fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Bogatii nu pot fi prieteni cu saracii

de

Saracii nu-si pot permite sa fie prieteni cu bogatii. Desigur, prin asta inteleg inclusiv faptul ca, fie si daca apartii clasei de mijloc, un imbuibat va fi greu de asimilat in cercul tau de prieteni.

Sa presupunem ca va imprieteniti cu vreun fost coleg care acum are vreo patru firme prospere si dividende mai mari ca IQ-ul lui. N-aveti cum sa faceti calatorii si vacante impreuna, el vrea sa-si puna fundul la cinci stele, in Bali, voi vreti sa va puneti sacosica de rafie la trei stele, la Varna.

Anul trecut, niste fosti prieteni din trecutul meu zgomotos au vrut sa ne reintalnim, sa reluam relatia. Eu si sotul meu am negociat zile intregi cu ei, fiindca spuneau mereu „hai sa ne intalnim la Loft”, iar eu stiam ca nu-mi permit nici macar o cafea acolo, si nu pricepeam daca ne-au invitat (in sensul ca vor insfaca ei nota de plata) sau vom achita nemteste, ceea ce pentru noi ar fi fost seismic. Pana la urma, i-am momit in Centrul Vechi, macar acolo ne permiteam cat de cat sa ne platim partea de consum. Am petrecut o seara agreabila, dar de atunci nu ne-au mai cautat niciodata, desi se jurau ca asta or sa faca de luni, or sa ne bata la cap cu telefoanele. Ha, ha!

Bogatii dispretuiesc saracii si oamenii cu venituri medii, ii considera niste ratati. Niciun bogat nu-si aminteste ca are bani fiindca a avut noroc sau a furat ca un nesimtit sau a mostenit de la mamuca averi pentru care n-a muncit o zi. Sigur, sunt si oameni care au facut bani in mod cinstit (prea putini, dar exista), insa nici macar ei nu inteleg oamenii care traiesc din salariu, care suna la compania de electricitate si il implora pe operator sa-i acorde trei zile de amanare, sa nu-i taie lumina.

Am renuntat de mult timp sa fiu prietena cu oamenii bogati, fiindca astia te trag dupa ei in medii unde cheltuiesti mai mult decat iti poti permite. La randul lor, bogatii nu suporta sarantocii, fiindca ii tin pe loc, nu pot sa-si mute catrafusele dupa ei, in Tenerife, sa inchirieze yacht-uri si sa se distreze in Dubai, de la cinci stele in sus.

Saracii sunt niste neplaceri pentru bogati, sunt enervanti ca niste constipatii, ca niste urticarii. Si cand spun bogati sau saraci, nu ma refer neaparat la miliardari versus muritori de foame. E suficient sa ai niste prieteni de familie cu venituri mai mari decat ale tale ca sa realizezi ca viata, lumea si vacantele nu sunt drepte.

Cu ani in urma, am fost intr-o vacanta in strainatate cu niste prieteni mai instariti decat eram eu si iubitul meu de-atunci. A fost un cosmar. Ne-au tarat pe la cele mai scumpe restaurante, unde a achitat fiecare ceea ce a ingurgitat. Deci noi ne luam salate de broccoli si ei luau cei mai sofisticati rechini la protap, dar asta era ultima dintre probleme. Au vrut minicroaziere, am mers si noi, desi ne durea ficatul de cate ori scoteam atatia euro din buzunar. Daca nu mergeam, paream zgarciti sau ii puneam pe ei in postura penibila de a zice „hai, treaca de la noi, va platim croaziera”.

Nu exista cu adevarat prietenii intre bogati si saraci. Saracii intra des in colaps financiar si disperarea ii face sa le ceara bani imprumut prietenilor mai burtosi. Greseala fatala. Fie si daca ii imprumuta, sclavia, reprosurile si condescendenta sunt garantate. Saracii vor fi umiliti, bogatii vor fi scarbiti de saracia amicilor. De ambele parti, se produc scene stanjenitoare.

De aici a rasarit expresia „Banul la ban trage” sau „Bogatul nu-i crede saracului”. Mereu m-am intrebat cum m-as schimba daca as castiga la loto o avere (ca altfel, din munca cinstita, n-am cum sa traiesc decent, desi incerc de 20 de ani).  Am jucat la loto in acest weekend, desi stiu ca e o prostie. Dar mi-am pierdut increderea in veniturile muncite. Muncesc de ma ia dracu si aproape nimeni nu pricepe asta, cred ca am o mutra care seamana cu Statuia Lenei, altfel nu-mi explic.

