fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Am obosit sa ma prefac

de

Astazi, am incetat oficial sa mai pretind ca nu pot sa sufar Valentine’s Day. De ani buni (prosti, mai degraba), joc rolul femeii agasate de pufoseniile comerciale si de inimioarele rosii. Asta pentru ca, asa cum am scris si in revista Tango, n-am avut niciun iubit care sa tina cont, vreodata, de ziua indragostitilor. Ca sa nu ma simt prost nici eu, si ca sa nu creada nici ei ca sunt o toanta fermecata de jucarii pufoase, i-am lasat pe toti sa bata niste campi care m-au intristat sistematic: draga, asta e sarbatoare-kitsch, numai prostovanii serbeaza asa ceva!
Eu, aparent cinica, in realitate prostovanca din categoria invocata de el, taceam sau confirmam ipocrita, fiindca asa credeam eu ca e bine. Dar, evident – precum constatati in clipa de fata – in prapastia gandurilor mele, tanjeam dupa ursuletii pe care nu mi i-a daruit nimeni pana acum (de Sf. Valentin, ca in rest am primit ursuleti cu toate ocaziile), dupa inimioarele pe care le-am vazut numai la altii in brate. Ma gandeam la florile pe care le primeam si care nu erau niciodata rosii, niciodata de Valentine’s Day.
Nu sunt numai barbati care sfideaza aceasta zi, ci si femei care – fie din scepticism cronic, fie pentru ca nu au de ales – comenteaza la fel de sarcastic zaiafetul catifelat. Deci n-as vrea sa se inteleaga ca noi – diafanele, minunatele, printesele – suntem victimele acestor monstri de barbati, care sunt mai degraba in stare sa cumpere case decat elefantei de plus. Suntem ceea ce alegem sa fim: rasfatate de cate-un indragostit, pe care l-am avertizat la timp ca adoram inimioarele, sau neglijate de barbatii carora am preferat sa le facem pe plac, spunandu-le ca numai idiotii se cununa in Trenul Dragostei, pe 14 februarie.
De ce-o fi ziua indragostitilor mai chicioasa decat Craciunul, decat Halloween-ul, decat Martisorul? Iarna, impodobim brazi la un mod turbat, ii cocosam de globuri tembelizant colorate (macar de Valentine’s ramanem la gama rosu-roz). De Halloween, e un circ oficial, dar cu toate astea, majoritatea prefera sa umble cu mutre horror, decat sa se prezinte cu un trandafir in dinti. Cat despre martisoare, sa fim seriosi, sunt definitia kitsch-ului. Cu toate astea, au farmec si valoare sentimentala. Ne umanizeaza, ne smulg din acreala rutinei, ne aduc aminte ca oamenii de langa noi au nevoie de romantism, de confirmari copilaroase ale unei iubiri vesnic pretinse, nicicand dovedite.
Sfantul Valentin i-a ocrotit si i-a unit pe indragostiti, pe vremea cand romanii ii lichidau pe crestini, pentru asemenea practici. Ceea ce au facut si in cazul sau: afland ca sfantul ii cununa in religia crestina pe cei ce se adorau, romanii l-au arestat si l-au condamnat la moarte. Preotul Valentin a fost un martir, de aceea ulterior a fost sanctificat. Istoria lui trista, sublima, atribuie acestei sarbatori ceva mai mult decat “prosteala comerciala”, cum spun aia care ne iubesc prea putin ca sa-si asume declaratii de dragoste, intr-o zi atat de incercata de simboluri.
Altii spun ca am “furat” sarbatoarea asta de la americani si ca de-aia nu vor ei sa sarbatoreasca, de-aia nu-mi cumpara ei catelusi cu inimioare, chipurile. Bun, pai daca ne-a apucat nationalismul ieftin, atunci hai sa le dam americanilor inapoi si hamburgerii, si filmele, si blackberry-urile, si computerele, si muzica. Si eu zic sa iesim si din NATO, fiindca asa cum avem Dragobetele, putem sa ne facem organizatia noastra paramilitara de lupta pentru pace, n-avem nevoie de armata lor kitsch. Trecem peste faptul ca nici de Dragobete nu vine nimeni cu buchetoaie rosii la usa noastra, semn ca nu asta e motivul neimplicarii, ci ala pe care il stim toti, dar ne facem ca ploua: nu exista suficienta dragoste pentru asemenea gesturi. Cand nu iubesti, nimic nu-i mai simplu decat sa-ti justifici ezitarile prin pomposenii pseudoculturale, prin asa-zisa lupta anti-kitsch. Oameni care au acasa pescari chinezesti, veioze in forma de dragoni si tapet cu berze fac mare caz de kitsch-ul zilei indragostitilor.
Nu stiu cine cumpara mormanele de ursuleti de Ziua Indragostitilor, ca in anturajul meu, toata lumea se stramba. Daca as fi paranoica, as crede ca exista o conspiratie, vor sa ma bage pe mine-n balamuc, dintr-un motiv misterios. Sau poate ca nu-i cumpara nimeni, si dupa Valentine’s strang astia ursuletii si-i trimit la vopsit, sa-i foloseasca de ziua copilului.
In fiecare an, de 14 februarie, aud toate sabloanele enervante care s-au inventat cu aceasta ocazie: de ce sa fie numai o zi a indragostitilor, cand in fiecare zi trebuie sa fii indragostit? Bun, intrebare: te porti in fiecare zi ca un indragostit? Nu. Deci teoria ta fonfanita la ore de maxima audienta cade. Apoi: de ce sa cumparam ursuletii astia caraghiosi? Din acelasi motiv pentru care de Paste cumperi iepurasii aia caraghiosi. Fiindca e o traditie frumoasa, chiar daca nasul tau se stramba superior, ascunzand in spatele acestei mimici o forma de lasitate, in fond.
Deci sa fie clar, de azi nu mai pretind ca nu-mi place ziua indragostitilor. Ba da, imi place, o ador, chiar daca n-am avut niciodata parte de ea, chiar daca primesc, in cel mai bun caz, cate-un “la multi ani” spus la misto, chiar daca nimeni nu m-a considerat demna de vreun ursulet rosu, pana acum. De inimioare, nici atat.
Si nu, nu vreau sa astept Dragobetele, nu de alta, dar nici atunci nu se va petrece nimic pufos, nimic roz, nimic floral. Dincolo de asta, hai sa lasam fandoseala, ca romanii au auzit de Dragobete abia dupa ce-au ajuns sub ocupatia imperialista a lui Valentine’s Day. Ca pana atunci, in afara de o mana de etnologi prost platiti, nu stia nici dracu ca avem si noi, de fapt, o sarbatoare a iubirii.
Va doresc sa aveti o zi napadita de cele mai magulitoare chiciuri si indragosteli, de ursuleti care tipa (sau nu, depinde de pret) “I love you”, cu labutele larg cascate, de inimioare de catifea rosie, de inimioare de ciocolata, de trandafiri rosii, de cununii in trenulete rosii. La multi ani iubirii din noi si asteptarii din noi, de ziua Sfantului Valentin!

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Ce bine ai zis!
    Si eu am obosit a pretinde ca nu-i nimic daca n-am primit macar un gand frumos daca nu o floare sau un ursulet.
    „Valentine nu se sarbatorea in Romania..”; DA, dar 8 Martie se sarbatorea… peste ocean nu se mai sarbatoreste nimic… (poate au cazut in ocean cand ne-am transmutat) E mai simplu!

    Simona iti doresc sa nu mai gasesti vaze prin casa unde sa pui florile anul acesta!

    CristinaC 14 februarie 2011 15:42 Răspunde
    • Cristina, asta povesteam in Tango: cand am ajuns in Canada, am crezut ca voi avea maldare de dulcegarii nord-americane, insa eu, fiindca am iubit tot un roman si acolo, am avut parte tot de tratamentul persiflant al omului care sfideaza romantismul „ieftin” – bine, n-am primit nicio mostra de romantism nobil, drept contraexemplu. 🙂

      Simona Catrina 14 februarie 2011 16:22 Răspunde
  • 😀 Simona multumesc pentru postul asta:)) N-as fi putut sa spun tot in aceeasi maniera!
    Am uitat sa mai astept ceva de ziua indragostitilor, fiind ocupata sa ma uit lung dupa o floare sau un maruntis de ziua mea, pentru ca am avut nenorocul sa ma nasc in ziua asta:D
    Lumea scapa un „la multi ani” din datorie si tu trebuie sa sari pana-n cerul cu numarul 9 de bucurie. Azi sunt plina de urari, nu ma pot plange, dar cred ca trebuie sa ajung in piata pt frezia mult dorita:)) Ce-i drept, ziua nu s-a terminat, dar speranta mea e facuta ghem deja de anul trecut!
    Cat despre admiratori si iubitori, inca nu l-am intalnit pe cel care sa ma uimeasca cu vreun gest nobil. Ma incurajez ca mai am vreo 3 sferturi din viata inainte, cine stie…:D
    Nicusor – tu ce faci pe 14 Februarie?:))

    indiscreta 14 februarie 2011 15:55 Răspunde
    • La multi ani, Indiscreta! 🙂 Misto zi ti-ai ales, culmea e ca mai am doi prieteni buni nascuti azi! Stie bietul Sfantul Valentin ce face, inca ne vegheaza! A… si eu astept frezii mereu, in special de la barbatii din viata mea (desi primesc mai mult de la prietene), sperand ca ma va intui cineva atat de bine, incat sa stie ce flori imi plac. 🙂

      Simona Catrina 14 februarie 2011 16:23 Răspunde
  • Da Simona,
    si fac un copy and paste si apoi trimit tot ce ai scris. sa fie clar, este ce simt eu de cind ma stiu. prefacere ca uite eu sint deasupra inimioarelor si ursuletilor. nu, nu sint. le vreau. pe toate!

    esti minunata!

    iana 14 februarie 2011 15:56 Răspunde
    • Iana, tu esti minunata, fiindca imi confirmi ca perceptia mea li se potriveste si altora. Credeam ca sunt eu nebuna. Eh, voi toti mi-ati semnat aici certificatul de clinic sanatoasa. 🙂

      Simona Catrina 14 februarie 2011 16:24 Răspunde
  • La Multi Ani, indiscreta! esti nascuta in aceeasi zi cu mama mea. iti doresc sa ai norocul ei in dragoste. ea primeste si acum flori de ziua ei, de martisor, de 8 martie sau de cite ori tata se nimereste prin piata la cumparaturi.

    iana 14 februarie 2011 15:58 Răspunde
  • Nici eu n-am stiut niciodata cand e Dragobetele asta, mereu trebuia sa il caut pe google ca sa ma dumiresc. Cat despre Valentin, am niste amintiri destul de vagi, ca iubitii mei erau mereu prea „barbati” sa se prosteasca cu ursuleti din astia colorati si preferau chestii mai „safe”, asa de incerte ca nici nu-mi mai amintesc ce naiba faceam in ziua respectiva. In schimb imi amintesc foarte clar un valentine’s la serviciu, inainte de criza, cand am gasit toti, dimineata, pe birourile noastre, o cutie cu ciocolata in forma de inimioara si baloane roz agatate peste tot. Am mancat atata ciocolata in ziua respectiva de la colegii care nu erau la birou, plus ce am mai primit (a se citi „cersit”) de la reprezentantii sexului opus, de mi s-a aplecat.

    Dar stii ce e si mai enervant in toata povestea asta? Ca parca vad ca nici de 1 & 8 martie n-o sa ma cocosez de la buchetele de flori primite. Decat daca mi le cumpar eu…

    Justine 14 februarie 2011 16:09 Răspunde
    • Justine, asa e, cele mai frumoase zile de Valentine’s le-am trait printre prietenii caste, cu ciocolata si distractie, ca s-o viram tot spre ironie, cat de cat, si sa nu innebunim. Mi-am cumparat si eu un urs alb, intr-un an, de ziua indragostitilor. Cine ma vedea cu el in brate cred ca ma invidia feroce. Eu iubeam ursul si-l smotoceam voioasa. Dincolo de asta… nimic.

      Simona Catrina 14 februarie 2011 16:26 Răspunde
  • Minunat articolul!
    Multi incearca, intr-adevar, sa evidentieze caracterul comercial al acestei sarbatori si sa puna in lumina sarbatorile romanesti. Altii sustin ca dragostea ar trebui sarbatorita in fiecare zi, dar cine o face? Cred ca este important uneori, chiar si printr-o sarbatoare „importata”, sa ni se aduca aminte sa ne sarbatorim iubirea.
    Eu sarbatoresc cu drag aceasta zi, dar nu ma dau in vant dupa cadouri (imi doresc doar o floare, pentru ca ea spune totul).

