu riscul de a trece drept pisalog?
Mirel,
Era parera mea personala ca te pricepi…dar eu nici eu nu sunt Calinescu 🙂
Ce alegi : flori,fete, filme sau baieti…?
Ai dreptate! Cred ca voi alege un film.
Filmul preferat…?
Ati fugit?:)..sau aveti lucruri mai bune de facut?
Nu, n-ai inteles, n-am fugit! Am ales filmul iar acum deja l-am pus. Urmeaza sa-l vad.
Vizioanare placuta…
Intrebarea era pentru toata lumea 🙂
fetelor cochetelor, stati linistite…sunt „pe picioare”…iau antibiotice (dar merci de piramidon corina, si tie de sirop mi si tie de urare aimee)
mi…ce zii ai avut…macar azi nu ai vb numai cu oalele 🙂
meninne, leacurile babesti sunt mai bune decat medicamentele si mai „sanatoase”, asa ca o baie fierbinte cu sare si o frectie cu tuica sau vodka te vor pune pe picioare maine.
Pe mine, de fiecare data cand il vad, ma loveste undeva inauntru”Intalnire cu Joe Black”. Si nu din cauza lui Brad, imi place mai mult Hopkins. Am citit Dragoste i vremea holerei, dar filmul nu l-am vazut.
Mirel si-a luat portia de dulcegarii pe tot anul azi…ha ha
Va pup…noapte buna
M-ai intrebat draga Meninne pe unde am mai fost in concediu. Iti raspund cu mare drag:am facut un circuit impreuna cu sotul meu prin tara. Am plecat din Ploiesti spre Vatra Dornei,Sighetul Marmatiei,Sapanta,Baia Mare,Bistrita,Reghin,Tg Mures,Campia Turzii,Cluj,Huedin,Oradea,Sibiu,Bran,Busteni.A fost frumos,impresionant,dureros.Spun dureros pt ca statiunile prin care am trecut sunt intr-o stare jalnica,nu s-a investit nimic.E trist sa vezi hoteluri intr-o stare avansata de degradare si totusi populate de turisti veniti la tratament!Omul vine pt apele termale care ii fac bine,se plimba prin statiune si cam atat. Nu exista locuri de relaxare,decat terase unde nu prea se inghesuie,preturile fiind cam piperate.Impresionant a fost la Sighet unde am vizitat Memorialul Durerii! A fost cutremurator sa vezi celulele in care au stat oameni de care stim,pe care i-am citit,le-am urmarit arta interpretativa,familii intregi incarcerate pt ca erau rude cu cei care complotau impotriva regimului. Nu poti iesi din muzeu decat marcat,impresionat,cu un gust amar!Romanul s-a nascut poet,este un mare adevar! La Sapanta,in cimitirul vesel ne-am amuzat de arta naiva si textele rimate care descriau persoana decedata! Este un punct turistic foarte cautat,lume multa,palinca originala de la mama ei!Este o alta lume in Oas,mai calma,mai primitoare,mai asezata. Se conduce cu viteza,dar prudent,se asteapta civilizat si numai bezmeticii cu nr de Bucuresti si Dambovita strica atmosfera! E imposibil sa nu gasesti vreun teribilist pe sosea! Totul a fost bine,s-au ridicat pensiuni ca ciupercile dupa ploaie asa ca la capitolul cazare nu am avut probleme! Cu soselele stam prost,prost! Pacat,avem o tara asa frumoasa dar infrastructura e la pamant.Cred ca a-i simtit-o pe pielea ta cand ai venit in tara! Oricum ,una peste alta,ne-am odihnit,am vazut locuri minunate,sate cu oameni frumosi,cu chef de viata de dimineata de trebuia sa-i feresti ca altfel o incurcai. Am revenit dupa doua saptamani,si trebuie sa spun ca tot acasa in patul tau e cel mai bine!
alexandra…nu am cine sa imi faca frectie 🙂 am eu un vecin care ma ajuta la multe…dar chiar o frectie nu mi-as permite sa ii cer…iar mr.ex. ( cu care ma inteleg si eu mai bine „dupa” ) e la mare departare…am amigdalitele inflamate rau si muci verzi (si cosmaruri cu cat de racita am fost anul trecut pe vremea asta) asa ca am zis sa o iau pe scurtatura…cu antibiotice (ceva usor).
va multumesc mult la toate, va pup!
d-na murgoci, multumesc 🙂 mi-a prins bine sa va citesc intinerariul. si da, tot acasa e cel mai bine.