Va promit ca, daca intr-o zi cineva se trezeste din blegeala si din criza si investeste in noi, in ziaristii care au potential, dar nu au bani, am sa ofer zilnic oamenilor texte care sa merita a fi citite. Care sa amuze, sa binedispuna, sa ridice moralul, sa scada tensiunea arteriala, sa usuie grijile. Macar atat.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Pai stai, ca deja faci treaba asta, cu oferirea de texte care merita citite. Ma rog, poate nu zilnic, dar gratis da.
    Si sa mor eu daca uneori nu-mi pare rau ca nu sint bogat. Daca as fi bogat ar veni oamenii la mine sa-mi ceara bani. Si eu le-as zice: „bine, bine, inteleg ca esti intr-o mare nevoie, dar tu ce poti sa faci pentru mine? Eu iti dau bani cu imprumut sau chiar degeaba, fara dobinda, dar da-mi si tu mie ceva”.
    Desigur, unele timpite ar zice „iti dau sex”; si ar trebui sa arate al dracu’ de bine ca sa nu le dau afara in suturi. Altii ar zice „uite, iti dau verigheta” — si pe astia i-as da in suturi afara direct. Altii ar zice „na o bere” — hehehe, asa mai venim de acasa.
    Dar alora carora le-as da bani cu draga inima ar fi aia care au o pasiune. Sa picteze, sa deseneze, sa cinte la chitara, sa danseze ca aia de la Romanii au talent, sa spuna povesti frumoase.
    Tu deja mi-ai spus citeva povesti foarte frumoase. Tu n-ar trebui sa vii sa-mi ceri bani.
    Chiar acum ma pun sa joc la loto. Te caut eu.

    NewLevel 12 mai 2013 20:54 Răspunde
  • Musai vrem si un text cu el sarac si ea bogata. Sau invers. Cat rezista pana la divorce? Dau un cico la botu’ calului!

    Valjean. Jean Valjean. 12 mai 2013 21:16 Răspunde
    • Textul ar trebui sa fie cu el tanar,frumos si bogat si ea saraca,mai coapta si cu bani de juma’de cico da’ desteapta si culta !Dar Simona nu scrie science fiction,asa ca mai asteptam;-)

      Silvia Iulia 12 mai 2013 21:35 Răspunde
  • Asa este dar sa privim partea pozitiva a lucrurilor:-).Decat sa iei cina intr-un restaurant cu stele cat margaritare in coroana reginei,unde-ti sufla in ceafa chelnerul imbracat ca un pinguin si unde ai nevoie de master in alimentatie publica pentru a utiliza corect tacamurile,clestii si alte ustensile din dotarea locantei,basca sa ai grija de rochia infofolita artistic pe trupsorul care nu mai e demult trestioara in bataia vantului de trebuie sa-ti rationalizezi imbucatura sa nu se vada umflatura,scuze de rima fara intentie,mai bine sezi cumintel,romantic si boem la vreun bistro modest de pe litoralul bulgaresc,bei o bere si manaci hamsii si se cheama ca ai iesit din targul tau si ai facut turism international.Si-apoi iti faci sosoteala ca partenerul tau e mai ager,ca nu i se intuneca mintile si nu i se pleosteste libidoul de la o un paharel din „vinul casei”,cum pateste ala de toarna-n el cognace cu prea multe stele si i s-a aplecat de la atatea icre negre,ca n-a stiut ce-s alea si a crezut ca-s oua de furnici,naiba sa-i ia si pe astia cu meniurile lor fistichii de prin tot felul de destinatii exotice.
    Chef de distractie sa fie si-un sufletel care sa te iubesca si te poti simti bine oriunde.Si-apoi,vin ei si banii cam pe la amurgul vietii.Avea Rodica Ojoc Brasoveanu o vorba,”portofelul plin se-asorteaza la proteza de aur”.