    Pentru tine cu mult drag cativa ursuleti pufosi si multa iubire in suflet!
    http://www.freizeitfreunde.de/system/files/images/ed526f3453960b059be08f613a4d6591/Valentinstag%201.gif
    http://www.geburtstagsgeschenk-online.de/shop/catalog/images/product_images/popup_images/Teddy-mit-Karte_1-9944.jpg

    La multi ani iubirii!

    li 14 februarie 2011 16:12 Răspunde
    • Li, draga mea, asta zic si eu, toata lumea face caz de Dragobete, dar nimeni nu sarbatoreste nici Dragobetele mai mult decat o face cu Valentine’s Day. Dupa aia, toata lumea spune ca n-ar trebui sa avem o zi speciala pentru iubire, ca noi trebuie sa ne iubim zi de zi, bla-bla-bla. Bun, dar iubeste cineva in fiecare zi, ca si cum ar fi o sarbatoare? Ei, pe naiba… 🙂

      Simona Catrina 14 februarie 2011 16:28 Răspunde
  • fireste … toti ne dorim ce nu avem – ursuletul alteia, inimioara alteia, la naiba, sotul ei cu totul. Si cand il avem – ups. Ne paraseste pentru alta mai „romantica” decat noi 🙂 sau il parasim noi pentru ca nu e suficient de romantic cand ne inseala. 🙂 E mai tare sa fii amanta mult dorita decat sotie umilita – astept ziua in care vei marturisi si asta :)…
    iubirea e mai mult decat o inimioara si o ciocolata aruncata „iubitei” la ora exacta batuta bine in calendar (poate crede si am o bila alba, lunea nu prea are chef de sex oricum, merita incercat 🙂
    Dupa un asemnea articol de dragobete vei avea ce ti-ai dorit – muuuulte semne de dragoste – mai putin dragostea, dar gestul conteaza :)…
    Ai grija ce-ti doresti, intotdeauna obtinem… iubire ca in filme (pentru adulti :)) au vrut, iubire ca in filme le-ai dat… se va gasi pana la urma cineva sa te iubeasca conform scenariului tau despre iubire. Totul e sa joci si tu piesa in continuare conform asteptarilor 🙂 Eu zic totusi sa nu renunti la partea cu prefacutul 🙂 Neprefacute au si acasa – parca tu spuneai ca nevestele nu se straduiesc destul 🙂
    „Love” is in the air, in ursuleti, in ciocolata si, mai ales, in dovezile fortate ale celui de langa tine… Cat timp le doresti si le astepti, dragostea e pretutindeni dar nu in tine, draga mea.

    tzupitzup 14 februarie 2011 16:13 Răspunde
    • Tzupitzup, bine ai venit… 🙂 Sa stii ca am vaga banuiala ca, daca innebunesc din dragoste intr-o zi (iar) si dau tot de unul care stramba din nas cand vede oratanii plusate, ma apuca iar ipocrizia, frica, jena. Si am sa mint din nou ca nici mie nu-mi plac chiciurile acestei sarbatori. Cred ca atitudinea asta e dictata de gradul de indragosteala, asta e clar. Acum mi-e usor sa ma bat cu pumnul in piept cum ca am sa-mi cer imperios drepturile, in ceea ce priveste inimioarele de Valentine’s. Dar daca voi capia dupa unul intr-o zi, cum am obiceiul, iar el va gasi de cuviinta sa maimutareasca sarbatoarea asta, am sa-l copiez si-am sa-l sustin si, in adancul sufletului meu, am sa ma detest pentru asta.

      Simona Catrina 14 februarie 2011 16:31 Răspunde
  • Eu inca ma prefac…..de Sf. Valentin, de ziua mea, de 8 martie…sau de orice alta zi in care ar trebui sa primesc dovezi de iubire si de apreciere …si se intampla sa nu le primesc, pentru ca imi e greu sa recunosc fata de mine ca imi pasa si ca ma doare sufletul,pentru ca raman cu gandul ca nu contez, …si mi-e imposibil sa spun asta cu voce tare .Si mai ales mi-e rusine, de mine , pentru ca daca as cere cont ,e ca si cum le-as imputa felul in care ma iubesc (sau nu).

    La multi ani, Indiscreta!

    Roxana Stain 14 februarie 2011 16:27 Răspunde
  • Roxana, daca inca te prefaci si inca suferi, iau partea buna, deduc ca esti indragostita… Si te invidiez. 🙂 Cum i-am spus si lui Tzupitzup, am senzatia ca si la mine va recidiva boala. Ma grozavesc acum, insa stiu ce vulnerabila sunt cand ma indragostesc. Sau poate, mai zici si-asa, n-oi fi gasit inca dragostea care mi-e dedicata mie, chestia aia pe care o invoca toata lumea… cum ii zice… suflet-pereche, aha! 🙂

    Simona Catrina 14 februarie 2011 16:34 Răspunde
  • Iată sâmburele acestui articol superb: „… nu există suficientă dragoste pentru asemenea gesturi.”
    Altminteri, fetiţei cu ochii plecaţi şi suspinând, îmbufnată şi niţel oţărâtă pe care ne lasă să o ghicim în spatele acestor rânduri (în doza precisă care determină băieţii să simtă imboldul să o mângâie protector şi să o consoleze!), Nicuşor îi trimite o inimă roşie:
    http://www.istockphoto.com/file_thumbview_approve/8190288/2/istockphoto_8190288-young-woman-holding-large-plastic-red-heart.jpg

    şi un ursuleţ roşu:

    http://www.istockphoto.com/file_thumbview_approve/11706785/2/istockphoto_11706785-valentine-s-day-love-background-with-teddy-bear.jpg

    Ei, iată, nu mai poţi spune că nici un băiat nu ţi-a bătut la uşă fără inimioară şi ursuleţ roşu! 🙂
    Dragă Simona, în privinţa acestei amare afirmaţii: „… „nimeni nu m-a considerat demna de vreun ursuleţ rosu, pana acum!”, care de fapt înseamnă: „nimeni nu m-a iubit, până acum!”, Nicuşor crede că ai exagerat uşor… numai cât să rupi inima cititorilor! 🙂
    Iubirea, cum bine ştii, este un târg în doi, un foc care arde la două capete, o ecuaţie cu doi termeni care după o viaţă întreagă abia ajung să se cunoască…
    Dă-mi dar voie să fiu niţel reticent, atâta timp cât nu putem asculta părerile şi celui, sau celor care crezi că nu te-au iubit. Am eu aşa o bănuială, că pentru tine iubirea ar avea feţe pe care nimeni altul nu le-ar putea ghici, oricât de telepat ar fi. 😀
    Şi ai putea fi iubită, sau s-ar putea să fii iubită, ori să fi fost iubită, fără ca iubirea LUI să fi fost iubirea TA şi, nu-i aşa, să despicăm firu-n patru până mâine dimineaţă fără a lămuri mai bine această dilemă existenţială: Simona a fost sau nu a fost iubită? 😀

    Nicuşor,
    azi îndrăgostit de Simona şi devenit apoi (subit) timid

    Nicuşor 14 februarie 2011 16:45 Răspunde
  • Da’ de ce nicusor nu trimite un ursulet real, n-a auzit de posta romana si nu stie gasi redactia tango?

    Justine 14 februarie 2011 16:54 Răspunde
  • Nicusor, daca te iveai cu ursuletul si inimioara dis-de-dimineata, inainte sa fac eu crize pe blog, ma topeai de tot. 🙂 Dar asa… he-he, pot spune, in schimb, ca esti foarte receptiv la apeluri de genul asta.
    Da, ai dreptate, nu spun ca nu m-a iubit nimeni, nici nu m-ati crede si nici n-ar fi adevarat, spun doar ca n-am beneficiat de acea forma de iubire compatibila cu romantismul pueril si pur, nebun si detasat de pomposenia unei societati ipocrite.
    Sau poate ca insist in a-mi cauta dragostea in perimetre prea corporatiste, prea lucide, prea scrobite pentru „macelul de nuferi” (vorba lui Adrian Paunescu) pe care il astept eu.

    Simona Catrina 14 februarie 2011 16:56 Răspunde
  • indiscreta La Multi Ani fericiti si plini de iubire !

    iana, eu chiar am facut copy/paste la ce a scris Simona. Astept reactia.

    Nicusor nu i-ai raspuns indicretei la intrebare…..

    CristinaC 14 februarie 2011 17:00 Răspunde
  • Justine, nu fii geloasă, fiindcă uite, îţi trimit şi ţie un ursuleţ:
    http://www.istockphoto.com/file_thumbview_approve/372372/2/istockphoto_372372-teddy-bear-inside-a-box.jpg
    Nu-i bai că nu e roşu, da? 😀

    Nicuşor

    Nicuşor 14 februarie 2011 17:04 Răspunde
  • CristinaC & Indiscreta:
    Hmmm… de-ar fi totul aşa simplu precum pare, în ce priveşte întrebarea respectivă…
    Dar hai, totuşi, să răspund: Nicuşor în seara asta va chefui din nou cu uşile şi porţile deschise la perete, cu lăutari şi vin roşu, cu vecinii pe la garduri! Va curge gârlă voia bună, blonde multe, şi brunete, vor veni să-mi râdă ciripind ameţitor şi să-mi spună la ureche: – Nicuşor, fără tine n-am şti cât e soarele de cald, şi nici lumea de frumoasă! 😀 😀

    Cu drag,
    Nicuşor cel veşnic pus pe şagă

    Nicuşor 14 februarie 2011 17:14 Răspunde
  • Si oare cum ar fi daca ne-am serba in fiecare zi iubirea (exceptand faptul ca putini ar avea resursele necesare – timp, loc, bani)? Cred ca in scurt timp ar deveni neinteresant, banal… si-ar pierde farmecul si sensul.

    li 14 februarie 2011 17:15 Răspunde
  • Nicusor, sa faci gesturi marete cu poze inhatate de pe net e usor. Un pic mai greu e sa te duci la magazin, sa alegi un ursulet, sa dai banu’, sa il impachetezi, sa cauti adresa destinatarului, sa te duci la posta, sa completezi formularul, sa dai banu’ inca o data. Timp, bani, chef, nimeni nu mai are din astea in ziua de azi, toata lumea face dedicatii pe net, trimite felicitari electronice, sms cu la multi ani, si, iata, o cadoriseste pe Simona cu ursuleti de pe Istickphoto. Macar o poza facuta de tine personal cu telefonul si tot era mai bine. Nu e vina ta, nu mi-o lua in nume de rau, pur si simplu esti omul acestei lumi facebukiste. Sper sa nu se supere Simona ca ma otarasc pe aici 🙁 Da, stiu, intentia conteaza, parca asa se zice….

    Justine 14 februarie 2011 17:19 Răspunde
  • @Justine:
    Aha, deci ursuleţul tău ar fi trebuit să fie totuşi roşu! 😀 😀 😀

    Nicuşor 14 februarie 2011 17:23 Răspunde
  • Mai, oameni buni. In primul rand nu stiu de unde i-a venit romanului sa sarbatoreasca aceasta zi, atat cat si Halloween-ul si poate si altele, care NU SUNT ZILE ROMANESTI! Nu inteleg absolut deloc de ce dupa ce am intrat in democratie, in libertate, in asa-zisa epoca post-revolutie, am inceput sa imprumutam ca nebunii toate zilele americanilor si poate si ale altor popoare. Din cauza comertului? Poate. Poate ca fara sa vrem ne-a invaluit si pe noi febra idioata pe care au creat-o cei din comert pentru un singur motiv si anume ca ei sa faca bani mai multi. Iar noi, ca niste elefanti roz care zboara drogati si ametiti, am inceput sa aruncam banii pe te miri ce, de fiecare din zilele astea „imprumutate” care la origine nu s-au nascut in Romania. Aduceti-va aminte ca noi avem Martisorul si ziua de 8 Martie pentru femei. Aduceti-va aminte ca noi suntem crestini ortodocsi si nu ar trebui sa preaslavim monstri si diavolii de Halloween. Aduceti-va aminte ce suntem cu adevarat, de fapt.

    DJ Master K 14 februarie 2011 17:39 Răspunde
  • He-he,da cine nu o ia razna cand e indragostit..
    Ai dreptate,Simona,barbatii mai degraba ar cumpara o casa decat sa recurga la dulcegarii…O fi materialul genetic de vina,ori poate,le e mai bine asa.Adevarul e ca noi, toti suntem vulnerabili in momentul in care tinem al dracului de mult la cineva,si poate,din motive de autoaparare,EI,prefera sa nu-i spuna Evei ca ar tine chiar asa de mult la ea.Mai bine ii cumpara o casa…

    adrianagianinna 14 februarie 2011 17:39 Răspunde
    • Adrianagianinna, banuiesc ca, la urma urmei, e vorba de ezitarea de a se implica, de a se angaja intr-o relatie prea profunda, de groaza de a nu deschide astfel porti care nu mai pot fi inchise. Simbolurile pot schimba lucrurile radical si multi oameni nu sunt pregatiti de asta, prefera sa „lase timpul” sa decida – in traducere libera, s-o lalaim la infinit, dupa cum avem sau n-avem chef de dragoste.

      Simona Catrina 14 februarie 2011 17:54 Răspunde
  • DJ Master K, eu am comentat mai sus tocmai abordarea asta, cu „nu sunt sarbatori romanesti”. Mie mi se pare absurd argumentul, atata vreme cat nu e nimic antisocial – dimpotriva, e sensibil si romantic – sa ai o zi a indragostitilor. N-am luat numai sarbatori de la americani, repet (ca bag de seama ca ai mai sarit cateva paragrafe de-ale mele), am luat mancare, filme, muzica, tehnologie… Astea de ce nu ne deranjeaza? De ce am conduce Ford sau Chevrolet, daca avem Logan-uri? Dar pe unii ii intereseaza numai sarbatoarea asta, sa nu care cumva sa se complice atmosfera. 🙂 In fine, iti respect opinia, esti liber sa nu sarbatoresti! 🙂

    Simona Catrina 14 februarie 2011 17:51 Răspunde
  • Ezitarea in privinta implicarii are legatuta cu gradul de maturizare.Multe trenuri pot sau nu sa se intalneasca in vreo gara sau doua…De asemenea,multi dintre noi circulam cu Orient Expresul,ca sa zic asa,timp in care,altii abia au schimbat marfarul cu trenul personal.
    Noi toate stim insa ca un capsor de barbat sa fie „copt”,trebuie intai sa isi demonstreze cine este(domnul ICSULESCU),ce hram poarta si cat castiga.Pana canr astea trei nu sunt binisor intiparite ,mai greu se vor pune alte probleme legate de asezare,a omului la casa lui,fireste.Pana atunci insa testeza,verifica,se verifica,si,uneori constata ca lucrusorul cel mai bun pe care il are de facut este sa nu faca nimic.
    In acest timp,mainile sunt adanc infipte in buzunare,nu de alta,ci pentru a verifica ca toate lucrurilr sunt la locul lor…Si toate astea pana cand el o intalneste pe ea,atat de speciala,fara de care viata nu ar mai avea sens…atunci abia se iese din amorteala,si..

    adrianagianinna 14 februarie 2011 18:24 Răspunde
  • Dominilor ia uitati ce idee ne dau japonezii:

    „In Japan, Valentine’s Day is celebrated on two different dates February 14 and March 14. On February 14, women traditionally give men chocolates. On March 14 or „White Day”, men are supposed to give return gifts of chocolates. The color of the chocolate is generally white because of the name of the day.”

