Si totusi, fac clatite foarte bune…

Gradina mea, asemeni multor cuiburi nord-americane, adaposteste o colectie de animalute zvapaiate. Fotografiile sunt facute la mine acasa, in plin dezmat necuvintator.

Am veverite pe care le-am rasfatat cu consecventa, spre exasperarea vecinilor care nu le suporta, fiindca sunt obraznice, maninca fructe, flori si radacini strategice. Si intra in casa, daca le scapi din ochi.

Am si o familie de iepurasi, el e mai sociabil si mai activ, nu se sperie. Cind l-am vazut prima data, am crezut ca sta prost fiindca e bolnav. Pe urma, asistind la lenea lui cotidiana, am observat ca e zdravan, doar ca, sfidindu-si traditia genetica, nu i-e frica de mine. Nu stiu daca sa ma simt flatata sau neinsemnata.

Mai vine, noaptea, si nelipsitul raton, o obraznicatura care se urca in pom si roade fructe, asta dupa ce, daca uiti containerul de gunoi neincuiat, ti-l deschide si scoate de-acolo tot felul de ciurucuri.

Odata, aruncasem niste clatite ramase de izbeliste, fiindca aniversasera doua zile de viata si le-am considerat vechi. Noaptea, ratonul a desfacut capacul, a scos o clatita, a muscat o data din ea si pe urma a aruncat-o in alee, edificat. Tin minte ca iubitul meu – cum e el, dragut – a constatat ingenuu: „Tu vezi ca nici macar ala n-a mincat-o?”. „Ce vrei sa spui?!”- am pitigaiat eu o revolta, desi stiam prea bine ce voia sa spuna. Dar el disparuse deja, preventiv, din raza mea de actiune.

Ratonul maninca in general toate prostiile, cu atit mai mult m-a durut atitudinea lui fata de capodoperele  mele culinare – eu fiind vestita in cartier pentru deliciosenia clatitelor mele cu dulceata. In seara urmatoare, ca pentru a ma sfida definitiv, ratonul a revenit in gradina, unde a inceput sa roada, cu o pofta nebuna, niste solzi de peste ciuguliti din containerul vecinilor.

Nu m-am suparat pe raton, din doua motive. In primul rind, e simpatic si blanos si-i iert derapajele de conduita. In al doilea rind, daca n-am putut niciodata sa ma supar pe iubitul meu, care (sub un pretext sau altul, care mai de care mai diplomatic ales) nu prea minca nimic din ceea ce gateam, am considerat ca ar fi un act de injustitie sa-mi arunc frustrarile domestice in capsorul unui animalut flocos.