    Silvia Iulia 12 mai 2013 21:26 Răspunde
  • Nu pot sa fiu de acord cu ce ai spus decat partial, Simona. „Bogatii” aia de care vorbesti tu, care nu sunt capabili sa detecteze si sa ocoleasca o situatie jenanta care le-ar pune in dezavantaj prietenii sau cunostintele, aia sunt niste snobi, niste prosti la propriu, niste handicapati emotional. Asadar, fie ca e bogat, fie ca e sarac, nu vad cum o persoana inteligenta s-ar putea asocia cu asa specimene, chiar si pentru un scurt concediu. Trecem la saraci. Complexul asta al saraciei este o problema pe care ni-l auto-cream. E adevarat ca ne dorim mai multe si de multe ori nu avem nici pentru limita de jos a necesitatilor. Dar chiar si intr-o astfel de situatie, iarasi mi se pare un snobism sa nu poti recunoaste deschis: „nu merg in X loc pentru ca nu e de buzunarul meu. Daca vrei sa ne intalnim in Y loc pe care mi-l permit, ok”. Ce e injositor in asta? Simplu, deschis, acceptand o situatie ca atare. Cu alte cuvinte, pe bogatii „aia” e bine sa-i ocolesti si nici sa nu-ti doresti compania lor si nu pentru ca ar fi bogati si nu poti tine „punga” cu ei, ci pentru simplul fapt ca ei nu pot tine „mintea” cu tine. Asa ca, de ce sa te cobori…?

    Rox 12 mai 2013 21:33 Răspunde
    • Rox, gresesti, scuza-ma! Si rudele cu bani se uita la tine ca la un nesimtit sau prost daca nu ai cel putin la fel de multi bani ca ele!

      mara 13 mai 2013 16:50 Răspunde
      • Mara, te scuz desigur dar nu gresesc. Acele rude sunt scuza-ma, proaste, snoabe, nesimtite, sclavi ai banilor. Nu conteaza ca sunt rude, prieteni, cunostinte. Aceia care nu constientizeaza ca valoarea lor nu e banul, sunt sarmanii, doar niste vietuitoare neevoluate.

        Rox 13 mai 2013 19:03 Răspunde
        • Foarte misto textul – dar sunt de accord cu Rox. Nu sunt bogati cei pe care i-ai descris ci snobi. Adevaratii bogati, care muncesc pentru bani, nu ii arunca in stanga si in drepta. Bogatii adevarati sunt zgarciti, mai zgarciti decat noi saracii de rand, caci stiu cat de greu se castiga banii. Ei negociaza intotdeuna pretul si se bucura de favoruri si gratuitati. Intr-adevar in Ro nu prea sunt bogati, ci mai degraba znobi, carora le place sa-si satisfaca frustrarile cu cate o cafeluta de 50 de lei sau un pranz fara gust de 200 de lei, doar pt ca localul e exclusiv.

          wlfp 14 mai 2013 7:15 Răspunde
        • Ai dreptate in ceea ce priveste snobii,dar asta nu inseamna ca toti bogatii sunt sclavii banilor.Din punctul meu de vedere mai bine „sclav” al banilor decat sclav in adevaratul sens al cuvantului.(ps: financial freedom daca ai auzit termenul)

          Sarac 27 noiembrie 2015 15:57 Răspunde
      • corect! am avut si eu surpriza sa fiu sunat de un var care mi-a spus ca nu ma invita la nunta fiicei lui (si neapoata mea, printre altele) fiindca stie ca n-am bani :)))

        clujean 22 mai 2013 6:53 Răspunde
        • Nu te-a invitat macar la biserica? Asta e singura concesie pe care o fac mirii celor care nu au bani de nunta

          Dora 6 iunie 2013 10:06 Răspunde
        • Varul tau e chiar ok. Pe mine rudele bogate ma invita numai la nunti si la botezuri, pentru ca sunt cu dar. La un gratar si o bere la casa de vacanta nu am loc pentru ca acolo sunt invitate persoanele mai bogate decat ele!