    CristinaC 14 februarie 2011 18:26 Răspunde
  • Draga Simona,

    Intru totul de acord cu ideile tale.

    Eu si sotul nu suntem mari fani ai acestei sarbatori, poate pentru ca suntem amandoi firi mai mult practice, si mai putin romantice. Si in plus, suntem foarte apropiati (in fiecare seara stam 1-2 ceasuri la taclale (si nu numai) cu un pahar de vin in fata semineului, dupa ce copiii au adormit. Si nu simtim nevoia sa cheltuim bani pe obiecte fara uz practic si care nu ne plac, doar ca sa imbogatim economia chineza. Aceeasi atitudine o avem si la Craciun sau Pasti, unde avem bugete limitate, si doar pentru ceea ce ne face cu adevarat placere.

    Insa mare mi-a fost surpriza cand, mergand la cumparat de mancare cu baiatul meu care implineste curand sase ani, a pus in cos o imensa cutie de ciocolata in forma de inima: „Asta ca sa ii dai lui tata de Valentine’s Day”

    In surpriza momentului, am spus repede ca tata nu mananca ciocolata si am pus cutia inapoi. A ales cutia cea mai mare – deci stie cat de mult il iubesc eu pe tati 🙂 Apoi m-am gandit si am analizat. La scoala, aceasta sarbatoare este printre cele mai importante pentru copii (asta dupa Craciun cred). Mentionez ca locuim in Canada. Baiatul meu are o asteptare foarte bine cladita, cum ca perechile sau persoanele care se plac isi ofera cadouri de Valentaine’s Day, dupa cum mosul aduce cadouri de Craciun. Si chiar el a vrut sa faca felicitari pentru doua colege care ii plac.

    Nu vreau sa imi dezamagesc copiii, asa ca eu si sotul am hotarat sa sarbatorim Valentine’s Day de dragul lor. El cu o floare, iar eu cu o inimioara de ciocolata (pe care o vor manca tot copiii).

    Ce nu facem pentru copiii nostri!

    Cu drag,

    Mariana

    Mariana 14 februarie 2011 18:27 Răspunde
  • Simona, si mie imi plac freziile !:)
    Parca esti cu un buchet de frezii intr-o fotografie la Alice pe blog, nu?

    Blanca 14 februarie 2011 18:28 Răspunde
    • Blanca… da, exact, aveam frezii, le-am primit de la o buna prietena de-a noastra din Iasi… 🙂

      Simona Catrina 14 februarie 2011 21:54 Răspunde
  • Simona, iti multumesc. Am lacrimat citind pentru ca da, ai mare dreptate. Dincolo de imaginea care afiseaza un dispret indus vis-a-vis de kitch-urile rosu-roz-bonbon-pufos, undeva, in adancul sufletului, eu, una, tanejsc dupa toate. De la bomboane de ciocolata la ursuleti de plus, de la floricele parfumate pana la „teiubesc”-uri cu iz de dragoste dulce. [Si, bineinteles, n-am primit de niciunele. Dar trecem peste…]

    Si, intr-adevar, am concluzionat si eu ca romanii nostri n-au stiut de Dragobete pan’ la Valetine’s Day. Pentru ca ne descurcam de minune sa inventam pretexte, sa nascocim scuze, sa balbaim explicatii ca sa nu cumparam, ca sa nu dam, ca sa nu ne manifestam, in ideea ca e rau, e de prost-gust, nu se cade. Si e taaaare nedrept… Pentru unele. Pentru unii. Pentru toti aia cate doi, in care nu vrea, nu stie, se incapataneaza sa creada.

    Oricum, urarea ta de dragoste mi-a ajuns la inima. Iti multumesc si intorc catre tine o imbratisare mai pufoasa si mai calda, de care agat cu drag spiritul unei zile cu iubire. Infinit mai multa iubire!

    Alexandra Bohan 14 februarie 2011 20:12 Răspunde
    • Alexandra, iti multumesc mult! 🙂 Si cred ca, in cazul celor care fug de puful sarbatorii, nu e vorba ca n-au chef sa cumpere ceva, cred mai degraba ca n-au chef sa promita, sa declare, sa se implice sentimental. Ca trag de o relatie la minima rezistenta, acordandu-si amanari, ca sa-si treiere gandurile, sa priceapa cum le-o fi mai bine…

      Simona Catrina 14 februarie 2011 21:56 Răspunde
  • La multi ani, cu ursuleti din plus, cu inimioare, cu tort bun! O zi dulceee…

    anda 14 februarie 2011 20:19 Răspunde
    • Anda, la multi ani, sper ca ai avut o seara imbobocita, aromata! 🙂

      Simona Catrina 14 februarie 2011 21:56 Răspunde
  • Nu am fost eu suficient de atenta, sau chiar nu avem si opinia unui barbat despre ursuletii de plus si inimioarele rosii?

    Eu inca sunt pe cealalta baricada. Cea de pe care astepti dovezi de dragoste în fiecare zi. Dar daca as trece dincolo, as da oricand ursuletul pe o cina romantica.

    semndefoc 14 februarie 2011 20:49 Răspunde
    • Semndefoc, ha, ha, buna remarca! 🙂 Eu cred ca barbatii au stat la coada la ursuleti si sunt sleiti! 🙂 Yeah, right…

      Simona Catrina 14 februarie 2011 21:57 Răspunde
  • Multumesc.:)

    Georgiana 14 februarie 2011 21:08 Răspunde
    • Georgiana, si eu iti multumesc. 🙂

      Simona Catrina 14 februarie 2011 21:58 Răspunde
  • Draga Mariana, am citit povestea ta cu o uimire si-o curiozitate care se amplificau gradat, pana in clipa cand ai precizat ca locuiesti in Canada 🙂 Si nu m-a mai mirat nimic, stiu cum se pune problema acolo – si imi place. In ciuda tuturor controverselor legate de invatamantul lor bizar si de pedagogia lor discutabila, acolo si parintii au de invatat de la copii, nu e un flux de experienta cu sens unic…

    Simona Catrina 14 februarie 2011 21:53 Răspunde
  • Simona, m-am interesat de ce nu primesc si eu ursuleti pufosi si-am aflat ca trebuie sa fie sarbatoare acceptata de el (?!?). Si ca nu e. Asa ca degeaba imi doresc eu ciocolata si ursuleti, daca V-Day nu trece de controlul tehnic. Si nu trece. Deci te rog mai bine sa ne zici cum se face acceptarea asta a lui Valentine’s de catre partea „adversa”, se completeaza o fisa sau cum?! 🙁

    Justine 14 februarie 2011 21:55 Răspunde
  • Justine, daca as sti, n-as mai scrie asemenea texte pe blog! 🙂 Dupa cum lesne deduci, n-am reusit nici eu sa impun asemenea tandreturi festive, fiindca V-Day n-a fost promulgata in cadrul cuplului din care cu onoare si dragoste faceam parte. 🙂
    Cred ca mai e ceva: ei detesta ca, dupa ce primesc jucarii si inimioare, femeile incep sa se laude una la alta cu ce le-au adus iubitii lor, moment la care ei se simt niste fraieri cumva, nu stiu cum… Asa ca incearca sa-i promiti ca ursuletul ramane secretul vostru, poate merge. 🙂

    Simona Catrina 14 februarie 2011 22:02 Răspunde
  • Of, nu cred c-o sa primesc niciun ursulet… Mai e o sansa cu dragobetele ala, stie cineva cand e? 🙂

    Justine 14 februarie 2011 22:05 Răspunde
  • 24 Februarie, draga Anca 🙂

    Blanca 14 februarie 2011 22:21 Răspunde
  • Simona, dar nu trebuie sa ne prefacem ! 🙂 Niciodata 🙂

    Sunt cam tristi unii ursuleti din plus ca sunt asa instrumentalizati întru obtinerea unor avantaje sentimentale sau extrapufoase 🙁

    Ofer prietenelor fantome, o inimioara conform traditiei, dar si conditiei 🙂 , din sticla :
    http://www.dailymotion.com/video/xgwzp3_skin-diary-heart-of-glass_music?from=email_fr_HB

    Thomas Man 14 februarie 2011 22:47 Răspunde
  • Simona, Iana, Cristina, Roxana…si sa ma scuze daca am omis pe cineva, multumesc frumos pentru urari.
    Nicusor – de-aia n-am simtit eu soarele azi, ca nu te-am intalnit pe tine!
    Si am primit azi O FREZIE. :)) A se nota in cartile de aduceri aminte… ca sunt ani buni de cand n-am avut onoarea! Bine ca obisnuiesc eu sa ma onorez, ca altfel uitam cum arata zambetul meu cand primesc flori!:D

    indiscreta 14 februarie 2011 23:24 Răspunde
  • Dea Valma 14 februarie 2011 23:25 Răspunde
  • una din cele mai frumoase valentine e faptul ca s-au facut, in sfarsit, zero grade Celsius si, Doamne, ce mai miroase a primavara!!! Azi am scos nasul de trei ori din birou. Daca vine iarna iar, eu imi pierd controlul!

    amalia 14 februarie 2011 23:35 Răspunde
  • Amalia asa am crezut si eu dar la noapte se face -14.
    Happy (still winter) Valentine’s Day

    CristinaC 15 februarie 2011 0:27 Răspunde
  • Nuuuuuuuu…Doar am visat la ea…

    anda 15 februarie 2011 9:43 Răspunde
  • dialog ieri, pe 14, cu fiul meu de 8ani :

    Fiul : mama, tu stii ce zi e azi?
    Eu:….aaaaa…..hm, ce e?
    Fiul: e 14 ferbuarie, ziua indragostitilor
    Eu:a….pai…tu esti prea mic si eu am depasit varsta asta……cred ca cei din liceu o sarbatoresc….(eu….mahnita)
    Fiul:cum asa? am auzit la stiri ca poti sa-ti inchiriezi camera la hotel
    Eu: …a….asa au spus?(eu, ochii mari)…pai si ce sa fac eu intr-o camera la hotel?
    Fiul: pai te distrezi cu cineva, asculti muzica, sari in pat, manaci dulciuri, te uiti la TV
    Eu: a, da, asa e, ai dreptate, dar n-am cu cine, hai ca trebuie sa plec la serviciu si tu la scoala….

    asa ca, simona, te inteleg si da, as vrea si eu sa spun ca mi-ar placea sa fac nebunii de ziua indragostitilor, asa roz si chicioasa cum cica ar fi !

    wind 15 februarie 2011 9:44 Răspunde
  • Simone, ai adus argumente si contraargumente cu atata putere incat ambele „tabere” se pot declara multumite. Fiecare poate sa ia partea care ii da dreptate si sa se laude ca Simona e de aceeasi parere 🙂
    Eu mi-as exprima, timid, aversiunea sincera fata de plushuri, nu si fata de iubire 🙂 Adica, parca o floare (chiar si rupta din vreun parc, cu tot cu radacini, oricum nici stratul de ozon nu mai e ce a fost si planeta se duce de rapa 😀 ) e mai romantica decat ursuletul care canta daca ii pui baterii si il pocnesti cu blandete in burta 🙂
    Cei mai multi dintre noi, ca bine zici…, habar n-aveam de Dragobete inainte sa se ridice lumea impotriva Sfatului Valentin. Probabil ca vom afla si de alte sarbatori romanesti dupa ce vom mai importa cateva impotriva carora sa ne coalizam tricolor. Legenda Sfantului Valentin e superba. Acceptam “efecte” si nu ne mai intereseaza “cauzele”, uitam povestea, daca am stiut-o vreodata.
    Nu cred ca e prea putina dragoste pe lume. Mai degraba, e prea putin curaj. Cum sa umble domnul “numa’ muschi” sau “numa’ creier” cu inimioara roz in mana, si asta hai ca se mai rezolva daca ai o geanta mai mare sau vanzatoarea se milostiveste cu o punga, insa cum sa fie el vazut oferind asa lucru copilaresc unei femei care, culmea, s-ar si bucura la fel de zgomotos ca un tzanc de Ziua Copilului ? Cat de indragostit sa fii ca sa nu-ti pese de ce vor spune ceilalti, sau sa iti pese mai mult de ce spune “ea”? Sau, poate, nu cat de indragostit, ci cat de tanar si putin trecut prin praful gri al existentei, prin restaurantul cu preparate amarui pe care l-au deschis toate “fostele” si unde esti mereu invitat sa mananci gratis? Sfantul Valentin e pentru cei care mai au acces la necesara doza de naivitate,cu topping de speranta si putina nesimtire, sa nu-i clatine din temelii orice ranjet ironic al vreunuia prea “macho” pentru o asa sarbatoare pentru femei, care, culmea, are numele unui barbat.
    Sau, poate, nici dragostea nu mai e ce a fost, nu mai are intensitate si adancime, e doar subiect de poveste care se incheie prost, cu moartea unuia dintre indragostiti, cu o secunda inainte sa isi dea seama ca iubirea i s-a cam terminat si pofteste la alta “jumatate”, careia sa ii toarne aceleasi vorbe, mereu noi.