Menninne, nu-mi place sa aud de amigdalita inflamata, dar optimismul tau imi spune ca stii sa te lupti cu toate!
Puterile mele se imputineaza,aseara am avut o cadere de tensiune si am ajuns la spital, caci simptomele imi indicau o crestere a ei. Si stiti ce mi s-a spus? Ca nu sunt medicamente pt. reglarea ei in cazul meu. Eu raman nedumerita, d-na drse simte datoare sa-mi intinda, totusi, o mana de ajutor si-mi zicede peste umar: ,,Vin rosu”. Nu stiu sigur daca urmatoarea mea intrebare a mai ajuns-o din urma, ca eu i-am mai auzit numai tacanitul tocurilor foarte inalte …As fi vut sa intreb daca pot bea cafea, pt ca vinul rosu imi provoaca alte afectiuni pe care incerc sale evit. Nu, nu e buna cafeaua. Am citit pe net. De ce m-oi fi riscat eu sa plec de-acasa, de langa computerul meu fidel, sa caut potcoave de cai morti?
Sa aveti grija la tensiune si la tensiuni!
Buna dimineata!
Meninne, multa sanatate!
Mi, ai grija de tine!
Mirel, poezia urmatoare este pentru tine. Fara copy/paste. Este a mea. Este cum gandesc eu. Poti s.o faci arsice daca vrei! Au facut.o si altii. E forma ei finala, dar ii poti aduce imbunatatiri.
Rugaciune
Nu vreau sa fiu ranita
Si de aceea tac.
Si nu mai caut.
Si renunt sa mai cer.
Si ma rog
pentru liniste
pentru uitare,
pentru bucuria lucrurilor marunte,
– Ca mersul pe jos sau cafeaua din zori-
pentru jocul copiilor,
pentru rasarit si apus
nu costa nimic.
Pentru flori de camp,
Culese si daruite.
Pentru zambete aduse tristetii
si maini intinse neputintei,
Pentru scrisori trimise si primite,
pentru pasari si
pentru cuvinte ce merita citite si rostite.
Pentru ca sunt intreaga
si umblu, si vad, si aud
si pot sa iubesc.
meninne, am rezut ca e doar o raceala, dar chestia cu gatul si mucii…duce la augmentin.
e greu sa gasesti azi pe cineva sa-ti faca o frectie sau un ceai fierbinte.
Sofianucarmen, o sa incep sa imi port mai mult de grija, ca sa fiu ,,intreaga….si sa pot sa iubesc”. M-ai convins!
Desi poezia are o dedicatie a sa, vreau sa spun si eu ce m-a ,,miscat”:
alaturarea ,,scrisori”- ,,pasari „. Este o imagine plina de dinamism, perspectiva, rostuire, speranta in asteptare…nu stiu…m-a facut sa ma gandesc la viata mea.
Si este atat de noua!!!
Imi place tare mult!
Cum s-o fac arsice, Carmen. Ce-s bolnav?
Este o poezie splendida. Stiind ca este a ta si nu copiata de pe nu-stiu-unde, am citit-o cu toata atentia de mai multe ori. Din ce in ce mai atent, din ce in ce mai impresionat. Este remarcabila si pe gustul meu. Este o poezie de-a dreptul filosofica. Ideea ei majora este stralucita: intoarcerea la marile adevaruri, cele simple. Poezia incepe cu o decizie ce poate parea ridicola: „Nu vreau sa fiu ranita” (cine ar vrea sa fie ranit?). Dar construiesti si construiesti. Si nimic nu mai este ridicol. Dar nimic! Motivatiile pentru care respingi suferinta se subinteleg ca si pricinile suferintelor: stralucit! Ai si solutia: intoarcerea la un „paradis pierdut”. Dai speranta ca „paradisul pierdut” poate fi regasit. Cum? Prin rugaciune. Proprie sau figurativa, lasi suspendat si bine faci!
„Pentru scrisori trimise si primite” m-a lasat mut. In cinci cuvinte banale „prinzi” un univers intreg de traire. Constructia „Si ma rog…Pentru scrisori trimise si primite” este absolut magistrala, cu continut inepuizabil.