          mara 21 iunie 2013 0:13 Răspunde
  • Simona, am senzatia ca ai dreptate in mare parte. Zic in mare parte pentru ca nimic nu trebuie luat la modul absolut, generalizarea exprima de fapt o stare de fapt majoritara, care accepta cu generozitate exceptii care confirma regula. Am sa citesc cometariile ulterioare, sunt convinsa ca vor fi si pro si contra, opinia depinde de perspectiva din care privesti. De exemplu, mie saraca (cu banul, nu cu duhul) mi-ar fi greu sa cultiv la infinit o prietenie cu tipa bogata si sa ma abtin sa gandesc ca ea da pe o pereche de pantofi o suma care mi-ar ajunge, cu putina economie, pentru mancare si tigari doua saptamani. M-ar apasa. In schim mi-ar fi usor sa cultiv o prietenie cu un om mai sarac decat mine, mai ales daca am fost si eu candva in situatia lui. As sti sa evit situatii jenante, ca acelea de care povestesti.
    In fine, poate ca m-am pierdut prea mult in comentarii, incercam sa spun ca eu consider povestea ta regula si pe cei care te contrazic, posibile exceptii.
    Cat despre promisiunea din final…mi se pare un pic utopica. Deja scrii texte foarte frumoase si nu esti bogata. Posibil ca solutia de a fi (bogata) este fie sa faci altceva ( nu poti, simt ca ai asta in sange) fie sa scrii mai putin pentru suflete mari si mai mult pentru suflete mici. Cu alte cuvinet orienteaza=te pe can-can-uri. E o gluma, evident, ca nu m-oi apuca eu sa vand serios castraveti gradinarului. Oricat de bogata sau saraca ai fi, raman insa umila ta admiratoare.

    dana lalici 12 mai 2013 23:12 Răspunde
    • Dana, ai zis bine. Nu generalizam. Dar, referindu-ne la acele specimene o minte echilibrata, un suflet liber si curat, un caracter puternic in fata siesi nu poate sa se mahneasca sau sa fie afectat. Ocol si cel mult compasiune pentru ei.

      Rox 13 mai 2013 19:07 Răspunde
  • Simona, da-mi voie inainte de toate sa te felicit inca o data pentru ca scrii minunat(sunt convinsa ca esti cea mai parcursa parte scrisa de la Adevarul)!
    Eu raman o „socialista”in inima mea
    Consider ca capitalismul(cacofonia e intentionata, usor inevitabila si asezonata cu semnificatia pe care o are pentru mine capitalismul) a scos tot ce era mai urit, barbar si ipocrit in oameni!
    Natura umana nu e „richnessproof” si se transforma cand adulmeca miros de bani in aer!
    Cel mai tare ma scarbesc actele de filantropie.
    Nu vreau sa stiu ca[.] carora le datorez deficitul meu de capital in mod direct sau indirect, imi arunca un os peste gard din prea plinul lor si eu trebuie sa-i privesc cu recunostinta in ochi.As vrea sa fim jecmaniti deschis cu ura si scarba pe care o resimt bogatii pentru saraci fara parade de caritate fatarnica si prezentata siropos pentru public….

    hanna 13 mai 2013 9:17 Răspunde
  • Iti promit ca, daca o sa castig la Loto, o sa investesc in ziaristii ca tine, cu potential!
    In rest…scrii foarte bine, poate de aceea nu castigi ca ,, bogatii”.

    Levantino 13 mai 2013 16:42 Răspunde
  • Mai intai apare ideea din neant, din intamplare sau din apropiere. Apoi incepi sa scrii din imaginatie,din experienta propie sau din a altora.
    O multime de ultrasi ai comentariilor se razboiesc a-si spune parerea lor pro sau contra, referitor la adevarul, imposibilitatea sau corectitudinea celor scrise de tine.
    Ma amuz in continuumul spatio-temporal!

    dan malnas 14 mai 2013 10:58 Răspunde
  • „Intr-o zi ne incearca viata cu de-toate, Intr-o zi esti si festin esti si gunoi, Intr-o zi…si cersatori si prea bogati …”, „vieti traite pe o lama de cutit !”
    Am fost cu totii pusi in situatii penibile in relatiile cu „bogatii” dar sa nu uitam ca si noi la randu-ne in alt gen de relatii, cu cei mai amarati decat noi, frizam ridicolul infoindu-ne intr-un fel sau altul in alter ego-ul nostru…de ce analizam numai reactiile altora si le ascundem pe ale noastre… trebuie sa intelegem ca traim intr-un carusel existential in care suntem rand pe rand si bogati si saraci, mai saraci sa nu dam in patima bogatilor si mai bogati sa intelegem umilinta sarmanilor…! cand toata lumea experimenteaza, cine mai are timp sa priceapa jocul Dumnezeului nostru cu mintea si inima noastra !