    Ana 15 februarie 2011 11:20 Răspunde
    • Ana, scumpo, asta o sa ne omoare nervii, mintile, inima. Domnul „numa’ muschi”, cum spui tu, are doua probleme: sa nu credem noi ca ne iubeste si sa nu creada lumea ca ne iubeste. Acestea fiind zise, chestiunea cu tradafirii devine foarte spinoasa, la propriu si la figurat. Hai ca azi am o zi din aia necondimentata, cand zici ca-s pui de feminista. 😀

      Simona Catrina 15 februarie 2011 17:16 Răspunde
  • Mi-a placut partea cu „saritul in pat”, nu m-as fi gandit la asta 🙂

    Justine 15 februarie 2011 11:30 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=3yIJixMuwyM
    pt simona 🙂

    din pacate port in cv-ul personal relatii in care el uita sa imi dea o floare de ziua mea, darmite de acest sfant valentin. evident, cu timpul, nu mai astepti nimic de la cine nu vrea sau nu are ceva de daruit, intra aici si dragoste si flori si inimioare…si tot cu timpul, uiti ca exista o asemenea zi.de unul singur nu ai ce sa celebrezi.
    dar…vine o zi, simona, si iti doresc din suflet sa o traiesti si tu, cand toate florile ti se daruiesc fara ca macar sa le astepti.tarziu de tot a aparut in viata mea cel care imi e sot de aproape un an, si care imi spune in fiecare zi ca ma iubeste . iar ieri dimineata cand m-am trezit am gasit langa perna mea ghiocei si trandafiri. mirata am intrebat cu ce ocazie asemenea festin. mi-a spus simplu- e ziua indragostitilor ubitica mea…aaaaaaa daaaaa. 🙁 stai ca imi aduc aminte….
    ani la rand sarisem ziua asta din calendar.insa sotul mi-a reamintit de ea , iar de acum am cu cine sarbatori.
    iti doresc o dragoste simpla,dar mare si adevarata, fara de care sa nu mai vrei sa traiesti. in care sa nu obosesti si sa nu te prefaci. in care doar sa iubesti si sa fi iubita.

    marilena 15 februarie 2011 11:43 Răspunde
    • Marilena, ce ma bucur! 🙂 Te-as intreba cat de „tarziu” a aparut acest om in viata, ta, ca sa stiu cat mai astept – dar asta ar insemna sa te intreb cati ani ai, ceea ce nu-mi permit. 🙂 Oricum, scumpa mea, cred ca mi-a sarit o lacrima din ochi citind ce-ai scris, esti vestea noastra buna!

      Simona Catrina 15 februarie 2011 17:19 Răspunde
  • Windy, demential ! 🙂 Definitia iubirii la 8 ani … cu fiecare an care trece mai taiem cate ceva din ea… mai intai dulciurile, apoi distractia … 🙂 si la un moment dat ajungem la un prag la care reincepem sa adaugam mai intai distractia, apoi dulciurile… 🙂
    Stiu ca o sa iti placa:
    http://www.youtube.com/watch?v=kNGNLo8K6Fk

    Ana 15 februarie 2011 12:05 Răspunde
  • Mi-a plăcut mereu Crăciunul pentru că serbează un moment crucial al umanităţii, la fel ca şi Paştele. De Anu Nou mi-e drag pentru farmecul începutului, ziua femeii e un prilej bun pentru rochii frumoase, bucheţele sfioase şi mărţişoare năstruşnice. Ziua copilului are nostalgia inocenţei şi-a jocului. Ziua îndrăgostiţilor însă ridica prea multe întrebări pentru un papiţoi sintetic, o caramea şi nişte flori. Ţi le aduce de îndrăgostit sau mânat de spiritul vitrinelor pluşate? Nu-ţi aduce pentru că face pe băţosul şi nu se lasă şantajat emoţional, sau pentru că e neândrăgostit si nu vrea să te induca în eroare? Aşa că prefer spontaneitatea fermecătoare, iubirea autentica şi pasiunea sprinţară, menite să mă convingă si să mă seducă, fără papiţoi şi formule super uzate. Să ştiu că sunt iubită şi să mă folosesc de orice ocazie, ca să sărbătoresc încă o dată. Scenariul puştiului lui Windy mi se pare ideal 🙂

    ulicica 15 februarie 2011 12:58 Răspunde
    • Ulicica, sigur ca si eu prefer spontaneitatile de care spui, insa traim realist, deja actionam pe baza experientelor anterioare, nu mai sunt o tanara necoapta si, deci, independenta de patanii indosariate. Devin subiectiva, o data cu anii. Daca ziua indragostitilor inseamna niste „papitoi”, as putea sa fiu malitioasa si sa gasesc cate-un corespondent la fel de persiflant pentru globuri, iepuras de Paste, jucarii de 1 iunie. Ma rog, fiecare cu perceptiile lui, eu n-am incercat sa va conving ca Valentine’s Day merita sarbatorita acidulat si zgomotos, eu mi-am expus concluziile mele si-atat.

      Simona Catrina 15 februarie 2011 17:22 Răspunde
  • Gata… a trecut ziua îndrăgostiţilor! Inimioarele roşii din ciocolată au ajuns în tractul digestiv, iar ursuleţii de pluş pe rafturi, să prindă praful. A rămas amintirea eventualelor giugiuleli, să ţină un an de zile.
    Azi este însă ziua internaţională a „singlilor” (cuvânt care vine de la englezescul „single” = necăsătorit). Cine serbează azi? 🙂

    Nicuşor,
    care serbează orice

    Nicuşor 15 februarie 2011 13:00 Răspunde
  • Ana, pana pe 21 sunt doar pe telefon. Multumesc tare mult. Am stat niste zile cu puiu mic in spital, suntem bine acum. Văd nişte soare şi aştept zile lungi, calde si bune. De dragă, stii că-mi eşti :$

    ulicica 15 februarie 2011 13:05 Răspunde
  • Am gasit un articol pe net cu o comparatie intre Sf Valentin si Dragobete – adica date istorice, ca sa le numim asa: http://www.glascomun.info/?p=4081
    Daca Sf Valentin casatorea indragostitii (frumos din partea lui), Dragobetele sunt o sarbatorire a primaverii, iubirii, nu doar o sarbatoare a cuplurilor. Mi se pare stupid ca cineva sa se simta naspa de Sf Valentin ca „nu are pe nimeni” sau ca nimeni nu i-a dat o floare sau nu i-a facut o cina cu porc in sange.

    Identitatea unui popor se defineste si prin bagajul de traditii pe care il are, prin lucrurile pe care le inveti de la parinti si bunici. Mie personal mi se par mult mai frumoase traditiile de Dragobete, mai ales ca nimeni nu are sentimente negative cand vine ziua fatidica.

    lorein 15 februarie 2011 13:17 Răspunde
    • Lorein, sigur, si mie imi suna suav si magic Dragobetele, doar ca eu stiu deja, vad, cine nu serbeaza Valentine’s nu prea serbeaza nici Dragobetele, la noi. Asta e amaruia mea concluzie. Ai dreptate… din punctul asta de vedere, si eu as pleda pentru mai multa publicitate pentru Dragobete, numai ca in tara asta, liderii de opinie au treburi mai nesuferite.

      Simona Catrina 15 februarie 2011 17:27 Răspunde
  • Amalia, si eu mi-am serbat Valentine’s Day singura cu primavara. 🙂

    Simona Catrina 15 februarie 2011 13:20 Răspunde
  • Wind, in ziua cand un barbat din viata mea ma va lua de-o aripa de Ziua Indragostitilor si ma va catapulta intr-o camera de hotel, unde ma asteapta cateva lumanarici, fructe de mare, muzica buna, whiskey si mai bun, ma marit cu el! Doar ca, la norocul meu, taman ala n-o sa ma ceara de nevasta.

    Simona Catrina 15 februarie 2011 13:23 Răspunde
  • Mai nou, ma mai gasiti undeva, in caz ca va e dor de mine – pe Daily Cotcodac! Petitia de azi: 🙂

    http://www.dailycotcodac.ro/2011/02/o-pacoste-la-bloc-oprea-sase-cu-scara-barbu-va-rog/#comment-98340

    Simona Catrina 15 februarie 2011 13:25 Răspunde
  • era sa mor de ras…..cum adica?….. …dailycotcodac….. :))…doamne suna atat de romanesteeeee

    ana, merci de muzici, bestialaaaaa piesaaaa, noroc ca o stiu pe de rost s; acum, la birou cand am deschis am vazut numa video, n-am boxe :)) dar acasa….o voi asculta de voi exaspera veciniiii……..nu’s ce am , tot un ras pe mine

    siomna, pai…bafta ! sa apara odata indraznetul ala sa te ia de aripa si sa te si ceara….ne spui si noua, da? 🙂

    wind 15 februarie 2011 13:52 Răspunde
  • mi-as dori atat de mult sa stiu cum ar fi aratat toate comentariile daca Simona ar fi scris exact pe dos
    🙂

    rose_dubai 15 februarie 2011 14:39 Răspunde
    • Rose, pai cred ca o sa vina si ziua cand am sa scriu exact pe dos, cum spuneam, ma indragostesc iar lulea de vreunul care detesta ziua indragostitilor si gata, sa vezi ce reindoctrinare… 🙂

      Simona Catrina 15 februarie 2011 17:28 Răspunde
  • rose-dubai….bine ai venit intre noi…….explica-te putin, la ce te referi? 🙂

    wind 15 februarie 2011 15:25 Răspunde
  • Pe masura ce generatiile noi apar (eu am prins vreo doua), Sf. Valentin se va sarbatori mai intens decat martisorul strecurat pe sub usa- pentru cel timid- sau agatat personal – pentru cel cutezator. La tinerete, este un mod de a-ti dovedi existenta fluturilor personificati in urs roshu, insa varsta de clasa a III-a ti-l masluieste intr-o tigaie Tefal, careia te straduiesti sa-i dovedesti utilitatea chiar daca ea se uita crucis cand la tine, cand la tigaie.

    omuldelamunte 15 februarie 2011 15:48 Răspunde
    • Omuldelamunte, si eu am aceleasi previziuni. Prognoza e limpede, martisoarele vor fi inghitite de sarbatorile cosmopolite. Acum inca mai avem loc de polemici, dar peste cativa ani, multi vor trai cu impresia ca Sf. Valentin e romanas de-al nostru.

      Simona Catrina 15 februarie 2011 17:30 Răspunde
  • Fac parte din categoria celor carora sarbatoarea asta nu le spune absolut nimic. Nimicuta. Poate e varsta de vina, eram in primul an de liceu cand am devenit hmmm…sa zicem liberi si mi-am trait primele iubiri fara sfantu’ asta. Poate asta si-a pus amprenta, habar n-am. Sau poate am fost preocupata sa iubesc zilnic si nu a contat nici macar o data ziua asta, iar nu stiu. Cert este ca nu o consider in niciun fel, e ca o sarbatoare …din Sri Lanka, nu-mi spune nimic, nu are nicio importanta, uneori ma uit in magazine si am senzatia ca au ramas chestiile rosii de la la Craciun. Sau poate din cauza faptului ca, cel putin pana la varsta asta (nu stiu ce o sa fie mai incolo), am fost iubita si iar iubita. Nu e nici macar o sarbatoare kitsch pentru mine, nu exista. Cred ca m-as uita crucis daca iubitul meu mi-ar oferi ceva de ziua asta, la fel cum m-as uita crunt si crucis daca ar trece o perioada mai lunga de timp fara sa-mi aduca flori fara nicio ocazie sau nu as gasi cafeau pregatita dimineata.

    zitellucia 15 februarie 2011 15:54 Răspunde
    • Zitellucia, nici eu nu mi-am trait prima tinerete cu Valentine’s, sarbatoarea asta n-a razbatut pana la noi de la bun inceput al erei libere. Te inteleg, faptul ca ai fost si esti iubita continuu iti umple sufletul si, in mod firesc, nu ai motive sa vrei suplimente decorative. Frumos… 🙂

      Simona Catrina 15 februarie 2011 17:31 Răspunde
  • multumesc mult wind , bine v-am gasit . Vroiam doar sa-mi imaginez cum ar fi aratat comentariile daca Simona ar fi scris ca nu-i place si ca nu da doi bani pe Valentine’s day
    🙂

    rose_dubai 15 februarie 2011 16:13 Răspunde
  • Terifiant de adevarat :)))…Ce pot sa spun decat ca sunt de acord, si eu am sfarsit prin a fi singura de Valentine’s Day, cand cel al carui iubit ziceam, mi-a dat pantofii cu Swarowsky inainte de sarbatoare:))…cat de pacalici…dar pentru fiecare femeie, sunt convinsa ca mai tarziu decat niciodata va aparea un siropos cu ciocolata, seranada sub geam, si flori la usa (mie-mi plac trandafirii, orhideele, mai ales garoafele, iorgovanii bineninteles, ghioceii-miros de primavara si restul, dar nu crinii 🙂 ), poate si o declaratie de dragoste daca nu le sunt depasiti decibelii voce sa isi exprimse sentimentele, haha….Sufletul fiecareia se va deschide din nou, in fata, unei noi iubiri, caci noi intotdeuna o sa fim pregatite sa iubim din nou, sa suferim din nou.Va imbratisez.

    Lina 15 februarie 2011 16:59 Răspunde
    • Lina, am tresarit citind. Nu stiu cum de exista oameni care rup relatii inainte de asemenea zi, fiindca eu am cunoscut destui care spuneau ca nu-si pot anunta iubitele/nevestele ca pleaca de-acasa, fiindca: vine Craciunul sau vine Pastele sau vine ziua ei sau vine ma-sa in vizita. Cert este ca toate aceste scrupule s-au volatilizat, vasazica. Da, ai dreptate, orice-ar fi, vom tanji intotdeauna sa iubim si sa suferim din nou. 🙂

      Simona Catrina 15 februarie 2011 17:35 Răspunde
  • simona, am descoperit si eu de curand dailycotcodac si mi-au placut tare mult cateva posturi. o sa te citesc si acolo cu deosebita placere. 🙂
    rose-dubai… nu o citesc demult pe Simona, dar nu cred ca ar fi putut scrie impotriva V-Day; dar daca totusi ar fi fost asa (presupunem prin reducere la absurd), i-am fi respectat parerea si poate am fi incercat sa-i aratam frumusetea acestei sarbatori (cei mai indrazneti) sau am fi tacut… cine stie?
    pentru mine, martisorul nu a fost niciodata o sarbatoare dedicata special indragostitilor (poate i-am inteles eu gresit sensul, dar asa am perceput-o eu de-a lungul timpului), ci una a primaverii, a reinvierii naturii la viata, a prieteniei…
    cred ca ar trebui sa ne bucuram de fiecare sarbatoare, chiar daca nu face parte din traditiile poporului nostru, pentru ca in acest mod nu ne stirbim sau respectam mai putin sarbatorile, ci le imbogatim. este pana la urma o sarbatoare a iubirii si chiar daca nu am avea cu cine sau ce sarbatori, putem sa ne bucuram in sufletele noastre pentru cei care au de ce si o fac.

    li 15 februarie 2011 17:11 Răspunde
    • Li, ma bucur mult ca ai descoperit Daily Cotcodac, e un blog misto de tot, cel mai traficat blog de pamflet social si alte delicatese publicistic-umoristice. Si premiat pe la Blogfest… Sunt onorata ca ma gazduiesc si pe mine. 🙂

      Simona Catrina 15 februarie 2011 17:36 Răspunde
  • tocmai am vazut ca ti-am scris numele cu litera mica si m-a cuprins rusinea… :(( mii de scuze. un obicei prost de-al meu…

    li 15 februarie 2011 17:38 Răspunde
    • Li, fii serioasa, nici nu observasem si oricum mi-e indiferent cu ce fel de litera imi scrii numele, ha, ha! 🙂 N-am ifose de-astea cu majusculele majestatii. 😀 Esti draguta…

      Simona Catrina 15 februarie 2011 17:43 Răspunde
  • Dea Valma… 🙂 Ce faaaaaci acolo?