Te rogi si pentru ce ai… si pentru ce n-ai… si pentru ce vezi… si pentru ce nu vezi…Bogata si complexa alcatuire!
Poezia este conceputa pe o structura inversa, rar utilizata, pentru ca nu este la indemana oricui.
Daca ar fi poezia mea – n-as fi in stare in veci sa scriu o poezie atat de intensa si de valoroasa – as renunta doar la „nu costa nimic”. Mi se pare mie ca trivializeaza inutil. In rest n-as clinti o litera!
Meninne, esti bine? s
pune-ne ceva!!!!
Mirel, felul in care ai interpretat tu poezia, m-a ajutat sa vad mai clar de ce mi-a venit sa plang cand am citit cuvintele acelea simple si grave.
Ma intrebam si de ce am simtit nevoia sa prelungesc imaginea, ridicandu-mi privirea si spre cer, catre pasari…
Acum stiu. A ruga.
Mi, Mirel este forma finala a poeziei.
Forma initiala era ceva mai lunga. A fost slefuita de cineva care scrie si publica poezie, cu o vasta experienta in domeniu.
„Taiem cuvintele inutile. Ramane doar ceea ce trebuie”, mi.a spus.
Forma bruta am publicat.o pe blogul lui Alice, acum o luna si ceva.
Nu.mi ramane decat sa.i multumesc d.lui profesor si acum voua.
Voi taia „Nu costa nimic”…Sunt cuvinte in plus.
Cand am scris.o, nu m.am gandit cum o veti analiza voi, ce asocieri veti face. Nu m.am gandit la tehnica sau constructie. Asa mi.a venit.
Ma bucur ca Rugaciunea mea place.
Carmen, in intelegerea mea esenta poeziei este „Nu ma mai rog decat/Pentru scrisori trimise si primite”. Daca era doar atat, era diamant dar nu mai era poezie. Te invit insa te bucuri de ce ai reusit pui pe hartie! Iesi din tine si citeste esenta asta, ca si cum ar fi scrisa de altcineva. O asemnea forta de expresie nu am mai intalnit de mult! Sunt entuziasmat! Ma entuziasmez foarte greu!
Carmen, as vrea sa te incurajez sa scrii mai mult si sa publici, dar ma tem ca parerea mea este lipsita de importanta, nefiind una „autorizata”.
Mie mi-a tresarit sufletul. Iar gandul a luat-o hai-hui, sa caute ,,paradisul pierdut”.
Si ma gandesc sa ma rog, sa ma rog fara lacrimi, poate il regasim mai degraba.
mi draga mea, buna dimineata. la mine e 7.50, doar ce mi-am dus copii la scoala. 🙂 of mai piticule, si eu ce ma bucuram ieri de tine, de atata harababura…ca nu ai mai fost singura…si tu? la spital? of of of…imi pare rau…ma bucur ca ai tras o concluzie sanatoasa totusi…ieri toata ziua am fost cu un ochi pe calculator…puteam sa iti spun si eu sa bei un vin rosu….de fapt eu te-as fi sfatuit la o sambanie cu capsuni 🙂 glumesc.
alezandra…am o diploma mare mare de dr in dulapul de la bucatarie…dar medicamente nu iau decat in cazuri extreme. daca ma doare capul …ma doare si gata, o sa imi treaca….asa gandesc eu in legatura cu medicamentele. e drept, pe ici pe colo sunt unele care fac minuni.
….ce sa zic…in urma umilei mele vieti am hotarat sa vad partea plina a paharului…ma trezesc bucurandu-ma de cele mai mici lucruri (asa cum frumos ne spui tu caemens…ma scuzi eu nu ma simt in stare sa „comentez”…mie mi-a placut si gata. simplu dar cuprinde TOT) …ma tresesc ca rad sin cele mai mici lucruri…ma intreb daca mai sunt normala la cap (credeti-ma…de fapt stiti pe propria piele….singuratatea asta e un adversar serios…nu te lasa in pace cu una cu doua)…concluzia este, normala sau nu prefer sa fiu asa caci alternativa ar fi sa ma pun jos si sa mor de atata singuratate si asta clar refuz…asa ca, cu ultima picatura de energie merg inainte…si va iau si pe voi cu mine 🙂 va pup. azi lucrez la gradinita…copii de 4 ani 🙂
Sa va zic, cum vad eu paradisul asta pierdut. Cui este interesat, deisgur. Cum se stie, Cioran a avut doua mari „probleme”.