    gabrielle 14 mai 2013 12:20 Răspunde
  • …un pamflet…chiar daca este scris de cel mai bun dintre cei buni…ramane un pamflet…
    …frumoasa,emotionanta si plina de sensibilitate expunere filosofico-existentialista…se incadreaza fericit, tiparului ziarului „Lumina”.

    dan 14 mai 2013 15:44 Răspunde
  • Mai intai apare ideea din neant, din intamplare sau din apropiere. Apoi incepi sa scrii din imaginatie,din experienta proprie sau din a altora.
    O multime de ultrasi ai comentariilor se razboiesc a-si spune parerea lor pro sau contra, referitor la adevarul, imposibilitatea sau corectitudinea celor scrise de tine.
    Ma amuz in continuumul spatio-temporal!

    dan malnas 14 mai 2013 15:47 Răspunde
    • sper sa ramai amuzat!!! nimeni nu se razboieste ci, fiecare isi spune parerea…comentand aici, nu te gandesti ca faci si tu parte din aceeasi categorie de ultrasi? sau vei fi vreun superior detestand de la inaltimea intelectului tau, bietele minti ce sunt doar fericite ca pot posta ceva,pe undeva..si daca da,esti superior,nu-ti pierzi vremea pe astfel de bloguri,intelectualule! cred ca stii ca si intelectualii au parvenitii lor…

      dani 17 mai 2013 14:33 Răspunde
      • ha ha ha! ce bine ca ne mai putem si destinde un pic

        aline 30 octombrie 2013 13:55 Răspunde
  • Simona dragă, jos pălăria!
    E valabilă vorba ta și dacă ai fost prieten la cataramă, zilnic adică, cu cineva, ai făcut fifty – fifty fiecare bucățică de viață – din care ție ți-a rămas cam o juma de sfert, restul l-a luat el să se dezvolte – dar el a mâncat… cu o lingură mai mare și tu ai rămas tot sărac. Soarta, de…

    Camelia Maria 16 mai 2013 11:56 Răspunde
  • Cele 4 mari adevaruri din taramul de niciunde…

    De la cele 4 legi ale spiritualitatii indiene si cele 4 adevaruri nobile din budism, sa vedem care sunt cele 4 adevaruri existentiale din Pom-mania?!

    Cele 4 mari adevaruri din spiritul de nicaieri, un curent fara tenta religioasa sau filozofica, doar de proliferare a non-valorii si a lipsei de civilizatie!

    Primul mare adevar se refera la faptul ca daca te-ai nascut in taramul de niciunde, ai sfeclit-o si ghinionul te va urmari toata viata!

    Al doilea adevar te ajuta sa intelegi realitatea inconjuratoare in raport cu normalitatea: oricat te vei pregati si vei acumula invatatura, oricat te vei stradui sa faci ceva in acest loc uitat de timpul schimbarii, nu vei reusi sa faci mare lucru, pentru ca un pisicher fara carte, colorat sau nu, dar sigur fara scrupule, mafiot sau pupincurist la partid, hot prieten cu justitia sau agramat in primarii, iti va sufla in ceafa si-ti va lua locul fara concurs si fara merit, doar prin manereli si aranjamente intre interlopi.

    Al treilea mare adevar te lasa mai rau fara grai, daca fugi din acest loc, te urmaresc „faptele de glorie” ale conationalilor cum treci granita, o situatie fara precedent care te trimite in lumea a IV-a, acel stigmat ca esti din neamul hoardelor de tigani, hoti, criminali si curve care au napadit pamantul de la un pol la altul!

    Al patrulea adevar este de natura sa te „linisteasca”definitiv, cand vei ajunge pe plaiurile lui Manitu unde nu este nici suparare si nici intristare, vei lasa in urma ta regretul ca ti-ai irosit viata in asteptarea unei schimbari si vei auzi numai lucruri nedemne despre tine,imprecatii si injuraturi, ca asa-i locuitorul mentionat, invidios si fudul, dar poet la bautura!!