    Simona Catrina 15 februarie 2011 17:44 Răspunde
  • Valentine’s Day este un …”moment” pe care il explic elevilor mei (bobocilor, de fapt, cei din anii mai mari stiu deja povestea) in fiecare februarie. Multi ma intreaba daca eu sarbatoresc aceasta zi. Inainte de a le vorbi despre ceea ce cred sau simt eu in legatura cu asta, ii intreb pe ei. Facem liste de argumente, dezvoltate apoi in adevarate dezbateri (in inflacararea lor, spuse mai mult in romana decat in graiul lui …Donald Trump), la sfarsitul carora sunt liberi sa hotarasca de care parte a baricadei raman sau trec. Revine in acel moment intrebarea catre mine. Le raspund mereu la fel -si asta indiferent de „statutul romantic” (varianta informala a celui legalizat la starea civila) valabil in acel moment: nu vad nimic rau in a profita de orice clipa pentru a sarbatori ceva atat de frumos.

    Dar n-am facut niciodata greseala -cel putin una de argumentatie- de a pune semnul egal intre „traditie culturala” si cumparaturi de electrocasnice. Au ajuns la noi si carpetele cu rapirea din serai, insa nu ne-am apucat de pelerinaje la Mecca. E firesc sa profitam de progresul tehnologic (sau regresul, daca ne gandim la ce ajung sa produca „masinile” de fast food de la McDo), dar nu facem vreodata din achizitionarea unui Blackberry un act cultural (si da, stiu ca unii m-ar contrazice aratandu-mi cum un asa dispozitiv este „mai opera de arta” decat vreo conserva ridicata la rang de cultura de Andy Warhol). Sa nu transformam nici Valentine’s Day in ceea ce nu este. Povestea nu ne apartine, semnificatia ei culturala este , pentru noi, nula. Aceea a Halloween-ului, la fel. Si da, ne poate face bine sa imprumutam, pe langa Ipod-uri, si obiceiuri care nu au legatura cu nimic din trecutul nostru, dar care sunt oricum mai „in randul lumii ” asteia globalizate decat un obscur Dragobete. Dar sa nu le „glorificam”, ridicandu-le la rang de altceva decat traditie pur comerciala.
    Revenind la baricadele de mai devreme, probabil ca ma aflu undeva intre ele: desi Valentine’s Day nu-i al nostru, dreptul la a ne sarbatori dragostea ne apartine. Si, pentru ca tot uitam sa ni-l revendicam in fiecare clipa, nu-i o idee atat de rea sa profitam de o zi in care restul lumii isi canta dragostea pentru a face si noi acelasi lucru. Fara evlavie, insa, si cu tot kitsch-ul (asumat) de rigoare.

    Anomis 15 februarie 2011 17:49 Răspunde
  • Inca si astazi mai sunt cutii de ciocolata si pernute cu dantela cu franjuri, in forma de inima, care simbolizeaza subliminal ca ai putea avea inima franjurata de dor daca ieri ai trecut ca gansacul pe langa pompoanele si dulceturile Sf. Valentin
    Am vazut carduri de credit sub forma de inima albastra pe care i le poti oferi consoartei, iar daca esti in zilele alea ale tale de marinimie ii poti sopti si dovada suprema a dragostei tale: codul PIN.
    Precizez: nu sunt in tara noastra si aiurez cand compar bogatia de aici cu taramul leului sfrijit.

    omuldelamunte 15 februarie 2011 18:05 Răspunde
  • Anomis, asta cred si eu, ca pana la urma ai dreptul sa-ti sarbatoresti iubirea, asa cum iti sarbatoresti ziua de nastere. Aaaa, ca toti avem o sarbatoare comuna – asta e altceva. Eu nu analizez radacinile drepturilor noastre de a sarbatori ceva ce nu tine de seva noastra culturala. Eu ma leg strict de simbolurile inofensive ale unei sarbatori duioase, dar si de pretextele pompoase ale unora, cum ca „e kitsch”, ca si cum ar fi singurul kitsch care a napadit lumea in care traim. 🙂

    Simona Catrina 15 februarie 2011 18:08 Răspunde
  • Omuldelamunte, daca nu esti in tara acum, atunci esti in stare de ebrietate geografica, nu esti in deplinatatea facultatilor terestre, deci esti subiectiv si afectat de context. Iar noi crapam de invidie.

    Simona Catrina 15 februarie 2011 18:10 Răspunde
  • @Simona C.,
    Invidia dauneaza tenului !
    Ebrietatea geografica poti s-o simtesti si la Plescoi 🙂
    Cat despre facultati… hm, of, hai sa fiu în tema data si în acelasi timp nu :
    Jessie Ware & Sampha – Valentine Day
    http://www.youtube.com/watch?v=2M6VItZtAh4

    Thomas Man 15 februarie 2011 18:23 Răspunde
  • Dna.Simona, ar fi fost comedia tragica in patru acte daca era cu doar cateva zile inainte de aceasta sarbatoare, insa spre norocul ventricolelor mele a fost cu cateva saptamani in urma, nu multe, dar destule.Pff sa dea Dumnezeu sa gasim pe cel care sa ne farmece inima si noi pe sfarsite a lui.Sa fim fericite si sa putem impartasii acest lucru oamenilor, noua intre noi :).Pana atunci sa avem numai zambete pe fetele noastre, sa le fie ciuda ca n-au distrus papusa.Va pup cu drag.

    Lina 15 februarie 2011 19:06 Răspunde
  • Asa cum ai spus si tu, cei care sustin ca urasc aceasta sarbatoare sunt, de fapt, cei care tanjesc dupa ea. Cei care, numai in aceasta zi, aud vorbe frumoase si primesc un zambet fortat.
    Nimanui nu ii este usor sa recunoasca nefericirea din cuplu…toti se ascund dupa stereotipuri.

    Teodora 15 februarie 2011 19:07 Răspunde
  • Simonaaaaaa,
    imi fac tema la engleza 😉 se apropie examenul CAE, se apropie sfirsitul jobului, o gramada de dead-line-uri… si o gramada de vise pentru noi inceputuri… si criza de timp!

    Dea Valma 15 februarie 2011 21:48 Răspunde
  • Teodora, vad multi oameni care isi leaga intreaga iubire de ziua asta, adica nu mai conteaza cum arata relatia in rest, daca de ziua indragostitilor a venit celalalt incarcat de flori si ursuleti, dintr-o data totul e perfect, cu toate gaunoseniile deja existente. Asta e o extrema amaruie, dar pana la urma probabil ca e mai mult decat nimic…

    Simona Catrina 15 februarie 2011 21:57 Răspunde
  • Dea Valma, te inteleg, eu am intrat iar in Saptamana Turbata, cand predam revista (abia lunea viitoare o predam, deci tirul abia a inceput). Nici nu stiu ce sa fac mai intai, suntem copti!

    Simona Catrina 15 februarie 2011 21:59 Răspunde
  • Simona draga, ai scris atat de bine si complex despre V.Day, incat noua nu ne mai ramane mare lucru de spus…:)

    Sunt f de acord cu tine, romanii au inceput sa se isterizeze de Dragobete, mai mult ca o reactie la St. Valentine’s Day, si nu fac mare lucru sa serbeze iubirea nici atunci. Si e clar, noua femeilor ne place sa fim gadilate c-o floare parfumata asa in prag de primavara ( si daca ma gandesc la zambile si frezii deja oftez olfactiv), c-o chestie pufoasa, sau cu o invitatie la o cina undeva…Totusi, eu iti spun sincer ca fac un pic alergie la roz si la brizbriz, si simt ca nu mai am demult varsta ursuletilor de plus…asa ca resimt tot arsenalul asta comercial ( pe care n-am avut timp sa-l vad) ca fiind un pic kitchios. Dar daca as vrea sa marchez ziua asta cu iubitul, cred ca mi-ar placea la nebunie sa incerc tot felul de ciocolate, prajituri si tort cu marzipan, pana cand as simti ca nu mai pot de atata …dulcegarie.

    Si o chestie funny : Ce am facut eu de Valentine’s ? Sau, care e culmea zilei de Sf. Valentin?!In prima parte a zilei, la birou, am sfidat linistita orice conotatie amoroasa a ziei, iar in a2a parte a zilei, ma intalnesc cu 2 tipi….dar stupoare! nici unul dintre ei nu e vreun iubit al meu.(1-un amic din strainatate, aflat temporar in oras, si 2- un tip cu par grizonat care va ramane sarmant la orice varsta, cunostinta veche cu o viata complicata, cu care am facut schimb de noutati si-am vorbit despre masini, flirtand f suav (si irelevant) la o ciocolata calda…)So ladies, culmea Sf. Valentin este sa te vezi cu mai multi barbati, dar sa nu primesti nimicuri de sezon de la nici unul.

    Cezara 15 februarie 2011 22:32 Răspunde
    • Cezara, o alta culme a V-Day e sa te intalnesti cu un barbat care ti-e si iubit si sa nu primesti decat demne (deloc pufoase) ca aceasta sarbatoare e un chici. :)) Esti simpatica, m-am amuzat-ambalat citind ce-ai scris. Bine-ai venit… 🙂

      Simona Catrina 16 februarie 2011 16:49 Răspunde
  • Sunt si eu din tabara celor care considera Vday o sarbatoare importata. Mi-am primit trandafirul cu pricina, mi-am primit si ciocolati sau felicitari si te iubescuri asortate cu inimioare roz. Dar le-am primit in alte timpuri. Era dragut, dar nu m-au miscat atat de mult incat sa plang dupa aceasta zi acum, in anii in care nu este un el de partea cealalta a mesei, cu celalalt pahar de vin in mana.

    Eu iubesc, nu sarbatorile, ci momentele acelea magice in care sunt surprinsa de el cu un La multi ani intr-o zi banala. „Nu e ziua mea” ii spun. „E ziua ta in fiecare zi si e ziua ta cand vreau eu”. Ce pot sa ii raspund? Nimic. Ziua mea, a devenit luna mea, anul meu. De ce sa ma concentrez pe un Vday mic si grabit cand pot sa iau tot anul pentru mine?

    Hai sa nu ma dau rotunda aici. Visez si eu la iubitul perfect. Si mai visez ca iubitul perfect sa imi aduca ceasca de cafea la pat si trandafirul pe tavita… Visez la valentinul indragostit. Cred ca de fapt nimeni nu uraste Vday, uraste doar latura comerciala a acestei zile. Dar daca ne-am face cumparaturile inainte cu 2 saptamani sau chiar o luna, ar fi o zi lina, calda, pufoasa… fara nervi si stres.

    Va doresc o iubire, dar una mare!
    Andres

    andres 15 februarie 2011 23:28 Răspunde
    • Andres… frumos-nostalgic… Uite, vezi? In zile ca astea, pacatul nostru principal e ca ne lasam aruncate inapoi in timp, la zilele cand era un „el in capul mesei”. Viseaza, am senzatia ca insistenta gandului face minuni, cel putin cateodata.

      Simona Catrina 16 februarie 2011 17:02 Răspunde
  • Eu de cand am auzit de ea, cred ca aveam vreo 14-15 ani, am tinut cont de sarbatoarea aceasta. Timpul cand debutam pe scena intalnirilor si a fluturilor in stomac a coincis cu aparitia acestei sarbatori pe la noi, probabil ca din acest motiv ne bucuram de indragosteala adolescentina si ne placea tare. Eram destul de imaturi pe atunci… fetele isi dadeau un strat de rimel in plus iar ei investeau in, de acum banalul, trandafir rosu, pe care il aduceau in maini de obicei inghetate, cat mai ascuns catre spate de emotie sa nu-i zarim noi de la departare si sa strice surpriza si apoi plecam de mana la un suc. Si asa am crescut, si nu s-a intamplat sa vad prietena, care sa fie cam la aceeasi varsta cu a mea sa nu tina cu Valentin in dezbateri. Anii s-au facut 26 🙂 si ne pastram si acum o parte din euforie. Asadar ma gandesc eu ca important a fost sa intre in suflet atunci cand eram inca fracezi si ne emotiau puternic astfel de lucruri, daca aparea mai tarziu sau eram eu mai mare cand a aparut nu garantez ca as fi gandit la fel, dar cine stie. Asa ca nu-i judec pe altii, dar sarbatoresc, si anul asta am primit un bonsai si l-am sarutat pe iubitul meu si i-am vazut emotia in ochi cand se uita cum ma duc spre cadoul pe care stia ca mi-l doresc, desi ne iubim in fiecare zi totusi nu facem asta in fiecare zi, dar mi-au trebuit 7 ani sa-l conving ca e o sarbatoare importata desi e importata :)). Asta m-a determinat sa fac asemenea analiza pe speta Sfantului Valentin si sa va zic si voua ce cred eu, desi suntem deja 16.
    Toate cele bune!