Prima, se tooot certa certa ba cu Dumnezeu, ba cu Sfantul Apostol Pavel, ba cu diversi Sfinti, asezati de-a dreapta Tatalui. „Sceptic in declinul lumii”…deh!
A doua, tanjea adanc dupa locul copilariei sale, Rasinarii Sibiului. Asa de tare tanjea, incat de la Paris a zis: „A quoi bon avoir quitte Coasta Boacii?”( La ce bun sa fi parasit Coasta Boacii). Adica, tanjea dupa paradisul pierdut, intruchipat de simbolul totalei sale fericiri din copiarie, dealul Coasta Boacii, Macondo-ul lui Cioran.
Si Dumnezeu ce-i face lui Cioran? Ii da inapoi filosofului certaret si pesimist, paradisul pierdut! Dar cum? Il imbolnaveste la sfarsit de viata de „Alzheimer”. Boala in care amintirile cu cat sunt mai proaspete se sterg, cu cat sunt mai vechi persista. Astfel, imi place mie sa cred, filosoful s-a dus la impacarea cereasca cu sfada pacatoasa stearsa de uitare, insotit doar de amintirile copilului increzator care alerga prin iarba ca sa se cocoate in varful dealului Coasta Boacii din Rasinarii Sibiului.
Carmen, poezia e superba, emotionanta si e nevoie de multe introspectie pentru a ajunge la concluziile tale. E frumos…dureros de frumos.
Si l-ai facut pe Mirel sa nu mai critice…wow
Meninne fa-te bine repede. Sanatate si maine sa te simti mai bine.
Meninne, ce bine ca poti lucra azi! Am stiut eu ca pofta ta de viata omoara toti microbii!
Mai invata-ne si pe noi, ca suntem codasi rau de tot, unii dintre noi!
Te admir si vreau sa invat!
Mirel, daca Cioran nu s-ar fi ,,certat” atat de cutezator, ar mai fi primit ,,rasplata” finala?
Ma tot gandesc la zicala aceea care ne avertizeaza sa avem grija ce ne dorim! De ce, oare? din lasitate?
carmen…
http://www.youtube.com/watch?v=Ih3aAx-S5xg&feature=related
Mi…nu stiu raspunsul…Poate pentru ca avem obiceiul nesabuit sa cerem mai mult decat putem duce. Si asta, nu, nu cred ca-i lasitate. Doar nesabuinta!
mi…nu e ca la scoala…dar si pofta de viata e molipsitoare, ca un ras bun 🙂 am plecat. va pup…si „decizia” mea vina dupa ani multi de suferinta…
Alexandra…m-am cam plictisit sa (ma) tot explic. Critica, in cazul meu, nu este decat expresia unor opinii personale pe care nu le impun nimanui. Si nu este nicidecum neconditionata. Este chiar foarte conditionata de ceea ce mie imi pare ridicol, nepotrivit, absurd, ilogic…etc… Repet…imi pare mie…Opinia este strict personala si nicidecum norma general valabila si aplicabila. Daca poezia aia mi s-ar parut o naivitate, nu m-as fi sfiit sa-mi exprim aprecierea.
Mi, sa stii ca am adunat vreo 25 de poezii. Dintre acestea doar jumatate au ceva de spus. Mi.au fost analizate si am fost sfatuita ” sa.i dau bataie!”
Carmen, mi-ar placea sa mai citesc , deci, ,,da-i bataie”!
Meninne, pot sa ma molipsesc de la atata departare?! Tare as vrea!
Asa cum as vrea sa invat sa fiu mai putin nesabuita, Mirel! Uneori, chiar nu pot duce !
Ma retrag asta seara, va doresc sedere placuta aici!
Carmen, eu zic sa le dai si pe celelalte la citit aici pe blog. Chiar daca Mirel crede ca am ceva cu critica lui, dar nu…critica e constructiva. Cred ca parerea lui conteaza si sinceritatea e o calitate pe care putini o apreciaza. Mie imi place sa le citesc. Scrii frumos, dar nu pot sa-ti dau o parere avizata.
Tatal meu scria, a si publicat cate ceva si imi place ca de fiecare data cand scria o nuvela sau o poezie eram prima careia i-o citea. Aveam o legatura care dainuie chiar si acum… la 11 ani de cand a disparut.
Buna seara, prieteni!