    Lucian Ciuchita

    Lucian Ciuchita 17 mai 2013 6:51 Răspunde
  • Stimabile Dani Impacientat, ai inceput promitator(aici doar ne amuzam), ai continuat militant si ai sfarsit suparat si fara teama ca-ti va creste tensiunea ascunsa sub rosul obrajilor.
    Nu asta era ideea. Privesti lucrurile unidimensional, asa cum par la prima citire. Nu intotdeauna Principiul lui Occam este binevenit si sigur nu-l poti aplica potrivirii cuvintelor. Am vrut doar sa spun, ca de cele mai multe ori ceea ce scrii este imaginatie plus inspiratie, pornind de la o idee reala.
    Este preferabil sa divagam inteligent si hazos si sa facem mai putina critica literara.
    Cu speranta ca ai fost singurul sifonat ideatic, cu stima,
    d.m.

    dan malnas 17 mai 2013 15:36 Răspunde
  • P.S.1
    Pentru ca esti baiat sensibil, sincer si deschis, iti mai spun pe gratis:
    1.Prin firea lucrurilor orice blog manipuleaza.
    2.Tot prin…orice blog prezinta o imagine care nu corespunde mai deloc realitatii.
    3.TOTUL ESTE UN JOC. CE SPUNE EL(EA),CE CREZI TU,CE FAC(in romana)EU.
    In cazul de fata, primeaza amuzamentul.
    P.P.S 2
    Parafrazand oarecum o zicere a mecanicului de locomotiva, sunt surprins permanent cat de manipulat sunt.

    dan malnas 18 mai 2013 4:35 Răspunde
  • P.S.3
    Un exemplu strigator la… minte, inima si literatura,etalat ca la remi cand speranta ca vei castiga,te face sa-ti pui toate cartile pe masa, este blogul locomotivei vagonului nostru gazda, AB.sau Alice in tara revistelor, sau cum vrei sa-i spui.
    Eu le iubesc enorm pe amandoua, sunt printre putinele femei si frumoase si destepte,dar parca prea e totul perfect!(Salutari Getei, care m-a induiosat, dar cand sa-mi sara inima de asa resbel, bineinteles pupat toti(toate) Piata Independentei!

    dan malnas 20 mai 2013 11:56 Răspunde
  • P.S.4
    Nu exista…dar sper ca ai inteles ce am vrut sa spun initial si nu mai esti revoltat!

    dan malnas 20 mai 2013 12:17 Răspunde
    • Nu sunt revoltata(apropos,sunt o lady???!!)drept urmare am sa iti raspund frumos…De multe ori,vorbele asezate aici nu reusesc sa redea exact esenta gandurilor..Daca esti un om cu multa „citire”,poti fi manipulat sau nu!-depinde de puterea mintii tale. Si,normal ca totul este o iluzie,ca tot ce ne inconjoara, ca si ideea de perfectiune! Oricum,faptul ca ai dat atata atentie celor scrise de mine,spune ceva,nu?De fapt,sa nu ma imbat cu apa rece…Credeai ca sunt un baietas!Cu stima,Dani

      dani 22 mai 2013 13:33 Răspunde
      • Si inca ceva! Nimic,dar absolut nimic nu este GRATIS in viata..Cred ca stii asta..Prin urmare,nu primesc sfaturi gratuite..Stop! e o gluma!Nu privi unidimensional…

        dani 22 mai 2013 13:36 Răspunde
  • Simpatica tare esti si adevar dureros graiesti. Daca ma gandesc bine, n-am niciun prieten din ala bogat tare. Nici n-am cum…. Eu traiesc dintr-o leafa de bugetar, impreuna cu sotul meu. Dar bugetari din astia, palmasi, ca sunt si bugetari de-aia… la vilele carora ne tot holbam pe la TV. Cum sa fiu prietena cu unul care, chiar nu poate fi vreodata de nasul meu?! Zau ca n-am cum.

    delia 21 mai 2013 10:00 Răspunde
  • bey, e doar saracia mintii mele, sau simona tocma’ ce ne-a promis ca loteria o poate face sa scrie mai bine, mai des si mai moralmente elevat!? acu’, chiar ma simt sarac…