    Dunia 16 februarie 2011 12:13 Răspunde
  • Simana draga, cum ai putea sa nu iubesti Valentine’s Day cand ai primit o asa emotionanta declaratie de iubire- prietenie curata ? Semnez si eu sub ceea ce ti-a dorit Alice! Sa se implineasca! 🙂

    Blanca 16 februarie 2011 17:26 Răspunde
  • Scuze: Simona 🙂

    Blanca 16 februarie 2011 17:27 Răspunde
  • Orice sarbatoare a dragostei sa tot fie! Sa serbam iubirea de cate ori avem ocazia, sa fim romantici si atenti cu cei pe care ii iubim! Chiciul este atat de relativ, incat nu ar trebui sa ne impiedice dovezile de dragoste si sarbatorile frumoase si calde. Ursuleti sau inimioare, cine cu lumanari sau flori, biletele de dragoste sau excursii surpriza… de ce sa nu ne bucuram de toate? De ce sa nu ne lasam fascinati de orice gest de iubire, atata timp cat stim ca e sincer?
    Eu am petrecut un Valentine´s Day plin de iubire si armonie. Am primit o carte despre iubire (antologie) de Hermann Hesse si am gatit impreuna cu iubitul meu. Si mi-am dorit o prietenie la fel de mare si de profunda ca a ta cu Alice. Sa fii iubita asa cum meriti, Simona!

    Liliana 16 februarie 2011 23:45 Răspunde
  • Dunia, draga mea, „dragostea e un bonsai”, cum spune scumpa mea Alice. Si tu ai primit un bonsai, esti fericita. Am sa recitesc, poate nu am anticorpi, poate ma molipsesc de iubire.

    Simona Catrina 17 februarie 2011 0:43 Răspunde
  • Blanca, iti multumesc mult. Randurile lui Alice m-au luat prin surprindere, nu pentru ca n-as fi stiut ce e in inima ei, ci pentru ca nu ma asteptam sa vad pe blog acest tablou al vesniciei noastre… Intr-adevar, a fost minunat.

    Simona Catrina 17 februarie 2011 0:45 Răspunde
  • Liliana, tu esti o definitie a acestei zile, tu si ziua ta cu carti, dragoste si mancare fina, afrodiziaca…

    Simona Catrina 17 februarie 2011 0:46 Răspunde
  • Sfantul Valentin de fapt nu este o sarbatoare kitschioasa acolo de unde a venit, adica in America de Nord, ci e o traditie foarte frumoasa si iubita de toata lumea. Kitsch-ul si comercializarea care i se atribuie au fost inventate in Romania. Aici in America nu este ultra-comercializata. Cele mai polulare cadouri de Sf. Valentin in America de Nord sunt cutiile de bomboane in forma de inima. Nu bijuterii scumpe, nu haine nu stiu de care, nu o ocazie pentru comercianti de a se impogati peste noapte, ci bomboane in cutii-inimioare. Americanii si acum isi scriu felicitari de Sf. Valentin, asa cum fac de craciun sau de ziua unii altora. Eu una de exemplu nu vad nimic chicios in asta. Degeaba romanii blameaza pe Sf. Valentin ca ar fi chicios — romanii sunt cei care au transformat aceasta zi in kitsh, si nu au imprumutat-o gata kitshioasa de la americani.

    Ca sa nu mai spun deDragobete. Pana n-a venit Valentin in Romania, habar n-aveau romanii ca exista si Dragobete in calendar. Dar e bine si asa — datorita lui Valentin cel american l-am descoperit si noi pe Dragobete nostru roman.

    Victoria West 17 februarie 2011 3:40 Răspunde
  • Copilul meu (1 an si 5 luni) a facut o felicitare de Valentin la gradinita (ajutat de educatoare bineinteles) in forma de inima, cu palmutele lui pe felicitare in acuarela rosie. Mi s-a topit inima cand am vazut felicitarea. Pai cum sa te mai gandesti ca Valentin e o sarbatoare kitschioasa? 🙂

    Victoria West 17 februarie 2011 6:22 Răspunde
  • Simone, l-ai lasat pe domnul „numai creier” (care s-ar fi suparat daca as fi scris din nou „numa’ „) in afara discutiei. Am impresia ca il menajezi 🙂

    Ana 17 februarie 2011 10:33 Răspunde
  • Indiscreta, cu intarziere, LA MULTI ANI ! si sa fii iubita de omul pe care il iubesti.

    Iana, mamei tale, cu aceeasi intarziere dar si cu acelasi drag: LA MULTI ANI ! Sa iti traiasca !

    Dea Valma, ma bucur ca te-am regasit aici 🙂 Bafta !

    Azi am auzit intamplator ceva tare fain, care poate intra, desi mai inghesuit, in tema, deci:
    http://www.youtube.com/watch?v=GemKqzILV4w

    Ana 17 februarie 2011 10:39 Răspunde
  • Uli, sa va faceti foarte bine foarte repede. 🙂

    Ana 17 februarie 2011 10:42 Răspunde
  • Am obosit sa…va astept 🙂 Numai dorurile mele nu obosesc, asta pentru ca le-am legat picioarele, sa nu mai umble de nebune. Poate maine va vor cadea cuvinte din palme, oricum ar fi zau ca blogul Simonei da o dependenta ametitoare si, dupa cum s-au aliniat astrele la coada la Lactee, se pare ca in Universul asta nu e loc pentru leac. Deloc. E cam deprimant sa am agatat de ata zilei F5-ul, ar fi fost frumos sa il vad sub numele voastre, poate maine, azi ploua, dar nu cu vorbe. Cineva sa ma trimita acasa. Hai ca fac asta singura…
    http://www.youtube.com/watch?v=lA0krVJeszE

    Ana 17 februarie 2011 16:52 Răspunde
  • Ana eu am sosit dar e cam tarziu …
    Ma intreb daca luna februaie cea cu depresii si plina de dorul primaverii e de vina ca e nimeni prin curte pe la Simona….

    CristinaC 17 februarie 2011 21:46 Răspunde
  • deci mi-a intrat comentariul la moderat si probabil ca va aparea de doua ori… ca o adevarat entuziasta ce sunt!? sau poate are Simona grija si-l posteaza doar o data…

    Dea Valma 17 februarie 2011 23:42 Răspunde
  • daca va mai aparea… ca vad peste noapte tot in hibernare a stat 😉

    Dea Valma 18 februarie 2011 10:10 Răspunde
  • CristinaC, deci Februarie e cu depresii ? Ca eu ma descurc bine in orice luna a anului, daca imi tuna sa am o cadere, ceva 😀 Cred ca toata lumea e, totusi, in curte, la plivit emotii si cultivat nesinguratati. Tacerea, insa, ma nelamureste, eu nu pot sa tac nici cand sunt singura. Desi o fac, sa par macar in fata mea normala 🙂

    Ana 18 februarie 2011 10:40 Răspunde
  • DV, buna dimineata 🙂 Comentariul tau avea mai mult de 2 linkuri ?
    Eu m-am invatat, pun cate unul:
    http://www.youtube.com/watch?v=mwMdO3HK_ws

    Ana 18 februarie 2011 10:45 Răspunde
  • Ana, avea doar un link ;-(

    Dea Valma 18 februarie 2011 10:46 Răspunde
  • DV, ce link ?

    Ana 18 februarie 2011 11:04 Răspunde
  • acum ca tot v-am facut curiosi, mai postez o data, cu ceva ajustari (si fara link) si sper sa nu apara si cele de aseara 🙂

    Me and my friends: Multiple Personality Disorder

    Yep, no doubt: I’ve got MSD!

    Pentru cei ce nu au auzit inca de aceasta boala, mai multe explicatii se pot gasi, de exemplu, pe Wikipedia… Pe scurt, e o boala mai rarutza, dar dragutza (uneori :-)) localizata la mansarda. Daca da norocul peste tine, nu mai suferi in veci de singuratate sau plictiseala. Tu si prietenii tai, coabitanti (uneori pasnici, alteori nu) ai aceluiasi trup si aceleiasi minti, va impartiti zilnic indatoririle casnice, stati la o sueta, mai spuneti cite-un banc, faceti schimb de haine si de roluri, ba chiar si de bijuterii (de cele mai multe ori si de chiloti, sa-mi fie cu iertare) gatiti impreuna… cit e ziua de lunga, ba chiar si noaptea, pina la adinci si bintuite batrineti… Great fun! Cel putin asa e pentru mine. Mai complicat un pic e cu prietenii si cu cei din jur, care trebuie sa ma accepte la pachet, dar pina la urma se rezolva si asta, cind pricep ca daca ma invita la cina, chiar daca vin cu gasca, au de fapt numai o gura de hranit.
    Probabil ca va intrebati ingrijorati, sau cel mai probabil doar curiosi, cum m-am pricopsit cu boala asta si cum am fost diagnosticata. It’s complicated! Sau poate ca nu… Sincer, eu aveam niste dubii de ceva vreme, ma scaldam in oaresce confunzii, cind eram pusa in fata unor reactii atit de diferite. De exemplu, mi se spunea ca sunt o prietena extraordinara, in timp ce primeam emailuri (de la un alt expeditor, e drept) cu “eu nu mai pot si nu mai vreau sa-ti fiu prietena”; am fost la un moment dat o sotie extraordinara, apoi am devenit diabolica; ba sunt o fiica din categoria “mana cereasca”, ba sunt prea independenta si incapatinata; ba ma joc cu cromozomii de-a cercetatorul, ba iau cuvintele la invirtit… Cine ce sa mai priceapa?! Dar iri dimineata m-am (i)luminat! Scotocind prin geanta am gasit evidenta cea mai clara a bolii mele! Asfel, intr-o mina tineam pasaportul, in care in dreptul numelui, scrie negru pe alb M.A. V…ea, iar in cealalta permisul de rezi(d/st)enta olandez pe care scrie, cu litere negre pe fond roz: M.A. D…ga. Ambele valide! Unde mai pui ca ma mai ascund si sub un nick-name cu care postez pe bloguri, sub un ID de messenger, si mai nou, o alta gogrita, mi s-a nazarit sa ma semnez Malina! Pai de ce nu, daca tot schimb numele asa, la anumite intervale de timp, de ce sa nu ma cheme pina la urma cum vreau eu, nu cum au crezut altii ca mi-ar sade bine?! Deci, cu primavara care bate la usa se asorteaza mai bine Malina… Sau nu?! Mai vad eu ce spun si prietenii mei cind ne-om intilni, curind-curind, ca trebuie sa dea cu luna plina peste noi.

    Dea Valma 18 februarie 2011 11:31 Răspunde
  • AcZ, DV, sunteti placut si neobisnuit de „normale” (apropo de anormalitatea pe care ne-o revendicam) 🙂
    O „Floare de lotus” pt voi si pt colegele din SW :
    http://www.youtube.com/watch?v=cfOa1a8hYP8
    WE funambulistico-epicurean !

    Thomas Man 18 februarie 2011 13:07 Răspunde
  • draga simona , eu iubesc sarbatorile , oricare ar fi ele … oricand si pe orice meridian …
    eu am descoperit mai intai valentine`s day si mai apoi am aflat de dragobete… si le-am sarbatorit mereu pe amandoua pentru ca eu cred in iubire …
    acum doua zile , la ceas de seara , am fost la liceul fiicei mele la sedinta cu parintii … sala de clasa in care eram era toata numai inimioare pe pereti si texte duioase de dragoste adolescentina … ramase probabil de la valentine`s day… si probabil urmand a fi completate de dragobete … toti parintii am zambit … copiii nostri isi deschid aripile in zborul iubirii si speram pentru ei destine senine si inalte…
    dupa zambetele noastre am inteles ca iubirea este si merita celebrata … si mereu si in zile speciale…

    daniela 18 februarie 2011 13:26 Răspunde
  • Foarte frumos ai scris si argumentat. Esti cea mai cea de la revista Tango, pentru mine cel putin.

    diana 18 februarie 2011 13:29 Răspunde
  • Sper sa nu imi sariti in cap sau sa credeti ca am frustrari, mie chiar nu imi place Sfantul Valentin. De Craciun, ziua de nastere si zilele de nume se gandeste cu 2-3 saptamani inainte ce cadouri sa imi ia, se zbate sa nu cumva sa banuiesc eu ce voi primi si sa imi strice surpriza, e o adevarata operatiune pregatirea cadourilor pt mine:) Flori primesc mai mereu, flori albe, preferatele mele. V-am povestit asta sa nu credeti ca sunt frustrata si de-asta am aceasta opinie, e pur si simplu o parere obiectiva.
    De Sfantul Valentin nu suport sa primesc nimic. In primul an de relatie mi-a luat flori sotul meu, l-am rugat atunci sa n-o mai faca, nu-mi place. In primul rand inimioarele de plus cu I love you sunt oribile, din punct de vedere estetic ma refer, nu ca simbolistica. In al doilea rand, nu ma simt cu nimic speciala sa primesc flori, cand stiu ca toata lumea primeste flori in ziua aceea. Ma simt speciala prin faptul ca suntem impreuna de atata timp si totusi imi aduce flori saptamanal, fara nici o ocazie, doar ca sa imi arate ca e fericit ca sunt in viata lui. De ce ar trebui sa existe o zi in care societatea sa il oblige sa faca astfel de gesturi? Sau pe mine? Daca le place Sf.Valentin si femeile ar trebui sa cumpere inimioare rosii, nu? Halloween-ul si Sfantul Valentin sunt sarbatori ingrozitoare. Sunt singurele 2 zile cand stiu sigur ca de la servici voi merge direct acasa, nici sa ies la o cafea sau la masa nu pot. Ma irita comportamentul oamenilor in aceste 2 zile.
    Mi se pare interesant punctul tau de vedere Simona prin prisma faptului ca ar trebui ca oamenii sa isi aminteasca istoria Sf. Valentin si sa trateze ziua respectiva ca pe o sarbatoare. Nu insa o sarbatoare o brelocurilor rosii si a inimioarelor de plus. De Sfanta Maria nu ne oferim coronite de flori, nu? Asta nu inseamna ca nu e o sarbatoare foarte importanta.
    Sper sa nu va deranjeze ca am un punct de vedere diferit… Iti urez ca la anul sa ai o zi de Sf Valentin cum iti doresti, indiferent cate inimioare rosii care nu imi plac mie implica:)

    goldeneye 18 februarie 2011 13:43 Răspunde
  • Victoria draga, cred ca acestui gen de influenta datorez si eu trairea legata Sf. Valentin. Faptul ca am stat atat de mult in Canada, unde sarbatoarea era perceputa cu totul altfel – mai frumos, mai romantic – m-a adus la asemenea senzatii azi… Ai dreptate. 🙂

    Simona Catrina 18 februarie 2011 13:47 Răspunde
  • Ana, imi pare rau ca ai fost aici, intr-una dintre zilele trecute, si era pustiu, cateodata suntem in contratimp, noi suntem mai noctambuli – trec peste faptul ca acum noi suntem in predari de reviste si am innebunit iar. Dar nu plecam de tot, niciodata! 🙂

    Simona Catrina 18 februarie 2011 13:49 Răspunde
  • TM, eu sunt anormal de normala; stai ca incerc alt emoticon, sa vedem daca iese: =))
    Eu nu revendic nimic, mi-e teama ca voi primi 😀 Mr. Thom parca a luat lectii de dans de la mine (neuronii mei au acelasi fel sucit de a cauta puncte de sprijin in cap). La muzica am eu de luat lectii de la el. Jessie si Sampha mi-au dat, totusi, impresia ca sunt mai aproape de genul de muzica cu care imparti tu ADN-ul.