Zabovesc doar o clipa!Simona, am terminat cartea de citit! Nu am cuvinte dar stii ce as vrea sa-ti spun…Te imbratisez cu tot dragul prieteniei!
Meninne, sper ca esti mai bine,vreau sa fii sanatoasa si prezenta aici! Imi place optimismul tau, problemele mele devin mici, mici de tot cand te ascult! Si-mi dai o stare de bine! Te pup!
Carmen, poezia mi-a placut! Cuvinte curate si calde! Astept cu drag restul poeziilor!
Mi, multa sanatate iti doresc si putere sa le duci pe toate!
Doamna Murgoci, am citit pe unde ati calatorit! A fost interesant sa revad locuri prin care am fost, prin ochii si sufletul altei persoane!
Alexandra, m-am lasat de fumat de 6 ani! Totusi aseara, am fumat pipa pacii!:)))
Aimee, un film care mi-a placut si m-a facut sa-mi pun intrebari, „What The Bleep Do De Know!
Mirel, multumesc pt carte, o s-o caut si o s-o citesc! Am sa-ti spun daca mi-a placut sau nu!
Valin, e greu dar atat de frumos sa fii parinte…Cand ma uit la baietii mei, imi rade soarele in inima! Si ferestrele se deschid larg, lasand sa intre lumina…
Pisica, Adi, sper ca va e bine , oriunde v-ati afla!
Ganduri bune tuturor!
Ca de obicei, o melodie pt voi…
http://www.youtube.com/watch?v=MkjjrdZemzk
mi…care departare? sunt aici 🙂
Meninne, iti pot pune o intrebare nasoala rau?
Mirel, ma scuzi ca ma repet…nu vorbesc cu tine, da?!?
OK, te inteleg perfect!
corina…ma bucur sa aud ca optimismul meu (tampit cateodata, incapatanat rau) iti prinde bine…asta e si ideea. nu fac un efort …asa imi e stiulul…nu ma iau in serios si nu iau nimic prea in serios…bla bla bla.
va pup pe toate. sa aveti pace
well – imi pare rau sa va dezamagesc (mirel & daalli) – dar n-am cumparat bila. sincera sa fiu nici o secunda nu mi-a trecut prin minte sa fac asta.. dupa primul moment, in care m-a pufnit rasul, mi s-a parut trist ca imi cere taman mie sa fac pe carausul. asta e cu interpretarile feminine, mi-ar trebui poate, de multe-multe ori, un talmacitor cand vine vorba de barbati. cat despre „fostul” (iubit) – poate e prea prezent in viata mea, desi si eu si el ne-am spus adio „definitiv” de nenumarate ori. ba chiar am reusit performanta sa ne despartim cand eram deja despartiti de peste un an de zile.
corina, sa stii ca eu am strans citatele ‘copipastiate’ de tine 🙂 si eu strang citatele care imi plac, dar nu le scriu in caiet, am alta hachita, colectionez carti postale si imi scriu citatele pe ele. avand in vedere ca intr-un an de zile de hobby am strans vreo 6 cutii de metal din alea de biscuiti, ma gandesc ca pana ies la pensie pot sa-mi construiesc si casa din cutiile astea pline cu vederi. dar oare e frumos sa subliniezi o carte? mai nou fac asta si am senzatia ca e urat – ca o „stric” daca scriu pe ea…
Juztine, gandeste-te doar la asta: stranepotii tai si copiii lor – la care biblioteca ta sa ai grija sa ajunga – te vor cunoaste la timpul lor prezent si te vor pomeni la timpul tau trecut, doar din urma creionului tau pe niste pagini de carte. Pentru mine ar fi fascinant sa vad ce pasaje sublinia si adnota un bunic de-al meu, invatator de tara, mare pasionat de istorie. Din pacate, si-a distrus mai toate cartile la dejugarea comunistilor.
Juztine, eu pentru asa ceva am creion subtire de 0.5, cu care adnotez cartile importante mie. Tot timpul cand fac asta, o am in minte pe fetita mea care le va citi ei sau copiilor ei. Am credinta ca asa le voi mai putea fi de ajutor din trecut.