    mai e o istorie care face bine la inima biscuitului popular: cica un tip cu bani a aterizat pe o insula – undeva aproape de paradis, dar pe pamant. a stat omul acolo o vreme, apoi a simtit nevoia sa predice bastinasilor ceva legat de valoarea banului, munca, etc… „cum traiti voi aici, in colibele astea de lemn, acoperite cu stuf… fara tv, fara mall-uri, fara yacht-uri, fete, haine, masini benga… stiti ce as face eu, friends, daca as fi voi? as construi acolo un hotel, dincolo o fabrica de tigari, apoi niste autostrazi – asa puteti importa si voi niste autoturisme, as baga niste dealeri de masini pe strada aia si niste restaurante pe strada ailalta, un aeroport ar fi deasemenea nimerit, in partea dinspre mare as face un cartier rezidential baban pentru aia care lucreaza la hotel, fabrica de tigari si etc… as crea, prieteni, o industrie intreaga pe locurile astea, daca as fi in locul vostru. in felul asta, my friends, ati putea deveni bogati si v-ati permite sa plecati si voi in vacante de vis, pe vreo insula ca asta, precum fac eu…” unul dintre bastinasii care au avut rabdare sa asculte toata tirada bogasierului si-a facut curaj si a ingaimat: „sir, dar noi suntem deja pe insula despre care vorbiti…”.
    asta ar fi una.
    doi: fiindca am trait pe pamant in ultimii ani, recunosc o depresie legata de factura de electricitate, cand vad una. si fiindca fluoxinul este tot pe bani, m-am decis sa raman in Sistem fix atata vreme cat e necesar ca sa imi rascumpar libertatea. nu stiu, prieteni, daca mai e vreunul dintre voi atata de naiv incat sa creada ca hartiile sau plasticul ala care tine loc de moneda zilele astea mai are vreo legatura cat de palida cu vreo valoare masurabila. si, atunci, de unde ideea asta nastrusnica precum ca cu bani falsi poti cumpara lucruri adevarate, fie ele de mancare, de locuit in, de condus sau, pur si simplu, vise?! vedeti de unde vin depresiile? vedeti de unde promisiunea simonei, care se afla la limita elegantei?
    ce propun: considerati-va ceea ce suntem: niste sclavi. si faceti demersurile necesare pentru eliberare. chiar daca asta inseamna ca tre sa intoarcem lumea cu curu-n sus. nu poate sa fie mai rau decat acum… :). tot ce iti trebuie ca sa ajungi pe insula aia este un navigator (aici va pot ajuta), un tip care poa’ sa ciordeasca niste combustibil (si aici cred ca va pot ajuta), o tanti care stie sa faca de mancare, niste copii care stiu sa faca nazbatii, dar stiu sa si cante si sa se joace, un nene care poata sa pescuiasca pentru un echipaj intreg, apoi un gagiu cu tigari si niste table, cateva neveste frumoase…. paturi, lanterne, biscuiti, conserve, cutite si pistoale., o chitara… daca imi spune cineva ca nu are chestiile de mai sus prin casa, apoi ala chiar e caz social si trebe ajutat. Dar daca aveti alea de mai sus pe inventar, apoi nu sunteti saraci ci doar va credeti, fiindca nesimtitii aia de la “loft”, “lighthouse” ori “whatever fucking restaurant this is”, va cer 150 de para pentru kobe steak, ca si cum focul de sub friptana e rupt din rai, prin unele parti – si nu vine tot de la chibrit.
    mai am ceva planuri, dar tre sa ma intorc la treaba. sorry.

    mecanic de locomotiva 22 mai 2013 15:26 Răspunde
  • Am fost in ambele tabere la un moment dat Simona- cum cred ca ai fost si tu, ca doar ai trait in Canada. Stiu ca acolo nu stau colaceii pe garduri sunt ferm convinsa ca erai recompensata pentru munca ta si nu-ti faceai grija zilei de maine.
    Sunt perfect de acord cu ce ai spus tu- oarecum asa e societatea construita.
    Dar sa nu uitam ca din orice pozitie, lucrurile se vad cu mai mult sclipici sau …total demachiate.
    Se leaga prietenii intre oamenii cu stare materiala mai buna si cei cu salarii fixe care nu isi pot rotunji veniturile si nu se ridica (strict material) la potenta celorlalti. Dar din pacate nesimtiti si oportunisti sunt destui si in tabara „saracilor” (oarecum mi se pare fortat cuvantul in textul meu pentru ca saraci si amarati sunt copiii orfani de prin Siria, Liban, etc).
    Si in cea a bogatilor- dupa cum a observat si „un clujean” ca majoritatea celor bogati sunt intr-adevar relativ zgarciti zgarciti