    Ana 18 februarie 2011 13:55 Răspunde
  • Simone, stiu ca e „Saptamana Turbata” 😀 Eu trec si cand canapeaua e libera, mai asez cate o pernuta 🙂

    Ana 18 februarie 2011 14:00 Răspunde
  • Malinaaaa, ce-ai facut cu DV ? 😀

    Ana 18 februarie 2011 14:01 Răspunde
  • @ Ana: am prins-o azi-noapte cind dormea… am tuns-o, i-am pus pasta de dinti pe fata, i-am facut niste mustati Daliniene (avind forma perfecta a cornului de rinocer ;-))… si-apoi i-am dat un somnifer, sa tot doarma primavara asta. acum toti cerceii si toate fustitele/rochitele ei sunt numai ale mele 😀

    Malina

    Dea Valma 18 februarie 2011 14:10 Răspunde
  • Malina, misiunea ta nu este incheiata 😀 La nasturi 😀 Pentru efecte stralucitoare la terminarea primaverii, specialistul in mansarde locuite recomanda si: vopsirea parului si pantofilor, ca si o interventie artistica asupra formei posetelor preferate; se rezolva cu un foarfece normal, de dimensiuni medii spre mari. Obligatoriu, o oglinda rococo, sprijinita de patul in care doarme femeia pe care ar fi putut-o iubi Dali, daca n-ar fi fost ocupat sa iubeasca celebru pe alta 🙂 Asta imi aminteste ca am imprumutat cuiva albumul meu Dali si nu mi l-a adus inapoi.

    Ana 18 februarie 2011 14:53 Răspunde
  • Ana draga, multumesc de sfaturi 😉 daaaaaaaaaa… neaparat o facem blonda pe DV. iar prin posete abia astept sa dau iama! uitasem de ele… si mama, ce divertisment o sa fie, ca am gasit vreo 10-15, am gasit si foarfecele, deci imi pun statusul de Busy… for a while.

    Malina: busy 😉

    Dea Valma 18 februarie 2011 15:19 Răspunde
  • Daniela, esti o fiinta fragila, sensibila, cu potential afectiv salvator. Esti una dintre lectiile noastre frumoase. 🙂

    Simona Catrina 18 februarie 2011 16:57 Răspunde
  • Goldeneye, nu e absolut nicio problema ca ai alta parere, ti-ai expus-o atat de frumos si elegant, incat chiar tind sa te aprob din multe puncte de vedere, ma refer la situatia in ansamblu. Eu, oricum, imi expusesem o parere subiectiva, era normal sa existe si alte viziuni. Mai ales ca motivul pentru care tu spui ca nu te omori dupa V-Day nu are nimic comun cu motivele pentru care barbatii din viata mea detestau pufoasa zi a indragostitilor. 🙂

    Simona Catrina 18 februarie 2011 16:59 Răspunde
  • Diana, multumesc frumos, remarca ta ma obliga si (ca de obicei) ma motiveaza. 🙂

    Simona Catrina 18 februarie 2011 17:00 Răspunde
  • Dea Valma, felicitari, ca sa zic asa! Frumoasa boala, maladie boiereasca! 🙂 Vreau si eu, am senzatia ca as putea sa traiesc mai multe vieti in paralel, sa castig timp!

    Simona Catrina 18 februarie 2011 17:01 Răspunde
  • Victoria, cand inimioara vine de la copilul tau, incepe alt anotimp, asa e, nu mai exista loc de controverse… Frumos! 🙂

    Simona Catrina 18 februarie 2011 17:02 Răspunde
  • Dea Vlama si mie imi place boala ta… mai ales ca ma recunosc pe undeva…

    CristinaC 19 februarie 2011 1:11 Răspunde
  • simone, apuc sa spun si eu, precum nu doar Iana, cat de minunate sinceritati imparti cu noi de fiecare data. mi se intampla sa raman fara cuvinte, comentarii si alte cele adaugiri sau povestiri, caci vei fi spus tot (si de data asta) parca si cu de la mine traire. 🙂
    si atat de bine este cand mai bati cate un cui in nestiinta si ipocrizia multora dintre farisei, de nu stii cat bine faci unei omeniri. 🙂 adica, faci impecabil ce faci cand (ne) apeshi impulsurile capetelor spre nori, inimilor spre zbor si picioarelor spre pamant. 🙂
    citeam…..-Si sper ca intr-o viata viitoare sa fiu barbat si sa o iubesc asa cum merita sa fie iubita, dar, inainte de asta, sper ca acum, in viata asta care ne-a fost data, sa izbutesc sa destelenesc inspre miracol destinul ei de inger tacut.- (alice nastase) – si cred ca-i primul soc al unei splendori profund feminine pe care am citit-o vreodata.
    vin cu tango superb, pe cuvant de…chiulangie :). problema este ca nu-mi dau seama de-i vorba de asasini sau…salvatori. 🙂
    pt voi, de VDay, cel din 14 si cel din celelalte zile. 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=3QJp30eOo6Y&feature=related

    tania 19 februarie 2011 2:00 Răspunde
  • Inimile mele erau roşii, nemarcate, o goană a tinereţii cu teiubescuri de spumă, doar gulere cu licoarea băută de alţii, mai superficiali decât cei ce trec nepăsători dând cu piciorul bănuţului de aur.
    Până într-o zi, când pe laviţa din bucătărie, rămasă de la mama, am găsit o inimă mare, roşie, ferecată cu oţel din ăl mai dur şi nu mi l-o descuia nici zâna bună, nici zâna rea.
    Este Ea, de la Starea Civilă încoace. De asta am eu V-days…

    Omuldelamunte 19 februarie 2011 13:01 Răspunde
  • adica inima aceea rosie (care purta sigur numele de Ilinca) 🙂 – sedea in zestrea ta, omule? 🙂

    tania 19 februarie 2011 13:16 Răspunde
  • @Tania- laviţa mi-e de zestre. Inima-i năimită în zilele noastre, că dacă n-ar fi, nu s-ar mai înroşi.

    Omuldelamunte 19 februarie 2011 14:13 Răspunde
  • ODLM ar putea fi numit ODLMV (De La Muntele lui Venus) ca-i expert în inimioare si doamne, daca ar fi sa ma iau dupa numarul de admiratoare care-l urmaresc pe blog cu inima-n mana 🙂

    Thomas Man 19 februarie 2011 22:02 Răspunde
  • Inimioara, inimioara, dar mai salbatica, asa, brrrr :
    http://www.youtube.com/watch?v=4OcpSOUYjlE&feature=player_embedded

    Thomas Man 19 februarie 2011 22:03 Răspunde
  • @Thomas- dacă ţi-ai deschide şi tu un blog, micuţ, în faţa casei, sunt convins că te-ar năpădi inimioarele mai abitir decât pe mine, chiar ar naviga de pe Muntele lui Venus pe Triunghiul Bermudelor iniţiat de tine mai antan.
    Om afla şi io mai multe despre cum plăsmuieşti planuri, idei, gânduri. Ori suntem curioşi, ori nu mai suntem…

    Omuldelamunte 19 februarie 2011 23:48 Răspunde
  • TM, ODML, mai aveti putin si va luati la hartza pentru inimi si inimioare. Sa ne spuneti cand incepe meciul sa ne cumparam cola si pop-corn. 🙂
    Ana, vorbeam in postul anterior de faptul ca mi se intampla sa sofez si cu o singura mana, pt ca uneori vorbesc la tel in acelasi timp. si, evident, nu-i bine. asha cum la fel de bine nu-i cand va citesc in graba- pe diagonala, din cauza de viteza excesiva. 🙂

    TIRED OF PRETENDING, ca-mi suna in ureche inca de la titlul simonei:
    http://www.youtube.com/watch?v=uIVqBwtxBvk
    Una, un trecator, iana, marina, nico, anamaria, pe unde va preumblati?

    tania 20 februarie 2011 10:33 Răspunde
  • @Tania- harţa pentru inimioare mi-e atât de străină mie precum bridge-ul pentru Nea Nicu, aşa că demarcăm teritoriile şi Thomas poa’ să-şi ia ce vrea. Les jeux sont faits, rien ne va plus!

    Mi-ai însorit duminica cu piesa „Tired”. Jael are o voce atât de senzuală şi chiar este în realitate dulce ca Milka, ţara de unde provine ea şi de unde doar vin eu.
    Mulţumesc pentru momentul muzical de excepţie. Orchestraţia Schiller este sublimă, iar pe Jael o ştiam doar de la Delerium, dar combinaţia este dinamită.

    Omuldelamunte 20 februarie 2011 12:19 Răspunde
  • Nu ne luam la hartza pt hertzi, Tania 🙂 Nu cu ODLMV.
    ODLMV e Stapanul I(n)elelor. Si un tip OK chiar daca-l invoca pe Ceausescu 😀
    Eu n-am nici macar un blog din chirpici 🙁
    Da nu tanjesc dupa admiratoare si nu mi-s gelos pe inimioare 😛
    Ca doar sunt modeste în corpurile celeste :
    http://www.youtube.com/watch?v=g6j-15wN68w

    Thomas Man 20 februarie 2011 15:23 Răspunde
  • TM, nu vad in clipul asta extravaganto-sec nicio admiratoare, darmite vreo inimioara.
    insa, imi retin atentia o ratza calcata de masina si un pantof elegant dupa care imi clipocesc ochii ca la jocurile mecanice.

    tania 20 februarie 2011 17:44 Răspunde
  • Erată: …cu excepţia iubirii dintâi, puternică, de răsuflări tăiată, pentru că nu-mi ajungea aerul, ca şi cum eram între planete, cu rezerva de oxigen fix porţionată cât să aterizez pe orice vreme, chiar dacă soarta m-ar fi dus mult prea departe de spaţiul amenajat cu balize vulcanice.
    Am trăit-o cu spaima că nu mă ridic până la ea, că o greşeală cât un ghiocel mi-o va lua-o cu tot cu ochii ei albaştri. I-am pus în palmă inima mea pulsând, să facă ce-o voi cu ea, s-o ferece, s-o dea uitării, s-o atârne-n panoplie, că mult prea frumoasă era şi mulţi roiau s-o înduplece. Ea mi-era credincioasă numai mie, până în ziua în care privirea mi-a scăpat în lateral, ca o răzbunare a omului cavernelor, căruia, accident genetic, i-am moştenit nesăbuinţa.
    Departe acum, ea ştie asta…

    Omuldelamunte 20 februarie 2011 20:23 Răspunde
  • …Ea-mi era… Scuze!

    Omuldelamunte 20 februarie 2011 20:30 Răspunde
  • nu-mi dau seama eu, sau a aparut o erata la erata? 😀

    un trecator 20 februarie 2011 23:29 Răspunde
  • Bine zis, Simona! In fond si aceasta sarbatoare tine de dimensiunea emotionala a fiecaruia dintre noi, de valoarea pe care noi i-o atribuim. Preferam Valentine’s Day sau Dragobete, atunci sa avem curajul sa o spunem, sa ne marturisim dorintele in fata persoanei iubite, altfel ursuletii aceia o sa ramana la hibernat…trenuletele nu o sa plece niciodata din gara iar mirosul florilor nu il vom simti. De ce? Pentru ca raspundem dezirabil social, ne construim pareri mai putin demne de condamnat, atribuim „kitsch” unor obiecte sau gesturi de care de fapt avem nevoie si ne e teama sa recunoastem.