Mennine, pentru tine…
http://www.youtube.com/watch?v=yt33oF_joKM&feature=channel
Si daca am dat gres, incerc cu asta…
http://www.youtube.com/watch?v=qqYoyKUp_OI&feature=channel
Nici acum n-am nimerit-o?:))) Ultima incercare…
http://www.youtube.com/watch?v=qE-OA5lhRRA&feature=channel
Te pup! De la tine am invatat sa tin capul sus dar mai ales sa iert!
„Oso-Oso” va spune noapte buna! Prietenii stiu de ce!:)))
http://www.youtube.com/watch?v=Om5QiTX47QI&feature=related
Meninne, luna mea ii trimite soarelui tau o melodie!:)))
http://www.youtube.com/watch?v=PHs3fEnhLdM&feature=related
Nu pleca, mai stai pret de-un zambet! Ti-am facut mai multe dedicatii dar blogul abia ma mai suporta!:))) Sint in asteptare!
corina…nu am cuvinte. e drept ca in afara de copii mei nu am mai multa multumire decat din a ajuta pe cine pot si cum pot…dar chiar asa vorbe mari…of. azi (la mine e inca azi) am avut o zi nebuna…asa sunt joile la mine 🙂
ok corina…hm…multumesc 🙂 cu primul mi-ai bucurat inima, la al doilea am inceput sa plang si la al treilea mi-am sters lacimile si am zambit cat m-au tinut falcile, al patrulea deja…era dupa celelalte asa ca nu stiu daca avea de a face cu starea de exaltare. multumesc. chiar aveam nevoie…de ceva energie 🙂 ce femei deosebite sunteti voi toate si cat va multumesc ca existati in viata mea. sa va fie somnul lin.
SIMONA 🙂 mi-am dat seama ca in dorinta mea de a nu te deranja (stiind cat esti de ocupata si la ce ore matinale te culci) am incetat sa iti vorbesc in mod personal, am inceput sa amintesc de tine doar asa, din bun simt ca ne esti gazda…sa ma ierti 🙂 . chiar imi e dor sa vorbesti cu mine, cu noi…dar tu si numai tu ai dreptul sa nu ne scrii (chiar si cand faci altceva decat ceva „productiv” ). multumesc ca existi Simona Catrina…daca nu erai tu… 🙂
te pup, te pup, si te imbratisez, si iti fac un ceai verde…mai ai mult pana te culci dar eu iti dedic (si cu gandul la fetele noastre din tara care dorm deja) un cantec de adormit. sa ai vise frumoase!
http://www.youtube.com/watch?v=p_cdXNWD1VY&feature=related
Meninne, draga mea, m-ai induiosat cu adevarat…
Iti spun si tie, dar si tuturor celor care vin in luminisul nostru: eu nu astept incordata asigurari dulci ca-mi sunteti in preajma. Chiar daca nu vorbiti cu mine direct (eu fiind cam tacuta in ultima vreme, insa am motive frumoase, credeti-ma), pe mine ma bucura in egala masura ca, din milioanele de bloguri pe care ati putea fi, voi sunteti aici, pe blogul meu. Iar asta tine loc chiar si de „te iubesc”.
Asist la discutiile voastre si sunt mindra de voi, de vitalitatea verbului vostru, de gaselnitele voastre bulversant de poetice, de eruptia dilemelor si-a controverselor, de profunzimea unor enunturi aparent domoale, dar care ascund in venele lor foc si lava. Mi-e dor de voi toti, in fiecare zi.
Corina si Andra 85, ce-aveti de gind cu mine? 🙂 Ma coplesiti, va multumesc din suflet, dar stiti care e efectul secundar? Acum n-am de ales, va trebui sa ma apuc sa-mi termin romanul! 🙂 Reactia si increderea voastra ma obliga…
🙂
simona…singura, in fata calculatorului, ascultand muzica si gandinu-ma la OAMENI am avut o seara speciala…stiu, din nefericire exista si oameni care ar zice…saraca, e dusa…imi este dat sa vad in fiecare zi ca „distantele” nu conteaza, faptul ca ne-am vazut sau nu si ca nu avem o „relatie” reala sunt insignifiante…concluzia pe care am tras-o in seara asta e ca avem un lucru in comun…iubirea! iubirea pura cea care nu cere ci da…nu, nu am luat-o razna de singuratate…poate singuratatea m-a ajutat sa fac un pas inainte, catre niste oameni speciali pe care altfel nu i-as fi intalnit niciodata. buna dimineata romania 🙂 noapte buna simona, noapte lina…eu stiu simona, si ma bucur!