    Hapi 26 mai 2013 13:04 Răspunde
  • …a transforma Mersul general al trenurilor, in(tr-unul) Personal, nu este o idee buna, pt.ca nu toti vrem sa ne oprim in toate garile.
    …mai cred ca perspectiva imaginii Unidimensiunii, Brancusi a descoperit-o in privirea pierduta a iubitelor, asa se explica si de ce barbatii prefera Venetia, iar femeile Parisul si raman extaziate privind La Tour Eiffel!
    …daca pedeapsa cu moartea nu era buna, renuntau si americanii la ea, cum tot asa daca femeia era buna, isi oprea si Dumnezeu una! Dar sa lasam filosofia de 2lei si treizeci si noua de bani,emanata la o bere de cei cu vezica plina,sa fim concilianti spunand: traim vremuri usoare…baietas sau fetita nu mai conteaza…e drept… sinapsele sunt importante.
    …unii scriu romantic si delicat,altii musca lantul pana se elibereaza,nevrand sa mai fie legati…decat alergator la maraton, mai bine 50m (peste) garduri,ramai si disponibil pentru a descoperi noi locuri misterioase si cu ceva maruntis prin buzunare!

    dan malnas 26 mai 2013 16:49 Răspunde
  • Eu pot spune ca ar merge refrazat titlul. Bogatii nu pot avea prieteni! Pot avea amici, sau persoane mai mult sau mai putin apropiate, dar prieteni adevarati, mai greu!

    Parfumuri Barbatesti 31 mai 2013 10:52 Răspunde
  • Mai multe intamplari concrete si situatii penibile (pe care le-ati auzit sau pe care le-ati trait chiar voi) va rog.
    Imi plac la nebunie…

    Ciortan 24 iunie 2013 21:15 Răspunde
  • Scrierea ta mi-a amintit de o nuvela cu acelasi subiect pe care am citit-o in copilarie si care m-a intristat profund desi la acel moment nu intelegeam inca atat de bine diferentele de statut dintre oameni (La parure – Guy de Maupassant http://www.eastoftheweb.com/short-stories/UBooks/Neck.shtml).
    Ce sa spun, eu cred ca depinde doar de noi cum alegem sa ne simtim si cum ne raportam la ceilalti, indiferent ca suntem bogati sau saraci. Si mai cred ca sinceritatea e cel mai bun antidot vs asemenea frustrari pentru ca nu lasa loc de echivoc si interpretari…asadar, cand te mai invita vreun bogat la masa in vreun loc fancy si tu nu iti permiti, spune-i asta. Ai fi surprinsa sa constati ca nici nu i-a trecut prin cap ca tu nu ti-ai permite 🙂

    July 28 iunie 2013 12:05 Răspunde
  • Pentru Simona si Doru

    Imi esti draga de multa vreme, te citesc cu drag, cu nesat, scrierile tale sunt exceptionale.Bucuria voastra e si bucuria mea, ma bucur ca v-ati gasit.Sa va fie liniste. Va imbratisez.

    Ina 5 iulie 2013 6:36 Răspunde
  • hahaha…cata dreptate aveti ! desigur, cei care va vor comenta post-ul sunt nu din categoria bogatilor. bogatii n-au fost dintodeauna bogati, insa s-au adaptat repede noului rol, sunt oameni croiti de asa natura, care isi doresc sa traiasca astfel si fac tot ce pot pentru a ajunge acolo.
    Bogata sau ne-bogata, scrierile dvs. ne fac tare bine!

    ela 18 septembrie 2013 12:05 Răspunde
  • Eu nu pot avea prieteni mai saraci decat mine, deoarece m-am saturat sa mi se tot reaminteasca ca sunt mai instarit decat ei, in ciuda faptului ca incerc din rasputeri sa maschez superioritatea mea pe plan financial. incerc sa aranjez intalniri in parc or in pub uri ieftine etc, dar ei tot imi scot pe nas faptul ca am mai multi bani. prefer sa ies cu oameni mai instariti care nu ma bat la cap

    sorin 11 iunie 2014 13:41 Răspunde
  • Poate are iq-ul mai mare ca dividendele! Suprinzator, mai sunt si oameni inteligenti printre cei cu bani. Mi se pare injusta relatarea

    Sabina 4 martie 2015 12:09 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title