    Sunt atatea lucruri, palpabile sau spirituale, pe care le-am imprumutat sau care au provenienta straina: ne dam in vant dupa mancaruri chinezesti, in garderoba nu gasesti o haina „made in Romania”, ne aranjam casa in stil oriental, dar nu putem suferi o zi in care vedem mai mult rosu ca de obicei…

    Andreea David 20 februarie 2011 23:31 Răspunde
    • Andreea, ai dreptate, dintre toate importurile, V-Day ne deranjeaza cel mai tare, pentru ca presupune o manifestare straina eschivelor mioritice. Nimic nu-i mai simplu sa-ti scuzi lipsa de implicare prin argumente legate de kitsch. Practic, asa cum spui, mai toata cultura noastra e adusa de undeva, de departe…

      Simona Catrina 21 februarie 2011 14:12 Răspunde
  • @UnTrek- prima erată era necesară ca o precizare la o omisiune regretabilă, iar a doua erată este o ortografie căzută în dizgraţie pentru o nanosecundă.
    Iar tu, apari mai rar decât acceleratul de sezon. Erai mai dinamic şi produceai fibrilaţii plăcute în lumea frumoaselor. Pe deasupra, şi seara la culcare…

    Omuldelamunte 21 februarie 2011 0:42 Răspunde
  • Simona, in fiecare an, de Sf Valerica (asa-i zic eu!), tu meriti sa primesti munti de trandafiri rosii, tone de ursuleti si o singura bomboana de ciocolata (ca sa fim sigure ca nu faci diabet!). Cred sincer ca nu trebuie sa te mai amarasti daca nu le-ai primit, domnii aceia par a fi putintel zgarciti. Pai, ce, o bomobona e scumpa?? Muntele si tona sunt, evident, ieftine! 🙂 Bine ca ai scapat de ei!
    Funtea sus! Si, imi premit sa-ti sugerez urmatoarea „reteta” pt anul viitor: se ia domnul ce va sa vina de guler, se pune in fata calculatorului si i se da sa citeasca acest blog si acest post. Ca sa i se limpezeasca mintile! Asta e! De unii nu se prinde romantismul si pace…
    Eu cred ca merge! 🙂
    P.S. felicitari pt carti.

    Anamaria 21 februarie 2011 2:17 Răspunde
    • Anamaria, m-ai amuzat… 🙂 Daca ar fi sa obtin ceea ce-mi trebuie prin stilul smuls, n-as mai fi avut nicio problema existentiala. Poanta e ca, desi in rest nu dau semne sa fiu prea batoasa, am un singur si mare orgoliu: nu cer, nu pretind, nu smulg, nu fortez. Astept ca anumite gesturi sa vina pentru ca autorul lor simte acest impuls. Daca incep eu echilibristica aluziilor sau ultimatumurilor, deja nu mai am nevoie, nazuinta a expirat. 🙂 Dar vom vedea…

      Simona Catrina 21 februarie 2011 14:17 Răspunde
  • Ana, multumesc pt muzica (audioslave). Cu drag:
    http://www.youtube.com/watch?v=woQN6n_2EtM

    Anamaria 21 februarie 2011 2:23 Răspunde
  • ODLM…a te-am gasit romantic in marturisiri de demult……da’ a aparut UnTrekator si te-ai facut precum ariciul, garda sus repede…:)

    wind 21 februarie 2011 10:29 Răspunde
  • „Un Trek” producea fibrilatii si pe dedesubt „seara la culcare” sunt sigura. Va urmaresc atenta si imi pareti interesanti,din pacate cam prea multe nume de doamne,versus nickuri masculine deja consacrate,pare-se:P

    matriciala 21 februarie 2011 11:26 Răspunde
    • Matriciala, e drept ca probabil sunt si eu de vina, subiectele mele bulverseaza femininele, mai rapid. Sau e vorba si de o statistica simpla, si anume ca blogospherele sunt dominate de femei in general. Avem destui cititori barbati, dar care nu obisnuiesc sa lase comment-uri decat cand le sare tandara. 🙂

      Simona Catrina 21 februarie 2011 14:20 Răspunde
  • @Wind- pentru Un Trek nu am ranchiună. Este printre cei patru constanţi de pe aici şi singurul căruia i-aş putea reproşa ceva este minele meu.
    Din contră, i-am invocat prezenţa de odinioară!

    Omuldelamunte 21 februarie 2011 11:32 Răspunde
  • ODLM, care sunt cei 4 constanti ? Suna a western: Cei 4 constanti si blogul de aur, Secretul vorbei secrete a celor 4 constanti, Constanta celor 4 constanti, Ce au mai constatat cei 4 constanti, 4 patrimi constante si un blog intreg … 🙂 Bine ai revenit din plimbari 🙂

    Ana 21 februarie 2011 11:55 Răspunde
  • Tania, tu ai tras chiulul, dar eu am fost in clasa si in unele pauze 😀 asa ca am inteles din prima (la dreapta, sens unic) necesitatea de a tine drumul drept cu minim o mana pe volan 🙂 Glumeam si eu cu glume din categoria „tractoristi, tractoriste si alte motoare de cautare”. Stiu ca stiai 🙂 „Tired of pretending”: foarte faina. Ma intreb uneori (cand nu ma prefac a sti raspunsul) cat de mult ne prefacem intr-o viata ? Sa fie mai mult de 50% „falsh” ? Si, mai important, de ce ne prefacem ? Corolar: cu cata sinceritate ne prefacem ?
    De inceput de saptamana:
    http://www.youtube.com/watch?v=D9iV8xlidto

    Ana 21 februarie 2011 12:02 Răspunde
  • Anamaria, ai cam lipsit 🙂 Multam de muzica. Si de la mine:
    http://www.youtube.com/watch?v=yPRyaCiOkzU

    Ana 21 februarie 2011 12:21 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=vcWTTs8QVRc

    muzici pentru Ana si Anamaria….in spiritul nostru , rock 🙂

    wind 21 februarie 2011 13:29 Răspunde
  • @Ana- Bell- sunt patru bărbaţi constanţi, altfel aş fi spus multe Constanţe, cărora le port respectul la lavaliera de la costumul de spectacol când mă dau în el, iar unora, mai aproape, chiar la T-shirt, când destins îl port pe corso.

    Omuldelamunte 21 februarie 2011 13:39 Răspunde
  • ODLM: asta inseamna ca femeile sunt variabilele, nu ? Si-acum o sa ma certi pentru memorie fluctuanta sau neatenta citire, dar in afara de tine, TM si Un Trecator cine mai e constant M aici ? Pe Nicusor nu-l punem, se stie ca el e schimbul 2 al unuia dintre… nu ?

    Ana 21 februarie 2011 13:54 Răspunde
  • @Ana-Bell- femeile nu sunt variabile, sunt Constanţe, oraş-port vestit la Marea Neagră, după care eu mă uit cu mâna streaşină de pe yahtul meu cu propulsie de şampanie.
    Nicuşor este o entitate de sine stătătoare- cu nostalgii manifeste peste media noastră, a ăstora- la esenţele embetante ale Simonei.
    Nicuşor, te-am pus!

    Omuldelamunte 21 februarie 2011 14:19 Răspunde
  • Subiectele feminine bulverseaza tot mapamondul, Simona, fara deosebire de atribute si predicate 🙂
    În tonul dat de V-Day, un tinerel talentat si premiat la San Remo 2011 (care va reprezenta Italia la Eurovision dupa o pauza lunga de vreo 16 ani) :
    Raphael Gualazzi – Follia d’amore
    http://www.youtube.com/watch?v=yFDDWCUKLh4
    Sau sa clopotim saptamana cu o misiune pacifista ? Adica sa dam mana cu mana cei cu inima canadiana ? 😀
    Armistice – Mission Bells
    http://www.youtube.com/watch?v=EkCNQ9w4o2Y

    Thomas Man 21 februarie 2011 14:30 Răspunde
  • Simone, subiectele tale bulverseaza pe toata lumea, insa prea putini barbati recunosc asta. Si mai putini o fac in scris (dar sterpelesc de la prietene/sotii Tango si citesc 🙂 ) Desi femeile care au curajul sa recunoasca aici, la tine, ca au un suflet si il si folosesc – nu-l tin la murat, tare si-ar dori sa citeasca parerile lor, nu pentru a-i contrazice de dragul discutiei, ci pentru a le aproba taria pasului in fata, cu vorbele descoperite, la voia cititorului.

    Ana 21 februarie 2011 14:54 Răspunde
  • ODLM, sunt de acord cu tine ca femeile sunt Constantze, daca si tu esti de acord cu mine ca, intre yacht si port, partea stabila este yachtul 🙂

    Ana 21 februarie 2011 14:55 Răspunde
  • @Ana-Bell- cât oi fi eu pe yacht, tot farul din port mi-e călăuză, asta dacă nu mă mână furtuna spre stabilopozii mreje şi capcană.

    Omuldelamunte 21 februarie 2011 15:27 Răspunde
  • Ana, cum imi ghicesti tu gusturile muzicale! 🙂 Zau, cred ca ai o bagheta magica (de zana, nu paine!) 🙂
    Am lipsit, asa-i, dar motivat. Trec toate pana la urma…

    Pt tine si Wind, care ne duce inapoi, printre amintiri, cu muzica ei:
    http://www.youtube.com/watch?v=_MAd6GHdg9Q

    Anamaria 21 februarie 2011 16:14 Răspunde
  • ARUNCATI COTOII !
    „Does YOUR cat act suspiciously when Valentine’s Day comes around?”
    Despre rolul nefast al cotoilor întro relatie de dragoste de durata :
    http://www.youtube.com/watch?v=aYe1d5_LS0s&feature=player_embedded

    ODLMV întelege tot ca-i ilincofil 🙂

    AcZ am clopotzit saptamana si pt jobul tau 🙂

    Cate-n stele si-n perdele ! (Nu cautati toate sensurile, Tania, ca va pierdeti printre tocuri de pantofi 🙂 )

    Thomas Man 21 februarie 2011 16:49 Răspunde
  • Simona, asa e, stiu si eu ca ai dreptate. Dar, uitandu-ma in jurul meu, eu am ajuns la o concluzie: putine femei procedeaza asa. Pana la urma, atitudinea asta ce ti-a adus? Mie, nimic…
    Is cam pleostita, nu ma baga in seama.
    Ca sa schimb foaia, un prieten de-al meu tipa sus si tare ca el ar prefera sa i se deseneza o harta inca de la inceput si sa i se spuna clar ce se asteapta de la el! Adica: flori, cine in oras, ciocolata de Sf Valentin, etc. Spunea el ca omului ii place sa umble cu harta sau GPS! 🙂 Mai mult, orice gest in plus din partea lui ar fi o ditamai surpriza placuta! 🙂 Are ceva dreptate, trebuie sa recunoastem.

    Anamaria 21 februarie 2011 17:55 Răspunde
  • Thomas, eu nu posed cotoi. Am o pisică blajină care mă atrage „numai cât mă uit la dânsa şi-mi răspunde: nu se poate!”

    Omuldelamunte 21 februarie 2011 19:02 Răspunde
  • …Valentine’s Day- ,,la noi”- a-,,nceput” cam odata cu lansarea melodiei celor de la Vank(actuala Vunk)- ,,Langa inima ta vine inima mea”…
    …erau anii aceia ,,nebuni” ai Pro-Tv- ului…anii acelor emisiuni nonconformiste…anii in care erau ,,in voga” Geanina Corondan…si fratii Enache…erau ani de ,,descoperiri” si entuziasm- de care-mi amintesc cu placere…
    …e foarte mult de-atunci…de cand- alaturi de un baietel de 5 ani- coloram o inima rosie- prima ,,noastra” felicitare de Valentine’s Day- pe care urma sa o puna in dulapiorul unei fetite- colega de gradinita!(!!!)
    …asa am ,,preluat” – cu mare entuziasm- aceasta noua sarbatoare -care -pentru noi- insemna sa decoram casa cu inimioare rosii ,sa cumparam- in fiecare an- noile modele de felicitari cu mesaje de dragoste si sa mancam bomboane de ciocolata!
    …si- chiar daca ,,adversarii” Valentine’s Day ,,bombane” ca ,,nu e sarbatoarea noastra”- pentru ca – vezi Doamne!-noi ,,avem Dragobetele”(nu zau! cat de ,,celebru ” e -ha-ha- ,,Dragobetele” care- in plus- mai si ,,suna ca dracu”(!))-eu sunt ,,fan Valentine’s Day”- fie si numai pentru faptul ca sunt innebunita dupa ursuletii de plus, dupa figurinele in forma de inima….dupa bomboanele de ciocolata si dupa trandafirii rosii-care- oricum- erau florile mele preferate…si- daca vreau- pot sa mai trec pe lista si vinul rosu si …filmele de dragoste…si- of course- melodiile de dragoste!
    …prin urmare- cred ca am ajuns cam la al 15-16-lea an de sarbatorit ,,Ziua Indragostitilor”- cu toata ,,recuzita” aferenta:am pus(din timp!) decoratiuni cu inimioare…mi-am cumparat(pe post de cadou!) un ceas cu oglinda care se ,,intregesc” intr-o inima sau in doua inimi(la alegere!)…CD-ul celor de la Directia 5- cu melodii care vor fi cantate in concertul special al formatiei,de pe 14 februarie…si- cu toate ca ma hotarasem sa renunt- de data aceasta- la ciocolata- datorita ,,exceselor” din perioadele anterioare- m-am razgandit- pana la urma- si am ,,repus-o in drepturi”!…
    …10…9…8…7…6…5…4…3…2…1…0!!!Let’s Party!
    HAPPY VALENTINE’S DAY!

    http://dana123.weblog.ro/

    dana123 22 februarie 2011 22:57 Răspunde
  • Sa stii ca anul acesta am avut si eu o revelatie maxima. Zaceam in suc proriu de amareala si scarba gandindu-ma ca uras toate sarbatorile astea ca Valentine’s, Martisor, Craciun si nu pentru ca ar fi imprumutate ci pentru ca oamenii sunt prefacuti, pentru ca in restul anului nu dau doi bani pe ce simti si in cateva ocazii dau pe-afara de buna-vointa si amabilitate. Cat de mult ne iubim, oh oh! Ai dreptate: nu exista destula iubire din care sa izvorasca gesturi autentice. Cautam pretexte dupa care ascundem goliciunea sufletului. Cand iubesti n-ai nevoie de pretext. Uram Valentine’s si Craciunul si chiar si ziua mea pentru ca nu ma simt iubita si pentru ca mereu asteptam ceva care nu se intampla si ajungeam inevitabil dezamagita. Vreau sa fiu iubita si alintata insa nu ma pot abtine sa nu vad cantitatea imensa de gesturi false de dragul etichetei. Mai iubeste cineva pe lumea asta? Sau au ajuns preocupati de situatii financiare care sa compenseze alte carente? 🙂 Viata merge inainte indiferent de aroma care ti-o serveste.

    Madalina A. 6 martie 2011 10:34 Răspunde

Dă-i un răspuns lui lorein Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title